Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
72
Normele úi regulile sanitare stabilesc:
a) Denumirea aditivilor alimentari, care pot fi utilizaĠi în
producerea alimentelor nominalizate;
b) Doza maximală admisă a fiecărui aditiv pentru obĠinerea sau
tratarea alimentelor nominalizate, informaĠia care trebuie să
fie scrisă pe ambalajul aditivilor alimentari, în documentele de
însoĠire úi pe alimentele în care se introduc;
c) CerinĠele speciale privind utilizarea diferitor clase de aditivi
alimentari;
d) CondiĠiile úi cerinĠele de avizare sanitară (certificat igienic),
a producerii, importului, utilizării, comercializării aditivilor
alimentari;
e) Supravegherea sanitară-epidemiologică de servicii de stat
asupra producerii, importului, depozitării, comercializării úi
utilizării aditivilor alimentari.
73
... 199; 200 ... 299; 300 ... 399 ú.a.). Codificarea aditivilor începe
cu cifra 100, codul fiind E 100.
Un număr mare de aditivi prezintă compuúi polifuncĠionali,
care pot fi incluúi în două sau trei clase. Însă, în lista aditivilor, ei
sunt incluúi într-o singură clasă - cea mai importantă pentru oricare
aditiv. De exemplu, polifosfaĠii manifestă proprietăĠi de:
emulgatori, agenĠi de reĠinere a apei, afânatori, stabilizatori ai
texturii, însă ei sunt incluúi în clasa emulgatorilor cu codul E 452.
Pentru a simplifica caracteristica sistemului de codificare în
tabelul 9.1 sunt prezentate cele 11 grupe generale ale aditivilor
alimentari, care includ toate clasele de aditivi.
75
agenĠi de glazurare substanĠe, care formează pe suprafaĠa
externă a alimentului un strat strălucitor sau un film de
protecĠie;
umectanĠi - substanĠe care corectează umiditatea alimentelor;
amidon modificat amidon cu diferită structura chimică úi
diferite proprietăĠi funcĠionale;
gaze de împachetare ! gaze speciale, introduse în ambalaje
pentru păstrarea alimentelor, altele decât aerul;
propulsanĠi gaze, care se folosesc pentru evacuarea
alimentelor din ambalaje, altele decât aerul;
sechestranĠi substanĠe care formează complecúi chimici cu
ionii metalici;
stabilizatori - substanĠe care prin acĠiunea fizico-chimică
blochează procesele de degradare, descompunere a structurii úi
texturii alimentelor, protejează aspectul, gustul, mirosul ú.a.;
agenĠi de îngroúare - substanĠe care măresc viscozitatea
alimentului;
agenĠi pentru tratarea făinii substanĠe, care se adaugă în
făină sau aluat pentru a ameliora calităĠile lor de panificaĠie,
altele decât emulgatorii;
arome naturale úi substanĠe aromatice naturale compuúi
chimici, compoziĠii de compuúi chimici, extracte din materii
prime de origine vegetală sau animală cu diferite mirosuri;
substanĠe aromatice identic naturale - substanĠe aromatice
sintetice, sau substanĠe aromatice extrase din materii prime
identice substanĠelor aromatice naturale a produselor
alimentare;
substanĠe aromatice artificiale - substanĠe aromatice
obĠinute prin sinteză care nu au fost identificate în produsele
naturale;
potenĠiatori de aromă substanĠe care intensifică gustul sau
mirosul existent al alimentului.
77
Primul indice, reprezintă ! Doza zilnică acceptabilă, iar al
doilea - ConcentraĠia admisibilă a aditivului în compoziĠia
chimică a alimentelor.
S-a determinat inofensivitatea aditivilor alimentari prin
valori limite maxime de consum a aditivilor alimentari în
compoziĠii alimentare. Aceste valori maximale se apreciază prin
indicele ! Doza zilnică acceptabilă (DZA), (Acceptable Deily
Intake, ADI), recomandat de FAO/OMS.
DZA 60
PL MA
(7)
81
Unii coloranĠi naturali sunt substanĠe biologic active,
compoziĠii formate din ȕ-caroten, catechine, glicozide cianidinice,
procianidine, care influenĠează pozitiv valoarea nutritivă a
alimentelor.
De exemplu, ȕcarotenul (E160a), colorant natural
galben-portocaliu, constituie provitamina A. Dintr-o moléculă de
ȕ !caroten se obĠin două molecule de Retinol - vitamina A:
CH3
CH3 CH3 CH3
CH3
ȕ !caroten (E160a)
CH3 CH3
CH3 CH3
CH2OH
CH3
Retinol ( vitamina A)
83
Curcuminele (E100)- au sursă naturală - (sofranul de India).
Este un colorant natural, de culoare galbenă, insolubil în apă. Se
utilizează în forma sa solubilă la producerea diferitor alcooli,
margarinei, emulsiilor de grăsimi, vinurilor, gemurilor, jeleurilor,
marmeladelor, pateurilor, salamurilor úi produselor din peúte.
CH3 O CH3
O
O O
CH CH C CH2 C CH CH OH
HO
Curcumine (E100)
H
O
N
C C
N
O
H
Indigoul
H
O
N
NaO3S
C C
N SO3Na
O
H
indigocarmina (E132)
NaO3S N N COONa
N
HO N
SO3Na
tartrazina ( E102)
OH
N N SO3Na
SO3Na
azorubina (E 122)
85
Tabelul 9.3. ColoranĠii sintetici de origine organică úi
anorganică
Codul. Denumirea aditivilor FuncĠii
tehnologice
86
Din clasa derivaĠilor trifenilmetanului se utilizează
colorantul albastru patent V.
