Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SC ARDEALUL SRL
1
INTRODUCERE
Pâinea este un aliment de bază în alimentaţie, produs prin coacerea aluatului obţinut
din (cereale măcinate) făină amestecată cu apă şi drojdie, adăugându-se de la caz la caz diferiţi
ingredienţi în funcţie de categoria pâinii obţinute.
Aceste categorii de pâine diferă după regiune, astfel în Germania este consumată mai
mult pâinea neagră, pâinea obţinută din orz, pe când în Franţa bagheta, pâinea albă, franzela
este mai apreciată. Alte produse de panificaţie sunt covrigii.
Pâinea este un aliment popular în aproape toate societăţile lumii cu excepţia Asiei care
preferă orezul.
Datorită nivelelor înalte de gluten care dau aluatului un aspect buretos şi elastic, grâul
este cea mai frecvent folosită cereală pentru prepararea pâinii, dar aceasta poate fi făcută şi din
secară, orz, porumb sau ovăz de obicei, dar nu întotdeauna, în combinaţie cu făina de grâu.
Ingredientele minime sunt făina şi apa, sarea fiind deseori prezentă, plus un agent de dospire
cum ar fi drojdia. Pâinea mai poate conţine condimente cum ar fi chimenul şi seminte (susan,
mac), folosite pentru decorare.
Pâinea poate fi mâncată fie simplă, fie unsă cu unt, gem, dulceaţă, jeleu, marmeladă,
miere sau unt de arahide. Se serveşte la orice temperatură, între temperatura camerei şi
fierbinte.
Pâinea alba este făcută din făină care conţine numai miezul unei graunţe (endosperm).
Pâinea neagră se face cu endosperm şi 10% tărâţe. Pâinea integrală conţine toate
componentele bobului de grâu.
Pâinea cea mai albă nu este neapărat şi cea mai hrănitoare. Tendinţa de a se consuma
produse rafinate, concentrate, în general intens prelucrate, generează dereglări metabolice care
nu se manifestă imediat, dar care, în timp, au consecinţe negative asupra sănătăţii.
Pentru un regim alimentar cât mai sănătos, dar şi în multe diete, specialiştii recomandă
consumul de pâine neagră, pe baza de diverse sortimente de făină. Sursa naturală de vitamine,
minerale şi fibre alimentare, aceasta stimulează tranzitul intestinal, având un efect benefic în
echilibrarea metabolismului. Institutul de Cercetări Alimentare (ICA) produce în cantităţi
reduse pâine cu nuci, pâine cu măsline (conform ultimelor cercetari, măslinele conţin
antioxidanţi care ajută celulele să lupte împotriva cancerului), pâine cu şuncă, pâine acloridă
(fără sare), pâine pentru diabetici şi biscuiti aglutenici (pentru cei cu intoleranţă la gluten).
2
Pâinea albă este lipsită de multe elemente nutritive de care are nevoie corpul nostru. În
urma numeroaselor studii efectuate de nutriţionişti, s-a ajuns la concluzia că, pâinea făcută din
făină integrală este mai sănătoasă. Această pâine este mai bogată în fibre alimentare, vitamine
(B şi E), magneziu, fosfor şi fibre.
Nutriţioniştii estimează că porţia ideală pentru un adult este de 150 - 250 g de pâine pe
zi. Aşa iţi vei asigura o bună parte din necesarul de glucide. Această cantitate nu te împiedică
să consumi în plus orez, cartofi fierţi, paste, dar nu împreună cu pâine.
3
Capitolul 1.
4
Caracteristici senzoriale
Caracteristici fizico-chimice
5
Celuloza, zaharoza şi maltoza sunt glucide care se găsesc în făină alături de amidon.
Aceşti compuşi preexistenţi în făină iau parte directă la procesul de fermentaţie alcoolică din
aluat, pentru care se numesc zaharuri fermentescibile.
Protidele au însuşiri coloidale deosebite, absorbind o mare cantitate de apă. În făină se
găsesc gliadina şi glutenina, ambele asimilabile, care în prezenţa apei se umflă, formând o
masă elastică, numită gluten.
În masa aluatului prepatat din făina de grâu, glutenul formează un schelet
tridimensional, care conferă aluatului proprietăţi reologice specifice, dându-i elasticitate şi
extensibilitate.
