VITAMINELE

SI ROLUL LOR IN
ORGANISMUL UMAN
Definitie:
Vitaminele sunt substanţe chimice
organice necesare în cantităţi mici pentru
ca organismul să fie sănătos. Majoritatea
vitaminelor nu pot fi sintetizate de către
organism, deci ele trebuie obţinute din
alimentaţie.
Vitaminele alaturi de enzime,fac parte din
grupa catalizatorilor biologici,care
contribuie la reglarea si stimularea
proceselor metabolice.
❖sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile
funcţionării normale a organismului animal
❖alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în cantitate
mică
❖influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a
proceselor metabolice
❖ participă la reglarea funcţiilor celulare
❖îndeplinesc rol de cofactori enzimatici
❖intervin în procesele de oxido-reducere din organism
• Vitaminele sunt sintetizate in principal de organismele vegetale si de
microorganisme si numai in foarte mica măsura de unele specii de
animale.

• Lipsa lor din hrana poate provoca îmbolnăviri grave,avitaminoze.

• Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de
biochimistul polonez Casimir Funk în 1912.
• Viţa, în limba latină, înseamnă viaţă, iar sufixul -amină este pentru
amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt
amine. Acum însă se ştie că nu este aşa.
Nomenclatura vitaminelor
Termenul de vitamină vine din limba latină, vita = viață,
vitamină = amina vieții. Acest termen a fost introdus în 1911
de către Funk (biochimist polonez stabilit în USA) cu
semnificație „ amine care participă la secretul vieții”.
Datorită structurii chimice diferite de la o vitamină la
alta și diversele lor proprietăți fizico-chimice și biologice,
definiția dată de Funk este simplă, dar incompletă.
Dintre definițiile date de până acum acestor
biocatalizatori numai două au rămas mai semnificative, și
anume aceea a lui Korrer pe de o parte, și a lui Jovillier, pe de
altă parte. Astfel, după Korrer, „vitaminele sunt substanțe a
căror absență din organism provoacă maladii și manifestări de
carență”, iar după Jovillier „sunt substanțe pe care organismul
animal, în general, nu este capabil să le biosintetizeze și a
căror prezență, în cantități foarte mici, este necesară creșterii
echilibrului fiziologic și aptitudinii de reproducere”.
 MacCollum (1913 – 1916) introduce pentru prima dată
procedeul de a desemna vitaminele cu majuscule ale
alfabetului latin. Vitamina care înlătură simptomele bolii
beri-beri este notată cu „B”, de exemplu.
Puțin mai târziu, cele aproape 24 de vitamine
cunoscute au fost desemnate prin literele
corespunzătoare D, E, K, H, P etc.
Concomitent cu această noțiune a vitaminelor se
folosește și denumirea medicală a afecțiunilor provocate
de carența vitaminelor in alimentația omului, la care se
adaugă prefixul ”anti”. De exemplu: antirahitică,
antiscorbutică, antixeroftalmică, etc., alte denumiri sunt
arbitrare (biotina, calciferol) sau reflectă structura lor
chimcă: riboflavina, acid ascorbic, alfa-filochinonă,
tocoferol și altele
ROLUL BIOCHIMIC AL VITAMINELOR
• In organismele vegetale si animale, vitaminele au un rol
multiplu si complex, fiind factori alimentari 'esenţiali'.
Unele vitamine formează in celule importante sisteme de
oxidoreducere, care iau parte in numeroase procese
metabolice ale glucidelor, lipidelor, protidelor si a altor
compuşi, reglează potenţialul de oxidoreducere din
celule, contribuie la transportul hidrogenului pe cale
neenzimatica.
CLASIFICARE
• Clasificarea vitaminelor se poate realiza dupa mai multe
criterii:
● structura chimica;
● rol fiziologic;
● solubilitate;
● spectre de absorbţie;
● grupări funcţionale;
Clasificarea vitaminelor
Multe vitamine funcţionează ca atare sau după o prealabilă
biotransformare, formând coenzime ale unor enzime specifice
(toate vitaminele B, biotina, vitaminele A şi K).

Altele acţionează pe căi asemănătoare hormonilor (D şi A).