CH
trifenilmetan
O3S
SO3
+
HO N(C2H5)2N
N(C2H5)2N
albastru patent V (E131)
87
Verde S (E142) - este un colorant obĠinut sintetic, se
foloseúte, de exemplu, la mazărea congelată, jeleuri, prăjituri,
îngheĠată. În cantităĠi mari prezintă risc de reacĠii alergice úi este
chiar cancerigen. Este interzis în Suedia, SUA, Norvegia, Canada,
Finlanda úi Japonia.
ColoranĠii sintetici se folosesc individual sau în amestec de
2 - 3 coloranĠi, sub forma de concentrate lichide, pulberi sau în
combinaĠii cu glucoză, zaharoză, amidon, clorură de sodiu.
ColoranĠii de origine minerală se folosesc numai pe suprafaĠă,
(măsline colorate în negru), Aluminiu (E173), Argint (E 174) úi
Aur (E175) - se admit pentru tratarea ambalajului.
Fiecare aditiv alimentar este permis de a fi folosit numai
pentru anumite alimente. De asemenea, sunt nominalizate
produsele alimentare în care nu se permite adăugarea coloranĠilor
naturali sau sintetici. Din aceste alimente fac parte: laptele, untul,
brănzeturile maturate, carnea, preparatele din carne, uleiurile,
pâinea, pastele făinoase, conservele din tomate, sucurile naturale,
cafeaua, ceaiul, sarea, condimentele, mierea, vinurile de struguri,
etc. Se admite colorarea numai cu caramel (E150) a băuturilor
alcoolice naturale distilate.
88
9.4.2. ConservanĠii chimici
89
Tabelul 9.4. Unii conservanĠi chimici admiúi pentru utilizare
în alimente în R. Moldova
Acidul sorbic úi + ++ ++
sărurile acidului
sorbic
Acidul p-benzoic + ++ ++
úi sărurile
acidului benzoic
SulfiĠi + + ±
PropionaĠi ± + +
NitriĠi + - -
Difenil - + +
91
x Durata de distrugere, de inactivare a
microorganismelor este invers proporĠională de valorile
temperaturii. Dacă, temperatura creúte în proporĠie aritmetică,
activitatea conservanĠilor creúte în proporĠie geometrică.
92
incolore, cu gust slab acid úi miros slab. Solubilitatea lui în apă
rece este mică ! de 0,16 %. Se dizolvă mai bine în apă fierbinte, la
t 100ºC se dizolvă circa 3,90 %.
Sărurile acidului sorbic:
93
x Conservarea alimentelor prin înlocuirea acidului sulfuros
cu acid sorbic sau cu sărurile acidului sorbic, care au un grad de
toxicitate inferior. Această metodă se practică pentru conservarea
produselor alimentare care pot fi alterate de drojdii úi de
mucegaiuri.
95
utilizarea acidului benzoic este limitată nu numai de valoarea pH a
produselor alimentare, dar úi de solubilitatea lui mică în apă.
Sărurile acidului benzoic. În comparaĠie cu acidul
benzoic, sărurile sale sunt solubile în apă. La temperatura de 20ºC
putem obĠine soluĠii de 20 ... 60%. Activitatea lor antimicrobiană
este identică cu cea a acidului benzoic. Pentru conservarea
alimentelor sunt recomandate pentru utilizare următoarele săruri
ale acidului benzoic:
Benzoat de sodiu, (E211) C6H5 COONa;
Benzoat de potasiu, (E 212) C6H5 COOK;
Benzoat de calciu, (E 213) (C6H5 COO)2Ca
HO COOH
Acidul para-hidroxibenzoic
HO C - OC2H5
O
HO C - OC3H7
97
O
HO C - OCH3
98
¾ Dioxidul de sulf úi derivaĠii lui
În prezent în calitate de conservanĠi chimici sunt utilizaĠi
următorii agenĠi de sulf: dioxidul de sulf úi sărurile acidului
sulfuros.
Dioxidul de sulf (E 220), este un gaz incolor, cu miros
specific de sulf, cu acĠiuni iritante asupra organelor de respiraĠie.
El este de 2,25 ori mai greu decât aerul, se dizolvă bine în apă
(la t 0ºC, soluĠia saturată conĠine 29 % de SO2). InteracĠionând cu
apa, SO2 conduce la formarea acidului sulfuros:
SO2 + H2O ļ H2SO3
99
Pentru a reduce la acest nivel concentraĠia dioxidului de sulf, în
fluxul tehnologic de producere este prevăzut procesul de
desulfitare. Din astfel de semifabricate, de regulă, se produc
gemuri, jeleu, dulceaĠă, marmeladă, concentrate, magiun. Deci,
metoda de utilizare a dioxidului de sulf este destinată numai pentru
conservarea semifabricatelor din fructe, pomuúoare.
Sărurile acidului sulfuros. Sărurile acidului sulfuros de
Na, K, Ca, manifestă proprietăĠi antimicrobiene, unele din ele fiind
folosite în calitate de conservanĠi, pentru a preveni alterarea
microbiologică a alimentelor.
Antisepticii prezentaĠi în tabelul 9.8, sub formă solidă,
prezintă cristale de culoare albă úi galbenă, solubile în apă.