Clasificarea făinurilor utilizate în panificaţie, pe categorii de calitate, în funcţie de
cantitatea şi calitatea glutenului
Condiţii de depozitare
Făina se depozitează fie în saci, în al căror scop se folosesc magaziile, fie neambalată
(în vrac), folosindu-se silozurile.
Magazia de făina în saci constă într-o încăpere care asigură următoarele condiţii de
depozitare :
- temperatura aerului de 10 12 0 C, pe cât posibil constantă
- o bună aerisire şi lumină naturală suficientă, respectiv coeficient de luminozitate 0,12
La aşezarea stivelor în cadrul depozitului se ţine seama de următoarele distanţe
minime : între stivă şi perete 0,4 m, între două stive 0,75 m, dacă nu se circulă şi 1,5-2,5 m,
dacă spaţiul dintre stive este şi spaţiu de circulaţie.
Caracteristici organoleptice
7
Drojdia comprimată se depozitează în spaţii răcoroase sau camere frigorifice cu temperatura
de 2 4 0 C, special amenajate, sau în incăperi răcoroase cu temperatura de 4 10 0 C, curate,
bine aerisite, cu umiditatea relativă a aerului de 75-80% şi fără mirosuri pătrunzătoare. Pentru
o bună păstrare, calupurile de drojdie se scot din lăzile de ambalaj şi se aşează pe rafturi
distanţate spre a se aerisi.
Recepţia calitativă a drojdiei pentru panificaţie constă în verificarea masei nete a lotului
primit, a numărului de ambalaje şi a masei nominale.
Sarea comestibilă se utilizează la fabricarea pâinii albe atât pentru a-i da gust, cât şi
pentru a-i îmbunătăţi proprietăţile aluatului, făcându-l mai elastic
Proprietăţi organoleptice
Tipul Sare măruntă
Gust Sărat fără gust străin
Miros Lipsă
Culoare Albă, se admit nuanţe cenuşii
Corpuri străine Nu se admit
8
Miros caracteristic, fără miros de mucegai, de putrefacţie sau alt miros
străin
Corpuri străine lipsă
Carateristici organoleptice
9
Solubiltate în apă Soluţia 10% trebuie să fie clară
fără sediment
Pregătirea făinii
Pentru pregătirea făinii se efectuează următoarele operaţii :
- amestecarea loturilor de făină având calităţi diferite, spre a se obţine o masă de calitate
omogenă pentru o perioadă cât mai lungă de timp, astfel încât produsele fabricate să aibă
calitate superioară şi cât mai constantă
- cernerea, pentru îndepărtarea eventualelor impurităţi care au pătruns în făină după măcinare
şi pentru afânarea prin aerisire, a îmbunătăţirii condiţiilor de fermentaţie a aluatului.
După pregătire se recomandă trecera făinii printr-o instalaţie cu magneţi, pentru
separarea eventualelor impurităţi metalice care nu au putut fi eliminate prin cernere sau a celor
care nu au mai pătruns în făină pe parcursul operaţiilor de pregătire.
11
Amestecarea făinii
În funcţie de dotarea tehnică a unităţilor de panificaţie, amestecarea făinii se realizează
prin alimentarea alternativă a cernătorului cu făină din saci provenind din diferite loturi .
La unităţile de panificaţie având capacitate medie, se foloseşte timocul amestecător.
Făina provenind din diferite loturi, introdusă în timoc pe la partea superioară, este antrenată de
melcul vertical şi transportată în sus, în timp ce straturile laterale coboară. Prin această
circulare timp de 25-30 de minute se realizează amestecarea făinii.
Cernerea făinii
După amestecarea corespunzătoare făina se cerne în mod obligatoriu, prin trecerea ei
printr-o sită metalică având 7-8 ochiuri/cm. Prin această cernere de control se îndepărtează
eventualele impurităţi, asigurându-se puritatea făinii. Se utilizează cernătorul vibrator.
Pregătirea afânătorilor
Drojdia
Înainte de folosire, drojdia comprimată se desface în apă caldă, formându-se suspensie,
cu scopul de a se realiza o distribuţie uniformă a celulelor bacteriene în masa semifabricatului
supus fermentaţiei şi în acest mod, o afânare uniformă a aluatului, respectiv a pâinii. Pentru
prepararea drojdiei se foloseşte agitatorul mecanic simplu.
Sarea
Sarea se foloseşte dizolvată, atît cu scopul de a se repartiza uniform în masa aluatului,
cît şi pentru eliminarea impurităţilor minerale pe care le conţine uneori.
