DIAGNOSTICAREA,INTRETINEREA SI

REPARAREA INSTALATIEI DE RACIRE

LA MOTORUL DACIA

1
 CUPRINS

*NOŢIUNI GENERALE DESPRE AUTOMOBILE 1

*INSTALAŢIA DE RĂCIRE 3

*ÎNTREŢINEREA, DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ŞI

REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE 7

2
 DIAGNOSTICAREA, INTRETINEREA SI REPARAREA
INSTALATIEI DE RACIRE

Argument

DESTINAŢIA ŞI PĂRŢILE COMPONENT

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic corespunzător unei bune
funcţionări a motorului, cu randament ridicat.
Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800...2000°C, ceea ce înrăutăţeşte ungerea, modifică
proprietăţile mecanice ale pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi poate
duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor. Prin sistemul de răcire se elimină în
mediul ambiant 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând o temperatură optimă de
85...90°C.
După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu lichid.
Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon), care nu se mai utilizează la
automobile, şi cu circulaţie forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5-1,1 bar peste
presiunea mediului ambiant).
Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi
nu vine în contact cu atmosfera decât prin supapa
vasului de expansiune.

Instalaţia de răcire cu aer

Se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul rece pătrunde printre aripioarele
cilindrului şi chiulasei (expuse deschis în atmosferă), datorită vitezei de deplasare. La motoarele
de automobile, se foloseşte sistemul de răcire cu aer, prin intermediul unui ventilator (turbină)
care introduce aerul sub presiune printre aripioarele cilindrilor şi chiulaselor, cu care sunt
prevăzute.
Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic de aer peste cilindri şi chiulasă. Debitul
acestuia este de 4-5 ori mai mare decât al ventilatorului de la sistemul de răcire cu lichid. Unele
motoare au ventilatoare cu palete cu pas variabil reglat automat prin termostat, în funcţie de
temperatura motorului.
Cilindrii şi chiuiasa motorului răcit cu aer sunt prevăzuţi prin construcţie cu aripioare turnate
corp
comun sau ataşate, care au rol de a mari suprafata de racire.

Instalatia de racire cu lichid

Instalaţia de răcire are rolul de a prelua, transporta şi transmite mediului înconjurător o parte
din căldura dezvoltată în cilindrii motorului pentru a menţine un regim termic optim a pieselor
motorului. Performanţele de durabilitate ale motorului sunt influenţate de oscilaţiile regimului
termic al pieselor mecanismului motor faţă de valoarea optimă. Astfel, la temperaturi scăzute ale
pereţilor camerei de ardere şi cilindrilor combustibilul poate condensa şi spăla pelicula de ulei
accentuând procesele de uzură; la temperaturi ridicate rezistenţa mecanică a piselor se
diminuează, în plus pelicula de ulei poate fi distrusă prin ardere şi dacă se asociază şi cu
creşterea dilatării pieselor se poate ajunge la gripajul cuplei cinematice, cilindru-piston

3
Partile componente ale instalatiei de racire:
- Radiator
- Pompa de racire
- Termostatul

Constructia partilor componente ale instalatiei de racire

- Pompa de apa
- Ventilatorul
- Radiatorul
- Termostatul

ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Intreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control, verificare, ungere, reglare şi curăţire,
după cum urmează:
-verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei;
-controlul nivelului lichidului din radiator (vasul de expansiune) zilnic, care se completează cu
apă curată sau lichid antigel, în timp ce motorul funcţionează;
-ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi), cu unsoare consistentă, la 10 000
km;
-spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea impurităţilor, la 10 000 km;
-spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau anual;
-controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu ajutorul ter-modensimetrului, anual;
-înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia specială şi sistemul de aerisire a
instalaţiei;
-înlocuirea termostatului, la 60 000 km;

DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

In general, defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la încălzirea insuficientă a

motorului.
Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau ruperea curelei de ventilator,
termostatul defect sau blocat, funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă şi a ventilatorului,
înfundarea sau spargerea radiatorului, depunerile de piatră.
-Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri, radiator, pompa de
apă, buşoane, care se observă prin scurgeri în timpul cât motorul nu este în
funcţiune; pierderile interioare au loc datorită spargerii garniturilor de chiulasă sau
inelelor de cauciuc de la cilindri, deformării suprafeţelor de etanşare dintre bloc şi
chiulasă, strângerii insuficiente a şuruburilor de chiulasă. Se constată prin formarea
de bule de aer în bazinul superior al radiatorului la turaţie ridicată sau a picăturilor
de apă gălbui de pe tija de ulei.
Infundarea radiatorului se datoreşte impurităţilor sau ruginii.
Se remediază prin desfundarea chimică sau mecanică cu ajutorul unor tije. prin deplasarea

4
longitudinală în interiorul ţevilor, apoi se suflă cu aer comprimat. Desfundarea se poate face şi cu
jet de apă sub presiune.
Radiatorul cu spărturi mici se remediază prin izolarea ţevilor din porţiunea respectivă sau lipirea
moale sau cu soluţii speciale; uneori izolarea se face chiar prin lipiri provizorii cu săpun. Dacă
spărtura este mare, radiatorul trebuie înlocuit.
Depunerile de piatră se curăţă cu soluţii chimice acide sau bazice, după cum s-a arătat la
întreţinerea instalaţiei.
Incălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocarea supapei termo-statului în poziţie
deschisă, când apa trece spre radiator, nepermiţând încălzirea rapidă a motorului.
Remedierea constă în înlocuirea termostatului.
Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau termometru) presupune
controlarea traductorului sau indicatorului de la bord, aparatul defect se înlocuieşte. La fel şi
pentru instalaţia de semnalizarea avariilor.

REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Cele mai importante defecţiuni au loc la pompa de apă, ventilator, radiator şi termostat, după
cum urmază:
Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele, racordurile şi cureaua
ventilatorului se dezasamblează, apoi se constată defectele şi se repară îndeosebi corpul şi
arborele;
-fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin lipire cu răşini epoxidice. După
reparare, se face proba hidraulică la 3-4 bar;
-suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană, admiţându-se o abatere de 0,05
mm;
Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni:
-deformarea paletelor; se repară prin îndreptare liberă sau folosind un
dispozitiv special;
-fisurarea sau ruperea paletelor; se impune înlocuirea lor;
-slăbirea paletelor în locurile de îmbinare; se sudează sau se nituiesc;
-deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; se încarcă cu sudură şi se găuresc la cota
nominală.
Radiatorul se curăţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat, apoi se fierbe în soluţie cu sodă
caustică 10% pentru îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după care se supune controlului
în baia de apă, introducând în interior aer comprimat sub presiunea de 1,5 bar; se constată
defecţiuni, ca: dezlipirea bazinelor de miez, spargerea corpului (miezului) sau ţevilor; remedierea
se face prin lipirea cu aliaje moi.
Dacă numărul ţevilor sparte este sub 5%, atunci se izolează.
După lipire, radiatorul se supune din nou probei de etanşare.
Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă încălzită progresiv, urmărind, în
acelaşi timp, cu un termometru, ca începerea deschiderii supapei să se facă la 70°C, iar la
85...90°C să fie complet deschisă. Sub 70°C, supapa trebuie să se închidă.
Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă.
Ţevile sparte se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă pe scaun, se rodează cu

5
pastă. Apoi, se face proba de etanşare a răcitorului ca şi la radiator.
In atelierul de reparat radiatoare, pardoseala va fi din ciment, peste care se aşază grătare de
lemn. De asemenea, vor exista instalaţii de probe cu apă, cu scurgerea la canalizare.

NORME DE PROTECTIE A MUNCII LA INTRETINEREA SI

REPARAREA AUTOVEHICULELOR

Activitatea pentru activitatea ce se desfasoara in hala de intretinere si reparatii.

Operatiile de intretinere si reparare se vor executa de catre persoane calificate si instruite

special in acest scop respectandu-se intocmai instructiunile tehnice,de exploatare protectia
muncii si PSI.

Intretinerea si repararea autovehiculelor se vor face in hale si incaperi special amenajate cu

utilaje si instalatii si dispozitive adecvate.

Executarea unor lucrari de demontare sau reparare a autovehiculelor este admisa si in spatii
amenajate in afara halelor si atelierelor de intretinere denumite platforme tehnologice.Aceste
platforme vor fi delimitate,marcate si amenajate corespunzator iar atunci cand este necesar vor fi
imprejmuite.

In interiorul halelor sau atelierelor este interzisa pastrarea rezervoarelor,a bidoanelor cu

combustibil lichizi,uleiurilor,carbid,vaselor cu acizi,vopsele,diluanti etc.,cu exceptia locurilor
anume prevazute prin proiesctul de constructie.

Petele de ulei de pe pardoselele halelor sau incaperilor vor fi acoperite cu nisip,dupa care
vor fi luate masuri de evacuare in locurile care nu prezinta pericol de incendiu.

Carpele,calti si alte materiale textile folosite la curatirea se stergerea pieselor sau a mainilor
vor fi depuse in cutii metalice cu capac de inchidere si evacuare in locurile stabilite in acest scop
pentru a fi arse si ingropate.

Fumatu in hala de intretinere si in ateliere anexa este cu desavarsire interzis.In acest scop se
vor amenaja locuri pentru fumat.

Dezmembrarea autovehiculelor in vederea reparari se va executa in sectoare si posturi de

lucru specializate pentru eceste operatii.

Inainte de inceperea lucrului,locurile de munca trebuie sa fie in perfecta ordine.

6
 Subansamblurile rezultate de la dezmembrarea autovehiculelor se vor depozita in imediata
apropiere a posturilor de lucru,pe spatiile de depozitare special destinate in acest scop.

NOTIUNI GENERALE DESPRE AUTOMOBILE

EVOLUTIA AUTOMOBILULUI

Automobilulul este un vehicol rutier, carosat si suspendat elastic pe cel putin trei roti - care
se poate deplasa pe mijloace de propulsie proprii in diferite conditii diferite de teren - destinat
transportului direct sau prin tractarea al unor incarcaturi ce pot fi bunuri, persoane.
Primul proect de automobil a fost opera lui Leonardo da Vinci(1452-1519), care preciza
actionarea autovehicolului cu motor oralogic (cu arc special). Proiectul nu a fost realizat
niciodata.

1796- prima realizare concreta : reciclul construit de capitanul francez de artilerie Joseph
Cungnot. triciclul era actionat de un motor cu abur.
realizari similare au Griffith (1821), Brustall si Hill (1824).

1845-mecanicul Onesiphare Pecquer inventeaza si aplica pentru prima oara mecanismul

diferential.

1880-Dumitru Vasescu construieste automobilul cu aburi "Vasescu".

1855-Karl Benz realizeaza primul automobil cu motor cu ardere interna.

1890-apar automobilele Panhard - Levassor, actionate de motoare cu combustie interna

construite de Gottlies Daimler.

1893-Maybach realizeaza primul motor alimentat printr-un carburator cu jicloare.

1894-are loc prima cursa automobilistica pe ruta Paris - Rouen (140 Km) castigata de un
automobil cu abur .