Unele (vitaminele C şi E) funcţionează ca sisteme antioxidante
faţă de peroxizii nocivi.
Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalităţi
particulare de acţiune.
O clasificare imparte vitaminele în 2 mari clase, în funcţie de
solubilitatea lor:
-vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte
toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide
(grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E şi K.
Vitaminele hidrosolubile
• Indeplinesc rolul de coenzime.
• Ele iau parte in metabolismul proteinelor,
• Procesele bioenergetice, sunt necesare funcţionarii normale a
sistemului nervos.
• Din grupa vitaminelor hidrosolubile, care se dizolva in apa si nu se
dizolva in solvenţi organici, fac parte complexul de vitamine B
(vitaminele Bl, B2, B6, Bl2, PP, acidul pantotenic, biotina, acidul
paraaminobenzoic, acizii folici si folinici, mezoinozitoiul), vitaminele
C, vitaminele P, etc.
Vitaminele hidrosolubile

Se absorb relativ uşor şi în mare proporţie din tubul

digestiv, dar pentru majoritatea dintre ele este
necesară prezenţa acidului clorhidric în sucul gastric.
După ce sângele şi ţesuturile primesc cantităţi
adecvate de vitamine, excesul lor se elimină prin
urină. Din punct de vedere metabolic, o mare parte
din vitaminele hidrosolubile intră în structura unor
enzime, fiind cofermentul acestora. Necesitatea de
aceste vitamine este influenţată de intensitatea
cheltuielii de energie.
Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B.
Vitaminele liposolubile
• sunt compuşi izoprenici, având molecule nepolare, hidrofobe.

• Nu s-a identificat pana in prezent rolul de coenzime al acestor

vitamine.
• Absorbţia, transportul si metabolismul lor este corelat cu cel al
grăsimilor.
• Din grupa vitaminelor liposolubile, care se dizolva in solvenţi organici
si nu se dizolva in apa, fac parte vitaminele :A, D, E, K, F.
• Vitaminele A, D, K sunt depozitate preponderent in ficat, iar
vitaminele E si F in ţesutul adipos.
 Vitaminele liposolubile
Aceste vitamine sunt solubile în lipide şi în solvenţii
acestora şi practic insolubile în apă.

Din această cauză, ele se găsesc numai în alimentele

grase. Excluderea lipidelor din alimentaţie duce implicit
la sărăcirea în aceste vitamine.

Vitaminele liposolubile participă mai ales la

procesele anabolice, acţionând oarecum asemănător cu
hormonii. Din acest motiv,copiii, adolescenţii şi femeile în
perioada maternităţii au necesităţi mai mari şi sunt mai
sensibili la carenţă decât alte grupe de populaţie.
 VITAMINA A
.
Vitamina A denumitӑ şi retinol ȋndepineşte un
numӑr important de funcţii ȋn organism.
Aceasta joacӑ un rol important ȋn
funcţionarea sistemului imunitar, e necesarӑ
ȋn regenerarea şi menţinerea pielii şi este
esenţialӑ ȋn funcţionarea normalӑ a ochilor.
 Vitamina A
H3C CH3 H3C CH3
CH2-OH CHO

CH3 CH3
retinol retinal (all-trans retinal)

H3C CH3 H3C CH3

COOH
H3C
CH3 CHO CH3
11-cis-retinal acid retinoic
- derivat poliizoprenic
- lichid uleios, insolubilă în apă, solubilă în solvenţi organici
- UV – fluorescenţă verzuie
- 1917 - descoperită, 1947 – sintetizată
-Dintre vitamina A si derivaţii acestora, cea mai importanta si răspândita
este vitamina A 1, care este cunoscuta sub mai multe denumiri: retinol,
vitamina creşterii, vitamina antiinfectioasa, vitamina de apărare a
epiteliilor.
PROPRIETĂŢI

• In stare pura, vitamina A 1 se obţine sub forma de cristale lamelare

de culoare galbena, iar vitamina A2 sub forma de ulei galben.
Ambele sunt insolubile in apa, dar sunt solubile in grăsimi, uleiuri,
solvenţi organici (cloroform, acetona, benzen, ciclohexan); in alcooli
se dizolva in proporţii diferite.
• Ambele sunt substanţe autooxidabile, termostabile in lipsa aerului,
foarte sensibile la acţiunea oxidanţilor si a luminii.
• METODE DE OBŢINERE
 Vitamina A 1se poate obţine atat din produşi naturali, cat si prin
sinteza.
 In ultimul timp, vitaminele A se extrag in cantitate mare din uleiul de
peste si din ficatul urşilor polari, prin metode de distilare in vid,
cristalizare fractionata si separare cromatografica.
RĂSPÂNDIRE

• Se găsesc atat in regnul vegetal, cat si in cel animal.