De obicei, se prepară soluţia saturată de sare (concentraţia circa 30g/100ml,
corespunzând densităţii de 1,2g/cm³), care se filtrează înainte de utilizare. Pregătirea sării se
face cu ajutorul dizolvantului ca agitator, sau utilizând o instalaţie continuă de dizolvat
Apa tehnologică
Apa tehnologică trebuie încălzita până la o anumită temperatură, care variază de obicei
între 25 – 35˚C, în funcţie de temperatura necesară pentru aluat, temperatura făinii şi
anotimpul de lucru.
Zahărul
Zahărul se dizolvă în apă caldă, în proportie de 1:4, iar soluţia obţinută se strecoară,
pentru a se îndepărta eventualele impurităţi care au pătruns în ambalajul cu zahăr sau în vasul
de dizolvare, în timpul executării acestei operaţii.
Frământarea reprezintă acea operaţie tehnologică în urma căreia se obţine, din materiile
prime şi auxiliare utilizate, o masă omogenă de aluat, cu o anumită structură şi însuşiri
reologice.
Procesele care au loc în aluat, în timpul frământării. Procesele esenţiale care au luat loc
în frământare şi care alcătuiesc baza principală însuşirilor lui fizice pe care trebuie să le aibă în
procesul tehnologic sunt: legarea apei şi modificarea proteinelor.
Legarea apei în aluat reprezintă un proces complex, depinzând de proprietăţile
coloidale ale proteinelor şi amidonului – principalii componenţi ai făinii.
Proteinele leagă apa în aluat în cea mai mare parte osmotic (75%) şi în mică parte prin
absorbţie. Apa legată osmotic provoacă umflarea gliadinei şi a gluteninei şi trecera lor în stare
de gluten, pe când apa legată prin absorbţie formează în jurul lanţurilor proteice aşa – zisele
pelicule de hidratare.
Amidonul leagă principala masă a apei, în general, prin absorbţie, în microcapilare.
Întrucat, datorită structurii solide a amidonului, nu se pot lega osmotic cantităţi însemnate de
apă, granulele se măresc în mod neânsemnat la framantarea aluatului.
Modificarea proteinelor din aluat se produce ca urmare a transformărilor fizice şi
chimice pe care le suferă în cursul procesului de frământare.
Prin frământare se micşorează cantitatea de gluten ce poate fi spălat, întrucât, ca urmare
a acţiunilor mecanice, creşte cantitatea de proteine solubile, deci şi a acelora care formează
glutenul.
Din punct de vedere chimic, proteinele din aluat işi modifică structura şi compoziţia
prin denaturare, în principal ca urmare a descompunerii pe cale hidrolitică, sub acţiunea unor
acizi şi enzime.
Regimul tehnologic al procesului de frământare. Regimul de frământare se referă la
durata frământării şi la temperatura pe care trebuie să o aibă semifabricatul.
Durata frământării, utilizând malaxoare obişnuite, cu două viteze este în medie de 6-8
minute la maia şi 8-10 minute la aluat.
În cazul utilizării malaxoarelor cu viteză rapidă, durata frământării este de numai 2-3
minute, iar la cele ultrarapide chiar de 30 de secunde, timp în care, sub acţiunea intensă a
organelor de frământare ale maşinii, se formează structura optimă a aluatului.
Temperatura semifabricatelor trebuie sa aibă în vedere scopul urmărit în fiecare stadiu
de preparare a aluatului. Astfel la maia temperatura de 29-31°C iar la aluat, urmărindu-se şi
intensificarea fermentaţiei, temperatura este de 31-33° C.
Controlul frământării aluatului se face prin stabilirea momentului în care s-au obţinut
însuşirile optime, ceea ce se verifică după aspectul masei de aluat, cum şi prin urmărirea
13
duratei frământării şi a temperaturii aluatului. Se consideră aluat frământat corespunzător
aluatul care este omogen, bine format, uscat la pipăire, elastic, deprinzându-se uşor de pe
braţul malaxorului şi peretele cuvei în care s-a frământat.
Temperatura se verifică cu ajutorul termometrului, la sfârşitul frământării.
Una din fazele principale ale procesului de fabricaţie a pâinii albe este fermentarea
aluatului. Fermentaţia se face cu scopul de a se obţine aluat bine afânat, din care să rezulte un
produs bine crescut.