ProprietăĠile lor antiseptice sunt identice cu cele ale soluĠiilor de
dioxidul de sulf. Sărurile acidului sulfuros sunt active în medii
acide cu pH < 5,0 úi se utilizează pentru sulfitarea úi tratarea
superficială a alimentelor. Aceste săruri, se folosesc în formă de
soluĠii apoase. Procedeul de tratare al alimentelor cu soluĠii de
săruri este mai avantajos, decât utilizarea SO2 sau H2SO3. În
primul rând se reduc pierderile, iar consumul sărurilor devine mai
raĠional. Deasemenea, se reduce poluarea mediului ambiant,
condiĠiile de lucru fiind mai bune.
Tabelul 9.8. Sărurile acidului sulfuros, utilizate în calitate de
conservanĠi
100
Alimentele obĠinute prin tratament cu sulfiĠi, pot fi divizate
convenĠional în patru grupe:
1. Alimente care conĠin 2000 ... 100 mg/kg SO2;
2. Alimente care conĠin 100 ... 50 mg/kg SO2;
3. Alimente care conĠin 50 ... 10 mg/kg SO2;
4. Alimente care conĠin mai puĠin de 10 mg/kg SO2.
Difenil, (E 230)
OH
Orto-fenilfenol, (E131)
ONa
102
citrice: lămâilor, portocalelor, bananelor, greipfruitelor. Datorită
proprietăĠilor lor fungicide, ei inhibă activitatea mucegaiurilor.
Metoda de tratare constă în introducerea pe un termen scurt
a fructelor în soluĠiile acestor antiseptici cu o concentraĠie de
0,5...2,0 %. În rezultatul sorbĠiei úi difuziei difenilului în uleiul
eteric al pieliĠei de fructe - mucegaiurile úi fungiile se distrug. În
timpul depozitării, difenilul se evaporează, însă mirosul specific de
fenol persistă. ConcentraĠia difenilului în fructele tratate se admite
până la 70 mg/kg, iar cea a o-fenilfenolului - până la 12 mg/kg,
recalculată în masa de difenil. ConĠinutul conservantului absorbit
constituie aproximativ 1,0 %. Doza DZA pentru difenil este de
0,25 mg/kg, iar pentru o-fenilfenol ! 0,20 mg/kg.
Acidul formic úi sărurile sale. Acidul formic, HCOOH,
(E 236), prezintă un lichid volatil iritant, solubil în apă úi alcool
etilic, cu constanta de disociere K = 1,77 · 10-4.
În calitate de conservanĠi se folosesc următoarele săruri ale
acidului formic:
Formiatul de sodiu, HCOONa E 237
Formiatul de calciu, (HCOO)2 Ca E 238
103
Lizozimul, (E 1105) - este un preparat antiseptic, relativ
nou, din clasa enzimelor. Se utilizează enzima mucolitică
(muramidaza). Macromoleculele prezintă o catenă polipeptidică
compusă din 129 de resturi de aminoacizi, având punctul
izoelectric situat la pH 11,0.
Lizozimul distruge majoritatea bacteriilor Gram-pozitive,
prin hidroliza catalitică a pereĠilor celulari. Prin urmare, în
rezultatul descompunerii legăturilor Į(1-4)!glicozidice ale
polizaharidelor, celulele rămân neprotejate de mediul ambiant.
Lizozimul este un preparat specific, destinat numai pentru
tratarea brânzeturilor maturate, în scopul prelungirii duratei de
păstrare. El nu manifestă proprietăĠi toxice úi conĠinutul în
brânzeturi nu este limitat. Acest preparat se conĠine în albuú de ou,
în unele plante, precum úi în unele specii de microorganisme.
Antibiotici în funcĠie de conservanĠi. SubstanĠele
chimice, sintetizate de microorganisme, care manifestă capacitatea
de distrugere a speciilor patogene de microorganisme în
organismul uman, se numesc antibiotici.
Utilizarea preparatelor medicale antibiotice în calitate de
conservanĠi alimentari este interzisă. În mod special, ne referim la
utilizarea penicilinei, tetraciclinei, streptomicinei etc.; deoarece ele
prezintă risc pentru sănătatea consumatorilor.
Unele substanĠe antibiotice, neutilizate în medicină pentru
tratamentul bolilor infecĠioase, sunt recomandate pentru
administrare în calitate de conservanĠi alimentari. În prezent,
pentru utilizare sunt admise două preparate antibiotice ! Nizina úi
Natamicina (Pimaricina).
Nizina (E 234) - prezintă substanĠă cristalină incoloră, cu
solubilitatea redusă în apă. În mediul acid (pH 4,2), solubilitatea
nizinei creúte până la 12,0 g/dm3. În stare deshidratată, se
păstrează bine timp de 1- 3 ani.
Masa moleculară a macromoleculei de nizină este de 10 000.
Macromolecula ei include următoarele resturi de aminoacizi:
104
leucina, valina, alanina, glicina, histidina, lizina, acid aspartic etc.
În prezent nizina se produce prin sinteză chimică.
În cantităĠi mici, nizina este prezentă în produsele lactate,
legume conservate prin fermentarea lactică, ca rezultat al activităĠii
unor tulpini de Streptococi lactici.
Din punct de vedere al activităĠii antimicrobiene, nizina
inhibă numai bacteriile úi practic nu influenĠează asupra activităĠii
drojdiilor úi fungiilor. De regulă, nizina se foloseúte la tratarea
brânzeturilor mature, brânzeturilor topite, alimentelor obĠinute
din crupe de grâu (pudingurilor) etc. Dozele maximale pentru
tratare constituie: 12,5 mg/kg - pentru brânzeturi úi până la 23,0
mg/kg - pentru tratarea altor produse alimentare. Cea mai utilizată
metodă de tratare constă în cufundarea alimentelor în soluĠii de
nizină de la câteva minute până la 1,0...2,0 ore.
