Liceul Teoretic de Informatică “Grigore Moisil” Iași

FRIGIDERUL

Profesor : Smirnov Marius

Ciubotariu Mihnea Ștefan

Davidescu Ștefan Narcis

Mogoș Paul

Anul realizării lucrării : 2021

FRIGIDERUL
Cuprins

1. Principiile de funcționare si componentele unui frigider

a) Principii termodinamice
b) Capsula agregatului frigorific
c) Electromotorul
d) Interiorul frigiderului
e) Compresorul și condensatorul
f) Valva de expansiune
g) Perspectiva termodinamică
h) Schema electrică a frigiderului
2. Tipuri de frigidere
a) Istoric
b) Înțelegerea refrigerării
c) Frigidere pe bază de benzină și propan
d) Frigiderul electric (cooler)
e) Producția în Romania
3. Bibliografie
4.
 Introducere

Un frigider este un aparat sau o instalație pentru producerea și menținerea frigului,

adică a temperaturii mai joase decât a mediului ambiant, principiu descoperit de Carl von
Linde. Se compune de obicei dintr-o incintă izolată termic (un dulap) și răcită de o instalație
producătoare de frig, o pompă de căldură care scoate căldura din interior, aducând incinta la
temperatură mai mică decât cea a mediului ambiant. Folosirea frigiderelor este larg răspândită
în domeniul casnic, fiind folosite în bucătărie pentru conservarea alimentelor. Instalațiile mai
mari, folosite în industrie și în alimentația publică sunt cunoscute ca instalații frigorifice.

Răcirea frigiderelor se poate face:

 cu un rezervor care conține un material cu punct de topire scăzut (gheață, zăpadă

carbonică)
 cu o mașină frigorifică, care poate fi cu absorbție sau cu compresor.

Refrigerare

Refrigerarea este folosită pentru stocarea alimentelor pentru a inhiba acțiunea

distructivă a bacteriilor, drojdiilor și mucegaiului. Înainte de inventarea aparatelor mecanice
de refrigerare, metodele de păstrare a alimentelor la rece presupuneau construcția unor beciuri
în pământ în care erau stocate gheața și zăpada din timpul iernii.

Principiul după care funcționează refrigerarea, adică tendința anumitor lichide care se
evaporă de a absorbi căldură, ducând astfel la răcirea aerului dimprejur, a fost observat încă
din urmă cu câteva secole de către chinezi și, ulterior, de către italieni, însă abia în secolul
XVIII scoțianul William Cullen a reușit prima refrigerare artificială la Universitatea din
Glasgow. Primele mașini de refrigerare au apărut la începutul secolului XIX construite de
inventatori britanici și americani ca Oliver Evans, Michael Faraday, Jacob Perkins și John
Gorrie. Însă primul aparat frigorific practic și realizabil la scară industrială a fost construit de
germanul Carl von Linde în 1876, care a patentat procesul de lichefiere a gazului în cantități
mari. Deja, la jumătatea secolului XX, peste 80% dintre gospodăriile americane erau dotate cu
frigidere, iar în prezent în Statele Unite și în cele mai multe dintre statele dezvoltate sunt tot
atâtea frigidere câte gospodării există.

Modalitate de folosire corecta

În frigider, alimentele trebuie aranjate în funcție de tipul acestora. În congelator se pot