Procesele care au loc în timpul fermentaţiei
Procese chimice care se referă, în primul rând la modificarea glucidelor componente
Asupra proteinelor fermentaţia exercită atât o acţiune de modificare a reţelei, în sensul
slăbirii scheletului glutenic cât şi o creştere a gradului de solubilitate.
Modificările proteinelor influenţează favorabil capacitatea aluatului de a reţine gazele
de fermentaţie, întrucât glutenul devine mai extensibil şi elastic.
Procesele enzimatice sunt reprezentate în cea mai mare parte de amiloliza amidonului şi
de proteoliza glutenului.
Modul în care activează aceste enzime este de mare importanţă la prepararea aluatului.
Astfel, amilaza transformă amidonul formând mai multe dextrine şi o cantitate mică de
maltoză. Dimpotrivă, amilaza transformă amidonul în mai puţine dextrine şi mai multă
maltoză.
Procesele microbiologice care au loc în faza de fermentaţie a aluatului se referă la
înmulţirea drojdiilor şi a bacteriilor acidogene.
Regimul de fermentaţie se referă la temperatura, durata şi aciditatea finală.
Temperatura la care are loc fermentaţia este de 30 32 0 C pentru aluat.
Durata fermentatiei este mai mare 120-150 min. la maia si 20-30 min la aluat.
Din masa de aluat fermentat trebuie să se separe bucăţi din care să se obţină, după
coacere şi răcire, produse de greutate prestabilită, ţinându-se seamă de scăzămintele în
greutate care au loc la coacere şi răcire.
14
Divizarea se realizează, în cazul fabricării pâinii, cu maşini având funcţionare continuă.
Cele mai utilizate maşini de divizat sunt: maşina de divizat cu cameră şi piston şi maşina cu
camera de divizare.
15
optimul fiind considerat atunci când bucata este dezvoltată şi moale la pipăire, elastică, iar prin
apăsarea uşoară cu degetele pe suprafaţă urmele formate dispar treptat.
Pentru dospire se foloseste dospitorul tip dulap.
După ce bucăţile de aluat au dospit corespunzător, sunt supuse coacerii în timpul căreia,
datorită căldurii cuptorului, aluatul se transformă în produs finit. În procesul tehnologic,
coacerea reprezintă cea mai importantă fază, întrucât aceasta produce schimbarea materiilor
prime şi auxiliare utilizate la prepararea aluatului, în produs comestibil.
Regimul de coacere
Coacerea aluatului reprezintă un proces hidrotermic complex, determinat de
macanismul deplasării căldurii şi umidităţii aluatului supus coacerii.
Concomitent cu acest proces de bază, transformarea aluatului în produs finit comportă o
serie de modificări fizice, coloidale, biochimice şi microbiologice, care se desfăşoară în
câmpul de temperatură a camerei de coacere.
Spoirea bucăţilor de aluat contribuie la formarea luciului cojii produsului, cît şi la
ameliorarea elasticităţii suprafeţei aluatului, mai ales în cazul cînd dospirea finală s-a efectuat
în atmosferă insuficient de umedă sau în curent de aer, care a produs uscarea suprafeţei
bucaţilor de aluat şi formarea crustei.
Un astfel de aluat introdus ca atare în cuptor dă naştere la produse cu multe crăpături la
coajă şi volum redus.
Procesele care au loc în aluatul supus coacerii:
Coacerea aluatului reprezintă un proces hidrotermic complex, determinat de
mecanismul deplasării căldurii şi umidităţii aluatului supus coacerii.
- Încălzirea aluatului.
Datorită temperaturii ridicate din camera de coacere a cuptorului se produce schimbul
de căldură între bucăţile de aluat şi elementele încălzite ale cuptorului. Încălzirea aluatului este
procesul care reprezintă principala cauză a tuturor celorlalte procese şi modificări care au loc
la coacerea produsului.
- Modificarea amidonului.
În procesul de coacere amidonul din aluat suferă cele mai mari transformări,
principalele fiind degradarea termică şi degradarea enzimatică.
- Gelifierea constituie un fenomen endotermic, cosumul de căldură folosit la
distrugerea structurii micelare interioare a granulelor şi divizarea acestora în micele singulare
sau grupe de micele mai mult sau mai puţin mari. Prin gelifiere amidonul absoarbe atât apa de
hidratare proprie cât şi apa de hidratare pusă în libertate prin coagularea proteinelor.
- Modificarea proteinelor.