• Se găsesc in alimente predominant sub forma de esteri. Aceştia vor

fi hidroizolati in intestinul subţire, la un pH optim de 8,6 sub
acţiunea retinolester-hidrolazei pancreatice.

• Vitamina A1 se găseşte sub forma de palmitat in ficat, intestin si in

sistemul limfatic. In sânge se găseşte predominant in stare libera, iar
in cantităţi mici sub forma de retinol si acidul retinoic p-glucuronat.
- surse – retinilesteri, caroteni
- ficat 6500 μg, morcov 835 μg, brocoli frunze 800 μg, unt
684 μg
- ouă 140 μg, piersici 96 μg
- Momordica cochinchinensis, uleiul de palmier
 oxidare retinol mucoasa
beta-caroten
intestinala
+ H2O + acid palmitic
retinilesteri acid stearic

retinilesteri
acizi grasi

chilomicroni

ficat
+ H2O

retinol depozitare
+ RBP

retinol-RBP +
contraceptive

celule
fixare
pe receptori
(CRBP, CRABP)

efecte
biologice
SURSE NATURALE DE VITAMINA A
FUNCTIILE VITAMINEI A
• Contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de varsta.

• Ajuta la functionarea normala a sistemului imunitar.

• Mareste rezistenta la infectiile respiratorii.

• Mentine procesul de crestere si consolidare a oaselor.

• Imbunatateste vederea si ajuta in tratamentul multor boli de vedere.

• Mareste acuitatea vizuala pe timp de noapte.

Efecte biologice
- necesar zilnic – 1 mg retinol, 6 mg β-caroten (sex, vârstă, starea fiziol.)
- retinol, acid retinoic – creşterea şi diferenţierea celulelor (RAR, RXR)
- menţinerea integrităţii epiteliului
- vedere impuls
nervos

rodopsina lumina
opsina
întuneric
all-trans retinal
opsina + 11-cis retinal

retinal izomeraza

11-cis-retinol

- acid retinoic – acnee, psoriazis

- retinilfosfat – tranferul resturilor glicozil
- anticanceros – reduc rata diviziunii celulare
- antioxidant – prin beta-caroteni

Deficit de vitamina A - cauze

- aport insuficient
- tulburări de absorbţie
- tulburări de depozitare în ficat
- creşterea eliminării renale
- carenţa de proteine
- expunerea la oxidanţi
Deficit de vitamina A – simptomatologie
250.000-500.000 cazuri de orbire la copii
- xerodermie
- nictalopie
- xeroftalmie
- ulceraţii ale corneei
- retinita pigmentară
- spoturi Bitot
- anemie
- reducerea rezistenţei la infecţii, HIV
Hipervitaminoza A
- niveluri plasmatice = 10 x necesarul zilnic
- intoxicaţia acută – dureri abdominale, greţuri, vomă, cefalee, ameţeli,
descuamarea pielii
- intoxicaţia cronică – dureri osoase, articulare, căderea părului, uscăciune şi
fisuri ale buzelor, anorexie, hipertensiune
intracraniană benignă, hepatomegalie
- exces de caroten – colorarea tegumentelor în galben
- risc de malformaţii la derivaţii de sinteză
 VITAMINA B
Din complexul de vitamine B fac parte mai multe substanţe cu
structura diferita, care au insa un rol fundamental asupra creşterii si
dezvoltării organismelor.
Numeroase vitamine B îndeplinesc rolul de coenzime ; acestea se
găsesc in general impreuna, in aceleaşi produse vegetale.

