Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 1

Surse de căldură neconvenționale 

Pompele de căldură 

 Istoria mijloacelor de climatizare şi încălzire 

Deşi trăiau într -o zonă cu climă blândă, egiptenii şi mesopotamienii aveau nevoie să se
încălzească în perioadele mai reci. Ei ardeau materiale combustibile dintre cele mai diverse pentru că
lemnul era rar în aceste zone şi trebuia păstrat pentru cuptoarele de sticlărie, olărit sau metalurgie.
Cei bogaţi dispuneau totuşi de mangal, pe care -l ardeau în recipiente din argilă. Dar, în general,
încălzirea era asigurată de cuptorul la care se gătea, alcătuit din două pietre şi, m ai rar, construit din
cărămizi. 
La începutul mileniului al II-lea î.Hr., în Mesopotamia era cunoscut hornul, dar, timp de
multe secole, nu a fost folosit, fiind socotit inutil în casele fără etaj, unde o singură gaură în acoperiş,
deasupra sobei, era sufici entă pentru evacuarea fumului.  
Grecii şi romanii foloseau acelaşi sistem. Ruinele oraşului Pompei demonstrează că numai
cuptoarele brutarilor aveau coşuri; casele, chiar cele   cu un etaj, aveau gaura clasică din tavan, fumul
şi gazele calde folosind, în acest caz, la încălzirea camerei de sus, unde erau depozitate carne, peşte,
fructe şi alte produse, la uscat, vinuri etc.
Tot la Pompei s-au găsit cazane mari, strămoaşele, în acelaşi timp, ale cazanelor pentru
încălzit apa, cât şi ale cazanelor tubulare pentru încălzire. La romani s -au descoperit o schiţă a
încălzirii prin pardoseală, precum şi instalaţii de apă rece şi caldă. Casele celor bogati şi băile publice
aveau hipocaus tes (instalaţii subterane pentru încălzire): parterul era construit pe piloni, între care se
afla un canal subteran, prin care circula aerul cald provenit de la un cuptor alăturat. În ceea ce
 priveşte apa caldă, într -o vilă din Pompei, s -a descoperit o instalaţie alcatuită dintr -un cuptor
deasupra căruia se afla un cazan de plumb, cu fundul de cupru, alimentat cu apă rece dintr -un tub, de
la un rezervor. Sala de baie primea, în acelaşi timp, apă caldă de la cazan şi apă rece de la rezervor.  
Cele mai vechi sobe erau construite din caramidă şi aveau forma semiconica eliptică. În
secolul al XIII-lea, hota a devenit rectangulară. Legat de randamentul scăzut al acestor sobe, i se
atribuie lui Benjamin Franklin această butadă: „Soba este cel mai bun mijloc de a se încălzi cât se
 poate de puţin arzând o cantitate de lemne cât se poate de mare”.  
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 2

În 1795, Benjamin Thompson, conte de Rumford, fizician englez de origine americană, la

vremea aceea ministru de război, s -a ocupat de problema sobelor, cu ocazia unei călă torii în Anglia.
El le-a prevăzut cu o gâtuitură deasupra vetrei, pentru a îmbunătăţi tirajul şi a înlocuit laturile
rectangulare cu doi pereţi oblici, care reflectă mai multă caldură s pre cameră. 
Toate aceste modificari au determinat reducerea la jumătat e a consumului de combustibil.
Prin 1800, acelaşi conte Rumford a realizat o instalaţie de încălzire centrală cu abur.  Prima instalaţie
de încălzire centrală cu apă caldă cunoscută (mai comodă pentru locuinţe) a fost aceea a arhitectului
Bonnemain, la castelul Pecq (1777).
De asemenea, în ciuda a ceea ce se crede adesea, climatizarea locuinţelor cu ajutorul
instalaţiilor de aer condiţionat nu este o noutate: începând cu 1836, Parlamentul de la Londra era
echipat cu o instalaţie care furniza aer rece vara ş i cald iarna.
Ventilatorul electric a fost inventat în 1882 de americanul Schuyler Wheeler, iar climatizorul,
în 1911, de compatriotul său, Willis Carrier. 