1894- Dunlop inventeza rotile de automobil cu anvelope de cauciuc si camera de aer.

1899- Camille Jenatzy stabileste primul record de viteza , depasind 100 Km/h , cu un
automobil actionat de un motor electric .

7
 1901-Paul Daimler (fiul lui Gottieb Daimler) realizeaza primul automobil cu forme si solutii
constructive , moderne , asemanatoare celor de astazi.

1906- firma Mercedes produce primul autoturism prevazut cu frane pe rotile din fata.

1906- apar primele modele de automobile cu parbriz .

1909- apare primul automobil fabricat in serie Ford T ( pana la acea data automobilele se
executau la comanda). Modelul Ford T va fi fabricat pana in 1927 in 14662946 exemplare .

1909 - Victor Hemery stabileste un nou record de viteza depasind 200 Km/h cu un automobil
Benz cu motor cu benzina.

1912- se introduce sistemul de pornire automata prin demaror, care se va generaliza .

1924- Aurel Persu breveteaza automobilul cu forma aerodunamica cu rotile in interiorul

caroseriei .

1924- uzinele MAN construiesc primul autocamion cu motor Diesel .

1926- G. Constantinescu realizeaza protipul unui automobil echipat cu un convertizator de

cuplu .

1930- se aplica pentru prima oara sistemele de alimentare cu pompa de benzina .

1930- Taian Vuia a brevetat un automobil de 2,5 - 4 t , propulsat cu ajutorul generatorului cu

abur Vuia , care a circulat pe srtazile orasului Bruixelles .

1934-1938- apar in productie de serie automobilele "totul in fata" si "totul in spate"

concomitent cu suspensiile independente.

1938 -se fabrica primele automobile echipate cu cutie de viteze automata

1941- la uzinele IAR Brasov un colectiv condus de Radu Mardarescu realizeaza primul
automobil rominesc de conceptie moderna - 002M

1950- firma Rover construieste primul automobil actionat de o turbina cu gaz.

1952- sunt construite primele autocamioane de tonaj greu la uzinele "23 August" Bucuresti.

1953- apar primele automobile echipate cu frane disc.

1957- la Brasov incepe productia autocamioanelor (Steagul Rosu).

1957- la Campulung Muscel se produc primele autobuze .

8
 1959- firma N.S.U. construieste primul automobil actionat de un motor rotativ (Wenkel).

1963- uzina de autoturisme Pitesti produce primul autoturism "Dacia 1100".

1968- U.A.P. produce primul autoturism "Dacia 1300".

1971- uzina de autocamioane Brasov produce primul autocamion cu motor Diesel.

La Craiova, Societatea Comerciala Olcit S.A. produce autoturismele "Olcit Club ", echipat
cu motor M 036 si Olcit Special, echipat cu motor M031. Aceste motoare de tipul cu aprindere
prin scanteie, in patru timpi sunt racite cu aer.

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE AUTOMOBILE

EVOLUŢIA AUTOMOBILULUI
Apariţia primelor automobile este strâns legată de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu
abur şi a motorului cu ardere internă. Primele automobile au apărut pe la mijlocul secolului
trecut şi erau echipate cu motor cu abur, iar spre sfârşitul secolului, motorul cu abur începe să fie
înlocuit cu motorul cu ardere internă. Aceste automobile erau prevăzute cu roţi fără pneuri, aveau
o transmisie simplă, masă mare, iar viteza de deplasare era foarte redusă. Primele automobile au
fost utilizate în special pentru transportul persoanelor.
în secolul XX, începe folosirea roţilor cu pneuri, s-au perfecţionat motorul cu ardere internă şi
transmisia, au crescut vitezele de deplasare şi s-a diversificat continuu construcţia automobilelor.
După cel de-al doilea război mondial, se produce un salt calitativ important în perfecţionarea
şi modernizarea automobilelor, acordându-se o atenţie deosebită economicităţii, siguranţei
circulaţiei şi reducerii masei proprii.
Precursorii români se remarcă prin contribuţii originale la dezvoltarea şi perfecţionarea
automobilului modern.
în anul 1880, Dumitru Văsescu, student la Paris, a realizat un automobil original acţionat cu
abur.
Primul automobil aerodinamic din lume a fost construit în anul 1923 de inginerul Aurel
Persu. Autoturismul, fără diferenţial şi cu motorul în spate, a fost brevetat în mai multe ţări.
Traian Vuia a brevetat în anul 1930 un automobil propulsat cu ajutorul generatorului cu abur
Vuia.
După cel de-al doilea război mondial, în ţara noastră au fost realizate de către unii ingineri şi
tehnicieni talentaţi un număr de câteva automobile prototip la care soluţiile utilizate în ce priveşte
motorul, transmisia şi caroseria, s-au situat pe acelaşi plan cu automobilele străine de atunci, de
aceeaşi capacitate cilindrică.
Dintre aceste realizări pot fi amintite microautomobilele realizate între anii 1945-1947 la

