4.2.1.

Autoclava verticală
Succesul sterilizării termice a unui produs alimentar
este strâns legat de condiţiile de instalare a
autoclavei, de instrumentele de măsură şi control, de
executarea corectă a operaţiilor necesare.
Conducerea corectă a procesului de sterilizare
presupune cunoaşterea particularităţilor constructive
Descrierea. Autoclava este un vas cilindric
vertical 1 (fig. 4.2.1.1) cu partea inferioară bombată,
prevăzută cu un capac rabatabil 2. Capacul este prins
de corpul autoclavei cu balamale şi strâns pentru
asigurarea închiderii cu buloanele rabatabile 13
legate de corp şi strânse cu piuliţe tip fluture 14.
Etanşeitatea dintre capac şi corpul autoclavei este
asigurată printr-o garnitură de azbest sau bumbac,
îmbibată cu ulei. Pentru înlesnirea manevrării
capacului, acesta este prevăzut cu contragreutăţile
11, care echilibrează greutatea capacului faţă de
punctul de oscilaţie. În cazul în care autoclava este
deschisă, contragreutăţile menţin capacul în poziţie
verticală. Buloanele rabatabile sunt fixate de corpul
autoclavei cu ajutorul unui cui spintecat, prin două
urechi sudate. Închiderea se face prin rabatarea în
plan vertical şi prin înşurubarea piuliţei 14 pe
bulonul rabatabil 13. Placa 17 sudată pe capac are
rol de flanşă.
La partea inferioară a autoclavei este montat
barbotorul 5, prin care se aduce aburul în autoclavă.
Barbotorul poate avea diferite forme. Barbotorul
inelar are orificiile înclinate la 45o faţă de verticală,
în sus şi în jos, cu un diametru de maximum 3 mm.
Se construiesc şi barbotoare cu alimentare centrală
cu 4 sau 6 ramificaţii la 60° una faţă de alta.
Racordurile pot fi îmbinate prin filetare sau sudură.
Deşi barbotoarele filetate se demontează uşor pentru
curăţare, au dezavantajul că, datorită vibraţiilor din
timpul funcţionării, filetul se distruge şi porţiunile
filetate, în mod normal, trebuie înlocuite anual.
Aerul necesar creării suprapresiunii în autoclavă se
introduce tot prin barbotor.
Pe fundul autoclavei este prevăzut şi racordul
pentru scurgerea apei în legătură cu conducta de
preaplin, de la partea superioară. La autoclavele de
construcţie veche, pe partea inferioară se introduce
printr-un racord şi apa de răcire. Prin introducerea
apei reci de jos în sus, procesul de răcire se
efectuează lent, iar recipientele care se găsesc în
parte inferioară sunt supuse a unui şoc termic,
puternic, ceea ce determină un procent mare de
spargeri. Nivelul apei reci urcă încet pe măsură ce
apa se ridică, fiind eliminată prin preaplinul
autoclavei. Răcirea se efectuează lent, iar
recipientele din rândurile superioare sunt menţinute
un timp îndelungat la temperatură ridicată, ceea ce
influenţează negativ calitatea produsului.
 Figura 4.2.1.1. Autoclavă verticală:
1 ─ corp cilindric; 2─capac rabatabil; 3─fund; 4─coş;
5─barbotor; 6─inel interior; 7─racord evacuare apă;
8─conductă de stropire; 9─racord apă de răcire;
10─braţ; 11─contragreutate; 12─balama; 13─bulon
rabatabil; 14─piuliţă tip fluture; 15─inel sudat; 16–
garnitură de etanşare; 17─placă sudată; 18─buzunare;
19─conductă de legătură;20 ─ termometru; 21 ─
manometru; 22─supapă de siguranţă; 23─ventil de
aerisire; 24─ventil cu trei căi; 23─ racord preaplin.
Autoclavele de construcţie recentă sunt prevăzute
la partea inferioară a capacului cu o serpentină
perforată, care este în legătură cu coloana de apă
printr-un furtun de cauciuc.
