Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de utilizare
şi principiul de funcţionare.
Contor de gaz cu cameră de măsurare, cu pereți deformabili
(cu membrane/burduf).
1 - camere inchise ; 2 - membrană ; 3 - sertăraşe ; 4 - conductă de intrare ;
5 - conductă de ieşire ; 6 - cutia etanşă a contorului; 7 - sistem de pirghii ;
8 - tijele sertarului ; 9 - manivela dispozitivului de măsurare; 10 -
distribuitor
Sunt destinate măsurării debitelor mici și medii de gaze combustibile. Sunt
utilizate la măsurarea debitelor casnice.Contorul lucrează cu două camere
de măsură (cunoscute și sub denirea de burdufuri) CM1 și CM2, fiecare
dintre acestea fiind subdivizată la rândul ei în două semicamere (CM1a,
CM1b, respectiv CM2a și CM2b) prin intermediul unei memrane elastice.
Camerelesunt incluse într-o carcasă etanșă. Gazele întră prin racordul de
intrare și umblu carcasa contorului.
Ficare dintre camere este prevăzută cu un sertăraș mobil cu ventile de admisie și evacuare agazului. Din
interiorul carcasei contorului, gazele pătrund în unul din compartimentele camerei,prin orificiul de admisie al
sertărașului și, exercitând presiune pe membrana elastică determinădeplasarea membranei și în consecință și
deplasarea sertărașului prin intermediul unui sistem de pârghii asociat membranei, care transmit mișcare printr-
un sistem bielă-manivelă, la tijasertărașului. Deplsarea sertărașului are ca efect golirea camerei prin ventilul de
evacuare spreconducta de ieșire. Operația este sincronizată: când o cameră se golește, cealaltă se umple.
Deplasările membranelor antrenează prin intermediul pârghiilor dispozitivul demăsurare/integrare care
însumează fiecare golire a fiecărei camere, indexul contoaruluiindicând de fapt cantitatea de gaz trecută prin
contor în intervalul de timp de referință.
.Separator gravimetric: 1.conductă transport; 2. șicane; 3. Vas colector; 4. țevi de legătură; 5.robinet; 6. țeavă de
purjare.
1
4. Panouri de reglare. Trepte de reglare. Funcțiuni. Scheme de alcătuire. Componente.
Sunt destinate reducerii și reglării presiunii gazelor în corelație cu regimul de presiuneadmis în sistemul de
distribuție, rețelele de distribuție și consumatori.Cerințele funcționale impun în general debitul de gaze și una
dintre presiunile din aval sauamonte. Corespunzător acestor cerințe se poate acționa de maniera în care cealaltă
presiune să fiemenținută în limite constante. În general se cere menținerea constantă a presiunii din aval.
Aparatul prin care se realizează procesul de reglare se numește regulator de presiune.
Cea mai simplă instalație de reglare se numește panou de reglare și este alcătuită dintrun regulator, montat
între două robinete și racordat la colectoarele de presiune ridicată șirespectiv reglată. Pentru monitorizarea
presiunilor amonte/aval, cele două colectoare suntprevăzute cu manometre.
Panoul de reglare.
1.regulator - regleaza si reduce presiunea 2.conducta,
3.robinet, 4.distribuitor, 5.colector , 6 ,7 . manometre
Ansamblul alcătuit din două panouri de reglare, echipate cu regulatoare de vară și de iarnă, și prevăzut cu o
conductă care să permită by-pasarea unuia dintre panouri, conduct prevăzută cu un robinet de închidere este
cunoscut sub denumirea de treaptă de reglare.
În plus, pe treptele de reglare se mai prevăd: termometre, supape de siguranță și filter pentru reținerea
impurităților, amplasate înaintea regulatoarelor.
O treaptă reglare asigură un regim constant de presiune pe durata întregului an.
Treapta de reglare.
1.Conductă de intrare a gazului; 2. Distribuitor; 3. Conductă deocolire; 4.
Regulator de presiune pentru debit mare (iarna) ; 4’.Regulator de presiune pentru
debit mic (vara) ; 6. Robinet deînchidere; 7. manometru presiune de
reglat/reglată; 8.Termometru;9.Supapă; 10.Flanşă electroizolantă (poate lipsi în
cazul în care seutilizează polietilena); 11. Colector; 12. Conducta de ieșire a gazului
;
2
Biletul 2
1. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de utilizare
şi principiul de funcţionare.
Ficare dintre camere este prevăzută cu un sertăraș mobil cu ventile de admisie și evacuare agazului. Din
interiorul carcasei contorului, gazele pătrund în unul din compartimentele camerei,prin orificiul de admisie al
sertărașului și, exercitând presiune pe membrana elastică determinădeplasarea membranei și în consecință și
deplasarea sertărașului prin intermediul unui sistem de pârghii asociat membranei, care transmit mișcare printr-
un sistem bielă-manivelă, la tijasertărașului. Deplsarea sertărașului are ca efect golirea camerei prin ventilul de
evacuare spreconducta de ieșire. Operația este sincronizată: când o cameră se golește, cealaltă se umple.
Deplasările membranelor antrenează prin intermediul pârghiilor dispozitivul demăsurare/integrare care
însumează fiecare golire a fiecărei camere, indexul contoaruluiindicând de fapt cantitatea de gaz trecută prin
contor în intervalul de timp de referință.
3. Separatoarelor centrifugale
În separatoarele centrifugale, gazele sunt introduse tangential si evacuate central
1. Coloana metalica cilindrica; 2. Stut lateral; 3. Partea tronconica; 4. Conducta de evacuare a
apei; 5. Conducta de evacuare a gazului.
Separatorul centrifugal este alcatuit dintr-o coloana cilindrica de diametru mare, prevazut cu
un stut lateral pentru intrarea gazelor naturale.
Gazele avand o energie cinetica mare, patrund tangential prin stut in cilindru si sunt supuse
actiunii fortei centrifuge privind o miscare elicoidala.
Particulele de apa, titei sau praf, avand o densitate mai mare decat a gazului, se separa sub
actiunea fortei centrifuge, fiimd proiectate pe suprafata cilindrului, de unde se colecteaza in
partea tronconica si sunt evacuate prin conducta.
Gazele separate sunt evacuate prin conducta montata la partea superioara a separatorului.
Separarea vaporilor de apa din gaze naturale evita in mare masura formarea clorhidratilor,
care este practice imposibila la concentratii ale vaporilor de apa sub 0,3 g/m3.
3
4. SRMP- Funcțiuni. Scheme de alcătuire. Componente. Condiții tehnice.
Statiile de reglare-masurare-predare (SRMP) se folosesc la racordarea localitatilor sau a marilorconsumatori
industriali la magistralele de transport a gazelor naturale si asigura reducerea de presiune in conditii optime de la
presiunile inalte specifice retelei de transport la valori utilizate in reletele de distriburie
SRMP-urile sunt un ansamblu de aparate, armaturi si accesorii montate intr-o cladire sau cofret metalic si au
rolul de separare, filtrare, incalzire, reglare, masurare a gazelor naturale.
• Presiuni nominale: 25, 40, 64 bar
• Debite: pana la 300.000 Nmc/h
Configuratie de baza
▪ Instalatia de separare (din separatoare cu evacuare manuala)
▪ Instalatie de filtrare (filtre cu finetea de 10, 50, 160, 300, 800 µm)
▪ Instalatie de reglare:
⎯ regulatoare cu actionare directa sau indirecta
⎯ elemente de siguranta: supape de blocare la sub si suprapresiune incorporate in regulator sau
separate; supape de descarcare
⎯ sisteme locale de incalzire a elementelor sensibile
▪ Instalatie de masura (contor cu turbina, pistoane rotative, diafragma si corector PTZ)
▪ Aparate indicatoare (manometre si termometre)
▪ Cladire sau cofret metalic
Echipamente optionale
▪ Dispozitiv de evacuare automata a lichidului separat
▪ Alte aparate de masura omologate
▪ Odorizare (odorizator prin evaporare sau injectie)
▪ Elemente de automatizare si teletransmisie
Biletul 3
1. Ecuatia de continuitate
Debitul masic QM de gaz este constant prin orice secşiune A a conductei.
Principala caracteristicã a curgerii gazelor prin conducte, o constituie expansiunea acestora, ca urmare
reducerii presiunii în lungul conductei, datoritã pierderilor lineare şi locale de sarcinã.
În condiţiile mişcãrii permanente şi uniforme, în proces izoterm, ecuaţia de continutate QM =.v.A. = const.,
cînd A=constant ia forma particularã:
v1 1 = v 2 2 =...= v = const.
Deci, în conducte de diametru constant, viteza gazului creşte în sensul curgerii, prin expandare 2<1.
În consecinţã,
1
v2 = v
2 1
4
Gazele naturale pot fi cantonate în orizonturi singulare sau suprapuse, separate de prezența unor straturi
impermeabile.
Totalitatea straturilor care pot fi exploatate în condiții eficiente constituie orizonturile gazeifere.
Cantitatea de gaze acumulate depinde de volumul stratului colector și de presiunea din strat.
Pentru a concepe și a exploata în mod optim instalația de extracție este necesară în prealabil prospectarea
zăcămintelor și determinarea proprietăților de interes ale componentelor zăcămintelor. Înteresează proprietățile
rocilor, gazelor, apei și țițeiului.
3. Contoare directe
Măsoară în mod direct volumul tranzitat;
Elementul de referință este: camera de măsură;
Principiul de măsurare: numărarea ciclurilor deîncărcare/descărcare a unor camere de măsurăetalonate.
Din punct de vedere constructiv camera poate avea:
un perete deformabil/elastic:contoare gaz cu cameră demăsurare, cu pereți deformabili (cu membrane);
un perete mobil, realizat de un piston rotativ:contoaregaz cu cameră de măsurare, cu pereți mobili (cu
pistoanerotative)
5
Încăperile în care se montează aparate consumatoare de combustibili gazoşi se prevăd spre exterior cu
suprafeţe vitrate (balcoane, terase vitrate şi altele asemenea), cu suprafaţă minimă totală de:
•0,03 m2 pe m3 de volum net2 de încăpere, în cazul construcţiilor din beton armat;
•0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie.
1.2. Referitoare la trasee. Condiţii tehnice de amplasare a conductelor.
• La alegerea traseelor instalaţiilor de utilizare gaze naturale, condiţiile de securitate au prioritate fată de orice
alte condiţii;
Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul elementelor de instalaţii sau de
construcţii existente în încăpere, în carenu se pot acumula gaze.
