Istoria milenara a sticlei :

Cea mai veche sticla este sticla vulcanica, rezultata prin racirea rapida a lavei.
Diferite obiecte ca varfuri de sulite, topoare, oglinzi, se pastreaza in diferite muzee.
Cel mai vechi obiect din sticla propriu-zisa se considera o amuleta albastra ce a
fost gasita in Egipt si este datata in anul 7000 i.e.n. In Egipt si Liban au fost
descoperite perle din sticla vechi de 5500-3400 ani.
Intr-o localitate din apropierea Bagdadului s-a gasit un cilindru din sticla albastrudeschis, fara incluziuni sau defecte, datata la circa 2700 ani i.e.n. Calitatea
deosebita a sticlei atesta existenta unei indelungate experiente si ca atare se
presupune ca in Asia sticla era cunoscuta inaintea Egiptului.
Se estimeaza ca producerea unor vase in intregime din sticla a inceput cu 700 de
ani i.e.n. Atunci modelul era confectionat din argila nisipoasa care era inmuiat in
topitura de sticla. Sticla ce adera la model era incalzita in flacara pentru a se
distribui uniform si a se netezi. Dupa racire miezul era indepartat treptat.
Pe la inceputul erei noastre a fost descoperit procedeul de fasonare a obiectelor
din sticla goale in interior, prin suflare. Se pare ca faptul a avut loc in Siria, dar
mestesugul s-a raspandit repede in tot Imperiul roman. Unele surse atribuite
romanilor aceasta descoperire. Prin anul 200 Alexandria (Egipt) era un important
centru de productie a obiectelor din sticla. Mestesugul a fost preluat de Roma,
unde un sfert din locuitori traiau de pe urma lui.
O alta dovada privin arta mestesugarilor romani este asa zisa ,,vaza de Portland
gasita in sec. XVI langa Roma, in mormantul uni patrician. Sticla de baza este
albastra iar peste ea este depus un al doilea strat de sticla alb-laptoasa modelat
artistic cu semne mitologice in relief. Acest obiect a avut o soarta iesita din comun.
Dupa ce s-a pastrat intacta in mormantul in care s-a gasit, timp de 14 sec., a fost
cumparata de ducele de Portland si expusa apoi in British Museum din Londra.
Aici, in 1845, a fost sparta cu un baston de un visitator nebun. Vasul a fost
reconstituit din cioburi iar specialisti au executat 2 copii foarte asemanatoare. Una
din aceste copii este expusa si in prezent in muzeu.
In secolele I-II e.n. prelucrarea sticlei s-a dezvoltat si pe tarmurile portului Euxin.

La Tomis in (actuala Constanta) au fost gasite urmele unor cuptoare de topit sticla
si la muzeul Arheologic Constanta sunt expuse multe vase de sticla sin acea
perioada, variate ca forma si dimensiuni.
In aceasi perioada existau ateliere de prelucrat sticla si in Germania, la Trier si
Kln.
Prin anul 1000 au aparut asemenea cuptoare in Boemia si in Polonia. Dar cea mai
mare faima o aveau produsele de sticla din Venetia. Aici au fost adusi mesterii
iscusiti din Bizant si instalati pe insula-fortareata Murano. Folosind nisip cuartos
fin inbibat cu diferite saruri aduse din cetatile feniciene Sidon (Liban), acesti
mesteri au reusit sa obtina produse ce nu aveau rival in lume.
La inceputul secolului I al erei noastre, un mester roman a inventat teava de suflat
sticla: o teava de fier lunga si subtire, prevazuta la un capat cu o mica unflatura, iar
la celalalt capat cu o prelungire de lemn prin care se sufla aerul. La capatul tevii de
fier se prinde un ghem de sticla lichida si se sufla in teava. Se formeaza un balon
de sticla caruia inainte de a se raci i se poate da orece forma. Aproape 2000 de ani
toate obiectele de sticla s-au fabricat astfel.
Sticlarii romani faceau vase obisnuite din sticla opaca, verzuie, dar si sticla
incolora si slab transparenta din nisipuri albe. Sticla colorata era cunoscuta inca de
egipteni dar romanii au initiat o arta a sticlei colorate. Acum 1500 de ani in urma ei
stiau sa lucreze pocale parca taiate din pietre pretioase: smarald, safir, opal, rubin;
faceau flacoane asemanatoare ca forma si culoare cu lotusul, curmalele, strugurii
etc. Dar nici un asemenea obiect nu se putea compara cu renumitele cupe
murrhine, care erau mai scumpe ca aurul. Aceste cupe erau mici, fara ornamente
dar frumusetea lor se datora colritului viu si bogat. Peretii murrhinei aveau o
sclipire deosebita, aruncand parca lumini de curcubeu. Acest efect se datora
faptului ca, in sticla transparenta din care erau facute, erau presarate graunte
multicolore din sticla. Neron a platit pe o murhhina 70 de talanti, suma cu care se
puteau cumpara 300 de robi.
Foarte scumpe erau si cestile de sticla pentru spalatul mainilor (trulla), vase
folosite de meseni dupa fiecare fel de mancare (nu se cunosteau tacamurile).