pune carnea, peștele și legumele congelate. În răcitor, pe rafturile superioare se așază
mezelurile și alimentele gătite, în vreme ce legumele și fructele proaspete se spală înainte de
introducerea în frigider și se așază pe rafturile inferioare sau în lada special concepută pentru
legume și fructe. Ouăle trebuie spălate apoi introduse în compartimentele special concepute
pentru acestea. Mezelurile trebuie împachetate înainte de a fi introduse în frigider. Calitatea
recipientelor în care așezi alimentele este foarte importantă pentru păstrarea prospețimii
acestora și pentru confortul tău. Este recomandat să nu așezi pe același raft carnea crudă și
mâncarea gătită pentru că se pot transmite bacterii care să strice mâncarea. Brânza și
produsele lactate trebuie așezate în recipiente de plastic pentru că laptele este un mediu
propice înmulțirii bacteriilor. Lasă spațiu în jurul alimentelor pentru ca aerul rece să circule
liber. Este de evitat de asemenea aglomerarea prea mare a frigiderului. Un astfel de frigider se
poate transforma într-o adevărată „bombă bacteriologică”. Salata verde, castraveții și strugurii
nu trebuie congelate iar fasolea verde, varza, conopida, guliile și spanacul trebuie fierte trei
minute înainte de congelare. Cea mai sigură și sănătoasă metodă de dezghețare este ca
alimentele să fie lăsate la temperatura frigiderului.
 Principiile de funcționare ale frigiderului

Principii termodinamice
Într-un lichid, atomii şi moleculele sunt dispuse mult mai aproape unele de celelalte, în
structuri mult mai stabile, prin comparaţie cu un gaz. Pentru a schimba lichidul în gaz, deci
pentru realizarea fenomenului de vaporizare (evaporare), este nevoie de energie pentru a
înfrânge rezistenţa datorată forţelor care ţin atomii şi moleculele lichidului în structura de
fluid. Această energie, sub formă de căldură, este extrasă din volumul din jurul oricărui lichid
atunci când se petrece ceea ce numim evaporare, astfel apărând efectul de răcire din timpul
acestei transformări. Aşadar, evaporarea unui lichid răceşte volumul învecinat zonei în care se
produce fenomenul. Frigiderele folosesc această proprietate, adică absorb căldura din
compartimentul cu alimente prin evaporarea lichidului refrigerent.

Punctul de vaporizare al unui lichid creşte odată cu presiunea la care acesta se găseşte.
Aceasta înseamnă că multe substanţe care la temperatura camerei sunt gaze, pot fi
transformate în lichide prin comprimare. La scoaterea de sub presiune, lichidul revine foarte
repede la starea gazoasă prin evaporare, fenomen însoţit de consecinţele termice anterior
menţionate. Frigiderele utilizează pentru răcire ceea ce se numeşte un agent frigorific - o
substanţă cu temperatura de vaporizare (fierbere) scăzută, putând deci să absoarbă căldură la
temperaturi mai mici decât ale mediului ambiant. Frigiderele mai noi folosesc drept agent de
răcire propanul, preferat freonului folosit mai demult, deoarece s-a dovedit că acesta din urmă
are un efect distructiv asupra stratului de ozon care ne protejează de efectele nocive ale
radiaţiilor ultraviolete.

Prin comprimarea sau mărirea volumului unui gaz, acestuia i se poate ridica, respectiv coborî
temperatura. Căldura circulă într-o singură direcţie, de la cald la rece.

Compunerea frigiderului

Aşa cum se poate vedea în imaginea de mai jos, o vedere laterală, în componenţa unui frigider
intră următoarele (temperaturile sunt aproximative)

 un compresor electric care acţionează asupra agentului frigorific. Este acţionat electric

şi transferă frigiderului energie sub formă de lucru mecanic, în schimbul energiei
electrice utilizate;
  reţea de conducte de lichefiere montate în exterior pe partea din spate a frigiderului,
vopsite de obicei în negru ţi care fac parte dintr-un subansamblu denumit condensator;
 un circuit interior de răcire, format din canale (ţevi) interioare prin care curge agentul
frigorific, circuit denumit uneori şi vaporizator;
 valvă de expansiune.
 lichidul de răcire, denumit şi agent frigorific sau agent refrigerent, despre care am
vorbit anterior.