• Fiecare unitate locativă se racordează la instalaţia exterioară comună printr-o singură derivaţie;
• Instalaţiile de utilizare interioare se alimentează cu gaze naturale din instalaţia de utilizare exterioară prin unul
sau maimulte puncte de intrare, cu condiţia ca instalaţiile interioare aferente fiecărui punct de intrare să nu se
interconecteze;
• Conductele instalaţiilor interioare de utilizare se amplasează aparent, în spaţii uscate, ventilate, luminate şi
circulate, cu acces permanent, inclusiv în subsolurile care îndeplinesc aceste condiţii şi se montează:
− pe cât posibil, pe elemente rezistente ale construcţiei, pereţi, stâlpi, grinzi, plafoane;
− pe stâlpi metalici sau de beton, montaţi special în acest scop sau în scopul susţinerii conductelor (gaze ş.a.).
• Se admite montarea conductelor mascat, în canale vizitabile şi ventilate, în cazul construcţiilor cu grad deosebit
de finisare. Conductele orizontale din instalaţiile de utilizare se montează:
− la partea superioară a pereţilor deasupra conductelor pentru alte instalaţii;
− deasupra uşilor şi ferestrelor.
• Este interzisă trecerea conductelor instalaţiilor de utilizare:
− dintr-un apartament în altul, cu excepţia conductelor existente şi a conductelor care traversează apartamente
aflate într-un imobil deţinut în totalitate de un singur proprietar şi care alimentează aparate de utilizare destinate
preparării hranei. În situaţia modificării regimului de proprietate al imobilului anterior menţionat, este necesară
modificarea amplasării conductelor;
− prin spaţii neventilate;
− cu îmbinări fixe sau demontabile prin debara, cămară, closete şi alte spaţii de acest fel, dacă nu sunt ventilate;
− prin coşuri şi canale de ventilaţie;
− prin puţuri şi camere de ascensoare;
− prin încăperi cu mediu corosiv sau cu degajare de noxe;
− prin încăperi cu umiditate pronunţată;
− prin încăperi de depozitare a materialelor inflamabile:
− prin subsoluri tehnice şi canale tehnice;
− prin ghene sau nişe, inclusiv în spaţiul de sub acestea, în care sunt montate conducte pentru alte instalaţii;
− prin locuri greu accesibile în care întreţinerea normală a conductelor nu poate fi asigurată;
− prin spaţii de depozitare;
− prin spaţii de adăpostire din subsolul clădirilor şi prin galerii de evacuare.
• Este interzisă montarea conductelor înglobate în elementele de pardoseală.
• Se evită trecerea conductelor prin camere de dormit neprevăzute cu aparate de utilizare a gazelor naturale.
• Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă corosivă este inevitabilă, se
folosesc ţevi zincate sau protejate cu lacuri anticorosive şi tub de protecţie.
• În clădiri de locuit cu mai mult de 2 niveluri coloanele instalaţiilor de utilizare se montează obligatoriu în casa
scării.
Pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă pereţi, se admite montarea conductelor în
canale amenajate în pardoseală:
• acoperite cu capace perforate şi uşor demontabile;
• uscate şi aerisite;
• pe trasee cât mai scurte;
• cu pantă, după caz, pentru asigurarea scurgerii eventualelor infiltraţii de apă spre puncte de colectare;
• cu dimensiuni care să permită controlul şi repararea conductei.
Este interzisă:
• montarea conductelor pentru alte instalaţii în canalele pentru conductele de gaze naturale;
• intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale pentru alte instalaţii sau comunicarea cu
acestea.
6
Trecerea conductelor prin pereţi sau planşee se face:
• protejată în tub de protecţie;
• fără îmbinări în tubul de protecţie.
Tuburile de protecţie pentru instalaţiile interioare, se fixează rigid şi etanş de elementele de construcţie şi
depăşesc faţafinită a acestora cu:
• 10 mm la pereţi şi plafoane;
• 50 mm la pardoseli.
Conductele instalaţiilor de utilizare din hale industriale se amplasează astfel încât să fie protejate împotriva
degradării prin:
• lovire directă sau trepidaţii;
• contactul cu lichide corosive;
• contactul îndelungat cu apa;
• radiaţie sau conducţie termică.
Distanţele minime între conductele de gaze naturale şi elementele celorlalte instalaţii se încadrează în prevederile
dinnormativele de specialitate în vigoare.
Capetele conductelor instalaţiilor de utilizare la care nu sunt legate aparate de consum se închid obligatoriu cu
dopuridin fontă sau oţel, etanşate, chiar dacă conductele respective sunt prevăzute cu robinete.
1.3.Referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi arzătoare.
Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi au la bază diferite principii funcţional-constructive şi sunt
destinatediverselor utilizări. Pentru utilizarea unui limbaj comun, la nivelul UE, s-a realizat clasificarea acestora, în
EN 437 (SREN 437+A:2009). Clasificarea este prezentată în figura V3.
• În instalaţiile de utilizare se montează numai aparate consumatoare de combustibili gazoşi şi arzătoare care
respectă cerinţele esenţiale prevăzute de legislaţia în vigoare şi au marcaj european de conformitate CE.
• În clădirile civile şi de locuit nu se admite montarea arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă.
• Arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă sunt admise numai în spaţii ventilate corespunzător, cu
asigurareaurmătoarelor condiţii:
− evitarea producerii incendiilor prin aprinderea materialelor ca urmare a efectului radiaţiilor termice;
− încadrarea concentraţiei de noxe în limitele admise de reglementările în vigoare.
• Alegerea şi montarea arzătoarelor şi aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi se face cu respectarea
condiţiilor tehnice din normele tehnice, instrucţiunilor producătorului şi reglementările în vigoare.
1.4. Referitoare la soluţiile de racordare a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi şi arzătoarelor.
• Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi arzătoarele se racordează rigid la instalaţiile interioare, cu
excepţiacazurilor prevăzute la art. 9.l4. din normele tehnice.
• Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi cu debit nominal sub 3 m3/h, precum şi arzătoarele industriale
independente utilizate la aparate mobile pot avea şi racorduri flexibile la instalaţia de utilizare, cu respectarea
prevederilor art. 9.15. din normele tehnice.
− Racordurile flexibile utilizate în instalaţiile de utilizare trebuie să respecte cerinţele esenţiale prevăzute de
legislaţia în vigoare şi să deţină marcaj european de conformitate
− Racordurile flexibile se montează între robinetul de siguranţă şi aparatul consumator de combustibili gazoşi şi
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
⬧ presiunea nominală pentru care a fost construit racordul să fie egală sau mai mare decât presiunea instalaţiei
degaze naturale la care se racordează;
⬧ lungime maximă de 1 m şi diametru minim 10 mm, în instalaţii de utilizare cu presiune joasă;
⬧ lungime maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, în instalaţii industriale cu presiune până la 2 bar;
⬧ trasee la vedere, fără să treacă dintr-o încăpere în alta;
⬧ măsuri de evitare a contactului cu corpuri calde;
⬧ măsuri de evitare a întinderii excesive, agăţării, strivirii sau deteriorării;
⬧ rezistenţă la foc la temperaturi de minim 650 °C;
⬧ rezistenţă la intemperii.
− Racordurile flexibile nu au armături de închidere sau dispozitive de reglare.
− Nu se admite cuplarea a două sau mai multe racorduri flexibile.
• Conectarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi direct la conducta de distribuţie fără regulator de
presiune este interzisă.
1.5. Referitoare la armături de închidere
• Robinete de închidere se prevăd:
− înaintea fiecărui contor; pe instalaţiile cu un singur contor şi distanţa între robinetul de incendiu şi cel de contor
7
este mai mică de 5m, robinetul de incendiu are rl şi de robinet de contor;
− pe fiecare ramificaţie importantă;
− pe fiecare conductă care alimentează grupuri de arzătoare montate la aparate, mese de lucru, laboratoare etc.;
− la baza fiecărei coloane: dacă plasarea robinetelor la baza coloanelor nu se poate face în condiţii de siguranţă şi
estetică corespunzătoare, se admite montarea unui singur robinet pentru un grup de coloane, care alimentează
maxim 24 puncte de consum;
− înaintea fiecărui aparat consumator de combustibili gazoşi sau arzător:
• Numărul robinetelor de închidere care se montează înaintea fiecărui aparat consumator de combustibil gazoşi
sauarzător sunt stabilite astfel:
−în cazul aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi racordate rigid, care nu au robinet de manevră propriu ,
două robinete montate pe conductă;
− în cazul arzătoarelor şi aparatelor de utilizare consumatore de combustibil gazoşi racordate prin racord flexibil,
care nu au robinet de manevră propriu, două robinete montate pe conductă înaintea racordului flexibil;
− în cazul arzătoarelor şi aparatelor consumatoare de combustibil gazoşi care au racord rigid şi au robinet de
manevră propriu, un robinet;
− în cazul arzătoarelor şi aparatelor consumatore de combustibil gazoşi care au racord flexibil şi robinet de
manevră propriu, un robinet.
5. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de utilizare şi
principiul de funcţionare.
Biletul 4
1. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de utilizare
şi principiul de funcţionare.
8
2. Legile gazelor ideale.
3.Separatoarelor gravitaționale.
Separatoarele gravitationale sunt alcatuite dintr-un tronson de conducta cu sectiunea mai mare decât cea a
conductei de transport, numit vas de separare, racordat la partea inferioarã, prin intermediul unor țevi de
legătură, la un vas colector, din care condensul este evacuat periodic. Datorită reducerii vitezei de curgere a
gazelor la intrarea în separator (ca urmare a creșterii secțiunii de curgere și schimbării direcției de curgere),
picăturile de apă și țiței aflate în gaze, cu densitate mai mare, se separă și depun în vasul colector. Pentru
evacuarea lichidului, datorită faptului că lichidul se află la presiunea gazului din conductă este suficient ca
robinetul 5 să fie deschis, iar apa va fi purjată în atmosferă.
.Separator gravimetric: 1.conductă transport; 2. șicane; 3. Vas colector; 4. țevi de legătură; 5.robinet; 6. țeavă de
purjare.
Sunt destinate reducerii și reglării presiunii gazelor în corelație cu regimul de presiune admis în sistemul de
distribuție, rețelele de distribuție și consumatori. Cerințele funcționale impun în general debitul de gaze și
una dintre presiunile din aval sau amonte. Corespunzător acestor cerințe se poate acționa de maniera în care
cealaltă presiune să fie menținută în limite constante. În general se cere menținerea constantă a presiunii
din aval.
Aparatul prin care se realizează procesul de reglare se numește regulator de presiune.
Cea mai simplă instalație de reglare se numește panou de reglare și este alcătuită dintrun regulator, montat
între două robinete și racordat la colectoarele de presiune ridicată și respectiv reglată. Pentru monitorizarea
presiunilor amonte/aval, cele două colectoare sunt prevăzute cu manometre.
Panoul de reglare.
1.regulator - regleaza si reduce presiunea 2.conducta,
3.robinet, 4.distribuitor, 5.colector , 6 ,7 . manometre
Ansamblul alcătuit din două panouri de reglare, echipate cu regulatoare de vară și de iarnă, și prevăzut cu
o conductă care să permită by-pasarea unuia dintre panouri, conduct prevăzută cu un robinet de închidere
este cunoscut sub denumirea de treaptă de reglare.
