POLITICI SI STRATEGII

ADITIVI ALIMENTARI

Proiect realizat de: Beda Mădălina

Anul: IV

Specializarea: PCM
 CUPRINS
I. CAPITOLUL 1
1. Aspecte teoretice
2. Clasificarea aditivilor
3. Auxiliarii tehnologici
4. Istoric
5. Aspecte toxicologice
6. Conditii de admisibilitate pentru aditivi din punct de vedere al
consumatorului
II. CAPITOLUL II
7. „E“-urile ameninţă sănătatea
8. Aditivi periculosi
9. Aditivii din produsele comercializate in Romania
10. Concluzii si recomandari
11.Bibliografie
 CAPITOLUL I

1. ASPECTE TEORETICE
Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în mod intenţionat alimentelor, fără a fi ele în sine
alimente în sensul comun al cuvântului. Termenul de aditiv alimentar este definit în mod diferit
în legislaţia diferitelor ţări. De exemplu, în Codex Alimentarius FAO-WHO (FOOD AND
AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS-WORLD HEALTH
ORGANIZATION) aditivul este definit ca fiind orice substanţă care în mod normal nu este
consumată ca aliment şi nu este folosită ca ingredient tipic al alimentului, indiferent dacă are sau
nu valoare nutritivă, a cărei adăugare intenţionată în alimente serveşte unui scop tehnologic
(inclusiv organoleptic) în ce priveşte fabricarea, procesarea, tratarea, ambalarea, transportarea
sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile
(directe sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora.

Aditivii alimentari sunt indispensabili pentru fabricarea sau procesarea majorităţii alimentelor.
Împreună cu progresele realizate în tehnologia alimentară, ei fac posibilă existenţa unor produse
de înaltă calitateşi care pot fi păstrate pe o durată rezonabilă. Din categoria aditivilor fac parte
doar substanţele care ajung în alimente în mod intenţionat, fiind excluse cele care ajung în mod
accidental şi care sunt de fapt contaminanţi ai produselor alimentare.

Aditivii au uneori şi rolul de a permite producerea unor alimente la preţuri mai scăzute. Nu este
însă permis ca ele să fie folosite pentru a înşela consumatorul, de exemplu în ce proveşte
prospeţimea produsului. În afară de aceasta, ele nu trebuie să afecteze în mod negativ calitatea
produsului sau să pună în pericol sănătatea consumatorul.

Clasificarea aditivilor

Aditivii alimentari se pot clasifica în patru clase mari: substanţe cu rol nutritiv, substanţe cu efect
stabilizator, substanţe cu efect organolepticşi substanţe cu rol de auxiliari tehnologici sau de
procesare.

1. Substanţe cu rol nutritiv sau dietetic:

  Vitamine

 Aminoacizi

 Săruri minerale şi microelemente,

 Agenţi de creştere a masei – substanţe care determină creşterea masei produsului

alimentar, fără a avea efect semnificativ asupra valorii sale nutriţionale. Organismul
uman necesită prezenţa a 40-50 substanţe cu efect nutritiv pentru ca toate funcţiile sale să
evolueze corespunzător.

Toate aceste substanţe sunt prezente în mod obişnuit în cantităţi suficiente în alimentaţie. Totuşi,
pot exista situaţii excepţionale în care cantitatea unora dintre acestea să fie insuficientă, de
exemplu în cazul unei alimentaţii necorespunzătoare sau dezechilibrate, sau dacă ele sunt
distruse în timpul procesării sau depozitării. În asemenea situaţii, este necesară suplimentarea lor
în mod controlat. Compuşii cu rol nutritiv sau dietetic sunt folosiţi pentru a creşte valoarea
nutritivă a alimentelor sau, în anumite cazuri, pentru a o reduce in mod controlat. Unele dintre
ele auşi rolul de a ameliora anumite disfuncţii metabolice. Incorporarea acestor substanţe în mod
omogen în alimente este de multe ori dificilă, deoarece ele trebuie în general adăugate în
concentraţii foarte mici. O posibilitate în acest sens este folosirea unor premixuri speciale ale
aditivilor respectivi. O altă dificultate o reprezintă uşurinţa cu care o parte din aceşti compuşi se
degradează, mai ales sub acţiunea oxigenului. Acest lucru implică necesitatea stabilizării lor, de
exemplu prin utilizarea unor aditivi de stabilizare sau prin microincapsularea lor.

2. Substanţe cu efect stabilizator

 Conservanţi – substanţe care protejează produsele alimentare de acţiunea

microorganismelor.

 Antioxidanţi – substanţe care prelungesc durata de păstrare a alimentelor prin protejarea

lor faţă de deteriorarea prin oxidare.

 Sechestranţi – substanţe care formează complecşi cu ionii metalici şi îi aduc într-o formă
inactivă.

 Gaze de ambalare – gaze care au rolul de a proteja produsul ambalat de acţiunea

oxigenului.

 Stabilizatori – substanţe care fac posibilă menţinerea stării fizico-chimice a unui produs
alimentar.
  Emulgatori – substanţe care favorizează sau determină formareaşi menţinerea unor
emulsii.

 Agenţi de îngroşare – substanţe hidrocoloidale care formează soluţii vâscoaseşi care ajută
la menţinerea sau creşterea vâscozităţii produsului.

 Agenţi de gelifiere – substanţe care menţin sau îmbunătăţesc structura, textura sau
consistenţa unui produs prin formarea unui gel sau pseudogel.

 Stabilizatori de spumă – substanţe care realizează creşterea stabilităţii produselor care se

prezintă sub formă de spumă.

 Agenţi de umectare – substanţe care previn deshidratarea produselor alimentare,

menţinând un anumit conţinut de umiditate.

 Agenţi antiaglomeranţi – substanţe care previn tendinţa de aglomerare, mai ales a

produselor sub formă de pulberi sau granule fine.

 Agenţi de acoperire (glazurare) – substanţe care se aplică pe suprafaţa unui produs pentru
a realiza protecţia sa sau pentru a-i conferi un aspect plăcut Aceşti aditivi au ca rol
principal prevenirea degradării alimentelorşi creşterea duratei lor de păstrare. Necesitatea
creşterii duratei de păstrare este impusă de tendinţele actuale de consum, normativele de
calitateşi considerente de sănătate. Din acest motiv, prevenirea degradării alimentelor,
indiferent dacă aceasta are loc pe care microbiologică, chimică, biochimică sau fizică, a
devenit o necesitate primordială. Prevenirea degradării se poate faceşi prin metode fizice
cum este încălzirea, însă acestea determină de multe ori modificări în structura sau gustul
produsului, fiind necesară folosirea unor aditivi pentru refacerea calităţilor iniţiale.

 AGENTI DE GLAZURARE – substanţe care, aplicate la suprafaţa unui produs alimentar îi

conferă acestuia un aspect strălucitor sau îi conferă o peliculă protectoare.
 AGENŢI DE AFÂNARE – substanţe sau combinaţii de substanţe care eliberează un gaz şi,
prin urmare, fac să crească volumul unui aluat sau al unei compoziţii care se “bate” într-
un utilaj specific.