Capsula agregatului frigorific

Compresorul frigorific (Cp) aspiră un amestec de vapori de agent frigorific şi ulei din
interiorul capsulei şi îl refulează pe colectorul de refulare (3). Acest colector, fiind singura
legătură rigidă a ansamblului electrocompresor cu capsula agregatului, pentru a atenua
vibraţiile electrocompresorului ce se transmit prin el, acesta se realizează sub forma unei
serpentine arcuite (litera M). Tot pentru a atenua vibraţiile ce se transmit instalaţiei,
electrocompresorul se fixează pe baia de ulei prin intermediul a trei arcuri elicoidale,
echidistanţe, cu rol de şuruburi elastice, iar capsula agregatului frigorific este fixată pe rama
metalică a frigiderului prin intermediul a patru suporţi de cauciuc, cu şuruburi.

Pentru a evita pătrunderea aerului umed şi respectiv pierderile de agent frigorific şi

de ulei capsula agregatului frigorific este etanşă. Etanşarea capsulei se face prin asamblarea
nedemontabilă, prin sudare pe contur a carcaselor capsulei agregatului frigorific, după ce în
prealabil a fost montat electrocompresorul pe baia de ulei. Alimentarea cu energie electrică a
electrocompresorului, în condiţiile asigurării etanşări capsulei, se face folosind contacte de
trecere ermetice, montate în peretele băii de ulei.

Electromotorul

EM de antrenare al compresorului frigorific este un electromotor monofazic, asincron cu rotor

în scurtcircuit, cu doi poli, de curent alternativ, cu tensiunea de 220 V şi frecvenţă de 50 Hz,
care funcţionează cu o turaţie între 2800 şi 3000 rpm. El funcţionează în interiorul capsulei
agregatului frigorific, în mediu de freon şi ulei, dar fără conţinut de umiditate. Din această
cauză el trebuie realizat într-o variantă constructivă simplă şi sigură, din materiale care nu
interacţionează chimic cu freonul şi uleiul de ungere, rezistent la temperaturi ridicate.

Pentru a rezolva problema pornirii, respectiv pentru a scoate din repaus rotorul
electromotorului, la pornite, cu ajutorul unei bobine secundare montate geometric decalat, pe
stator, cu 90 faţă de bobina principală, se generează un câmp magnetic decalat cu 90 faţă de
câmpul magnetic principal. Bobinele statorului sunt realizate din fir de cupru emailat, cu
diametrul de 1 - 1,5 mm, pentru bobina principală şi, respectiv, cu diametrul de 0,5 mm,
pentru
 Interiorul frigiderului

Frigiderul este echipat aşadar cu o reţea etanşă de ţevi şi conducte dintre care primele sunt
dispuse în interiorul său (circuitul de răcire),  iar celelalte în exterior, pe peretele posterior
(condensatorul).  Prin acest sistem continuu de ţevi şi conducte curge agentul frigorific. În
funcţie de locaţia sa în cadrul reţelei de ţevi la un moment dat, refrigerentul este fie în stare
lichidă, fie în stare gazoasă.

La momentul surprins în fotografia de dedesubt, când circulă prin circuitul de răcire, lichidul

de răcire se află în stare gazoasă, la temperaturi scăzute. Atunci când aerul încălzit de
alimentele proaspăt introduce în frigider ia contact cu ţevile reci, se produce un transfer de
căldură dinspre alimente spre gazul refrigerent, rezultând o răcire a compartimentului pentru
depozitarea alimentelor, respectiv încălzirea refrigerentului, care curge spre compresor.
 Compresorul și condensatorul

Agentul frigorific trece acum printr-un proces în urma căruia este extrasă căldura pe care
acesta a absorbit-o din alimentele depozitate în frigider, revenind astfel la o temperatură
scăzută. Ce se întâmplă de fapt in această etapă?