9
Uzinele I.R.A. din Braşov şi echipate cu motoare în doi timpi.
In anul 1953, începe la Braşov fabricarea autocamionului SR-101, cu sarcina utilă de 4 t, echipat
cu un motor cu aprindere prin scânteie în patru timpi cu şase cilindri verticali în linie.
Tot la întreprinderea de Autocamioane (în prezent ROMAN SA) din Braşov s-a trecut la
fabricarea autocamioanelor din familia Carpaţi (cu sarcina utilă de 3 t) şi Bucegi (cu sarcina utilă
de 5 t), echipate cu motorul SR-211, cu 8 cilindri în V la 90° şi cu aprindere prin scânteie.
In anul 1970, întreprinderea de Autocamioane din Braşov a început fabricarea autocamioanelor
DAC şi ROMAN, cu sarcina utilă de 8 şi 10 t, echipate cu motorul Saviem D 797-05 (cu aprindere
prin compresie cu şase cilindri în linie) şi o mare diversitate de autocamioane cu sarcina utilă
cuprinsă între 10-27 t, echipate cu motorul D 2156 HMN 8 (cu aprindere prin compresie, cu şase
cilindri în linie, înclinaţi la 40°).
Pentru a mări puterea s-au introdus în fabricaţie motoare cu supraalimentare (turbo).
Autocamioanele DAC au fost echipate cu motoare D 2156 MTN 8R cu şase cilindri în V (cu
supraalimentare). şi 1240 V8DT cu 8 cilindri în V (cu supraalimentare de 320 şi 360 CP), precum
şi cu alte tipuri de motoare produse de diverse firme străine şi care corespundeau normelor, de
poluare impuse în ţările Europei Occidentale.
La Societatea Comercială ROCAR SA din Bucureşti (fosta întreprindere Autobuzul) se
produc autobuze destinate transportului urban.
Autoturisme de teren se produc la Societatea Comercială ARO SA din Câmpulung Muscel
(fosta întreprindere Mecanică Muscel). Autoturismele ARO-24 (în diverse variante) au fost
echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie (L-25) sau cu aprindere prin compresie (D-127,
L-27 etc). în prezent, automobilele produse de către această societate sunt echipate cu motoare
fabricate de firme renumite din străinătate care respectă normele actuale de poluare.
La Societatea Comercială Automobile Dacia SA din Piteşti-Colibaşi, începând din anul 1970,
paralel cu construcţia autoturismului Dacia-lîOO, a intrat în producţia de serie autoturismul Dacia
1300 având un motor cu aprindere prin scânteie cu patru cilindri, care pe parcurs a fost modernizat
şi diversificat (Dacia 1310, Dacia 1410, Liberta 1320, Liberta 1325 şi Dacia 1600). Tot la S.C.
Automobile Dacia SA s-a fabricat autoturismul Dacia Nova având un motor dispus transversal,
cu 4 cilindri în linie şi cu alimentarea prin carburator, precum şi autoturismul Nova GTI cu injecţie
de benzină monopunct. S-a trecut apoi la Dacia Super Nova echipat cu un motor, dispus tot
transversal, cu 4 cilindri în linie, alimentat cu injecţie de benzină multipunct cu cilindreea de 1390
cm3. Până în 2005, aici s-a produs autoturismul Dacia Solenza echipat cu acelaşi motor ca şi
autoturismul Dacia Super Nova, precum şi cu un motor cu aprindere prin compresie. începând
din anul 2004, în paralel cu autoturismul Dacia Solenza se produce şi autoturismul Dacia Logan
echipat, pentru început, cu motoare dispuse transversal, cu aprindere prin scânteie şi injecţie de
benzină multipunct, având cilindreea de 1390 cm3, respectiv 1589 cm'. Ulterior, acest autoturism
va fi dotat şi cu motoare cu aprindere prin compresie, având cilindreea de 1500 cm 3, respectiv
1600 cm3.
La Societatea Comercială „Oltcit" SA din Craiova s-au produs autoturismele „Oltcit Special"
(echipat cu un motor cu doi cilindri orizontali, opuşi, răcit cu aer) şi „Oltcit Club" (prevăzut cu un
motor asemănător dar cu 4 cilindri).
Incepând din 1996 la întreprinderea DAEWOO AUTOMOBILE din Craiova se fabrică
autoturismul Cielo, cu o linie modernă şi un consum redus de combustibil, echipat cu un motor
cu 4 cilindri în linie, având cilindreea de 1489 cm'.
Pe parcurs, producţia s-a diversificat, fabricându-se mai multe tipuri de autoturism, toate având
motoare cu aprindere prin scânteie: Espero (echipat cu un motor cu cilindreea de 1498 cm', sau
1798 cm), Nubira având un motor cu cilindreea de 1598 cm 3 şi Leganza cu un motor de 1998
cm3. S-a trecut şi la producţia unor autoturisme echipate cu motoare cu capacitate cilindrică mai

10
redusă (Tico, cu un motor de 796 cm3 şi Matiz, având un motor tot de 796 cm3).

II. INSTALAŢIA DE RĂCIRE

DESTINAŢIA ŞI PĂRŢILE COMPONENTE

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic corespunzător unei bune
funcţionări a motorului, cu randament ridicat.
Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800...2000°C, ceea ce înrăutăţeşte ungerea, modifică
proprietăţile mecanice ale pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi poate
duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor. Prin sistemul de răcire se elimină în
mediul ambiant 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând o temperatură optimă de
85...90°C.
După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu lichid.
Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon), care nu se mai utilizează la
automobile, şi cu circulaţie forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5-1,1 bar peste
presiunea mediului ambiant).
Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi
nu vine în contact cu atmosfera decât prin supapa
vasului de expansiune.