Pe conductele de abur, apă şi aer, între ventile şi
autoclavă, se montează clapete de reţinere, care lasă
să treacă fluidul într-o singură direcţie, de la ventil la
autoclavă. Clapetele de reţinere se montează în
poziţie orizontală. Se obişnuieşte ca ventilul de apă
să fie montat în partea dreaptă, iar ventilul de abur şi
aer, în partea stângă, pe partea unde se găsesc
instrumentele de control: manometrul şi
termometrul.
Recipientele cu produs se introduc în autoclavă,
în coşuri. Se construiesc autoclave cu 1 – 4 coşuri.
Autoclavele cu mai multe coşuri diferă numai prin
ceea ce ţine de înălţime. Coşurile sunt cilindrice şi
au un diametru cu circa 80 mm mai mic decât
diametrul interior al autoclavei, pentru ca, în jurul
coşului, să existe un spaţiu liber prin care să se
asigure circulaţia apei. Coşurile sînt confecţionate
din tablă perforată. Orificiile coşului trebuie să
permită o circulaţie activă a fluidelor între interiorul
şi exteriorul coşului. Se recomandă ca aceste orificii
să aibă un diametru minimum de 25 mm şi distanţa
maximă dintre orificii să fie de 2,5 ori diametrul
orificiului. Coşurile se aşează centric în autoclavă,
acestea fiind prevăzute cu o nervură de centrare.
Coşul inferior se aşează pe inelul de susţinere 6
de la baza autoclavei, iar celelalte - deasupra.
Aşezarea cutiilor în coş trebuie să fie făcută astfel,
încât să permită o circulaţie a aburului şi a apei
lângă pereţii cutiei.
 Ventilul de aerisire 23 serveşte la eliminarea
aerului şi a gazelor necondensabile în timpul
încălzirii autoclavei, proces care asigură un regim
termic uniform în întregul corp al autoclavei din
momentul în care termometrul indică temperatura de
sterilizare şi până la sfârşitul operaţiei. Aerul rămas
între cutiile din autoclavă formează aşa numitele
„pungi de aer”, care sînt zone mai reci în care se
creează condiţii pentru realizarea procesului de
substerilizare. Ventilul de evacuare a gazelor
necondensabile este instalat în partea opusă zonei de
alimentare cu abur saturat, care sunt zone mai reci în
care se creează condiţii pentru realizarea procesului
de substerilizare. Ventilul de evacuare a gazelor
necondensabile se montează pe capacul rabatabil şi
trebuie lăsat deschis atât în timpul încălzirii
autoclavei, cît şi în timpul sterilizării, pentru a se
evita acumularea gazelor necondensabile. Această
amplasare a racordurilor nu ţine seama de faptul că
aburul saturat, fiind mult mai uşor decât aerul (într-o
autoclavă încărcată ocupă mai mult de 50 % din
volumul total) se adună la partea superioară, iar la
eliminarea aerului au loc pierderi importante de
abur.
Caracteristici tehnice autoclava UMT: volum
total ─ 985 l; volum util ─ 800 l; grosimea pereţilor
─ 8 mm; dimensiuni de gabarit în mm ─
1200×1690×1920; masă ─ 620 kg.
 Caracteristici tehnice coş: volum ─ 800 l;
diametru ─ 940 mm; înălţime ─ 1020 mm; grosime
─ peste 3 mm; masa ─ 100 kg; debit abur, la p  0,2MPa
─ 131 kg/h; debit apă ─ 0,8 m3/h.
Elemente de exploatare – întreţinere. În figura
4.2.1.2. este prevăzută schema unei instalaţii de
sterilizare cu suprapresiune de aer. Aerul este
furnizat de către compresorul 2 prin intermediul
recipientului de presiune 3, prevăzut cu manometrul
14, supapa de siguranţă 15 şi ventilul de reţinere 10 .
Conducerea procesului de sterilizare are loc astfel:
– în autoclavă, coşul cu recipiente de sterilizare se