La început compresorul presurizează gazul, proces care îl încălzeşte asemenea felului în care

o pompă de bicicletă se încălzeşte în timpul umflării unei roţi. Acum un gaz foarte
fierbinte, agentul frigorific traversează reţeaua de conducte de lichefiere a condensatorului,
care se găseşte, după cum am  menţionat anterior, în exteriorul frigiderului, în partea din spate
a acestuia. Pe măsură ce traversează conductele de lichefiere, gazul eliberează căldura
acumulată, motiv pentru care aerul este cald în spaţiul din spatele frigiderului. De-a lungul
reţelei de conducte, agentul se răceşte suficient pentru a trece prin condensare în formă
lichidă. Practic are loc un proces de lichefiere, care este întotdeauna însoţit de cedare de
căldură (vezi figura de mai jos).
 Valva de expansiune

Lichidul, încă destul de cald şi sub presiune, trece prin valva de expansiune şi se transformă
într-un amestec  lichido-gazos aflat la o presiune mai mică , ceea ce duce la vaporizarea şi
răcirea sa considerabilă, în cadrul unui proces asemănător cu ceea ce simţim când folosim
spray-ul unui deodorant. La ieşirea din valva de expansiune, agentul este un amestec suficient
de rece pentru a fi capabil să îngheţe hrana din congelatorul frigiderului d-voastră. Dar la
momentul când revine în reţeaua de ţevi din interiorul frigiderului, ajunge la o temperatură
optimă pentru răcire şi care nu mai produce şi îngheţarea alimentelor. Ciclul reîncepe apoi cu
agentul frigorific absorbind căldura alimentelor de-abia introduse în frigider, permiţând astfel
păstrarea lor pentru perioade mai lungi de timp decât ar fi posibil la temperatura camerei.

Perspectiva termodinamică
 Aşa cum am descris anterior, efectul de răcire se obţine în cazul frigiderului printr-un ciclu de
condensări şi vaporizări ale unui compus chimic, freon sau propan. Etapele acestui ciclu de
refrigerare, explicate dintr-o perspectivă termodinamică în cele ce urmează, sunt numerotate
în figura următoare de la 1 la 6 (în cadrul figurii punctele albastre simbolizează că agentul

frigorific este în stare gazoasă, iar zonele complet albastre semnifică faptul că agentul este în
stare lichidă la acele momente. De remarcat şi zonele de tranziţie între lichid şi gaz, unde
avem de-a face cu un amestec între cele două):

1. În exteriorul containerului frigiderului, compresorul electric efectuează lucru mecanic

asupra gazului frigorific, mărindu-i presiunea, ceea ce, conform principiilor
termodinamicii, îi creşte şi temperatura.
2. În continuare, acest gaz la presiune mare şi temperatură ridicată pătrunde în conductele
de lichefiere ale condensatorului din spatele frigiderului.
3. Căldura (q) circulă dinspre gazul aflat la o temperatură ridicată spre zona de
temperatură mai scăzută din jurul condensatorului. Această pierdere de căldură face ca
gazul aflat la presiune mare să condenseze într-un lichid (mişcarea moleculelor de gaz
ale agentului de răcire este încetinită în momentul pierderii de căldură, ceea ce permite
formarea legăturilor între moleculele substanţei specifice stării de agregare lichide
- vezi acest articol despre stările de agregare). Astfel, lucrul mecanic efectuat asupra
gazului de către compresor este urmat de o transformare de stare de agregare a
 agentului frigorific în cadrul unei reacţii cu cedare de căldură, căldură cedată aerului
din mediul imediat apropiat condensatorului. Dacă aţi atins vreodată ţevile din spatele
frigiderului aţi simţit căldura eliberată la condensarea agentului de răcire.
4. Apoi, lichidul de răcire trece printr-o valvă de expansiune intrând în circuitul de răcire
din interiorul frigiderului. În aceste momente lichidul este la presiune scăzută datorită
expansiunii şi are o temperatură inferioară celei a mediului în care se află (aerul din
frigider).
5. Căldura se transferă  dinspre zonele cu temperatură mai mare (unde sunt depozitate
alimentele) spre circuitul de răcire, reducând temperatura din frigider. Energia
absorbită sub formă de căldură învinge forţele de atracţiile dintre moleculele lichidului
de răcire, favorizând vaporizarea acestuia.
6. Când tot lichidul de răcire a vaporizat, ciclul poate reîncepe.

