CURSUL 1

CENTRALE TERMICE CU AGENT TERMIC APA CALDA-ASIGURAREA CENTRALELOR CU

VAS DE EXPANSIUNE DESCHIS. FUNCTIILE VASULUI DE EXPANSIUNE DESCHIS

Apa calda isi mareste volumul odata cu cresterea temperaturii. Pentru preluarea dilatarii se folosesc mai
multe sisteme:
-asigurarea cu vas de expansiune deschis
-asigurarea cu vas de expansiune inchis.
Asigurarea cu vas de expansiune deschis se face prin amplasarea acestuia in punctul cel mai inalt al
sistemului de alimentare cu caldura.

Fig. 1 Vas de expansiune deschis

Fig. 2 Schema vas de expansiune deschis

 Vasul de expansiune deschis are urmatoarele roluri :
-sa preia variatiile de volum ale apei de încalzire datorate schimbarilor de temperatura;
-sa asigurare rezerva de apa pentru buna functionare al sistemului;
-sa elimine aerul din instalatie, la umplere si sa lase sa patrunda aerul la golire;
Distanta maxima pe orizontala intre cazane si verticala vasului de expansiune deschis conform STAS
7132 este : 15a
Unde a este distanta pe verticala intre partea superioara a cazanului si traseul orizontal al conductei de
siguranta-fig 3

Parametrii de proiectare pentru vase de expansiune deschise :

Vasele de expansiune protejeaza circuitul hidraulic contra temperaturilor excesive lasand un volum liber
care sa permita dilatarea apei si sa impiedice ca valoarea presiunii apei sa depaseasca valoarea presiunii statice.
Vasul de expansiune poate avea o forma de prisma dreptunghiulara sau cilindrica, poate fi instalat in pozitie
orizontala sau verticala in circuit.
Fig. 3
Circuitele de siguranta intre cazan si vasul de expansiune trebuie instalate cu o usoara panta crescatoare
spre vas.
Dimensiunea vasului de expansiune poate fi usor calculata tinand cont de totalul de apa care se dilata in
intreaga instalatie. Daca volumul total de apa in sistem este Vs, volumul vasului de expansiune trebuie sa fie:
Vg = 8.Vs /100 (in litri)

Mai practic, utilizand puterea termica nominala a cazanului (Qk) in W, volumul apei din instalatie se
poate calcula cu urmatoarea formula empirica (bazata pe masuratori):

Vinst = [30. Qinc +10.(Qacm+Qvent+Qv)]:1160 (in litri)

Volumul util al vasului de expansiune deschis se determina cu relatia:

Vu=b.Vinst(vθ0 /vθm -1)

vθ0-volumul masic al apei la 10°C

vθm-volumul specific al apei la temperatura medie dintre tur si retur.
Volumul vasului de expansiune deschis se determina cu relatia:

VO=a.Vu

unde a este un coeficient care tine seama de spatiul liber din vasul de expansiune (a=1,3)

Dimensionarea circuitelor de siguranta intre cazan si vasul de expansiune deschis :

Dimensiunea ciruitelor de siguranta pentru tur :

dST=15+1,5Qk1/2 [mm]

Dimensiunea ciruitelor de siguranta pentru retur :

dSR=15+Qk1/2 [mm]

În cazul inexistentei unei surse permanente de apa (chiar daca se foloseste un hidrofor), varianta de instalare a
unui cazan cu functionare pe combustibil solid va fi obligatoriu sistem deschis cu vas de expansiune deschis.
Varianta de instalare cu vas de expansiune deschis este indicat a se folosi si în cazul în care sistemul
functioneaza cu circulatie naturala.
Supapa de siguranta pe cazan este obligatorie în orice varianta de instalare.
Pentru prelungirea duratei de viata a cazanului prin evitarea condensarii si pentru o functionare mai eficienta a
acestuia, se recomanda montarea între tur si retur a unei pompe de recirculare comandata de termostat.
Fig. 3-Schema de legaturi hidraulice a unui cazan cu vas de expansiune deschis
CZ-Cazan

VED-Vas de expansiune deschis

P-Pompa

Fig. 4 Graficul piezometric cu pompa montata pe conducta de ducere-asigurare cu vas de expansiune deschis
 In regim static, in orice punct al instalatiei, presiunea este data de planul orizontal de apa din vasul de
expansiune. La pornirea pompei, nivelul din vas ramane neschimbat, ca si presiunea determinata de coloana de
apa corespunzatoare punctului de racord al conductei de siguranta intoarcere 1, denumit punct neutru. Se
observa ca presiunea in regim dinamic, in orice punct al instalatiei, cu exceptia traseului 1-2-3-4 este mai mare
decat cea in regim static.
In cazul pompei montate pe conducta de intoarcere, sensul de circulatie al apei se pastreaza identic, se
pastreaza, de asemenea, punctul neutru. Diferenta este ca, exceptand tronsonul de conducta 4-1, presiunea de
regim este mai mica decat presiunea statica, aparand pericolul golirii partiale a instalatiei, prin patrunderea
aerului prin neetanseitati, sau prin vaporizarea apei in zonele in care presiunea este mai mica decat cea de
echilibru termodinamic. Apa rezultata din golirea partii de instalatie aflata in zona in care graficul piezometric

Fig. 5 Graficul piezometric cu pompa montata pe conducta de intoarcere-asigurare cu vas de expansiune deschis

Bibliografie
1. Manualul de instalatii -Incalzire, editia a II-a
2. Termofarc-catalog
 CURSUL 2

CENTRALE TERMICE CU AGENT TERMIC APA CALDA-ASIGURAREA CENTRALELOR CU

VAS DE EXPANSIUNE INCHIS. FUNCTIILE VASULUI DE EXPANSIUNE INCHIS

Asigurarea cu vas de expansiune inchis se face prin amplasarea acestuia in centrala termica, cat mai
aproape de cazan.

Fig. 1 Vas de expansiune inchis

Vasul de expansiune închis are doua compartimente : perna de aer si spatiul ocupat de lichid . Între cele doua
medii exista o membrana de cauciuc. În timpul încalzirii apei, aceasta îsi mareste volumul, iar excesul astfel
rezultat intra în vas si comprima perna de aer prin intermediul membranei de cauciuc. Evident ca astfel creste
presiunea în instalatie, dar volumul vasului de expansiune si presiunea de preîncarcare a pernei de aer sunt
astfel calculate încât variatiile de presiune ale apei din instalatie sa se încadreeze în anumite limite ( de ex. între
1,5 si 2 bar).
Apa de la 0°C la 100°C isi mareste volumul cu aproximativ 4%. Apa este practic incompresibila.
Functionarea corecta are legatura cu inaltimea hidrostatica a instalatiei, presiunea preincarcata a camerei
de aer a vasului de expansiune, volumul vasului de expansiune si presiunea initiala a instalatiei (la rece).
Daca volumul vasului este dimensionat corect, buna functionare a instalatiei (adica presiune cat de cat
constanta in timpul functionarii) depinde de presiunea din camera de aer (azot).
Presiunea vasului de expansiune se masoara cu un manometru, cu instalatia goala (0bar).
Capacitatea vasului de expansiune se poate aproxima ca fiind egala cu 10% din volumul total de lichid din
instalatie.
Schema din figura 2 ilustreaza modul de racordare la instalatie a vasului de expansiune inchis. In acest
caz, vasul indeplineste doar functiunile de preluare a variatiilor de volum ale apei din instalatie si asigura o
mica rezerva de apa. Functia de limitare superioara a presiunii prin descarcarea apei in atmosfera este
indeplinita de supapele de siguranta montate pe cazane, fara interpunerea unui organ de inchidere. Functia de
eliminare a aerului din instalatia de umplere, respectiv de patrunderea aerului la golire, se realizeaza prin vase si
robinete de dezaerisire.

Fig. 2 Schema CT cu un singur cazan, vas de expansiune inchis

La instalatiile de incalzire mai mari, se poate adopta sistemul cu vas de expansiune inchis si rezervor de
descarcare( fig. 3). In acest caz, vasul inchis se dimensioneaza numai pentru preluarea variatiilor de volum
corespunzatoare variatiilor de temperatura ce apar in regim de functionare a centralei termice(in limita a 10°C,
iar marile variatii de volum sunt preluate de rezervorul de descarcare, cu ajutorul robinetului de descarcare si a
pompelor.
Reducerea volumului vasului de expansiune inchis, prin cuplarea acestuia cu un rezervor de descarcare
si o pompa de adaos, are un dezavantaj major: rezervorul de descarcare, cu nivel liber, pune in contact agentul
termic cu aerul, si de aici consecinte nedorite, cea mai importanta fiind coroziunea.

Fig. 3-Schema de asigurare a instalatiilor cu vas de expansiune inchis si supape de siguranta asociata cu
rezervor de descarcare deschis
CZ-Cazan
VEI-Vas de expansiune inchis
RED-Robinet de descarcare cu actionare electrica
RD-Rezervor de descarcare
 Pompele, in general se monteaza in imediata apropiere a cazanelor. Este posibil ca pompele sa se
monteze in circuit, atat pe conducta de ducere, cat si pe cea de intoarcere, fiecarei solutii corespunzandu-i un
grafic piezometric.
Graficul piezometric al unei instalatii asigurata cu vas de expansiune inchis este prezentat in figura de
mai jos.

Fig. 4-Graficul piezometric pentru o instalatie de incalzire cu vas de expansiune inchis si pompa montata pe
conducta de ducere
 Fig. 5-Graficul piezometric pentru o instalatie de incalzire cu vas de expansiune inchis si pompa montata pe
conducta de intoarcere

In cele doua cazuri, presiunea statica cu instalatia rece, este data de presiunea minima a pernei de aer din
vasul de expansiune inchis, presiune care trebuie sa corespunda unei coloane de apa care sa depaseasca cota
celui mai sus plasat corp de incalzire, respectiv a distributiei superioare. Si aici, ca si in cazul vaselor de
expansiune inchise, presiunile difera functie de amplasarea pompei, pe ducere sau pe intoarcere. Diferenta
esentiala consta in faptul ca pe masra ce temperatura apei din instalatie creste, nivelul static creste, pana la
nivelul maxim dat de presiunea pernei de aer. In acest caz, elementele instalatiei sunt supuse, in regim de
functionare, la care se adauga inaltimea de pompare.
In cazul pompei montate vpe conducta de intoarcere, la inceput, cu instalatia rece, graficul piezometric
se afla sub nivelul static(NS), de aici pericolul ca la intrarea in functiune cu instalatia rece, o parte din instalatie
sa se goleasca.

DIMENSIONAREA SUPAPELOR DE SIGURANTA

Au rolul de a proteja instalatia impotriva cresterii presiunilor peste valorile admisibile.

La cresterea temperaturii peste valoarea limita se formeaza abur saturat. Debitul de abur format va fi:

Mabur=QCZ/r [kg/s]

unde:

QCZ-puterea maxima a cazanului [W]

r-caldura latenta de vaporizare [KJ/kg]

Pe de alta parte, conform prescriptiilor tehnice ISCIR, pentru evacuare abur saturat :

Mabur=0,525*α*A*P [kg/h]
unde:
A-aria de trecere a fluidului evacuat, prin supapa [mm2]
P-presiunea de reglare marcata pe supapa(presiunea la care supapa se deschide) [bar]
De regula se considera :
P=1,1Pr+1 [bar], unde Pr este presiunea de reglare

Fiecare cazan trebuie sa fie prevazut cu cel putin 2 supape, cu exceptia celor sub 60KW, pentru care se
prevede o singura supapa.
 CURSUL 3

CENTRALE TERMICE MICI

-schema de principiu pentru incalzire cu reglaj calitativ si apa calda menajera

-surse pentru utilitati multiple(incalzire cu corpuri statice, ventilare-climatizare si apa calda
menajera)

Centralele termice, dupa putere se clasifica astfel:

-Centrale termice foarte mici, ssub 70 KW
-Centralele termice mici au o putere dela 70 pana la 300 KW
-Centralele termice medii au o putere intre 300 si 2000 KW
-Centralele termice mari au o putere peste 2000 KW.
Dupa agentul termic folosit, se clasifica astfel:
-CT cu apa calda de max 115°C
-CT cu apa fierbinte, peste 115°C
-CT cu abur de joasa presiune, cu o suprapresiune de 0,7 bari
-CT cu abur de medie presiune, peste 0,7 bar suprapresiune.

Cazanele cu combustibil lichid sau gazos trebuie să aibă randamente globale, la puterea nominală, de
minimum 90% (fără condensaţie); este permisă o reducere de maximum 3% a randamentului la funcţionarea în
sarcină redusă de 50%.
Randamentul cazanelor cu combustibil solid este de minimum 80%
Alegerea numărului de cazane care echipează o centrală termică, se face ţinând seama de:
 necesarul de energie termică;
 posibilităţile de amplasare a echipamentelor centralei termice;
 destinaţia clădirii;
 gradului de asigurare al funcţionării;
 posibilităţile de întreţinere şi reparaţii;
 variaţia sarcinii termice pe durata utilizării.
Prevederea de cazane de rezervă nu este obligatorie; proiectantul va stabili necesitatea cazanelor de
rezervă în funcţie de gradul de asigurare cu căldură al clădirii şi de cerinţele beneficiarului.
Pentru capacităţi termice ale centralei peste 100 KW se recomandă să se prevadă mai mult de un
cazan.

Microcentrale
Au puteri termice pana la 70 KW. Ele pot fi cu combustibil gazos.
Ele produc energie termica atat pentru instalatia de incalzire, cat si pentru prepararea apei calde
menajere. Puterea termica a unei microcentrale incepe dela 24 KW, care este puterea minima necesara pentru a
alimenta un consumator cu apa calda. O baterie de apa rece-apa calda are in medie un debit de 12 l/min, la o
temperatura de amestec de 38°C. Puterea termica ar fi:

Q=m.cΔt=(12/60).4,18.28=23,4 KW.