 Istoria pompei de caldură 

Principiul pe care se bazeaza o pompa de caldura, este principiul ciclului Carnot in urma
caruia obtinem energie termica dintr-un loc cu temperatura mai scazuta si o folosim intr-un loc cu
temperatura superioara. Ca sa ridicam temperatura va fi nevoie sa investim energie. Raportul dintre
energia obtinuta si energia investita reprezinta randamentul. Aplicatiile ciclului Carnot in gama larga
a inceput in secolul al XX-lea in special la frigidere si la aplicatii in care se solicita racire. Aplicatiile
 bazate pe partea de incalzire au inceput de citeva decenii decit. Primele aplicatii au aparut in SUA
unde s-a gasit necesitatea incalzirii iarna si racirii vara. Cu ocazia crizei de energie din 1974
aplicatiile au atras atentia europenilor si asiaticilor. Au inceput cercetari in Germania, tarile
Scandinave, Franta si Japonia in domeniu. Cu ocazia stabilizarii pretului titeiului, interesul a scazut,
si datorita pretului de cost destul de ridicat al instalatiei. Spre finele anilor 80 in special datorita
 problemelor de mediu, legate de emanarile de CO2 din nou a crescut interesul pentru pompele de
caldura. Datorita acestui interes crescut, au aparut pompe cu fiabilitate mai ridicata, compresoare mai
silentioase si randamente mult superioare. Pompele de caldura au aparut si in aplicatii casnice ca
instalatii rentabile pentru racire si incalzire. Astfel:
  1834 a fost construita prima pompa de caldura de catre Jacob Perkins cu agent termic
Diethylether.
  1852 Lord Kelvin descopera ca un frigider poate fi folosit si pt incalzit. Descopera ca in acest
caz energia folosita pentru functionarea pompei de caldura este mai mica decit energia
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 3

termica rezultata, deci pompa a absorbit energie din mediu (aer, apa, sol) si astfel a produs
energie.
  1855 s-a realizat o pompa de caldura dupa un proiect al lui Peter Ritter von Rittinger
amplasata in salina Ebensee, Austria, folosind principiul frigiderului.
  1860-1870 s-au studiat intens cele doua tipuri majore de frigidere, cu compresie si cu
absorbtie. Au aparut primele aplicatii pentru producerea de gheata, apoi, aplicatii pentru
racire in industria berii si industria alimentara.
  Dupa primul razboi mondial a inceput apogeul frigiderelor de uz casnic in special in Statele
Unite.
  1929 Criza mondiala a afectat dezvoltarea, dar fiind o instalatie rentabila s-au produs multe
frigidere. S-a finalizat o pompa de caldura mare pentru incalzirea cladirilor din Zürich.
  1945 S-a pus in functiune prima pompa de caldura cu sursa sol in Statele Unite.
Până în anii 1990, agenții frigorifici folosiți cu preponderență erau clorofluorocarburi, cum ar
fi R-12, parte din clasa florurilor clasice. Producția acestor agenți a fost oprită in 1995 datorită
impactului negativ pe care aceștia îl aveau asupra stratului de ozon. Au fost inlocuiți cu
hidroclorofluorocarburi, mai cunoscute ca R-134a. Acești agenți au înlăturat problemele legate de
instabilitatea clorului la expunerea la ultraviolete, dar aveau eficiență mai scăzută comparativ cu R -
12, necesitând un aport mai mare de energie mecanică. În aceeași perioadă s -au mai introdus
amoniacul (NH3) și propanul sau butanul, mai puțin corozivi dar inflamabili.
Începând cu anul 2001 s-a introdus dioxidul de carbon, cunoscut ca R- 744. În aplicații
rezidențiale și comerciale hidroclorofluorocarburile, R -22, sunt în continuare răspândite, deși
utilizarea hidrofluorocarburilor este in creștere, fiind considerați froni de substituție definitivă pentru
că nu conțin clor și astfel nu dăunează deloc stratului de ozon. În aparate cu ciclu Stirling sunt
folosiți ca agenți refrigeranți hidrogenul, heliul, azotul și chiar aerul, fiind astfel aparatel e cele mai
 prietenoase pentru mediu. Cele mai recente aparate incearcă folosirea izobutanului, R -600A, un
agent ce nu distruge stratul de ozon și este considerat ”verde” .

Ce este o pompă de caldură?

Pompa de caldura este un dispozitiv care misca energia termica dintr-un loc in altul. Prin
aceasta metoda, agentul termic se va raci sau se va incalzi. Energia termica astfel este retrasa dintr-un
loc si cedata intr-un alt loc. In cazul incalzirii, locul de unde se extrage energia termica poate sa fie
aer, apa sau sol pe cind locul unde se va ceda energia termica este spatiul ce se doreste sa fie incalzit.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 4

In cazul racirii energia se propaga in sens invers, energia termica se extrage din spatiul pe care dorim
sa-l racim, si o transportam in aer, apa sau sol.