Ciclul acesta nu continuă la infinit, ci este controlat de un termostat. Atunci când temperatura

din interiorul frigiderului creşte peste valoarea setată, termostatul porneşte compresorul. În
momentul în care interiorul frigiderului a fost adus sub temperatura de răcire dorită,
compresorul este oprit. Acest mecanism de control permite economisirea energiei electrice.
 Schema electrică a unui frigider

Schema electrică prezentată aparţine unui frigider Arctic. Aceasta se compune după cum se
vede şi în imagine din :

 motor (parte componentă a condesatorului prezentat în capitolul anterior);

 releu de pornire;
 releu de protecţie;
 baretă de conexiuni;
 termostat;
 întrerupător lampă.

Releul de pornire este alimentat serie cu înfăşurarea normală (primară) a motorului.

La pornire, înfăşurarea primară ia un curent mare (pentru că motorul stă pe loc) şi ca urmarea
acelui curent mare se atrage armătura releului de pornire care cuplează înfăşurarea ajutătoare
(de pornire). După ce motorul porneşte, curentul în înfăşurarea primară scade şi releul îşi
desface contactul care alimentează înfăşurarea ajutătoare. Acest releu este prevăzut şi cu o
termosiguranta care decuplează motorul în cazul în care releul de pornire rămâne cuplat prea
mult timp. Modelele mai noi de frigidere nu mai utilizează relee electromagnetice ci integrate
electronice. Rolul releului de protecţie este, aşa cum îi spune numele, de a proteja instalaţia de
un scurt circuit. În cazul în care compresorul nu funcţionează corect, consumă multă energie
electrică datorită unui scurt sau este blocat, releul opreşte compresorul pentru o scurtă
perioadă de timp.

Termostatul este cel care comandă motorul frigiderului şi în funcţie de temperatura

din interiorul acestuia porneşte sau opreşte funcţionarea. În general un frigider este în
parametrii normali de funcţionare dacă merge între cel puţin 5 minute şi cel mult 20 de minute
şi ia pauză pentru 7-15 minute. Aceste valori depind de mai mulţi factori cum ar fi ventilaţia
camerei, temperatura camerei, masa pe care trebuie să o răcească frigiderul, etc.

La frigidere tremostatul este situat, în general în interior, pe partea dreaptă (cum

privim frigiderul din faţă), imediat sub congelator (vaporizator). Acesta se poate distinge prin
rotiţa de reglare a nivelului de îngheţ pe care trebuie să-l creeze frigiderul.

Termostatul are o ansă (conductă metalică) învelită într-un strat de cauciuc pe o

anumită porţiune. Pe această conductă subţire se află un gaz termosensibil (care se dilată şi se
contractă foarte mult la schimbările de temperatură). Ansa are contact direct cu vaporizatorul
pentru ca transferul de temperatură să fie foarte rapid. Ansa începe dintr-o perniţă din metal
inoxidabil care conţine acelaşi tip de gaz. La contractarea gazului din ansă şi din perniţă este
schimbat un comutator, în acest caz pe "oprit". Asta înseamnă că temperatura din interior a
ajuns la pragul minim şi termostatul opreşte compresorul. La creşterea temperaturii în
interiorul frigiderului gazul din conducta termostatului se dilată (creşte presiunea acestuia) şi
comutatorul este schimbat de o pârghie pe modul "pornit". În această situaţie motorul porneşte
pentru a pune freonul în mişcare şi a elimina căldura din interior. Astfel, ciclul se repetă.

Pragurile de temperatură între care acţionează termostatul pot fi alterate prin

schimbarea poziţiei rotiţei acestuia către un număr mai mare sau mai mic.