Exista microcentrale cu boiler incorporat, pentru a putea alimenta cu apa calda doi consumatori
simultan.
Microcentralele care se fabrica in acest moment sunt in condensatie. Ele pot fi cu tiraj natural sau (cele
mai multe), cu tiraj fortat.
O microcentrala are 5 racorduri : incalzire (tur-retur), apa rece-apa calda, gaz.
In componenta unei microcentrale intra : arzatorul de gaz, schimbatorul de caldura pentru incalzire,
schimbatorul de caldura pentru apa calda menajera, vasul de expansiune inchis, pompa de circulatie, armaturi si
instalatii de automatizare, ventilator gaze de ardere.
 Fig 1-Schema hidraulica a unei microcentrale
M-incalzire tur R-incalzire retur, E-apa rece menajera, U-apa calda menajera, G-gaz
 Fig. 2-Schema detaliata a unei microcentrale

Centrale termice mici

Au puteri termice pana la 300 KW. Ele pot fi cu combustibil gazos sau combustibil solid.
Aceste centrale termice sunt destinate incalzirii cladirilor mici-locuinte, ateliere, magazine, etc. Sunt prevazute
cu un singur cazan si asigura, de regula, si necesarul de caldura pentru prepararea apei calde de consum.
In fig. 3 este prezentata schema unei centrale termice pe gaz, pentru incalzire si preparare apa calda de
consum, cu doua pompe, una pentru incalzire, cealalta pentru preparare a.c.c. Centrala are un tablou de
automatizare, are echipamente de automatizare. Pompa de incalzire este comandata de un termostat de interior,
amplasat intr-o camera reprezentativa. Aceasta este o reglare cantitativa.
In fig. 4 este prezentata, de asemenea, schema unei centrale termice pe gaz, pentru incalzire si preparare
apa calda de consum, cu doua pompe, una pentru incalzire, cealalta pentru preparare a.c.c. Centrala are, de
asemenea, un tablou de automatizare, are echipamente de automatizare. Pompa de incalzire este comandata de
un termostat de exterior. Aceasta este o reglare cantitativa deoarece se regleaza temperatura apei pe tur, prin
amestecarea cu apa din retur, cu ajutorul vanei de amestec cu 3 cai..
 Fig 3-Schema unei CT cu un cazan pe apa calda, cu pompe de circulatie separate pentru cazan si pentru boiler
CZ-Cazan de apa calda, B-Boiler, VEI-Vas de expansiune inchis, P-Pompe, TB-Traductor de temperatura
pentru boiler, TA-Tablou de automatizare, T-Termometru, M-Manometru, SS-supapa de siguranta, TM-
traductor de temperatura maxima, TR-traductor de temperatura de regim, Ti-traductor de temperatura interioara.
 Fig 4-Schema unei CT cu un cazan pe apa calda, cu pompe de circulatie separate pentru cazan si pentru boiler
CZ-Cazan de apa calda, B-Boiler, VEI-Vas de expansiune inchis, P-Pompe, TB-Traductor de temperatura
pentru boiler, TA-Tablou de automatizare, T-Termometru, M-Manometru, SS-supapa de siguranta, TM-
traductor de temperatura maxima, TR-traductor de temperatura de regim, Te-traductor de temperatura
exterioara V3C-ventil cu 3 cai.

Limitarea temperaturii agentului termic în domeniul admis se face prin sistemele de automatizare ale
cazanului care cuprind termostate (elemente sesizare şi de comandă) şi organe de execuţie (asupra alimentării
cu combustibil).
Cazanele se prevăd cu termostate pentru:
 menţinerea temperaturii prescrise;
 limitarea temperaturii maxime admise.
Se recomandă ca limitatoarele de temperatură maximă a agentului termic să fie dublate cu sisteme de
avertizare optice şi sonore.
Evacuarea excesului de apă sau a vaporilor rezultaţi accidental, se face prin supape de siguranţă
dimensionate ţinând seama de prescripţiile conţinute de normativele C 31 şi C 37.
Cazanele cu putere termică mai mare de 60 kW sunt prevăzute cu minimum două supape de siguranţă
cu diametrul minim de 1”.
Supapele de siguranţă se montează pe conducta de ducere sau pe cazan, înaintea oricăror elemente de
închidere.
Pe conductele de întoarcere la cazan se prevăd clapete de reţinere

Centrale termice pe combustibil solid

Fig 5-Schema unei CT cu un cazan pe apa calda pe combustibil solid

Acolo unde nu exista retea de gaze naturale, sau din motive economice se prefera uneori centralele
termice mici pe combustibil solid. Combustibilii solizi cei mai des folositi sunt : lemnul, peletii, rumegusul,
carbunele, etc.
In figura 5 se prezinta o schema simpla, cu un cazan pe lemn, folosit pentru incalzire. Pentru evitarea
suprapresiunilor, se folosesc 2 supape de siguranta.
La acest tip de centrala termica se va prevedea o sursa de curent independenta pentru alimentarea
pompei de circulatie in caz de pana de curent, pentru a evita supraancalzirea cazanului.
In figura 6 se prezinta schema unei centrale termice cu combustibil solid care are intercalat un puffer
pentru a prelua energia termica data de cazan si neutilizata in circuitul de incalzire. Prin existenta puffarului se
permite cazanului sa functioneze la sarcina optima, astfel incat randamentul acestuia devine maxim. Centrala
termica produce si apa calda menajera, prin utilizarea unui boiler bivalent, care are o rezistenta electrica, in
perioada in care nu este nevoie de incalzire, apa calda menajera putand fi obtinuta din energie electrica.
In figura 7 se da schema unei centrale termice pe lemne, cu un boiler bivalent, care produce apa calda
atat dela cazan, cat si dela panouri solare, in acest fel, consumurile energetice putand fi diminuate.
Fig 6-Schema unei CT cu un cazan pe apa calda pe combustibil solid cu puffer si boiler
 Fig 7-Schema unei CT cu un cazan pe apa calda pe combustibil solid cu panouri solare si boiler bivalent

La baza functionarii cazanului pe lemne se afla principiul gazeificarii (sau distilarii) lemnului, asigurand
un randament maxim al combustiei lemnului, o emisie minima de fum si substante nocive in atmosfera si o
reducere substantiala a costurilor energetice.
Combustibilul solid, situat in partea superiora a cazanului (magazia de lemne), in contact cu jarul produs
pe gratar, elibereaza compusi volatili care, in amestec cu aerul de ardere (aer primar), formeaza un amestec
combustibil. Acest amestec este aspirat printre grilajul gratarului in zona inferioara a cazanului (zona de
schimb) unde da nastere la caracteristica “flacara rasturnata”. Pentru ca nu arde lemnul in mod direct ci
foloseste gazele eliberate de acesta, gazeificarea permite o exploatare completa a combustibilului solid care se
materializeaza printr-un randament inalt al arderii.
Cazanul trebuie sa limiteze la maxim efectele negative provocate de condensul acid, format de oxizii de
azot(NOX ).
 CURSUL 4

CENTRALE TERMICE MARI PENTRU PRODUCEREA APEI CALDE

-schema de principiu in functie de utilitatile asigurate la consumatori

-prescriptii pentru montarea cazanelor, reglarea functionarii, caracteristici, utilizare

Fig.1 Centrala termica de putere medie, cu 2 cazane, agent termic apa calda, asigurare cu supape de siguranta si
vas de expansiune inchis
 Pentru marirea sigurantei in functionare, Normativul I13 recomanda, pentru centrale termice cu puteri
intre 100 si 2000 KW, sa se prevada minim doua cazane. Acestea pot functiona simultan sau in cascada. O
astfel de schema este aratata in figura 1, in care , pompele pentru circulatia agentului termic, atat pentru
circuitele de incalzire, cat si pentru cele de preparare apa calda de consum, sunt montate pe conductele de tur.
In schema prezentata mai sus, exista dezavantajul unor manevre de inchidere-deschidere a vanelor,
precum si limitarea posibilitatilor de automatizare.
Pentru a inlatura aceste neajunsuri, se poate utiliza o schema mai complexa, cu pompe de circulatie pe
cazane si butelie de egalizare a presiunilor(fig. 2).
In aceasta schema, butelia de egalizare a presiunilor are si rol de distribuitor colector, solutie
valabila numai in cazul in care circuitele secundare sunt prevazute cu robinete de amestec cu 3 cai.
In aceasta schema, exista doua categorii de circuite ale agentului termic:
-un primar butelie-pompe4-cazane-butelie
-mai multe circuite secundare corespunzatoare grupurilor de consumatori : butelie-pompe-consumatori-butelie.
Aceasta schema permite functionarea absolut independenta a celor doua tipuri de circuite, cu satisacerea
deplina a cerintelor tuturor consumatorilor, functionarea cu sarcina termica variabila ,in trepte date de numarul
de cazane, izolarea termica a unui cazan, scos din functiune prin simpla oprire a pompei si arzatorului,
reducerea timpului de intrare in regim de temperatura prin recircularea agentului termic cu ajutorul robinetului
cu 3 cai de pe conducta de intoarcere in amonte de pompa.

Centralele termice mari, peste 2000 KW, au minim 3 cazane, neajunsurile aparute in exploatare fiind
sporite cu cat creste puterea.
Schema tehnologica din figura 3 este cea mai indicata. Fiecare cazan este echipat cu cate o pompa care
asigura circulatia in circuitul primar cazan-butelie de egalizare a presiunii-cazan. Din BEP sunt alimentate, cu
ajutorul uniu distribuitor, 3 circuite.
Fig. 2 Centrala termica cu apa calda, de putere medie sau mare, cu asigurare prin vas de expansiune deschis si
supapa de siguranta, cu butelie de egalizare a presiunilor.
Fig. 3 Centrala termica de putere mare, cu BEP
 CURSUL 5

CENTRALE TERMICE IN CONDENSATIE

Principiul condensarii este folosit in tehnologia de incalzire. La aparatele si sistemele de incalzire cu
condensare, vaporii de apa continuti in gazele de ardere condenseaza la suprafata schimbatorului de caldura al
aparatului si energia lor remanenta este pusa din nou, sub forma de caldura, la dispozitia sistemului de incalzire.
Cu alte cuvinte, simplificand, putem spune ca centralele termice cu condensare utilizeaza si valorifica si acea
parte a energiei care la centralele termice traditionale s-ar pierde odata cu evacuarea gazelor arse pe cosul de
fum, sau altfel spus, centralele cu condensare preiau si folosesc - datorita suprafetelor mari destinate schimbului
de caldura – si o mare parte din caldura ramasa in gazele de ardere.
Principiul de functionare al centralelor termice cu condensare este simplu de inteles: la fiecare ardere care are
loc, in aparat se formeaza vapori de apa, care, in mod normal, sunt evacuati o data cu gazele arse.
Centralele cu condensare sunt echipate cu schimbatoare de caldura mai mari fata de centralele termice
traditionale, astfel ca suprafetele - fin distribuite si imbinate - prin intermediul carora are loc schimbul de
caldura intre agentul de incalzire si mediul cald din interiorul centralei, sunt mult mai mari, ceea ce conduce la
un schimb de caldura mai intens, acesta permitand vaporilor de apa sa condenseze inca in interiorul centralei.
Caldura de condensare care se elibereaza in timpul acestui proces este dirijata din nou catre circuitul de
incalzire, contribuind astfel cu o cantitate suplimentara de energie. Apa rezultata in timpul procesului de
condensare este eliminata de aparat catre teava de ape reziduale.
Cu alte cuvinte, simplificand, putem spune ca centralele termice cu condensare utilizeaza si valorifica si acea
parte de energie care la centralele termice traditionale se pierde odata cu evacuarea gazelor arse si a vaporilor,
pe cosul de fum, sau altfel spus, centralele cu condensare preiau si folosesc - datorita suprafetelor mari destinate
schimbului de caldura - si o mare parte din caldura ramasa in gazele de ardere, acestea avand la evacuare o
temperatura mult mai mica.
Gradul inalt de utilizare a energiei folosite pentru incalzire la centralele cu condensare, permite ca acestea sa
ofere utilizatorilor o spectaculoasa reducere a cantitatii de combustibil consumat. Comparativ cu centralele
traditionale, cele cu condensare au consumuri de combustibil
substantial reduse. Implicit, emisiile poluante ale centralelor
cu condensare sunt corespunzator mai reduse.

O instalaţie termică are scopul de a valorifica reacţia

de combustie şi de a utiliza căldura produsă, care
se transferă unui fluid vector (în general apă, dar nu
întotdeauna) şi, prin urmare, corpurilor de încălzire
(radiatoare, panouri radiante, etc) pentru încălzirea mediilor
de lucru sau a proceselor industriale.
Reacţia prezentată în continuare indică arderea
metanului (CH4). Se citeşte după cum urmează: 1 m3
de metan oxidat de 2 m3 de oxigen produce 1 m3 de dioxid de
carbon (CO2) şi 2 m3 de vapori de apă (H2O) şi căldură.

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O (vap) + Căldură

Aceasta este o reacţie chimică ideală (numită

Teoretică şi Completă) şi are loc în condiţii de presiune
atmosferică, dar nu este realizabilă în condiţii reale, din cauza
spaţiului şi a duratei reduse necesare producţiei de căldură
pentru o instalaţie.
Se defineşte drept necesar stoechiometric de aer,
volumul de aer teoretic necesar pentru arderea unităţii
de masă sau de volum de substanţă combustibilă. În realitate, în condiţii normale, metanul reacţionează cu
oxigenul pentru a forma dioxid de carbon şi apă în stare de vapori, dar nu se foloseşte drept carburant oxigenul
pur: se foloseşte aerul din mediul ambiant format în mare parte din azot. Într-un amestec format în principal din
azot, este dificil să se amestece oxigen şi metan, deoarece în camera de combustie ar apărea o anumită cantitate
de metan pur nears ce ar putea crea mici explozii dăunătoare atât pentru aparat cât şi pentru instalaţie.
Pentru a se evita acest inconvenient, trebuie să se furnizeze mai mult oxigen, ceea ce se realizează prin
crearea unui exces de aer. În combustia reală, avem şi alte molecule, produse de reacţii chimice secundare. La
temperaturi mari, azotul prezent în aer reacţionează cu oxigenul pentru a forma monoxid de azot (NO) şi dioxid
de azot (NO2), care formează aşa numitele NOx.
Dioxidul de azot reacţionează la rândul său cu apa sub formă de vapori şi, în condiţii particulare, precum
cele din jurul flăcării produse, generează acid azotic, o substanţă foarte corozivă care constituie una dintre
principalele cauze ale ploilor acide.
Dacă în cursul combustiei oxigenul este insuficient, reacţia de combustie vizată anterior devine
incompletă, ceea ce face să nu se formeze dioxid de carbon, ci monoxid de carbon(CO), o substanţă inodoră şi
incoloră, foarte toxică şi periculoasă. Prezenţa CO în gazele de ardere indică o combustie incorectă şi cu
randament redus. În unii combustibili este prezentă şi o anumită cantitate de Sulf. Acesta poate reacţiona parţial
cu oxigenul, generând SO2, sau poate să nu reacţioneze şi să rămână în stare pură, condensându-se pe coş
(pulbere de pucioasă).
Reacţia de combustie pe care am analizat-o pentru metan se poate considera similară şi altor
combustibili ce conţin hidrogen (hidrocarburi).
Se introduce conceptul de randament al arderii, în special cel de randament minim. Un cazan va produce
căldură, care trebuie să fie transferată în cea mai mare parte instalaţiei. Un prim parametru, intuitiv, pentru a
înţelege acest tip de schimb, este temperatura gazelor de ardere: cu cât este mai mică temperatura gazelor de
ardere la ieşirea din cazan, cu atât mai mare este căldura transferată. Prin urmare, cu cât este mai mare căldura
transferată instalaţiei de arzător, cu atât este mai mare randamentul cazanului.
Dacă avem un cazan cu randamentul de 100% (raportat la P.C.S. – puterea calorifică superioară), acest
lucru înseamnă că întreaga căldură produsă de combustie reuşeşte să fie transmisă instalaţiei şi acest
lucru are loc dacă temperatura gazelor de ardere este egală cu temperatura mediului.
În realitate, s-a observat că într-un cazan comun, precum cele din comerţ, mare parte din pierderile de
randament sunt cauzate de căldura pierdută prin gazele de ardere şi, cu cât este mai mare temperatura
gazelor de ardere, cu atât această pierdere este mai mare şi cu atât randamentul este mai mic.