T ipuri de pompe de căldură 

Cele două tipuri principale de pompe de căldură sunt pompe de căldură cu compresie și
 pompe de de căldură cu absorbție. Pompe de căldură cu compresie întotdeauna funcționează pe
energie mecanică (prin energie electrică), în timp ce pompele de căldură cu absorbție pot rula și pe
căldură ca sursă de energie (prin intermediul de energie electrică sau combustibili).  
O serie de surse au fost folosite ca surse de căldură pentru încălzirea clădirilor private și
administrative:
1.   pompe de căldură pe sursă de aer (extrag căldura din aerul exterior)  
a)   pompe de căldură aer -aer (transferă energie termică aerului din interior) 
 b)   pompe de căldură aer -apă (transferă energie termică unui rezervor de apă)  
2.   pompe de căldură geotermale (extrag căldura din sol sau din surse similare)
a)   pompe de căldură geotermale-aer (transfer de energie termică către aerul din interior)  
   pompe de căldură sol-aer de (solul este sursă de căldură)  
   pompe de căldură rocă-aer de (roca este sursă de căldură)  
   pompe de căldură apă-aer (corp de apă ca sursă de căldură)  
 b)   pompe de căldură geotermale-apa (transferă caldură unui rezervor de apă)  
   pompe de căldură sol-apă (solul este sursă de căldură) 
   pompe de căldură roca-apă (roca este sursă de căldură) 
   pompe de căldură apă-apă (corp de apă ca sursă de căldură)  

Funcționalitatea pompei  de caldură 

O pompă de căldură este o instalație care, consumând lucru mecanic, transferă căldură de la
un mediu de temperatură mai joasă (mai rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai cald).
Cantitatea de căldură transmisă mediului cald este mai mare decât lucrul mecanic consumat. Aceste
instalații se folosesc în general pentru încălzire. 
În România, aproximativ 160 de sisteme de încălzire și răcire pe bază de pompe de căldură au
fost comercializate în anul 2008. Costul unui astfel de sistem de încălzire și răcire este de circa
25.000 de euro pentru o casă de 100.000 de euro cu o suprafață de până la 120 -150 de metri pătrați.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 5

Pompa de caldură este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate transporta căldură de la o

locație ("sursă") la o altă locație ("radiator" sau "schimbător de căldură") folosind lucru mecanic, de
obicei în sens invers direcției naturale de mișcare a căldurii. Majoritatea pompelor de căldură sunt
folosite pentru a muta căldura de la o sursă cu temperatură mai mică la un radiator cu temperatură
mai mare. Cele mai comune exemple de astfel de pompe se regăsesc în frigidere, congelatoare,
aparate de aer condiționat și invertoare de căldură. 
Funcționarea pompelor de căldură se bazează pe proprietățile unui fluid la schimbarea stării
de agregare, mai precis la lichefiere si evaporare. Cel mai adesea pompele de căldură extrag căldura
din aer sau pământ, motiv pentru care unele din ele nu mai lucrează eficient când temperatura
mediului scade sub -5 °C.

 Modul de operare
În conformitate cu principiul al doilea al termodinamicii, căldura nu poate “curge” spontan
dintr-o locație mai rece într -o zonă mai caldă; lucru mecanic este necesar pentru a realiza acest lucru.
Având în vedere că pompa de căldură sau frigiderul utilizează un anumit lucru mecanic
 pentru a muta lichidul refrigerant, cantitatea de energie depusă pe partea de cald este mai mare decât
cea luată din partea rece.  
Cele mai întâlnite pompe de căldură funcționează prin exploatarea proprietăților fizice ale
unui fluid cunoscut sub denumirea de "agent frigorific" atunci când acesta trece prin procese de
evaporare și de condensare.  
Reprezentare schematică a ciclului de funcţionare prin vaporizare -condensare pentru o pompa
de căldură: 1) condensator, 2) supapă de expansiune, 3) evaporator, 4) compressor.  
Fluidul de lucru, în stare gazoasă, este sub presiune și circulat prin sistem prin intermediul unui
compresor. La ieșirea din compresor, gazul acum fierbinte și sub presiune mare este ră cit într-un
schimbător de căldură numit "condensator", până când condensează într -un lichid aflat la o presiune
mare și o temperatură moderată. Agentul frigorific condensat trece apoi printr -un dispozitiv de
scădere a presiunii ca o supapă de expansiune, u n tub capilar, sau eventual un dispozitiv extractor de
lucru mecanic, cum ar fi o turbină. După acest dispozitiv, lichidul refrigerant aflat acum într -o stare
quasi-lichidă trece printr -un alt schimbător de căldură numit "evaporator" în care agentul refrig erant
se evaporă prin absorbție de căldură. Fluidul revine astfel la compresor și ciclul se repetă.  
Într-un astfel de sistem este esențial ca agent frigorific ajungă la o temperatură suficient de
mare atunci când comprimat, deoarece conform legii a doua a termodinamicii caldura nu poate curge
dintr-un mediu rece la unul mai cald. Practic, acest lucru înseamnă că agentul frigorific trebuie să
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 6