Este important de menĠionat, că nizina este activă úi inhibă
numai bacteriile Gram-pozitive, iar bacteriile Gram-negative îúi
păstrează activitatea vitală. S-a constatat, că nizina în amestec cu
acidul sorbic prezintă un spectru larg de activitate antimicrobiană
faĠă de drojdii, fungi úi bacterii. De asemenea, este efectivă úi
tratarea combinată a alimentelor - tratamentul termic
(pasteurizarea sau sterilizarea) úi utilizarea nizinei. Nizina reduce
termorezistenĠa bacteriilor sporulente termofile, dând posibilitatea
de a reduce esenĠial durata proceselor de sterilizare a alimentelor
care au valori ale pH t 4,5 (mazăre verde, castraveĠi etc.).
Natamicina (Pimaricina), (E 235) - manifestă proprietăĠi
antimicrobiene faĠă de bacterii, drojdii. Acest antibiotic este
destinat pentru tratarea produselor alimentare, în special al
brânzeturilor, salamurilor conservate. Se recomandă úi tratarea
suprafeĠelor alimentelor cu soluĠii de natamicină. Se admite un
conĠinut de antibiotic pe suprafaĠa produselor tratate până la
1,0 mg/dm3.
105
9.4.3. AntioxidanĠii
Aditivii naturali sau sintetici, care manifestă capacitatea de
a preveni oxidarea produselor alimentare, în special a lipidelor,
acizilor graúi nesaturaĠi, sunt antioxidanĠi.
Utilizarea antioxidanĠilor permite de a prelungi durata de
păstrare a alimentelor úi semifabricatelor, prin protejarea lor de
degradarea oxidativă.
Majoritatea antioxidanĠilor sunt destinaĠi pentru prevenirea
oxidării lipidelor. Oxidarea grăsimilor, uleiurilor, alimentelor cu
conĠinut în lipide, prezintă un proces complex, care se desfăúoară
sub acĠiunea oxigenului molecular. Procedeele úi mecanismul
oxidării, râncezirii lipidelor au fost abordate în Ciclul de prelegeri
!Chimia Produselor Alimentare", partea II, p. 94 # 111 úi în
partea a III.
Ne amintim, că mecanismul procesului de oxidare al
lipidelor se realizează prin reacĠii chimice radicale în lanĠ.
Produúii primari ai procesului de oxidare al lipidelor sunt
peroxizii (ROOƔ) úi hidroperoxizii (ROOH). Formarea
peroxizilor úi hidroperoxizilor este rezultatul oxidării acizilor graúi
nesaturaĠi liberi úi ai resturilor de acizi graúi în structura
gliceridelor.
Pe măsura acumulării produúilor primari (hidroperoxizilor)
ai procesului de oxidare, modificările continuă cu formarea unor
compuúi cu miros úi gust nedorit (epoxizi, cetone, alcooli, acizi
inferiori liberi), numiĠi compuúi secundari ai oxidării lipidelor.
Viteza reacĠiilor de oxidare a lipidelor este lentă.
Degradarea oxidativă are loc în procesul de obĠinere al alimentelor
úi continuă în timpul depozitării produselor finite, indiferent de
temperatura depozitării.
Pentru a preveni degradarea oxidativă a lipidelor, este
necesar în primul rând, de blocat sau inactivat radicalii liberi. În
acest scop, se folosesc antioxidanĠii. Mecanismul acĠiunii
antioxidanĠilor constă în întreruperea lanĠului reacĠiilor chimice
radicale, prin inactivarea sau blocarea radicalilor liberi- peroxizilor
(ROOƔ) úi hidroperoxizilor (ROOH).
106
În mod general, acĠiunea antioxidanĠilor de inactivare a
radicalilor liberi (RƔ, ROƔ, ROOƔ), poate fi prezentată schematic
astfel:
R + AH RH + A
RO + AH ROH + A
R + A RA
A + A AA
107
Tabelul 9.9. Aditivii cu acĠiune antioxidantă úi sinergetică
FuncĠii
Codul Denumirea tehnologice
O
O
HO CH2 CH C
H
HO
OH OH
Acid-L- hidroascorbic, (E300)
108
Utilizarea acestor antioxidanĠi este extrem de variabilă,
datorită proprietăĠilor lor reducătoare úi capacităĠii de a decolora
compuúii de culoare brună, care se acumulează în alimente în urma
proceselor de caramelizare a zaharurilor, compuúilor reacĠiei
Maillard.
În calitate de antioxidant hidrosolubil, acidul ascorbic úi
sărurile lui, se folosesc la tratarea sucurilor de fructe úi nectarelor,
gemurilor úi jeleurilor extra, fructelor úi legumelor congelate,
refrigerate, laptelui praf deshidratat, cartofilor decojiĠi, cărnii
tocate proaspete etc. Cantitatea de adaos a acidului ascorbic în
alimente nu se limitează, se adaugă !quantum satis" (q.s.)
De asemenea, acidul ascorbic se utilizează în scopul
prevenirii degradării oxidative a uleiurilor úi grăsimilor de origine
vegetală úi animală, margarinei. Însă, fiind insolubil în lipide,
acidul ascorbic, în general, exercită funcĠia de sinergetic - leagă
metalele grele în combinaĠii complexe.