În plus, pe treptele de reglare se mai prevăd: termometre, supape de siguranță și filter pentru reținerea
impurităților, amplasate înaintea regulatoarelor.
O treaptă reglare asigură un regim constant de presiune pe durata întregului an.
Treapta de reglare.
9
1.Conductă de intrare a gazului; 2. Distribuitor; 3. Conductă de ocolire; 4. Regulator de presiune pentru debit
mare (iarna) ; 4’. Regulator de presiune pentru debit mic (vara) ; 6. Robinet de închidere; 7. manometru
presiune de reglat/reglată; 8.Termometru; 9.Supapă; 10.Flanşă electroizolantă (poate lipsi în cazul în care se
utilizează polietilena); 11. Colector; 12. Conducta de ieșire a gazului ;
1 2 2 TN D
de unde:
2 T ( p2 − p2) D5
Q 2 = n 1 2
N 16 pN L T
10
Biletul 5
1. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de
utilizare şi principiul de funcţionare.
Principiul de functionare: Este un dispozitiv de masurare electronic fara piese mecanice in miscare.
Masoara timpul de propagare a ultrasunetelor prin gazul aflat in curgere, cu ultrasunete intre una sau mai multe
perechi de traductoare ultrasonore. Timpul de propagare este semnalul de masurare pentru indicareavolumului
de gaz care a trecut prin contor.
Se utilizeaza in sistemele de alimentare cu gaz.
2.Ecuatia energiei
Aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli fluidelor compresibile şi vâscoase, conduce la urmãtoarea lege de variaţie a
presiunii în lungul curentului:
v2
d p = d E = − dL
D 2
în care poartã numele de coeficient de frecare şi este in funcţie de condiţiile curgerii exprimate prin
criteriul Reynolds, respectiv de rugozitatea conductei. Variaţia presiunii pe unitate de lungime este o mãrime
negativã
Sistemul de alimentare cu gaze – SAGN este alcătuit din totalitatea instalatiilor, echipamentelor si dotarilor
aferente acestora, funcţional, tehnologic și logic interconectate, destinate captãrii, tratãrii, distributiei si utilizãrii
gazelor naturale.
Drumul gazului, de la sursă până la consumatorii finali este lung.
Schema funcțională generală a unui SAGN include în mod obligatoriu următoarele componente:
• Instalația de extracție
• Instalația de tratare a gazului după extracție, în scopul transportului la distanță;
• Rețeaua de transport;
• Sistemul de distribuție a gazului la nivelul localității: instalația de preluare a gazului din rețeaua
de transport/stație reglare-măsurare-predare; rețeaua de repartiție; stașiile de reglare-măsurare
zonale/de sector, rețeaua de distribuție de medie și joasă presiune, stațiile de reglare/măsurare,
bransamentele, posturile de reglare/măsurare.
• Instalația de utilizare la consumator;
Gazele naturale se găsesc stocate în scoarța terestră, la adâncimi mici, medii și mari, (peste 150 Km) în
depozite cunoscute sub denumirea de zăcăminte (figura 4.).
Ele pot fi de proveniență :
11
• Biogenă din depuneri organice (resturi fosile de plante și animale) care, în decursul timpului și în condiții
favorabile (de temperatură și presiune și în prezența bacteriilor, enzimelor și acțiunii catalitice a unor
minerale) au fost transformate în hidrocarburi și s-au acumulat în cantități mari.
• Abiogene, obținute în condiții de presiune și temperaturi mult mai ridicate, în profunzimea scoarței
terestre (peste 150 km), în prezența diamantelor (conform studiilor echipei lui Henry Scott de la
Universitea Indiana din South Bend).
Zăcămintele de gazele naturale biogene (libere și cele de sondă)sunt alcătuite din alternanțe de straturi
colectoare permeabile (nisipuri, calcare, dolomite) despărțite prin orizonturi impermeabile din argile și marne
compacte.
În straturile colectoare gazele sunt închise la presiuni determinate de condițiile geometrice, de ordinul a 20-
30 MPa.
4. Proiectarea SM si SRM
SM-urile sau SRM-urile vor fi proiectate în conformitate cu reglementarile în vigoare astfel încât:
• sa fie asigurata functionarea lor corecta pentru întregul domeniu de debite, presiuni si temperaturi
specificate în tema de proiectare, si în limitele de variatie a compozitiei chimice a gazelor. Pentru cazul în
care sunt prezente impuritati solide si lichide în gazele naturale, se vor prevedea din proiectare
separatoare si filtre adecvate.
• sa asigure continuitatea în furnizare în conditii de siguranta si în timpul efectuarii operatiunilor de
întretinere. In cazuri extreme, trebuie sa fie posibila separarea statiei de conducta amonte si aval prin
robineti de sectionare cu închidere rapida, în conditii de siguranta.
Mijloacele de masurare se monteaza de regula într-o încapere. Este permisa si montarea în aer liber, cu
conditia ca o astfel de instalare sa nu inflenteze exactitatea acestor aparate.
Pentru cazurile în care este posibila o curgere bidirectionala a gazelor naturale prin sistemul de masurare si
acest lucru este de natura sa afecteze masurarea corecta, este obligatorie montarea unei clapete de curgere
unisens.
La proiectarea SM-urilor si SRM-urilor, diametrul interior al conductelor situate amonte de organul de
reglare a presiunii se va calcula astfel încât viteza de curgere a gazelor sa fie de maxim 30 m/s; pentru
determinarea diametrului interior al conductelor situate în aval de organul de reglare, se va lua în calcul o viteza
de maxim 20 m/s.
Exceptie de la aceasta regula vor face conductele situate amonte/aval de elementul deprimogen sau de
contor, prin care indiferent daca se afla înainte sau dupa elementul de reglare a presiunii, se limiteaza viteza
maxima la 20 m/s.
Se accepta viteze de curgere mai mari în cazul liniilor de masurare cu debitmetre cu ultrasunete, în
conformitate cu recomandarile producatorului.
Robinetele amonte si aval de sistemul de masurare vor fi cu deschidere completa la dimensiunea diametrului
interior al conductelor (aceasta conditie nu este obligatorie în cazul utilizarii contoarelor cu pistoane rotative).
Proiectele de SM sau SRM vor fi realizate pe baza temei de proiectare data de titularul de licenta care
urmeaza sa predea gazele naturale în punctul respectiv si care va cuprinde cel putin urmatoarele precizari :
- destinatia;
- locatia de amplasare;
- date climaterice;
- studii de teren, pentru amplasamente noi;
- compozitia gazelor, tipul si nivelul impuritatilor;
- fisa tehnica care sa cuprinda parametrii de intrare si iesire ai gazului livrat si anume:
a. debitul de gaze naturale maxim si minim;
b. presiunea maxima/minima, temperatura la intrare în statie, presiunile reglate si temperatura la
iesirea din statie;
c. caderea maxima de presiune admisa pe statie si pe fiecare echipament;
d. cerinte functionale ale statiei (grad de automatizare, cu/fara personal operativ, monitorizare
parametrii, teletransmisie de date);
12
In cazul proiectarii mai multor linii de masurare a gazelor naturale, numarul acestora trebuie sa fie ales astfel
încât debitul maxim pe statie sa poata fi masurat cu o linie închisa si cu celelalte linii functionând în conditiile
specificate .
Odorizarea gazelor nu trebuie sa influenteze performantele mijloacelor de masurare. Amplasarea instalatiei
de odorizare se va face în aval de sistemul de masurare.
Orice echipament periferic care se conecteaza la mijloacele de masurare nu trebuie sa influenteze
exactitatea masurarii.
Echiparea statiilor de reglare masurare / masurare.
In functie de necesitati, SM-urile sau SRM-urile pot fi echipate cu urmatoarele componente principale:
─ mijloace de masurare pentru determinarea cantitatilor de gaze naturale;
─ echipament pentru determinarea compozitiei gazului;
─ robinete de izolare;
─ sisteme de monitorizare;
─ filtre si separatoare;
─ încalzitoare de gaze naturale;
─ echipamente pentru reducerea zgomotului;
─ echipament de reglare a debitului ;
─ echipamente de reducere a pulsatiilor si vibratiilor;
─ flanse electroizolante ;
─ aparate indicatoare.
BILETUL 6
1.Densitatea gazelor combustibile naturale
Densitatea (masa volumică) ρ reprezintă masa unităţii de volum de gaz omogen, în condiţii determinate
de temperaturăşi presiune şi se exprimă prin relaţia:
𝑚
𝝆= [kg/m3] Ecuație 75
Pentru domeniile uzuale de presiuni şi temperaturi de utilizare, gazele naturale combustibile se supun
legilor gazelor perfecte. În aceste condiţii şi ţinând seama că densităţile gazelor sunt date în tabele la starea
normală fizică, determinarea densităţii ρ a gazului la o stare oarecare (p,T), se face cunoscând densitatea ρ N la
starea normală, se face cu ajutorul relaţiei:
𝑇𝑁 p
𝝆 = 𝜌𝑛 ∙ [kg/m3] Ecuație 75
𝑝𝑁 T
13
În tabelul următor sunt date valorile densităţii gazului metan pentru câteva temperaturi, la presiune
normală:
gazul şi aerul fiind considerate gaze ideale. Densitatea relativă a unui gaz este o mărime adimensională. La starea
kg
de referinţă normală fizică, densitatea aerului este𝜌𝑎 𝑁 = 1,293 m3
astfel că, densitatea gazului va fi 𝜌𝑁 =
kg
1,293 m3
ρδ
3.Identificati aparatul care are urmatoarea schema functionala. La ce serveste? Cum functioneaza?
4.Bransamente, racorduri
Fiecare imobil, grup de imobile, corp de
clãdire de pe aceeasi proprietate (incintã) va fi
alimentat printr-un singur bransament (Figura 1., 2.) chiar dacã imobilul, respectiv terenul, se mãrgineste cu mai
multe strãzi (Figura 2.).
De la această regulă fac exceptie marii consumatori industriali, imobilele foarte mari si obiectivele situate
pe suprafete întinse, pentru care se admite alimentarea diferitelor clãdiri, tronsoane sau sectii prin bransamente
separate, cu conditia ca instalatiile respective sã nu fie interconectabile .
Traseul conductei de branşament trebuie ales perpendicular pe conducta de distribuţie, iar dacă sunt
motive speciale pentru racordare la un alt unghi, acesta nu poate fi mai mic de 60 de grade. Branşamentul se
execută cu pantă spre conducta publică. Racordarea conductei de branşament la reţeaua de distribuţie exterioară
se realizează prin sudură. În dreptul sudurii de racord, conducta de distribuţie se perforează pentru a permite
accesul gazelor în branşament.