ajungă la o temperatură mai mare decât cea ambientală în jurul schimbătorul de căldură din partea de
 presiune inaltă. În mod similar, lichidul trebuie să ajungă la o temperatură suficient de scăzută după
expansiune pentru a putea absorbi energie termică din mediul rece, adică lichidul trebuie să fie mai
rece decat mediul înconjurător schimbătorului de căldură din partea   de joasă presiune. În special,
diferența de presiune trebuie să fie suficient de mare pentru fluidul să condenseze în partea fierbinte
și să se poată încă evapora în regiunea de presiune   mai mică, la partea rece. Cu cât se dorește o
diferență de temperatură mai mare, cu atât mai mare diferența de presiune necesară va fi mai mare și
 prin urmare, mai multă energie necesară pentru a comprima fluidul. Astfel, în cazul tuturor pompelor
de căldură, eficiența energetică (cantitatea de căldură mutată pe unitate de  lucru mecanic consumat)
scade cu creșterea diferenței de temperatură. 
Frigiderele, aparatele de aer condiționat precum și unele sisteme de încălzire sunt aplicații
obișnuite care utilizează această tehnologie. Datorită necesarului foarte variat de temperaturi și de
 presiuni, sunt disponibili mulți agenți frigorifici diferiți. 
În aplicații din domeniul climatizării, o pompă de căldură se referă în mod normal la un
dispozitiv de vaporitare-condensare care include o supapă dublu -sens și schimbătoare de căldură
optimizate, astfel încât direcția fluxului de căldură poate fi inversat. Prin intermediul supapei se
selectează direcția pe care circula agentul refrigerant pe parcursul unui ciclu și prin urmare, pompa
de căldură poate furniza unei clădiri fie încălzire fie răcire. În climatele mai reci setarea implicită a
supapei este de încălzire, în timp ce setarea implicită în climatele calde este de răcire. Pentru că cele
două schimbătoare de căldură, condensator și vaporizator, trebuie să schimbe între ele funcțiile, ele
sunt optimizate pentru a efectua în mod corespunzător în ambele moduri. Ca atare, eficiența unei
 pompe de căldură reversibilă este de obicei ușor mai mică decât cea a două mașini separate
optimizate pentru un singur proces.
În aplicațiile de  instalații sanitare, o pompa de caldură este uneori utilizată pentru incălzirea sau
 preîncălzirea apei pentru piscine sau încălzitoare de apă menajeră.  
În aplicatii oarecum rare, ambele capacități atât de extracție cât și de adăugare de căldură pot
fi utile și de obicei rezultă în utilizarea foarte eficientă a energiei de intrare. De exemplu, atunci când
un aparat de aer condiționat folosit pentru răcire poate fi adaptat la un aparat pentru încălzirea apei, o
singură pompă de căldură poate sluji la două scopuri utile. Din păcate, aceste situații sunt rare din
cauza cererii semnificativ diferite pentru profile de încălzire și răcire. 
Pompa de cladura face ca un agent termic sa circule printr-o instalatie formata din compresor,
condensator ventil de expansiune si vas de expansiune. Agentul termic se incalzeste si chiar devine
gaz in clipa in care absoarbe energia din mediul din care extrage energia termica. Prin traversarea
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 7

compresorului, temperatura agentului va creste in continuare. Ajungind in condensator, se transforma

in lichid si cu ocazia asta cedeaza energia termica. Acest proces se numeste ciclu Carnot.

1.  Schimbator de caldura (condensator)

2.  Supapa de expansiune
3.  Schimbator de caldura (evaporare)
4.  Compresor

În cazul în care dorim ca instalatia sa fie folosita si pt racire si pentru incalzire, mai avem
nevoie de o supapa de sens, care inverseaza sensul agentului termic prin instalatie.
Principiul ciclului Carnot sta la baza pompei de caldura. Descrierea ciclului perfect
termodinamic a fost elaborata de francezul Nicolas Léonard Sadi Carnot in anul 1824, stand la baza
teoretica a unei pompe de caldura ideale.
Ciclul ideal Carnot arata ca randamentul teoretic al unei pompe de caldura depinde in cea mai
mare masura de diferenta de temperatura dintre sursa si consumator. Puterea pompei de caldura
creste cu scaderea diferentei dintre cele doua temperaturi.
In practica, randamentul se calculeaza ca raport intre energia obtinuta si energia consumata.

Pe acest grafic este prezentata raportarea randamentului la randamentul incalzirii electrice.