Pentru prevenirea degradării oxidative a lipidelor cu
utilizarea acidului ascorbic, mult mai efectivi sunt derivaĠii
liposolubili ai acidului ascorbic - Ascorbilpalmiat (E304) úi
OH OH
Ascorbilpalmiat (E304)
O
H O
H35C17OO CH2 CH C
OH
OH OH
Ascorbilstearat (E305)
109
Acidul eritorbic (izoascorbic) E315 úi sărurile sale
eritorbaĠii: de sodiu (E316), de potasiu (E317), de calciu (E318).
H
O
HO CH 2 O
C
HO H
OH OH
R
HO O CH3
C16H33
R1
R
2
Tocoferol
110
R R1 R2
Į-tocoferol CH3 CH3 CH3
ȕ tocoferol CH3 H CH3
Ȗ - tocoferol H CH3 CH3
į- tocoferol H H CH3
HO HO
HO COOH HO
R
OH OH
unde R:
COOC3H7 - galat de propil, (E 310);
COOC8H17 - galat de octil, (E 311);
COOC12H25 - galat de dodecil, (E 312)
111
utilizează la obĠinerea laptelui praf, scrumbiei, obĠinerea
compoziĠiilor deshidratate de torturi, de dejun, supe deshidratate.
În prezenĠa cationilor de Fe(III), galaĠii, îúi modifică
culoarea în albastru-violet, ceea ce conduce la modificarea
aspectului grăsimilor. De regulă, pentru decolorarea grăsimilor se
adaugă acid citric.
OH OH
C ( CH3) 3
C ( CH3) 3
OCH3 OCH3
2-tret-butil-4-hidroxianizol 3-tret-butil-4-hidroxianizol
112
OH
( H3C) 3C C (CH3) 3
CH3
Butilnidroxitoluol (BHT), E321
Na+ < Ca2+ < Fe2+ < Cu2+ < Pb2+ < Fe3+
113
Ca sinergetici se utilizează acizii: citric (E330), tartric
(E334), sărurile acidului lactic (E 325 !E 327).
9.4.4. Emulgatorii
114
derivaĠii lipidelor úi compuúii hidrosolubili, apa, prezintă substanĠe
imiscibile.
Probabil, este necesar de menĠionat prealabil, că un număr
mare de produse alimentare după textura lor prezintă emulsii.
Majoritatea lor pot fi obĠinute numai cu ajutorul emulgatorilor (de
exemplu: untul de vacă, margarina, ciocolatele, sosurile,
salamurile, halvaua, biscuiĠii, pateurile ú.a). Astfel de alimente,
reprezintă sisteme omogene stabile, formate din apă ! care
reprezintă faza polară úi grăsimi (lipide) ! faza ne polară (lipofilă).
În procesul de dizolvare sau dispersare al emulgatorilor în
medii lichide, moleculele lor se concentrează în spaĠiul limitei de
separare al fazelor, conducând la reducerea presiunii superficiale úi
formarea emulsiilor, prin stabilizarea fazelor polare úi celor
nepolare. În principiu, proprietăĠile menĠionate ale emulgatorilor
sunt determinate de capacitatea lor tensioactivă, adică emulgatorii
sunt substanĠe tensioactive.
Moleculele emulgatorilor sunt compuúi bipolari, formate
din grupe nepolare hidrofobe úi grupe polare. Principiul de
formare al emulsiilor constă în dizolvarea fragmentelor polare a
moleculelor de emulgatori în faza polară de apă úi dizolvarea
fragmentelor hidrofobe nepolare - în mediul lipidic. Prin urmare,
se formează compoziĠii omogene stabile. Moleculele de
emulgatori formează un fel de "punĠi# între compuúii hidrofili úi
cei hidrofobi ai mediului (fig.9.1).
apa
mediul de lipide
limita de separare
fragmentul
fragmentul hidrofob polar
a fazelor
116
Tabelul 9.10. Aria de utilizare a emulgatorilor în industria
alimentară
117
Capacitatea de reducere a tensiunii superficiale la limita de
separare a fazelor, asigură formarea emulsiilor de tip A/L sau L/A.
Structura chimică a emulgatorilor asigură nu numai formarea
emulsiilor, dar úi stabilitatea lor, care este extrem de importantă
pentru calitatea produselor alimentare. Cum s-a menĠionat,
stabilitatea sistemelor disperse, emulsiilor, este determinată de
formarea unui strat (film) de emulgatori pe suprafaĠa miceliilor.
lip id e apa
H 2O lip id e
a b
118
Fig. 9.3. Respingerea electrostatică a micelelor în emulsii de tip L/A
120
Pentru obĠinerea alimentelor care reprezintă emulsii de tip
L/A, în general, pot fi utilizaĠi emulgatori moleculele cărora conĠin
circa 15 ... 30 % de grupări hidrofile, cu valoarea BHL între 3 úi 6.
Moleculele emulgatorilor care conĠin 50 ... 90 % de
grupări hidrofile, iar valoarea BHL între 8 ... 18, se folosesc
pentru obĠinerea alimentelor de tip emulsii A/L. Se consideră că
aceúti emulgatori sunt cei mai efectivi datorită solubilităĠii bune în
apă.
CH2 O CO R1
R2 OC O CH
O
+
CH2 O P O CH2 CH2 N ( CH 3 ) 3
O
121
Lecitina se conĠine în uleiurile de soia, de floarea soarelui,
în gălbenuú de ouă. Ea se foloseúte la obĠinerea produselor
alimentare de tip emulsii A/L: ciocolatei, margarinei, emulsiilor
de grăsimi, prăjiturlor, laptelui praf etc.. Efectul tehnologic poate
fi atins prin adaosul a 1,0 . .5,0 g de lecitină în compoziĠia
alimentelor. Având în vedere, că acest emulgator prezintă o
substanĠă naturală, fără proprietăĠi toxice, masa dozei pentru
utilizare nu este limitată.
