INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDETEAN TULCEA

COLEGIUL TEHNIC „HENRI COANDĂ” TULCEA

PROIECT
PENTRU
ABSOLVIREA ŞCOLII POSTLICEALE

Coordonator stiintific, Absolvent,

Profesor.Pavel Dumitrita Cartoafa Ionela
Georgiana

Tulcea
2019
 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDETEAN TULCEA
COLEGIUL TEHNIC „HENRI COANDĂ” TULCEA

PROFILUL
TEHNICIAN TERMOENERGETICIAN

Tema lucrării

STUDIUL CONSTRUCTIEI TURBINELOR CU ABUR

Coordonator stiintific, Absolvent,

Profesor.Pavel Dumitrita Cartoafa Ionela
Georgiana

Tulcea
2019
Introducere
În prezent, aproximativ 40% din consumul mondial de combustibil este folosit pentru
producerea energiei electrice în centrale termoelectrice clasice şi nucleare. Aceste
transformări de energie se realizează preponderent cu ajutorul turbinelor cu abur
datorita randamentului termic superior şi unui raport putere/greutate mai bun decat la
motoarele cu abur. De asemenea, mișcarea de rotație a turbinelor se obține fără un
mecanism cu părți în translație, de genul mecanismului bielă-manivelă, fiind optimă
pentru acționarea generatoarelor electrice — cca. 86 % din puterea electrică produsă în
lume este generată cu ajutorul turbinelor cu abur.

Turbina cu abur este o mașină termică rotativă motoare, care transformă entalpia
aburului în energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Transformarea se face cu
ajutorul unor palete montate pe un rotor cu care se rotesc solidar.
In constructia turbinelor este necesara rectificarea unor materiale inalt aliate si
termosensibile . In plus pentru cresterea gradului de eficienta a turbinelor moderne ,
este necesara prelucrarea unor forme din ce in ce mai complexe.
Acesti doi facori consituie o provocare pentru companiile care realizeaza turbine cu
abur , care trebuie sa slefuiasca in conditii de temperatura scazute , respectand in
acelasi timp limite de toleranta foarte mici pentru dimensiune si profil.

Aburul

Aburul este un agent termic larg utilizat în tehnică la producerea lucrului mecanic (ex.
în turbine cu abur și în motoarele cu abur), în scopuri tehnologice (ex. în industria
chimică, alimentară etc.), pentru încălzit etc., fiind ușor de produs și putând acumula
cantități mari de căldură. Spre deosebire de vaporii de apă din atmosferă, care sunt
amestecați cu aer, aburul tehnic nu este amestecat cu alte substanțe, eventualele urme
de săruri sau ulei conținute fiind considerate impurități.
În energetică, proprietățile fizice care prezintă intres sunt:
• masa molară, de care este legat volumul masic, care este un parametru
termodinamic;
• Capacitatea termică masică, de care sunt legate valorile entalpiei și entropiei,
care definesc starea energetică;
• Conductivitatea termică și viscozitate dinamică, de care depind fenomenele de
transfer termic.
Capacitatea termică masică (implicit entalpia și entropia), conductivitatea termică și
viscozitatea dinamică depind de presiune și temperatură, după legi neliniare. Actual
aceste proprietăți fac obiectul activității Asociației Internaționale pentru Proprietățile
Apei și Aburului (The International Association for the Properties of Water and Steam -
IAPWS), care organizează conferințe anuale pentru urmărirea progreselor privind
aceste proprietăți și sub egida căreia se redactează formalizări internaționale.
Formulele sunt complexe, pentru calculul valorilor fiind necesar un calculator electronic
programabil.
În tehnică se consideră că procesul de fierbere la presiune constantă decurge
astfel: absorbind căldură, apa se încălzește până la temperatura de saturație fără să
degajeze vapori (aproximație suficient de exactă pentru nevoile practicii), obținându-se
apă la saturație. Absorbind căldură în continuare, apa de transformă treptat în abur, fără
ca temperatura sa să varieze. În momentul în care toată apa s-a vaporizat, ea s-a
transformat în abur saturat (uscat). Introducând căldură în continuare, temperatura
aburului crește, el devenind abur supraîncălzit.