Atât la sudura efectuată pe conducta de distribuţie, cât şi la capătul branşamentului (lângă clădire), se
montează obligatoriu o răsuflătoare (fig.20) pentru eliminarea în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze prin
14
neetanşeităţile conductelor. La capătul conductei de branşament se montează un robinet de branşament, care
permite scoaterea din funcţiune a întregii instalaţii.
15
6. Resurse de gaze naturale. Zăcăminte naturale de gaze
Gazele naturale se găsesc stocate în scoarța terestră, la adâncimi mici, medii și mari, (peste 150 Km) în depozite
cunoscute sub denumirea de zăcăminte (figura 4.).
Ele pot fi de proveniență :
• Biogenă din depuneri organice (resturi fosile de plante și animale) care, în decursul timpului și în condiții
favorabile (de temperatură și presiune și în prezența bacteriilor, enzimelor și acțiunii catalitice a unor minerale)
au fost transformate în hidrocarburi și s-au acumulat în cantități mari.
16
• Abiogene, obținute în condiții de presiune și temperaturi mult mai ridicate, în profunzimea scoarței
terestre (peste 150 km), în prezența diamantelor (conform studiilor echipei lui Henry Scott de la Universitea
Indiana din South Bend).
Zăcămintele de gazele naturale biogene (libere și cele de sondă) sunt alcătuite din alternanțe de straturi
colectoare permeabile (nisipuri, calcare, dolomite) despărțite prin orizonturi impermeabile din argile și marne
compacte.
În straturile colectoare gazele sunt închise la presiuni determinate de condițiile geometrice, de ordinul a
20-30 MPa.
Gazele se colectează la partea superioară a straturilor permeabile, în cupole (numite boltiri) sau
anticlinale, la baza cărora se află apă, în cazul gazelor libere, sau țiței, în cazul gazelor de condensare.
Anticlinale au flancuri cu înclinări și întinderi variabile, și sunt despărțite între ele prin sinclinale. Straturile
productive pot avea grosimi de ordinul zecilor sau chiar sutelor de metri și întinderi variabile.
Gazele naturale pot fi cantonate în orizonturi singulare sau suprapuse, separate de prezența unor straturi
impermeabile.
Totalitatea straturilor care pot fi exploatate în condiții eficiente constituie orizonturile gazeifere.
Cantitatea de gaze acumulate depinde de volumul stratului colector și de presiunea din strat.
Pentru a concepe și a exploata în mod optim instalația de extracție este necesară în prealabil prospectarea
zăcămintelor și determinarea proprietăților de interes ale componentelor zăcămintelor. Înteresează
proprietățile rocilor, gazelor, apei și țițeiului.
BILETUL 7
1.Ecuatia de continuitate
Gazele naturale se găsesc stocate în scoarța terestră, la adâncimi mici, medii și mari, (peste 150 Km) în depozite
cunoscute sub denumirea de zăcăminte.
Ele pot fi de proveniență :
• Biogenă din depuneri organice (resturi fosile de plante și animale) care, în decursul timpului și în condiții
favorabile (de temperatură și presiune și în prezența bacteriilor, enzimelor și acțiunii catalitice a unor
minerale) au fost transformate în hidrocarburi și s-au acumulat în cantități mari.
• Abiogene, obținute în condiții de presiune și temperaturi mult mai ridicate, în profunzimea scoarței
terestre (peste 150 km),
Zăcămintele de gazele naturale biogene (libere și cele de sondă)sunt alcătuite din alternanțe de straturi
colectoare permeabile (nisipuri, calcare, dolomite) despărțite prin orizonturi impermeabile din argile și marne
compacte.
Gazele se colectează la partea superioară a straturilor permeabile, în cupole (numite boltiri) sau anticlinale, la
baza cărora se află apă, în cazul gazelor libere, sau țiței, în cazul gazelor de condensare.
Gazele naturale pot fi cantonate în orizonturi singulare sau suprapuse, separate de prezența unor straturi
impermeabile.
Totalitatea straturilor care pot fi exploatate în condiții eficiente constituie orizonturile gazeifere.
Cantitatea de gaze acumulate depinde de volumul stratului colector și de presiunea din strat.
Pentru a concepe și a exploata în mod optim instalația de extracție este necesară în prealabil prospectarea
zăcămintelor și determinarea proprietăților de interes ale componentelor zăcămintelor. Înteresează proprietățile
rocilor, gazelor, apei și țițeiului.
17
3.Identificati aparatul care are urmatoarea schema functionala. La ce serveste? Cum functioneaza?
BILETUL 8
1.Ecuatia energiei
Aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli fluidelor compresibile şi vâscoase, conduce la urmãtoarea lege de variaţie a
presiunii în lungul curentului:
v2
d p = d E = − dL
D 2
în care poartã numele de coeficient de frecare şi este in funcţie de condiţiile curgerii exprimate prin
criteriul Reynolds, respectiv de rugozitatea conductei. Variaţia presiunii pe unitate de lungime este o mãrime
negativã
Gazele naturale se găsesc stocate în scoarța terestră, la adâncimi mici, medii și mari, (peste 150
Km) în depozite cunoscute sub denumirea de zăcăminte (figura 4.).
18
Ele pot fi de proveniență :
• Biogenă din depuneri organice (resturi fosile de plante și animale) care, în decursul timpului și în
condiții favorabile (de temperatură și presiune și în prezența bacteriilor, enzimelor și acțiunii
catalitice a unor minerale) au fost transformate în hidrocarburi și s-au acumulat în cantități mari.
• Abiogene, obținute în condiții de presiune și temperaturi mult mai ridicate, în profunzimea
scoarței terestre (peste 150 km), în prezența diamantelor (conform studiilor echipei lui Henry
Scott de la Universitea Indiana din South Bend).
Zăcămintele de gazele naturale biogene (libere și cele de sondă)sunt alcătuite din alternanțe de
straturi colectoare permeabile (nisipuri, calcare, dolomite) despărțite prin orizonturi impermeabile din
argile și marne compacte.
În straturile colectoare gazele sunt închise la presiuni determinate de condițiile geometrice, de
ordinul a 20-30 MPa.
6.Captare gaze
Captarea gazelor se face prin intermediul sondelor de extractie, la temperatura si presiunea existentã în
zăcământele. Explotarea gazelor se poate realiza prin sonde amplasate pe uscat sau pe platforme marine.
Gazele pãtrund în coloana de exploatare, perforatã în zona orizontului productiv, de unde, prin intermediul
coloanei de captare, sunt preluate în instalatia de colectare. Presiunea în coloanã si în capul de eruptie este
controlatã si corectatã prin intermediul dispozitivelor de reglaj.
Extragerea gazelor se realizează cu ajutorul sondelor forate până la stratul impermeabil. Acestea ies la
suprafață sub influența presiunii geologice, cu viteze și respectiv debite mari (milioane m3/zi).
Presiunea inițială a gazului în strat depinde de adâncimea acestuia și se află în echilibru cu presiunea hidrostatică
a apei sau a țițeiului existent în zăcământ. Aceasta crește cu 0.0981 MPa, la fiecare 10 m adâncime.
Exploatarea gazelor se poate face în două regimuri distincte:
• Gaz-gaz, când gazele sunt libere, cantonate în orizonturi uscate. Presiunea de strat este determinată de
gazele de substituție din zonele învecinate, care expandează și ocupă volum gazelor extrase. Acest regim
se numește-regimul de expansiune a gazelor.
• Gaz-apă, volumul gazelor extrase este substituit de apa extrasă.
BILETUL 9
1.Ecuatia de continuitate
Debitul masic QM de gaz este constant prin orice secşiune A a conductei.
Principala caracteristicã a curgerii gazelor prin conducte, o constituie expansiunea acestora, ca urmare
reducerii presiunii în lungul conductei, datoritã pierderilor lineare şi locale de sarcinã.
În condiţiile mişcãrii permanente şi uniforme, în proces izoterm, ecuaţia de continutate QM =.v.A. = const.,
cînd A=constant ia forma particularã:
19
v1 1 = v 2 2 =...= v = const.
Deci, în conducte de diametru constant, viteza gazului creşte în sensul curgerii, prin expandare 2<1.
În consecinţã,
1
v2 = v
2 1
20
3.Identificati aparatul care are urmatoarea schema functionala.
La ce serveste? Cum functioneaza?
Configuratie de baza
Instalatia de filtrare (filtre cu finetea de10, 50, 160, 300, 800 µm)
Instalatie de reglare (regulatoare cu actionare directa sau indirecta)
Elemente de siguranta (supape de blocare la sub si suprapresiune)
Instalatie de masura (contor cu turbina, pistoane rotative, diafragma si corector PTZ)
Aparate indicatoare (manometre si termometre)
Echipamente optionale
Manomentre diferentiale
Separatoare
Filtre separatoare
Baterii de filtrare
Cofret metalic, cladire sau firida
Elemente de automatizare si teletransmisie
Instalații de reglare măsurare.
21
Post cu doua trepte de reducere si reglare a presiunii gazelor
1.regulator de presiune _ treapta I ; 2.regulator de presiune pentru debit mic_treapta I I ; 3,4.
conducte pentru distributie catre instalatiile de utilizare; 5. Distribuitor; 6,7 . colectoare; 8.
manometru
Posturile de reglare, utilizate pentru alimentarea consumatorilor mici sunt echipate cu unul sau mai multe
regulatoare pentru debite mici, conform schemelor de principiu indicate. Panourile de reglare pot fi montate în
plan orizontal sau vertical (soluție mai puțin agreată). Posturile de reglare, de reglare-măsurare şi de măsurare
se montează în firide, cabine sau direct pe instalaţia de utilizare.
Posturile de reglare-măsurare pentru presiunea maximă de intrare între 2-6 bar, se pot monta şi în cabine
aerisite, alipite pereţilor clădirilor, în locuri uşor accesibile, cu condiţia ca pereţii respectivi să nu prezinte goluri
(uşi, ferestre etc.):
- pe o înălţime de cel puţin 8 m;
- pe o lăţime care să depăşească cabina cu minim 5 m, în ambele sensuri.
Posturile de reglare-măsurare de la presiune redusă la presiune joasă se montează în:
- firidă îngropată în peretele exterior al clădirii, în ziduri sau garduri;
- cabină independentă sau alipita de un perete exterior al clădirii .
Posturile de reglare-măsurare nu se amplasează:
a) pe căile de evacuare din clădiri cu aglomerări de persoane;
22
b) sub ferestrele clădirilor şi în locuri neventilate.
În cazul excepţional în care nu sunt condiţii tehnice şi pentru postul de reglare există spaţiu de amplasare numai
sub fereastră, se vor realiza următoarele măsuri de protecție:
a) ţeava de evacuare a regulatoarelor de presiune se prelungeşte astfel încât să evite pătrunderea
gazelor în interiorul clădirii;
b) axul de manevră al robinetelor postului se etanşează.