Din grupa vitaminelor B fac parte vitaminele : Bl, B2,

B3(nicotinamida), B5(acidul pantotenic), B6, B8(acidul
paraaminobenzoic), B9(acizii pteroilglutarici), Bl2, biotina, colina.
 Vitamina B1 (tiamina)
+ CH3
N N

H3C N S CH2-CH2-OH
NH2

-surse – carnea de porc, ficat, rinichi, făină de cereale integrale, conopidă

- prelucrarea termică, conservarea reduc conţinutul în B1
- necesar – 1 mg femei, 1,4 mg bărbaţi
- absorbţie - IS prin mecanism activ şi difuzie pasivă
- fixare pe albumină şi în eritrocite
- depozitare în muşchii scheletici, creier, inimă, ficat
Sinonime: Tiamină, Aneurina

Vitamina B1face parte din complexul B, cu acţiuni multiple în

organism, necesară în special pentru funcţionarea normală a
sistemului nervos şi a aparatului digestiv.

Se mai numeşte şi antinevrotică, deoarece previne şi vindecă

polinevrita aviară, precum şi vitamina antiberi-beri, deoarece
previne şi vindecă o boală frecventă la tropice numită „boala beri-
beri”.

A fost izolată în 1911 de Funk din coaja orezului și numită „amina

vieții” (vitamină), nume atribuit apoi tuturor reprezentanților
acestei clase..
PROPRIETĂŢI

• Se găseşte sub forma de pulbere alba sau de cristale, incolore, care

cristalizează cu o molecula de apa. Are punctul de topire la 221°C, iar
in soluţie prezintă un punct izoelectric la pH 9,2. Vitamina Bl este
solubila in acetona si cloroform.
• Perioadele de stres si post operatorii cer marirea cantitatii de
vitamina B1.
• Cantitatea necesară zilnic de vitamina B1, pentru adult este de 1-2
mg, în raport cu activitatea, tipul și factorii de nutriție ce alcătuiesc
rația alimentară, cu stările fiziologice și cu vârsta.
• La femei, în timpul sarcinii sunt necesare circa 2,5 mg, iar în timpul
alăptării 2,5-3 mg vitamină B1.
• Copii sub un an , au nevoie de 1 mg tiamină pe zi, acest necesar
sporind apoi pe măsura înaintării în vârstă, apropiindu-se treptat de
cel al adulților. Cresterea cantității de vitamină B1, este recomandată
și în unele stări patologice ale sistemului nervos – nevrite,
polinevrite, tulburări ale metabolismului glucidic, proteic și hidric.
Hrana bogată în glucide și alcoolul sporesc cerințele în vitamina B1,
iar cea bogată în proteine și în grăsimi face ca aceasta să scadă.
Efecte biologice
- procesul de conducere axonală
- transmiterea impulsului nervos

Hipovitaminoză
- cauze - aport alimentar redus/consum ridicat de glucide
- malabsorbţie
- alcoolism
- beri-beri – letargie, oboseală, polinevrite periferice, atrofie
musculară,
-edeme, cardiomegalie, encefalopatie
- sindromul Wernicke-Korsakoff – amnezie antero şi retrogradă,
fabulaţie
 Tabel nr. IV.2 Manifestări clinice ale hipovitaminozei B1

Tulburări nervoase: − Astenie

− Nervozitate
− Iritabilitate
− Apatie
− Insomnii
− Scăderea atenției și a memoriei
− Scăderea capacității de muncă
Tulburări cardiace: − Hipotensiune arterială
− Amorțeli
− Dureri precordiale
− Parestezii în membre
Tulburări gastro-intestinale: − Anorexie
− Grețuri
− Vărsături
− Constipație cronică
FUNCTIILE VITAMINEI B1
 Stimuleaza cresterea.
 Ajuta digestia in special a carbohidratilor.
 Asigura functionarea in limite normale a sistemului nervos, a
muschilor si a inimii.
 Diminueaza durerile de dinti.
 Ajuta la prevenirea raului de mare sau de avion.
 Este cunoscuta si sub numele de “vitamina starii morale” datorita
efectelor benefice asupra sistemului nervos.
 Are un usor efect diuretic.
• Flora intestinală (flora microbiană colibacilară, bacilii
fermentației lactice, bacilul bifidus și multe levuri) sintetizează
de asemenea vitamina B1, dar în cantități insuficiente față de
nevoile organismului, când lipsește aportul exogen.
• Modul de pregatire a alimentelor influențează păstrarea sau
distrugerea sa.
• Tiamina este foarte sensibilă la căldură și în mediul alcalin,
stabilă la lumină și la aer, foarte solubilă în apă și insolubilă în
grăsimi. Ea este singura vitamină din complexul B care se
inactivează la căldură, pregătirea culinară de lungă durată
producând pierderi de 3- % până la 70 % sau chiar 80 %.
Cartofii adăugați la prepararea mâncărurilor au proprietatea
de a absorbi și de a păstra această vitamină.
• Frigerea și fierberea cărnii produc o pierdere de tiamină de
circa 30 %, în timp ce coacerea nu distruge decât o parte mica
din această vitamină. Excepție face pâinea, care prin prăjire
pierde circa 30 % din tiamină. Consevarea cu sare și
congelarea păstrează o bună parte din vitamina B1.
SURSE NATURALE DE VITAMINA B1
 Vitamina B2 (riboflavina)