Utilizări
În tehnică

Aburul industrial este produs în generatoare de abur și este folosit:

 ca agent de lucru în turbine cu abur și motoare cu abur (locomotive cu aburi) - de

remarcat că marile termocentrale pot avea producții de abur de mii de tone pe ora;
 ca agent termic la extracția țițeiului și la rafinarea lui, precum și în reacțiile de cracare
pentru obținerea benzinei;
 ca agent termic în industria ușoară, la fierberi în industria alimentară, vopsitorie și
călcătorie în industria textilă, la curbarea și uscarea lemnului în industria mobilei;
 la desalinizarea apei de mare;
 ca materie primă la producerea gazului de apă;
 ca agent termic la încălzirea cu abur, respectiv în termoficare;
 ca fluid de antrenare în ejectoarele de abur;
 ca materie primă pentru obținerea apei distilate;
  ca agent de lucru la obținerea vidului prin condensare în condensatoare;

Istoric

Utilizarea energiei aburului se atestă încă înaintea erei noastre. Primele concepţii
de utilizare a aburului o gasim la Arhimede (287...212 î.e.n.), el a imaginat un tun la
care ghiuleaua ar fi trebuit să fie aruncată de presiunea aburului, Heron din Alexandria
in Egipt deja în anul 200 î.e.n. povesteşte despre turbina cu abur pe care ar fi construit-
o, turbina lui consta dintr-o sferă goală, ce se rotea în jurul unei axe, datorită reacţiunii
jeturilor de abur ce ieşeau cu viteză mare din sferă prin două ţevi înguste, cu capetele
întoarse în sens contrar sensului de învîrtire. Din antichitate sunt cunocute şi eolipilele,
rezervoare din bronz în formă de bust în care apa era supusă fierberii, iar aburul format
ieşea cu viteă mare, printr-un orificiu îngust în atmosferă.

Evul mediu nu a adus nici un progres faţă de realizările şi

ideile antichităţii în ceia ce priveşte posbilitatea de utilizare a
energiei aburului.

Eolipila
Heron, considerată prima turbină cu abur cu reacțiune.

 In anul 1551 - Taqi al-Din din Egiptul ottoman a descris un dispozitiv de învârtit o
frigare.
Dispozitivul lui Giovanni Branca, considerat prima turbină cu abur cu acțiune.
Stampă din 1629.

 In anul 1629 - Italianul Giovanni Branca a descris o turbină acționată de abur.

Aburul destins într-o țeavă („paiul” din gura statuetei) lovea paletele punând în
mișcare discul. Este considerată prima turbină cu acțiune.

 In anul 1883 - Inginerul suedez Gustaf de Laval a inventat ajutajul care-i poartă
numele, cu realizează o turbină cu acțiune cu o singură treaptă. În ajutaj aburul se
destindea complet, înainte de a intra în palete, ca urmare carcasa turbinei nu era
sub presiune, rezultând turbine simple, ieftine și care puteau folosi abur de presiune
relativ înaltă.

 In anul 1884 - Englezul Charles Parsons a construit și a brevetat prima turbină cu

reacțiune multietajată (cu mai multe trepte), asemănătoare cu cele din zilele noastre.
Ea antrena un dinam și livra o putere de 7,5 kW. Brevetul a fost preluat de
americanul George Westinghouse, care a construit turbine mult mai mari. Încă în
timpul vieții lui Parsons s-au atins puteri de 10.000 de ori mai mari decât puterea
primei sale turbine.

 In anul 1896 - Americanul Charles Curtis a realizat prima turbină cu acțiune

multietajată cu trepte de viteză (roata Curtis).

 In anul 1896 - Francezul Auguste Rateaua brevetat prima turbină cu acțiune

multietajată cu trepte de presiune urmare a punerii la punct a teoriei turbinelor cu
abur. Construcția propriu-zisă a acestor turbine, destinate industriei miniere este
finalizată în anul 1902. Aceste turbine cu acțiune sunt prototipurile marilor turbine cu
acțiune de astăzi.
 In anul 1897 - Sir Charles Algernon Parsons a facut o demonstrație foarte
spectaculoasă când, la parada organizată cu ocazia jubileului Reginei Victoria, iahtul
său, Turbinia,propulsat de turbine cu abur cu puterea de 1500 kW a apărut în mod
neașteptat și a defilat cu viteza de 64 km/h, uimind asistența.