Instalaţia de răcire cu aer

Se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul
rece pătrunde printre aripioarele cilindrului şi chiulasei
(expuse deschis în atmosferă), datorită vitezei de
deplasare. La motoarele de automobile, se foloseşte
sistemul de răcire cu aer, prin intermediul unui
ventilator (turbină) care introduce aerul sub presiune
printre aripioarele cilindrilor şi chiulaselor, cu care sunt
prevăzute.
Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic
de aer peste cilindri şi chiulasă. Debitul acestuia este de
4-5 ori mai mare decât al ventilatorului de la sistemul de
răcire cu lichid. Unele motoare au ventilatoare cu palete
cu pas variabil reglat automat prin termostat, în funcţie
de temperatura motorului.
Cilindrii şi chiuiasa motorului răcit cu aer sunt
prevăzuţi prin construcţie cu aripioare turnate corp
comun sau ataşate, care au rol de a mari suprafata de racier. Fig. 8.1. Instalaţia de răcire cu aer
Avantajele sistemului de racier cu aer sunt: incalzirea mai a motorului de autoturism

11
rapida a motorului la pornire: constructia mai simpla a chiulasei si a blocului motor (fara camasa
de apa): evitarea neajunsului creat de depunerea de piatra: intretinerea mai simpla : nu prezinta
pericolul de inghet: uzuri mai mici ale cilindrilor, ca urmare a unei incalziri mai rapide dupa
pornire: cost mai redus.
Dezavantajele sistemului de racire cu aer sunt: imposibilitatea unui control precis al racirii;
racirea insuficienta a zonelor calde ca urmare a conductibilitatii termice termice inferioare a
aerului in comparative cu apa: zgomot puternic al ventilatorului: la putere egala, motorul
policilindric racit cu aer este mai lung din cauza aripilor de la cilindri si prin urmare este mai
greu.

Instalatia de racire cu lichid

Instalaţia de răcire are rolul de a prelua, transporta şi transmite mediului înconjurător o parte
din căldura dezvoltată în cilindrii motorului pentru a menţine un regim termic optim a pieselor
motorului. Performanţele de durabilitate ale motorului sunt influenţate de oscilaţiile regimului
termic al pieselor mecanismului motor faţă de valoarea optimă. Astfel, la temperaturi scăzute ale
pereţilor camerei de ardere şi cilindrilor combustibilul poate condensa şi spăla pelicula de ulei
accentuând procesele de uzură; la temperaturi ridicate rezistenţa mecanică a piselor se
diminuează, în plus pelicula de ulei poate fi distrusă prin ardere şi dacă se asociază şi cu
creşterea dilatării pieselor se poate ajunge la gripajul cuplei cinematice, cilindru-piston.
Datorita faptului ca racirea prin termosifonnu asigura o buna racre si necesita un volum prea
mare de apa, se foloseste racirea fortata (cu pompa), cu circuit inchis sau deschis (presurizat).
Instalatia presurizata permite folosirea unui radiator mai mic, iar evaporarea lichidului este
inlaturata prin folosirea vasului de expansiune.
De altfel, circulatia fortata , in general, asigura imbunatatirea conditiilor de functionare a
motorului, datorita diferentei mici de temperature (10-15°C) dintre apa ce intra sic ea care iese
din camasile de racire ale motorului (30°C la racirea cu termosifon).
Lichidul de racire poate fi apa sau lichidul antigel (un amestec proportionat de apa distilata si
lichid antigel comercial care contine alcool si glicerina) ce asigura functionarea pet imp rece la
-40°C.
Instalatia de racire a motorului autoturismului Dacia 1310 (fig.8.2) este o instalatie cu lichid de
racire cu circulatie fortata si presurizata ceea ce permite ridicarea temperaturii de fierbere la circa
110°C.
In instalatia de racire circuitul lichidului este urmatorul: lichidul din jurul camasilor de racire
din blocul motor 1 de ridica in camasile de racire din chiulasa 2, evacuand caldura, apoi , prin
termostatul 3, este dirijat fie spre motor catre pompa de apa, cand temperature este sub 70°C
(supapa termostatului fiind inchisa), fie spre radiatorul 5, prin racordul 4,cand temperature trece
de 70°C (supapa termostatului fiind deschisa), pentru racire de catre ventilatorul 8, montat pe
arboreal pompei de apa. Apoi, pompa 7 aspira lichidul din radiator prin racordul pompei 6 si-l
recircula prin camasile de racire din bloc si chiulasa.
Preluarea variatiei volumului lichidului datorate diferentelor de temperature se face de catre
vasul de expansiune 10, prin racordul 9; busonul cu supapa dubla 11 asigura comunicarea cu
atmosfera.

12
 .

Partile componente ale instalatiei de racire

Radiatorul - Radiatorul se compune din doua rezervoare,unul superior si altu inferior,
confectionate din tabla de alama sau otel. Legate intre ele se realizeaza prin mai multe tevi
subtiri,prevazute cu aripioare orizontale pentru marirea suprafetei de racire.Tevile, care
constituie miezul radiatorului, permit schimbul de caldura intre cele doua rezervoare .
Rezervorul inferior al radiatorului este prevazut cu o teava de iesire a apei reci din
radiator, cu un robinet de golire si cu suporturile de fixare a radiatorului.
Radiatorul se fixeaza in fata motorului pentru a fi expus total curentului de aer in vederea
raciri in cele mai bune conditi.
Ventilatorul este antrenat de obicei printr-o curea trapezoidala de catre arboreal cotit.
Prin aceeasi curea trapezoidala se pun in functiune, de asemenea, pompa de racire si
Generatorul de current.

13
 Fig.14.4. Schema radiatorului Fig.14.5.Schema de realizare ale corpului activ

Pompa de racire – Asigura circulatia fortata a lichidului de racire in instalatia de racire. La

automobile sunt folosite pompele de racire centrifuge. In timpul functionary motorului, rotorul
este pus in miscare, antrenand prin paletele sale apa din pompa. In felul acesta, apa primeste
energie cinetica pentru formarea presiuni de refulare in camasa motorului. Locul apei refulate de
pompa este luat de apa care patrunde prin conducta de aspiratie ce este in legatura cu bazinul
inferior al radiatorului.

