INSTALATII DE UMIDIFICARE ŞI SUPRAUMIDIFICARE

Unele secţii industriale (textilă, alimentară, tipografică etc) procesele de cer

menţinerea unei umidităţi relative mari a aerului (peste 60%). în cazul
instalaţiilor de climatizare, unde există controlul umidităţii se poate
introduce aer cu umidităţi relative mari dar din cauza degajărilor mari de
căldură, fără degajări de vapori de apa, nu se poate menţine în încapere, la
debite de aer normale, a aerului suficient de ridicată.
Apare atunci necesitatea unei umidificări suplimentare sau a
supraumidificării cu atât mai evidentă în cazul instalaţiilor de ventilare
mecanica, iarna, dat fiind conţinutul de umiditate al aerului exterior foarte
mic. Marirea şi menţinerea umidităţii în încăpere prin intercalarea în
circuitul aerului refulat, a unor dispozitive pentru conţinutului de umiditate
sau prin introducerea unei cantităţi de umiditate încăpere. Exista mai multe
procedee tehnice prin care se poate realiza supraumidificarea: umidificarea
izoterma; umidificarea adiabatica şi pulverizarea apei direct în încăperi.

1. Umidificarea izoterma
Se realizează prin injectarea de abur saturat uscat în curentul de aer.
Presupunând cunoscute: starea aerului interior I( ti; nec), starea aerului
exterior E( te ; xe ), degajările de căldură Q [kW] şi de umiditate G [ kg/s]
cu ajutorul cărora se poate determina  =Q/G,. SE mai cunosc de asemenea
debitul de aer D[kg/s] şi starea aerului refulat este R (tr, xe) (v. fig. 1)
Pentru realizarea umidităţii relative necesare se foloseşte umidificarea
izotermă care modifică conţinutul de umiditate al stării R până la starea R1
aflată la intersecţia paralelei la  dusă prin punctul I cu temperatura
punctului R cunoscută.

Faţă de schema clasică unde temperatura interioara este menţinută de Tc cu

ajutorul bateriei de încălzire Bl, s-a introdus compartimentul de umidificare
cu abur, CU, cu care se realizează procesul RR1, controlul umidităţii
făcându-se cu traductorul de umiditate Tu.
Pentru realizarea procesului este nevoie de o instalaţie compusă din
distribuitor de abur şi un generator de abur care sa realizeze abur de calitate,
fără mirosul specific aburului obţinut în cazanele instalaţiilor de încălzire
sau a aburului tehnologic.
Fig. 1. Evoluţia procesului şi schema tehnologică de umidificare cu abur.

Umidificarea cu abur se poate realiza în agregatele de tratare cu diverse

tipuri de distribuitoare (v. fig. 2) dar şi direct în încăpere când procesul va
fi ER- încălzire în baterie, R1I1 - proces de evoluţie a aerului în încăpere
după o paralelă la e şi I1I - proces de umidificare izotermă în încăpere.
Umidificarea în încăpere se face fie cu umidificatoare cu abur amplasate în
încăpere (fig. 3) fie cu distribuitoare de abur cu ventilator (fig. 4.)
Pentru generarea aburului se pot utiliza generatoare de debite mici acţionate
cu energie electrică (fig. 5, 6)) sau de debite mari unde sursa de energie este
aburul tehnologic, prezentat schematic în fig. 7.
 a

c
Fig. 2. Distribuitoare de abur. a - tip registru, b,c - individuale
Fig. 3. Generatoare de abur de încăpere

Fig. 4. Distribuitor de aer cu ventilator

Fig. 6. Schema generator de abur electric
Fig. 5. Generator de abur electric. a - vedere, b - schema de montaj

În momentul în care în încăpere umiditatea scade, traductorul de umiditate

comandă deschiderea electroventilului 1, care permite pătrunderea apei în
generatorul de abur. Pentru ca acesta să nu se umple rapid există o diafragmă
2 care reduce debitul de apă pătruns. Apa pătrunde prin tubul 3 şi umple
recipientul 7 şi curge peste un senzor de conductivitate a apei 6, care
prelevează date pentru analiza apei. Surplusul de apă poate fi evacuat prin
tubul 5. Apa pătrunde apoi în tubul 4, creează o siguranţă împotriva
reîntoarcerii apei şi apoi în cilindrul generatorului de abur 11 şi între
electrozii acestuia 10. Se stabileşte continuitatea electrică şi curentul electric
creşte şi apa se încălzeşte rapid evaporându-se. În momentul în care apa
umple cilindru electrozii 8 sesizează acest lucru şi se închide
electroventilului 1. dacă apa umple cilindru o parte este evacuată prin vana
13. Periodic funcţie de analiza apei se elimină o parte din apă pentru a se
diminua concentrarea de minerale din apa din cilindru.
Un dispozitiv 12 va preveni ca depunerile de minerale să astupe vana 13.
La lipsa apei din cilindru curentul electric dispare şi nu se mai produce abur.
Cilindrii nu se ard dar trebuie curăţaţi datorită depunerilor de minerale.
 Fig. 7. Generator de abur având ca sursă de energie aburul industrial
2. Umidificarea adiabatică