Solubilitatea Tipul de
Codul Denumirea BHL formare a
emulgatorului în în emulsiei
lipide apă
E 322 Lecitina 3-4 S D A/L
E 471 Mono-úi digliceride 3-4 S D A/L
E 472a Esterii acidului acetic 2-3 S I A/L
ai monogliceridelor
E Esterii acidului lactic 3-4 S I A/L
472b ai mono-úi
digliceridelor
E 472e Esterii acidului citric 8 -10 S D L/A
ai mono-úi
digliceridelor
E 473 Sucroesteri ai acizilor 3 -16 D D A/L,
graúi L/A
E 481 Lactilat de sodiu 10- S D L/A
12
E 482 Lactilat de calciu 5-6 S D A/L
CH 2 OH CH2 OH
Monogliceridă Digliceridă
R1, R2 ! resturi hidrofobe ale acizilor graúi saturaĠi úi nesaturaĠi
O CH 2 O C C 17 H 35
H 33 C 17 C O CH
CH 2 O C R3
O
123
O
CH 2 O C C 17 H 35
HO CH OH
CH 2 O C CH CH
3
O
HO C H O
CH2 O C CH CH COOH
O O
O C C O
CH3 CH
3
CH3
R O CH C OMe
O n
Esterii acidului lactic ( E481, E482)
124
Fiecare emulgator din grupa esterilor mono- úi
digliceridelor se caracterizează printr-un spectru de proprietăĠi
specifice, care permite fabricarea numai anumitor produse, în
special, a diferitor tipuri de margarină, îngheĠată, biscuiĠi etc.
HO CH 2 CH CH 2 O CH 2 CH CH 2 O CH 2 CH CH 2 OH
O O O
C O C O C O
R
n
R R
126
R2 O O R3
HC CH
H2C CH CH CH2 R
1
O
OH
Codul Denumirea R1 R2 , R3
E 491 Monostearat de O
sorbitan C C17H35 H
E 492 Tristearat de O
sorbitan C C17H35 O
C C17H35
E 493 Monolaurat de O
sorbitan C C11H23 H
E 494 Monooleat de O
sorbitan C H
C17H33
E 495 Monopalmitat de O
sorbitan C C15H31 H
E 496 Trioleat de O O
sorbitan C C17H33 C C17H33
127
PolifosfaĠi (E452). PolifosfaĠii, polimeri anorganici, în
funcĠie de emulgatori sunt utilizaĠi în tehnologia obĠinerii
produselor de carne.
HO P O H
ONa n
129
Totuúi, înlocuirea completă a zaharozei în industria
alimentară nu poate fi realizată, având în vedere, că zaharoza în
afară de gust dulce, joacă úi un rol important în formarea texturii
alimentelor gelificate, alimentelor de panificaĠie, cofetărie úi de
patiserie, reduce gradul de îmbibare al apei de către proteinele
fainei, influenĠează asupra duratei de păstrare a produselor finite.
Utilizarea edulcoranĠilor în industria alimentară a fost
iniĠiată în anii 60 ai secolului XX. În Republica Moldova sunt
admiúi pentru utilizare 12 edulcoranĠi naturali úi sintetici (Tabelul
9.11).
¾ EdulcoranĠi naturali
Xilitol, sorbitol úi lactitol sunt polialcooli aciclici,
caracterizaĠi printr-un grad de gust dulce, cu grupe funcĠionale
hidroxilice. Sorbitolul se găseúte în cantităĠi mici în mere, pere,
cireúe, prune. Xilitol se găseúte în căpúune, prune, morcovi, salată,
cereale.
HO
HO CH2 CH CH CH CH OH
OH OH
Sorbitol (E420)
HO
HO CH CH CH CH CH CH OH
2
OH OH OH
Xilitol (E967)
130
Xilitolul este derivat al xilozei úi se obĠine prin reducerea
xilozei. Este un polialcool cu gradul de gust dulce (0,85) apropiat
de cel al zaharozei (1,0).
Sorbitolul úi xilitolul se recomandă de utilizat în primul
rând pentru obĠinerea produselor dietetice destinate diabeticilor. Se
obĠin produse de cofetărie, sucuri, băuturi răcoritoare ú.a.
Lactitolul se obĠine din lactoză. Se caracterizează printr-un
gust dulce pur, fără senzaĠii străine în cavitatea bucală. Lactitolul
este solubil în apă, nu provoacă carii dentare úi se foloseúte pentru
alimentaĠia copiilor úi a diabeticilor.
Produsele de cofetărie, obĠinute cu utilizarea lactitolului,
păstrează textura alimentelor pe o perioadă îndelungată. În
procesul de consum în cavitatea bucală apar efecte acustice !
crocante (biscuiĠi, tartine). Alimentele cu conĠinut se sorbitol,
xilitol pierd aceasta proprietate.
HO CH
CH2 OH
O HO CH
HO
O CH
OH
CH OH
OH
HO CH
HO CH2
Lactitol (E966)
.
Tabelul 9.16. Unele caracteristici fizico-chimice ale polialcoolilor
HO CH
CH 2 OH
O HO CH
HO
O CH
OH
CH OH
OH
HO CH
HO CH 2
Izomaltol (E953)
C CH2 CH2
OH
OH O
132
Steviozidul - este o substanĠă din clasa glicozidelor, care se
obĠine prin extragere din planta Stevia rebaudiana. Steviozidul
reprezintă pulbere albă, sub formă cristalină, bine solubilă în apă.