 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 8

Cel mai mare randament exista la ciclul ideal Carnot. Ciclul Rankine este folosit la turbinele
centralelor termoelectrice unde sursa provine din arderea unui combustibil fosil. Diferenta majora
este, ca la Rankine comprimarea se executa de o pompa cind agentul termic este in stare lichida, iar
la ciclul Carnot, comprimarea se executa de un compressor cind agentul termic se afla in stare
gazoasa.
Linia intrerupta reprezinta obisnuitele pompe de caldura cu compresor electric. Elementele
Peltier folosesc gradientul diferit de temperatura a diferitelor elemente, la actiunea curentului
electric. Incalzirea electrica a fost reprezentat printr-o constanta 1, la care am raportat randamentele.

De ce este buna o pompa de caldura?

O pompa de caldura consuma mai putina energie (electrica) decit produce (caldura).
Raportul dintre energia obtinuta si energia consumata se numeste coeficient de performanta (COP -
Coefficient Of Performance), care este caracteristica de baza a unei pompe de caldura. In acest sens,
randamentul pompei de caldura poate sa depaseasca 100 % si uzual este de 300 - 600 %.

 Necesitatea bunei funcționalități a pompelor de căldură 

Sistemele cu pompe de caldura au in componenta trei parti de baza:
1.  sursa
2.   pompa de caldura si schimbatoarele de caldura prin care circula agentul termic
3.  reteaua de incalzire / racire
Sursa poate sa fie aerul, apa sau solul. Energia termica colectata se propaga de la sursa prin
intermediul unui schimbator de caldura la agentul termic. Tot agentul termic transporta energia
termica pina la al doilea schimbator de caldura, unde preda energia termica retelei de incalzire/racire.
In cazul incalzirii, rezultatele cele mai bune se obtin prin metode de incalzire cu temperaturi scazute.
Aceste metode sint incalzirea prin pardoseala, tavan, perete, plinta etc.

Pompa de caldura foloseste energie regenerabila ?

Da, pompele de caldura folosesc energii regenerabile. Cele mai multe pompe de caldura
folosesc indirect energia solara, sursa inmagazineaza energia solara, iar cu ajutorul pompei de
caldura este folosita la nevoile noastre. Unele pompe de caldura, care folosesc ca sursa solul, sint
capabile sa utilizeze si energia geotermala.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 9

 Sursele de energie folosite de pompele de caldur ă 

Sursa de caldura a pompelor de caldura, in cele mai multe cazuri este energia solara obtinuta
din sol apa sau aer. In afara de asta, se pot folosi si energii reziduale de la procese industriale.
 La varianta aer-aer   (aer:sursa, aer:incapere de incalzit) aerul din exterior este racit prin intermediul
 pompei de caldura pentru a incalzi o incapere (instalatie de climatizare in regim de incalzire).
 La varianta aer-apa (aer:sursa, apa:destinatie) aerul din exterior este racit prin intermediul pompei
de caldura. Astel se obtine apa calda.
 La varianta apa-apa  (apa:sursa, apa:destinatie) folosim apa de la un riu sau lac care va fi racit,
 pentru a obtine apa calda.
Varianta sol-apa (sol:sursa, apa:destinatie) poate sa fie de doua tipuri:
  cu colectare din sol in varianta orizontala foloseste o retea de tevi, amplasata sub nivelul
solului la 1.5-2m si cu o suprafata totala de 2-2.5 ori a suprafetei de incalzit
  cu colectare din sol in verticala prin put forat la circa 60-100m

 Avantajele pompelor de caldură 

Pompele de caldura sint deosebit de performante, deoarece energia introdusa (platita ca
energie electrica) este mult inferioara energiei produse. Reprezinta o alternativa la resursele actuale,
care tind spre epuizare. Pompele de caldura sint ecologice deoarece folosesc energii reziduale sau
refolosibile in locul energiilor obtinute prin arderea combustibililor fosili (pacura, gaze neturale,
carbune).

 Amortizarea
La pompele de caldura amortizarea se considera rapida, deoarece cheltuielile de functionare
si de intretinere sint mai mici decit la alte sisteme. Intr-adevar, investitia initiala este mai mare ca la
sisteme conventionale de incalzire, dar din cauza duratei medii de viata lungi si in contextul cresterii
continue a pretului energiei, aceasta va fi rapid recuperata.
Prin utilizarea pompelor de caldura putem rezolva toata instalatie de racire si incalzire
necesara unei locuinte. In medie valoarea COP al unei pompe de caldura este undeva intre 3 si 6,
ceea ce inseamna ca vom investi sub forma de consum de curent electric doar 15-30% din costul
total de incalzire, restul se obtine din energia sursei. Asta inseamna ca cheltuielile de incalzire se
diminueaza. Sa nu uitam de cresterea drastica a pretului gazului, chiar superioara cresterii pretului
curentului electric.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 10

Pompa de caldura, poate sa furnizeze si nevoia de apa calda menajera, pe linga incalzire. In
cazul unei proiectari si realizari ingrijite, vom obtine si racirea chiar si in zilele cele mai calduroase,
mult mai ieftin decit prin instalatii de climatizare clasice. In aceeasi timp, durata de viata poate sa
depasesca 40 de ani, ceea ce garanteaza amortizarea.