 In anul 1903 - Slovacul Aurel Stodola, profesor la ETH Zürich a scris tratatul Die
Dampfturbinen (Turbinele cu abur), o carte de referință în domeniu, care avea să
apară până în 1924 în 6 ediții. În afară de aspectele de termodinamica , cartea
tratează curgerile, vibrațiile, calculul solicitărilor paletelor, carcaselor și discurilor în
rotație, concentratorii de efort în dreptul găurilor și filetelor.

 In anul 1912 - Suedezii Fredrik și Birger Ljungström a realizat prima turbină

multietajată radială, fără stator (turbina cu reacțiune totală).
 Principiul de funcționare

Turbină monoetajată. Componente: Camera de admisie a aburului (gri), ajutajele (bej),

paletele (portocaliu), discul și arborele (verde).

Aburul, cu presiune și temperatură ridicată este destins în paletele statorului, numite

și ajutaje, până la o presiune mai mică. Energia aburului, caracterizată prin entalpie
este transformată în energie cinetică. Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de
curgere cu ajutorul unor palete, rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță
care creează un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză
unghiulară, livrând la cuplă putere sub formă de lucru mecanic în unitatea de timp.

Ținând cont că:

 viteza la care este accelerat aburul prin destindere este:
c 1¿ 2 h t   (m/s )
unde h teste căderea (diferența) totală de entalpie, exprimată în (kJ /kg) într-o
transformare izoentropică pornind din starea inițială a aburului și până la
presiunea finală;

 viteza tangențială a paletelor (adică în direcția în care ele se mișcă momentan)

este:

u ¿ πDn

unde D este diametrul mediu al rotorului în dreptul paletelor, în (m), iar n este
turația rotorului, în (rot /s);
  randamentul la palete maxim se obține la un raport x1 ¿ u/c 1 de 0,5 pentru
turbinele cu acțiune și de 1,0 pentru turbinele cu reacțiune;

rezultă că la o anumită cădere de entalpie disponibilă, trebuie realizat un anumit produs

D n. La căderi de entalpie mari, care asigură randamente termice mari ale ciclului,
rezultă sau diametre, sau turații prea mari. După modul cum s-a rezolvat această
problemă au apărut diverse soluții tehnice, care duc la clasificarea turbinelor după cum
urmează.

Clasificarea turbinelor
Turbinele se clasifică în funcție de diferite criterii.

a) După principiul termodinamic de funcționare:

Curgeri comparate prin paletajul unei trepte a unei turbine cu acțiune și a uneia cu
reacțiune.

 Turbine cu acțiune, la care toată căderea de entalpie a aburului, disponibilă pe

turbină este transformată în energie cinetică numai în paletele statorului, paletele
rotorului având doar rolul de a transforma energia cinetică a aburului în energie
 mecanică. Turbina cu abur cu acțiune se caracterizează prin existența
diafragmelor.

 Turbine cu reacțiune, la care căderea de entalpie este transformată în energie

cinetică parțial în paletele statorului, numite și palete directoare, iar restul în
paletele rotorului. Deoarece aburul se destinde și în paletele rotorului, forța
tangențială ce acționează asupra acestora provine atât din devierea jetului de
abur, cât și din forța reactivă datorită accelerării jetului.

 Turbine combinate, care au atât trepte cu acțiune (de obicei în partea de înaltă
presiune - IP), cât și trepte cu reacțiune (în partea de joasă presiune - JP).

Faptul că aburul se destinde complet sau nu în ajutaje, adică o treaptă este cu acțiune
sau cu reacțiune depinde strict de forma profilelor ajutajelor și paletelor, cum este
ilustrat în figura alăturată.

b) După numărul de trepte:

 Turbine monoetajate, care sunt turbine cu acțiune la care căderea de entalpie

este transformată într-o singură treaptă. Un exemplu este turbina de Laval.
Aceste turbine sunt simple și ieftine, însă pot prelucra doar căderi de entalpie
relativ mici și pot livra puteri mici, la turații mari, uneori peste 300 rot / s.
Necesitatea existenței unui reductor limitează aplicațiile practice.