3. Substanţe cu efect organoleptic

 Coloranţi- substanţe care ajută la restabilirea culorii unui aliment.

COLORANŢII – substanţe care sunt folosite pentru a colora un produs alimentar sau pentru a
restaura culoarea unui produs alimentar; aceştia includ şi constituenţii naturali ai alimentelor şi
sursele naturale, care în mod normal nu sunt utilizate ca ingrediente ale alimentelor. Preparatele
obţinute din materii prime alimentare sau alte surse alimentare, pe cale fizică şi/sau chimică şi
care conţin pigmenţi, sunt, de asemenea, consideraţi coloranţi.

Nu sunt consideraţi coloranţi – aditivi produsele uscate sau concentrate folosite la fabricarea
alimentelor, cum ar fi paprika (boia de ardei iute), şofranul, precum şi substanţele utilizate pentru
colorarea suprafeţei nemiscibile a produselor alimentare, cum ar fi membranele pentru cârnaţi,
salamurile şi peliculele de acoperire ale brânzeturilor.

ÎNDULCITORII (EDULCORANŢII) – substanţe care se folosesc pentru a conferi gustul de

dulce produselor alimentare în care se încorporează şi respectiv, se folosesc ca îndulcitori în
anumite cazuri în gospodăria individuală. Nu intră în categoria îndulcitorilor aditivii celorlalte
substanţe dulci, cum ar fi monozaharidele, dizaharidele sau produsele alimentare dulci (diferite
siropuri, mierea de albine etc.).

 Stabilizatori de culoare – substanţe care ajută la menţinerea culorii naturale în timpul

procesării sau depozitării alimentelor.

 Agenţi de înălbire – substanţe care realizează îndepărtarea unor coloraţii nedorite.

 Îndulcitori cu putere mare de îndulcire (edulcoranţi) – substanţe îndulcitoare cu gust

dulce mult mai intens decât al zahărului.

 Îndulcitori cu rol nutritiv – substanţe care nu sunt hidraţi de carbonşi au un gust dulce de
intensitate asemănătoare cu zahărul.

 Acidulanţi – substanţe care conferă alimentelor un gust acid (acru), în condiţii controlate.

 Substanţe cu gust sărat

 Substanţe cu gust amar

 Potenţatori de aromă – substanţe care accentuează gustul sau mirosul unui produs
alimentar fără a avea ele în sine un gust sau miros puternic.

 Aromatizanţi – substanţe care conferă o anumită aromă unui produs alimentar.

Alimentele nu trebuie doar să aibă o valoare nutritivă ci trebuie să stimulezeşi apetitul prin
infăţişarea, gustul şi aroma lor. Există o serie de substanţe care influenţează în mod favorabil
calităţile organoleptice ale alimentelor înainte, în timpul sau după consumarea lor. Mulţi dintre
compuşii cu proprietăţi senzoriale conţinuţi în alimente se deteriorează în timpul procesării sau
depozitării acestora. Scopul principal al acestei categorii de aditivi este de a compensa aceste
pierderi într-un mod cât mai autentic. Alte obiective sunt stimularea apetitului, conferirea unor
nuanţe de gust dulce, sărat, acru sau amar sau mascarea unor mirosuri sau gusturi neplăcute.
Aditivii nu pot fi însă folosiţi pentru a induce în eroare consumatorul în ce priveşte calitatea
necorespunzătoare sau deteriorarea alimentului.

4. Auxiliari tehnologici (de procesare)

 Solvenţi de extracţie

 Agenţi de limpezire

 Adjuvanţi de filtrare

 Gaze propulsoare

 Agenţi de răcireşi substanţe criogene

 Antispumanţi

 Săruri de emulsifiere

 Enzime

 Culturi microbiene

Drept auxiliari tehnologici sunt definite acele substanţe sau materiale, fără a include aparate sau
ustensile, care nu sunt consumate ca ingrediente ale alimentelor, dar sunt utilizate în timpul
procesării materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor pentru a realiza un anumit obiectiv
tehnologic. Ele sunt distruse sau eliminate înainte realizarea produsului finit, dar pot fi prezente
accidental sub formă de reziduuri sau derivaţi. În uneleţări aceste produse nu sunt considerate
drept aditivi deoarece în ce priveşte prezenţa lor în alimente lipseşte elementul intenţionat. Nu se
consideră aditivi o serie de produse ca: substanţele folosite pentru tratarea apei potabile,
produsele care conţin pectină, baza pentru guma de mestecat, amidonul modificat, gelatina,
hidrolizatele proteice, glutenul, cazeina, inulina, aminoaciziişi sărurile lor, exceptând acidul
glutamic, glicina, cisteinaşi cistina. Lista aditivilor aprobaţi pentru a fi folosiţi în România este
dată în tabelul anexă. Aditivii alimentari admişi în Uniunea Europeană sunt codificaţi cu litera
“E”, de la Europa, urmată de un număr alocat special fiecăruia dintre aceştia (număr EEC). Acest
mod de simbolizare sprijină consumatorii în recunoaşterea aditivilor în alimente, indiferent de
limba în care este redactată eticheta, garantând astfel că aceştia fac parte din lista celor autorizaţi.
 DEFINIŢIA AUXILIARILOR TEHNOLOGICI

Conform Directivei 89/107/CEE „se înţelege prin auxiliar tehnologic orice substanţă care
nu este consumată ca ingredient alimentar în sine, dar este în mod intenţionat folosită în
transformarea materiilor prime, produselor alimentare sau ingredientelor lor, pentru a răspunde la
un scop tehnologic în timpul tratamentului sau transformării şi care poate avea ca rezultat
prezenţa neintenţionată a reziduurilor tehnologice inevitabile ale acestei substanţe sau a
derivatelor sale în produsul finit, cu condiţia ca aceste reziduuri să nu prezinte risc sanitar şi să
nu aibă efecte tehnologice asupra produsului finit”.

Din definiţie rezultă că auxiliarii tehnologici nu trebuie să fie confundaţi cu aditivii.

CLASIFICAREA AUXILIARILOR TEHNOLOGICI

Conform Directivei 89/107/CEE modificată de Directiva 94/34/CEE, auxiliarii tehnologici
sunt clasificaţi în:

CATALIZATORI – substanţe care catalizează reacţii chimice, cum ar fi hidrogenarea şi

interesterificarea uleiurilor, obţinerea unor polioli (palatinit) etc.

AGENŢI DE CLARIFICARE/ADJUVANŢI DE FILTRARE – substanţe care ajută la limpezirea şi

filtrarea unor produse alimentare lichide (cazeina, clei de peşte, silicagel, kiesselgur etc.)

AGENŢI DE EPILARE FRUCTE ŞI LEGUME (soluţii diluate de KOH, NaOH,

monoetanolamină, uree, ortofosfat diamoniacal).

AGENŢI DE SPĂLARE: soluţii de NaOH, carbonat de sodium, fosfaţi, silicaţi alcalini, acid
azotic, acid fosforic.

AGENŢI DE DEPLUMARE ŞI EPILARE (diferite cerururi): ceara de carnauba, parafină.