În timpul coacerii, datorită încălzirii, proteinele din aluat suferă modificări prin
denaturare, care sunt profunde în momentul când începe formarea miezului produsului. S-a
determinat că la această temperatură se reduce brusc solubilitatea proteinelor şi anume cu
peste 37%, în comparaţie cu solubilitatea la 30ºC.
- Formarea culorii cojii, ca rezultat al interacţiunii de oxido – reducere a zaharurilor
nefermentate din aluat şi a produselor de descompunere a proteinelor, formându-se prin reacţia
Maillard, produse numite melanoidine. Făina cu putere redusă de fermentaţie conduce la
16
obţinerea de produse având culoare deschisă. Pentru corectarea acestui defect se adaugă la
prepararea aluatului, zahăr.
- Formarea aromei şi a gustului, ca urmare a continuării unor transformări chimice
petrecute încă din faza de fermentaţie a aluatului, în urma cărora rezultă, pe lângă alcool etilic,
o serie foarte mare de substanţe. Formarea unei cantităţi suficiente de substanţe aromatice este
condiţionată de stadiul anterior de fermentaţie a aluatului, coacerea corectă, forma şi mărimea
produselor.
- Pentru obţinerea cojii rumene şi crocante restul procesului de coacere trebuie să se
desfăşoare în mediul uscat, o astfel de coajă reprezentând garanţia unei arome complete a
produsului.
- Modificarea activităţii microflorei fermentative şi a drojdiei din aluat.
Umezirea bucăţilor de aluat contribuie la formarea luciului cojii pâinii albe, cât şi la
ameliorarea elasticităţii suprafeţei aluatului, mai ales în cazul când dospirea finală s-a efectuat
în atmosfera insuficient de umedă sau în curent de aer, care a produs uscarea suprafeţei
bucăţilor de aluat şi formarea crustei
17
Capitolul 3. Utilaje folosite pentru obţinerea pâinii împletite
Cernatorul vibrator ( vezi anexa 2) este format din conducta de alimentare, rama cu
sita, lamele si excentic.
Faina cade din conducta de alimentare pe rama cu sita,fixata elastic pe support
prin lamele, primind o miscare de du-te-vino de la excentric. Datorita oscilatiei, cat si
inclinatiei sitei, faina se cerne si se evacueaza pe la capatul opus intrarii, printr-o conducta, iar
impuritatile ramase pesuprafata sitei se evacueaza separat.
Malaxorul cu braţ ramificat (vezi anexa 3 ) este alcătuit din batiul 1, care se
prelungeşte cu placa 2 de fixare a cuvei, braţul de frământare 3 având la capăt două
18
ramificaţii, dispozitivele de acţionare a braţului respectiv a cuvei, compuse din motor electric
4 şi sisteme de transmitere a mişcării 5, amplasate în interiorul batiului. Pentru a evita
deversarea aluatului din cuva 6 în timpul mişcării braţului, malaxorul este prevăzut cu o
apărătoare mobilă 7, iar pentru protecţia contra accidentelor, cu o apărătoare fixă. Ultimile
modele ale acestui malaxor ( un exemplu este cel prezentat in anexa ) sânt prevăzute cu un
capac sub formă de cupolă 8, care acoperă cuva pe timpul frământării. Cuva malaxorului are
formă de calotă sferică. Pentru frământare, cuva, care este montată pe un cărucior 9, se
cuplează la malaxor fixându-se cu un sistem de blocare cu clichet 10. Datorită atât mişcării
braţului de frământare care se afundă periodic în cuvă, cât şi rotirii cuvei cu axul 11, prin
pinionul 12 şi roata dinţată 13, componentele aluatului sânt amestecate. După frământare, prin
manevrarea unei roţi de mână 14, se aduce braţul malaxoruluiîn poziţia superioară, iar cuva cu
aluat este scoasă de pe placa de fixare şi transportată la locul pentru fermentaţie, prin
împingerea de mânerul 15.
Cuptorul – tunel cu bandă ( vezi anexa 4 ) reprezintă un tip mai nou de cuptor
pentru pâine fabricat în ţara noastră şi care este utilizat în toate societăţile mari.
El se compune dintr-o carcasă metalică 1 cu pereţi dubli şi izolaţie termică, în
interiorul căreia se află camera- tunel pentru coacere 2, cu înălţimea de 240 mm. Banda – vatră
3, care se sprijină pe roţile de capăt 4 (una fiind de acţionare), transportată cu ramura
superioară aluatul prin camera de coacere, pâinea coaptă evacuându-se automat pe banda
transportoare 5. Pentru acţionarea vetrei se foloseşte motorul electric 6 şi sistemele
corespunzătoare de transmitere a mişcării.