 Turbine cvasietajate, numite și turbine cu trepte de viteză, sau turbine Curtis,

care sunt turbine cu acțiune la care căderea de entalpie a aburului este
transformată în energie cinetică într-o singură coroană de ajutaje (ca la turbina
monoetajată), dar energia cinetică este transformată în energie mecanică în
două sau trei coroane de palete fixate pe rotor. Între coroanele rotorului sunt
plasate coroane de palete redresoare fixe, care reorienteză convenabil jetul de
abur care iese din coroana (treapta) precedentă. Turbinele Curtis pot prelucra
căderi de entalpie mai mari decât turbinele monoetajate, însă au un randament
intern mai mic.
 Turbine multietajate, numite și turbine cu trepte de presiune, la care entalpia
aburului este transformată în mai multe trepte dispuse în serie. Ele pot fi atât cu
acțiune, cât și cu reacțiune. Căderea de entalpie pe treaptă este mai mică, ceea
ce duce la turații mai mici, preferate la acționarea generatoarelor electrice, care
lucrează la 50 rot/s sau 25 rot/s în Europa, respectiv la 60 rot/s sau 30 rot/s în
SUA. Aceste turbine pot prelucra căderi de entalpie mari, pot fi construite pentru
puteri foarte mari și au cele mai mari randamente efective. Au însă construcții
complicate, mase mari, sunt scumpe și sunt pretențioase la exploatare și
întreținere.

c) După direcția de curgere a aburului

 Turbine axiale, la: care curgerea generală a aburului se face paralel cu axa de
rotație a rotorului. Ele pot fi de orice tip descris mai sus. Turbinele axiale cu
acțiune se mai numesc turbine Rateau, iar cele cu reacțiune turbine Parsons.
Aceste turbine au numeroase avantaje: au o distribuție a eforturilor mai
favorabilă, construcție, montaj și reglare mai simple și pot fi construite pentru
puteri foarte mari, avantaje care le asigură cea mai mare răspândire.

 Turbine radiale, la care curgerea generală a aburului se face într-un plan

perpendicular pe axa turbinei. Curgerea poate fi centripetă sau centrifugă. Ele
pot fi cu acțiune sau cu reacțiune, monoetajate sau multietajate. Cea mai
cunoscută este turbina Ljungström, care este o turbină cu reacțiune, multietajată,
cu curgere centrifugă, cu paletele plasate alternativ pe două rotoare care se
rotesc în sensuri contrare. Turbinele radiale au o construcție foarte compactă,
însă, datorită schemei defavorabile de solicitări, nu pot fi construite pentru puteri
foarte mari.

d) După presiunea finală:

 Turbine cu condensație, la care destinderea aburului se face până la o presiune

inferioară presiunii atmosferice, presiune realizată de un condensator în care
este evacuat aburul ieșit din turbină.
 Turbină cu emisiune în atmosferă la care aburul este evacuat direct în atmosferă,
la o presiune cu foarte puțin mai mică decât presiunea atmosferică. Aceste
turbine au randament termic redus și se utilizează doar ca turbine auxiliare
pentru puteri foarte mici.

 Turbină cu contrapresiune, la care aburul este evacuat din turbină la o presiune

mai mare decât presiunea atmosferică, în vederea utilizării lui în scopuri
tehnologice sau de încălzire (termoficare industrială).

e) După prizele de prelevare a aburului:

 Turbine fără prelevare, la care întreaga cantitate de abur ce intră în turbină

străbate toate treptele.

 Turbine cu prize nereglate, la care o parte din abur este preluată dintre trepte și
folosită pentru preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare a cazanelor.
Presiunea la aceste prize nu este necesar să aibă valori fixe (să fie reglată), de
unde denumirea lor.

 Turbine cu prize reglate, la care o parte din abur este preluată dintre trepte și
folosită în scopuri tehnologice sau de termoficare. Presiunea la aceste prize este
necesar să aibă valori fixe.
 Construcție
O turbină este formată din:
 Stator, în care energia primară (energia potentiala în cazul fluidelor
incompresibile, respectiv energia interna în cazul fluidelor compresibile) este
transformată în energie cinetică. Dacă energia primară este sub formă de
energie cinetica(energia vantului au a mișcării apei), statorul poate lipsi.
În funcție de configurația dispozitivului de rotație a electromotoarelor, statorul poate
acționa ca și câmp magnetic, interacționând cu armătura pentru a crea mișcare, sau
poate acționa el însuși ca armătură, sub influența bobinei de câmp a rotorului.
Statorul poate fi sau un magnet permanent sau un electromaget. Atunci când statorul
este un electromagnet, bobina care acționează este numită bobină de câmp.
Bobina poate fi atât din cupru cât și din aluminiu. Pentru a reduce pierderile de sarcină
în motoare, producătorii folosesc mereu cupru ca material conductor pentru bobinaj.
Aluminiul, din cauza conductivității sale electrice scăzute, poate fi un material alternativ,
mai ales când motoarele sunt utilizate pentru perioade scurte.