RĂŞINI SCHIMBĂTOARE DE IONI (cationice şi anionice) – substanţe care ajută la separarea

unor componenţi din soluţii şi la demineralizare etc.

SUBSTANŢE NUTRITIVE PENTRU DROJDII – diferiţi fosfaţi şi sulfaţi etc.

FLOCULANŢI – substanţe care favorizează flocularea unor coloranţi din apă şi diferite
produse alimentare lichide.

AGENŢI DE CONGELARE PRIN CONTACT ŞI AGENŢI DE REFRIGERARE.

 AGENŢI DE DEMULARE – substanţe care se folosesc pentru realizarea formelor pentru
anumite produse zaharoase (de exemplu, formele de amidon).

ANTITARTRANŢI – substanţe care împiedică formarea tartraţilor sau care elimină creşterile
de tartraţi.

SOLVENŢI DE EXTRACŢIE – solvenţi cum ar fi benzina de extracţie şi hexanul, folosiţi

pentru extracţia uleiului din seminţele oleaginoase.

ENZIME (cu excepţia celor utilizate ca aditivi).

DEZINFECTANŢI: clor lichid, hipoclorit de sodiu, fosfat de sodiu clorinat, dioxid de clor,
cloramină, acid peracetic, peroxid de hidrogen, compus quaternar de amoniu, biguanidine,
iodofori.
 Istoric

Cei mai vechi aditivi alimentari utilizaţi de om au fost doi conservanţi: sarea de bucătărie şi
fumul, ei având şi rolul de ameliorare a gustului. Alături de condimente, aceştia au fost folosiţi
încă din timpuri preistorice pentru îmbunătăţirea gustului alimentelor. Cu toate acestea, utilizarea
pe scară largă a aditivilor alimentari a început doar din secolul al XIX-lea, când a crescut
numărul locuitorilor oraşelor şi a apărut necesitatea de a produce alimente procesate care să fie
comercializate, concomitent cu cerinţa ca durata de păstrare a acestora să fie mărită. Unii dintre
aditivii introduşi în secolul XIX mai sunt folosiţi şi astăzi, de exemplu praful de copt, acidul
benzoic sau zaharina. Alţii au dispărut însă în decursul timpului, mai ales pentru că nu
îndeplineau cerinţele toxicologice necesare. În secolul XX, odată cu dezvoltarea industriei
alimentare a crescut şi importanţa aditivilor.

O serie de produse foarte populare astăzi nu ar putut fi fabricate fără existenţa aditivilor
corespunzători, de exemplu sărurile de topire (citraţi, fosfaţi) pentru brânza topită şi emulgatorii
pentru margarină. Odată cu dezvoltarea producţiei de aditivi s-au înăsprit şi condiţiile legale
privind folosirea lor, ceea ce a dus la dispariţia celor care nu îndeplineau condiţiile toxicologice.
Astfel, o serie de coloranţi alimentari folosiţi în prima jumătate a secolului XX au fost interzi
şi când s-a dovedit că au efect toxic. Cu toate progresele făcute, încă mai există o serie de
probleme nerezolvate în domeniul aditivilor alimentari, cum ar fi găsirea unor înlocuitori pentru
compuşi consideraţi cu risc, de exemplu azotitul folosit la conservarea cărnii. Alte cercetări se
desfăşoară pentru reducerea conţinutului de sare au zahăr din alimente fără a afecta calitatea lor.
Resursele financiare necesare pentru realizarea unor noi aditivi sunt foarte mari, comparabile cu
cele necesare pentru realizarea unor medicamente noi. Doar după ce au fost trecute o serie de
teste şi evaluări complexe şi se obţin autorizaţiile necesare un produs nou poate fi introdus pe
piaţă iar producătorul său poate începe să-şi recupereze investiţia.

De cât timp se folosesc aditivi alimentari?!

Aditivii alimentari sunt substanțe folosite de mult timp în prepararea alimentelor, chiar dacă
astăzi unii dintre vechii aditivi nu mai intră în această categorie. Astfel, salpetrul sau apa sărată
de mare erau utilizate în mod curent în prevenirea alterării cărnii. În ciuda a ceea ce cred mulți,
aditivii nu sunt o invenție a lumii moderne, doar că în ultimii ani, pe măsură ce s-au modificat
cerințele pieții, utilizarea lor a fost extinsă iar numărul de aditivi permiși a crescut. Consumatorul
modern dorește produse din ce în ce mai atrăgătoare organoleptic (aromate, foarte dulci sau
sărate, intens colorate, etc) și vrea ca termenul lor de valabilitate să fie lung. În același timp, și
pentru segmentul de producție și desfacere este mai rentabil să se dispună de produse alimentare
cu o “viață pe raft” cât mai lungă cu putință. Acest context a dus la folosirea pe scară largă a
aditivilor și, de aici, la necesitatea legiferării utilizării lor astfel încât să fie asigurată siguranța
pentru consumatori.
 Aspecte toxicologice

La ora actuală există o aversiune destul de mare în ce priveşte folosirea aditivilor alimentari,
explicabilă prin efectele negative care au rezultat din folosirea necontrolată a substanţelor
chimice în produsele alimentare. Trebuie însă menţionat că la ora actuală nici un aditiv nu este
autorizat pentru a fi folosit dacât dacă investivaţii toxicologice extensive au demonstrat fără
echivoc că nu are nici un fel de efect dăunător. Nu există însă nişte normative standard la nivel
internaţional pentru evaluarea toxicologică a aditivilor. Cele acceptate şi folosite cel mai mult
sunt normele elaborate de comisiile de experţi ale Organizaţie Mondiale a Sănătăţii (OMS-
WHO). De asemenea, normativele americane au fost preluate într-o serie de ţări. Aditivii sunt
testaţi în ce priveşte toxicitatea lor acută, subcronică (pe termen scurt) şi cronică (pe termen
lung), cât şi în ce priveşte influenţa lor asupra reproducerii şi embriotoxicităţii. O atenţie
deosebită se acordă studiilor privind carcinogenitatea şi mutagenitatea, care se urmăresc în
cadrul studiilor pe animale pe două generaţii ale aceleiaşi specii.

Substanţele testate drept aditivi trebuie să fie omogene şi pure din punct de vedere fizic şi
chimic. Ca principiu general, ele nu trebuie să aibă activitate farmacologică la concentraţiile în
care sunt utilizate. Din motive evidente, testarea aditivilor se face pe animale. Deşi există
tendinţe pentru interzicerea experimentelor pe animale, la ora aceasta nu există altă posibilitate.
Toxicitatea acută, care este exprimată ca LD50 (doza letală în urma că reia mor 50% dintre
animalele de experienţă) şi toxicitatea subcronică, stabilită în urma aşa-numitului test de 90
de zile reprezintă doar nişte teste grosiere ale proprietăţilor toxicologice. Toxicitatea acută este
important să se situeze la nivelul minim posibil pentru a preveni intoxicările chiar în cazul unei
supradozări sau utilizări necorespunzătoare a aditivului respectiv. Toxicitatea cronică este mult
mai importantă, deoarece aditivii sunt consumaţi zi de zi timp îndelungat şi din acest motiv
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt chiar mai stricte decât cele pentru
medicamente. Din acest motiv aditivii, spre deosebire de medicamente, nu este permis să aibă
efecte secundare. Este evaluată şi comportarea biochimică a aditivului şi anume: viteza şi gradul
de absorbţie, cantitatea stocată în organe şi ţesuturi, transformarea metabolică, modul şi viteza de
eliminare a aditivului ingerat.