Folosind cea mai bună aproximare, randamentul este exprimat cu formula:

RANDAMENT: 100% - Qs [%]

(randament indirect)
Qs = pierderi din căldură
Este, in cea mai mare parte, puterea termică pierdută pe coş ca urmare a căldurii conţinute în gazele de
ardere.
Puterea termică Qs ţine cont de diferite variabile. După cum am văzut anterior, este foarte importantă
temperatura gazelor de ardere care ies pe coş (Tf); un alt parametru de care avem nevoie pentru a şti
cu cât am încălzit gazele de ardere este temperatura aerului de combustie (Ta). Se măsoară şi valoarea
oxigenului rezidual din gazele de ardere – cantitatea de oxigen care nu intră în reacţia de combustie şi
care este eliberată în mediu.
Formula care exprimă procentul puterii termice pierdute prin coş (formula lui Hassestein) este
următoarea:
Qs = [A1/(21-O2)+B] x (Tf – Ta)

Qs: pierderi prin coş

A1, B:valori tipice ale combustibilului (tabel)
O2: O2 măsurat
Tf: temperatură gaze de ardere
Ta: temperatură aer carburant
• Valori ale lui A1 şi B

Combustibilul A1 B
gaz natural 0.66 0.01
GPL 0.63 0.008
motorină 0.68 0.007
uleiuri combustibile 0.68 0.007

Vaporii de apă conţinuţi în gazele de ardere contin o mare cantitate de căldură, avand in vedere faptul
ca, caldura latenta de vaporizare a apei are valoare foarte mare; astfel, dacă din apa în stare gazoasă se trece în
starea lichidă (condensare), acest lucru se poate face numai cu cedare de căldură.
Această căldură (căldură latentă de condensare) este o valoare cunoscută şi constantă după ce se
stabilesc condiţiile din jur, şi anume presiunea şi temperatura la care are loc schimbul de fază.
Noua tehnologie aplicată generatoarelor de căldură foloseşte tehnica condensării – apa sub formă de
vapori din gazele de ardere este condensată şi, la aceeaşi cantitate de combustibil ars, avem o cantitate de
căldură cedată mai mare faţă de tehnica tradiţională.
Căldura disponibilă utilizand tehnologia condensării este egală cu puterea calorifică inferioară cu adaos
de căldură latentă de condensare, şi se vorbeşte despre putere calorifică superioară (PCS).
Pentru exemplificare, prezentăm cele două puteri calorifice pentru gaz metan:
P.C.S. 39,9 MJ/Nm3
P.C.I. 35,9 MJ/Nm3
Acest exemplu numeric pune în evidenţă cât de importantă este diferenţa între PCS şi PCI, deci cât de
semnificativă este economia de energia care rezultă din utilizarea căldurii obtinută din condensare, justificându-
se astfel interesul acordat acestui subiect.
Continua căutare a unei utilizări mai raţionale a energiei şi a tehnicilor de utilizare cât mai compatibile
cu mediul a dus la analizarea oportunităţii extragerii energiei maxime cuprinse într-un combustibil, prin
urmare la valorificarea PCS mai mult decât a PCI.
Având în vedere această diferenţă între PCS şi PCI, de ce în analiza proceselor de combustie referinţa
este aproape exclusiv cea mai scăzută dintre cele două valori, şi anume PCI?
În primul rând, prin acest calcul, cazanele şi / sau generatoarele de căldură care funcţionează cu tehnica
condensării au randamente mai mari de 100%, parand ca sunt perpetuum mobile.
Motivele sunt in primul rand comerciale.
Trebuie să se ţină cont de faptul că se poate exploata căldura latentă numai condensând apa conţinută în
gazele de ardere. Dacă în acestea sunt prezenţi compuşi ai sulfului (situaţie destul de comună la hidrocarburi),
rezultă formarea de substanţe foarte agresive (acid sulfuric) în raport cu materialele folosite în mod normal la
realizarea grupurilor termice.
În al doilea rând, condensarea vaporilor de apă necesită răcirea gazelor de ardere sub valoarea denumită
temperatura punctului de rouă. Reducerea temperaturii gazelor de ardere semnifică în principal reducerea
greutăţii specifice a acestora, cu consecinţe foarte grave asupra tirajului natural al coşurilor, de aceea este
necesar să se recurgă la un sistem de evacuare forţată.
Se aminteşte că temperatura punctului de rouă este temperatura la care presiunea parţială a vaporilor
conţinuti în gazele de ardere este egală cu presiunea de saturatie: pentru gazul natural, această valoare este în jur
de 59°C.
Este foarte dificil să se obţină rezultate apreciabile cu arzătoare atmosferice. Arzătoarele cu aer insuflat
reprezintă cea mai bună soluţie în acest sens.
La 59°C, conţinutul de vapori de apă în gazele de ardere este maxim şi, la o temperatură imediat
inferioară, aceşti vapori încep să treacă în formă lichidă, făcând disponibilă propria căldură latentă.
De exemplu, la 40°C, conţinutul de vapori în gazele de ardere se reduce la 50 g/(kg gaze ardere) din valoarea
iniţială de 140 g/(kg gaze ardere) în starea de saturatie. În acest mod, este posibilă recuperarea unei cantităţi de
căldură:
Q = 2260*(140-50)/1000=203,4 kJ/(kg gaze ardere), căldura latentă de evaporare a apei fiind 2.260 kJ/kg.

Prezenţa unui exces de aer, indispensabil în practică pentru a permite o combustie într-adevăr completă,
implică o reducere a vaporilor conţinuţi în gazele de ardere, drept pentru care presiunea parţială a acestora se
reduce, deci şi temperatura punctului de rouă. În concluzie, cu cât este mai mic excesul de aer, cu atât
posibilitatea valorificării condensării vaporilor din gazele de ardere este mai mare, deoarece fenomenul începe
la temperaturi mai ridicate pe retur.

Randamentul cazelor in condensatie

 În limbajul tehnic, prin randamentul unui generator de căldură se înţelege raportul dintre energia utilă
furnizată de acesta şi cea disponibilă teoretic: această referinţă este PCI-ul combustibilului folosit, astfel încât să
fie posibilă utilizarea la cazanele tradiţionale.
Este paradoxal faptul că, în cazul cazanelor ce folosesc căldura latentă a gazelor de ardere, se întâlneşte
un randament mai mare de 100% (dându-se impresia că se pune la dispoziţie mai multă energie decât cea care-i
revine combustibilului) şi acest lucru necesită o corecţie normativă astfel încât termenul randament să recapete
semnificaţia corectă, deci utilizarea PCS pentru orice tip de generator.
În cazul gazului metan, căldura latentă recuperabilă este egală cu 11% din PCI, în timp ce pentru
combustibilii lichizi (precum motorina) acest procent este de circa 6% şi acelaşi lucru este valabil şi pentru GPL
(3-4%).
Acesta este motivul pentru care tehnica condensării se adresează aproape exclusiv utilizării gazului
metan, a cărui limită superioară teoretică ajunge la 111% din PCI.
Pentru ceilalţi combustibili menţionaţi, precum GPL, chiar dacă este posibilă funcţionarea arzătorului
cu tehnica condensării, nu se obţin economii importante faţă de costul mai mare al aparatului în raport cu un
generator termic tradiţional. Este evident că numai coborând sub temperatura punctului de rouă se ajunge la
condensarea gazelor de ardere evacuate, prin urmare la valorificarea căldurii latente. Cu cât se condensează mai
mulţi vapori, cu atât randamentul grupului termic va fimai mare, de aceea un factor de importanţă esenţială în
instalaţiile care valorifică tehnica condensării este temperatura de retur a agentului termic în cazan:

cu cât este mai redusă această temperatură, cu atât va fi mai mare căldura schimbată de gazele de ardere
evacuate cu returul agentului termic.

Pentru a se menţine randamentele ridicate, temperaturile Tur/Retur ale instalaţiei trebuie să fie destul de
coborate, de exemplu 30/40°C, astfel încât să se garanteze condensarea gazelor de ardere pentru întregul sezon
de funcţionare, rezultand ca sunt avantajoase în special instalaţiile cu încălzire prin pardoseală.
Şi în sistemele clasice, cu radiatoare, tehnica condensării poate permite realizarea de avantaje
importante: în aceste instalaţii, chiar dacă temperatura de proiectare este destul de ridicată, este necesar
ca agentului termic să necesite adesea o temperatură net inferioară, deoarece dimensionarea se
face ţinându-se cont de temperatura exterioar de calcul, care se atinge rar dealungul sezonului de incalzire.
În timpul zilei, atât iarna cât şi toamna si primavara, corpurile de încălzire sunt supradimensionate în
raport cu necesarul de caldura efectiv, de aceea pot fi alimentate cu agent termic la temperatură joasă, astfel
încât să se permită valorificarea condensării. În definitiv, sarcina termică medie a unei centrale termice
dealungul sezonului de încălzire se menţine în jur de 50% din capacitatea sa maximă.

Condensul, adică apa care se formează în urma condensării gazelor de ardere, are un grad mare de aciditate, în
jur de 3-4 pH. Această valoare este mai mică decât gradul de aciditate al apelor de ploaie poluate (ploi acide),
dar se menţionează faptul că trebuie efectuată întotdeauna neutralizarea, conform normelor locale şi generale în
vigoare (PT-C2-2010-ISCIR, Legea 137/1995-Legea protectiei mediului).

Dimensionarea radiatoarelor la cazanele in condensatie

Cu cit temperatura pe tur, respectiv pe retur cu care functioneaza o centrala cu condensare este mai mica, cu
atat condenseaza o cantitate mai mare de vapori de apa si cu atat randamentul ei este mai bun. Prin arderea a 1
mc de gaz se formeaza ~1,6 kg de apa sub forma de vapori (in practica, se obtine ~1 litru de apa usor acida).
Temperatura punctului de roua in cazul gazelor provenite din arderea gazului natural este in jur de 55°C. Daca
temperatura gazelor de ardere nu va scadea sub aceasta valoare, atunci NU va avea loc fenomenul condensarii
vaporilor de apa din aceste gaze. Centrala va functiona ca si una clasica. Dar chiar si asa, randamentul ei va fi
cu cateva procente mai mare decat la una clasica, insa sub 100%, departe de potentialul (si costul) ei. Deci
temperatura apei din returul centralei, cu care se raceste amestecul de gaze de ardere, va trebui sa fie sub 55°C,
pt a INCEPE macar condensarea. Iar aceasta condensare nu este de tipul on-off, sau nimic-complet, adica nu se
petrece ba deloc, ba integral. Este un proces care de cele mai multe ori are loc partial, mai mult sau mai putin, in
functie de temperatura apei pe retur (vezi graficul de mai jos).
 Relatia de calcul pentru dimensionarea radiatoarelor:
-varianta corpurilor de incalzire din elementi, W/element:

N=Φ/ΦN.a.ct.cr.cm.ch.cv

-varianta puterii termice pe unitatea de lungime, W/m:

L=Φ/ΦN.ct.cr.cm.ch.cv

-varianta cunoasterii puterii termice nominale a fiecarei tipodimensiuni, W/corp:

ΦN=Φ/ct.cr.cm.ch.cv

La fiecare relatie de calcul, apare coeficientul de corectie pentru diferite temperaturi medii. Pentru o
instalatie de incalzire de 90/70°C si temperatura interioara de 20°C, ct=1,00. Pentru corpuri de incalzire din
elementi, cu regim de functionare 55/45°C, la aceeasi temperatura interioara, ct=0,40. Adica suprafata radianta
va fi de 2,5 ori mai mare decat in situatia nominala, pentru aceeasi putere termica.
Calculul hidraulic la cazanele in condensatie

Debitul care circula prin instalatie se calculeaza cu relatia:

G= Φ/c(tD-tI) [kg/s]

In situatia in care, instalatia functioneaza la parametri redusi, datorita cazanelor in condensatie (de
exemplu, 55/45°C), debitul vehiculat va fi dublu fata de situatia nominala (90/70°C), datorita ecartului de
temperatura (tD-tI). La calculul hidraulic, pentru dimensionarea conductelor si alegerea pompelor de circulatie,
trebuie sa se tina cont de acest fapt.

Cosul si canalul de fum

La alegerea cosului de fum trebuie sa se tina cont de faptul ca gazele de ardere au temperatura mai
redusa decat la cazanele fara condensatie.
Se utilizeaza o tubulatură pentru evacuarea gazelor de arse din oţel inoxidabil sau din material plastic,
rezistent în timp la solicitări mecanice normale, la căldură (< 120°C) şi la acţiunea produselor de ardere şi a
condensului.
Important: traseele orizontale trebuie să aibă o pantă spre cazan de 30, pentru scurgerea condensului
format.
 CURSUL 6

CENTRALE TERMICE-SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU PREPARAREA CENTRALIZATA A APEI

CALDE DE CONSUM, ANALIZA SCHEMELOR, CARACTERISTICI, UTILIZARE

Centralele termice cu apa calda pentru incalzire si preparare apa calda de consum, trebuie sa asigure
agentul termic atat sezonier-pentru incalzire, cat si permanent-pentru prepararea apei calde de consum.

Fig. 1 -Centrala termica cu un cazan pe lemn si cu un alt cazan pe gaz sau motorina pentru incalzire si
preparare apa calda menajera, cu panouri solare acm.

Aceasta schema se aplica centralelor termice mici. In perioada calda a anului se poate prepara apa calda
cu ajutorul panourilor solare, iar in cazul in care sunt mai multe zile fara insorire, se poate utiliza un cazan mai
usor de exploatat, pe gaz sau motorina. In perioada rece se poate utiliza combustibilul solid, atat pentru
incalzire, cat si pentru prepararea apei calde menajere.
In cazul centralelor termice de puteri medii si mari se pot utiliza centrale termice cu cazane separate
pentru incalzire, respectiv preparare apa calda menajera. Schema unei astfel de centrala termica este prezentata
in figura 2.
Schema are urmatoarele caracteristici:
-circuite separate pentru incalzire si acc. Separarea este realizata cu robinetele de inchidere montate pe
conductele de ducere si intoarcere care leaga cele doua circuite
-doua cazane asigura necesarul de caldura pentru incalzire, fiind legate la BEP, iar un cazan asigura necesarul
pentru acc, fiind in legatura directa cu schimbatorul de caldura cu placi.
-pompele de circulatie, care asgura circulatia ape intre BEP si cazane, sunt montate pe conducta de intoarcere a
apei din instalatie. Pe aceleasi racorduri sunt prevazute si robinetele cu 3 cai, care asigura temperatura agentului
Fig. 2-Schema unei centrale termice cu cazane pentru incalzire si preparare apa calda menajera 1-cazane pentru
incalzire; 2-cazan pentru preparare acm; 3-schimbator de caldura cu placi; 4-rezervor de acumulare apa calda
menajera; 5-butelie de egalizare a presiunilor; 6-vase de expansiune inchise cazane de incalzire; 7- vas de
expansiune inchise cazane acm; 8-pompe de circulatie cazane; 9-pompe de circulatie circuite de incalzire; 10-
pompa de recirculatie acm; 11-pompa de circulatie agent primar acc.; 12-pompa de circulatie circuit de
acumulare acc;
termic de intrare in cazane (amestecul apei racite din instalatie cu apa calda din cazan, luata prin conducta de
by-pass).
-circlatia agentului primar prin schimbatorul de caldura cu placi se face cu o pompa montata pe conducta de
ducere, care leaga cazanul de schimbatorul de caldura
-pompa de circulatie a cazanului pentru preparat acm se racordeaza ca si la cele pentru incalzire
-circulatia agentului primar pe cele doua circuite de incalzire se face cu pompe montate pe conducta de ducere,
pentru fiecare circuit. Prametrii apei calde din instalatie sunt reglati prin utilizarea de robineti cu 3 cai.
-in caz de avarie a cazanului pentru acc, se poate utiliza o parte din energia termica produsa de celelalte 2
cazane, prin deschiderea manuala a celor doua robinete de legatura-depe tur si retur.
 Fig 3 Centrale termice cu mai multe cazane de acelaşi tip, cu funcţionare în cascadă, cu pompă şi vană de
izolare cu trei căi pe fiecare cazan, cu racordare decuplată prin separator hidraulic şi reglare independentă
pentru fiecare consumator.