O
H3C N
NH
H3C N N O
CH2-CH-CH-CH-CH2-OH
OH OH OH
- surse - lapte, brânză, vegetale frunze, soia, drojdii, alune, plămâni, ficat,
peşte
- biosinteză - fungi - Ashbya gossypii, Candida famata, Candida
flaveri
- bacterii – Corynebacterium ammoniagenes, Bacillus
subtilis
- riboflavin-5’-fosfat - băuturi
- necesar – 1,1 – 1,3 mg/zi
Sinonim: Riboflavină

În 1879 Blyth indentifică în lapte o substanță de culoare galbenă

pe care o denumește lactocrom. În 1933 a fost izolată lactoflavina
din lapte și ovoflavina din albușul de ou. Din drojdia de bere a fost
izolată substanșa denumită liocrom.
Denumirea de riboflavină a fost dată de Comisia de Chimie și
Farmacie, pentru că are în constituția sa o moleculă de ribiză și
colorație galben- verzuie.

Proprietăți fizice

Vitamina B2 se prezintă sub formă de ace fin sau pulbere, culoare

galben portocalie cu miros slab și gust amar. În soluție este
galbenă și are o fluorescență galben-verzuie. Este termostabilă și
din acest motiv prepararea termică a alimentelor duce la
pierderea unei cantități mici . Este foarte sensibilă la lumină. Este
puțin solubilă în apă, solubilă în alcool și acid acetic. În mediul
neutru și acid este rezistentă la încălzire, în mediu alcalin și la
lumină se transformă în lumiflavină; prin radierea soluției acide
neutre se transformă în lumicrom. Are un pH între 5,5 – 7,2.
 Tabel nr. IV.3 Surse de vitamină B2
Produse Cantitate mg/100g

Grâu nedecorticat 11,0

Secară boabe 8,1
Drojdie de bere 6,00
Ficat de vită 2,80
Drojdie de pâine 2,70
Rinichi de vită 2,10
Polen 1,70
Ovăz 1,30
Orz 1,20
Inimă de vacă 0,89
Cașcaval, fasole uscată 0,40
Brânză de vacă, făină de soia, carne de vițel 0,30
Limbă 0,27
Gălbenuș de ou 0,25
Carne de oaie 0,22
Frunze de pătrunjel, ouă, spanac 0,20
Carne de porc 0,18
Carne de bovine 0,17
Lapte de vacă, nuci, pâine integrală 0,15
Fasole verde 0,11
Lămâi, vișine 0,03
Coacăze roșii, mazăre uscată, rinichi negre, măceșe 0,02
Funcțiile riboflavinei sunt multiple:

Înlesnește mecanismul respirației tisulare;

Facilitează desfășurarea reacțiilor care se însoțesc de eliberarea

unor cantități mari de energie;

Intervine în transformarea triptofanului (aminoacid) în vitamina PP

esențială pentru prevenirea și terapia pelagrei;

Deține un rol important în sinteza de hemoglobină;

Intervine în mecanismele care permit menținerea vederii;

Participă la degradarea grăsimilor;

Intervine în sinteza de glicogen;

Contribuie la producerea hormonilor suprarenali.

