DISTILAREA

Definiţie

Distilarea este operaţia prin care un lichid se transformă în starea de vapori în urma fierberii urmată de
condensare ca urmare a dirijării vaporilor printr-un refrigerent. Distilarea se utilizează în diferite scopuri:

- purificarea lichidelor;

- separarea unui lichid în părţile componente, în funcţie de temperatura de fierbere.

Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere.

Componentele distilatorului

Pentru distilare se utilizează un aparat numit distilator. Distilatorul este format din următoarele părţi
importante:

- cazan de distilare;

- refrigerent;

- vas colector.

Distilatorul poate avea ca sursă termică curentul electric sau gazul metan şi pot fi aparate cu funcţionare
continuă sau discontinuă.

Distilatoare utilizate în farmacie

Distilatoarele utilizate în farmacie pot fi împărţite în trei categorii în funcţie de poziţia pe care o ocupă
refrigerentul faţă de cazanul de distilare şi anume:

- per latus (când cazanul şi refrigerentul sunt alăturate);

- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);

- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare).

Operatia prin care un lichid, prin fierbere se transforma in stare de vapori si vaporii rezultati
sunt condesanti cu ajutorul unui refrigerent. Operatia se aplica la:

- obtinerea sau purificarea unor lichide care pot fi incalzite la fierbere fara sa se
descompuna;

- la seprarea unui lichid de alte lichide sau de substante dizolvate in el.

Operatia se efectueaza cu o anumita aparatura numita distilatoare. Au diferite forme si

diferite constructii.
 Un aparat de distilare e format din:

- cazan de distilare;

- refrigerent;

- vas colector.

In functie de modul de functionare el poate fi cu functionare continua sau discontinua.

Aparatele de distilare folosite in farmacii sunt de diferite tipuri dupa pozitia pe care o ocupa
refrigerentul fata de cazanul de distilare:

- cand este alaturi = per latus;

- cand este deasupra = per ascensum;

- cand este dedesubt = per descensum.

In farmacie se foloseste de obicei distilatorul tip cipuerca care are o constitutie per
descensum. Este confectionat dintr-un metal ( fonta smaltuita sau alama cositorita), incalzirea
se face electric si ca sursa de apa se foloseste apa potabila si are capacitate mica de 1-2 L pe
ora.

Inainte de a incepe distilarea propriu zisa se indeparteaza prima portiune de distilat pentru a
curata pe interior distilatorul.

Incaperea in care este instalat distilatorul trebuie sa fie separata de locul unde se executa
diferite operatii care pot impurifica atmosfera sau sa fie introduse intr-o boxa, ea mai trebuie sa
fie foarte curata, fara praf, gaze.

Colectarea apei distilate nu se face peste o apa distilata veche, se face in recipiente cu
gatul flaconului colector cat mai mic si legatura sa fie perfect etanse.

In industrie se folosesc cele mai bune aparate de distilat adica cele din sticla neutra.

In industrie se folosesc distilatoare, cu capacitate mare din oțel inoxidabil, cu efect simplu
sau dublu.

Exista si distilatoare asa numite cu termocompresie si distilarea se face la o presiune mai

mica decat cea atmosferica.
 2.3. DISTILAREA

2.3.1. Definiţie

Distilarea este operaţia prin care un lichid se transformă în starea de vapori în urma fierberii urmată de
condensare ca urmare a dirijării vaporilor printr-un refrigerent. Distilarea se utilizează în diferite scopuri:

- purificarea lichidelor;

- separarea unui lichid în părţile componente, în funcţie de temperatura de fierbere.

Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere.

2.3.2. Componentele distilatorului

Pentru distilare se utilizează un aparat numit distilator. Distilatorul este format din următoarele părţi
importante:

- cazan de distilare;

- refrigerent;

- vas colector.

Distilatorul poate avea ca sursă termică curentul electric sau gazul metan şi pot fi aparate cu funcţionare
continuă sau discontinuă.

2.3.3. Distilatoare utilizate în farmacie

Distilatoarele utilizate în farmacie pot fi împărţite în trei categorii în funcţie de poziţia pe care o ocupă
refrigerentul faţă de cazanul de distilare şi anume:

- per latus (când cazanul şi refrigerentul sunt alăturate);

- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);

- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare).

A. Distilator de laborator tip „per ascensum”

Acest distilator are cazanul montat sub refrigerent.

Un astfel de distilator este prezentat în figura 2.14.

Figura 2.14. Distilator de laborator tip „per ascensum”
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)
B. Distilatorul tip ciupercă

Acest distilator este tip „per descensum” deoarece are cazanul montat deasupra refrigerentului. Schema
acestui aparat este prezentată în figura 2.15.

1 – capac; 2 – refrigerent; 3 – tub de răcire; 4 – tub de răcire din refrigerent; 5 – con;

6 – tub cu robinet; 7 – dispozitiv de încălzire; 8 – tub de scurgere a apei de răcire;
9 preaplin; 10 – armură metalică; 11 – zid; 12 – dispozitiv special cu rol de deflegmare.