Schema din figura 3 reprezintă un sistem de producere decuplat hidraulic,cu trei consumatori (circuit
încălzire zona 1, circuit încălzire zona 2 şi circuit preparare ACC), cu reglare independentă pentru fiecare
consumator (pentru consumatorii de agent termic pentru încălzire, reglare calitativă centrală, realizată prin
amestec în vane de reglare motorizate cu trei căi, iar pentru preparatorul de ACC, reglare cantitativă prin
acţiune asupra pompelor de ACC).
Fiecare tip de sistem de distribuţie este comandat de regulatoare separate, care pot fi interconectate cu
regulatorul de conducere a cascadei RC (figura 4.2.11 Cz: cazan apă cald ă; Az:arzător; TL: detector de
temperatur ă cazan; TS: detector de temperatur ă maximă cazan; V3C: vană motorizat ă cu trei căi; SH:
separator hidraulic; Sc: senzor de debit apă; Sr: senzor de temperatur ă apă retur cazan; SC: schimbator de
căldură pentru prepararea acc; Vac: vas acumulare acc; Pc: pompa circula ţ ie circuit încălzire ; Pacc: pompa
circula ţ ie agent termic primar în SC; PRacc: pompă circulaţie acc;Rcz: regulator cazan; RC: regulator central ă
termică; Se: detector de temperatură aer exterior; Sd: detector de temperatură agent termic; Sacc: detector
de temperatur ă acc; θ e: temperatura aerului exterior ; θ d: temperatura de ducere a agentului termic primar;
θ acc: temperatura acc ;ar: apa rece; acc: apă cald ă de consum).

La amplasarea si proiectarea centralelor termice, trebuie sa se tina cont de cerintele din Normativul I13,
iar daca centrala este pe gaz, de “Norma tehnicã pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de
alimentare cu gaze naturale - NTPEE-2008”
-existenta unei suprafete vitrate conform NTPEE-2008
--asigurarea accesului liber la toate elementele centralei
-incaperile sa fie bine aerisite, sa nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, sa nu aiba o umiditate interioara
peste 70% si o temperatura mai mare de 35°C.
-sa fie protejate contra inghetului
-in cazul utilizarii GPL sa se tina seama de prevederile din “Normativul privind proiectarea si executarea
sistemelor alimentate cu GPL-I31”
-sa se tina seama de prescriptiile tehnice ISCIR, PT A1 - 2010 "Aparate de încălzit alimentate cu combustibil
solid, lichid sau gazos cu puteri nominale </= 400 kW" PT C9-2010 “Cazane de apa calda si cazane de abur de
joasa presiune”

Centralele termice amplasate in cladiri, NU se amplaseaza (I13)

-in si sub incaperi din categoria A si B de pericol de incendiu si nici alipite acestora
-sub sali aglomerate
-sub incaperi unde isi desfasoara activitatea copii de varsta prescolara
-sub sali de clasa, laboratoare, sali de gimnastica
-sub saloane de bolnavi si sub sali de operatii
-in subsolul cladirilor, in cazul utilizarii de GPL
-in spatii cu risc mare de incendiu, definite conform P118
-langa sau sub incaperi in care se desfasoara activitati sensibile la zgomote

DIMENSIONAREA COSULUI DE FUM

1. DIMENSIONAREA COSULUI DE FUM CU TIRAJ NATURAL

Cele doua dimensiuni de baza ale cosului de fum sunt sectiunea A si inaltimea h.
Inaltimea cosului de fum se stabileste de multe ori pe considerente constructive, asa cum este aratat in
I13.
Tirajul cosului de fum se calculeaza cu relatia simpla:

HT=hg(γae-γgm) [Pa]
h-inaltimea cosului [m]
g-acceleratia gravitationala [m/s2 ]
γae-densitatea aerului exterior [kg/m3]
γgm-temperatura medie a gazelor de ardere [kg/m3]

Sectiunea cosului de fum se calculeaza cu relatia :

A=(VgrΣBh)/(n.h1/2) [m2]
Bh-suma debitelor de combustibil dela cazanele racordate la cosul de fum [kg/h sau mN3/h]
Vgr-volumul real de gaze de ardere pe unitatea de combustibil

Vgr=[Vgt+(α-1) Vat] [mN3/kg]

Vgt-volumul teoretic de gaze de ardere, functie de natura combustibilului [mN3 mN3 sau mN3/kg]
α-coeficientul excesului de aer
Vat-volumul teoretic de aer de combustie, functie de natura combustibilului [mN3 mN3 sau mN3/kg]

2. DIMENSIONAREA COSULUI DE FUM CU TIRAJ FORTAT

A=(VgrΣBh)/(wg.3600) [m2]

wg-viteza gazelor de ardere in cos [m/s]. Se alege in functie de inaltimea cosului

h=15...30 m wg=1+0,0067h
h=30...80 m wg=0,1h
 CURSUL 7

CENTRALE TERMICE-GOSPODARIA DE COMBUSTIBIL

1. Instalatii de ardere a combustibililor lichizi

Tipuri de combustibili lichizi :

a. Motorina, STAS 177 : este solutia la indemana, in zonele unde nu exista gaz metan. Prezinta o serie de
avantaje/dezavantaje care merita luate in seama:
Avantaje:
 este stocabila, deci asigura o oarecare independenta a locuintei din punctul de vedere al incalzirii si
prepararii apei calde menajere,
 are vascozitate redusa, ceea ce da posibilitatea pulverizarii fine la temperatura ambianta din CT.
 costul arzatoarelor este putin mai mic fata de cele pe combustibil gazos, la puteri si performante egale.
Dezavantaje:
- necesita spatii de depozitare, rezervoare tampon (montate in spatiul centralei termice), sisteme de filtrare si
uneori de preincalzire.
- este un combustibil mai scump.
- in multe cazuri contine sulf, rezultand o cantitate mai mare de noxe in urma arderii.
- durata de viata a arzatoarelor si accesoriilor este mai mica decat a celor pe combustibili gazosi (pompe de
combustibil, duze care lucreaza la presiuni peste 10 bari) si sunt necesare cheltuieli de intretinere sensibil mai
mari.
- performantele reglarii arzatoarelor pot fi influentate de parametrii, uneori, fluctuanti ai combustibilului, de
temperatura de stocare, de gradul de uzura al pompelor, duzelor etc.
Puterea calorica inferioara a motorinei este de 42 MJ/kg.
b. CLU, STAS 54: este comparabil cu motorina, dar:
- este mult mai vascos, de aceea necesita preincalzire instantanee pentru a putea fi utilizat in aceleasi
conditii.Temperatura de pulverizare la nivelul duzei trebuie sa fie de 50…90º C, functie de calitatea lui, pentru
a beneficia de o vascozitate echivalenta cu a motorinei. De aceea orice arzator pe CLU are incorporat un
recipient sub presiune ca si preincalzitor (electric) al carui consum se adauga la pretul combustibilului/Kwh
(putem aprecia ca 2…5% din puterea totala obtinuta este consumata ca si energie electrica).
- arzatoarele pe CLU, cu toate accesoriile necesare, sunt mai scumpe decat cele pe motorina.
- CLU este un produs mult mai eterogen decat motorina de aceea randamentul mediu al arderii este diminuat cu
aprox. 10%. (fluctuatii mari datorita compozitiei, vascozitatii, temperaturii diferite de la un furnizor la altul, de
la un anotimp la altul etc.).
- contine diverse reziduuri tehnologice in mai mare masura, rezultand, printre altele: noxe mai ridicate,
necesitatea filtrarii mult mai pretentioase, intretinere curenta mai costisitoare.
Puterea calorica inferioara a CLU este de 40 MJ/kg.
c. combustibilul lichid greu(pacura), STAS 51: se livreaza in 7 sortimente.
- este foarte vascos, avand temperatura de congelare intre 10 si 30°C. De aceea, se recomanda sa se utilizeze in
centralele termice mari, care prepara apa fierbinte si abur de presiune medie si inalta.
Puterea calorica inferioara a pacurii este de 39 MJ/kg.
O instalatie de ardere a combustibililor lichizi se compune in general din:
-rezervoarele de depozitare
-rezervorul de zi
-pompele de transferare a combustibilului
-arzatoarele(injectoarele)
-reteaua de conducte cu armaturile necesare.
In functie de puterea termica a centralei, respectiv de numarul de cazane, se pot instala instalatii de
ardere:
-cu alimentare deirect din rezervorul de depozitare, cu pompa arzatorului
-cu alimentare din rezervorul de zi, prin cadere libera spre arzator.
Depozitarea combustibilului lichid pentru consumul zilnic necesar alimentării cazanelor, se va face
conform reglementărilor specific, astfel:
-Rezervorul de consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanta de cel putin 2,50 m de
injectoare si nu pe directia eventualelor rateuri de gaze sau pe directia de evacuare a gazelor de ardere, la
deschiderea clapetelor de explozie.
-În interiorul salilor de cazane independente, alipite cladirilor sau înglobate în acestea, se admite amplasarea
unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate de maximum 2 mc.
-În cladirile civile si industriale se admite depozitarea a maximum 10 mc lichide combustibile necesare folosirii
în centrala termica din cladire (combustibil lichid usor, motorina, pacura).Depozitarea se face, obligatoriu, în
încaperi separate de restul cladirii prin pereti si plansee cu rezistenta la foc de 3 ore pentru pereti, respectiv 2
ore pentru plansee. Golurile strictfunctionale de acces, realizate în elementele respective, se protejeaza prin
elemente rezistente la foc de 1,5 ore sau încaperi tampon, realizate potrivit reglementarilor specifice.
Depozitele pot fi supraterane semiîngropate sau îngropate.
Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fara restrictii de distanta fata
de constructie.
Depozitele având o capacitate de peste 30 mc si cel mult 200 mc se amplaseaza la o distanta de
minimum 15 m de orice constructie. Distanta se reduce cu 25% pentru depozite semiîngropate si cu 50 %
pentru cele îngropate.
Rezervoarele de combustibil lichid, indiferent de capacitatea lor, se prevad cu: conducte de alimentare
(daca alimentarea se face pe sus, aceasta se prelungeste pâna la 50 cm de la fundul rezervorului), conducte de
plecare, conducte de recirculare (daca plecarea se face prin pompare), conducte de preaplin cu indicatoare de
nivel care nu vor fi din sticla si cu conducte de aerisire comunicând direct cu exteriorul si având la capatul
exterior opritoare de flacari.
Pentru umplerea rezervoarelor de combustibil ( de depozit sau de consum zilnic), daca aceasta nu se
poate face gravitational, se prevad pompe electrice (1 activa +1 de rezerva).
Pentru statia de pompare se iau masurile necesare de protectie la foc.
Este interzisa trecerea conductelor de combustibil lichid prin încaperi, canale, ghene, în care scaparile de
lichid combustibil sau de gaze prezinta pericol de incendiu sau explozie
-la cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura etanşeitatea tuturor elementelor instalaţiei, respectiv
rezervoare, conducte pentru transport, pompe şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare.
-Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul arzătoarelor, trebuie să fie în
perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.
Instalatiile de alimentare cu pompare directa se utilizeaza pentru centralele termice cu puteri mici.
Alimentarea cu combustibila arzatorului se face din rezervorul de depozitare, cu ajutorul unor pompe
volumetrice.
La instalatiile de ardere cu rezervor de zi, acesta se amplaseaza in sala cazanelor, sau in incaperi
adiacente acestora. In cazul montarii in sala cazanelor, capacitatea rezervorului nu trebuie sa depaseasca 2000 l.
El se monteaza la o inaltime de 1...5 m fata de arzator(se recomanda 2 m). De asemenea, se impune montarea
acestuia lateral fata de arzator, la o distanta pe orizontala de cel putin 2,5 m.
Rezervoarele de zi si de depozitare se executa din metal, avand forma cilindrica sau paralelipipedica.
Arzatoarele de combustibil lichid sunt specifice tipului de combustibil(motorina, CLU, pacura)
Arderea combustibilului greu, impune realizarea unei instalatii speciale, mult mai complexe, datorita
vascozitatii mari si a pericolului de congelare la temperaturi nu prea ridicate(intre 10 si 30°C.). De aceea, aceste
instalatii de ardere se recomanda a fi utilizate in centrale termice de puteri mari, care prepara in general abur de
presiune medie sau inalta si apa fierbinte.
Rezervoarele de depozitare si de consum pentru pacura sunt prevazute cu serpentine pentru
preancalzirea combustibilului.

2. Instalatii de ardere a combustibililor gazosi

a. Gaz metan: desi in Romania exista o retea de distributie destul de densa, exista zone in care nu se poate lua
in calcul utilizarea gazului metan nici macar pe termen lung (o mare parte din zonele rurale, unele orase din
sud). Acolo unde exista, insa o retea de distributie accesibila, utilizarea gazului metan ofera multe avantaje:
- nu necesita instalatii de depozitare, transport sau tratare inainte de utilizare,
- raportul Qr = Cost/Cantitate de caldura este, inca, unul mediu, suportabil (dar in crestere).
 Fig.1 -Schema tehnologica a aistalatie de ardere a CLU
1-rezervor de depozitare; 2-pompa de combustibil, 3-rezervor de zi; 4-preancalzitor de combustibil; 5-filtre; 6-
pompa de combustibil; 7-ventil electromagnetic; 8-injector; 9-venttil aer de combustie.
  investitiile in instalatia de alimentare nu sunt foarte mari si nu implica costuri mari de intretinere pe
termen lung.
- arderea gazului metan (atunci cand arzatoarele sunt corect reglate) nu produce cantitati mari de noxe:
CO < 30 mg/Nm3, NOx < 150 mg/Nm3, SOx = 0 (sulful nu este prezent, de regula, in gazul metan).
- este combustibilul ideal pentru arzatoarele in condensatie, cu toate avantajele care decurg de aici.
Exista, ca intotdeauna in viata, si dezavantaje: pretul in crestere, conditii drastice de amplasare si
exploatare, dependenta imediata de sursa (nu se stocheaza), dependenta de prezenta tensiunii electrice
(spre deosebire de lemn), riscuri in exploatare etc.
Puterea calorifică superioara a gazului natural din România este 42 MJ/m3N).
Puterea calorifică superioara a gazului natural din Rusia este 38 MJ/m3N).
Puterea calorifică inferioară a gazelor naturale este de circa 90 % din cea superioară.
b.GPL: prezinta aproape toate caracteristicile gazului metan cu urmatoarele diferente:
necesita instalatii mai scumpe de depozitare, dar are avantajul ca poate fi stocat,
Utilizarea GPL-ului mai are avantajul ca, la o eventuala posibilitate de trecere pe gaz metan (situatie
posibila in Romania prin extinderea tot mai accentuata a retelelor de distributie), instalatiile nu necesita decat
modificari foarte putine si necostisitoare.
PCI a GPL este de 45 MJ/kg
GPL este utilizat la centrale termice mici. La realizarea instalatiilor de ardere cu GPL se are in vedere
“Normativul pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate, I31.