introduce cu ajutorul electropalanului;

– se consideră ventilele de abur 17, de preaplin 19

şi de golire 18, închise;

– se alimentează autoclava cu apă prin conducta

11, nivelul apei trebuie să fie cu 100 – 150 mm peste

marginea de sus a coşului;
– se închide capacul, strângând piuliţele tip
fluture;
– se deschide ventilul de abur 17 şi totodată se

deschide ventilul de preaplin 13, pentru a se elimina

surplusul de apă provenit din condensarea aburului
în masa de apă rece;
– în momentul în care, prin conducta de preaplin,

începe să iasă abur, se închide ventilul 19; din acest

moment, presiunea în autoclavă începe să crească
odată cu temperatura;
 când temperatura din autoclavă a ajuns la 105–
–

110°C, începe introducerea treptată a aerului.

Figura 4.2.1.2. Schema unei instalaţii de

sterilizare cu suprapresiune de aer:
1 ─ autoclavă; 2 ─ compresor; 3 ─ recipient de
presiune; 4 ─ ventil de aerisire; 5 ─ supapă de
siguranţă; 6 ─ termometru; 7 ─ manometru; 8 ─
racord alimentare agent termic; 9 ─ conductă de aer;
10 ─ clapetă de reţinere; 11 ─ conductă de
alimentare cu apă; 12 ─ conductă de golire
autoclavă; 13 ─ conductă de preaplin; 14 ─
manometru; 15 ─ supapă de securitate; 16, 17, 18,
19, 20 ─ ventil cu două căi; 21 ─ ventil cu trei căi.

Practic, suprapresiunea se introduce după 10 – 15

min. de încălzire, în momentul în care începe etapa
de sterilizare
propriu – zisă, în autoclavă trebuie să existe
următorul regim termic: temperatura 120°C,
suprapresiunea realizată de aerul introdus 0,15
MPa.
Suprapresiunea continuă să se mărească încet, iar
către jumătatea perioadei de menţinere a produsului
la temperatura de sterilizare atinge valoarea de 0,2
MPa.
Suprapresiunea se menţine până la jumătatea
timpului de răcire. În această perioadă se urmăreşte
variaţia temperaturii, reglându – se introducerea
aburului cu ajutorul ventilului 16.
La sfârşitul perioadei de sterilizare prescrise, se
închide ventilul de abur 16 şi se deschide ventilul de
apă 20 pentru începerea răcirii, în acelaşi timp se
deschide treptat ventilul de preaplin 19.
Se menţine suprapresiunea de 0,2MPa , manipulând
ventilele de apă, aer şi preaplin, urmărindu-se cu
atenţie manometrul 7 şi termometrul 6. Se
acţionează ventilul 21 pentru reducerea
suprapresiunii în momentul, în care temperatura a
scăzut sub 100 °C.
Când presiunea devine egală cu presiunea
atmosferică şi temperatura de 40–50 oC, se
deschide capacul rabatabil şi se scoate coşul cu
recipiente.
 În tabelul 4.1. sunt prezentate principalele
deranjamente şi remedierile respective, în
funcţionarea autoclavei.

Tabelul 4.1.
Defecţiuni Remedieri
●
Cauze: Substerilizarea. În timpul
–complet
nu s-a eliminat
aerul din funcţionării se va
autoclavă;
–defectat
manometrul esteo
şi indică lăsa întredeschis
presiune
decât ceamai reală.mare
ventilul de
●
indicăTermometrul
temperatura nu aerisire.
normală.
–– este Cauze:
defectat;
conducta
legătură a de
buzunarului este Manometrul se
astupată,
cauză apa din care
stagnează în verifică de
buzunar
răceşte. se şi organele
●
capac Întrese corp
eliminăşi metrologice la
abur, cu toate sunt
şuruburile desi începutul fiecărei
strânse.
–azbest
garnituraCauze:
de
este uzată; campanii.
–a presiunii
creşterea şi bruscă
uneori
de producerea
explozii, când
robinetul de În timpul
preaplin
închis: dina rămas
cauza campaniei,
apei care
formează se
prin
condensarea manometrul va fi
vaporilor
încălzire ade verificat
autoclavei,
se umple aceasta
complet
cu apă şi, prin săptămânal, cu
ridicarea
temperaturii, ajutorul unui
presiunea
brusc creşte
depăşind
limita de a manometru de
rezistenţă
aparatului, se cu
produc fisuri control.
consecinţe grave.
● Deformarea Termometrele vor
permanentă a fi verificate lunar
cutiilor: de organele
a) ciocuri la metrologiei.
presare. Cauze:
Conducta
curăţă ori de se
câte
– presiunea ori este necesar.
interioară mare;
– depăşirea Se schimbă
temperaturii de garnitura.
Grija principală a
muncitorului,
imediat după
sterilizare; închiderea
– temperatura capacului,
deschidă este să
ventilul
de preaplin.
scăzută la
închiderea cutiei;
Respectarea
temperaturii –– de
b) turtirea sterilizare.
Răcirea cu
capacului cutiei. contrapresiune
aer. de
Cauze: Închiderea
temperaturi la
ridicate.
– presiune mare în Exhaustizarea
recipientelor.
autoclavă;
– creşterea rapidă
a presiunii în Răcirea
recipientelor cu–
autoclavă; apă
45 până
°C. la 40
Respectarea
regimului termic.
●
Suprasterilizarea.
Cauze:
– răcirea
 incompletă după
sterilizare;
– nerespectarea
formulei de
sterilizare