Există patru posibiltăţi în ce priveşte transformările metabolice ale aditivilor în organism:

 Substanţa este eliminată rapid şi neschimbată. Exemple în acest sens sunt zaharina (îndulcitor) şi
acesulfam-K (de asemenea un îndulcitor).
 Substanţa este metabolizată rapid şi eliminată sub forma produselor de metabolism. De exemplu,
acidul benzoic (conservant) este metabolizat la acid hipuric şi eliminat în această formă.
 Substanţa este utilizată ca nutrient de către organism. Exemple: acidul sorbic sau aspartamul.
 Substanţa este eliminată mult mai lent decât este absorbită şi în consecinţă se acumulează în
organism. Un exemplu în acest sens este acidul boric, care a fost utilizat în trecut drept
conservant. Asemenea substanţe nu mai sunt folosite la ora actuală ca aditivi.

În funcţie de rezultatele evaluărilor toxicologice, se stabileşte doza de aditiv admisă pentru

om, care va putea fi ingerată zilnic, pe toată durata vieţii, fără nici un risc. Pe baza concentraţie
maxime la care aditivul rămâne netoxic, stabilite în cadrul experimentelor pe animale, se
stabileşte doza zilnică admisibilă (acceptable daily intake ADI) pentru om, prin reducerea acestei
concentraţii de 100 de ori (cu unele excepţii). Acest factor de siguranţă are la bază următoarele
considerente:
– consumul de alimente al animalelor raportat la greutatea corporală poate fi mai mare decât în
cazul oamenilor;
– anumite categorii de populaţie (copii, bătrâni, bolnavi) au un metabolism mai deosebit;
– doza zilnică admisibilă se referă la toată durata vieţii, în timp ce experimentele pe animale se
desfăşoară doar pe o perioadă limitată. Doza zilnică admisibilă reprezintă cantitatea de aditiv,
exprimată în miligrame/kg corp, care poate fi consumată necondiţionat într-o zi. Aceste doze pot
fi găsite în literatura de specialitateşi vor fi prezentate pentru categoriile de aditivi care vor fi
discutate mai detaliat în cadrul cursului. Trebuie menţionat faptul că consumul real al aditivilor
se situează mult sub limita dozei zilnice admisibile, de exemplu în Germania ea este între 1-10%.

Câți producători de aditivi alimentari există în Europa?!

În Europa, sectorul alimentar este unul din cele

mai importante din punct de vedere economic și unul din cele mai dinamice. Din cele
aproximativ 310 000 companii care au ca obiect al activității producerea și comercializarea de
alimente și băuturi (99.1% fiind întreprinderi mici și mijlocii), 100% utilizează la un moment dat
aditivi alimentari. În același timp, e greu de evaluat cu precizie numărul de producători de aditivi
alimentari, deoarece de multe ori aditivii nu sunt singurul produs al companiei respective.
Eurobarometrul (în 2010) arata că 66 % din consumatorii europeni sunt îngrijorați de prezența
aditivilor în alimente. Au dreptate?! NU! Aditivii folosiți în Comunitatea Europeană trebuie să se
supun unor reguli de siguranță foarte stricte.
 CONDIŢII DE ADMISIBILITATE PENTRU ADITIVI DIN PUNCT DE
VEDERE AL CONSUMATORULUI

Conform Codex Alimentarius şi Directivei CEE din 21.XII.1988 (directiva 89/107/CEE)

“utilizarea aditivului alimentar poate fi luată în consideraţie dacă se dovedeşte că utilizarea
aditivului respectiv conduce la avantaje demonstrabile în folosul consumatorului”.

Pentru consumator este necesar ca aditivul să îndeplinească următoarele condiţii:

- securitate (inocuitate) pentru consumator;

- corectitudine, în sensul că adausul de aditiv se constituie ca o falsificare dacă modifică
produsul sau indicele de eroare a consumatorului;
- necesitatea tehnologică, în sensul că aditivul poate fi utilizat numai dacă efectul scontat
nu poate fi obţinut şi prin metode de fabricaţie normale şi eficiente din punct de vedere economic
şi tehnic;
- controlul aditivului, în sensul că trebuie să existe metode rapide de decelare, calitativă şi
cantitativă, a aditivului într-un produs alimentar;
- etichetarea în sensul că utilizarea aditivului trebuie menţionată pe eticheta care însoţeşte
produsul alimentar.

În Uniunea Europeană, utilizarea aditivilor are la bază cerințe foarte stricte în ceea ce
privește înlocuitatea acestora și necesitatea folosirii lor. Pentru ca un aditiv să poată fi
comercializat și utilizat, el trebuie să fie prezent pe lista unională de aditivi permiși (legislația
comunității bazându-se pe așa-zisele “liste pozitive”). Practic, dacă un aditiv este pe o astfel de
listă, înseamnă că:

- a fost supus unei evaluări, în urma căreia s-a concluzionat că nu ridică niciun fel de probleme în
ceea ce privește sănătatea consumatorilor la nivelul de utilizare intenționat (proba de evaluare a
riscului)

- este demonstrată o nevoie tehnologică rezonabilă a utilizării sale.

- se supune unor cerințe de puritate specifice (în așa fel încât nu numai substanța ca atare să fie
sigură, dar să nu apară probleme nici Siguranța utilizării aditivilor în produsele alimentare Page 5
din cauza unor eventuali contaminanți, de exemplu, din cauza unor metale grele).

- folosirea sa aduce beneficii consumatorului păstrează calitatea nutrițională a alimentului

(exemplu

: antioxidanții previn fenomene oxidative care inactivează multe vitamine, îndeosebi

hidrosolubile, ca și oxidările ce interesează îndeosebi grăsimile polinesaturate și din a căror
degradare rezultă substanțe toxice). asigură ingredientele și constituenții necesari persoanelor cu
 cerințe dietetice speciale (exemplu: îndulcitorii artificiali sau alternativi permit bolnavilor cu
diabet să consume produse dulci, fără a-și influența în mod negativ valoarea glicemiei; aceiași
îndulcitori se folosesc astăzi, în condițiile unei mari “epidemii” de obezitate, cu mare succes în
produse hipocalorice, care pot fi consumate fără riscul unui aport de calorii nedorite). potențează
durata de păstrare, calitățile, stabilitatea produsului

 sau îi ameliorează calitățile organoleptice.