3. Instalatii de ardere a combustibililor solizi

Combustibili solizi arsi nin tara noastra, au urmatoarele PCI:
-lemne (9– 16 MJ/kg)
-peleți (19 MJ/kg),
-coceni (17 MJ/kg),
- lignit (6– 15 MJ/kg),
-huilă (16– 29 MJ/kg),
-brichete (18 MJ/kg)
- turbă (12– 16 MJ/kg);
Combustibilii solizi utilizati in centralele termice sunt in general carbunii naturali si brichetati, lemnele,
rumegusul, peletii.
a. Carbunii naturali care sunt arsi in Romania sunt lignitii, uneori huila.
b.Carbunii brichetati sunt rezultatul prelucrarii carbunilor naturali, prin eliminarea sterilului din
carbune si adaugarea de lianti bituminosi.
Dezavantajul il constituie continutul mare de sulf, care pune probleme privind poluarea gazelor de
ardere.Pretul ridicat face ca brichetele de carbune sa fie utilizate in CT de puteri mici.
c. Lemnul este combustibilul natural utilizat cu bune rezultate in special in zonele izolate si lipsite de
alte surse de energie primara. Prezinta o serie de avantaje: continut mare de volatile, aprindere usoara si ardere
nepoluanta,
Combustibilii solizi se pot depozita:
-in sala cazanelor, cu alimentare manuala a focarului, maximmum 2 m3
-in buncare cu o capacitate de cel mult 2 m3 pentru fiecare unitate de cazan, amplasat in sala cazanelor
-in cladirea CT, in buncare de maximum 20 m3, amplasate in incaperi separate de restul cladirii prin pereti
si plansee rezistente la foc de 3 ore pentru pereti si 2 ore pentru plansee. Comunicarea cu sala cazanelor
se face prin usi rezistente la foc 45 minute.
Cenusa si zgura se amplaseaza in spatii exterioare, adapostite de intemperii.
 Fig. 2-Instalatie de ardere GPL
1-recipient fix GPL; 2-filtru; 3-reductor de presiune; 4-contor de gaze;
5-rampa de gaz; 6-arzator; 7-cazan; 8-vane de inchidere; 9-robinet de siguranta
 Necesarul teoretic de combustibil orarse calculeaza cu relatia :

unde :

produsul randamentelor partiale : cazan, transport, eficienta ;

puterea calorificainferioara;
Necesarul de combustibil zilnic :

unde :
numarul de ore de încalzire pentru un anumit consumator;
sarcina termica a consumatorului respectiv;
Consumul din luna de vârf:

temperatura medie a aerului din încaperile încalzite ;

temperatura exterioara medie minima pentru localitatea respectiva ;

temperatura exterioara conventionala de calcul ;

Consumul în perioada de încalzire:

unde :

temperatura medie exterioara a perioadei de încalzire ;

numarul de zile de încalzire în functie de zona climatica:

Zona climatica I II III IV

z 150 160 170 180

Consumul în perioada de vara :

Consumul anual :
 Rezervorul de depozitare

Volumul rezervorului de depozitare se determina în functie de consumul lunii de vârf, de posibilitatile de

aprovizionare cu combustibil destinatia si importanta cladirilor.
Astfel, daca aprovizionarea se face pentru o perioada ,mai mare sau mai mica de 30 zile, volumul
rezervorului de depozitare este :

unde:

Varianta constructiva se adopta din tab.2.15 pag. 66, "Îndrumator..",iar numarul de rezervoare se stabileste în
functie de posibilitatile de amplasare în teren, din conditiile NPCI si de varianta constructiva aleasa.
Rezervorul de depozitare va fi echipat cu dispozitive de masurare a nivelului, conducte de aerisire prevazute cu
opritoare de flacari la capete, conducta de golire, gura de vizitare si conducta de umplere.
Rezervorul de consum zilnic
Volumul rezervorului de consum zilnic se determina în functie de consumul zilnic maxim de combustibil, cu
respectarea capacitatilor maxime admise in spatiul centralei termice de catre NPSI.

Astfel :

unde este numarul de umpleri zilnic a rezervorului ;

Alegerea solutiei constructive se face pe baza tab2.15 pag66 din "Îndrumator.." unde sunt indicate dimensiunile
rezervoarelor paralelipipedice tipizate de IPCT. Rezervorul de consum zilnic poate fi amplasat la nivelul
pardoselii centralei iar în cazul în care depozitul exterior se afla suficient de aproape se va prevede posibilitatea
golirii rapide a rezervorului de depozitare zilnic.
 CURSUL 8-9

SISTEME DE INCALZIRE PRIN RADIATIE

` Incalzirea prin radiatie se caracterizeaza prin faptul ca suprafetele incalzitoare cedeaza caldura prin
radiatie peste 50% din caldura totala.
Functie de temperatura medie a suprafetelor incalzitoare, avem:
-de temperatura joasa (25-100°C) utilizand apa calda sau fierbinte
-de temperatura medie (100-500°C), utilizand apa fierbinte sau aburul
-de temperatura inalta (500-3000°C), utilizand radianti cu gaze sau electrici
Sistemul de încalzire prin radiatie se utilizeaza în urmatoarele domenii:
a) în cladiri civile, în încaperi cu cerinte igienice si de confort deosebite, precum si pentru asigurarea unei
încalziri uniforme;
b) în hale industriale cu spatii mari si fara necesitati de ventilare, pentru asigurarea unei distributii omogene a
încalzirii si dirijarea fluxului termic cu precadere în zona de lucru;
c) în încaperi de productie industriala, pentru a realiza o încalzire zonala, puncte calde sau încalzire
perimetrala, în depozite, hangare, depouri, sali expozitionale de mari dimensiuni, spatii deschise si
semideschise.
Alegerea sistemului de încalzire prin radiatie
- Încalzirea prin radiatie a cladirilor civile se realizeaza, de regula, cu suprafete radiante din elemente de
încalzire (panouri radiante cu apa calda, fierbinte) montate aparent sau sisteme înglobate în tavan, în
pereti sau în pardoseala (pardoseala radianta). Aceste sisteme fac parte din categoria raditie de joasa
temperatura.
- În încaperile de uz industrial se pot utiliza panouri radiante cu apa fierbinte sau abur, montate la o
înaltime care nu depaseste 8m. De asemenea, pentru incaperile de tip industrial poate fi utilizata
încalzirea prin radiatie de temperatura medie si înalta, cu tubulatura radianta, tuburi radiante sau panouri
radiante.
-Încalzirea prin radiatie de temperatura medie si înalta se aplica cladirilor supuse variatiilor termice mari,
care au inertie termica redusa, însorire mare, etc. si care au utilizare intermitenta. Încalzirea prin radiatie
de joasa temperatura nu se aplica încaperilor cu program de utilizare cu durate scurte (pâna la câteva
ore) si întreruperi lungi.
-Înglobarea elementelor de încalzire în elementele de constructie ale cladirii se poate face numai prin
cuprinderea lor în planurile de constructii si de arhitectura.
-Încalzirea prin radiatie cu suprafete radiante în tavan se aplica în cazul încaperilor cu cerinte igienice
deosebite care reclama evitarea posibilitatii de transport al prafului prin convectie si în încaperi în care
cerintele de mobilare sau de ordin estetic impun eliminarea corpurilor de încalzire montate lânga pereti
(de ex.: muzee, expozitii etc.).
-Încalzirea prin radiatie cu suprafete radiante în pardoseala (radiatie de pardoseala de joasa temperatura) se
foloseste în cazul încaperilor cu necesar redus de caldura, lipsite aproape total de mobilier sau în care
temperatura mai ridicata a pardoselii este ceruta de modul de utilizare a încaperii (de ex.: bai publice,
piscine etc.).
-Încalzirea prin radiatie cu suprafete radiante în pereti se utilizeaza ca sistem complementar al încalzirii
prin radiatie de tavan sau de pardoseala si când este necesara ridicarea temperaturii superficiale a
peretilor.
- Încalzirea prin panouri sau benzi radiante se foloseste în cazul încaperilor de productie spatioase si cu
înaltime peste 5 m, precum si pentru încalzirea perimetrala a spatiilor de productie în locul unor corpuri
de încalzire.
-Încalzirea prin radiatie la temperaturi înalte folosind radianti electrici sau cu gaze, se poate prevedea
pentru spatii deschise (terase, peroane, intrari în cladiri) sau chiar în spatii închise, atunci când nu se
poate utiliza un agent termic si daca folosirea solutiei în aceste spatii este admisa de reglementari de
securitate la incendiu. La radiantii cu gaze se iau masuri de automatizare pentru prevenirea incendiilor si
exploziilor si pentru mentinerea concentratiilor de noxe în limitele admise.
-Încalzirea cu tuburi radiante se utilizeaza în ateliere de productie, hale industriale, hangare, depozite cu
înaltimi mai mari de 5 m, care nu necesita instalatii de ventilare mecanica si în care nu sunt degajari
accidentale de substante explozive.
-În încaperile în care sunt degajari accidentale de substante explozive se pot utiliza tuburi radiante cu
grupul de combustie montat la exteriorul încaperii.
-În încaperile în care exista degajari de pulberi si praf se admite utilizarea tuburilor radiante cu camera
etansa sau tubulatura radianta care are grupul de combustie montat in exteriorul incaperii.
-Echipamentele cu arzator cu aer aspirat se prevad în încaperi unde nu sunt prevazute sisteme de ventilatie
mecanica sau naturala. Aceste echipamente pot fi montate si în depozite cu risc mare de incendiu în
care sunt depozitate materiale si substante din clasa de periculozitate P1 si P2.
-La utilizarea suprafetelor ceramice cu flacara deschisa este obligatorie compensarea aerului necesar
arderii prin prevederea unei instalatii de ventilare.
Amplasarea suprafetelor de încalzire prin radiatie
-În încaperile industriale, amplasarea panourilor radiante se face în stricta corelare cu cerintele
tehnologice, pentru a nu provoca ecranarea partiala a fluxului radiant emis de panouri si nici restrictii
tehnologice.
-Amplasarea panourilor radiante se face în asa fel încât sa se asigure intensitatea radiatiei necesara la
înaltimea de 1,80 m pentru încaperi în care activitatea se desfasoara stând în picioare si la înaltimea de
1,20 m când activitatea se desfasoara sezând.
-În functie de zonele în care se desfasoara activitatea în halele de productie, amplasarea panourilor radiante
se face general sau zonal. Distanta interax dintre panouri sau între panori si elementele de constructii se
stabileste astfel încât sa se asigure distributia uniforma a radiatiei panourilor, iar peretii sa fie atinsi de
radiatie la înaltimea de 1,80 m. Distanta dintre axele tuburilor radiante se determina în functie de
caracteristicile tehnice ale tuburilor radiante si înaltimea de amplasare.
-La amplasarea suprafetelor radiante se urmareste repartizarea elementelor radiante pentru a compensa
efectul de radiatie rece a suprafetelor vitrate în scopul obtinerii unei uniformitati a temperaturii în planul
captator.
-În încaperile echipate cu instalatii de de protectie împotriva incendiilor sau cu alte dispozitive de
securitate la incendiu actionate de elemente termosensibile, amplasarea suprafetelor radiante trebuie
realizata astfel încât sa nu determine declansarea accidentala a acestora.
-Se recomanda ca circulatia agentului termic în elementele încalzitoare sa se faca de la peretele exterior
spre centrul încaperii si sa se intercaleze circuitul de ducere cu cel de întoarcere pentru o distributie cât
mai uniforma a temperaturii suprafetei radiante (distributie de tip melc dublu).
-Senzorii de temperatura si elementele de comanda si control se prevad fie pentru fiecare element
încalzitor, fie pentru grupuri de elemente încalzitoare si se monteaza la o înaltime usor accesibila.
-Pentru sistemele de încalzire prin radiatie alimentate cu apa calda, se urmareste ca prin marimea
elementelor încalzitoare si prin înserierea acestora sa se realizeze echilibrarea hidraulica a zonelor si un
ecart de temperatura similar între ducerea si întoarcerea circuitelor.
1. Incalzirea prin radiatie de temperatura joasa

-incalzirea prin plafon, la care temperatura medie a suprafetei incalzitoare nu depaseste 50°C
-incalzirea prin pardoseala, la care temperatura medie a suprafetei incalzitoare este fiziologic limitata la 29-
35°C
-incalzirea prin pereti, la care temperatura medie a suprafetei incalzitoare poate atinge 35°C.
Acest sistem de incalzire utilizeaza ca agent termic apa calda, preparate in cazane sau alte surse de potential
termic scazut.

1.1 Plafoane radiante

Fig. 1-Plafon radiant modular

1-placa de rezistenta; 2- strat izolator; 3-serpentina radianta; 4-tavan fals din gipscarton

Circuitele radiante pot fi din PE-Xa 8x1 mm cu barieră de oxigen.

Fig. 2-Plafon radiant
a) 1-tevi incalzitoare; 2- ecran reflectorizant; 3-izolatie termica; 4-suport tevi; 5-element de rezistenta; 6-
tencuiala pe rabit; 7-pardoseala finita
b) 1-teava incalzitoare; 2-lamela de aluminiu; 3-placa de ipsos; 4-element de sustinere; 5-element de
rezistenta; 6- izolatie termica.
 1.2 Incalzirea prin pardoseala
Din cauza contactului direct intre talpa piciorului si suprafata incalzitoare a pardoselii, temperatura acesteia
trebuie limitata la 25...30°C pentru incaperile in care omul circula incaltat si maxim 25°C pentru incaperile in
care omul umbla descult (bai, piscine, etc.).

b
Fig. 3-Asezarea tevilor la incalzirea prin pardoseala
 Fig. 4- Distibuitor-colector la incalzirea prin pardoseala

Fig. 5-Realizarea amestecului cu pompa la incalzirea prin pardoseala

 Fig. 6-Sectiune prin pardoseala radianta

Asezarea tevilor la incalzirea prin pardoseala se poate face in serpentina simpla (fig. 3b) sau in spirala
dubla (fig. 3a).
Se preteaza la utilizarea agentului termic de temperatura joasa, cum ar fi centralele in condensatie,
instalatiile cu pompe de caldura, instalatiile de recuperare a caldurii si chiar panourile solare.