Firidele practicate în pereţii unei clădiri se tencuiesc şi se sclivisesc la interior, în condiţii care să nu
permită infiltrarea gazelor în clădire.
Biletul 10
1. Ecuatia energiei
Aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli fluidelor compresibile şi vâscoase, conduce la urmãtoarea lege de variaţie a
presiunii în lungul curentului:
v2
d p = d E = − dL
D 2
în care poartã numele de coeficient de frecare şi este in funcţie de condiţiile curgerii exprimate prin
criteriul Reynolds, respectiv de rugozitatea conductei. Variaţia presiunii pe unitate de lungime este o mãrime
negativã
2. Sistemul de alimenrae cu gaze naturale. Generalități.
Sistemul de alimentare cu gaze – SAGN este alcătuit din totalitatea instalatiilor, echipamentelor si dotarilor
aferente acestora, funcţional, tehnologic și logic interconectate, destinate captãrii, tratãrii, distributiei si utilizãrii
gazelor naturale.
Drumul gazului, de la sursă până la consumatorii finali este lung.
Schema funcțională generală a unui SAGN include în mod obligatoriu următoarele componente:
• Instalația de extracție
• Instalația de tratare a gazului după extracție, în scopul transportului la distanță;
• Rețeaua de transport;
• Sistemul de distribuție a gazului la nivelul localității: instalația de preluare a gazului din rețeaua
de transport/stație reglare-măsurare-predare; rețeaua de repartiție; stașiile de reglare-măsurare
zonale/de sector, rețeaua de distribuție de medie și joasă presiune, stațiile de reglare/măsurare,
bransamentele, posturile de reglare/măsurare.
• Instalația de utilizare la consumator;
Gazele naturale se găsesc stocate în scoarța terestră, la adâncimi mici, medii și mari, (peste 150 Km) în
depozite cunoscute sub denumirea de zăcăminte (figura 4.).
Ele pot fi de proveniență :
• Biogenă din depuneri organice (resturi fosile de plante și animale) care, în decursul timpului și în condiții
favorabile (de temperatură și presiune și în prezența bacteriilor, enzimelor și acțiunii catalitice a unor
minerale) au fost transformate în hidrocarburi și s-au acumulat în cantități mari.
• Abiogene, obținute în condiții de presiune și temperaturi mult mai ridicate, în profunzimea scoarței
terestre (peste 150 km), în prezența diamantelor (conform studiilor echipei lui Henry Scott de la
Universitea Indiana din South Bend).
Zăcămintele de gazele naturale biogene (libere și cele de sondă)sunt alcătuite din alternanțe de straturi
colectoare permeabile (nisipuri, calcare, dolomite) despărțite prin orizonturi impermeabile din argile și marne
compacte.
În straturile colectoare gazele sunt închise la presiuni determinate de condițiile geometrice, de ordinul a 20-
30 MPa.
23
bilet 3 pct 4
Biletul 11
1. Ecuaţia de stare fizică a gazului.
2.
Sist
em
ul
de
ali
me
nta
re
cu
gaz
e
nat
ura
le.
Sch
ema de principiu.
Bilet 20 pct 2
3. Contoare cu
diafragma Bilet 13, 5
4. Instalaţii
lnterioare de
utilizare. Condiții
tehnice Bilet 3 pct 4
5. Recunoașteț
i echipamentul.
Regulator de
presiune cu ventil
echilibrat RTG 25
Aceste regulatoare au o gamă vastă de aplicaţii, atât în instalaţiile casnice cât şi în cele industriale.
Regulatorul de presiune tip RTG 25 se utilizează pentru reducerea şi reglarea presiunii gazelor naturale (SR3317-
2003) sau a altor gaze care nu atacă piesele componente (GPL, aer).
Presiunea din amonte pătrunde în corpul regulatorului prin racordul de intrare. Reglareapresiunii se face
prin modificarea distanţei dintre scaunul (7) şi ventilul (12) care are ca rezultatsecţiuni de trecere diferite.
Presiunea din aval (reglată) se aplică prin intermediul racordului deimpuls sub mem-brana de comandă (5)
generând o forţă care se opune forţei produsă de arcul(2). O modificare a presiunii din aval creează un
dezechilibru în sistem care face ca ventilul (12)să se deschidă proporţional cu debitul necesar solicitat de
consumator. În condiţiile stabilite defuncţionare (presiune intrare constantă, debit constant), sistemul format din
arc, membrană,tijă, ventil se află într-un punct de echilibru. Modificarea unuia sau mai multor parametric
produce un dezechilibru în sistem, iar acesta se va deplasa până la găsirea unui alt punct deechilibru. Modificarea
valorii reglate a presiunii de ieşire se face acţionând asupra piuliţei dereglare (1). Piuliţa acţionează asupra arcului
(2) modificând forţa de pretensionare.Dacă presiunea de ieşire creşte accidental peste valoarea setată, forţa dată
de presiunea de submembrana de comandă (5) va învinge forţa dată de arcul de descărcare (4); se va deplasa
ansamblulformat din membrana de comandă (5) şi talerul (15) al membranei. Surplusul de presiune va fi evacuat
în atmosferă prin racordul de descărcare (16). Presiunea reglată poate fi măsurată prin intermediulprizei de
presiune (11) aflată pe exteriorul corpului. Aceasta se montează opţional.
24
Biletul 12
1. Arderea gazelor naturale combustibile. Faze
Arderea unui combustibil se produce în două stadii: aprinderea şi arderea propriu-zisă.
Procesul de aprindere se caracterizează printr-o perioadă iniţială, când prin reacţia de oxidare lentă se
acumulează energie termică însoţită de ridicarea temperaturii. În această perioadă, combustibilul şi oxigenul
trebuie să fie aduşi într-o stare de agitaţie moleculară care să asigure contactul între moleculele lor şi, în felul
acesta, posibilitatea reacţiilor necesare arderii. Când se ajunge la un anumit nivel de temperatură, reacţia se
accelerează brusc şi se transformă în ardere propriu-zisă. Pentru ca arderea să poată continua, cantitatea de
căldură degajată trebuie să fie suficientă pentru a aduce în stare de reacţie o cantitate, cel puţin egală, de
amestec din imediata vecinătate.
Arderea este un fenomen exotermic de oxidare care se caracterizează prin necesitatea unui aport termic
din exterior în faza iniţialăşi care se desfăşoară, în continuare, în condiţii naturale, fără aport termic din exterior.
În consecinţă, rezultă că arderea se va produce atunci când temperatura va atinge un anumit punct, numit
punct de aprindere, amestecul gaz combustibil – oxigen va fi între anumite limite, iar viteza de ardere va avea o
anumită valoare
2. Sistemul de alimentare cu gaze naturale. Schema de principiu.
Bilet 20 pct 2
3. Proiectarea SRM-S. Să se aleagă SRM-S pentru: D=300m3N/h; P1,mai=10 bari; P1,max=20 bari; P2,min=4
bari; Se anexează tabelul cu principalele caracteristici de interes ale SRM tipizate.
La proiectarea SM-urilor si SRM-urilor, diametrul interior al conductelor situate amonte de organul de
reglare a presiunii se va calcula astfel încât viteza de curgere a gazelor să fie de maxim 30 m/s; pentru
determinarea diametrului interior al conductelor situate în aval de organul de reglare, se va lua în
calcul o viteză de maxim 20 m/s.
Proiectele de SM sau SRM vor fi realizate pe baza temei de proiectare dată de titularul de licență care
urmează să predea gazele naturale în punctul respectiv și care va cuprinde cel puțin următoarele
precizări :
- destinația;
- locația de amplasare;
- date climaterice;
- studii de teren, pentru amplasamente noi;
- compozitia gazelor, tipul și nivelul impuritătilor;
-fisa tehnică care să cuprindă parametrii de intrare si iesire ai gazului livrat si anume:
a. debitul de gaze naturale maxim si minim;
b. presiunea maximă/minimă, temperatura la intrare în statie, presiunile reglate si temperatura la
iesirea din statie;
c. căderea maximă de presiune admisă pe statie si pe fiecare echipament;
d. cerințe funcționale ale stației (grad de automatizare, cu/fără personal operativ, monitorizare
parametrii, teletransmisie de date).
25
4. Instalaţii lnterioare de utilizare. Condiții tehnice
BILET 3 pct 4
5. Capacitatea de transport a conductelor funcţionând în regim cu volum variabil
Considerând o conductã de lungime L şi diametru D, la care curgerea se produce sub influenţa ecartului de
presiune p1 - p2 (fig.11) se poate scrie ecuaţia pierderilor de sarcinã în funcţie de parametrii de stare ai
gazului din secţiunea iniţialã. Introducând densitatea şi viteza cu relaţiile stabilite anterior.
26
Contor de gaz cu camera de masurare, cu pereti mobile/ pistoane rotative
Contor de gaz în care se formează un compartiment rigid între pereții uneicamere staționare cu pistoane rotative si un
element (sau elemente) în mișcare. Fiecare ciclu de rotație al
elementului (elementelor) deplasează un volum cunoscut de gaz care este înregistrat cumulativ si indicat de un
dispozitiv indicator
Poate fi alcătuit în două configuraţii:
1. a) contor cu pistoane rotative; b) convertor electronic de volum de gaz, care poate fi de două tipuri: - complet (cu
traductoare integrate); - cu traductoare externe;
2. a) contor cu pistoane rotative; b) traductoare: - de presiune statică şi de temperatură; - de densitate; c) calculator de
debit.
Caracteristici principale
Index cu 8 sau 9 cifre, prima rola indicatoare este echipata cu un reflector optic
Dinamica standard, definita ca Qmin:Qmax este de 1:50
Construcție robusta, cu posibilitate de montaj in spatii mici
Sunt echipate: varianta standard cu transmiţătoare de impulsuri de joasa frecventa
opțional pot fi echipate cu: emiţătoare de joasa frecventa, sau cu emiţătoare de înalta frecventa
Durata de viața: minim 16 ani
Biletul 13
1. Stări de referinţă pentru gazele combustibile naturale
Parametrii de stare ai gazelor naturale combustibile se exprima la o anumita stare de referinta care poate
fi: starea normala tehnica, starea normala fizica si starea de referinta standard.
Starea normala fizica
– temperatura normala fizica, tN = 0° C ( sau TN=273,15 K )
– presiunea normala fizica, pN=101325 N/m2 =1,01325 bar = 760mmHg=1,033 ata (atmosfrea tehnica absoluta)
Starea de referinta standard
– temperatura standard, tS= 15°C ( sau TS=283,15 K )
– presiunea standard egala cu presiunea normala fizica, pS = pN
Pentru instalatiile de gaze naturale combustibile se considera ca temperatura de 15°C este aproape egala cu
media temperaturilor anuale la care gazele trec prin contoare si instalatii de utilizare.