Bareta de conexiuni reprezintă totalitatea conductoarelor de legătură între aceste

componente şi este formată din fire conductoare izolate.
 Tipuri de frigidere

Există mai multe clasificări care se pot face pentru frigidere

1. Frigidere statice - Sunt clasicele frigidere tradiţionale, fără ventilaţie internă forţată.
Frigidere No-Frost - Sunt frigiderele în care frigul ventilat, repartizat pentru fiecare
compartiment, atât în frigider cât şi în congelator, trece printr-un sistem de canale

2. Frigiderele încorporabile se grupează în patru categorii:

 Combinate - acolo unde frigiderul este suprapus congelatorului, pentru o mai bună
accesabilitate. Cele două părţi, la modelul cu bicompresor, sunt alimentate fiecare de către
propriul compresor de către două termostate independente, putând fi reglate separat sau
oprite individual. La modelul cu monocompresor termostatul este unic pentru ambele
compartimente. Cu două uşi - cu un congelator de capacitate minimă, poziţionat în partea
superioară a aparatului. Are un singur termostat.
 Cu o uşă - disponibile atât în versiunea "tutto frigo",care conţin celula "freezer" în
interiorul compartimentului congelator. Are un singur termostat.

Sub mobilă - pentru introducerea sub blatul de lucru al bucătăriei. Cu un singur termostat.

3. Frigidere în funcţie de numărul de stele:

 stea - indică o temperatură care poate să scadă până la -6 grade C; produsul putând fi
conservat pentru o săptămâna.
 două stele - indică o temperatură care poate să scadă până la -12 grade C; produsul putând
fi conservat pentru o lună.
 trei stele - indică o temperatura care poate să scadă până la -18 grade C; produsul putând fi
conservat pentru mai multe luni.
 patru stele - indică o temperatură care poate să scadă sub -18 grade C; produsul fiind
congelat la -18 grade C în 24 de ore.

4. Conform Directivei 94/2 CE

 frigidere fără compartiment de temperatură scăzută

 frigidere cu compartiment cantină (5A°-10A°)
 frigidere cu compartiment de temperatură scăzută fără stele
 frigidere/congelatoare cu compartiment cu o stea / două stele / trei stele
 congelatoare verticale
 congelatoare orizontale
 aparatură cu mai mult de două uşi

5. Conform clasei climaterice din care face parte aparatul

 SN recomandat pentru temperatură ambientală cuprinsă între 10A° şi 32A°

 N recomandat pentru temperatură ambientală cuprinsă între 16A° şi 32A°
 ST recomandat pentru temperatură ambientală cuprinsă între 18A° şi 38A°
 T recomandat pentru temperatură ambientală cuprinsă între 18A° şi 43A°

6. După metoda folosită pentru decongelare

 automată - are loc periodic, fără nicio intervenţie din partea consumatorului, în timpul
pauzelor compresorului
 semiautomatată - este efectuată de către utilizator printr-o pulsantă
 manuală - este nevoie de a readuce la zero potenţiometrul de reglare a frigului
(termostatul), adunarea apei condensate şi repornirea frigiderului.
 Istoric

Inainte ca sistemele mecanice de inghetare sa fie folosite, oamenii raceau mancarea cu zapada
sau gheata care, fie se gaseau in zona respectiva, fie erau aduse de pe munti. Primele pivnite
erau, de fapt, gauri sapate in pamant, izolate cu paie sau lemn si incarcate cu zapada si gheata:
acesta era singurul mod de racire existent pana in urma cu 3 secole.

Refrigerarea este procesul de eliminare a caldurii dintr-un spatiu restrans, sau dintr-o
substanta, pentru a ii scadea temperatura. Frigiderul se foloseste de evaporarea unui lichid
pentru a absorbi caldura. Lichidul, sau refrigerent, folosit intr-un frigider, se evapora la o
temperatura foarte scazuta, creand temperatura de inghet in interiorul frigiderului. Intregul
proces este bazat pe urmatoarele principii : - un lichid se evapora rapid (prin compresie) -
vaporii ce se extind rapid au nevoie de energie cinetica si "extrage" aceasta energie din zona
cea mai apropiata, aceasta pierzand energie pentru ca apoi sa se raceasca. Racirea creata de
expansiunea rapida a gazului este principalul mijloc de refrigerare, astazi.