Întreţinerea autoclavei constă în verificarea

permanentă a etanşeităţii acesteia, a funcţionării
aparatelor de control.
Periodic, garnitura de azbest uleiată de la capac,
se verifică şi, în caz de degradare, se schimbă.
La datele indicate de fişa tehnică a autoclavei, se
face proba de presiune de către organele de
metrologie.
Se va respecta cu stricteţe schema de manipulare
a ventilelor. O atenţie deosebită trebuie acordată
manevrării ventilelor de aerisire şi preaplin.
La deservirea electropalanului care transportă,
încarcă şi descarcă coşurile cu recipiente, trebuie să
se ţină seama de următoarele:
– se va evita staţionarea sub electropalan;

– la încărcare şi descărcare trebuie evitate

revărsările de apă fierbinte, care pot duce la
accidente.
Indicaţii de montaj
Montarea autoclavei se face într-un canal de
minimum 700 mm adâncime, prevăzut cu sifon de
scurgere la canal.
 Distanţa până la peretele din spatele autoclavei
trebuie să fie de minimum 1100 mm, pentru a
permite deschiderea capacului. Ventilele pentru
abur, apă, aer, se montează pe perete, la 1,5 m
înălţime.
 4.2.2. Calculul autoclavelor
Numărul de recipiente care pot fi încărcate într-
un coş se determină cu expresia:
Z  0,785adc2 / d r2 , (4.2.2.1)
în care d c reprezintă diametrul coşului autoclavei, m;
d r – diametrul exterior al recipientului, m;
a  hc / hr – raportul dintre înălţimea coşului şi
înălţimea recipientului (se acceptă cel mai apropiat
număr întreg);
hc şi hr – înălţimea, respectiv, a coşului şi a
recipientului, m;
Durata de umplere a unui coş cu recipiente (în s)
 c  Z / P, (4.2.2.2)
în care P reprezintă productivitatea liniei tehnologice
în rec/s.
Numărul de coşuri încărcate într-o autoclavă:
Zc   d /  c , (4.2.2.3)
în care  d reprezintă durata maximă de acumulare a
recipientelor în aşteptarea sterilizării lor după
închidere ( este egală, de obicei, cu 1800 s).
d

Se acceptă cel mai mic număr întreg de coşuri.

Numărul de recipiente încărcate într-o autoclavă
nr  Z c  Z . (4.2.2.4)
Durata ciclului de funcţionare a autoclavei  (în s):
   0  1   2   3   4 , (4.2.2.5)
în care  0 ,  2 ,  3 ,  4 reprezintă durata, respectiv, de
încărcare a autoclavei, de sterilizare propriu-zisă, de
reducere a presiunii şi temperaturii în autoclavă, de
răcire a recipientelor şi de descărcare a autoclavei, s.
Productivitatea unei autoclave P (în rec/s)
1

P1  nr /  . (4.2.2.6)
Numărul de autoclave necesare pentru sterilizare:
na  P / P1. (4.2.2.7)
Intervalul de timp dintre încărcările autoclavelor:
  nr / P (4.2.2.8)
Folosind datele obţinute, se poate de elaborat
programul de funcţionare a autoclavelor într-un
schimb sau în 24 ore.
Scopul final al calculului termic al autoclavelor
constă în determinarea consumului de abur la
sterilizare şi a consumului de apă la răcirea
recipientelor. Consumul aburului pentru un ciclu de
funcţionare a autoclavei se calculează separat pentru
perioada I, când temperatura în autoclavă creşte
până la temperatura de sterilizare şi pentru perioada
II, când în autoclavă se menţine temperatura
constantă de sterilizare.
Perioada I
Consumul căldurii la încălzirea autoclavei Q (în J): 1

Q1  m1c1 ts  t1 , (4.2.2.9)

în care m1 reprezintă masa autoclavei, kg;
c1 – căldura specifică a oţelului ( c1  482 J / kg  K  );
 t1 – temperatura iniţială a autoclavei, oC;
t s – temperatura de sterilizare, oC.

