Facultatea de Biologie

UAIC Iași

Carbohidrați cu semnificație
fiziologică
Importanță biomedicală
Carbohidrații sunt compuşi naturali cu importanță
metabolică și structurală pentru plante şi animale

• Se găsesc sub formă liberă sau combinați cu alte

substanţe.

• În plante, au rol de substanţe de rezervă (amidon) sau de

susţinere (celuloza) iar în organismele animale sunt de
asemenea substanţe de rezervă (glicogen) sau reprezintă
sursa de energie.
Clasificarea carbohidraților
• Din punct de vedere structural glucidele se împart în trei
clase:
 Monoglucide (oze)
 Oligoglucide
 Poliglucide

• Monoglucidele după numărul atomilor de carbon pot fi

 Trioze
 Tetroze
 Pentoze
 Hexoze, etc
• Dupa natura grupării carbonilice:
 Aldoze (gruparea aldehidică)
 Cetoze (gruparea cetonică)
 Monozaharidele
Glucoza
• Precursor în sinteza celorlalți carbohidrați incluzand glicogenul
pentru depozitare, dezoxiriboza în acizii nucleici, galactoza în
lactoza laptelui

• Apare în glicolipide și în combinație cu proteine în glicoproteine

și proteoglicani.

• Majoritatea carbohidraților alimentari sunt absorbiți în sânge sub

formă de glucoză alte zaharuri sunt transformate în glucoză în
ficat.
• Bolile asociate metabolismului carbohidraților includ diabetul
zaharat, galactozemia, disfuncții la nivelul depozitării
glicogenului și intoleranța la lactoză.
Monozaharide fiziologic importante
• Cele mai importante aldoze din punct de vedere fiziologic sunt:
- gliceraldehida, eritoza, xiloza, arabinoza, riboza, galactoza,
manoza și glucoza

D-Eritroza D-Xiloza D-Arabinoza D-Riboza D-Galactoza D-Manoza D-Glucoza

• Cele mai importante cetoze din punct de vedere fiziologic sunt:
- Dihidroxiacetona, xiluloza, ribuloza, fructoza, sedoheptuloza

Dihidroxiacetona Xiluloza Ribuloza Fructoza Sedoheptuloza

• Pentozele sunt importante în nucleotide, acizi nucleici și câteva

coenzime (tabelul 1)

• Glucoza, galactoza, fructoza și manoza sunt cele mai importante

hexoze din punct de vedere fiziologic (tabelul 2)
 Tabelul 1. Pentoze importante fiziologic
Glucide Sursa Importanță biochimică
D-Riboza Acizii nucleici Elemente structurale ale acizilor nucleici
și coenzimelor, de exemplu, ATP, NAD,
NADP, flavoproteine.
D-Ribuloza Formată în procese Fosfatul de ribuloză este intermediar în
metabolice calea fosfatului de pentoză
D-Arabinoza Guma arabica, prune, guma Constituent al glicoproteinelor
de cireș
D-Xiloza Gume din lemn, proteoglicani, Constituent al glicoproteinelor
glicozaminoglicani
D-Lixoza Mușchiul inimii Constituent al lixoflavinei izolată în
mușchiul inimii umane.
D-Xiluloza Intermediar în calea acidului
uronic
Tabelul 2. Hexoze importante fiziologic
Glucidele Sursa Importanța Semnificația clinică
D-Glucoza Sucuri de fructe. „Zaharul” corpului. Zahărul Prezent în urină, în diabet
Hidroliza purtat de sânge și cel zaharat datorită creșterii
amidonului, trestia principal folosit de țesuturi glicemiei (hiperglicemie).
de zahăr, maltoză
și lactoză
D-Fructoza Sucuri de fructe, Este transformat în glucoză în Intoleranța ereditară la
miere, hidroliza ficat și utilizat apoi de corp fructoză duce la
zaharului din acumularea de fructoză și
trestie și a inulinei hipoglicemie
D-Galactoza Hidroliza lactozei Sintetizată în glandele Imposibilitatea
mamare pentru a forma metabolizării duce la
lactoza laptelui. Constituent galactozemie și cataractă
al glicolipidelor și
glicoproteinelor
D-Manoza Hidroliza Constituent al
mananilor și a glicoproteinelor
gumelor plantelor
Amino-zaharurile (hexozaminele)
• Sunt componente ale glicoproteinelor, gangliozidelor și
glicozaminoglicanilor