Comparatii intre diverse tipuri de pompe de încălzire 

Varianta apa-apa :

 Avantaje
  cel mai mare COP : 5-7 (la o
temperatura de 10 °C a apei)
  COP stabil
  folosibil si pt racire pasiva
  nu necesita sistem alternativ
de incalzire
 Dezavantaje
  foloseste cantitati imense de
apa
  cantitate de manopera
extrem de mare la instalare
  in cazul in care sursa de apa
seaca, nu mai este functional
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 11

Varianta sol-apa cu put forat

 Avantaje
  COP bun : 4.5-5 (la o temperatura de 0
°C a solului)
  COP stabil
  folosibil si pt racire pasiva
  exista resurse si pt viitor
  se poate instala practic oriunde
  nu necesita sistem alternativ de incalzire
 Dezavantaje
   poate sa deranjeze radacina plantelor
(mentineti cel putin 2m distanta)
  instalare costisitoare, necesita retea de
tevi ingropate in pamint
  cantitate de manopera extrem de mare la
instalare (2-2.5 x suprafata ce se va
incalzi)

Varianta sol-apa cu retea colectoare

 Avantaje
  COP bun : 4.5-5 (la o temperatura de 0
°C a solului)
  COP stabil
  folosibil si pt racire pasiva
  exista resurse si pt viitor
  se poate instala practic oriunde
  nu necesita sistem alternativ de incalzire
 Dezavantaje
   poate sa deranjeze radacina plantelor
(mentineti cel putin 2m distanta)
  instalare costisitoare, necesita retea de
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 12

tevi ingropate in pamint

  cantitate de manopera extrem de mare la
instalare (2-2.5 x suprafata ce se va
incalzi)

Varianta aer-apa
 Avantaje
  simplu, usor de instalat
  nu necesita pregatiri speciale la
instalare
 se poate instala oriunde
  se poate adapta usor pentru a
completa sistemul existent de
incalzire
  este cea mai ieftina dintre tipurile
 prezentate
  se poate monta atit in interior cit si in
exterior
 Dezavantaje
  COP scazut : 2.6-3.5 (la o
temperatura de 2 °C a aerului)
  COP dependent de temperatura
  necesita sistem alternativ de incalzire
  in cazul unei instalatii interioare,
 produce zgomot circa 54 dB

Costuri
Costul unui astfel de sistem de incalzire si racire este de circa 25.000 de euro pentru o casa de
100.000 de euro cu o suprafata de pana la 120-150 de metri patrati.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 13

Pompele de caldur ă pentru spațiile comerciale

Pompele de caldura  pentru spațiile comerciale pot fi instalatii centrale conectate la o conducta
de aer, la sistem hidraulic sau un sistem multi-zonal în care mai multe unități de pompe de caldura
sunt plasate în diferite zone ale clădirii pentru a oferi spații  individuale. Eficiente pentru clădirile
mari, sistemele de pompe de căldură apă - buclă, implică furnizarea unei bucle de apă folosita pentru
încălzire și răcire, prin intermediul unui turn de răcire și sursa de  încălzire auxiliară ca rezervă.
Aerul este mediul de distribuție cel mai frecvent aparut in pietele mature de pompe de caldura
din Japonia și Statele Unite ale Americii. Aerul este fie trecut direct într-o cameră de unitatea de
spatiu conditionat, fie distribuit sistemului de captare printr-un aer forțat. Temperatura de ieșire a
unui sistem de distribuție a aerului se află de obicei în intervalul de 30-50 ° C.
Sistemele de distribuție a apei (sisteme hidraulice) sunt utilizate în mod preponderent în
Europa, Canada și part ea de nord-est a Statelor Unite. Sisteme de radiatoare conventionale necesita
temperaturi ridicate de distributie, de obicei, 60-90 ° C. Radiatoare de joasă temperatură de astăzi și
convectoarele sunt proiectate pentru o tempe ratură maximă de lucru de 45 -55°C , în timp ce o
tempereatura de 30-45°C este tipic ă  sistemelor de încălzire prin pardoseală. Tabelul de mai jos  
sintetizează cerințele tipice de temperatura pentru diferite sisteme de caldura si de distributie la rece.