Structura chimică a steviozidului este destul de complicată. În
Institutul de Tehnologii Alimentare din R. Moldova a fost
elaborată tehnologia de obĠinere a steviozidului, prin extragere din
planta Stevia rebaudiana, concentrarea úi purificarea extractelor,
cristalizarea steviozidului. Acest preparat se recomandă pentru
obĠinerea produselor de cofetărie, a băuturilor.
Taumatina este cea mai dulce substanĠă de origine proteică,
hidrosolubilă, stabilă în limitele pH-lui 2,5 -5,5, cu grad de gust
dulce 3000 ! 3500. Pentru prima dată a fost extrasă din planta
Thaumatococcus daniellii (Africa). Taumatina reprezintă un
amestec de proteine cu masa moleculară 22000, formată din resturi
de aminoacizi dulci, punctul izoelectric fiind la pH 11,5...12,5.
Denaturarea proteinei taumatina se observă la temperatura de
75o C.
Gradul de gust dulce al taumatinei depinde de valoarea pH
a mediului, de prezenĠa sărurilor úi oxigenului. Taumatina pură are
gradul de gust dulce în limitele 1600 ... 2800. PrezenĠa în structura
taumatinei a ionilor de aluminiu, majorează gradul de gust dulce
până la 3000 ! 3500. Se fabrică sub denumirea comercială -
Falune. Se utilizează la fabricarea produselor alimentare prin
coacere, prăjire, congelare.
¾ EdulcoranĠi sintetici
133
cofetărie, băuturilor pentru armonizarea gustului dulce úi al
aromei.
NH 2 CO OCH3
Aspartam (E951)
O O
N S O 2
K +
Acesulfam-K (E950)
NH SO3 Na
134
CiclamaĠii se folosesc pentru obĠinerea copturilor,
produselor de cofetărie, băuturilor, produselor conservate din
fructe etc. DZA este de 11 mg/kg.
NH
SO2
Zaharina (E954)
O
N
HO P O O OH
N
OH NH
N
HO OH
NH 2
i
5 ! guanilic acid (E626)
O
N
HO P O O O
N
OH
N NH
HO OH
138
AgenĠi de îngroúare úi de gelificare. AgenĠii de îngroúare
sunt destinaĠi pentru majorarea viscozităĠii alimentelor. AgenĠii de
gelificare sunt compuúi chimici care formează textura gelificată a
alimentelor. În procesul de obĠinere a produselor alimentare, în
urma introducerii în medii alimentare a agenĠilor de îngroúare sau
de gelificare, apa este legată de aceúti agenĠi, concomitent sistemul
coloidal, pierde mobilitatea úi conduce la modificarea consistenĠei
alimentului. Majorarea viscozităĠii alimentelor sau formarea
texturii gelificate depinde atât de structura chimică cât úi de
proprietăĠile funcĠionale ale agentului utilizat.
Numărul agenĠilor de îngroúare úi de gelificare, admiúi
pentru utilizare în Republica Moldova, constituie 53 de aditivi
alimentari.
Din punct de vedere chimic, aditivii acestei grupe,
reprezintă compuúi macromoleculari din clasa polizaharidelor. Ca
excepĠie, este gelatina, agent de gelificare de natură proteică.
Cei mai frecvent utilizaĠi agenĠi de îngroúare, de gelificare,
de solidificare úi de stabilizare sunt derivaĠii amidonului, celulozei,
polizaharidele din grupa gumelor vegetale.
OH O O
CH2OH CH2OH
O O
1 4
CHO O OH
CHO n
OH
140
Amidonul oxidat, este un stabilizator, agent de îngroúare,
se utilizează pentru stabilizarea texturii îngheĠatei, obĠinerea
produselor de carne, de panificaĠie, marmeladei, stabilizarea
supelor limpezite ú.a.
Amidonuri stabilizate (E1410, E1420, E1421) - reprezintă
o grupă de derivaĠi ai amidonului obĠinuĠi prin esterificarea
grupelor hidroxile ale moleculelor amidonului nativ cu ajutorul
anhidridelor acizilor carbonici - compuúi de acilare.
CH2OH
O CH2OH
O
O
OH O
OH
O C CH3 O PO ONa
O OH
Fragment de amidon Fragment de monoamidon
acetilat, (E1420) de fosfat, (E1410)
141
Amidonuri reticulate, (E1411!E1414; E1422; E1423).
Majoritatea aditivilor de amidon modificat prezintă amidonuri
reticulate. Ele se obĠin prin formarea punĠilor dintre două molecule
de amidon cu anhidridele adipică úi acetică, acidul fosforic ú.a.
O O O
amidon
O O
C
( CH2)4
C
O
O
amidon
O O O
O O O
ami don
O P ONa
ami don
O O O
142
Ele formează sisteme cu textură rezistentă la temperaturi
ridicate, valori inferioare ale pH-ului, la acĠiunea forĠelor fizice
(agitare, presiune, vibraĠii). Toate aceste proprietăĠi apar în urma
formării punĠilor dintre moleculele de amidon úi majorarea
gradului de polimerizare.
Datorită acestor proprietăĠi, amidonurile reticulate se
recomandă de utilizat la obĠinerea produselor care necesită un
tratament termic îndelungat, cu aplicarea agitării mecanice
intensive, cu formarea viscozităĠii ridicate úi formarea texturii
(produselor alimentare sterilizate, copturilor, produselor de
extrudare ú.a.).