 CAPITOLUL II

„E“-urile ameninţă sănătatea

In România nu exista aparate care sa controleze calitatea aditivilor din alimente.
Societatea este intr-o continua evoluţie. Tehnologia este prezenta in aproape toate
mediile. Produsele alimentare sunt si ele obţinute astăzi cu ajutorul celor mai noi procedee.
Supraproducţia si oferta foarte variată îi obligă pe producători să facă tot ceea ce este posibil
pentru ca alimentul lor sa aibă succes. Astfel, produsele sunt conservate pe perioade lungi, se
introduc culori cat mai atractive, vitamine produse pe cale artificiala etc. Conservanţii, aromele,
coloranţii - intr-un cuvânt aditivii - sunt indicaţi pe ambalaj cu litera „E“ urmat de un număr
format din trei cifre sau patru cifre. Majoritatea cumpărătorilor nu cunosc semnificaţia acestui
cod. Unele dintre aceste substanţe sunt nocive, toxice, chiar cancerigene. Oamenii de ştiinţă
afirma că, in cantităţi mici, consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. Totuşi, pentru
a preveni eventualele pericole, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana au interzis o
parte din E-uri.

In România, laboratoarele nu pot detecta toţi aditivii ce sunt introduşi in alimente, iar de multe
ori produsul este introdus pe piaţă doar prin datele furnizate de producător. Exista astfel riscul de
a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.

Exista unele substante in alimente, care s-au dovedit a produce

tumori canceroase.

Dintre acestea sunt:

 toxinele unor ciuperci care se pot

 unele mase plastice cu care se
ambalează alimentele
 pesticidele - substanţe care se folosesc
pentru combaterea dăunătorilor in
agricultura
 îngrăşămintele chimice, ca si
adaosurile de nitrati si nitriti folosite
pentru conservarea alimentelor, mai
ales in combinaţie cu alimentele bogate
in proteine (carne si produse animale,
de exemplu), mai ales daca aceste
alimente sunt prăjite sau sunt
consumate împreună cu bauturi carbo-
gazoase
forma pe alimentele care nu mai
sunt foarte proaspete
 substanţele care se formează in
urma afumării sau prăjirii
alimentelor si, in general, in
alimentele încălzite peste 3500C.
Astfel, consumarea cărnii si a
peştelui care au fost afumate
reprezinta un risc crescut de
formare a maladiilor canceroase
ale sistemului digestive
 grăsimile sau produsele din carne
consumate in cantităţi mari cresc
riscul de apariţie a cancerului
 Alimentele-otrava

Consumul îndelungat de alimente, care au in compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetica,

supune organismul la un adevărat bombardament chimic care afectează organele interne. Pentru
a se apăra, acesta ajunge sa producă anticorpi peste măsură, care in cele din urma participa si ei
la vătămarea organelor. In cazurile nefericite rezultatul acestor procese este distrugerea
iremediabila a sistemului imunitar si apariţia unor tumori maligne sau benigne.
Studiile de specialitate arata ca sunt câteva produse a căror folosire îndelungata favorizează
crearea unui astfel de dezechilibru in organism. Folosirea lor întâmplătoare, pentru o perioada
limitata de timp nu are efect dăunător.

 MARGARINA are o structura moleculara identica cu cea a plasticului.

https://www.google.com/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=7L_AW8uBLcXfwQLLh5TQCg&q=margarina&oq=margarina&gs_l=img.3..0l10.130489.132390.0.132592.9.9.0.0.0.0.147.845.3j5.8.0....0...1c.1.64.img..1.8.838...0i67k1.0.wCgEO61zcrk#im
grc=-5_4_C9r6f3E9M:
 Este un produs apărut in al doilea război mondial, atunci când untul începuse să devină
inaccesibil. Cercetătorii americani au descoperit accidental, ca daca se încălzeşte la 150 de grade
Celsius un amestec de uleiuri vegetale, in prezenta hidrogenului si folosind catalizatori de nichel,
se obţine un produs alb, asemănător untului, cu o structura moleculara identica cu cea a
plasticului, pe care l-au botezat „margarină“, după numele soţiei (Margot) unuia dintre savanţi.
Din acel moment si pana acum progresul tehnologic a permis ca produsul, cu ajutorul
substanţelor sintetice, sa fie din ce in ce mai apetisant si mai atrăgător. Mirosul de lapte al
margarinei e obţinut pe cale chimica. Grăsimile care se afla in compoziţia ei sunt insa greu
asimilate de organism care, pentru a face fata solicitării, utilizează o cantitate mare de energie.
Sistemul imunitar este astfel neglijat si se creează o mai mare sensibilitate la infecţii, la
intoxicaţii si la îmbolnăvirea de cancer. De asemenea, in procesul de metabolizare a grăsimilor
ficatul este solicitat excesiv, favorizând hepatita.

 ASPARTAMUL - un îndulcitor care poate ucide in 70 de feluri.

https://www.google.com/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=csDAW9CoJoKjwALxpbgI&q=aspartamul&oq=aspartamul&gs_l=img.3..0 j0i24k1l2.175454.178396.

Este unul din alimentele cele mai controversate. Fiind deosebit de concentrat, el lezează
organele digestive pe care le obliga sa prelucreze o cantitate prea mare de energie. Pentru ca nu
poate fi prelucrat tot, o parte trece imediat in sânge, prin intestinul subţire, provoacă
hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa producă in exces insulina. In acest fel organismul
este dereglat creându-se stări de oboseala si de agitaţie. Pe termen lung, consumul in exces de
zahar expune la gripa, boli de plămâni, infecţii urinare si intestinale. Lipsa de calciu apare si ea
in timp, mai ales daca consumul regulat de zahar este însoţit si de un stres puternic. Caria dentara
apare la peste 94% din populaţia care consuma produse cu zahar. De sase ori mai mult decât in
urma cu 200 de ani, înainte de descoperirea zaharului. Cauza nu este insa, cum se credea, faptul
ca zaharul si dulciurile favorizează dezvoltarea bacteriilor pe dinţi, ci perturbarea unui lanţ de
procese metabolice ale calciului.

O alta problema este obezitatea, care se instalează frecvent la marii consumatori de

dulciuri. Acest lucru se produce, deşi zaharul nu este atât de bogat in calorii pe cat s-ar crede, dar
are darul de a perturba echilibrul hormonal, ceea ce duce la creşterea apetitului si la dezvoltarea
in exces a ţesutului adipos.

Conştienţi de toate aceste probleme, producătorii au inventat substituenţi ai zaharului.

Paradoxal insă, mulţi dintre ei sunt cu mult mai nocivi. Aspartamul (E 950 si E 951) este un
îndulcitor des folosit si poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli mortale.

 SUPELE CONCENTRATE si boala Alzheimer

https://www.google.com/search?q=supela+plic&tbm=isch&tbs=rimg:CS3yT950icyQIjjHb6ufSao2JYtUPtVDCPJrCiLrxJwP_1uq8JZVtcji-YKP_1woeXUhoTSupI72O70b1eW70EctTCwyoSCcdvq59JqjYlEe885htxSYmSKhI

Conţin in exces glutamatul de sodiu, E 621, considerat de specialişti unul dintre cele mai
cancerigene substanţe. Supele se obţin prin deshidratarea ciorbelor si a supelor preparate normal,
in cantităţi industriale, pana rezulta un praf, care ulterior este amestecat cu substanţe chimice
(coloranţi, aromatizanţi, conservanţi si glutamat de sodiu), după care se ambalează in vid, sau
sub forma de cubuleţe. Glutamatul de sodiu se vinde producătorilor sub forma de cristale albe,
fără gust şi se combină întotdeauna cu alţi aditivi chimici, aromatizanţi. Se foloseşte si pentru
conservarea laptelui, brânzeturilor, mezelurilor si ciupercilor. Organizaţii de profil din Uniunea
Europeana duc o intensa campanie de interzicere a acestei substanţe. Opinia publica din
USA a fost informata de US Food & Drug Administration ca glutamatul de sodiu este unul dintre
principalii factori care produc boala Alzheimer. Injecţiile cu glutamat, efectuate pe animale, in
laborator, au distrus celulele nervoase din creierul cobailor, câinilor si maimuţelor.