Încălzirea cuptorului se realizează prin recilcularea gazelor calde, care din focarele 7,
unde se arde combustibilul cu injectoarele 8, sânt trimise cu ajutorul ventilatoarelor 9 într-o
serie de canale 10 montate la partea superioară şi inferioară a camerii de coacere, alcătuind trei
zone termice (A,B şi C).O parte din gaze se recirculă, amestecându-se cu gazele calde nou
formate (ceea ce duce la economisirea de combustibil), iar restul se evacuează la coş. Cuptorul
este dotat cu ferestre de control 11 pentru urmărirea coacerii, termometre şi aparataj pentru
controlul şi reglarea automată a încălzirii, precum şi cu o serie de şubere pentru reglarea
admisiei gazelor arse în cele trei zone termice.
Aluatul trece din dospitorul final pe obandă textilă scurtă care alimentează vatra
cuptorului âîn mod continuu. La începutul primei zone de coacere se face umezirea cu ajutorul
unui distribuitor de abur, realizându-se faza iniţială de coacere, iar în cele două zone următoare
se continuă şi definitivează coacerea.
Durata coacerii se reglează prin modificarea vitezei benzii-vatră, în acord cu care se
sincronizează productivitatea întregii linii de fabricaţie. Viteza este indicată de un tahometru
special.
Avantajele principale care le prezintă cuptoarele tunel sânt : productivitate mare,
completa mecanizare şi automatizare a operaţiilor ( ceea ce permite obţinerea produselor de
calitate uniformă), uşurează munca, îmbunătăţesc în mod substanţial condiţiile igenico-
sanitare, ocupă spaciu mic pentru amplasare şi deservire. În schimb, aceste cuptoare necesită o
întreţinere atentă, mai ales privind echipamentul de automatizare.
19
Capitolul 4. Controlul de calitate al pâinii împletite
Mod de lucru:
Aspectul se examinează vizual la pâine, observându-se: forma acesteia care trebuie să
fie bine conturată, nedeformată, bine crescută şi neaplatizată şi starea suprafeţei cojii care
trebuie să fie netedă, fără zbârcituri sau crăpături.
Culoarea se apreciază vizual, stabilindu-se dacă pâinea are culoarea corespunzătoare
în funcţie de sortiment.
Starea şi aspectul miezului se verifică vizual, prin examinarea elasticităţii pâinii.
Imediat după ce pâinea s-a răcit se taie în două cu un cuţit, se apasă uşor cu degetul miezul, iar
dacă acesta revine la forma iniţială se poate spune că miezul este elastic.
20
Aroma se determină mirosind miezul produsului, apreciindu-se dacă aceasta
corespunde sau nu.
Gustul se apreciază gustând miezul şi coaja pâinii. Se compară gustul cu condiţiile de
admisibilitate.
Principiul metodei: Metoda constă în uscarea la etuvă a unei probe de miez fărâmiţat
până când masa rămâne constantă, iar pierderea în greutate procentuală reprezintă umiditatea
probei de analizat.
Mod de lucru:
Se cântăreşte fiola goală pentru a afla tara acesteia
Se cântăresc 6-8 g de miez din mijlocul produsului şi se introduc în fiola cântărită
Se usucă proba în etuvă la temperatura de 130˚C timp de 45 de minute
Se scot fiolele cu ajutorul unui cleşte metalic
Fiolele se pun în exicator pentru răcire şi se lasă timp de 30 de minute
Se cântăresc fiolele cu probă
Mod de calcul:
21
În care:
m – masa fiolei + probă înainte de uscare, în g
m1 – masa fiolei + probă după de uscare, în g
m2 – cantitea de produs luat în analiză, în g
Mod de lucru:
Se taie pâinea în 3 bucăţi aproximativ egale. Se decupează 3 cilindrii de miez cu
înălţimea de 2 cm, cu ajutorul perforatorului cu diametrul interior de 41,5 mm ± 0,03 mm. Se
cântăresc cilindrii de miez decupaţi şi se notează masa (m).