14
Fig.14.6. Pompa de lichid 1-rotorul pompei; Fig.14.7.Pompa de lichid cu rulment
2-corpul pompei; 3-garnitura de etanşare. special

15
 Termostatul - Este o supapa dubla, care dirijeaza automat circulatia apei in instalatia de
racire, in functie de temperatura si astfel regleaza si mentine temperatura apei, in instalatia de
racire, in limitele 80…..100°C

CONSTRUCŢIA PĂRŢILOR COMPONENTE ALE INSTALAŢIEI DE

RĂCIRE

Pompa de apă, folosită la instalaţia de răcire a motoarelor de automobil, asigură o presiune de

2…5 bar şi este de tip centrifugal (fig. 8.4). Prin cureaua trapezoidală 8, mişcarea se transmite la
fuliaia de antrenare 6, montată pe arborele de antrenare / prin intermediul rulmenţilor 7, etanşaţi
prin garnitură împotriva scurgerii unsorii; la capătul posterior al arborelui este montată turbina
(rotorul) 2, în corpul pompei 4.
La antrenarea fuliei, deci şi a arborelui, este acţionată turbina, care aspiră apa din bazinul
inferior al radiatorului prin racordul de alimentare 5, şi o trimite în camera turbinei 3, de unde o
refulează în cămăşile de răcire din blocul motor (la unele motoare şi la rampa de distribuţie şi la
răcitorul de ulei).
Ventilatorul are rolul de a asigura mărirea volumului de aer pentru răcirea apei din radiator. El
este format din paletele 9, în număr de 4-6 bucăţi,
cu lungimea şi înclinaţia specifică tipului de motor
(35-45°), fixate pe fulia 6, prin intermediul
şuruburilor 10; aceasta este antrenată de la fulia
motorului prin cureaua trapezoidaiă 8, transmiţând
mişcarea prin acelaşi ax 1 şi la pompa de apă.
Paletele ventilatorului pot fi din tablă de oţel sau
material plastic.
In timpul funcţionării motorului, ventilatorul
aspiră aer rece din atmosferă şi-1 trece cu presiune
printre celulele radiatorului, răcind lichidul.
La unele motoare, ventilatorul este montat
separat de pompă, şi anume pe fulia arborelui cotit.
Unele motoare moderne au asigurată
funcţionarea ventilatorului cu intermitenţă, în
funcţie de temperatura lichidului. Fig. 8.4. Pompa de apă şi ventilatorul.

16
 La motoarele D 797-05 si D 2156 HMN 8,
ventilatorul este montat separate de pompa, si
anume pe fulia arborelui cotit.
Unele motoare moderne (Dacia 1310, Skoda105 S, 120 LS, Lada 1500) au asigurata
functionarea ventilatorului cu intermitenta, in functie de temperature lichidului. Comanda
cuplarii se decuplarii ventilatorului se face automat prin cuplaj electromagneticsau pneumatic, de
catre o supapa termostatica.
Comanda cuplării şi decuplării ventilatorului se face automat prin cuplaj electromagnetic sau
pneumatic, de către o supapă termostatică.

Fig.14.10. Construcţia şi amplasarea ventilatorului

Radiatorul dispersează apa supraîncălzită venită de la motor, în fâşii subţiri, pentru a putea fi
răcite de către aerul trimis de ventilator.
Este format din două bazine - unul superior, de legătură cu chiulasa pentru aducţiunea apei. şi

17
altul inferior, de colectare a apei răcite şi care este aspirată de către pompă printr-un racord. Intre
bazine este lipit miezul (corpul de răcire) de tip cu ţevi sau fagure, prin care apa caldă este
dispersată în fâşii. Bazinul superior este prevăzut cu un buşon cu supapă de comunicare cu
atmosfera, montat la gura de alimentare, şi un racord de comunicare cu vasul de expansiune. Se
confecţionează din tablă de alamă sau oţel de 0,4-0,5 mm.
Fixarea radiatorului în faţa motorului se face pe cadru, prin intermediul unor suporturi cu
tampoane de cauciuc.
Radiatoarele au orificiul de umplere prevăzut cu un buşon (fig. 8.5), care, printr-o închidere
etanşă, separă interiorul instalaţiei de răcire de atmosferă. Buşonul este prevăzut cu o supapă de
suprapresiune 1 (o membrană elastică), sub care se găseşte, montată prin intermediul unei
rondele şi al unui nit 2, supapa de depresiune 3 (o garnitură de cauciuc). Supapa este fixată pe
scaunul 5, prin intermediul arcului 4.

Fig. 8.5. Buşonul radiatorului.

In cazul formării de vapori în instalaţia de răcire şi creşterii presiunii până la 1,28-1,38 bar,
acţiunea sa asupra supapei duce la comprimarea arcului 4, permiţând vaporilor să treacă prin
conducta 6 în atmosferă (fig. 8.5, a).
Când motorul se opreşte, temperatura lichidului scade, ceea ce duce la formarea unei
depresiuni în interiorul instalaţiei. Această depresiune acţionează asupra membranei elastice 1,
pe care o deformează, depărtând-o astfel de garnitura de cauciuc 3. care deschide găurile prin
care aerul pătrunde în interiorul instalaţiei (fig. 8.5, b). La instalaţia presurizată, buşonul nu are
supapă, aceasta gasindu-se în capacul vasului de expansiune.
La unele motoare, radiatorul este prevăzut cu husă pentru accelerarea încălzirii instalaţiei pe
timp rece.
Termostutul reglează automat regimul termic al motorului prin dirijarea lichidului spre
radiator sau spre pompă, în funcţie de temperatură (fig. 8.6).

