Descoperirea frigiderului

William Cullen, de la Universitatea Glasgow, a fost cel care a inventat prima

tehnică frigorifică modernă, în 1748. Răcea aer prin evaporarea lichidelor într-un
vid, dar nu a avut nicio tentativă de a-i da acestei tehnici o utilizare practică. În
Britania secolului al XVIII-lea se ştia că alimentele proaspete trebuie ţinute la rece
pentru a nu se strica. Casele aveau adeseori cămări cu lespezi de piatră, care
păstrau răcoarea. Cei bogaţi aveau gheţării – un fel de igluuri din cărămidă parţial
subterane în care era stocată în paie zăpadă şi gheaţă strânsă de pe câmpuri, râuri şi
lacuri, iarna, sau adusă de la munte. De acolo se lua gheaţă cu găleata când era
nevoie să se păstreze carnea proaspătă sau să răcească băuturile sau deserturile.
Parte din gheaţa astf el păstrată putea fi vândută măcelarilor sau negustorilor de
peşte sau distribuită la casele oamenilor. Gheaţa se păstra câteva luni bune în
gheţării, ţinând până primăvara târziu sau chiar până în vară.
Cuvântul frigider a fost inventat de Thomas Moore în 1800. Dispozitivul inventat
de Moore era mai mult ceea ce am numi astăzi o cutie frigorifică decât un frigider.
Consta dintr-o vană din lemn de cedru căptuşită cu blană de iepure şi umplută cu
gheaţă, în centrul căreia se afla un container din tablă. Moore a proiectat această
cutie frigorifica pentru a transporta unt din Maryland la Washington D.C.
Prima maşină frigorifică a fost proiectată în 1805 de către inventatorul american
Oliver Evans. In 1844, un doctor american pe nume John Gorrie a construit o
maşină pe baza invenţiei lui Evans, pentru răci aerul şi a-şi reconforta pacienţii cu
febră galbenă. Procesul de re gerare era aşadar aplicat deja unei forme simple de
condiţionare a aerului. În 1902, Willis Haviland Carrier a prezentat primul sistem
de a condiţionat proiectat special în acest scop. Pe tot parcursul secolului al XIX-
lea, diverşi inventatori aduseseră tehnicii frigorifice mici îmbunătăţiri. Contribuţii
utile au avut James Harrison, Charles Tellier, David Boyle şi Raul Pictet.
Primul frigider comercial pentru ţinerea la rece a alimentelor a fost produs în 1911.
În 1915, Alfred Mellowes a realizat un model mai com-pact, care se preta la
producţia în masă pentru uz atât comercial, cât şi casnic. Afacerea lui Alfred
Mellowes a fost preluată de General Motors Hei ani mai târziu şi W. C. Durant,
preşedintele GM, a fondat Frigidaire Company pentru a produce în masă frigidere
pentru piaţa americană.
În 1900, aproximativ jumătate din gospodăriile din Statele Unite foloseau gheaţă
topită şi o cutie frigorifică pentru a-şi păstra mâncarea rece: cealaltă jumătate nu
dispunea de nicio modalitate de a răci alimentele. Unul dintre primele frigidere
casnice a fost instalat la reşedinţa unui magnat al petrolului, Walter Pierce.
Inventatorul francez Marcel Audiffren a fost interesat de perfecţionarea frigiderelor
pentru uz casnic. Patentele lui au fost cumpărate de American Audiffren
Refrigerating Machine Company. Aparatele au fost fabricate în Indiana. Primul
frigider Audiffren a fost vândut în 1911, pentru aproximativ 1100 de dolari; un preţ
 de două ori mai mare decât al unui autoturism. O caracteristică a primelor sisteme
frigorifice casnice era aceea că, în timp ce aveau o cutie rece amplasată în
bucătărie, maşinăria (care includea un motor şi un compresor) trebuia adăpostită
într-o cameră alăturată sau în pivniţă, necesitând un spaţiu destul de mare.
Preţul de vânzare a scăzut treptat şi tot mai multe familii americane Şi-au putut
permite cumpărarea unui frigider. Produsele au devenit şi mai compacte. în 1923,
Frigidaire a scos pe piaţă prima unitate autonomă. Tot în anii 1920 s-au introdus
compartimentele de congelare cafre au făcut posibilă producerea de cuburi de
gheaţă pentru băuturi.
Primul frigider cu adevărat popular a fost produs de General Electric consta dintr-o
cutie frigorifică albă simplă, aşezată pe picioare scurte, asupra căreia se afla
mecanismul, montat într-o cameră albă în formă e tambur. Acest prim frigider cu
adevărat modern a fost introdus în 1927. A fost vândut în peste un milion de bucăţi
şi unele dintre ele sunt şi azi în stare de funcţionare. De atunci înainte frigiderul a
suferit mai degrabă mici îmbunătăţiri decât schimbări revoluţionare.
Compartimentele de congelare au devenit din ce în ce mai populare în anii 1940. În
anii 1950 şi 1960 au fost introduse funcţii de genul congelării automate. În anii
1980 s-au făcut progrese în ceea ce priveşte randamentul, iar preocupările legate de
mediu au condus la interzicerea utilizării clorofluorocarburilor (CFC) ca agenţi de
răcire în sistemele etanşe. Uităm uneori că CFC au fost adoptate din cauză că
agenţii de răcire anteriori erau extrem de periculoşi. Până în 1929 frigiderele
utilizau trei gaze toxice: amoniacul, clorura de metil şi dioxidul de sulf. In anii
1920 s-au produs câteva accidente mortale când clorura de metil s-a scurs din
frigidere.