• Includ D-glucozamina, un constituent al acidului hialuronic D-

galactozamina (condrozamina), un constituent al condroitinei; și D-
manozamină. Mai multe antibiotice (de exemplu, eritromicina)
conțin amino-zaharuri considerate a fi importante pentru activitatea
lor antibiotică.

Glucozamina
Dizaharidele
Hidroliza zaharizei produce un amestec de glucoză și fructoză numit
zahăr invertit. Cele mai importante dizaharide sunt:

Glucidele Sursa Importanța clinică

Maltoza Digestia prin amilază sau
hidroliza amidonului.
Germinarea cerealelor și a
malțului
Lactoza Lapte. Poate să apară în urină în În deficitul de lactază,
timpul sarcinii malabsorbția duce la diaree și
flatulență
Zaharoza Zahăr din trestie și sfeclă. În deficitul de zaharoză,
Ananas. Morcovi malabsorbția duce la diaree și
flatulență

Trehaloza Ciuperci și drojdii, zahărul

principal din hemolimfa
insectelor.
Polizaharidele
• Compuși macromoleculari formați dintr-un număr mare de resturi
de oze legate prin legături glicozidice.

Polizaharidele includ următorii carbohidrați fiziologic importanți:

 Amidonul
 Glicogenul
 Inulina
 Celuloza
 Chitina
 Glicozaminoglicanii
 Glicoproteinele
Amidonul
Este cel mai abundent carbohidrat dietetic din cereale, cartofi și
leguminoase.
Cei doi constituenți principali sunt amiloza (15-20%) și amilopectina
(80-85%)

Amilopectina
Glicogenul
Este polizaharida de depozitare la animale. Are o structură mult mai
ramificată decât amilopectina

Glicogen
 Rezumat

• Carbohidrații sunt constituenți principali ai hranei pentru animale

și a țesuturilor animale
• Monozaharidele includ glucoza, "zahăr din sânge„ și riboza, un
constituent important al nucleotidelor și acizilor nucleici
• Glucoza este cel mai important carbohidrat din biochimia
mamiferelor deoarece aproape toți carbohidrații din alimente sunt
transformați în glucoză pentru metabolism.
• Dizaharidele includ maltoza, un intermediar în digestia
amidonului; zaharoza, important ca ingredient constitutiv
alimentar care conține fructoză și lactoza prezentă în lapte.
• Amidonul și glicogenul sunt polimeri de depozitare ai glucozei în
plante respectiv animale.
Biblografie
• R.K Murray, D.K. Granner, P.A . Mayes: Harper’s Illustrated
Biochemistry, 2003
• Binkley RW: Modern Carbohydrate Chemistry. Marcel Dekker,
1988.
• Collins PM (editor): Carbohydrates. Chapman & Hall, 1988.
• El-Khadem HS: Carbohydrate Chemistry: Monosaccharides and
Their Oligomers. Academic Press, 1988.
• Lehman J (editor) (translated by Haines A.): Carbohydrates:
Structure and Biology. Thieme, 1998.
• Lindahl U, Höök M: Glycosaminoglycans and their binding to
biological macromolecules. Annu Rev Biochem 1978;47:385.
• Melendes-Hevia E, Waddell TG, Shelton ED: Optimization of
molecular design in the evolution of metabolism: the glycogen
molecule. Biochem J 1993;295:477