La fel de scumpe erau si diatretele, niste pocale introduse in suporturi dantelate de

sticla in forma de inele. Suportul nu se lipea de pocal si nici nu se incalzea pre mult
daca se beau lichide fierbinti.
Pana in zilele noastre nu s-au pastrat decat aproximativ zece diatrete, numai cateva
intregi. Se presupune ca au fost facute de un singur mesterartist, care a pastrat
secretul artei sale.
Secole de-a randul Venetia a detinut monopolul sticlei de buna calitate si
prelucrate artistic. Dar pentru aceasta suprematie, insul Murano era o adevarata
inchisoare in care divulgarea secretelora sau tentativa de evadare erau pedepsite cu
moartea.
In secolele XIV-XVII apare in Europa numeroase ateliere care produceau sticla ce
incepea sa o concureze pe cea de Murano.
Primul document scris despre sticla apare pe cele peste 20 de tablite de argila arsa
care constituiau biblioteca lui Assurlanipal (circa 650 ani i.e.n.), gasite in micile
cetati asiriene Ninive (in Irak). Informatii interesante despre sticla a lasat in
scriirele sale si Pliniu cel Batran.
Prima ,,tehnologiea sticlei apare in 1540 in lucrarea ,,Pirotehnia scrisa se pare
la Venetia de Vanaccio Biringuccio.
Treptat, lucrarile despre sticla s-au inmultit in ritm accelerat.
Cea dintai fabrica de sticla cunoscuta din documente in tara noastra se afla langa
Targoviste si apartinea lui Matei Voivod (1650). In Moldova, Grigore Ghica a dat
un hrisov pentru infiintarea unei fabrici de sticla in satul Calugara din tinutul
Romanului (1740). Documentele scrise atesta si sexistenta unei fabrici de sticla din
1727 in localitatea Belin din Crisana.
In secolul XIX s-au construit numeroase fabrici de sticla dintre care unele
functioneaza si astazi. Asa sunt fabricele de la Poiana Codrului (Maramures)
constituita in 1801, cea de la Tomesti (Banat) din 1804, fabrica de la Avrig din
1830, Padurea Neagra 1840, Azuga 1880 si altele.
In anii 1921-1922 s-au constituit fabricile de sticla de la Turda si Medias ce
foloseau drept combustibil gazul metan.