Aplicare   Temperatura de alimentare  

Încălzirea aerului 30 - 50
Distribuția aerului 
Încalzirea prin pardoseală; temperatură 30 - 45
scăzută (modernă)
Radiatoare 45 - 55
Sisteme hidraulice Temperatură înaltă (conventională) radiatoare 60 - 90
Termoficare - apă caldă  70 - 100
Încălzirea prin pardoseală  30 - 35
Încălziri distincte Termoficare apă caldă  100 - 180
dupa caz Aer rece 10 - 15

Racirea spațiului  Apă răcită  5 - 15

District de răcire  5-8

Pentru ca o pompă de căldură să funcționeze eficient atunci cand diferenta de temperatura

dintre sursa de caldura si radiator (sistemul de distributie) este mic a, temperatura de distribuție a
acestora  pentru incalzire ar trebui să fie cât mai scăzută posibil, în timpul sezonului în care se face  
încălzirea.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 14

Tabelul următor   prezintă COP  (coeficientul de performață) tipic pentru o pompa de încălzire

apa-apa care operează în diverse sisteme de distributie a caldurii. Temperatura sursei de căldură este
de 5°C, iar căldura randamentului pompei Carnot este de 50%.
Sistemul de distribuție a că ldurii  COP 
Radiatoare convenționale (60/50°C) 2.5
Încălzirea prin pardoseală (35/30°C) 4.0
Radiatoare moderne (45/35°C) 3.5

 Sursele de căldură 
Performanța tehnică și economică a unei pompe de căldură este strâns legată de
caracteristicile sursei de căldură. O sursă de căldură ideală   pentru pompele de căldură în clădiri
trebuie să aibă o temperatură ridicată și stabilă în timpul sezonului de încălzire; ea  este disponibilă
din abundență, nu este coroziv ă sau poluantă, are proprietăți termofizice favorabile, iar utilizarea sa
necesită investiții și costuri operaționale reduse. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri,
disponibilitatea sursei de căldură este factorul cheie care determină utilizarea acestuia . Tabelul de
mai jos prezintă surse le de căldură frecvent utilizate. 
Aerul și de evacuarea acestuia, solul și  apele subterane sunt surse practice de căldură pentru
 sistemele mici de pompe de căldură, în timp ce apa de mare / lac / râu, piatră (sub formă geotermală)
și a apelor uzate sunt utilizate pentru sistemele mari de pompe de căldură.

Surse de căldură utilizate în mod frecvent 

Sursa de căldură   Temperatura (°C) 
Aerul ambiental - 10 - 15
Evacuarea aerului 15 - 25
Apa subterană  4 - 10
Lacuri 0 - 10
Râuri 0 - 10
Mări 3-8
Roci 0-5
Sol 0 - 10
Ape uzate și afluenți   >10

 Aerul înconjurător   este gratuit și disponibil pe scară largă   și este cea mai comuna sursa de
căldură pentru pompele de căldură. C u toate acestea, pompele de căldură aer -aer, ating, în medie, un
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 15

factor de performanță sezonieră (SPF ) cu 10-30% mai mic față de po mpe de căldură apă -apă. Acest
lucru se datorează în principal scăderii rapide a capacității de  performanță, scăderii de temperatură a 
aer ului, a diferenței relativ ridicate a temperaturii în evaporator și energiei necesară pentru
dezghețare a vaporizator ului și a ventilatoarelor .
În climate ușoare și umed e, înghețul se va acumula pe suprafata de vaporizare în intervalul de
temperatură 0-6°C, ceea ce duce la o capacitat e redusă a performanței   sistemului de pompe de
căldură. Decongelare bobinei   se realizează prin inversarea ciclului pompelor de căldură sau prin alte
mijloace, mai puțin eficiente energetic. Creșterea consumul de energie și coeficientul global de
 performanță (COP) al pompei de căldură scade odată cu creșterea frecvenței de dezghețare. Folosind
dezghețare a, se poate îmbunătăți în mod semnificativ eficiența de ansamblu a sistemelor. 
 Evacuarea (ventilarea)  aerului este o sursă de căldură comună pentru pompele de căldură
folosite în spațiile  comerciale. Pompa de căldură recuperează căldura din aerul de ventilație   și oferă
apă și/sau încălzirea spațiului. Este necesară funcționarea continuă a sistemului de ventilație în
timpul sezonului de încălzire sau pe tot parcursul anului. Unele unități sunt, de asemenea, concepu te
 pentru a utiliza atât evacuarea aerului cât și aerul ambiental. Pentru clădiri mari,  pompele de căldură
 bazate pe aerul de evacuare sunt adesea folosite în combinație cu unități de recuperare aer -aer a
căldurii.
 Apele subterane  sunt disponibile la temperaturi stabile (4-10°C). Sistemele deschise sau
închise sunt utilizate pentru ca un robinet pentru această sursă de căldură. În sisteme le deschise
apelor subterane, apa este pompată în sus, răcită  și apoi reinjectată într-un rezervor separat sau întors
în apele de suprafață. Sisteme deschise ar trebui să fie proiectate cu grijă pentru a evita problemele,
cum ar fi înghețarea, coroziune și ancrasarea. Sistemele
închise pot fi, fie sisteme de expansi une directă, cu
fluidul de lucru de evaporare spre conductele
subterane, fie  sisteme buclă. Datorită diferenței de
temperatură suplimentară  internă, sistemele buclă au în
general o performanță mai scăzută, dar sunt mai ușor
de întreținut. Un dezavantaj major al pompelor de
căldură de apa-sol este costul de instalare al sursei de
căldură. În plus, reglementările locale pot impune
constrângeri severe în ceea ce privește interferența  privind sursele de apă și posibilitatea de poluare a
solului.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 16