 GUMA DE MESTECAT si BEREA - inamici ai stomacului

 https://www.google.com/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=x8HAW6ufJJD4wQKN4qywCw&q=guma+de+mestecat&oq=guma+de+&gs_l=img.3.0.0l10.114659.116433.0.117825.8.6.0.2.2.0.120.623.3j3.6.0....0...1c.1.64.img..0.8.638....0.d_jC8TaxRhA
#imgdii=JYrGaD39zEYTWM:&imgrc=gIrvbN6cezDLSM:

Chiar si in acest produs destinat cu precădere copiilor, producătorii au găsit de cuviinţă să

introducă in ingrediente, nu mai putin de 7-8 tipuri de substanţe chimice, multe dintre ele fiind pe
lista celor suspecte sau declarate deja ca fiind nocive. Intr-o pastila de guma se pot gasi: E 171, E
320, E 330, E 420, E 421, E 422, E 950, E 951, E 967 si alte asemenea chimicale. Persoanele
care mesteca regulat guma si pentru o vreme îndelungata se expun următoarelor afecţiuni:
colesterol (E 320), boli ale aparatului bucal (E 330) si cancer (E 950 si E 951).

Chiar daca multe dintre ele sunt declarate a fi produse naturale, majoritatea băuturilor
răcoritoare au in componenta lor si aditivi chimici. Cel mai des folosit este acidul citric (E 330)
sau sarea de lămâie precum si înlocuitorii de zahar ca aspartanul. Coloranţii folosiţi (E 110 si E
102) sunt si ei declaraţi toxici.

Băuturile alcoolice, cum ar fi berea si vinul, sunt saturate de metabilsufit, care da

limpezime, dar care ataca aparatul digestiv. La bere, in procesul de pasteurizare sunt folosite
substanţe chimice care provoacă migrene.

CEI MAI PERICULOSI ADITIVI

Organizaţiile mondiale de sănătate au făcut deja o lista cu cei mai periculoşi aditivi
prezenţi in produsele alimentare. Majoritatea ţărilor care ii folosesc sunt conştiente de nocivitatea
lor si fac, sau au făcut deja, demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piaţă.

 E123 - este interzis in Statele Unite ale Americii si în fostele state sovietice. Se
găseşte in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite si creme de
 brânza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeaşi
categorie face parte si E 110, care intra in componenta dulciurilor, mai ales a
prafurilor de budinca colorându-le intr-un galben atrăgător, apetisant, cunoscut si
sub numele de „apus de soare“.
 E 330 - produce afecţiuni ale cavităţii bucale si are acţiune cancerigena puternica. Se
găseşte in cele mai multe sucuri care se afla in comerţ.
 E 102 - este un alt colorant care se găseşte in dulciuri, mai ales in budinci. Are de
asemenea acţiune cancerigena.

Aceasta lista a fost realizata cu ajutorul unui raport întocmit de Oficiul Consumatorilor
din Piaţa Comuna Europeana. Lista nu este completa, urmand a se face cercetari pentru
descoperirea altor aditivi nocivi.

In România au existat multe cazuri in care sanatatea populatiei a fost pusa in pericol. Sunt
de referinta cazurile in care colorantii din vopselele de oua erau toxici sau alcoolul din oţet era
un adevărat pericol pentru stomac. Cercetătorii din Uniunea Europeana se pot insela in privinta
unor aditivi si astfel apar in comert unele produse ce contin substante toxice. A spune, insa, ca
„E“-urile sunt un pericol total in alimentatie ar fi alarmist si neadevărat. Folosirea aditivilor in
cantitati mari ar periclita in primul rând calitatea produsului, iar oricare producător doreste ca
alimentul sau sa se bucure de un loc cat mai bun pe piata. Consumul de aditivi in cantitati bine
stabilite nu afecteaza organismul. Pentru o mai mare siguranta a cetatenilor ar trebui ca
autoritatile sa asigure fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Astfel s-ar evita even-tualele
surprize neplacute din partea producatorilor interni sau externi. Pana atunci este bine ca atunci
când mergeţi la cumparaturi sa cititi cu atenţie numele ingredientelor inscriptionate pe ambalaj,
iar daca aveti nelămuriri, sa va adresaţi comerciantului sau direct la Oficiul pentru Protecţia
Consumatorului.

Pentru bolnavii de cancer, insa, precautiile trebuiesc marite, deoarece organismul lor a
pierdut o mare parte din capacitatea de-a se autoregla. De aceea, se recomanda utilizarea a numai
24 de aditivi, cu condiţia ca ei sa fie extracte naturale - nu produşi de sinteza industriala:

 E100 - turmeric (cunoscut in Romania si ca "sofran indian") cu proprietati

anticancerigene.
 E140 - clorofila si clorofilina - pigmentul verde din Frunze.
 E160(a) - caroten, substanţa ce se gaseste, de exemplu, în morcovi, cu efect
antioxidant, permitand - printre altele -, micsorarea efectului cancerigen al unor
toxine alimentare.
 E160(d) - licopen, gasit în tomate si în grapefruitul cu miezul rosu, considerat ca
micsoreaza riscul de cancer.
 E161 (b) si E161(g) - xantofile de origine vegetala si animal.
 E162 - pigmentul rosu din sfecla.
 E170 - carbonat de calciu
 E181 - acid tanic, gasit de obicei în ceai si în coaja de nuca
 E260 - acid acetic, otetul
 E300 - acidul ascorbic sau vitamina C, cu puternic efect antioxidant. Poate fi
consumat si daca este produs de sinteza - adica vitamina C comprimate, asa cum
se gaseste in farmacii.
 E306 pana la E309 - tocoferoli sau vitamina E, cu puternic efect antioxidant.
Vitamina E poate fi consumata si daca este produs de sinteza - adica vitamina E
capsule, asa cum se gaseste in farmacii.
 E410 - "locust bean" (termen din limba engleza, semnificand in traducere "bobul
lacustei"), extract vegetal exotic ce se gaseste chiar in unele produse alimentare
preambalate si care produce scaderea colesterolului.
 E504 - carbonat de magneziu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza -
adica pulberea gasita in farmacii, cu rol laxative.
 E509 - clorura de calciu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza - asa
cum se gaseste in farmacii.
 E511 - clorura de magneziu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza- asa
cum se gaseste in farmacii.
 E516 - sulfat de calciu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza- asa cum
se gaseste in farmacii.
 E516 - sulfat de magneziu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza -
adica pulberea gasita in farmacii, cu rol laxative.
 E542 - fosfati extrasi din oase
 E552 - silicat de calciu. Poate fi consumat si daca este produs de sinteza - adica
pulberea găsită in farmacii, cu rol antiacid (impotriva arsurilor la stomac)
 E636 - maltol, găsit - de exemplu -, in maltul prajit
 CÂTEVA EXEMPLE DE PRODUSE ALIMENTARE AMBALATE,

CU ETICHETĂ, CE POT CONŢINE ADITIVI NECURAŢI

Notă : Toate produsele alimentare ambalate conţin aditivi care pot fi de origine biologică
(animală sau vegetală), pot fi substanţe chimice obţinute prin sinteză chimică, sau pot fi agenţi
fizici (de exemplu radiaţii ionizate).