Sticla - substanta in stare solida ,amorfa,provenita dintr-un lichid subracit,pina

cind, in urma cresterii viscozitatii,rigiditatea devine compatibila cu cea a unui corp
in atare cristalina.
Sticla este o substanta in componenta careia intra : bioxid de siliciu,oxid de
sodiu,oxid de potasiu,oxid de calciu,tiroxid de bor,sexivioxid de aluminiu,oxid de
plumb,care este transparenta,opaca sau translucida pentru radiatiile vizibile,are in
spartura o stralucire caracteristica si in stare de fuziune,e succeptibila de a fi
prelucrata si de a lua cele mai diverse forme.Are greutatea specifica 2,2 ...
6,3gr/cm3,caldura specifica 0,08 ... 0,23 cal/gram, indicele de refractie 1,46 ...
1,96.
Proprietatile fizice:ale sticlei sunt
Devitrificarea care e proprietatea sticlei de a cristaliza in functie de compozitia
ei,intru-un anumit interval de temperatura.Inceputul devitrificarii se produce la
nucleie,la incluziuni,in eventualele bule cu aer,tendinta de vetrificare fiind cu atit
mai intirziata,cu cit compozitia chimica a sticlei e mai apropiata de compozitia
unui eutetic,si e cu atit mai activa,cu cit compozitia sticlei tinde catre un compus
chimic definitiv.
Prin cristalizarea sticlei , in stare subracita ,se degaja caldura de solidificare
,fenomenul fiind cunoscut sub numele de recandescenta a sticlei.
Viscozitatea - sticlei variaza atit cu temperatura cit si cu compozitia ei chimica. In
general ,viscozitatea scade odata cu temperatura,dupa o curba logaritmica ,si
variaza dupa natura componentilor si dupa cantitatea lor,Si O2 ,Al2O3 , MnO
maresc viscozitatea:Na2O , K2O , Li O,PbO micsoreaza viscozitatea:Ca O,Ba O,
Be2O3 modifica discontinuu viscozitatea

Deformatia si curgerea sticlei la aplicarea unei sarcini este o proprietate care

difera in fundatie de natura de sticlei.Din acest punct de vedere se deosebesc sticla
viscoasa sau cu viteza de curgere proportionala cu forta aplicata.
- Sticla plastica ,viscoasa (cel mai mult folosita),la care viteza de curgere nu e
proportionala cu forta aplicata decit la valori mai mari ale acestei sarcini.
- Sticla elastica viscoasa,caracterizatta prin viteza de curgere nula la forte mici.
- Sticla elastic plastic viscoasa caracterizata prin variatie comportarii intre
limitele unor forte exterioare.
Modul de elasticitate variaza si e discontinuu in functie de temperatura aratind
prin aceasta transformarile de temperatura joasa in domeniul rigid.
Tensiunea superficiala a sticlei e de 3 ori mai mare decit a apei,fiind comparabil
cu a metalelor topite ea scade odata cu temperatura (la temperaturi joase scade
brusc,iar la temperaturi inalte coboara foarte lent).
Densitatea sticlei e mai mica decit la cristale avind aceeas compozitie si variaza
cu temperatura,deci cu dilatatia termica si cu compozitia chimica.

Proprietatile optice
Proprietatile optice ale sticlei sunt:
Indicele de refractie care variaza cu temperatura ,cu densitatea si componenta
chimica .
Reflexiunea - care e atit mai mare ,cu cit suprafata e mai neteda (asperatiile
trebuie sa fie mai mica decit lungimea de unda a luminii)
Absorbtia luminii in sticla variaza componenta chimica a ei si in special cu
adaosurile de coloranti moleculari.Daca absorbtia e aceeas pentru tot spectrul,
atunci lumina lui tot alba micsorinduse numai intensitatea.
Dubla refractie se intilneste la sticla care are tensiuni interne datorita
anizotropie retelelor.Odata cu indepartarea tensiunilor ,se pierde si calitatea de
dubla refractie.

Proprietatile electrice
Conductivitatea la suprafata sticlei care e ridicata datorita stratuluii
superficial de hidrosilicati care se formeaza pe suprafata .Ea e mai mare in sticlele
cu continut de alcalii si scade cind se inlocuieste Si O2 cu Be2O3 si Fe2O3 .
Tratarea suprafetelor sticlei cu reactii hidrofugi micsoreaza adezivitatea apei la
suprafata ,deci hidroliza si prin aceasta si conductivitatea electrica.
Constanta dielectrica - creste cu temperatura,cu 3 10% intre 20 si 130 C , la
250 se manifesta o crestere brusca.Cimpul electric de frecventa inalta scade
constanta dielectrica si cel de joasa frecventa ,creste aceasta constanta.Oxizii
metalici cu greutatea moleculara mare, care se gaseste in componenta masei
sticloase,fac sa creasca constanta dielectrica proportional cu densitatea sticlei.
Pierderea dielectrica - e in functie de componenta sticlei , si anume oxizii
alcalini dau pierderi dielectrice mari, in timp ce oxizii de bariu, plumb dau
pierderi dielectrice mici.