Prima refigerare artificiala a fost demonstrata de catre William Cullen la Universitatea din
Glasgow, in anul 1748. Totusi, el nu si-a folosit inventia in activitati practice. In 1805, un
inventator american, Oliver Evans a proiectat prima masina de refrigerare. Insa, prima masina
de refrigerare practica a fost construita de catre Jacobs Perkins in 1834; a folosit eterul intr-un
ciclu de comprimare a vaporilor. Un fizician american, John Gorrie a construit un frigider
folosindu-se de modelul lui Oliver Evans, in 1844, utilizand gheata pentru a scadea
temperatura pacientilor ce sufereau de febra galbena. Inginerul german, Carl von Linden a
patentat nu frigiderul ci procesul de lichefiere a gazului, in 1876, acest proces facand parte din
tehnologia de refrigerare.

Desen de Willian Cullen

 Ințelegerea refrigerării

Pentru o mai buna intelegere a procesului, este esentiala clarificarea rolului si functionarii
refrigerentilor. Iata doua experimente ajutatoare:

Experiment 1:

Avem nevoie de:

 Un vas cu apa
 Un termometru ce poate masura temperaturi pana la cel putin 250 F
 Un cuptor

Asezam vasul cu apa pe cuptor, introducem termometrul in vas si aprindem focul in cuptor.
La 212 F, apa va incepe sa fiarba si isi va mentine aceasta temperatura ; 212 F este punctul de
fierbere al apei, la nivelul marii. In zonele montane, unde presiunea este mai scazuta, punctul
de fierbere se va situa intre 190 F si 200 F. Din aceasta cauza, multe alimente au instructiuni
privind gatirea acestora la presiuni diferite.

Experiment 2:

Avem nevoie de:

 Ciclul de refrigerare

Frigiderul din bucataria fiecaruia utilizeaza un ciclu asemanator celui descris mai sus. Dar, in
cazul frigiderului, ciclul este continuu. In cadrul urmatorului experiment, vom presupune ca
refrigerentul folosit este amoniacul pur, ce fierbe la -27 F. Iata ce se intampla pentru a se
mentine o temperatura scazuta in interiorul frigiderului:

1. Compresorul comprima amoniacul. Gazul comprimat se incalzeste pe masura ce este

supus presiunii.
2. Tevile curbate aflate in spatele frigiderului permit gazului fierbinte de amoniac sa isi
disipe caldura. Gazul de amoniac se condenseaza in amoniac lichid la presiune
ridicata.
3. Amoniacul lichid puternic presurizat curge prin valva de expansiune.

Ne putem imagina valva de expansiune ca fiind o gaura mica. La un capat al gaurii se afla
amoniac presurizat; de cealalta parte se gaseste zona slab presurizata (deoarece compresorul
absoarbe gazul din aceasta portiune).
4. Amoniacul lichid fierbe instantaneu, vaporizandu-se- temperatura sa scade la -27 F,
realizandu-se, astfel, racirea frigiderului.

5. Gazul rece de amoniac este absorbit de compresor, iar ciclul se repeta.

 Frigidere pe baza de benzină și propan

Detinatorii de rulote, sau persoanele care folosesc un frigider in zone unde

electricitatea nu este disponibila, au, probabil, in locuintele lor, frigidere pe baza de benzina
sau propan. Aceste frigidere sunt interesante deoarece nu prezinta componente mobile si
deoarece folosesc benzina sau propanul ca sursa primara de energie. De asemenea, folosesc
caldura, sub forma propanului ars, pentru a produce temperaturi scazute in frigider.