Regulă generală : controlaţi eticheta fiecărui produs alimentar folosind un tabel cu E-uri, pentru a

şti ce fel de aditiv conţine produsul feriţi-va de aditivii din tabel !

Câteva exemple de produse alimentare

- pâine ambalată (specialităţi)

- fulgi de cereale
- cornuri cu ciocolată
- bomboane, ciocolată, napolitane, gumă de mestecat
- lapte praf, margarină, brânză topită, îngheţată, iaurturi, frişcă animală şi vegetală
- toate produsele instant (cacao, etc.)
- băuturi răcoritoare.

ALIMENTE NEAMBALATE, FĂRĂ ETICHETĂ, CE POT CONŢINE ADITIVI

NECURAŢI

- pâine albă care rămâne pufoasă mai mult de 2 zile

- specialităţi de panificaţie (cornuri, chifle, etc.)
- pâine neagră sau integrală cu seminţe (de consistenţă elastică)
- toate produsele de patiserie
- toate produsele de cofetărie
- produse de tip „fast food” : pâine, maioneză, brânză topită
- toată îngheţata din comert
- toata frisca din comert.

 Câte e-uri consumam zilnic?

O problema importanta o reprezinta substantele incorporate sau aditivii alimentari, care

fac parte din compozitia alimentelor prelucrate industrial. Aditivii alimentari sunt substante
chimice care se adauga in timpul prelucrarii alimentelor, pentru a prelungi durata de pastrare a
acestora sau pentru a le imbunatati gustul, culoarea, mirosul, consistenta.
In societatea moderna, producerea de alimente fara aditivi este imposibila pentru ca, in
conditii de transport si depozitare indelungata, nici un aliment nu ar putea rezista. Din nefericire,
consumatorii nu sunt suficient de bine informati cu privire la efectele lor in timp.

Aditivii alimentari (cunoscuti si sub denumirea generica de e-urii) au intrat in sfera de interes a
opiniei publice din cauza toxicitatii lor si a efectelor nefaste pe care le au pe termen lung asupra
sanatatii.

Cercetarile din ultimii ani arata ca E-urile sunt nocive, ele fiind responsabile de numeroase
afectiuni: tulburari neuro-psihice, cefalee, spasme cerebrale, spasme musculare, depresie, greturi,
oboseala, iritabilitate, tulburari de vedere, scaderea auzului, tulburari de memorie, dureri
articulare, obezitate, cancer, diabet, boala Alzheimer, limfoame, malformatii.

Efectele negative ale aditivilor sunt puse pe seama faptului ca organismul uman nu le recunoaste
si nu le accepta. Mecanismele fiziologice sunt "antrenate" sa recunoasca si sa metabolizeze
numai ce este aliment natural. De aceea, organismul "se revolta" la impactul cu acesti aditivi.

E-urile sunt prezente in mai toate produsele alimentare: preparate din carne, branzeturi, lactate,
conserve de carne, conserve de legume, dulceturi, dulciuri, bauturi racoritoare etc.
Prezentam in tabelul din pagina alaturata cateva dintre cele mai nocive e-uri si efectele lor asupra
organismului

In tarile dezvoltate, se fac demersuri pentru diminuarea concentratiei de aditivi din produsele
alimentare sau chiar pentru eliminarea acestora. In Romania, controalele efectuate de Autoritatea
pentru Protectia Consumatorului (fostul OPC) au semnalat ca aditivii nu numai ca sunt folositi
incorect, in concentratii mai mari decat cele standardizate, dar, cateodata, folosirea lor
mascheaza unele deficiente ale produsului alimentar. Mai mult, unii producatori nu inscriu pe
etichetele de prezentare a produselor alimentare aditivii utilizati sau inscriu alti aditivi in locul
celor incorporati in mod real ori folosesc aditivi cu termen de valabilitate depasit. Toti acesti
factori accentueaza efectul negativ al E-urilor.

Daca toate produsele contin aditivi, atunci ce mai mancam? Cum putem evita consumul
de alimente care contin aditivi? In primul rand, e bine sa evitam, pe cat posibil, din alimentatia
noastra zilnica si, mai ales, din alimentatia copiilor, produsele care contin E-uri.

Trebuie precizat ca numai consumul periodic de produse care contin aditivi genereaza efecte
negative asupra sanatatii. Folosirea intamplatoare a acestor produse nu afecteaza organismul.
Se stie ca cei mai expusi la boli sunt copiii. De aceea, in afara produselor mentionate pana acum,
cei mici mai trebuie sa consume cu moderatie alimentele mentionate in tabelul alaturat.
Specialistii in nutritie ne recomanda sa realizam in consumul zilnic un echilibru intre principalele
grupe de alimente. Acest echilibru e prezentat sub forma "piramidei alimentelor".
 Lista aditivilor din produsele comercializate in Romania

Lista E-urilor folosite în industria alimentară, potrivit Ordinului 975/1999 al Ministerului Sănătătii.

Aceste E-uri sunt de multe ori mentionate pe etichete fie sub denumirea de E urmat de o cifră din 3 sau 4
cifre, fie sub denumirea de substantă chimică.

Tipul Denumirea Efecte nocive Alimente Identificare

margarină, fosfat de
E 101 riboflavina alergii culoarea galbena
sodiu, brânzeturi

răcoritoare, dulciuri,
E 102 tartrazină alergii culoarea galbena
conserve

răcoritoare, dulciuri,
E 110 sunset yellow alergii culoarea galbena
conserve
E 120 acidul carminic eruptii cutanate răcoritoare, dulciuri culoarea rosie

colorant pentru coajă de

E 121 citrus red 2 cancer culoarea portocalie
citrice

E 122 azorubina alergii răcoritoare, dulciuri culoarea rosie

E 123 amaranth cancer răcoritoare, dulciuri culoarea rosie

tumori glanda
E 124 pancean 4R dulciuri culoarea roz
tiroidă

E 127 eritrozină dereglări hormonale produse de panificatie culoarea rosie

E 131 albastru patent cancer dulciuri culoarea bleu

înghetată, dulciuri,
E 132 indigotina alergii culoarea albastra
produse de patiserie