18
 Fig. 8.6. Părţile componente şi funcţionarea

Când apa motorului este sub 71°C, supapa mare 2, din corpul 1, este închisă de arcul 5,
burduful termostatului 8 fiind strâns, iar supapa mică 4 este deschisă, astfel că apa caldă
colectată de ţeava instalaţiei intră prin racordul 5 şi este dirijată spre pompă prin racordul 7. Dacă
apa depăşeşte temperatura de 71°C, burduful se destinde şi începe să se deschidă supapa mare 2
şi se închide supapa mică 4, dirijând parţial apa spre radiator pentru răcire şi parţial spre pompă,
astfel încât la 85°C supapa mare este deschisă complet şi circuitul se face numai spre radiator,
prin racordul 6.

III. ÎNTREŢINEREA, DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ŞI REPARAREA

INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Intreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control, verificare, ungere, reglare şi curăţire,
după cum urmează:
-verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei;
-controlul nivelului lichidului din radiator (vasul de expansiune) zilnic, care se completează cu
apă curată sau lichid antigel, în timp ce motorul funcţionează;
-ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi), cu unsoare consistentă, la 10 000
km;
-verificarea întinderii curelei de ventilator, la 10 000-15 000 km, care nu trebuie să facă o săgeată
mai mare de 15-20 mm la o apăsare cu o forţă de 30-40 N la mijlocul distanţei dintre cele două
fulii. în caz că e mai mare se reglează, prin modificarea poziţiei generatorului de curent, după
slăbirea piuliţelor de fixare.
După reglare, se strâng din nou piuliţele; o întindere insuficientă a curelei duce la răcirea
insuficientă, iar o curea prea întinsă duce la uzarea rulmenţilor pompei de apă şi a generatorului
de curent.
-spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea impurităţilor, la 10 000 km;
-spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau anual;
-controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu ajutorul ter-modensimetrului, anual;

19
-înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia specială şi sistemul de aerisire a
instalaţiei;
-înlocuirea termostatului, la 60 000 km;
-curăţirea depunerilor de piatră din instalaţie, care reduce capacitatea de
răcire; piatra se depune, sub formă de crustă calcaroasă pe pereţii organelor,
provenită din săruri, în urma evaporării apei, mai ales când se fac completări ale
nivelului cu apă dură. Operaţia se execută anual.
Dizolvarea pietrei depuse se face pe cale chimică cu soluţii acide, pentru blocurile de
aluminiu, sau bazice, pentru cele din fontă.
Se utilizează cel mai adesea soluţia bazică formată din: 10% carbonat de sodiu (sodă de rufe),
5% petrol rampant şi restul apă.
Soluţia acidă cea mai folosită este compusă din 10% acid clorhidric şi restul apă.
în funcţie de blocul motor, se umple instalaţia cu una din aceste soluţii, punându-se motorul în
funcţiune circa 10 min se opreşte şi se lasă astfel 8-10 h; se pune din nou motorul în funcţiune
circa 5 min şi apoi se goleşte instalaţia; urmează o spălare cu apă curată, cu motorul în funcţiune
3-5 min după care se goleşte şi se umple cu apă curată, pentru funcţionarea normală a motorului.
Pentru evitarea depunerilor de piatră a cărei curăţire necesită o operaţie complicată, se
recomandă utilizarea şi completarea nivelului de apă evaporată, cu apă care are duritatea scăzută
sau utilizând metode de reducere cu permutit (nisip fin care conţine sodiu): acesta intră în reacţie
cu sărurile de calciu şi magneziu pe care le dizolvă.

DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIE DE RĂCIRE

In general, defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la încălzirea insuficientă a

motorului.
Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau ruperea curelei de ventilator,
termostatul defect sau blocat, funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă şi a ventilatorului,
înfundarea sau spargerea radiatorului, depunerile de piatră.
-Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri, radiator, pompa de
apă, buşoane, care se observă prin scurgeri în timpul cât motorul nu este în
funcţiune; pierderile interioare au loc datorită spargerii garniturilor de chiulasă sau
inelelor de cauciuc de la cilindri, deformării suprafeţelor de etanşare dintre bloc şi
chiulasă, strângerii insuficiente a şuruburilor de chiulasă. Se constată prin formarea
de bule de aer în bazinul superior al radiatorului la turaţie ridicată sau a picăturilor
de apă gălbui de pe tija de ulei.
Remedierea constă în strângerea colierelor, înlocuirea racordurilor defecte, înlocuirea
garniturii de chiulasă sau inelelor cilindrilor, strângerea şuruburilor de chiulasă în ordinea
indicată (de la mijloc spre exterior), rectificarea suprafeţelor de îmbinare a chiulasei sau blocului
motor.
-Cureaua insuficient strânsă se remediază prin slăbirea piuliţelor
generatorului şi modificarea poziţiei, până la întinderea corectă; apoi se strâng
piuliţele; dacă este ruptă, cureaua se înlocuieşte.
-Termostatul defect sau blocat se datoreşte deteriorării burdufului sau capsulei,
scurgerii lichidului sau pastei din interior, ceea ce poate bloca supapa în poziţia închisă.