Aceste frigidere sunt alcatuite din cinci componente:

1. Generator -    da nastere gazului de amoniac

2. Separator - separa gazul de amoniac de apa
3. Condensator - aici, gazul de amoniac fierbinte este racit pentru a se lichefia
4. Evaporator - aici, amoniacul lichid se evapora pentru a crea temperaturi scazute in
interiorul frigiderului
5. Absorbant - absoarbe gazul de amoniac din apa

Ciclul functioneaza astfel :

1. Generatorului ii este aplicata caldura. Caldura provine din arderea benzinei,

propanului sau kerosenului.
2. In generator exista o solutie compusa din amoniac si apa. Caldura emanata incalzeste
solutia pana la punctul de fierbere al amoniacului.
3. Solutia curge spre separator, unde apa este separata de gazul de amoniac.
4. Gazul de amoniac curge in sus, spre condensator. Condensatorul este alcatuit din
serpentine din metal si aripioare ce permit gazului de amoniac sa isi disipe caldura si
sa se lichefieze.
5. Amoniacul lichid patrunde spre evaporator unde se creaza un amestec, impreuna cu
hidrogenul, dupa care se evapora, producand temperaturi mici in frigider.
6. Gazele de amoniac si hidrogen ajung, apoi, la absorbant, unde apa adunata in separator
este amestecata cu gazele de amoniac si hidrogen.
7. Amoniacul formeaza o solutie impreuna cu apa, eliberand hidrogenul care ajunge
inapoi la evaporator. Solutia de amoniac si apa curge spre generator pentru a se repeta
ciclul.
 Racitorul electric (cooler)

Ati observat, probabil, noile racitoare care nu folosesc gheata, functionand atunci cand sunt
bagate in bricheta automobilului. Acestea se bazeaza pe un proces cunoscut sub denumirea de
efectul Peltier sau efectul termoelectric pentru a produce electronic temperaturi mici.

Efectul Peltier se poate crea cu o baterie, doua fire de cupru si o bucata de bismut sau fir de
fier. Se conecteaza cele doua fire de cupru la cei doi poli ai bateriei, apoi se conecteaza
bismutul sau firul de fier intre cele doua fire de cupru - bismutul/ fierul trebuie sa se atinga -
jonctiunea este cea care creaza efectul Peltier.

Jonctiunea, unde curentul circula de la cupru la bismut va deveni fierbinte, iar jonctiunea unde
curentul circula de la bismut la cupru va deveni rece. Temperatura poate scadea cu maxim 40
F fata de temperatura mediului in care este situata jonctiunea calda.

Pentru a crea un racitor Peltier, jonctiunea calda este plasata in exteriorul frigiderului, iar
jonctiunea rece este plasata in interiorul frigiderului. In mod normal, se creaza un modul de
mai multe jonctiuni pentru a amplifica efectul.

Producția frigiderelor în România

Primele frigidere din România s-au construit în anul 1956 la U.M.E.B. (Uzina de Mașini

Electrice București), denumuită pe atunci „Klement Gottwald”. Purtau denumire de Pinguin,
funcționau pe sistemul cu absorție (precum Fram, care au fost produse însă ulterior) și nu
aveau termonastat! Capacitatea era de circa 80 litri (însă frigiderul de aproape 2 ori mai înalt
decât un Fram) și funcționau circa 5.500 de ore pe an (Fram funcționa circa 4.500). În 1963
Uzina Mecanică din Sadu (Gorj), fabrică de armament se începe fabricarea frigiderelor Fram.
[3] La începutul anilor '70 , pe baza unei licențe cumpărate din Franța, începe fabricarea la
fabrica Arctic din Găești a primelor frigidere românești cu compresor. În perioada de până în
1985, frigiderele Arctic acopereau peste 95% din piața românească de profil, o parte
importantă a producției fabricii Arctic orientându-se și către export.

În prezent, principalii producători de echipamente frigorifice sunt Frigotehnica, DAAS

Ploiești, Marco&Alex București și Davicani Brașov. Piața de echipamente frigorifice din
România a fost de circa 30 milioane euro în 2010.
Bibliografie

1. https://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/78-cum-
functioneaza-frigiderul.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Frigider
3. https://www.scribd.com/doc/141602984/Frigider
4. https://dokumen.tips/documents/referat-la-fizica-568fa3fd84a5b.html