E 155 brun HT alergii ciocolată, prăjituri culoarea bruna

conserve, preparate din

E 200 acid sorbic tulburări hepatice teste de laborator
carne

conserve, preparate din

E 210 acid benzoic cancer teste de laborator
carne

conserve, preparate din

E 211 benzoat de sodiu cancer teste de laborator
carne

conserve, preparate din

E 213 benzoat de calciu cancer teste de laborator
carne

conserve, preparate din

E 214 etil p hidroxibenzoat cancer teste de laborator
carne

etil p hidroxibenzoat conserve, preparate din

E 215 cancer teste de laborator
de sodiu carne

conserve, conservant de
E 220 dioxid de sulf boli intestinale teste de laborator
suprafată pentru citrice
 conserve si preparate din
E 221 sulfit de sodiu boli intestinale teste de laborator
carne

boli intestinale si conserve, băuturi

E 222 sulfit acid de sodiu teste de laborator
ale ficatului alcoolice

boli intestinale si conserve, băuturi

E 223 metabisulfit de sodiu teste de laborator
ale ficatului alcoolice

metabisulfit de boli intestinale si

E 224 băuturi alcoolice teste de laborator
potasiu ale ficatului

boli intestinale si
E 226 sulfit de calciu băuturi alcoolice teste de laborator
ale ficatului

boli intestinale si
E 227 sulfit acid de calciu băuturi alcoolice teste de laborator
ale ficatului

boli intestinale si
E 228 bisulfit de potasiu băuturi alcoolice teste de laborator
ale ficatului

boli ale ficatului,

E 231 ortofenil conservant al citricelor teste de laborator
alergii

ortofenil fenolat de boli ale ficatului,

E 232 conservant al citricelor teste de laborator
sodiu alergii

boli ale ficatului,

E 233 tiabendazol conservant al bananelor teste de laborator
alergii

boli ale ficatului,

E 234 nizină brânză topită teste de laborator
alergii

E 239 hexametilen tetramină cancer preparate conservate teste de laborator

alergii, tulburări
E 250 nitrit de sodiu mezeluri teste de laborator
hepato-biliare

alergii, tulburări
E 251 nitrit de sodiu mezeluri teste de laborator
hepato-biliare

alergii, tulburări
E 252 nitrat de potasiu mezeluri teste de laborator
hepato-biliare
 tulburări
E 281 propionati brânzeturi topite, pâine teste de laborator
hepatotoxice

tulburări
E 283 propionati produse de panificatie teste de laborator
hepatotoxice

E 311 grupa galat tulburări nervoase produse din peste teste de laborator

supe concentrate din

E 318 grupa galat cresc colesterolul teste de laborator
cereale

butilhidroxianisol tulburări ale

E 320 margarină teste de laborator
(BHA) ficatului, alergii

butilhidroxitoluen tulburări ale

E 321 margarină teste de laborator
(BHT) ficatului, alergii

tulburări ale
E 338 acid fosforic brânză topită teste de laborator
ficatului

tulburări ale
E 339 fosfati dulciuri, conserve teste de laborator
ficatului

tulburări ale tubului

E 341 fosfati produse de panificatie teste de laborator
digestiv

tulburări ale tubului dulciuri, conserve si

E 450 difosfati teste de laborator
digestiv produse de panificatie

dulciuri, băuturi
tulburări
E 461 metilceluloză alcoolice, răcoritoare, teste de laborator
hepatotoxice
supe, înghetate

dulciuri, băuturi
tulburări
E 463 hidroxipropil alcoolice, răcoritoare, teste de laborator
hepatotoxice
supe, înghetate

uleiuri, grăsimi, dulciuri,

tulburări băuturi alcoolice,
E 466 carboximetil teste de laborator
hepatotoxice răcoritoare, condimente,
salate, supe, înghetate

E 951 aspartam cancerigen gust dulce artificial

tulburări hepatice, răcoritoare, dulciuri,
 alergii înghetate

polivinilpirolidona - tulburări hepatice, răcoritoare, dulciuri,

E 1201 gust dulce artificial
cancerigen alergii înghetate

polivinilpolipirolidona tulburări hepatice, răcoritoare, dulciuri,

E 1202 gust dulce artificial
cancerigen alergii înghetate

În listele internaţionale şi naţionale, aditivii sunt împărţiţi în 25 de

categorii şi numerotaţi specific:
1. Coloranţi - E100-E182
2. Conservanţi - E200-E297
3. Antioxidanţi - E300-E390
4. Emulgatori - E400-E496 şi E1000-E1001
5. Săruri de topire- E400-E496
6. Agenţi de îngroşare- E400-E496
7. Agenţi de geliefiere- E400-E496
8. Stabilizatori - E400-E496
9. Agenţi de gust – E600-E640
10. Acidifianţi – E300-E390
11. Corectori de aciditate şi pH- E300-E390
12. Agenţi antiaglomeranţi- E500-E580
13. Amidon modificat- E1400-E1450
14. Îndulcitori- E900-E999
15. Substanţe de afânare- E400-E496
16. Antispumanţi- E500-E580
17. Agenţi de suprafaţă şi albire-E900-E999 şi E1500-E1520
18. Agenţi de tratare a făinii- E500-E580 şi E900-E999
19. Umectanţi-E1200-E1202,E1400-E1450, E1500-E1520
20. Sechestranţi-E400-E496
21. Enzime - E1100-E1105
22. Agenţi de întărire- E500-E580
23. Agenţi de umplutură
24. Gaze de ambalare E900-E999
25. Alte categorii

 E-urile nocive pentru organism

 CONCLUZII SI RECOMANDARI

Aproape fără excepţie, alimentele din comerţ conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea
generic de „E“-uri), a căror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, formă, de
a spuma, îngroşa şi mai ales de a da aromă în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgător
pentru clienţi şi valabil timp îndelungat, uneori aproape nelimitat.
Cei mai mulţi cercetători spun că aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sinteză şi,
deoarece ele nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră.
Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sunt recunoscute şi
acceptate de către acesta. O substanţă străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp
îndelungat fără a produce efecte secundare.

În viaţa de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de "fireşti", încât aproape nimeni nu
mai sesizează pericolul pe care ele îl reprezintă în mod real.
Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rândul populaţiei globului,
cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale, se află pe locul al III-lea,
după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie.
Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman
un bombardament asupra organelor interne, care provoacă distrugerea sistemului imunitar
(acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, folosindu-i împotriva propriului organism),
precum şi o serie de tumori maligne şi benigne.
 BIBLIOGRAFIE

1. M. Zobel : Lebenmittel-Lexikon, Behr’s – Verlag, Hamburg, 1993

2. Cotrău M, Popa L, Stan T, Preda N, Kincses-Ajaty M. (1991).Toxicologie. Ed.
Didactică şi Pedagogică.
3. http://www.e-uri.ro/tag/aditivi-alimentari/
4. https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Aditivi-Alimentari.pdf
5. Belitz, H.D.W. Grosch : Lehrbuch der Lebensmittelchemie. Springen –
Verlag, Berlin, 1992
6. http://www.ecolife.ro/articole/sanatate/95-aditivii-alimentari-un-pericol-
pentru-sanatate.html
7. http://logos.md/2008/07/25/e-urile-si-sanatatea-ce-sunt-aditivii-
alimentari/