Se calculează volumul cilindrului de miez cu pori (Vp)
Se calculează volumul cilindrilor de miez fără pori (V) pe baza densităţii miezului
compact
Materiale necesare: pahar Erlenmayer, pâlnie, sticlă de ceas, pipetă, biuretă, hârtie de
filtru, baghetă de sticlă, pahar Berzelius, hidroxid de sodiu 0,1 n, fenolftaleină, soluţie
alcoolică 1% în alcool etilic 70% volum.
Mod de lucru:
Se cântăresc 25 de grame de miez fărâmiţat. Într-un pahar Berzelius se introduc miezul
cântărit şi 250 cm³ apă distilată. Se agită paharul şi se filtrează 50 cm³ filtrat într-un pahar
Erlenmayer. Se adaugă 3 picături de fenolftaleină. Se titrează cu o soluţie de hidoxid de sodiu
0,1 n până la apariţia unei coloraţii roz care persistă un minut.
În care:
V – volumul soluţiei de hidroxid de sodiu 0,1 n folosit la titrare, în cm³
m – masa probei luate în analiză
0,1 – normalitatea soluţiei de hidroxid de sodiu
23
Se efectuează două determinări şi se consideră ca rezultat media aritmetică a
acestora, exprimată cu o zecimală.
Aciditatea pâinii albe este, de regulă, cuprinsă între 2 şi 3 grade de aciditate.
CAPITOUL V
STUDIUL TEHNOLOGIC PRIVIND OBTINEREA
PAINII IMPLETITE
1 Prezentarea firmei
24
contactata prin 2 linii telefonice si un telefon mobil. De asemenea acesta are o adresa e-mail
proprie si un site denumit www.Ardealul.ro
Compania este detinuta de 2 asociati, fiecare avand 50% din aceasta. Primul asociat
este domnul Marc Gheorghe, un inginer bine cunoscut in Alexandria, care a lucrat anterior
constituirii firmei ca inginer sef in cadrul companiei Federal Coop. Aceasta companie a fost
preluata si transformata in compania cu raspundere limitata "Ardealul" de catre cei 2 asociati.
Domnul Gheorghe are o reputatie foarte buna in judet, reputatie castigata in urma
relatiilor desfasurate de acesta, in cadrul functiei sale anterioare, cu directori executivi de la
diferite banci, precum BCR, BRD si cu managerii diferitelor filiale ale Federal Coop (aceasta
companie avand o acoperire nationala).
1.2 Personalul
25
In cadrul firmei lucreaza aproximativ 60 de oameni, angajati pe baza experientei
detinute si pe baza unui test de performanta desfasurat in prezenta unei persoane calificate.
Fiecare angajat este platit peste medie, zilele de nastere sunt sarbatorite in cadrul firmei
iar ei isi pot lua liber in acea zi.
Activele fixe ale firmei Ardealul au fost achizitionate in 1999 odata cu infiintarea
firmei de la fosta companie Federal Coop.
26
Prima cladire este intrebuintata in procesul de productie iar cealalta este destinata
depozitarii diverselor produse aferente activitatii de desfacere.
3 malaxoare'
6 cuptoare cu o capacitate de 1200 de paini /jumatate de ora.
4 cantare automate
25 de carucioare de transport
Facilitate de stocare a produselor
Pe langa cladirea descrisa mai sus se mai gasesc diferite depozite pentru faina, benzina
si pentru echipamentul tehnic si o cladire separata pentru birouri.
Firma mai detine mijloace de transport consistand din 4 Dacii si un camion pentru
transportul painii si al produselor alimentare.
27
Panissimo - Silueta, Multicereale, Secara, Graham proteinizat, Paine
Bios, Paine neagra, Paine dieta, Paine cu cartofi, Paine hipoglucidica cu gramaje
cuprinse intre 200g si 900g
Pe langa paine firma mai produce si diverse tipuri de paste si covrigi (simpli, cu sare si
cu mac) care detin 3% din capacitatile de productie ale firmei.
In ceea ce priveste cea de-a doua linie de activitate a firmei, comertul cu produse
alimentare si bauturi racoritoare , firma comercializeaza:
28
a) Bere Edelberg, produsa in Targu Jiu. Firma achizitioneaza
aproximativ 2 camioane de bere Edelberg pe saptamana.
Mediul demografic. Populatia judetului Teleorman (Tabel 1) este concentrata mai ales
in capitala si in orasele de dimensiuni mari precum Alexandria, Rosiori de Vede, Turnu
Magurele si Zimnicea. Capitala judetului este orasul Alexandria.