Figura 2.15. Distilator de laborator tip ciupercă

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)
Acest distilator se compune dintr-un cazan de alamă cositorită (1) prevăzut cu un capac cu margini
îndoite pentru a asigura etanşeitatea (2), la partea inferioară se găseşte refrigerentul (3) cu un tub de
răcire (4) a cărui manta face corp comun cu cazanul la partea superioară iar la partea inferioară la ieşirea
din refrigerent, are adaptat un con (5) care protejează apa de impurităţile din aer şi apoi urmează vasul
colector. La partea inferioară a refrigerentului este un tub (6) prevăzut cu un robinet pe unde intră apa
de răcire şi de alimentare a cazanului. La partea superioară este dispozitivul de încălzire (7) sub care este
un tub prin care curge apa de răcire (8) iar în partea terminală are un dispozitiv, pentru reglarea
automată a nivelului apei din cazan numit preaplin (9). Aparatul este fixat într-un cadru metalic (10) cu
ajutorul căruia se fixează pe zid (11). La partea superioară a refrigerentului se găseşte un dispozitiv
special (12) cu rol deflector. Încălzirea aparatului se realizează electric sau cu gaz metan.

C. Distilatorul din sticlă yena

Acest aparat are cazanul de distilare alături de refrigerent (per latus pentru modificarea direcţiei) şi se
pretează pentru obţinerea unei ape distilate de calitate superioară. Schema unui astfel de aparat este
prezentată în figura 2.16.

1 – cazan; 2 – conductă ascendentă de vapori; 3 – conductă descendentă de vapori; 4 – condensator;

5 – preaplin; 6 – conductă pentru îndepărtarea sedimentului; 7 – conductă pentru alimentare;
8 – încălzire electrică

Figura 2.16. Distilator din sticlă Yena

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)
Când începe distilarea oprim alimentarea cu apă pentru răcire, se lasă ca vaporii necondensaţi să
traverseze aparatul timp de 5 minute. Se reglează apoi alimentarea cu apă şi se începe distilarea
îndepărtându-se primii 1-2 litri distilat apoi se controlează calitatea apei dizolvate după exigenţele
prezentate în monografia din FR X.

Indiferent de tipul de distilator, aparatul trebuie montat într-o încăpere specială, cu pereţi vopsiţi cu
vopsea de ulei sau căptuşiţi cu plăci de faianţă, iar podeaua să poată fi uşor igienizabilă. Încăperea
trebuie să fie foarte curată, iar în acest spaţiu nu se va executa alte operaţii farmaceutice (pulverizări
etc.).

Vasele în care se colectează apa distilată trebuie să fie foarte curate, să aibă gâtul îngust care se pune în
legătură directă cu tubul refrigerentului. Niciodată nu se distilă apa proaspătă peste apă distilată mai
veche. Spaţiul rămas între colector şi refrigerent se acoperă cu vată înfăşurată în tifon. Dacă e posibil ar
fi mai indicat colectarea apei distilate într-un spaţiu separat de distilare (cameră vecină). Apa distilată
trebuie păstrată în sticle bine închise la loc răcoros şi este indicat a fi folosită în timp de 2 săptămâni de
la distilare.

2.3.4. Distilatoare utilizate în industrie

A. Distilator cu efect simplu

Acest tip de distilator are un cazan şi un condensator, ambele piese confecţionate din oţel inoxidabil.
Încălzirea cazanului se face cu vapori de apă supraîncălziţi sau electric prin intermediul unor rezistenţe
electrice. Cazanul este alimentat în mod constant cu apă potabilă sau demineralizată şi are un debit de
câţiva litri pe oră.

Schema unui astfel de aparat este prezentată în figura 2.17.

Figura 2.17. Distilator cu efect simplu (după Le Hir. A., 1995)

B. Distilatorul cu efect dublu

Este compus din 2 cazane de oţel inoxidabil. Primul cazan este încălzit în acelaşi mod ca şi la distilatorul
cu efect simplu printr-o serpentină traversată de vapori supraîncălziţi şi la presiune de aproximativ 2,5
atm. Cazanul este menţinut la 1,5 atm ceea ce face ca apa să fiarbă la 1100C. Vaporii supraîncălziţi vor
condensa în serpentina cazanului al doilea, de unde vor ajunge în refrigerent, iar energia termică va fi
cedată apei din acest cazan care va fierbe la presiune normală şi la 1000C. Vaporii rezultaţi vor fi conduşi
în condensator.

Cazanul poate produce şi apă bidistilată în situaţia în care cazanul al doilea este alimentat cu apă
distilată din primul cazan. Randamentul acestui cazan este de 200 l/oră apă monodistilată sau 90 l/oră
apă bidistilată.

Schema unui astfel de aparat este prezentată în figura 2.18.

Figura 2.18. Distilator cu efect dublu (după Le Hir A., 1995)

C. Distilatorul cu termocompresie

Acest aparat funcţionează la presiune inferioară celei atmosferice, economiseşte energia termică iar
condensarea vaporilor se face la aceeaşi temperatură şi nu necesită apă de răcire.

Schema unui astfel de distilator este prezentată în figura 2.19.

1= cazan de încălzire; 2 = compresor; 3 = condensator; 4 = schimbător; 5 şi 6 = rezistenţe;
7 = alimentare la nivel constant; 8 = robinet de reglaj

Figura 2.19. Distilator cu termocompresie de tip industrial

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)