Proprietati chimice
Stabilitatea chimica proprietatea a sticlei de a rezista la actiunea agentilor
atmosferici ,apa .acizilor ,alcalinilor si altor agenti chimici.Dupa stabilitatea fata
de apa determinata dupa metoda lui Mylius (cantitatea de iodeozina de sodiu
percipitata pe unitate de suprafata) sticla se clasifica in 5 clase conform tabelului
1.
Tab.1.
Clasa de

Iodeziunea de sodiu precipitata,mg/dm3

stabilitate
1
2
3
4
5

pina la 0,05
peste 0,05 pina la 0,10
peste 0,10 pina la 0,20
peste 0,20 pina la 0,40
peste 0,40

Dupa stabilitatea fata de apa determinata prin metoda la fierbere in vas deschis
,pierderea in greutatea pe unitatea de suprafata sticla se clasifica in 5 clase
conform tabelului 2.
Tab. 2.
mg/dm2

Clasa de

Pierderi de greutate

stabilitate
1
2
3
4
5

pina la 0,12
peste 0,12 pina la 0,30
peste 0,30 pina la 0,70
peste 0,70 pina la 2,00
peste 2,00

Dupa stabilitatea de acizi determinata la fel ca si cea cu apa sticla se clasifica in 3

clase conform tabelului 3.
Tab. 3.
Clasa de stabilitate
1Rezistenta la acizi
2Slab solubile in acizi
3Mijlociu pina la

Pierderi in greutate mg/dm2

pina la 0,7
peste 0,7 opina la 1,5
peste 1,5

puternic
solubile
Dupa stabilitate fata de alcalii determinate tot prin metoda la fierbere in vas
deschis ,sticla se clasifica in 3 clase conform tabelului 4 .
Tab. 4.
Clasa de stabilitate
1Slab solubil in alcalii
2Mijlociu solubil in alcalii
3Puternic solubil in alcaliu

Pierderi de greutate mg/dm2

pina la 0,75
peste 0.75 pina la 1,5
peste 1,5

Unele caracteristici ale sticlei prezinta ,in functie de temperatura si de compozitia

sticlei o serie de anomalii,fata de caracteristicile similare a celorlalte substante,

stfel greutatea specifica care variaza liniar cu temperatura,are solutii discontinue la

anumite temperaturi:dilatatia termica prezinta puncte de inflexiune la anumite
temperaturi.
Indicele de refractie nu are crestere liniara fata de temperatura ,ea prezinta un salt
intr-un anumit interval de temperatura:solubilitatea in apa,in alcalii sau acizi e
maxima intre 800 si 1000C.
Pentru explicarea acestor anomalii au fost emise o serie de teorii structurale asupra
sticlei.
Teoria lichidelor omogene care,datorita izotropiei caracteristicilor sticlei,o
considera la lichidele subracite,stabilizate la temperatura ordinara .
Teoria polimerizarii siliciului sub diferite formule liniare , cu diverse legaturi,
asemenea polimerilor organici cum sunt:

Datorita faptului ca prin comparatie cu rasinile organice ,sticla nu se descompune

la temperatura,deci fenomenul de formare a ei e ireversibil,si nu se pot face
determinari de greutate moleculara,teoria prezinta lacune.
Teoria coloidala e asemanatoare cu teoria polimerizarii, cu diferenta ca aici
dimensiunile particulelor sunt de 10...16 fata de dimensiunea moleculei de
10-8cm.Aceasta teorie nu poate explica insa discontinuitatea de variatie a
proprietatilor fizice ale sticlei in functie de compozitie.
Teoria structurilor cristalice admite ca sticla nu e nici lichida ,nici constituita
din cristale ,dar din substante intr-un stadiu incipient de cristalizare in care se
formeaza corpuscule foarte mici,asemanatoare cristalelor, insa cu alte distante si
unghiuri intre atomi.