Presiunile gazelor naturale se exprima de regula, in scara manometrica (suprapresiuni), avand originea egala
cu presiune atmosferica la starea normala fizica, pN =1,01325 bar ( in scara absoluta) = 101325 Pa
27
• Presiuni nominale: 25, 40, 64 bar
• Debite: pana la 300.000 Nmc/h
Configuratie de baza
▪ Instalatia de separare (din separatoare cu evacuare manuala)
▪ Instalatie de filtrare (filtre cu finetea de 10, 50, 160, 300, 800 µm)
▪ Instalatie de reglare:
⎯ regulatoare cu actionare directa sau indirecta
⎯ elemente de siguranta: supape de blocare la sub si suprapresiune incorporate in regulator sau
separate; supape de descarcare
⎯ sisteme locale de incalzire a elementelor sensibile
▪ Instalatie de masura (contor cu turbina, pistoane rotative, diafragma si corector PTZ)
▪ Aparate indicatoare (manometre si termometre)
▪ Cladire sau cofret metalic
Echipamente optionale
▪ Dispozitiv de evacuare automata a lichidului separat
▪ Alte aparate de masura omologate
▪ Odorizare (odorizator prin evaporare sau injectie)
Elemente de automatizare si teletransmisie
4. Instalaţii lnterioare de utilizare. Conditii tehnice.
Bilet 3 pct 4
28
Bilet nr. 14
1. Arderea gazelor naturale combustibile. Autoaprinderea şi explozia
Amestecul de gaz combustibil se poate autoaprinde, fără vreo intervenţie din exterior, prin simpla încălzire
până la o anumită temperatură. Temperatura la care amestecul se autoaprinde se numeşte temperatură de
autoaprindere.
Temperaturile de autoaprindere şi limitele de explozie pentru câteva gaze combustibile sunt prezentate în
tabelul următor:
2. Recunoaşteţi aparatul din figură. Prezentaţi elementele componente. Descrieţi principiul de funcţionare.
Comentaţi
Contor cu ultrasunet cu montaj in V
Principiul de functionare: Este un dispozitiv de masurare electronic fara piese mecanice in miscare.
Masoara timpul de propagare a ultrasunetelor prin gazul aflat in curgere, cu ultrasunete intre una sau mai multe
perechi de traductoare ultrasonore. Timpul de propagare este semnalul de masurare pentru indicareavolumului
de gaz care a trecut prin contor.
Se utilizeaza in sistemele de alimentare cu gaz.
Elementele componente sunt:
• Unitate procesare si
afisare semnal
• Senzor de temperatura
• Punct de conectare
presiune secundara
• Punct de conectare pt
transmitator extern de
presiune
• Traductor cu placa de
montare pregatit pt retragerea sub presiune
• Senzor de presiune obtional
29
3. SRM- Funcțiuni. Scheme de alcătuire. Componente. Condiții tehnice.
Amplasarea construcţiilor pentru staţii şi posturi de reglare-măsurare, independente sau alipite altor
construcţii, se face:
• suprateran;
• cu respectarea distanţelor prevăzute în normele tehnice;
• la limita de proprietate a consumatorului sau când nu este posibil, cât mai aproape de limita de
proprietate a consumatorului;
• asigurându-se accesul direct şi permanent al personalului operatorului SD;
30
4. Schema de principiu a unui sistem de alimentare cu gaze natural
➢ VEZI Bilet 20 – pct. 2
5. Captarea gazelor.
➢ VEZI Bilet nr. 16 - pct 2
Biletul 15
1. Puterea calorifica a gazelor naturale
Puterea calorifică (căldura de ardere) reprezintă numărul de unităţi de căldură degajate prin arderea completă
a unei unități de (masă, volum) de combustibil în condițiile prevăzute de standarde. Unitatea de masă poate fi
molul, kilogramul sau metrul cub normal.
Puterea calorifică a combustibililor solizi(și lichizi grei, care nu se evaporă) este măsurată cu bomba
calorimetrică, iar cea a combustibililor gazoși (și lichizi volatili) cu calorimetrul cu circulație de apă. Ea poate fi
calculată ca diferență dintre entalpiile produselor arderii și cea a combustibilului, dacă acestea sunt cunoscute.
Pentru estimarea puterii calorice a combustibililor gazoşi se folosesc relaţii empirice în funcţie de masa
moleculară :
Qs=(0,5M+1,57)·103, kcal/m3 gaz la 0ºC
Puterea calorifică se măsoară în: [kcal/mol]; [kcal/kg]; [J/kg]; [J/m3]; [kcal/m2]. Puterea calorifică se determină
experimental prin metode calorimetrice (cu bomba calorimetrică). Atunci când puterea calorifică nu poate fi
determinată experimental, se poate estima prin metode de calcul.
Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde de
compoziție, astfel că pentru majoritatea combustibililor valorile din tabele sunt orientative.
31
5. Recunoașteți schema, descrieți elementele componente.
Bilet nr. 16
1. Arderea gazelor naturale combustibile. Faze
➢ VEZI Bilet 20 – pct. 1
2. Captarea gazelor
Captarea gazelor se face prin intermediul sondelor de extractie, la temperatura si presiunea existentã în
zăcământele. Explotarea gazelor se poate realiza prin sonde amplasate pe uscat sau pe platforme marine.
32
Gazele pãtrund în coloana de exploatare, perforatã în zona orizontului productiv, de unde, prin intermediul
coloanei de captare, sunt preluate în instalatia de colectare. Presiunea în coloanã si în capul de eruptie este
controlatã si corectatã prin intermediul dispozitivelor de reglaj.
Extragerea gazelor se realizează cu ajutorul sondelor forate până la stratul impermeabil. Acestea ies la
suprafață sub influența presiunii geologice, cu viteze și respectiv debite mari (milioane m3/zi).
Presiunea inițială a gazului în strat depinde de adâncimea acestuia și se află în echilibru cu presiunea hidrostatică
a apei sau a țițeiului existent în zăcământ. Aceasta crește cu 0.0981 MPa, la fiecare 10 m adâncime.
Exploatarea gazelor se poate face în două regimuri distincte:
• Gaz-gaz, când gazele sunt libere, cantonate în orizonturi uscate. Presiunea de strat este determinată de
gazele de substituție din zonele învecinate, care expandează și ocupă volum gazelor extrase. Acest regim
se numește-regimul de expansiune a gazelor.
• Gaz-apă, volumul gazelor extrase este substituit de apa extrasă.
33
➢ Posturile de reglare-măsurare pentru presiunea maximă de intrare între 2-6 bar, se pot montaşi în cabine
aerisite, alipite pereţilor clădirilor, în locuri uşor accesibile, cu condiţia ca pereţii respectivi să nu prezinte
goluri (uşi, ferestre etc.):
- pe o înălţime de cel puţin 8 m;
- pe o lăţime care să depăşească cabina cu minim 5 m, în ambele sensuri.
➢ Posturile de reglare-măsurare de la presiune redusă la presiune joasă se montează în:
- firidă îngropată în peretele exterior al clădirii, în ziduri sau garduri;
- cabină independentăsau alipita de un perete exterior al clădirii .
➢ Posturile de reglare-măsurareNU se amplasează:
a) pe căile de evacuare din clădiri cu aglomerări de persoane;
b) sub ferestrele clădirilor şi în locuri neventilate.
În cazul excepţional în care nu sunt condiţii tehnice şi pentru postul de reglare există spaţiu de amplasare
numai sub fereastră, se vor realiza următoarele măsuri de protecție:
a) ţeava de evacuare a regulatoarelor de presiune se prelungeşte astfel încât să evite pătrunderea gazelor în
interiorul clădirii;
b) axul de manevră al robinetelor postului se etanşează.
Firidele practicate în pereţii unei clădiri se tencuiesc şi se sclivisesc la interior, în condiţii care să nu
permită infiltrarea gazelor în clădire.
34
Bilet 17
1. Puterea calorifică inferioară şi superioară
Puterea calorifică (căldura de ardere) reprezintă numărul de unităţi de căldură degajate prin arderea completă
a unei unități de (masă, volum) de combustibil în condițiile prevăzute de standarde. Unitatea de masă poate fi
molul, kilogramul sau metrul cub normal.
Reacția chimică de ardere este în mod obișnuit o oxidare a hidrocarburilor, rezultând dioxid de carbon, apă și
căldură.
Puterea calorifică a combustibililor solizi (și lichizi grei, care nu se evaporă) este măsurată cu bomba
calorimetrică, iar cea a combustibililor gazoși (și lichizi volatili) cu calorimetrul cu circulație de apă. Ea poate fi
calculată ca diferență dintre entalpiile produselor arderii și cea a combustibilului, dacă acestea sunt cunoscute.
➢ Puterea calorifică superioară (Qs), la presiune constantă, reprezintă căldura dezvoltată prin arderea unei
unităţi de masă (volum) de gaz aflat la aceeaşi temperaturăşi presiune cu aerul de combustie şi gazele de
ardere – apa conţinută în gaz şi cea rezultată prin ardere fiind în stare lichidă.
➢ Puterea calorică inferioară (Qi), la presiune constantă, reprezintă căldura dezvoltată prin arderea unei
unităţi de masă (volum) de gaz aflat la aceeaşi temperaturăşi presiune cu aerul de combustie şi gazele de
ardere, apa conţinută în gaz şi cea rezultată prin ardere fiind în stare de vapori.
35
3. Regulatoare de presiune
36
4. Branșamente. Racorduri
Fiecare imobil, grup de imobile, corp de clãdire de pe aceeasi proprietate (incintã) va fi alimentat printr-un
singur bransament (Figura 1.) chiar dacã imobilul, respectiv terenul, se mãrgineste cu mai multe strãzi.
De la această regulă fac exceptie marii consumatori industriali, imobilele foarte mari si obiectivele situate pe
suprafete întinse, pentru care se admite alimentarea diferitelor clãdiri, tronsoane sau sectii prin bransamente
separate, cu conditia ca instalatiile respective sã nu fie interconectabile .
Traseul conductei de branşament trebuie ales perpendicular pe conducta de distribuţie, iar dacă sunt motive
speciale pentru racordare la un alt unghi, acesta nu poate fi mai mic de 60 de grade. Branşamentul se execută cu
pantă spre conducta publică. Racordarea conductei de branşament la reţeaua de distribuţie exterioară se
realizează prin sudură. În dreptul sudurii de racord, conducta de distribuţie se perforează pentru a permite
accesul gazelor în branşament.
Atât la sudura efectuată pe conducta de distribuţie, cât şi la capătul branşamentului (lângă clădire), se
montează obligatoriu o răsuflătoare pentru eliminarea în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze prin
neetanşeităţile conductelor. La capătul conductei de branşament se montează un robinet de branşament, care
permite scoaterea din funcţiune a întregii instalaţii.
37
5. Recunoașteți echipamentul. Prezentați elementele componente, funcțiunea, domeniul de
utilizare și principiul de funcționare.