Consumul căldurii la încălzirea coşurilor Q2 (în J):

Q2  m2c1 ts  t2 , (4.2.2.10)
în care m2 reprezintă masa coşurilor, kg;
t 2 – temperatura coşurilor, oC ( t2 se acceptă egală
cu temperatura aerului din secţia de producţie).
Consumul căldurii la încălzirea recipientelor Q3 (în J):
Q3  m3c3 ts  t3 , (4.2.2.11)
în care m3 reprezintă masa recipientelor,kg;
c3 – căldura specifică a materialului recipientelor,
J / kg  K  ;
t3 – temperatura iniţială a recipientelor, oC ( t3 se
acceptă egală cu temperatura produsului).
Consumul căldurii la încălzirea produsului din
recipiente Q4 (în J):
Q4  m4c4 ts  t4 , (4.2.2.12)
în care m4 reprezintă masa produsului, kg;
c4 – căldura specifică a produsului, J / kg  K  ;
t 4 – temperatura iniţială a produsului, oC.
Consumul căldurii la încălzirea apei din autoclavă Q5
(în J):
Q5  m5cts  t5 , (4.2.2.13)
în care m5 reprezintă masa apei din autoclavă, kg;
 c – căldura specifică a apei, J / kg  K  .
t 5 – temperatura iniţială a apei, C. o

Pierderile de căldură în mediul ambiant Q6 (în J):

Q6  Fa  1 t per  taer ,

în care Fa reprezintă suprafaţa laterală exterioară a

autoclavei, m2;
 1 – durata de încălzire, s;
 – coeficientul de transfer de căldură prin
convecţie şi radiaţie, W /K  m2 ;
t per şi t aer – temperatura, respectiv, a autoclavei şi a
aerului din secţia de producţie, oC.
Consumul total de căldură:
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5  Q6 . (4.2.2.14)
Consumul aburului în prima perioadă:
Qtot
D1  , (4.2.2.15)
ia  ic

în care ia şi ic reprezintă entalpia, respectiv, a

aburului şi condensatului, J / kg.
Consumul aburului într-o unitate de timp D / (în kg/s):
D1
D/  . (4.2.2.16)
1
Perioada II
În perioada a doua căldura se consumă numai la
acoperirea pierderilor de căldură în mediul ambiant
prin convecţie şi radiaţie Q7 (în J):
Q7  Fa 2 t p  taer , (4.2.2.17)
 în care  2 reprezintă durata de sterilizare propriu-
zisă, s;
 – coeficientul de transfer de căldură prin
convecţie şi radiaţie, W /K  m2  ;
t p – temperatura peretelui autoclavei în perioada
a II-a, oC.
Consumul aburului în perioada a II-a D (în kg): 2

Q7
D2  . (4.2.2.18)
ia  ic
Consumul aburului într-o unitate de timp D // (în
kg/s):
D2
D //  . (4.2.2.19)
2
Consumul total de abur pentru un ciclu de
funcţionare D (în kg):
D  D1  D2 . (4.2.2.20)
Consumul apei la răcirea conservelor depinde de
cantitatea de căldură transferată de autoclavă şi de
timpul răcirii conservelor până la temperatura t , f

stabilită pentru atare tip de conserve (de obicei

t f  40...50 °C).La sfârşitul răcirii, temperatura
autoclavei, apei din ea, a coşurilor şi recipientelor
este mai inferioară decât temperatura produsului cu
5...7 °C.
Consumul apei de răcire W (în kg):
 c t t c t t 
W  2,303 m4 4 ln r 0  m4 red ln r 0 , (4.2.2.21)
 c t f  t0 c t f  t0 

în care cred  m1c1  m2c2  m3c3 / m , şi reprezintă
//

m //  m1  m2  m3  m4 ;
t 0 – temperatura iniţială a apei de răcire, °C;
t r – temperatura finală a autoclavei, coşurilor,
recipientelor şi a apei din autoclavă, oC;
t  t  5...7 C;
o
r f

t f – temperatura finală a produsului, °C.