Teoria retelelor cuasicristaline omogene se bazeaza pe principiile

cristalochimiei,admitind ca se formeaza corpi cu structura reticulara ca si la
cristale ,carora insa le lipseste simetria in spatiu.
Teoria retelelor cnasicristaline aterogene admite ca sticla e constituita din doua
sau mai multe tipuri cuasicristaline diferite,formind o masa eterogena.Aceasta
teorie explica mai usor anomaliile variatiei indecelui de refractie ,spectrele de
absorbtie in infrarosu,reactivitatea chimica.

Defectele sticlei si ale produselor din sticla

Atit in masa topita ,cit si in procesul tehnologic de prelucrare,apar o serie de
defecte sau abateri de la omogenitatea fizico mecanica a sticlei sau a produselor
din ea impuse de calcule de sarcina.Se deosebesc:
- Defecte de topitura care apar in timpul procesului tehnologic,de la
depozitarea materiei prime pina la obtinerea topiturii pentru prelucrare.In acest
grup intra:
Incluziuni de sticla in sticla care se prezinta sub forma de ate ,incluziuni
filiforme cu aspectul unor dungi fine la suprafata sau in masa de sticla;
vine incluziuni filiforme cu aspectul unor fascicule sau dungi de grosime
pronuntata care apar la suprafata sau in masa sticlei;
valuri sau unde - incluziuni sub forma de unde mai pronuntate la suprafata
produsului ,care impedica vizibilitatea in conditii bune si inrautatesc
proprietatile fizico mecanice.
picaturi sau perle noduri de sticla provocate din cauza unei viscozitati
diferita fata de cea a masei de sticla care le inconjoara si care ,de foarte multe
ori ,se termina printr- o coada.
- Incluziuni de gaze in sticla care se prezinta sub forma de musculite
incluziuni de forma sferica cu dimensiunea maxima pina la 0,3 mm care apar
concentrate pe o anumita suprafata.
Basicuti - incluziuni de aceeas forma insa cu diametrul mai mare ajungind
pina la 0,8 mm.

Spuma alcalina sau gale - incluziuni de suflat opalescente ,plate sau

alungite ,de culoare alba galbuie murdara.
Crusta - spuma alcalina care,afara de sulfat ,mai contine si incluziuni
microscopice solide.
- Incluziuni de corpuri straine nevitroase se prezinta sub forma de pietre
incluziuni de parti netopite din materia bruta ,de fragmente de material
refractat sau picaturi din glazura cuptorului ,netransparente cu un contur
distinct si izolat in masa sticlei ,care pot fi active ,periclitind rezistenta
produsului ,sau inactive ,nepereclitind rezistenta produsului.
Noduri - incluziuni partial topite ,translucide sau opace ,de culoare verde sau
brun murdar ,uneori formind cristalizari.
- Incluziuni de cristale in sticla care mai sunt numite pietre de devitrificare
,constituite din silicati cristalini de forma circulara sau rotunjita ,de culoare
alba, dispuse diferit in masa sticlei.
- Defecte de culoare in care intra :
. sticla verde cu nuante de culoare care nu corespund mostrei de referinta
,datorita folosirii unei cantitati prea mici de decolorant.
.sticla roz cu nuante necorespunzatoare mostrei de referinta ,din cauza unei
prea mari cantitati de decolorant in speta selen.
- Defecte de fasonare apar la inceputul prelucrarii masei de sticla pina la
racirea produsului fasonat. In acest grup intra basicile defecte asemanatoare
celor de la topituri ,insa datorita culegerii rapide a prizei de lucru.
Incluziuni transparente - neomogenitati sticloase in masa de sticla produse la
scoaterea prizei.
Ondulatii optice suprafata produsului are un aspect forjat ,impedicind
vizibilitatea si inrautateste proprietatile fizico mecanice.
- Defecte de recoacere apar in cursul procesului de racire lenta a produsului
si se prezinta sub forma de:
Deformari abateri de la forma produsului din cauza temperaturii prea inalte
in cuptorul de recoacere.