Procedeul este tehnic mai simplu, deoarece procesul de umidificare

adiabatică se realizează prin pulverizare de apa recirculată, deci consum mic
de apa şi de energie de pompare, faţă de umidificarea izotermă unde este
nevoie de o sursa de abur şi dispozitive speciale de refulare. Cu aceleaşi date
cunoscute şi conform figurii 8. Starea U2 se determină la intersecţia lui xr1 cu
 =90%. Starea uU1 se va afla la intersecţia lui hr cu  =90% iar starea P la
intersecţia lui xu1 cu h U2
Procesul descris reprezintă o umidificare adiabatică în cascadă (2 trepte)
utilizata pentru obţinerea unui conţinut de umiditate ridicat. Fiecare treaptă
de umidificare este în acest caz urmată de o baterie de încălzire. În unele
cazuri se poate folosi doar o singură treaptă de umidificare
Fig. 8. Evoluţia procesului de umidificare adiabatică în cascadă
Pulverizarea se poate face cu camere de pulverizare cu unul sau două
registre de pulverizare sau cu camere de umidificare cu umplutură.(v. fig. 9)
La sistemele de supraumidificare cu apă se va avea în vedere tratarea apei de
pulverizare pentru a preveni riscul de apariţie a bacteriei Legionela.
 Fig. 9. Cameră de umidificare cu corp de umplutură
5). Pulverizarea de apă direct în încăperi
În cazul când se cer umidităţi relative mari în încăperi. Există posibilitatea ca
apa să fie pulverizată direct în încăperi folosindu-se diferite dispozitive de
pulverizare electromecanice sau hidropneumatice. O instalaţie folosind
dispozitive hidropneumatice este prezentată în fig. 10.
Această instalaţie presupune utilizarea unor duze speciale montate direct în
încăperea ventilată, care să realizeze o pulverizare foarte fină a apei încât
aceasta să se evaporeze imediat în aerul încăperii.
Alimentarea cu apă se face dintr-un rezervor de nivel constant, sub nivelul
duzelor de pulverizare.
În acest fel în cazul suprimării accidentale a alimentarii cu aer comprimat
apa nu va mai curge prin duze şi nu va mai fi dispersată. De asemenea, este
racordata la o instalaţie de aer comprimat care presupune un compresor K
racordat la o priza de aer, PA, şi un rezervor tampon, RT. Pe conductele de
distribuţie este intercalat un electroventil, Ev, controlat de un traductor de
umiditate, Tu, montat în încăperea ventilată. Stările aerului I, E şi R, rezultă
analog cazurilor anterioare. In mod normal aerul de stare R, va evolua în
încăpere după o dreapta paralela la , obţinându-se punctul S. Punctul A (v.
fig. 3. b), de temperatura ta, este egală cu temperatura după termometrul
umed a ti’ a stării I şi reprezintă starea apei pulverizate iar punctul S, stare a
aerului la partea superioară a încăperi, cu care ajunge aerul introdus prin
sistemul de ventilare mecanică. Deoarece evaporarea apei pulverizate în
încăpere este aproximativ adiabatică, punctul S se va afla la intersecţia
dreptei de h = const, dusă prin punctul I şi dreapta paralelă la  dusă prin
punctul R. Debitul de apă necesar a fi introdus va fi: G = D(xi-xs).

a b
Fig. 10. Instalaţie de supraumidificare cu pulverizare direct în încăpere
a- procesul de tratare, b- schema instalaţiei
 Fig.11. Duză de pulverizare cu aer comprimat

Duza antrenează apa prin efect de ejecţie datorat vitezei foarte mari de ieşire
a aerului comprimat care va pulveriza foarte fin apa antrenată.
 Fig. Instalaţie de pulverizare a apei direct în încăpere
a - detaliu montaj pulverizator, b – componenţa instalaţiei