Consumul apei de răcire într-o unitate de timp W/ (în
kg/s):
W
W/ 
 rac . (4.2.2.22)
 Sterilizator cu tambur rotativ
Sterilizatoarele cu tambur rotativ se construiesc de
două modificaţii: pentru sterilizarea în mediu de apă
fierbinte la presiune atmosferică şi în mediu de abur
viu la presiune excedentară.
Prima modificaţie constă din două tambure
rotative de construcţie identică: unul din tambure
este destinat sterilizării propriu-zise, iar al doilea
este destinat răcirii ambalajelor deja sterilizate.
Fiecare din sterilizatoare reprezintă (figura
4.2.4.1) un corp cilindric imobil 1 montat orizontal,
care este confecţionat din oţel inoxidabil. În
interiorul corpului 1, pe un arbore orizontal este
instalat un tambur rotativ 2. Pe suprafaţa laterală
interioară a corpului imobil este fixată prin sudare o
spirală, al cărei pas este egal cu înălţimea
ambalajului. Înălţimea spirei spiralei este egală cu
0.5 din diametrul ambalajului. Rotorul tamburului
prezintă două discuri fixate pe arborele orizontal la
extremităţile lui. Pe aceste discuri, de-a lungul
rotorului paralel arborelui orizontal, sunt fixate prin
sudare nişte fâşii fasonate din oţel inoxidabil, astfel
încât distanţa dintre ele să fie egală cu diametrul
ambalajelor, iar înălţimea fâşiilor să fie egală cu 0.5
din diametrul ambalajelor care se sterilizează. Aşa
dar, în timpul rotirii rotorului ambalajele amplasate
orizontal între fâşii se deplasează datorită spiralei de
la un capăt al rotorului la altul.
 Pentru încărcarea ambalajelor în sterilizatoare,
transmiterea lor dintr-un corp în altul şi pentru
descărcarea ambalajelor servesc dispozitivele
ermetice 4 şi 5 numite valve.

Figura 4.2.4.1 Sterilizator cu tambur rotativ

Ambalajele de sterilizat se deplasează spre
dispozitivul de încărcare 4 în sterilizator cu ajutorul
elevatorului cu lanţuri 6. Fiind introduse pe rotor,
ambalajele încep a se deplasa de la o extremitate a
lui spre alta datorită ghidajelor în formă de spirală.
În timpul deplasării lor, ambalajele se rotesc
concomitent în jurul axei lor şi în jurul axei
rotorului, încălzindu-se până la temperatura de
sterilizare şi în continuare sterilizându-se.
 Dacă instalaţia de sterilizare este compusă din
două corpuri, apoi primul corp poate fi umplut sau
cu apă fierbinte cu temperatura 98°C, sau cu abur
viu.
În acest corp, are loc atât preîncălzirea ambalajelor
cât şi sterilizarea lor. Din primul corp ambalajele
sunt transmise prin intermediul unei valve
intermediare în al doilea corp, unde ele se răcesc, din
care considerente el este umplut cu apă rece. În
continuare, ambalajele răcite se descarcă prin
intermediul valvei de descărcare şi dirijate la
operaţia tehnologică care urmează.
Instalaţiile de sterilizare constituite din trei
corpuri sunt destinate sterilizării produselor
agroalimentare ambalate în cutii de tablă la
temperaturi mai superioare de 100°C. Primul corp
este destinat preîncălzirii ambalajelor până la
temperatura de sterilizare, al doilea – sterilizării
propriu-zise, iar al treilea – răcirii ambalajelor
sterilizate. În aceste condiţii, sterilizarea se
efectuează în condiţii de abur viu saturat, a cărui
presiune se reglează în funcţie de temperatura de
sterilizare cerută.
În răcitor ambalajele se răcesc cu apă rece până la
temperatura de 30 – 40°C. Atât în răcitor cât şi în
sterilizator se menţine contrapresiunea necesară prin
utilizarea aerului comprimat, pentru a evita
deformarea eventuală a cutiilor de tablă. Rotoarele
corpurilor se antrenează în mişcare rotativă de la
ambele extremităţi ale arborilor cu scopul de a
exclude răsucirea lor în timpul funcţionării.
Dezavantajele instalaţiilor de sterilizare cu rotoare
rotative:
1) în ele se sterilizează numai ambalaje din tablă;
2) în timpul sterilizării este posibilă tulburarea
conservelor
din caise, mazăre verde, căpşune, zmeură;
3) pericol de deformare a cutiilor din cauza
schimbării bruşte a presiunii în timpul transmiterii
ambalajelor dintr-un corp în altul;
4) sterilizatoarele se construiesc numai pentru un
singur format de ambalaje;
5) în ele nu se permit sterilizarea ambalajelor din
sticlă.
 4.2.4.2. Sterilizatorul pneumohidrostatic
La unele făbrici de conserve se exploatează
sterilizatorul pneumohidrostatic „Hunister” al firmei
„Complex” din Ungaria. Sterilizatorul este compus
din 14 coloane care formează 3
compartimente: de preîncălzire, de sterilizare
propriu-zisă şi de răcire a recipientelor din sticlă sau
din tablă. Fiecare din coloanele compartimentelor de
preîncălzire şi de răcire se împart în două camere:
una pentru apă fierbinte sau rece, iar alta pentru
aerul comprimat. Compartimentul de preâncălzire şi
acel de răcire sunt formate din câte 6 coloane, iar
acel de sterilizare ─ din două coloane umplute cu
abur viu, în care temperatura atinge 130 ─ 134°C.