Tensiuni interne formate din cauza nerespectarii curbei de recoacere,care

pericliteaza rezistenta termica si mecanica a produsului.
- Defecte de finisare
Rugozitatea lipsa de netezime a suprafetei produsului cu aspect matizat
Coeziune slaba la locurile de lipire adeziune necorespunzatoare la lipirea
sticlei cu diferiti coeficienti de dilatare.
Scoica desprinderea in tandari sau stirbirea marginilor produsului.
Urechea iesituri la colturile placilor de sticla.
Dintele iesituri din grosimea sticlei.

Materia prima principala

Materia prima folosita la fabricarea sticlelor este :vitrifianti bioxid de siliciu
sub forma de nisipuri foarte curate,acidul boric si baraxul in fundatii ajuta la
scaderea temperaturii de topire a sticlei,dind eutectice scazute;sulfatul de sodiu
,carbonatul de sodiu,carbonatul de potasiu ca stabilizator asigura
stabilitatea sticlei la devitrificare,la actiuni chimice,la soc termic;alumina
pura,hidratul de alumina,alumina,caolinul,nefelinul,carbonatul de
litiu,dolomitul,magnezitul,oxidul de bariu,azotul,oxidul de zinc,oxidul de
plumb.

Materia prima auxiliara

Materia prima auxiliara este folosita :suflatul de sodiu,clorura de
sodiu,tiroxidul de arsen,azotatul de sodiu sau potasiu,fluorura de calciu si
sarurile de amoniu folosite ca afinanti,respectiv ca substante de
limpezire,azotatul de sodiu,sulfatul de sodiu,clorura de sodiu,florurile si oxidul
de stibiu folosite ca decoloranti chimici,bioxidul de mangan,seleniu,oxidul de
nichel,oxidul de cobalt,unde paminturile rare sunt folosite ca decoloranti
fizici;compusi in general sub forma de oxid de mangan care coloreaza sticla
in galben sau rosu violet,compusii de cobalt ce coloreaza sticla in albastru
violet,oxid de nichel care coloreaza sticla de potasiu in in rosu violet,cele de

sodiu in galben- cafeniu,de crom in galben sau in galben verde,compusii de fier

coloreaza sticla in verde ,rosu si negru,de cadmiu in galben,de uraniu in
galben fluorescent in lumina transparenta si verzui fluorescent in lumina
reflectata,precum si oxizii de staniu,titan ,zirconiu sunt folositi p/u opacizarea
sticlei.

Procesul tehnologic de fabricare a sticlei

Pregatirea amestecului de materiei prime ,care dupa ce se controleaza din punct
de vedere a puritatii,umeditatii,granulozitatii sunt macinate pe cale umeda sau
uscata,apoi sunt dozate si omogenizate.
Topirea amestecului se efectuiaza in cuptoare speciale,construite din samota
aluminoasa,cu bolti de caramizi silica si care pot fi cuptoare discontinuii cu
creuzete sau (oala)folosite p/u sticla optica si tehnica si pentru producti mici,si
cuptoare vana,sau cu bazin,care au functionare continua si sunt folosite
pentru productii mari.Cuptoarele vana sunt impartite, cu ajutorul unor praguri
refractoare,in zona care asigura realizarea tuturor fazelor topirii sticlei.
Pentru topire,cuptorul respectiv,incalzit cu combustibil gazos sau cu
combustibil lichid se aduce la temperatura necesara si amestecul brut,in stare
lichida sau pasta se introduce in sarje succesive.In timpul procesului de topire
au loc , deshidratarea materie prime hidratate,transformarii polimorfe,reactii si
disociatiei,reactiei in stare solida topirii si dizolvarea la circa 800C,se
formeaza un eutectic de silicati alcalini,topitura dizolva noi cantitati de
siliciu.Temperatura crescind , viscozotatea amestecului scade.
Sticla nu are un punct de topire stabil,odata cu scaderea temperaturii topirii
in amestecul respectiv apare fenomenul de rigidizare,care e functiune de
viscozitate.Temperatura de rigidizare e temperatura la care topitura are
viscozotate de 2,5 1013 poise .Prin incalzire ,sticla se inmoaie,considerinduse
temperatura de inmuiere a sticlei temperatura la care viscozotatea este de 4,5
107 poise.Intervalul dintre cele 2 temperaturi constituie intervalul de
rigidizare,respectiv intervalul de inmuiere care datorita modificarii structurale