 Rotor, format dintr-unul sau mai multe discuri echipate cu palete, discuri fixate pe
un arbore, cu care se rotesc solidar. Paletele preiau din energia cinetică a
fluidului (la turbinele cu acțiune), respectiv și din energia primară a fluidului (la
turbinele cu reacțiune), transferând această energie discului și arborelui.

În calculul vectorial, rotorul este un operator (d ) vectorial care scoate în evidență „rata
de rotație” a unui câmp vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea rotației.
În lucrările de limbă română, operatorul rotor este notat cu rot.
Termenul de „rotație” este folosit aici ca proprietate a unei funcții vectoriale de poziție,
independent de variația acesteia în timp.

Ajutajele sunt canale a căror secțiune variază continuu după o anumită lege care
să asigure obținerea vitezei dorite a aburului. De obicei aceste canale sunt realizate prin
alăturarea unui șir de palete fixe, spațiul dintre fiecare două palete formând un ajutaj,
rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea
din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade
continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc
ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o
valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea
crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea
corespunzătoare secțiunii canalului.

Profil de paletă de turbină cu acțiune.

Profil de paletă de turbină cu reacțiune.

Palete de turbină cu profil constant.

Paletele sunt piesele care transformă energia cinetică a aburului în energie

mecanică. Ele sunt formate dintr-o parte activă, lama paletei și o parte de fixare pe disc
(la turbinele cu acțiune), respectiv tambur (la cele cu reacțiune), piciorul paletei. Lama
paletei servește pentru schimbarea direcției aburului în vederea extragerii din el a
energiei. În acest scop lama este profilată aerodinamic, profilele folosite fiind relativ
groase și cu curbură mare. Și la palete forma profilului depinde de tipul curgerii dorite.
La turbinele cu acțiune este nevoie de palete la care canalul interpaletar să aibă o
secțiune practic constantă, iar la cele cu reacțiune este nevoie de canale convergente
sau convergent-divergente.
Paletă de turbină cu profil variabil.

Viteza aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje,
care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu c, și altă valoare dacă
este raportată la palete, care se mișcă cu viteza u, vectorul vitezei aburului fiind notat în
acest caz cu w. Cei trei vectori: c, w și u formează un triunghi, numit triunghiul vitezelor.
Pentru o anumită turație n, viteza ueste proporțională cu raza cercului pe care se mișcă
secțiunea respectivă a paletei. Mărimea vitezei c nu depinde de rază, rezultă că forma
triunghiului vitezelor se schimbă cu raza. Forma profilului paletelor este eficientă când
direcțiile de intrare și ieșire ale aburului corespund cu direcțiile rezultate din triunghiul de
viteze. Dacă paletele nu sunt prea lungi, rază nu variază prea mult, nici triunghiurile nu
diferă mult, așa că, pentru simplitate tehnologică, se folosesc palete cu profil constant.
Dacă însă paletele sunt lungi sau se doresc performanțe optime, profilul paletelor
trebuie să varieze cu raza, obținându-se așa-numitele palete cu profil variabil (palete
răsucite).
 Montaj
ul unei turbine cu abur. Rotorul unei turbine cu abur instalată într-o
termocentrala. Direcția de curgere a aburului

este de la paletele scurte la cele lungi.