Sistemele bazate pe sol   sunt utilizate pentru spații comerciale  și au avantaje similare
sistemelor de apă, adică au temperaturi anuale relativ ridicate. Căldură este extrasă   din conducte
stabilite orizontal sau vertical în sol (bobine de teren orizontale/verticale) și au o expansiune directă
 precum sistemele buclă. Capacitatea termică a solului variază în funcție de conținutul de umiditate și
de condițiile climatice. Datorită extragerii  căldurii din sol, temperatura acestuia va s cădea în timpul
sezonului de încălzir e. În regiunile reci, cea mai mare parte a energiei este extras ă  sub formă de
căldură latentă, atunci când solul îngheață. Cu toate acestea, în timpul verii soarele va ridica
temperatura la sol, însă este posibilă o recuperarea completă a acesteia.
Căldura geotermală  poate fi utilizată în regiuni fără sau cu o neglijabilă formare a apei
freatice. Adâncimea tipică a găuii variază între 100 și  200 de metri. Când este nevoie de o capacitate
termică mare găurile sunt înclinate pentru a ajunge la un volum mare de piatră. Acest tip de pompă
de căldură este întotdeauna conectat la un sistem cu buclă   cu țevi de plastic sudate. Unele sisteme -
geotermale sun cuplate la clădirile comerciale folosesc  piatra ca sursa de căldură și de depozitare la
rece. Din cauza costului relativ ridicat al operațiunii de foraj, căldura geotermală   este rareori
atractivă din punct de vedere economic pentru uz casnic.

 Râurile și apa de lac sunt, în principiu, o sursă de căldură foarte bună, dar au  dezavantajul
major al temperaturii scăzută  în timpul iernii (aproape de 0 C). Proiectarea sistemului necesită o
atenție sporită, pentru a evita înghețarea evaporatorului. 
 Apa de mare   este o sursă de căldură excelentă în anumite condiții   și este folosită în principal
 pentru pompele de căldură mijlocii și mari. La o adâncime de 25 -50 de metri, temperatura mare este
constant ă (5-8°C), iar formarea gheații  nu aduce nicio problemă (punct de congelare -1°C până la -
2°C). Ambele sisteme pot fi utilizate: și cel de expansiune directă, dar și cel cu buclă. Este important
să se utilizeze schimbătoare și pompe de căldură rezisten te la coroziune pentru a reduce la minimum
ancrasarea organică în conducte a apei de mare.  
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 17

 Apele uzate și a fluenții  se caracterizează printr -o temperatură relativ ridicată și constantă pe

tot parcursul anului. Exemple de posibile surse de căldură din această categorie sunt sistemele de
canalizare (tratate și netratate de apă de canalizare), afluenți industrial i, apa de răcire din procesele
industriale sau de generare a energiei electrice și termice condensatoare de la instalațiile de răcire.
Constrângerile majore pentru utilizarea în clădiri rezidențiale și comerciale sunt legate, în general, de
distanța până la utilizator   și disponibilitatea variabilă a fluxului de căldură  reziduală. Cu toate
acestea, apele uzate și afluenții servesc ca o sursă de caldură ideală   pentru pompele de caldură 
industriale în realizarea economiilor industriale de energie.

 Legendă: 

1.   Pompe de căldură în clădiri rezidențiale.

1a Pompe de căldură în case unifamiliale.
1b Pompe de căldură în case multifamiliale.
2.   Pompe de căldură în birouri și clădiri comerciale.
3.  Utilizarea industrială a pompelor de căldură.
3a Sursa de termoficare.
3b Procesul de energie.
4.   Pompele de căldură utilizate în și pentru infrastructură.
4a Metrouri/tuneluri.
4b Sistemele de canalizare.
 

 Bogdan Andrei Rotaru - Surse de căldură neconvenționale 18

4c Grila de energie (încălzire centralizată sau "sursa rece").

5.  Structura cladirii ca schimbător de căldură.
5a Piloți de căldură.
5b Beton activat.
6.   Pompe de căldură de stocare pentru energia electrică verde.