2. Încălzirea prin radiaţie de medie temperatură

Sistemele de încălzire prin radiaţie de medie temperatură se realizează fie cu benzi de panouri radiante
alimentate cu agenţi termici cu parametri ridicaţi (apă fierbinte sau abur de presiune medie), fie cu tuburi
radiante cu gaze.
Panourile sunt în aşa fel concepute şi amplasate încât, cea mai mare parte a fluxului termic emis prin
radiaţie să fie dirijat către zona utilă (zona de încălzit). Zona superioară, de deasupra panourilor, este
considerată zonă rece sau inactivă, în care gradientul de temperatură fiind mic, încălzirea se realizeză prin
convecţie-radiaţie. Radiaţia directă a unor astfel de panouri de încălzire asupra omului face posibilă stabilirea
unui echilibru termic la temperaturi reduse ale aerului cu (3...5)°C. În raport cu încălzirea prin convecţie,
încălzirea prin radiaţie conduce la un necesar de căldură pentru încălzire mai mic şi implicit, la economii de
energie de până la 20%. Sistemul de încălzire prin radiaţie de medie temperaturăse aplică cu eficienţă sporită la
încălzirea spaţiilor industriale şi, în special, a celor cu înălţime mai mare de 10 m, cu volum mare de aer.

2.1 Încălzirea prin radiaţie de medie temperaturăcu panouri radiante utilizând agenţi termici
Cel mai adesea, pentru încălzirea prin radiaţie de medie temperatură, se utilizează panouri radiante cu
ecran în contact bun cu registrul de ţevi (figura 7). Panourile sunt compuse dintr-un fascicul de ţevi cu
diametrul de 3/8", fixate pe un ecran metalic confecţionat din tablă de grosime (0,5...1,25)mm, izolat termic la
partea superioară, cu pâslă minerală sau vată de sticlă protejată cu o îmbrăcăminte din folie metalică sau din
material plastic.
Ca orice alt corp de încălzire şi panourile radiante cedează căldura mediului înconjurător prin convecţie
şi radiaţie termică. Caracteristica lor pricipală este că cedarea de căldură în proporţie de 80% se produce prin
radiaţii termice, adică undele electromagnetice se transformă în căldură în zonele de lucru ale spaţiului încălzit.
Astfel, în comparaţie cu încălzirea prin convecţie, gradientul de temperatură pe înălţimea spaţiului este minimă,
ceea ce înseamnă că utilizarea sistemului de încălzire prin panouri radiante de tavan este mai economică şi mai
plăcută din punct de vedere fiziologic.
 Fig. 7 Panouri radiante din otel
Domeniile de utilizare principale ale panourilor radiante cu apă caldă / aburi :
-Orice spaţiu cu volum mare de aer care trebuie încălzit cu consum de combustibil redus în condiţii de comfort
termic ridicat.
- Hale de montaj şi depozite
- Hale comerciale şi expoziţionale
- Hale de producţie
- Magazine universale
- Depozite de vopsele
- Saloane auto
- Hale de reparaţii, garaje
- Săli sportive
- Centre logistice
- Hangare
Utilizarea lor se recomandă pentru încălzirea spaţiilor cu pericol de incendiu şi/sau explozie respectiv în
cazurile unităţilor unde există apă caldă sau aburi ori deşeuri utilizabile pentru încălzire în cantităţi însemnate.
2.2 Încălzirea prin radiaţie de medie temperaturăcu tuburi radiante
Tuburile radiante sunt dispozitive individuale de încălzire prin radiatie infrarosie şi se incadreaza in
grupul sistemelor de incalzire descentralizate. Spre deosebire de sistemele de incalzire centralizate, sistemele
descentralizate se caracterizeaza prin faptul că se generează căldură exact în locul în care este necesară (depozit,
atelier, spaţiu de producţie, etc.). Un tub radiant emană radiaţie infraroşie prin tuburile sale radiante lungi şi
închise la culoare.
Principiul de functionare este urmatorul: Un arzător generează o flacără laminară lungă în interiorul
tubului radiant. Această flacără încălzeşte tuburile radiante până la o temperatură max. de 580°C. Un sistem de
evacuare montat la capătul tubului radiant elimina gazele rezultate în urma arderii în atmosferă. Reflectoarele
amplasate deasupra tuburilor radiante direcţionează radiatia infraroşie spre zona unde este necesară – aria de
lucru. În plus, datorită izolaţiei reflectoarelor se reduce pierderea de energie termică prin reflector şi totodată şi
căldura care se formează prin convecţie sub tavanul clădirii. Astfel căldura este transferată direct spre zona
unde este necesară.
Tuburile pot fi montate la plafonul incaperilor, la inaltimi mai mari de 4,5 m. Stabilirea inaltimii minime
de montaj se face pe baza limitarii fluxului termic maxim asupra capului unei persoane

Fig. 8 Tuburi radiante din otel cu arderea gazului metan in interiorul tubului
 3. Incalzirea prin radiatie de temperatura inalta
Se realizeaza cu panouri radiante cu temperaturi de peste 500°C, utilizand gaze naturale sau energie
electrica. Randamentul este ridicat, deoarece gazele de ardere se racesc pana la temperatura camerei.
Dezavantajele principale sunt : consumul de oxigen din incapere si difuzia monoxidului de carbon si a vaporilor
de apa in incapere.

3.1 Panouri radiante ceramice

Un radiant cu gaze este compus dintr-un ajutaj, o camera de amestec, o placa ceramica poroasa si un
ecran din aluminiu lustruit, la care se adauga sistemul de aprindere si supraveghere a functionarii.

Fig. 9 Panouri radiante ceramice cu arderea gazului metan in placa ceramica poroasa

Panourile radiante infrarosii functioneaza cu gaz. Furnizat la o anumita presiune, gazul este suflat
printr-un injector in interiorul camerei de amestec, unde vine in contact cu aerul necesar pentru combustie.
Acest amestec intra in arzator si iese prin perforatiile placilor ceramice, acolo unde se produce si arderea.
Placile ceramice ating la suprafata o temperatura de aproximativ 950º C si transforma caldura generata
prin arderea gazului in radiatie infrarosie.
 CURSUL 10

SISTEME DE INCALZIRE CU ABUR DE JOASA PRESIUNE

-colectarea gravitationala a condensatului

-returnarea fortata a condensatului la sursa

I13-2015:
- La corpurile de încalzire si agregatele de aer cald functionând cu abur se prevad separatoare de condensat
individuale. Se pot folosi separatoare de condensat comune pentru un grup de consumatori, utilizând abur cu
aceeasi presiune si având acelasi program de functionare.
-Pe conductele instalatiei interioare de distributie a aburului, se face separarea condensatului la punctele de
evacuare (purjare) prevazute la ruperi de panta si la capatul ramurilor.
-Aerisirea pe conductele de condensat se face prin separatoare de condensat sau prin dispozitive speciale de
dezaerisire.
-Pentru separarea condensatului de abur, se folosesc dupa caz, oale, aparate sau sifoane de condensat.
-Oalele de condensat se prevad la consumatorii de caldura ce folosesc debite mari de abur (în special
schimbatoare de caldura) sau în cazul aburului de medie presiune.
-Aparatele de condensat se folosesc în special la corpuri de încalzire.
-Sifoanele de condensat se folosesc mai ales la separarea condensatului pe conductele de abur de joasa presiune,
având presiuni sub 0,3 bar.

-Solutiile recomandate pentru centralele de abur de joasa presiune care alimenteaza mai multe categorii de
consumatori, diferiti prin presiunea nominala necesara, sunt urmatoarele: a) cu un singur tip de cazan de abur cu
un singur nivel de presiune, cea mai mare solicitata de consumator, iar la consumatorii sunt prevazute
echipamente de reducere a presiunii ; b) cu cazane diferite care asigura nivelurile de presiune cerute, pe grupe
de consumatori.
-Recuperarea condensatului se poate realiza : a) prin cadere libera, daca consumatorii au aceeasi presiune
nominala, sunt amplasati în apropierea centralei termice si racordarea lor se poate face direct cu panta continua
a conductei de colectare ; b) prin solutii corespunzatoare pentru colectarea, depozitarea si întoarcerea prin
pompare a condensatului la cazane functie de amplasarea consumatorilor si regimul de functionare.

d) abur de joasa presiune având presiunea maxima a aburului de 0,5 bar ;

e) abur de medie presiune având presiunea maxima a aburului mai mare de 0,5 bar si mai mica de 8 bar.

Se recomanda producerea într-o centrala termica a cel mult doi agenti termici si prevederea posibilitatii de a fi
folositi la diversi parametrii nominali de temperatura, adaptati la necesitatile instalatiilor consumatoare de
caldura.

Caracteristica de baza a acestor tipuri de instalatii este utilizarea vaporilor de apa ca agent termic transportator,
ceea ce face sa creasca substantial capacitatea termica fata de instalatiile care utilizeaza ca agent termic apa
calda.

Sarcina termica necesara la consumator se obtine din transformarea unui anumit debit de abur in condensat si
preluarea caldurii latente de vaporizare.

Sarcina termica Qab [kW] transportata de un debit de abur este proportionala cu debitul de fluid Gab [kg / h] si cu
caldura latenta de vaporizare r [kJ / kg] la presiunea de regim a instalatiei:
Qab = Gab x r [kW] .

Majoritatea instalatiilor care utilizeaza aburul de presiune joasa ca agent termic, contin urmatoarele
componente:

• sursa termica ( generatoare de abur de presiune joasa );

• sisteme de conducte pentru distributia aburului la consumatori;
• sisteme de conducte pentru preluarea condensatului de la consumatori;
• utilizatori ( corpuri de incalzire, echipamente tehnologice etc.);
• sisteme de siguranta;
• sisteme de dezaerisire a conductelor de condensat;
• sisteme de reglare si control;
• accesorii.

Criterii privind utilizarea incalzirii cu abur de presiune joasa

Aceste instalatii au o utilizare mai redusa decat cele cu apa calda. Explicatia consta in cateva caracteristici ale
acestor instalatii care genereaza fenomene nedorite si anume:

- temperatura ridicata a agentului termic, peste 100º C, care produce temperaturi ridicate ale suprafetelor
corpurilor de incalzire. Acest fapt genereaza discomfort termic local si deterioreaza calitatea aerului interior ;
- Inertia termica redusa a instalatiei, ceea ce determina o functionare continua a generatoarelor de abur pentru
acoperirea pierderilor energetice ale cladirilor ;
- Imposibilitatea unei reglari calitative centrale, singura reglare posibila fiind cea de debit. Aceasta situatie
genereaza consumuri energetice nejustificate si solicita suplimentar cazanele prin porniri si opriri repetate;
- Corodarea echipamentelor si conductelor de otel, in special, in sistemul de evacuare a condensatului in care
circula un amestec de apa, aer si uneori abur viu;
- Riscul functionarii defectuoase prin aparitia unor dopuri de apa insotite de zgomote pe conducte sau in
corpurile de incalzire, consecinte ale unei proiectari sau executii defectuoase, precum si a vitezelor mari ale
aburului in conducte;
- Riscul scaparilor de abur prin conductele de dezaerisire ale sistemului de evacuare a condensatului, fenomen
care se datoreaza faptului ca aburul nu se transforma integral in condensat si nu sunt montate dispozitive
speciale in acest scop pe conducta de evacuare a condensatului.

Alegerea sistemului de incalzire cu abur de presiune joasa se face tinand cont de urmatoarele criterii:
 puterea termica necesara;
 sursa sau generatorul de abur disponibil;
 tipul de consumator ( civil sau industrial );
 amplasarea cladirilor si a consumatorilor in cladiri in raport cu sursa termica;
 posibilitatile de colectare a condensatului etc.

In concluzie se recomanda urmatoarele solutii generale:

 pentru cladiri izolate, fara desfasurare mare in plan, avand pierderi energetice reduse si centrala termica
proprie, este indicata utilizarea sistemelor cu intoarcere libera a condensatului la cazane.
 pentru cladiri mari sau ansambluri de cladiri, se recomanda instalatii de incalzire cu abur de presiune
joasa cu colectarea condensatului in rezervoare intermediare si pomparea acestuia in cazane.

Particularitatile instalatiilor cu abur de presiune joasa

Clasificarea acestor sisteme de incalzire se poate face dupa anumite criterii, astfel:
 dupa numarul de conducte care alimenteaza corpurile de incalzire: monotub si bitub ;
 dupa modul de intoarcere a condensatului la cazane : intoarcere libera si intoarcere prin pompare;
 dupa modul in care se face distributia aburului la consumatori : distributie superioara si distributie
 inferioara ;
 dupa pozitia conductei de intoarcere a condensatului la cazane in raport cu nivelul de presiune al
instalatiei: condensat neinecat si condensat inecat.
Alegerea schemei de distributie, superioara sau inferioara, se face tinand seama de structura cladirii si de
posibilitatile existente privind pozarea conductelor de abur si de condensat astfel incat sa se asigure pantele
necesare precum si montarea separatoarelor de condensat

La instalatiile cu distributie superioara, racordarea coloanelor se face printr-o legatura de tip ,,pipa” la partea
superioara a conductei de distributie, evitandu-se astfel patrunderea condensatului in corpurile de incalzire.

La instalatiile cu distributie inferioara, pot fi particularizate trei situatii :

 coloana racordata direct la conducta de distributie a aburului si la conducta de colectare a condensatului;
 coloana racordata intr-un punct de rupere de panta a conductei de distributie abur prevazuta cu separator
de condensat;
 coloana de capat, echipata cu separator de condensat.
Separatoarele de condensat utilizate in instalatiile de incalzire cu abur de presiune joasa pot fi, dupa caz,
sifoane de condensat sau alte dispozitive de separare a condensatului ( ex : oale de condensat ).

Sifoanele de condensat sunt dispozitive simple care asigura eliminarea sigura a condensatului fara scapari de
abur.

Ele sunt confectionate din teava rotunda. Marimea garzii hidraulice a sifonului este calculata in functie de
presiunea de regim a cazanului si asigura evacuarea condensatului format pe conductele de abur fara riscul de a
pierde abur din instalatie.