Fixarea paletelor se face cu ajutorul piciorului. Se folosesc diferite soluții constructive:

 Îndoirea lamei (vezi paleta din dreapta din figura cu pate cu profil constant),
soluție care este aplicabilă doar paletelor foarte puțin solicitate.
 Picior în formă de T (vezi celelalte palete, din figura cu pate cu profil constant)
soluție folosită pentru palete scurte, care nu generează solicitări mari. Soluția e
folosită la paletele treptelor de înaltă presiune, unde, datorită volumului mic al
aburului, paletele sunt scurte.
 Picior în formă de furcă (vezi prima paletă, neagră, din figura cu pate cu profil
constant). Soluția se folosește dacă solicitările în paletă sunt mari sau dacă este
nevoie de o rigiditate sporită a fixării, de exemplu la treptele de joasă presiune,
unde în general paletele sunt lungi.
 Picior în formă de brad (vezi paletele din figura cu montajul unei turbine cu abur).
Soluția se folosește la paletele extrem de solicitate, de exemplu la paletele foarte
lungi ale treptelor finale ale turbinelor cu condensație, sau la paletele turbinelor
cu gaze.
  Fixare prin sudare. Soluția asigură o fixare foarte rigidă, însă materialele trebuie
să fie sudabile și, datorită diferențelor de temperatură care apar în timpul
funcționării între paletă și restul rotorului, apar, datorită dilatărilor, tensiuni
termice mari, care pot produce fisuri, ca urmare soluția este puțin folosită.

Pierderi de energie termica in turbina cu abur

In timp ce procesul teoretic care are loc in turbina cu abur este o destindere
adiabata revesibila , de la presiunea initiala , cu care aburul ajunge la turbina , pana la
presiunea de evacuare , procesul real , in care se tine seama de existenta diferitelor
pierderi, poate fi considerat , datorita curgerii aburului prin turbina , ca fiind reprezentat
printr-o destindere adiabata ireversibila, cu crestere de entropie.

Pierderile turbinei cu abur , datorita carora lucrul mecanic real este mai mic decat cel
teoretic :

1.Pierderi interne:
-pierderi in ajutajele statorului(intre paletele directoare);
-pierderi inre paletele mobile;
-pierderi prin energia cinetica reziduala;
-pierderi prin frecare si ventilatie;
Pierderi prin scapari de abur interioare(intre trepte) .

2.Pierderi externe :
-pierderi prin scapari de abur exterior (prin etansarile terminale);
-pierderi mecanice;
-pierderi prin radiatie si conductivitate.

1. Pierderi interne
Pierderi in ventilele de reglare : Schimbarea de directie si
variatia brusca de sectiuni ,pe care le sufera aburul la trecerea prin
ventilele de reglare , inainte de inrearea in turbina , reprezinta un
 proces de laminare , datorita caruia are loc caderea de presiune
care provoaca pierderea de energie termica cu care se micsoreaza
caderea termica disponibila.
Pierderea de presiune prin ventilele de reglare se exprima in functie
de presiunea aburului si de ventil.
Afectand caderea termica a intregii turbine , pierderile prin ventilele
de reglere nu intervin in procesul tehnic al unei trepte considerate
individual , ele neinfluientand randamentul periferic sau interior al
unei trepte, ci numai bilantul energetic global al turbinei.
Pierderi in ajutajele statorului : Provocate atat de miscarile
turbionare ale particulelor de abur, cat si de frecarea particulelor de
abur intre ele si de pereti , pierderile de energie cinetica a aburului
in ajutaje sunt traduse prin micsorarea vitezei absolute de iesire a
aburului din ajutaje, determinata prin coeficientul de reducere a
vitezei.
Datorita pierderii de energie cinetica ,transformata in energie
termica a aburului , entalpia acestuia la iesirea din ajutaj este mai
mare decat cea teoretica.
Pierderi inre paletele mobile : Principalii factori care
provoaca pierderi inre paletele mobile sunt:
- La intrarea intre palete , ciocnirea de muchia paletei provoaca micsorarea
vitezei aburului , atat prin aparitia unei zone de curgeri laminara , cat si
datorita ramificarii jetului pe cele doua fete ale paletei;
- Frecarea jetului de abur de suprafetele paletelor ,consumand o parte de
energie , conduce la pierderi care reprezinta 2% din pierderile totale;
- Admisia partiala a aburului in paletele mobille creeaza, prin vartejurile
formate datorita faptului ca nu tot spatiul dintre palete este ocupat de abur;
- Schimbarea directiei jetului de abur la trecerea printre palete , datorita
devierii acestuia cu unghiul y= 180 – ( A1 + A2) ,conduce la formarea unor
scurgeri de abur spre suprafata convexa a paletei.
Unghiul de abatere a jetului de abur intre paletele mobile :
Totusi acesti factori sunt luati in considerare prin coeficientul de reducere
a vitezei , care indica scaderea vitezei relative reale de iesire a aburului
dintre paletele mobile , fata de viteza teoretica.
Ca si la ajutaje , pierderile de energie cinetica dintre paletele mobile ,
transformandu-se in energie termica acumulata in abur , etalpia reala a
acestuia la iesire din paletele mobile este mai mare decat cea din cazul
teoretic.
Pierderi prin energia cinetica reziduala : Energia cinetica cu care
aburul paraseste o treapta a turbiinei , datorita vitezei pe care o are ,
constituie pentru treapta respectiva o pierdere reziduala , care contribuie
de asemenea la cresterea etalpiei aburului , respectiv la micsorarea
lucrului mecanic produs pe treapta.
La turbina cu mai multe trepte , energia cinetica reziduala a unei
trepte poate fi folosita partial , sau total , in treptele urmatoare , ea fiind
insa total pierduta in cazul rotilor de reglaj , a treptelor care lucreaza cu
admisie partiala , sau dupa care exista un salt la diametrie , precum si la
ultima trapta a turbinei.
Deoarece volumul specific mare al abuzului necesita valori ridicate
ale vitezei de trecere , pierderea ultimei trepte atinge valori mari ,
raportate la caderea termica teoretica totala a turbinei.
Pierderi prin frecare si ventilatii : Prin miscarea rotorului in mediul
de abur ,frecarile care apar dau nastere la curenti secundari , conducand
la pierderi de lucru mecanic necesar invingerii frecarii.
In cazul admisiei partiale , paletele mobile ajungand in dreptul
zonelor lipsite de ajutaje, aspira abur din aceste zone , trecandu-l dintr-o
partea a coroanei de palete in cealalta parte a ei , pe seama unui consum
inutil de lucru mecanic , corespunzator pierderilor prin ventilatie.
Pierderi prin umiditate :In zona turbinei care lucreaza cu abur umed
, picaturile de apa continute de abur , nefiind supuse destinderii , nu
participa la realizarea unui lucru mecanic.
 Picaturile de apa antrenate de abur , avand din cauza densitatii mai
mari viteza, inclinarea vitezei lor relative este diferita de inclinarea vitezei
aburului , muchia de atac a paletelor fiind ciocnita de catre picaturi , este
erodata , prin aceasta ciocnire producandu-se o componenta de franare a
paletelor.