Bilet 18
1. Ecuatia de continuitate
➢ VEZI Bilet 23 – pct. 1
2. Resurse de gaze naturale. Generalități.
3. VEZI Bilet 3 – pct. 2
4. Contoare directe
➢ VEZI Bilet 23 – pct. 3
5. Instalaţii lnterioare de utilizare. Condiții tehnice
➢ VEZI Bilet 3– pct. 5
6. ---- ( problema)
7. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de
utilizare şi principiul de funcţionare
Contor de gaz cu camera de masurare, cu pereti
mobile/ pistoane rotative
Contor de gaz în care se formează un compartiment rigid între
pereții unei camere staționare cu pistoane rotative si un element
(sau elemente) în mișcare. Fiecare ciclu de rotație al
elementului (elementelor) deplasează un volum cunoscut de gaz
care este înregistrat cumulativ si indicat de un
dispozitiv indicator
Poate fi alcătuit în două configuraţii:
1. a) contor cu pistoane rotative; b) convertor electronic de volum
de gaz, care poate fi de două tipuri: - complet (cu traductoare
integrate); - cu traductoare externe;
2. a) contor cu pistoane rotative; b) traductoare: - de presiune
statică şi de temperatură; - de densitate; c) calculator de debit.
Caracteristici principale
Index cu 8 sau 9 cifre, prima rola indicatoare este echipata cu un reflector optic
Dinamica standard, definita ca Qmin:Qmax este de 1:50
Construcție robusta, cu posibilitate de montaj in spatii mici
Sunt echipate: varianta standard cu transmiţătoare de impulsuri de joasa frecventa
opțional pot fi echipate cu: emiţătoare de joasa frecventa, sau cu emiţătoare de înalta frecventa
Durata de viața: minim 16 ani
38
Bilet nr. 19
1. Ecuaţia de stare fizică a gazului
39
Echipamentul din figură este un regulator RTG 410.
Funcţionarea regulatoarelor RTG 410 se bazează pe principiul echilibrării forţelor care acţionează asupra
elementului de execuţie. Forţa dată de presiunea din aval (Pa), asupra membranei mecanismului de execuţie se
cumulează cu forţa dată de arcul mecanismului de execuţie şi greutatea mecanismului.
Elemente componente:
1) filtru F 604;
2) pre-regulator R 102;
3) pilot P 510;
4) regulator;
5) dispozitiv de blocare SB 75 (opțional);
6) robinet by-pass.
Bilet 20
1. Arderea gazelor naturale combustibile. Faze
Procesul de aprindere se caracterizează printr-o perioadă iniţială, când prin reacţia de oxidare lentă se
acumulează energie termică însoţită de ridicarea temperaturii. În această perioadă, combustibilul şi oxigenul
trebuie să fie aduşi într-o stare de agitaţie moleculară care să asigure contactul între moleculele lor şi, în felul
acesta, posibilitatea reacţiilor necesare arderii. Când se ajunge la un anumit nivel de temperatură, reacţia se
accelerează brusc şi se transformă în ardere propriu-zisă. Pentru ca arderea să poată continua, cantitatea de
căldură degajată trebuie să fie suficientă pentru a aduce în stare de reacţie o cantitate, cel puţin egală, de
amestec din imediata vecinătate.
Arderea este un fenomen exotermic de oxidare care se caracterizează prin necesitatea unui aport termic din
exterior în faza iniţialăşi care se desfăşoară, în continuare, în condiţii naturale, fără aport termic din exterior.
În consecinţă, rezultă că arderea se va produce atunci când temperatura va atinge un anumit punct, numit punct
de aprindere, amestecul gaz combustibil – oxigen va fi între anumite limite, iar viteza de ardere va avea o anumită
valoare
1-conducta de distributie;
2-bransament;
3, 4-rasuflatori;
5-robinet de bransament;
6-regulator;
7-contor volumetric;
8-instalatie exterioara;
9-robinet de incendiu;
10-tub de protectie;
11-coloana;
12-instalatie interioara;
13-aparat de utilizare
14-evacuare gaze
15-robinet de siguranta;
16-robinet de manevra;
40
3. La ce se referă schema alăturată? Indicaţi componenţa. Precizaţi la ce se referă condiţiile tehnice
impuse prin reglementări la realizarea şi montarea ansamblului.
➢ Grup de reglare-măsurare, montat în cofret metalic, alimentării unor consumatori din câmpurile de sonde,
sau altor consumatori de debit mic.
Acesta are în componenţă: instalaţie de filtrare, instalaţie de reglare cu dispozitive de blocare la sub si
suprapresiune gaz, instalaţie de măsurare, supapă de siguranţă, instalaţie de odorizare, odorizator cu fitil V=2l
Pn6.
1. Robinet cu bilă;
2. Manometru;
3. Filtru de gaz;
4. Dispozitiv de blocare;
5. Regulator treapta I;
6. Supapa de sigurantă;
7. Contor cu pistoane/membrană;
8. Regulator treapta II;
9. Odorizator
➢ Posturile de reglare-măsurare pentru presiunea maximă de intrare între 2-6 bar, se pot montaşi în cabine
aerisite, alipite pereţilor clădirilor, în locuri uşor accesibile, cu condiţia ca pereţii respectivi să nu prezinte
goluri (uşi, ferestre etc.):
- pe o înălţime de cel puţin 8 m;
- pe o lăţime care să depăşească cabina cu minim 5 m, în ambele sensuri.
➢ Posturile de reglare-măsurare de la presiune redusă la presiune joasă se montează în:
- firidă îngropată în peretele exterior al clădirii, în ziduri sau garduri;
- cabină independentăsau alipita de un perete exterior al clădirii .
În cazul excepţional în care nu sunt condiţii tehnice şi pentru postul de reglare există spaţiu de amplasare
numai sub fereastră, se vor realiza următoarele măsuri de protecție:
a) ţeava de evacuare a regulatoarelor de presiune se prelungeşte astfel încât să evite pătrunderea gazelor în
interiorul clădirii;
b) axul de manevră al robinetelor postului se etanşează.
Firidele practicate în pereţii unei clădiri se tencuiesc şi se sclivisesc la interior, în condiţii care să nu
permită infiltrarea gazelor în clădire.
Platformele petroliere marine sunt structuri metalice de mari dimensiuni pe care se pot afla diverse utilaje
și instalații precum și muncitorii pentru efectuarea operațiunilor de foraj marin, extracția de petrol și gaze
naturale și expedierea lor la țărm pentru procesare.
La început, puțurile de foraj marin erau situate în apele puțin adânci, apropiate de țărm. Exploatarea la mare
adâncime a luat amploare după anii 1960, mai ales în Marea Nordului. Primul câmp petrolier din Marea Nordului
a fost descoperit în 1969.
După anii 1960, se dispunea de instalații și echipamente cu care se putea fora în orice condiții, realizându-se
în acest scop mai multe tipuri de platforme marine fixe și mobile.
41
Bilet nr. 21
42
•elemente de sistematizare de suprafaţã sau subteranã - trama stradalã, schema cailor de comunicaţie rutiere şi
feroviare, tipul şi densitatea echipamentelor tehnice subterane etc.
Bilet nr. 22
1. Recunoasteti aparatul din figura. Prezentati elementele componente, funcţiunea, domeniul de utilizare şi
principiul de funcţionare.
Ficare dintre camere este prevăzută cu un sertăraș mobil cu ventile de admisie și evacuare agazului. Din
interiorul carcasei contorului, gazele pătrund în unul din compartimentele camerei,prin orificiul de admisie al
sertărașului și, exercitând presiune pe membrana elastică determinădeplasarea membranei și în consecință și
deplasarea sertărașului prin intermediul unui sistem de pârghii asociat membranei, care transmit mișcare printr-
un sistem bielă-manivelă, la tijasertărașului. Deplsarea sertărașului are ca efect golirea camerei prin ventilul de
evacuare spreconducta de ieșire. Operația este sincronizată: când o cameră se golește, cealaltă se umple.
Deplasările membranelor antrenează prin intermediul pârghiilor dispozitivul demăsurare/integrare care
însumează fiecare golire a fiecărei camere, indexul contoaruluiindicând de fapt cantitatea de gaz trecută prin
contor în intervalul de timp de referință.
Parametrii de stare ai gazelor naturale combustibile se exprimă la o anumită stare de referinţă, care poate fi:
starea normală fizică, starea normală tehnică şi starea de referinţă standard.
Starea normală fizică, notată cu indicele N, are următoarele caracteristici:
• temperatura normală fizică, tN = 0°C (sau TN = 273,15 K );
• presiunea normală fizică, pN = 101325 N/m2 = 1,01325 bar.
Pentru instalaţiile de gaze combustibile naturale, se consideră că temperatura de 15°C este aproape egală cu
media temperaturilor anuale la care gazele trec prin contoare şi de aceea se foloseşte starea de referinţă
standard, notată cu indicele s, definită prin:
• temperatura standard, ts = 15°C (sau Ts = 288,15 K );
• presiunea standard egală cu presiunea normală fizică, ps = pN
Procesul de ardere este o oxidare intensă a substanţelor combustibile, însoţită de degajare de căldură şi emisie
de lumină.
Emisia de lumină, într-un proces de ardere, se realizează frecvent prin flacără. După valorile vitezei de
propagare v a frontului de ardere se disting trei procese de ardere:
• deflagraţia, v < 30 m/s;
• detonaţia 30 < v < 200 m/s;
43
• explozia, v > 200 m/s.
Temperatura de aprindere - temperatura până la care trebuie încălzit un gaz combustibil pentru a se aprinde
se numeşte temperatură de aprindere; este o caracteristică specifică fiecărui gaz.
În general, temperatura de aprindere este mai coborâtă la arderea în oxigen pur (uscat), decât la arderea
în aer sau oxigen umed. Azotul, umiditatea, gazele inerte, impurităţile din gazul combustibil împiedică contactul
dintre moleculele gazului şi moleculele de oxigen şi temperatura de aprindere este necesar să fie mai mare decât
în oxigen pur.
În mod practic, aducerea gazului la temperatura de aprinderese realizează printr-o scânteie sau cu o
flacără, astfel încât în punctul unde
atinge masa amestecului gaz-
oxigen, îl încălzeşte până la această
temperatură.