Turnu Magurele
Videle 12362
Zimnicea 10479
29
Sursa: www.insse.ro
483840 83.6
Sursa: www.insse.ro
Mediul natural. Judetul Teleorman dispune de un numar relativ mare de rauri. Deci,
agricultura este destul de dezvoltata in aceasta parte a tarii.
563
Agricultura 1
Silvicultura, vanatoare 412
263
Industrie 60
Din care
535
Minerit 6
193
Manufactring 47
165
Energie electrica&termica, gaze&apar 7
30
273
Constructii 2
Sursa: www.insse.ro
Datorita schimbarile structurale care au avut loc in domeniul politic si economic dupa
1989, rata somajului a continuat sa creasca. Reforma din agricultura nu a avut impactul
asteptat asupra cresterii eficientei datorita faptului ca nu a implicat si o reorganizare a
infrastructurii agricole.
Mediul institutional. Principalele institutii din judetul Teleorman care intra in contact
cu agentii economici sunt urmatoarele:
Casa de Asigurari
Administratia Financiara
Cheltuieli-total Surplus
31
1999 2000 1999 2000
268243
Sursa: www.insse.ro
Furnizorii de marfa
Clientii
Concurentii
- activitatea de productie
- activitatea de comercializare
32
dintre clientii fideli ai acesteia. Astfel, plata este facuta saptamanal, dupa ce faina este
folosita in procesul de productie.
- Compania pe actiuni "Germino" care detine cea mai mare cota de piata.
Aceasta companie a fost prima de acest gen deschisa in Alexandria si detine 20 de
spatii de comercializare a painii, pastelor si produselor de patiserie. Aceasta companie
este competitorul firmei"Ardealul" doar in ceea ce priveste produselor de patiserie si al
painii.
34
in Alexandria. Aceasta companie este a doua ca importanta in judet referitor la paine si
produse de patiserie cu 6 dispozitive de comercializare numai in Alexandria.
35
Partea de marketing este in sarcina doamnei Dogariu in timp ce partea de vanzari este
in sarcina domnului Stan, alaturi de subalternii aferenti fiecarui departament.
Departamentul de Vanzari
Comenzile se iau in principal prin telefon (in cazul noilor clienti) si pe baza
contractului de livrare realizat intre firma si clientii vechi. Departamentul de vanzari se ocupa
si cu activitatea de distributie a produselor precum si de colectarea banilor. Acest departament
include si activitatea financiar- contabila a firmei
Departamentul de Marketing
36
Personalul compartimentului de marketing aferent firmei "Ardealul" se ocupa cu
lansarea de noi servicii pentru intarirea pozitiei pe piata a firmei si cresterea cotei de piata.
Astfel, ca urmare a acestei propunei firma si-a dezvoltat liniile de activitate, patrunzand
intr-un nou sector neacoperit complet de oferta locala.
Atragerea noilor clienti s-a facut deasemenea printr-o activitate intensa de promovare a
produselor si prin reduceri de pret. Noii clienti beneficiau, in cadrul campaniei desfasurate in
perioada 20 februarie- 20 martie de o paine oferita gratuit, din noua gama, la fiecare 2 paini
37
achizitionate de la firma "Ardealul". Totodata clientii, atat cei noi cat si cei vechi, persoane
juridice, isi puteau prezenta oferta de produse pe site-ul firmei "Ardealul."
Departamentul de PR
Acest departament se ocupa cu imaginea firmei, atat in randul clientilor cat si in randul
competitiei precum si de relatiile care se stabilesc intre angajati si conducere.
38
Departamentul de Marketing si de Vanzari al firmei Ardealul este condus de doamna
Costinela Dogariu si de domnul George Stan.
39
Managerii de departamente, respectiv, Maria Musat, Geanina Petre, Ion Beiu, Ana Bob
si Comsa Andreea au absolvit Facultatea de Marketing din cadrul Academiei de Studii
Asistentii de departamente, respectiv, Petre George, Adrian Popa, Oana Vofe, Burtan
Irena si Oana Goza sunt toti studenti in cadrul Academiei de Studii Economice, filiala
din Alexandria.
Studentii lucreaza pe baza unui contract de colaborare si sunt platiti in functie de orele
lucrate. Au fiecare o vechime de 1 an in cadrul departamentului in care lucreza si sunt direct
subordonati managerilor de department.
40
ANEXA 5
41
Bibliografie
42