Figura 4.2.5.1 Sterilizatorul pneumohidrostatic

„Hunister”:
1 – apă; 2 – aer comprimat; 3 – abur.
 Instalaţia este o construcţie autoportantă şi se
livrează prefabricată în trei sectoare, inclusiv
instalaţia de încărcare şi descărcare care se montează
la locul de instalare. Suplimentar, este prevăzută cu
o instalaţie completă de reglare electro –
pneumatică, un tablou de comandă şi conexiuni
corespunzătoare.
Recipientele aduse în poziţie verticală sunt
culcate de un dispozitiv special şi dirijate spre un
container, care se deschide automat înainte de a
primi borcanele sau cutiile, iar puţin înainte de a
intra în corpul sterilizatorului, se deschide din nou.
Containerele sunt legate între ele de ambele
capete şi parcurg dirijat cele 14 coloane ale
instalaţiei de sterilizare. Aparatul este echipat cu
două instalaţii de alimentare, aşa că este posibilă o
alimentare separată cu 2 tipuri de recipiente, sau
produse de la două linii tehnologice diferite.
Viteza lanţului de transport pentru containere este
reglabilă fără trepte, de la 1 la 4m/min. Timpul total
de parcurgere a instalaţiei este aproximativ 62 min,
la o viteză a lanţului de 24 m/min cuprinzînd
următoarele etape: preîncălzirea timp de 20 min,
sterilizarea propriu-zisă la 132°C timp de 12 min, şi
răcirea timp de 30 min.
În fiecare din coloanele compartimentelor de
preaîncălzire şi răcire diferenţa de nivel al apei pe
ambele părţi ale şicanei care divizează coloana în
două camere este egală cu 4 m, ceea ce se asigură cu
ajutorul aerului comprimat introdus în una din
camere. Presiunea aerului comprimat în coloanele
compartimentului de preîncălzire se majorează cu
câte 40 kPa de la o coloană la alta. În
compartimentul de sterilizare, presiunea aburului
este egală cu 240 kPa, iar în coloanele
compartimentului de răcire, presiunea aerului se
reduce treptat cu câte 40 kPa de la o coloană la alta.
Trecând prin toate coloanele sterilizatorului,
recipientele treptat se încălzesc pînă la temperatura
de sterilizare, se menţin la temperatura aceasta şi
apoi treptat se răcesc.
În asemenea sterilizatoare se pot steriliza produse
alimentare ambalate în recipiente de tablă şi de
sticlă. Durata de sterilizare şi productivitatea se
reglează prin schimbarea vitezei de mişcare a
organului de tracţiune. În dependenţă de
dimensiunile recipientelor şi genul produselor,
productivitatea aparatului variază de la 5080 la
19400 rec/h.
Trebuie de menţionat că fiecare coloană are un
sistem autonom de încălzire a apei prin metoda de
barbotare a aburului viu în apă.
 4.2.4.3. Calculul sterilizatoarelor cu acţiune
continuă
Productivitatea sterilizatorului cu tambur P (în
rec/s)
P  M / , (4.2.4.3.1)
în care M reprezintă cantitatea de recipiente care
simultan se află în sterilizator, rec;
  durata sterilizării care include şi durata de
încălzire până la temperatura de sterilizare, s.
Productivitatea sterilizatorului cu presiune pneumo
hidrostatică P (în rec/s)
v
P  n, (4.2.4.3.2)
a
în care v reprezintă viteza de mişcare a
transportorului cu recipiente, m/s;
a  distanţa dintre centrele recipientelor în
sterilizator cu transportor cu plăci sau dintre
purtătorii de recipiente (cupe) în sterilizatorul
pneumo hidrostatic, m;
n  numărul de recipiente într-un purtător de
recipiente al sterilizatorului pneumo hidrostatic
(pentru sterilizatorul cu transportor cu plăci n =1).
În rezultatul calculului termic se determină
consumul aburului şi a apei de răcire în
sterilizator.
Consumul de căldură la încălzirea recipientelor
confecţionate din tablă Q1 (în kJ/s):
Q1  mrec.crec. t2  t1  , (4.2.4.3.3)
în care crec. reprezintă căldura specifică a oţelului,
( crec  0,48 kJ/(kg·K);
o
t1  temperatura iniţială a recipientelor, C;
2 t  temperatura finală a recipientelor (este egală

cu temperatura de sterilizare t s ), oC.