Transformări termodinamice

Reprezentarea în diagrama a destinderii aburului într-o turbină.

Fie starea aburului la intrarea într-o turbină corespunzătoare punctului1 din figura
alăturată (presiunea de 50 și temperatura de 500). Prin destindere (în figură până la
presiunea de 0,05), în cazul ideal transformarea ar fi izoentropică, adică în diagrama ar
fi o linie verticală până în punctul 2. Căderea de entalpie disponibilă ar fi în acest caz ht.
În palete însă curgerea aburului nu este ideală, apar mai multe tipuri de pierderi: în
ajutaje, în palete, la ieșire, prin frecare și ventilația aburului, -prin neetanșeități și prin
umiditatea aburului, notate în figură cu h p. Entalpia disponibilă rămâne h, iar punctul
final al transformării este2 ' , corespunzător căderii de entalpie hși presiunii din punctul
2. Entropia masică s2' corespunzătoare punctului final al transformării reale este mai
mare decât s1, cea corespunzătoare punctului final al transformării izoentropice, în
acord cu principiul al doilea al termodinamicii. Raportul se numește randament interior
al turbinei, iar valoarea sa este de 84 - 88 %..

Bibliografie:

 Aurel Stodola, Die Dampfturbinen, Ed. 3, Springer Verlag, Berlin, 1905

 Constantin Zietemann, Die Dampfturbinen, ed. 2, Springer-Verlag, Berlin-
Göttingen- Heidelberg, 1955
 Titus Grecu, Mircea Cârdu, Ian Nicolau, Turbine cu abur, Editura Tehnică,
București, 1976
 Bazil Popa și colab., Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 2, Editura
Tehnică, 1986
 Victor Pimsner ș.a., Procese în mașini termice cu palete, Editura Tehnică,
București, 1986
 Gavril Creța, Turbine cu abur și cu gaze, Editura Tehnică, 1996, ISBN 973-31-
0965-7
 Alexander Leyzerovich, Large Steam Power Turbines, PennWell Publishing
Company, 1997, Tulsa, US-OK