GLUCOZA ȘI AMIDONUL

Realizator: Gorcea Andreea

 CUPRINS

• Ce este Glucoza și amidonul

• Unde se găses și Obținerea lor
• Proprietățile fizice și chimice
• Utilizarea
 CE SUNT GLUCOZA ȘI AMIDONUL
GLUCOZA ESTE COMPUSUL ORGANIC,
APARȚINÂND CLASEI ZAHARIDELOR, CARE
ARE FORMULA CHIMICĂ C6H12O6, EA SE
OBȚINE ÎN URMA PROCESULUI DE
FOTOSINTEZĂ LA NIVELUL FRUNZEI.
AMIDONUL ESTE O POLIZAHARI DĂ CARE, DIN
PUNCT DE VEDERE STRUCTURAL, ESTE ALCĂTUITĂ
DIN AMILOZĂ ȘI AM ILOPECTINĂ. AMI DONUL ESTE
UNA DINTRE SURSELE ENERGETI CE I MPORTANTE
ALE ORGANISMELOR UM AN ȘI ANIM AL.
FORMULĂ CHIMICĂ:  (C6H10O5)N
 U N DE S E G Ă SEȘ TE ȘI
O BȚI N E REA
• Obținerea Naturală a Glucozei
• Glucoza este unul dintre produșii de fotosinteză a
plantelor și a unor procariote. Se găsește îndeosebi în • Amidonul este hidratul de carbon de rezervă al plantelor.
sucul fructelor dulci ale plantelor. Plantele sintetizează hidraţii de carbon din dioxid de
• La animale și ciuperci, glucoza este rezultatul carbon şi apă folosind drept catalizator clorofila proprie şi
descompunerii glicogenului, proces numit glicogenoliză. energia solară necesară pentru reacţie .
La plante, se descompune amidonul. • Este sintetizat in frunze,in urma unor procese fotochimice
• Obținerea Industrială complexe,de unde trece in redacini (morcovi),in tuberculi
(cartofi),in tulpini (palmieri) sau in seminte (cereale).
• La scară industrială, glucoza se obține prin
hidroliza amidonului în mediu acid.  • In plante,amidonul se gaseste sub forma de granule,a
caror forma si marime carasteristica pentru fiecare specie
• O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului.
vegetala.
Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru
amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la • Din punct de vedere al compozitiei chimice amidonul
scară largă în toată lumea. este un amestec de doua polizaharide: amiloza si
amilopectina.
 PROPRIETĂȚI FIZICE

• Glucoza este o substanță solidă, • Amidonul are o structură amorfă,

cristalizată, albă și solubilă în apă. Are un
gust dulce. Punctul său de topire este
foarte ridicat, deoarece între numeroasele
sale grupări hidroxil (-OH) se formează
multe legături de hidrogen.
insolubilă în apă, deși la contact cu apa
acesta se umflă. Suspensia de amidon în
apă este un fluid nenewtonian
 PROPRIETĂȚI CHIMICE

• Glucoza
• Amidonul
• Reacții comune aldehidelor și cetonelor
• Cu apa în prezența acizilor:
• În această reacție, se adiționează o moleculă de hidrogen diatomică la o moleculă de
glucoză, adiția având loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon. Legătura π dintre • (C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6
cei doi atomi se rupe, iar câte un atom de hidrogen se leagă la fiecare dintre ei și astfel
se produce hexitolul.
• Cu apa în prezența amilazei:
• 2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11
• Reacția de esterificare
• Glucoza, în reacție cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al glucozei
și acid clorhidric

• Reacția de eterificare
• Reacția de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul acid de metil

• Reacția de fermentație
• Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din
glucoză rezultă alcool etilic și dioxid de carbon.
 UTILIZAREA

• Există mai multe forme de comercializare și folosire a • Amidonul este una din principalele surse alimentare.
glucozei, dintre care cele mai importante sunt:
• Amidonul este utilizat în sinteza glucozei (ca materie
• sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de primă), a dextrinelor, folosite la prepararea dulciurilor,
32,40%; marmeladelor, jeleurilor (ca agent de îngroşare), turtelor,
produselor zaharoase (ca agent de acoperire) precum şi la
• glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
fabricarea adezivilor (cleiurilor – ca agent de legare),
• glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%. hârtiei, cartonului.
• În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții Cantităţi mari de amidon se consumă în industria textilă la
apoase perfuzabile. În funcție de concentrațiile lor, acestea imprimarea şi apretarea ţesăturilor. De asemenea se
au acțiuni și indicații diferite. Soluțiile sub 5 % sunt utilizează pentru scrobirea rufelor.
utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru
hidratare sau ca substituent energetic. Soluția de glucoză
5 % este izotonă și are aceleași utilizări, fiind folosită cel
mai adesea. Soluțiile de concentrații mai mari de 5 % (10,
20, 33, 40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca
diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte
utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale
hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se
adaugă insulină.