De la lux la practic: sticla englezească și

germană[modificare | modificare sursă]

Interiorul unei sticle albastre

Dacă venețienii făceau la Murano obiecte din sticlă de foarte mare valoare, în schimb epoca
modernă a deschis calea către industria sticlăriei în sensul propriu al cuvântului.
Primele încercări le-au făcut englezii. Ei au introdus cărbunele în procesul de producție al sticlei și
au dezvoltat o industrie în care calitatea consta mai ales în rezistență și aplicabilitate practică,
frumusețea fiind o problemă secundară.
Ca o paranteză, putem spune că unele încercări de preluare a metodelor englezești au fost făcut în
sec. XVII și de germani. Aceștia însă, sub influența mai mare a Veneției, nu au rezistat tentației de a
crea tot felul de obiecte originale din sticlă, cu o fantezie demnă de un neam latin. Printre acestea
cele mai răspândite au fost paharele kutrofle și respectiv "paharul de pedeapsă". Primele necesitau
multă răbdare, vinul curgând din ele picătură cu picătură, dar cu un șuierat ascuțit, ca al berzei.
"Paharul de pedeapsă" avea forma unei ciuperci răsturnate, și din el se putea bea tot numai picătură
cu picătură, dar pe deasupra rotind tot timpul "ciuperca".
Introducerea cărbunelui în producerea sticlei s-a făcut de către englezi din necesitate: lipsea lemnul
folosit în alte fabrici de sticlă din lume. Procedeul Talwell de ardere a cărbunelui (1618) a făcut ca
sticla să fie obținută dintr-o singură ardere, nu din două, ca mai înainte. Totuși temperatura maximă
a cuptorului era sub 1300 grade Celsius, iar eficiența scăzută.
După cca. 200 de ani un german, Friederic Siemens, a realizat ceea ce a fost ulterior cunoscut
drept Cuptorul Siemens: un cuptor cu recuperator de căldură. Bazat nu pe cărbune, ci pe gaz,
acesta folosea aerul fierbinte eliminat de cuptor pentru a preîncălzi aerul și gazul înainte de ardere.
A fost de ajuns să apară și cuptorul cu vană, pentru a se deschide calea industriei moderne a
sticlăriei, iar sticla să devină, cu toată noblețea sa, din obiect de lux, obiect practic, de largă
întrebuințare. În zilele noastre acest tip de sticlă este ales mai cu seamă de cei bogați.