ce se produce in acest interval se mai numeste si interval de structurare sau de

agregare.
Intervalul de temperatura in care viscozitatea e cuprinsa intre 4 1014 si 2,5
1013 poise,este intervalul in care sticla isi pierde tensiunile proprii,se numeste
interval de recoacere.

Blocurile de sticla
Generalitati.Blocurile de sticla cu aer se folosesc pentru constuirea peretilor
neportanti ,precum si pentru umplerea locurilor luminoase ,indeosebi in acele parti
ale constructiei unde este nevoie de multa lumina si de a izola incaperea pentru a
nu se vedea din exterior.
Blocurile din sticla reprezinta prin sine ,produse inchise ermetic,obtinut in urma
sudarii a 2 jumatati de bloc presate.pe suprafata interioara a blocului este facut un
relief,de la care rezulta calitatile tehnico luminoase ale blocurilor.La exterior ele
sunt netede.Blocurile pot fi colorate,refectoare sau micsoratoare de caldura.Partile
laterale ale blocurilor sunt reliefate pentru o mai buna alipire cu pasta de ciment.
In conformitate cu 9272 66 se produc blocuri de diferite forme si
marimi,fara culoare si colorate.
Coeficientul de transmitere a caldurii blocurilor -194/98 este de 0,36,insa
-294/98 0,312 kkal/m h grad.Coeficientu de permitere trecerii luminii 0,52 si
propagare a luminii de 25%,limita duritatii la presare 10 15 kg/cm2.
Blocurile de sticla sunt impermiabile la apa si praf.Blocurile nu ard si nu transmit
focul.

Asortimentul blocurilor de sticla

Tipul blocului

Patrate

Marca
294/98
244/98
194/98
194/60

Dreptunghiulare
Triunghiulare

194/94/98
194/98

Marimile(inaltimea x latimea x
grosimea)in mm

294 x 294 x 98
244 x 244 x 98
194 x 194 x 98
194 x 194 x 60
194 X 94 X 98
194 x 209 x 98

Masa blocurilor
in kg

5,8 0,15
4,3 0,1
2,8 0,1
2,1 0,1
1,6 0,1

2,2 0,1

 194/ 60

194 x 209 x 60

Coeficientul liniar de extensie a blocurilor,fabricate din sticla cu compozitia

obisnuita de calciu natriu,se deosebeste foarte mult de coeficientul de extensie a
betonului si caramizii.Aceasta pune conditia de a lua masuri speciale care
compenseaza captuseala elastica in locurile unirii blocurilor de sticla cu betonul
sau peretele de caramida.Rosturile intre blocuri se armeaza cu armatura cu relief si
se umple cu pasta de ciment de portland de marca 300 400 cu continutul de (1 x
1 x 3-6)nisip x var x nisip.
Dintr- o parte ,blocurile din sticla (anume cele fara culoare)asa de bine ca si sticla
lasa lumina sa treaca,inseamna ca in peretele construit din blocuri din sticla ,nu
trebuie de instalat ferestre.Dar din alta parte - blocurile nu este material farimicios
ca sticla.Deaceea din ei se poate de construit frumosi pereti despartitori si fatadele
cladirilor.Numai ca in cazul fatadelor trebuie sa luam blocuri din sticla care nu
permit luminii sa treaca liber.
Dar cei intradevar de pretuit,este ca asemenea perete,in comparatie cu peretii din
caramida sau ghips ,nu este nevoie de a vopsi sau incleia tapete.Este usor de
intretinut:am spalat - si gata.
Duritate inalta.Perete facut din blocuri de sticla ,rezista la caderi de temperaturi
enorme(de la
- 40 pina la + 50C).Ei sunt foarte rezistenti chiar si la mici cutremure de
pamint.Ca sa spargem un bloc din sticla trebuie sa ne staruim,pentru aceasta
trebuie sa luam un obiect mai greu de exemplu,un ciocan.Aceasta se refera la
blocurila din sticla din sticla cu grosimea obisnuita.