20
Constatarea se face prin controlul radiatorului, care, dacă este rece în timp ce carcasa
termostatului şi motorul sunt încinse, iar la accelerarea motorului nu se observă nici o unduire în
radiator.
Remedierea se realizează prin înlocuirea termostatului.
-Funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă se datoreşte ruperii penei
de fixare a rotorului (turbinei) sau depresării ei de pe arbore, iar uneori din cauza
îngheţării apei, ruperii paletelor rotorului. Defecţiunea se depistează prin observa
rea unei unduiri slabe în bazinul superior al radiatorului, la accelerarea motorului.
Remedierea se execută prin înlocuirea penei rupte sau asigurarea unei presări corespunzătoare; în
cazul ruperii paletelor turbinei, se înlocuieşte complet rotorul pompei în ateliere.
La ventilator se pot deforma sau rupe paletele.
Dacă paletele ventilatorului sunt deformate se îndreaptă, iar când sunt rupte, s înlocuieşte
ventilatorul. După reparare, se face obligatoriu echilibrarea ventilat!» rului pentru evitarea uzării
premature a rulmenţilor.
în unele cazuri, ruperea paletelor ventilatorului poate duce la spargerea radiatorului, ceea ce
impune o reparare mai amplă în atelier.
Infundarea radiatorului se datoreşte impurităţilor sau ruginii.
Se remediază prin desfundarea chimică sau mecanică cu ajutorul unor tije. prin deplasarea
longitudinală în interiorul ţevilor, apoi se suflă cu aer comprimat. Desfundarea se poate face şi cu
jet de apă sub presiune.
Radiatorul cu spărturi mici se remediază prin izolarea ţevilor din porţiunea respectivă sau lipirea
moale sau cu soluţii speciale; uneori izolarea se face chiar prin lipiri provizorii cu săpun. Dacă
spărtura este mare, radiatorul trebuie înlocuit.
Depunerile de piatră se curăţă cu soluţii chimice acide sau bazice, după cum s-a arătat la
întreţinerea instalaţiei.
Incălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocarea supapei termo-statului în poziţie
deschisă, când apa trece spre radiator, nepermiţând încălzirea rapidă a motorului.
Remedierea constă în înlocuirea termostatului.
Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau termometru) presupune
controlarea traductorului sau indicatorului de la bord, aparatul defect se înlocuieşte. La fel şi
pentru instalaţia de semnalizarea avariilor.

REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Cele mai importante defecţiuni au loc la pompa de apă, ventilator, radiator şi termostat, după
cum urmază:
Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele, racordurile şi cureaua
ventilatorului se dezasamblează, apoi se constată defectele şi se repară îndeosebi corpul şi
arborele;
-fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin lipire cu răşini epoxidice. După
reparare, se face proba hidraulică la 3-4 bar;
-suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană, admiţându-se o abatere de 0,05

21
mm;
-filetele uzate, inclusiv cel pentru gresor, se refac prin încărcarea cu sudură, găurire şi refiletare
la cota nominală, sau se refiletează la cotă majorată;
-rulmenţii uzaţi se înlocuiesc;
-arborele încovoiat se îndreaptă la rece cu ajutorul presei; abaterea maximă este de 0,05 mm;
-arborele uzat se rectifică, se cromează şi se rectifică rotund la cota nominală;
-canalul de pană lărgit se încarcă cu sudură şi se frezează un altul decalat la 180°, sau se rectifică
şi se înlocuieşte pana;
-fisurile sau rupturile paletelor rotorului se încarcă prin sudură şi se rectifică; dacă sunt rupte mai
mult de două palete sau ruptura este prea gravă, se înlocuieşte întreg rotorul;
-locaşul pentru axul pompei de apă uzat se recondiţionează prin bucşare după
alezare. după care se face rectificarea la cotă nominală; după reparare, se
controlează abaterea rotorului în locaşul din corpul pompei, jocul axial al rotorului
(admis 0.08 mm), apoi se asamblează componentele. Ca primă probă, rotorul
trebuie să se învârte uşor cu mâna. Se probează apoi pe standul de probă.
Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni:
-deformarea paletelor; se repară prin îndreptare liberă sau folosind un
dispozitiv special;
-fisurarea sau ruperea paletelor; se impune înlocuirea lor;
-slăbirea paletelor în locurile de îmbinare; se sudează sau se nituiesc;
-deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; se încarcă cu sudură şi se găuresc la cota
nominală.
Radiatorul se curăţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat, apoi se fierbe în soluţie cu sodă
caustică 10% pentru îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după care se supune controlului
în baia de apă, introducând în interior aer comprimat sub presiunea de 1,5 bar; se constată
defecţiuni, ca: dezlipirea bazinelor de miez, spargerea corpului (miezului) sau ţevilor; remedierea
se face prin lipirea cu aliaje moi.
Dacă numărul ţevilor sparte este sub 5%, atunci se izolează.
După lipire, radiatorul se supune din nou probei de etanşare.
Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă încălzită progresiv, urmărind, în
acelaşi timp, cu un termometru, ca începerea deschiderii supapei să se facă la 70°C, iar la
85...90°C să fie complet deschisă. Sub 70°C, supapa trebuie să se închidă.
Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă.
Ţevile sparte se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă pe scaun, se rodează cu
pastă. Apoi, se face proba de etanşare a răcitorului ca şi la radiator.
In atelierul de reparat radiatoare, pardoseala va fi din ciment, peste care se aşază grătare de
lemn. De asemenea, vor exista instalaţii de probe cu apă, cu scurgerea la canalizare.

22
Fig.14.1. Schema instalaţiei de răcire deschisă a) circuitul scurt deschis; b) circuitul scurt
închis

23
Fig.14.2. Schema instalaţiei de răcire închisă

24
Fig.14.3. Schema instalaţiei de răcire pentru autoturism dotat cu MAC

25
 BIBLIOGRAFIE

Manualul de Automobile Fratila si Reviste Auto

26