mrec.  P  mrec
/
., (4.2.4.3.4)
în care mrec.
/
reprezintă masa unui recipient din tablă,
kg.
Consumul de căldură la încălzirea produsului din
recipiente Q2 (în kJ/s):
Q2  m p c p t4  t3  , (4.2.4.3.5)
în care m p reprezintă masa produsului în recipiente,
kg;
m p  m /p  P ,

în care m /p reprezintă masa produsului într–un

recipient, kg;
c p – căldura specifică a produsului, kJ/(kg ·K);

t 3 şi t 4 – temperatura iniţială, şi temperatura

finală a produsului, oC ( t4  ts ).
Pierderile de căldură în mediul ambiant se determină
separat pentru suprafaţa izolată şi neizolată a
tamburului sterilizatorului.

Aria suprafeţei laterale exterioare a tamburului F ,

(m2):
 D 2
F  DLc  2, (4.2.4.3.6)
4
în care D reprezintă diametrul corpului tamburului,
m;
Lc  lungimea corpului tamburului, m.

Aria suprafeţei izolate a tamburului constituie 70 %

din toată aria, Fiz (în m ): 2

Fiz  0,7 F ;
Aria suprafeţei neizolate a tamburului, Fneiz (în m 2 ):
Fneiz  F  Fiz .
Pierderile de căldură prin convecţie şi radiaţie de
la suprafaţa izolată a tamburului Q p/ (în kJ/s):
Q p/   / Fiz t per  t aer  , (4.2.4.3.7)
în care  reprezintă coeficientul de transfer de
1

căldură prin convecţie şi radiaţie, W / m2  K 

 /  9,7  0,07t per  taer  , (4.2.4.3.8)
în care t per reprezintă temperatura peretelui
tamburului, care este izolat:
t per  0,5ts ,
în care t s reprezintă temperatura de sterilizare a
produsului, oC.
Pierderile de căldură prin suprafaţa neizolată a
//
tamburului p (în kJ/s):
Q
Qp//   // Fneiz t per
//
 taer 
  //  9,7  0,07t per
//
 taer  ; (4.2.4.3.9)
//
t per  ts
Consumul total de căldură la procesul de
sterilizare Qtot (în kJ/s):
Qtot  Q1  Q2  Q p/  Q p// .
Consumul de abur la sterilizare D (în kg/s):
Qtot
D
ia  ic , (4.2.4.3.10)
în care ia reprezintă entalpia aburului, kJ/kg;
ic  entalpia condensului, kJ/kg.
În sterilizatoarele pneumo hidrostatice căldura
se mai consumă suplimentar la încălzirea
transportorului sterilizatorului Q3 (în kJ/s):
Q3  mtr  ctr ttr 2  ttr1  (4.2.4.3.11)
în care mtr reprezintă masa transportorului
sterilizatorului ( mtr  v  m/ , în care v  viteza
tr

transportorului, care se acceptă egală v  0,08 m/s;

m  masa unui metru de lungime a transportorului,
/
tr

kg / m ), m /  100 kg / m ;
tr

ctr  căldura specifică a oţelului – materialului din

care este confecţionat transportorul, ctr  0,48 kJ /kg  K ;
ttr1 şi ttr 2  temperatura iniţială şi temperatura
finală a transportorului, oC;
Încălzirea apei adăugate în sterilizator în timpul
funcţionării lui Q (în kJ/s):
4
 Q4  P  ma  ca t a 2  t a1  , (4.2.4.3.12)
în care ma reprezintă cantitatea de apă care se adaugă
( m  0,5 kg de apă la o cutie);
a

c  căldura specifică a apei, kJ/(kg·K);

a

t a1 şi t a 2  temperatura iniţială şi temperatura finală

a apei, oC.
Consumul de căldură la acoperirea pierderilor de
căldură în mediul ambiant Q5 (în kJ/s):
Q5    F t per  taer , (4.2.4.3.13)
în care t per reprezintă temperatura peretelui neizolat
al sterilizatorului, oC; t per  ts  120 oC;
Consumul total de căldură la sterilizare Qtot (în kJ/s):
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5 ,
Consumul de abur la sterilizare D (în kg/s):
Qtot
D
ia  ic , (4.2.4.3.14)

în care ia reprezintă entalpia aburului kJ/kg;

ic  entalpia condensului, kJ/kg.