Tehnologia de producere
Blocurile din sticla se fabrica ,in general in multe tari ale europei si nu numai.Cele mai bune
blocuri se fabrica in Germania,fiind de dimensiuni fixe,ceea ce este foarte important la
prelucrarea lor.

Compozitia chimica a sticlei pentru fabricarea blocurilor oscileaza in limitele(in %):SiO2 72,5
74,5;Al2O3 0,8 1;Ca O 5,3 6;Mg O 3,3 4;Na2O 15,4 16; SO3 0,4 0,5.
Blocurile din sticla se fabrica pe linii tehnologice cu o productivitate de 1,6 milioane bucati de
blocuri pe an.Pentru economia uzinei este eficient utilizarea ei ,punind nu mai putin de 2 linii
tehnologice,fiind satisfacute cu sticla de la o singura soba cu baie.
Pentru fierberea sticlei in uzinele cu 2 linii tehnologice se folosesc sobe cu vana regeneratoare
cu suprafata 53m2,suprafata utila,adincimea baseinului 0,9 m; cantitatea masei de sticla extrasa
de pe 1m2 a sobei este de 700 kg.
L a fabrica de sticla din Moscova pentru prima data au fost folosite cu succes vana cu incalzire
directa cu extragerea masei de 1000 1100 kg de pe 1 m2.
Pe strungul rotund sunt instalate 10 forme.Acest aparat lucreaza automat,in asa fel ca la
rotirea strungului cu o pozitie si pozitionarea formei sub robinet,automat se elibereaza o portie
de masa de sticla ,care cade in forma.Forma cu masa de sticla la rotire la urmatoarea pozitie se
opreste sub presa ,care,coborindu-se la cel mai jos nivel critic preseaza jumatatea de bloc.La
urmatoarele 4 pozitii presa jumatatii de bloc se raceste si catre pozitia a 7 pozitia scoaterii
vine aproape indeajuns intarita.
La pozitia de scoatere ,mai intii se ridica inelul de presare iar pe urma se starteaza automatul
care scoate jumatatile de blocuri din forma,pe urma se intoarce si pune jumatatea de bloc pe
transportatorul cu placi 300.Productivitatea presei 8 9 jumatati de bloc pe minut.
De pe transportator jumatatile de bloc nimeresc pe automatul circular 6,care sudeaza
jumatatile de bloc dupa schema ,aratat pe schema nr. 1
1 jumatati de blocuri
2 aparatul de sudat
Blocurile sunt situate unul deasupra altuia iar aparatul
de sudat le incalzeste,dupa care aparatul se misca
in laturi, se include cilindrul care ridica jumatatea de
bloc si se lipeste.Jumatatile se lipesc si formeaza o
suprafata inchisa ermetic. Mai jos se arata durata operatiunilor la diferite etape de sudare a blocurilor in
aparatul de sudat (in sec):

Intarirea jumatatilor de bloc in cleste

Incalzirea marginilor jumatatilor de bloc

33,5

Apropierea jumatatilor

3,9

Presarea jumatatilor de bloc

Scoaterea blocurilor

Blocurile se imping in soba cu ajutorul mecanismului special - incarcator automat.Pentru

ardere se foloseste soba 180.Timpul de mentinere la ardere este de 4,5 ore.