Configuratie de baza:
• Instalatia de separare (din separatoare cu evacuare manuala)
• Instalatie de filtrare (filtre cu finetea de 10, 50, 160, 300, 800 μm)
• Instalatie de reglare:
a) regulatoare cu actionare directa sau indirecta
b) elemente de siguranta: supape de blocare la sub si suprapresiune incorporate in regulator sau separate;
supape de descarcare
c) sisteme locale de incalzire a elementelor sensibile
• Instalatie de masura (contor cu turbina, pistoane rotative, diafragma si corector PTZ)
• Aparate indicatoare (manometre si termometre)
• Cladire sau cofret metalic
Echipamente optionale:
• Dispozitiv de evacuare automata a lichidului separat
• Alte aparate de masura omologate
• Odorizare (odorizator prin evaporare sau injectie)
• Elemente de automatizare si teletransmisie
În prezent se produc şi staţii de SRM-P modulate, amplasate în cofret metalic sau termoizolant. Asigură
filtrarea, reglarea, măsurarea gazelor naturale. Sunt constituite dintr-un ansamblu de aparate, armături si
accesorii montate într-o construcţie proprie de tip cofret metalic sau termoizolant. Prin intermediul acestora
gazele trec din reţeaua de transport (p.i.) în reţeaua de distribuţie (p.m.).
Alegerea SRM-S se realizează în raport cu indicaţiile producătorilor, funcţie de debit, domeniu de variaţie a
presiunii de intrare şi presiunea minimă de ieşire, respectându-se condiţiile impuse de fabricant.
44
5. Stabilirea numãrului staţiilor de predare.
Bilet nr. 23
1. Ecuația de continuitate
Debitul masic QM de gaz este constant prin orice secțiune A a conductei.
În condiţiile mişcării permanente şi uniforme, în proces izoterm, ecuaţia de continutate
QM = ρ*v*A = const., când A=constant ia forma particulară:
Deci, în conducte de diametru constant, viteza gazului creşte în sensul curgerii, prin expandare ρ 2 < ρ1.
În consecință:
45
3. Contoare directe
Sunt contoare care măsoară în mod direct volumul tranzitat, motiv pentru care se numesc contoare volumetrice.
Elementul de referință - camera de măsură.
Principiul de măsurare constă în numărarea ciclurilor de umplere/descărcare a unor camere de măsură
etalonate.
Din punct de vedere constructiv această cameră poate avea:
• fie un perete deformabil/elastic: contoare de gaz cu cameră de măsurare, cu pereți deformabili (cu
membrane);
• fie un perete mobil, realizat de un piston rotativ: contoare de gaz cu cameră de măsurare, cu pereți
mobili (cu pistoane rotative).
4. Regulatoare indirecte
La acestea, forța necesară acționării dispozitivului de modificare a secțiunii orificiului de laminare este amplificată
de un dispozitiv auxiliar, numit pilot.
Gazul pătrunde în regulator la presiunea din amonte, este laminat la trecerea prin secțiunile orificiilor
ventilului, care este acționat prin tijă și membrană elastică, după care iese din regulator la presiunea P2.
Reglarea presiunii de ieșire a gazelor se face de către servoregulator. O parte din gazul pătruns prin racordul
de intrare, la presiunea P1 trece prin filtru și prin reductorul de presiune, unde i se scade presiunea la valoarea p2
și intră în conductă pentru comanda servoregulatorului. Excesul de gaz se evacuează printr-o conductă.
Funcție de valoarea presiunii la ieșire aceste regulatoare pot fi destinate pentru joasă, redusă, medie, înaltă
presiune.
RTG 410 (instalaţiile în care există variaţii rapide de debit) prezintă mai multe avantaje în raport cu alte
regulatoare:
• viteză mare de răspuns a regulatorului la modificările de debit;
• funcţionare precisă, exactă şi stabilă (şi la fluctuaţii mari presiune de intrare);
• reglarea uşoară a valorii presiunii de ieşire;
• schimbarea foarte uşoară a domeniului de reglare a regulatorului
• un debit ridicat datorită construcţiei speciale a corpului regulatorului (coeficient de debit ridicat);
• fiabilitatea ridicată ( materiale calitate, prelucrări precise, controlului riguros);
• dimensiuni de gabarit reduse, comparativ cu alte produse;
• gama dimensională largă;
• întreţinerea uşoară, fără demontare regulatorul;
• zgomot redus în funcţionare;
• pot fi echipate cu supapă de blocare încorporată.
D.p.d.v constructiv regulatoarele RTG 410 sunt formate din: mecanismul de comandă – filtru F 604 , pre-
regulator R 106 / R 102, Pilot P 510 – echipamentul de execuţie – regulator şi opţional, supapă de blocare
încorporată cu mecanism de comandă model SB 75 .
46
Funcţionarea regulatoarelor RTG 410 se bazează pe principiul echilibrării forţelor care acţionează asupra
elementului de execuţie.
Bilet nr. 24
Tip C : Aparate cu circuite de combustie etanşe: aerul de ardere este prelevat direct din exterior şi produsele de
combustie sunt evacuate direct în exterior.
• Sisteme paralele (ne-concentrice): numai când conducta de evacuare a gazelor de ardere este
etanşă. (Tip C11, Tip C12, Tip C13, Tip C31, Tip C32, Tip C33);
• Sisteme individuale : conducta de evacuare a gazelor de ardere este interioară canalului de
ventilare al clădirii. Aerul de ardere este aspirat prin spaţiul din jurul unei conducte de evacuare.
(Tip C31S, Tip C32S, Tip C33S);
• Sisteme de conducte de evacuare colective cu racordarea diferită a aparatelor diferite (C42 et
C43). Se utilizează numai în cazuri excepţionale;
• Aparatele (C52;C53) - pot evacua în zone de presiune diferită;
• Aparatele (C82, C83) ot evacua în conducta colectivă,cu diametrul calculat în raport cu
debitelede evacuare ale aparatelor racordate
3. Contoare cu ultrasunete
Aparatul din figura reprezinta un contor cu ultrasunete.
Elementele componente sunt:
• Unitate procesare si afisare semnal
• Senzor de temperatura
• Punct de conectare presiune secundara
• Punct de conectare pt transmitator extern de
presiune
• Traductor cu placa de montare pregatit pt
retragerea sub presiune
47
• Senzor de presiune obtional
Principiul de functionare: Este un dispozitiv de masurare electronic fara piese mecanice in miscare. Masoara
timpul de propagare a ultrasunetelor prin gazul aflat in curgere, cu ultrasunete intre una sau mai multe perechi
de traductoare ultrasonore. Timpul de propagare este semnalul de masurare pentru indicareavolumului de gaz
care a trecut prin contor.
Se utilizeaza in sistemele de alimentare cu gaz.
Cerințele funcționale impun în general debitul de gaze și una dintre presiunile din aval sau amonte.
Corespunzător acestor cerințe se poate acționa de maniera în care cealaltă presiune să fie menținută în limite
constante. În general se cere menținerea constantă a presiunii din aval.
Aparatul prin care se realizează procesul de reglare se numește regulator de presiune.
Cea mai simplă instalație de reglare se numește panou de reglare și este alcătuită dintr-un regulator,
montat între două robinete și racordat la colectoarele de presiune ridicată și respectiv reglată. Pentru
monitorizarea presiunilor amonte/aval, cele două colectoare sunt prevăzute cu manometre.
Ansamblul alcătuit din două panouri de reglare, echipate cu regulatoare de vară și de iarnă, și prevăzut cu o
conductă care să permită by-pasarea unuia dintre panouri, conductă prevăzută cu un robinet de închidere este
cunoscut sub denumirea de treaptă de reglare.
În plus, pe treptele de reglare se mai prevăd: termometre, supape de siguranță și filtre pentru reținerea
impurităților, amplasate înaintea regulatoarelor.
O treaptă reglare asigură un regim constant de presiune pe durata întregului an.
48
Bilet nr. 25
1. Precizati la ce se refera schemele din figura atasata. Prezentati elementele componente. Indicati conditiile
de adoptare a schemelor.
1. Rețea de distribuție
2. Branșament
3. Post de reglare la capăt de branșament
4. Robinet de incendiu
5. Instalație de utilizare exterioară
6. Robinet de branșament
a-imobile situate pe aceeași stradă, racordate la conducta de distribuție din stradape care se află imobilele, cu
regulator de presiune comun;
49
b- imobile situate pe aceeași stradă, racordate la conducta de distribuție din strada pe care se află imobilele, cu
regulator de presiune separate;
c- imobile nesituate pe aceeași stradă, dar care formează un singur corp;
d-branșament ramificat la blocuri de locuințe cu mai multe tronsoane(case de scară);
e- branșament ramificat pt alimentarea cu GN a mai multor imobile, cu reducerea numărului de traversări a unor
artere de circulație importante.
În general, orice proprietar este legat la conducta publică printr-un singur branşament.
Instalaţiile de utilizare ţin de la regulatorul de presiune amplasat la intrarea în incinta proprietăţii până la
evacuarea gazelor arse (inclusiv coşul şi canalul de fum).
Prin proiectul instalaţiilor de gaze naturale pozate subteran, se prevăd măsuri de etanşare împotriva infiltraţiilor
de gaze naturale, la trecerile subterane ale instalaţiilor de orice utilitate (încălzire, apă, canalizare, cabluri
electrice, telefonie, CATV, etc.).
Se etanşează toate trecerile conductelor prin planşeele subsolurilor, pentru evitarea pătrunderii gazelor
naturale la nivelurile superioare, în caz de infiltrare a acestora în subsol. Este interzisă racordarea la sistemul de
distribuţie a gazelor naturale a clădirilor care nu au asigurate măsurile de etanşare prevăzute mai sus.
Adâncimea minimă a şanţului pentru conductele montate subteran va fi de 0.9 m de la nivelul terenului până
la generatoarea superioară a conductei, respectiv 0.5 m la capătul branşamentului.
Conductele din polietilenă se aşază şerpuit în şanţ şi se acoperă cu un strat de nisip de minim 10 cm.
Conductele din oţel se aşază în şanţ astfel încât să nu se deterioreze izolaţia.
În dreptul răsuflătorilor, peste conducta din polietilenă care a fost acoperită pe toată lungimea cu un strat de
nisip gros de10...15 cm, se adaugă un strat de piatră măruntă, gros de 15 cm, peste care se aşază calota
răsuflătorii.
În dreptul răsuflătorilor, pentru conducta din oţel, conducta se înconjoară pe o lungime de 50 cm cu un
strat de nisip gros de 5...10 cm peste care se adaugă piatră de râu cu granulaţia 5...8 mm, gros de 15 cm, peste
care se aşază calota răsuflătorii.
Umplerea şanţurilor se face în straturi subţiri, cu pământ mărunţit sau nisip, prin compactare după fiecare
strat, cu grosime maximă de 20 cm în cazul compactării manuale, respectiv în cazul compactării mecanice.
2. Ecuația energiei
Aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli fluidelor compresibile şi vâscoase, conduce la urmãtoarea lege de variaţie a
presiunii în lungul curentului:
50
care nu există forţe intermoleculare de atracţie şi respingere.
Se caracterizează prin:
❖ volumul său V -spaţiul ocupat de o probă de gaz este volumul său V; numărul de molecule se exprimă;
❖ cantitatea de substanţă (numărul de moli) n;
❖ presiunea p;
❖ temperatura T.
51