Fig. 1 Fig. 2

Pentru separarea condensatului de abur, se folosesc după caz, oale, aparate sau sifoane de condensat.
(1) Oalele de condensat se prevăd la consumatori de căldură ce folosesc debite mari de abur (în special
schimbătoare de căldură) sau în cazul aburului de medie presiune.
Oalele de condensat cu plutitor sant de mai multe tipuri: cu plutitor deschis, cu plutitor inchis si cu
plutitor inversat. Cele mai utilizate sant oalele de condensat cu plutitor inchis. O astfel de oala se compune din
plutitorul gol in interior prevazut la partea inferioara cu o supapa cu ac, ghidata, totul imbracat intr-o carcasa
metalica prevazuta cu ventil de aerisire. Condensatul care patrunde in oala, ridica plutitorul deschizand supapa,
astfel incat tot timpul cat se scurge in oala condensat, el se evacueaza in mod continuu. Dezavantajul acestor
oale il constituie: dimensiunile mari, sensibilitatea la coroziune si obturare. Se utilizeaza in general la
instalatiile de abur de presiune medie. Ele se executa pentru presiuni ale aburului de la 0,5-6 bar pentru debite
de condensat de la 600 la 1600 1/h.
(2) Aparatele de condensat se folosesc în special la corpuri de încălzire.
- Aparatele de condensat termostatice functioneaza prin destinderea unui arc ce contine un lichid a carui
curba de saturatie a vaporilor este sub curba de saturatie a vaporilor de apa. Ele se folosesc atat la instalatiile de
incalzire cu abur de presiune joasa, cat si la cele cu presiune medie.
- Aparatele de conensat termodinamice functioneaza pe principiul variatiilor de presiune realizate in oale
de condensat datorita variatiei de temperatura a condensatului. Pentru ca aparatele de condensate sa poata
functiona normal, trebuie sa fie amplasate in punctual cel mai de jos al instalatiei. Pentru a se da posibilitatea
reviziei si curatirii din timp in timp fara a opri functionarea instalatiei, se cere ca ele sa se monteze cu conducta
de ocolire.
(3) Sifoanele de condensat se folosesc mai ales la separarea condensatului pe conductele de abur de
joasă presiune, având presiuni sub 0,3 bar.
Ele se confectioneaza in general din teava, diametrul stabilindu-se in functie de lungimea conductei de
abur in cazul in care este amplasat pe traseul acestuia, astfel: pentru l<50 m, d=1/2”; l=50…100 m,
d=3/4”’ l>100 m, d=1”. In cazul in care se monteaza la consumatori, diametrele se stabilesc in functie de
debitele acestora. In privinta inaltimii, ele se construiesc cu circa 500 mm mai inalte decat presiunea de
regim, aceasta pentru preintimpina evacuarea garzii hidraulice a sifonului, in cazul cresterii presiunii de la
cazan.

Prevederi specifice instalaţiilor de abur, conform I13-2015:

-În instalaţiile de încălzire cu abur se face, de regulă, recuperarea condensatului. Se pot excepta:
a) consumatorii de la care condensatul iese impurificat;
b) consumatorii cu puteri nominale mici (sub 15 KW) aflaţi la distanţe relativ mari (peste 50 m), care ar
necesita întoarcerea pompată a condensatului. Se urmăreşte recuperarea, la consumatori, a căldurii din
condensat.
(1) Întoarcerea condensatului la sursa de abur se face, pe cât posibil, prin cădere liberă sau prin
presiunea remanentă a condensatului. În cazul în care aceste soluţii nu sunt posibile datorită configuraţiei
terenului şi a regimului de presiuni din conducta de condensat, întoarcerea se face prin pompare.
Colectarea condensatului din instalaţiile de abur de joasă presiune şi întoarcerea lui la sursa de abur se
face, de preferinţă, prin conducte înecate şi rezervoare închise pentru evitarea pierderilor de căldură prin
evaporarea secundară.
Pe conductele de abur se prevăd separatoare de condensat (oale, aparate, sifoane) în punctele de evacuare
(purjare) a condensatului, amplasate în funcţie de modul de pozare al conductei de abur:
a) în cazul alternanţei de pantă şi contrapantă sau ruperi de pantă, în punctele cele mai joase ale conductei;
b) la anumite distanţe atunci când panta este continuă:
c) la distanţe de maxim 300-500 m, în cazul curgerii condensatului în acelaşi sens cu aburul;
d) la distanţe de maxim 200-300 m, în cazul curgerii condensatului în contracurent cu aburul.
Separatoarele de abur montate direct pe conducta de abur cu pantă continuă se racordează la scurte
tronsoane cu diametrul mărit, montate pe conducta de abur astfel încât generatoarea superioară a conductei de
abur să rămână continuă.
Atunci când conducta de abur alimentează consumatori care nu permit întreruperi în funcţionare,
separatoarele de condensat se prevăd cu armături de închidere în amonte şi în aval şi cu o conductă de ocolire
pe care se montează, deasemenea, o armătură de închidere.
În cazul amplasării mai multor conducte de abur pe acelaşi tronson se prevăd separatoare de condensat
proprii pe fiecare din conductele de abur.
În punctele cele mai joase ale conductelor de condensat se prevăd robinete de golire
În punctele cele mai înalte ale conductelor de condensat înecate, se prevăd armături de evacuare a aerului.
Fig. 3-Instalatie de incalzire cu distributie inferioara si intoarcerea condensului prin cadere libera si conducta de
colectare a condensatului neanecata 1-cazan, 2-dispozitiv de siguranta hidraulic, 3-distributie abur, 4-coloana,
5-corp de incalzire, 6-colectare condensat, 7-sifon de condensat, 8-dezaerisirea conductei de condensat, 9-
armatura de reglare.
Instalatii cu intoarcerea condensatului prin cadere libera

Nivelul de presiune NP din instalatie este dictat de cerintele consumatorilor si de pierderile de sarcina
din instalatie, si se mentine cu ajutorul dispozitivelor de siguranta hidraulice (DSH) sau a supapelor de
siguranta. Cand instalatia nu este in functiune, nivelul de presiune (NP) este acelasi cu nivelul apei. Cand
instalatia este in functiune, nivelul de presiune NP, se ridica peste nivelul apei din cazan, la o cota echivalenta
cu presiunea de regim. Pentru a evacua aerul din conducta de condensat, fara riscul de a pierde si apa,
dezaerisirea acesteia se face peste nivelul de siguranta al instalatiei, NS, care se considera cu 200...300 mm
deasupra nivelului de presiune, NP.
Sistemele cu intoarcerea condensatului la cazan prin cadere libera sunt acelea la care condensul rezultat
prin transformarea aburului este readus continuu in cazan. Aceasta solutie este recomandata cand corpurile de
incalzire sunt in aceeasi cladire cu cazanul, fiind amplasate deasupra acestuia.
Sunt doua solutii:
-cu conducta de colectare a condensatului innecata
-cu conducta de colectare a condensatului neinnecata

Instalatii cu intoarcerea condensatului prin pompare

Atunci cand CT de abur de joasa presiune alimenteaza mai multe constructii, cand inaltimea centralei
termice este relativ redusa si in general cand intoarcerea condensatului nu este posibila prin cadere libera, este
necesar sa se intercaleze rezervoare de condensat, astfel incat sa se poata colecta prin cadere libera intreaga
cantitate de condensat. Realimentarea cazanului se face apoi prin pompare directa, sau indirect, folosind
rezervoare intermediare deschise. Fiecare cazan trebuie prevazut cu o clapeta de retinere, care impiedica golirea
cazanului cand pompa nu functioneaza.
Alimentarea prin pompare directa implica un numar mare de porniri-opriri.
Fig. 4-Instalatie de incalzire cu intoarcerea condensului prin pompare 1-cazan, 2-dispozitiv de siguranta
hidraulic, 3-rezervor de condensat, 4-oala de condensat, 5-pompe
 CURSUL 13

REGLAREA SISTEMELOR DE INCALZIRE

Pentru realizarea parametrilor termici ai spatiilor incalzite si a functionarii economice este necesar sa se
asigure:
• Parametri tehnici corespunzatori ai sursei de caldura
• Distributia energiei termice de la sursa la consumator cu pierderi minime
• Posibilitatea reglarii alimentarii cu caldura functie de cererea consumatorului prin control adecvat.
Clasificarea generala a reglarii agentului termic :
• Reglaj calitativ
• Reglaj cantitativ

Reglajul calitativ asigura variatia calitativa a agentului termic (in acest caz este vorba de temperatura
agentului termic). La iesirea din cazan in cele mai multe cazuri se cere o temperatura constanta. Puterea
cazanului va putea fi reglata variind temperatura de intrare in cazan (returul instalatiei). Reglajul cantitativ
asigura variatia cantitativa a agentului termic (in acest caz este vorba de debitul agentului termic). O variatie a
debitului de agent termic (micsorare) la consumatori, implica o racire mai accentuata a acestora. Racirea la o
temperatura medie mai scazuta are drept rezultat reducerea puterii termice. Reglarea cantitativa are influenta
asupra hidraulicii instalatiei.

Factorii care influenteaza alegerea modului de reglare :

• Tipul si marimea cladirii • Modul de utilizare a cladirii
• Parametrii privind inertia termica a cladirilor
• Inertia si tipul sistemului de incalzire
• Cheltuielile de investitie pentru reglaj
• Pretentiile utilizatorilor cu privire la confortul si calitatea climatului interior.

Reglajul calitativ

Reglarea instalatiei se face prin variatia simultana a valorii parametrilor de intrare si de iesire.
Capacitatea de reglare a instalatiei este infuentata de amplitudinea reglarii. Instalatia poate fi reglata functie de
urmatorii parametri :

• Temperatura medie de plecare de la sursa (in general la temperatura constanta = reglarea de baza)
• Temperatura aerului interior
• Temperatura aerului exterior—echitermic

Reglarea functie de temperatura de plecare de la sursa

Reglarea este denumita de baza. Sursa de caldura (cazanul) are un reglaj la temperatura constanta.
Aceasta temperatura este mentinuta printr-un termostat. Acesta metoda de reglare nu ofera suficient confort.
Este folosita in cazurile in care la sursa sunt conectati mai multi consumatori, cu cerinte diferite de temperatura.
Fiecare consumator trebuie sa aiba o reglare independenta.

Reglarea functie de temperatura aerului interior

Principiul reglarii se bazeaza pe un senzor de temperatura montat intr-o incapere de referinta si prin
controlul acestuia asupra sursei. Pentru acest tip de reglare se stabileste un spatiu pentru termostat sau unitatea
de control cu senzor integrat de temperatura. Functie cerinte se poate monta un cronotermostat care ofera
posibilitatea de varia regimul de incalzire functie de timpul programat. Modul de reglaj, prin comanda asupra
sursei, ar trebui sa aiba ca efect o incalzire la temperatura dorita. Un factor important este alegerea potrivita a
incaperii de referinta Aceasta ar trebui sa fie o incapere cu stabilitate termica. Este necesar sa se evite incaperile
unde sa existe alte surse de caldura decat instalatia de incalzire.
Termostatul nu va fi montat in urmatoarele locuri :
- Pereti exteriori,
- Vecinatatea geamurilor si usilor,
- Locuri amplasate langa sau deasupra radiatorului,
- Locuri cu aporturi de caldura de la alte surse,
- Locuri izolate.

Foarte important : in aceeasi incapere nu trebuie sa existe alte elemente de reglare (ex. cap termostatic
la robinetul de radiator), din cauza efectelor mutuale ale acestora.
Avantajul acestei metode este flexibilitatea ei la cerinte de reglaj instantaneu. Este indicata pentru cladiri
mici, echipate cu instalatie de incalzire cu radiatoare

Reglarea functie de temperatura aerului interior se poate face :

*In mod direct –asupra sursei de caldura reglata
Reglarea puterii utile a sursei (cazan pe gaz) se poate clasifica astfel :
- O treapta - arzatorul functioneaza la parametrii maximi, sau se opreste
- Mai multe trepte - arzatorul functioneaza la parametrii la care a fost reglat, sau se opreste
- Modulare - modularea asigura o modificare continua a puterii utile conform cerintelor. In acest fel,
randamentul se pastreaza la nivelul maxim. Puterea utila poate varia intre 20-100%.
- In cascada - reglarea puterii utile a centralei termice se rezolva prin pornirea sau oprirea secventiala a
cazanelor.
*In mod indirect – se regleaza temperatura medie de ducere(tur) (t2) a instalatiei de incalzire reglata (ex. prin
amestec, o sursa de caldura reglata separat) functie de temperatura aerului interior ( t1)

Fig. 1 Reglarea cu ventil de reglaj cu amestec 1 Sursa de caldura (punct termic, centrala termica, schimbator
de caldura, cazan) 2 Consumator (cladire, zona din cladire, ramura,).
*Locala – reglarea individuala a puterii consumatorului (radiatoare, o sursa reglata separat)
Aceasta solutie este folosita la reglarea puterilor mai mari, iar pentru radiatoare uzuale este remarcabila.

Fig. 2 Reglarea individuala 1 – surse termice cu reglare independenta tw-1, tw-2 temperaturile de intrare in
radiatorul reglat, functie de temperaturile ti-1, ti2 ale incaperilor

Reglare functie de temperatura aerului exterior – curbe echitermice

Reglarea se face functie de temperatura aerului exterior. Unitatea de reglare se afla pe o pozitie oarecare.
Ea primeste informatia de la senzorul de temperatura exterioara. Prin reglare, pe baza acestei valori se da
comanda pentru a corecta temperatura apei din instalatia de incalzire alegand, din graficul de reglaj, curba
echitermica dorita pentru incalzire. O foarte importanta sarcina este selectarea curbei de incalzire potrivita.
Curba pentru incalzire indica dependenta temperaturii apei din instalatia de incalzire de temperatura aerului
exterior. Calitatea elementelor de constructie exterioare influenteaza alegerea curbei de temperatura, la fel ca si
parametrii privind inertia termica si gradientul de temperatura al instalatiei de incalzire aferente cladirii
proiectate. O cladire fara izolatie termica suplimentara are nevoie de alte curbe pentru incalzire fata de o cladire
dupa restaurare sau cu incalzire prin pardoseala. O alegere a curbei potrivite se face deseori prin metoda de
testare: experiment – eroare. Prima ajustare a curbei temperaturii dorite a apei din instalatia de incalzire se face
la o temperatura fixata a aerului exterior. Aceasta valoare este data prin proiectul instalatiei de incalzire. Prin
mai multe reglari inteligente se memoreaza parametrii cladirii si se ajusteaza curbele. In incaperea de referinta
este nevoie de senzorul de temperatura interioara. Prin sistemul de reglaj se compara o temperatura reala si o
temperatura ajustata si conform acestor valori, se va alege curba potrivita si corectiile acesteia.
Deplasarea paralela a curbei de incalzire este necesara cand apar corectii. Reglarea tebuie de asemenea
rezolvata, pentru regimurile reduse, care au propriile lor deplasari paralele, in cazul mai multor reglari
sofisticate avand de asemenea posibilitatea de a utiliza alte curbe echitermice.

Moduri de reglare prin curbe echitermice:

• Directa – prin reglare asupra sursei Reglarea echitermica utilizeaza temperatura agentului termic la plecarea
de la sursa
Temperatura se determina pe baza urmatorilor parametri :
o Temperatura exterioara te
o Temperatura interioara din incaperea de referinta (nu este necesar), ti
o Temperatura agentului termic apa la plecarea de la sursa, tw
Marimea reglata este:
o Puterea cazanului verificata prin temperatura apei pe conducta de ducere

Curba echitermica Deplasarea paralela a curbei Deplasarea curbei pentru regimul redus

Fig. 3 Curbele echitermice

Fig. 4 Reglarea directa pe curbele echitermice

T Regulator echitermic
ti- Temperatura interioara
te- Temperatura exterioara
tw- Temperatura la plecarea de la sursa

- Indirecta – temperatura agentului termic la intrarea in instalatie (tur)

Reglarea echitermica presupune reglarea temperaturii prin vana de amestec.