CH 2 O H CH 2 O H
O O
O
OH OH
OH OH n
CH 2 OR 1 CH 2 OR 1
O O
O
OH OH
OR 2 OR 2 n
HO OH
HOOC
COOH O O
HO OH
OH
HO HO
.
acidul E-D-manuronic acidul Į-D-guluronic
COOH COOH O
HO
O
O O
O O
HO O HO
COOH
H OOC HO HOOC
OH OH
O O
O
O O O O
HO COO H
OH OH
147
sulfatată. Fragmentele sunt legate consecutiv între ele cu legături
Į-(1,3) úi E-(1,4) glicozidice.
CH2OH CH2
O O
O3SO O
O O
o
H OH OH
kapa (k)-carrageenanul
CH2OH CH2
O O
O3SO
O
o O
oH OH O3SO
148
Tabelul 9.19. Solubilitatea úi capacitatea de gelificare a
carrageenanilor
Solubilitatea:
în apă: t = 20o C; Sarea de Na Sarea de Ca +
t = 80o C + + +
În lapte (80oC) + + +
În soluĠii de La incălzire - +
zaharoză, 50%
În soluĠii de NaCl,
5,0%:
Fierbinte; Dilatează Dilatează +
Rece: - - +
Gelificarea: kapa iota lamda
Gel dur Cu ioni de K Cu ioni de Ca -
Texura delului Fragil Elastic -
Sinereză + - -
Termoreversibilitatea + + -
Stabilitatea la + + -
temperatura camerei
Stabilitatea la
congelare- - + +
decongelare
Stabilitatea în mediu Stabil la Stabil la -
acid pH > 3,8 pH > 3,8
150
Se obĠine din extrudatul arborilor: Acacia senegal, Acacia
seyal sau alte specii de Acacia răspândite în Africa, Asia,
Australia. CompoziĠia chimică a gumei arabice este eterogenă úi
depinde de mai mulĠi factori: de specie, vârsta úi condiĠiile
climaterice de cultivare a speciilor, metoda de obĠinere.
Conform structurii chimice, guma arabică reprezintă
glicoproteină, formată din fragmente de polizaharide úi fragmente
proteice. De menĠionat că, guma arabică se dizolvă foarte bine în
apă (până la 50 %), iar soluĠiile au viscozitate foarte mică. De
regulă, soluĠiile gumei arabice au aciditate inferioară cu valoarea
pH 4,5 ! 5,5. Guma arabică nu se dizolvă în lipide úi în majoritatea
solvenĠilor organici ne polari.
S-a constatat că, macromolecula gumei arabice este
puternic ramificată, cu numeroase ramificaĠii scurte rigide, legate
de lanĠul principal poligalactopiranozil, prin legături ȕ-1,6
glicozidice.
Structura gumei arabice include trei fracĠii: fracĠia de
arabinogactan (AG), cu masă moleculară mică; arabinogalactan-
proteine (AGP), cu masă moleculară mare úi fracĠia de
glicoproteine (GP), cu masă moleculară mică.
151
Având în vedere complexitatea structurii úi a compoziĠiei
chimice ale gumei arabice, putem menĠiona particularităĠile ce
determină proprietăĠile ei funcĠionale deosebite. Guma arabică se
deosebeúte de toate polizaharidele utilizate în funcĠie de aditivii
alimentari.
Ɣ Guma arabica, fiind puternic ramificată, formează soluĠii
concentrate cu viscozitate extrem de mică. De exemplu, soluĠia
apoasă de 25%, la temperatura de 25o C, are viscozitatea numai de
60 -150 Pa.s.
Ɣ Guma arabica, manifestă proprietăĠi deosebite de stabilizare
a texturii alimentelor úi formare a emulsiilor. Aceste proprietăĠi
ale gumei, în special, a fracĠiei arabinogalactan-proteică (AGP),
sunt determinate de combinarea fragmentelor lanĠurilor
polipeptidice, localizate în spaĠiul exterior al structurii
macromoleculei. O astfel de structură, asigură adsorbĠia
macromoleculelor pe suprafaĠa fragmentelor hidrofobe ale
diferitor polizaharide, cu efecte de stabilizare ale texturii
alimentare.
Ɣ PrezenĠa în macromoleculele gumei a grupelor carboxilice
disociate, cu sarcini negative, asigură stabilitatea emulsiilor de
tipul lipide în apă (L/A).
Ɣ SoluĠiile de gumă arabică nu formează geluri.
152
cristalizării zaharozei; ameliorarea texturii; formarea úi stabilizarea
emulsiei de grăsimi în alimente ú.a.
Fabricarea gumelor de mestecat, plastilelor. FuncĠile
gumei arabice - stabilizarea aromei prin incapsularea substanĠelor
de aromă, ameliorarea texturii.
Fabricarea produselor lactate. FuncĠiile gumei arabice -
stabilizator al texturii, prin reĠinerea apei úi reducerea vitezei de
topire a îgheĠatei etc.
Guma arabică se utilizează pentru microîncapsularea
substanĠelor de aromă, vitaminelor, coloranĠilor. În combinaĠie cu
polielectroliĠii, formează un film protector în jurul unei particule,
sub formă de microcapsulă, care protejează substanĠa incapsulată
de degradare úi alterare în diferite medii alimentare.
CH2OH
HO O
OH
CH2 CH2OH
O O
O
O HO OH
OH HO
O OH HO O
O
CH2OH
153
fabricarea diferitor produse alimentare. Majoritatea gumelor guar,
cu concentraĠia 1,0 %, formează soluĠii cu viscozitate dinamică
mare, de 3000 ! 5000 Pa.s. Aceasta gumă nu formează geluri, însă
conduce la formarea viscozităĠii mari a mediului cu textură stabilă.
154