Temperatura se determina pe baza urmatorilor parametri :

o Temperatura exterioara te
o Temperatura interioara din incaperea de referinta ( nu este necesar ) ti
o Temperatura agentului termic la iesirea de la sursa tw

Marimea reglata este:

o Prin pozitia in care este localizata vana de amestec se asigura temperatura dorita a apei din instalatie tw
 Fig. 5 Reglarea indirecta pe curbele echitermice

R- Regulator echitermic
ti- Temperatura interioara
te- Temperatura exterioara
tw- Temperatura la intrarea in instalatia de incalzire

Reglajul cantitativ

Clasificarea dupa capacitatea de adaptare la conditii variabile este urmatoarea :

• Elemente de reglare pasive .Ele functioneaza static, fara posibilitatea de adaptare la conditii de functionare
schimbate.
• Elemente active de reglare fara sursa externa de energie Ele functioneaza activ; ele stiu sa-si schimbe starea
de functionare functie de mediul inconjurator, a temperaturii, a presiunii, sau a nivelului.
• Elemente active de reglare cu sursa externa de energie Pentru functionarea lor (schimbarea starii lor) acestea
au nevoie de o sursa de energie externa—electrica, de presiune sau actionare mecanica.

Elemente de reglare pasive

Dintre elementele de reglare pasiva fac parte :

Robinetii si ventilele de reglare

Robinetul de radiator (fara cap termostatic) serveste la reglarea sau inchiderea curgerii agentului termic.Se
numeste si ventil cu dublu reglaj. Micsorarea sectiunii de curgere prin montare de diafragme, este importanta
din punct de vedere hidraulic. Avantajul robinetului cu dublu reglaj rezida din posibilitatea variatiei locale mari
a debitului pentru fiecare astfel de ventil. Reglarea la punerea in functiune (prereglarea) se face functie de
constructia robinetului:
- Prin rasucirea in mod continuu sau in trepte a diafragmei.
- Schimbarea dimensiunii conului
- Determinarea pozitiei conului de reglaj
Robinetul de reglare – echilibrare. Se monteaza pe coloane (ramificatii) si exista posibilitatea ca, prin
prereglarea robinetului unei singure coloane sa se interactioneze si asupra celorlalte. Prereglarea este facuta
prin stabilirea pozitionarii conului (prin potrivirea numarului de rotiri pe scala). Functie de armatura este
posibila o prereglare, masurare, inchidere, alimentare, si scurgere. Manipularea robinetului nu schimba setarea.
Pierderea de presiune la armatura este masurabila intr-un mod precis de catre robinetii de masura. La
masurarea debitului sunt folosite caracteristicile robinetului (date de catre producator) si presiunile diferentiale
inainte si dupa robinetul de masura. Robinetul este caracterizat prin valoarea kv, care este data de debitul apei
la curgerea prin robinet (m3/h), la o pierdere de presiune 105 Pa. Schema caracteristicilor robinetului arata
valoarea kv pentru diferite reglari de presetare.

Robinetul de reglare – masurarea debitului cu ajutorul ΔP Posibilitati de prereglare

Fig. 6 Robinetul de reglare-echilibrare

Fig. 7 Metoda de masurare si determinare a debitului la curgerea prin robinet :

1. Se determina DN si tipul robinetului
2. Se masoara presiunea diferentiala ∆P cu ajutorul unor mici robineti(inainte si dupa ventilul robinetului)
∆P=12kPa; 3,0; DN 20
3. Se citeste din nomograma debitul real care trece prin armatura de reglaj.
Diafragme de reglare si masurare
Diafragmele de reglare si masurare sunt echipamente tip manson si servesc la masurarea presiunii
diferentiale de laminare sau la masurarea debitului de curgere. Diafragmele sunt inserate intre mansoanele
armaturii . Ele sunt confectionate dintrun metal rezistent la mediu.

Fig.8 Diafragme de masura

Avantaje:
- Costuri de investitie scazute
- Simplu de montat
- Posibil de produs pentru fiecare DN si rezistanta hidraulica
- Calculul simplu conform nomogramelor.
Dezavantaje:
- Posibilitatea de infundare la diametere mici, este necesara spalarea instalatiei sau instalarea unui filtru,
- La traseele orizontale ale conductelor, este dificil sa se elimine aerul sau sa se scurga apa, -
- Posibilitati reduse de control a diafragmei construite si a conditiilor de exploatare,
- Imposibilitatea de a face corecturi de parametri la diafragmele montate.

Elemente active de reglare fara sursa externa de energie

Ele functioneaza activ, fiind capabile sa-si schimbe starea de functionare in raport cu parametrii
mediului inconjurator, ca temperatura, presiunea, sau a nivelul.

Robineti termostatici Robinetii de la radiator in combinatie cu capul termostatic, sunt elemente cu reglare
direct proportionala. Ei au un ecart de proportionalitate Xp = 2°C. Aceasta inseamna ca robinetul este deschis la
debitul nominal de curgere la 20 °C in mediul ambiant si capul termostatic se seteaza tot la 20 °C , iar la 22 °C
in mediul ambiant, acesta se inchide. Face posibila o reglare a capului pentru un interval de temperatura intre
limitele minime si maxime. La robinet este conectat printr-un capilar un senzor termostatic pentru a sesiza si
regla mai precis temperatura incaperii.

Robineti automati de descarcare Ei au functia de a mentine o presiune diferentiala constanta in instalatia de

incalzire prin descarcarea apei din instalatie mai ales prin locul de umplere cu apa de pe conducta de retur.
Activitatea celorlalte armaturi (robineti termostatici) este pusa in valoare in acest fel, deoarece ei functioneaza
in conditii stabile.Robinetul este format din: - Corpul robinetului - Scala reglabila (setarea presiunii in pozitia
deschis) - Arcul care produce si regleaza contrapresiunea (cand contrapresiunea este mai mica, robinetul se
deschide si are loc descarcarea) Se instaleaza la baza coloanelor, langa pompe, la intrarea in sector sau in
cladire. Se utilizeaza pentru cantitati mici de apa din cauza constructiei acestora. Intervalul de presiune este 5 –
50 kPa.
 Fig. 9 Exemple de buna si rea practica la instalarea capului termostatic

Fig 10 Locul de montaj al robinetilor de descarcare 1-cazan pe lichid/gaz; 2-cazan pe gaz; 3-circuit de incalzire;
4- radiator; 5- robinet de amestec cu 3/4-cai; 6-distributor
Regulatorul de presiune diferential pastreaza automat in reteaua data o diferenta de presiune constanta, la
valoare reglata (presiune diferentiala constanta). El asigura conditii optime pentru reglarea precisa a
temperaturii in incaperile incalzite, si de asemenea pentru functionarea robinetilor termostatici la radiatoare,
sub limita de zgomot. Robinetul de reglare (diafragma de reglare) se deschide functie de presiunea sesizata in
conducta de tur (prin sonda capilara) si de presiunea dinaintea conului robinetului la conducta de retur. Prin
intermediul diafragmei etalon, aceasta este in permanenta comparata cu valoarea de reglare dorita. Daca o
curgere se intrerupe (la inchiderea robinetilor termostatici) diferenta de presiune din retea se mareste. Conul cel
mic inchide robinetul, diferenta de presiune de la regulatorul de presiune diferential creste si aceasta scade in
ramificatie la valoarea reglata. Conul deschide un robinet cand diferenta de presiune din retea scade.

Schema de functionare si racordare Vedere cu regulatorul de presiune

Fig. 11 Regulatorul de presiune diferential

Elemente active de reglare cu sursa externa de energie

Reglarea si inchiderea robinetelor cu ventil electromagnetic Sunt formate dintr-un robinet de inchidere
sau reglare pe care se monteaza un mecanism de actionare.Acest mecanism poate avea urmatoarele functii:
- De reglare
- De inchidere
- De siguranta (inchidere in caz de urgenta)

Pentru diverse scopuri si obiective se alege o combinatie potrivita ventil-mecanism de actionare pentru a
asigura functionarea dorita a ventilului.

Schema de functionare si racordare Robinet cu ventil electromagnetic

Fig. 12 Robinetul cu ventil electromagnetic
 Pompele cu convertor de frecventa asigura reducerea functionarii pompei la suprasarcina, in timp ce
alte elemente de reglare reduc in diferite moduri functionarea pompei. Exista un echipament electronic care
transforma tensiunea de alimentare de la retea la o frecventa constanta in tensiune de iesire la o frecventa
variabila in acest fel putand fi schimbata viteza electromotorului. Debitul variaza liniar prin variatia de
asemenea liniara a turatiei pompei, dar puterea consumata a motorului variaza la cub. Reglarea se face pe baza
masurarii temperaturii, presiunii diferentiale, debitului, etc.
Posibilitatile de reglare a convertorului de frecventa a electromotorului pompei:
- Energia specifica (kWh/m3) scade la reglarea debitului prin eliminarea intoarcerilor,
- Motoarele supradimensionate se pot optimiza prin reglarea corespunzatoare a capacitatii,
- Robinetii de presiune de pe conducte sunt eliminati la pornirea si oprirea pompei,
- Corpul este protejat (motor, cuplaj, pompa) prin pornire si incetinire continue,
- Un convertor de frecventa se poate utiliza pentru mai multe motoare, daca acestea nu este necesar sa
functioneze simultan,
Este necesar sa se ia in considerare o scadere a randamentului pompei la turatii reduse, datorita unor
pierderi mecanice, atunci cand se determina economiile la pompele centrifugale. Convertorul functioneaza cu
un randament total de aproximativ 96-97%.

REGLAREA HIDRAULICA A DIFERITELOR TIPURI DE INSTALATII DE INCALZIRE

Reglarea hidraulica generala si reglarea individuala (in fiecare incapere incalzita) sunt necesare din
motive de economie dar si pentru eliminarea neajunsurilor in exploatarea instalatiilor de incalzire. Prin reglare
trebuie sa se poata pastra aporturile de caldura si sa se asigure o incalzire echilibrata in toate incaperile in
timpul diferitelor situatii de exploatare.
Pentru asigurarea stabilitatii hidraulice si termice se pot aplica urmatoarele doua metode:
- reglararea pasiva (reglarea statica)
- reglarea activa (reglarea dinamica)

Metode de reglare hidraulica

Reglarea corpurilor de incalzire

Cerinta de reglare a corpurilor de incalzire este de asigura temperatura dorita in toate incaperile
incalzite. Reglararea trebuie sa respecte urmatorele elemente:
A starea si calitatea anvelopei si etansietatii constructiilor
B locatia incaperii (orientarea fata de punctele cardinale, inaltimea cladii si locatia)
C destinatia incaperii ( efect asupra temperaturii)
D conditii climatice (temperatura exterioara, vantul,)
E functionarea si tipul sursei (functionare redusa noaptea, debransarea de la incalzire)
F influenta aporturilor asupra cladirii (radiatia solara, aporturi interioare)
G tipul si marimea corpului de incalzire
H tipul coloanei de incalzire

Moduri de reglare
1 Reglarea de baza:
- Reglarea cu robinet de radiator cu dublu reglaj fara cap termostatic Reglare uniforma in toate
incaperile, eliminarea supraincalzirii, posibilitatea de a inchide un radiator
2 Reglare comuna
- Robinet cu cap termostatic cu presetare Ca si in cazul 1 + eliminarea supraincalzirii, posibilitatea de
setare a temperaturii dorite
3 Reglare superioara
- Robinet de radiator cu cap termostatic cu presetare+ regulator de presiune cu arc Ca si in cazul 2 +
posibilitatea demontarii radiatorului in timpul functionarii, zgomot la inchiderea robinetului ( reglare prin
reducerea presiunii
 Reglare de baza Reglare comuna Reglarea superioara
Fig. 13 Reglarea corpurilor de incalzire

Reglarea coloanelor
Scopul acestei reglari este de a asigura debitul de apa calda cerut la coloane (rezultat din necesarul la
radiatoare).
Reglarea trebuie sa ia in considerare:
I radiatorele care asigura puterea termica
J tipul si proprietatile conductei de distributie orizontala

Moduri de reglare
1 Reglare STATICA de baza :
- Robinetul de reglare pe coloana cu prereglare cu posibilitate de masurare Asigura debitul de apa cerut
pentru fiecare coloana a instalatiei de incalzire, prin prereglarea robinetului. Este posibila o masurare a debitului
(control). Aceasta nu asigura o protectie impotriva variatiei parametrilor.
2 Reglarea DINAMICA comuna :
- Ca si la 1a + robinetul de descarcare Ca si in 1a + eliminarea presiunii diferentiale a coloanelor inalte,
prin descarare, reducerea zgomotului la robinetul de radiator, reducerea economiilor prin cresterea temperaturii
pe conducta de retur.
3 Reglarea DINAMICA supeioara
- Ca si la 1a + regulator de presiune diferential racordat prin tub capilar Ca si la 1st + presiunea
diferentiala a coloanei mentinuta de reglarea prin laminare, reducerea zgomotului robinetului de radiator,
cresterea economicitatii tevilor prin mentinerea de temperatura scazuta pe conductele de retur

Reglarea pe traseele retelei de distributie

Obligativitatea reglarii traseelor retelei de distributie este de a asigura debitul de agent termic necesar in
cladire (dat de necesarul de caldura a cladirii)
Reglarea trebuie sa respecte:
K necesarul de caldura pentru incalzirea cladirii de unde rezulta debitul de agent termic.
L presiunea diferentiala a cladirii
M pierderea de presiune locala maxima permisa (in asa fel incat armaturile sa nu faca zgomot)
N functionarea instalatiei cu debit variabil a agentului termic trebuie sa poata avea loc fara probleme
 Reglare statica Dinamica comuna Dinamica superioara
Fig. 14 Reglarea coloanelor

Moduri de reglare
1 Reglarea STATICA de baza :
- Robinet de reglare a coloanei cu prereglare cu posibilitate de masurare Asigura distributia dorita de
apa pentru incalzire la cladiri individuale prin prereglarea robinetului. Face posibila masurarea debitului
(control). Nu asigura protectie impotriva variatiei parametrilor.
2 Reglarea DINAMICA comuna :
- ca si la 1a + robinet de descarcare.
Ca si in 1a + eliminarea presiunii diferentiale la cladirile inalte prin descarcare, reducereea zomotului la
robinetul de radiator, scaderea economiei la conducte prin cresterea temperaturii pe teava de retur.
3 Reglarea DINAMICA superioara :
- Ca si la 1a + regulator de presiune diferentiala racordat prin capilare. Ca si la 1a + presiune diferentiala la
coloane mentinuta prin reglare, reducerea zgomotului la robinetii de radiator, cresterea economiei la conducte
prin mentinerea temperaturii scazute pe retur

Reglare statica Dinamica comuna Dinamica superioara

Fig. 15 Reglarea retelei de distributie
Echilibrarea Tichelmann

I
Sistemul Tichelman se foloseste pentru echilibrarea instalatiilor intinse pe arizontala. In aceasta situatie, agentul
termic aferent fiecarui corp de incalzire parcurge aproximativ aceeasi distanta( cumulat pe tur si retur).
Dezavantajul principal este faptul ca tronsoanele pe tur si pe retur nu mai au acelasi diametru-conducta de tur
pornind de la cazan are diametrul maxim si scade succesiv, iar conducta de retur are diametrul minim si creste
succesiv.