Vitamina B2 este indicată în diferite afecțiuni:

Ale pielii și mucoaselor;

Tulburări și adaptare vizuală la întuneric;
Enterite cronice;
Crampe musculare;
Astm;
Migrene la copii;
Stres;
Alcoolism;
Diabet zaharat;
Artrită;
Diaree;
Amețeli;
Tremurături.
Cantitatea de vitamină B2 necesară adultului este de 1,83
mg/zi. În general se recomandă 0,6 - 0,7 mg vitamine
pentru fiecare mie de calorii.
Femeia gravidă are nevoie de 2,5 mg/zi și în timpul
lactației de 3 mg/zi.
La copii, cantitatea necesară de vitamină B2 variază în
raport cu vârsta:
Între 0,6 – 1,2 mg/zi la copilul sub 12 ani
1,5 -1,8 mg/zi la adolescenți.
Persoanele adulte au un necesar de 1,8 – 2 mg/zi de
vitamină.
Un aport mai mic de 0,25 mg/1000 kcal produce la adult
manifestarea de carențăcare se manifestă la nivelul
tractului digestiv și ochilor, iar în stări avansate apar
tulburări nervoase și căderea părului.
Hipovitaminoză
- cauze - aport alimentar redus
- malabsorbţie, alcoolism
- sindrom oral-ocular-genital
- buze roşii, fisurate, ulceraţii bucale, “limbă violet”
- fisuri ale comisurii bucale (cheilită)
- înroşirea ochilor, prurit ocular, sensibilitate la lumină
- dermatită genitală
- deficit de PLP, NAD, NADP, H4F

- cataractă, migrenă
 Vitamina B3 (niacina, PP)
COOH CO-NH2

N N
acid nicotinic nicotinamida
(niacina) (niacinamida)
- 1873 – Hugo Weidel
- surse - exogenă - carne, germeni de grâu, lactate, ton, ouă, avocado, vegetale
frunze, nuci
- endogenă – triptofan → kinurenină → niacină

- necesar – copii – 2-12 mg/zi, adulţi 14-16 mg/zi

- 1000-2000 mg/zi - hipolipidemiant
Sinonime: Vitamina PP, Acidul nicotinic, Niacina

În 1911 Funk izolează acidul nicotinic din alimente și

presupune că boala numită pelagră se datorează
absenței unei „vitamine din porumb”.

În 1937 au fost izolate din ficat acidul nicotinic și amida

sa.

În 1945 Krehl și Elvehjmi arată că la mamifere

triptofanul este un precursor în biosinteza acidului
nicotinic.

În 1945, Spiss și Col au vindecat pelagra cu acid

nicotinic, care a fost denumit vitamina PP (factor de
prevenire al pelagrei) sau vitamina antipelagroasă.
 Tabel nr.IV.4 Surse de vitamină B3
Produse Cantitatea mg-100g

Dorjdie de bere uscată 75

Orz 53
Grâu nedecorticat 50
Drojdie de bucătărie 45
Ovăz 23
Ficat de porc 20
Ficat de vită 16
Polen 10,7
Carne de vițel 7,5
Carne prăjită de pasăre, rinichi 7,4
Inimă de vită 6,8
Carne de pasăre fiartă 6
Carne de ovine, limbă, ciuperci proaspete 5
Creier 4,5
Carne fiartă de vită 4,2
Carne de porc 4
Migdale dulci 3,7
Pâine integrală 3,5
Fasole uscată 3,4
Vitamina B3 constituie un factor important în:

- hrănirea țesuturilor, paticipând activ la metabolismul

proteinelor, glucidelor și lipidelor, deci la metabolismul
general al organismului.
- De asemenea, niacina este esențială pentru corp,
deoarece:
E un factor antipelagros de primă importanță;
Are acțiune vasodilatatoare la nivelul pielii;
Servește la buna funcționare a sistemului nervos central;
Stimulează secreția gastrică;
Mărește glicemia și scade nivelul colesterolului;
Menține sănătatea pielii, a limbii și a țesuturilor
digestive;
Favorizează circulația cerebrală și coronariană;
Scade tensiune arterială;
Stimulează secreția gastrică și eliminarea bilei;
Înlesnește asimilarea fierului, etc.
Necesarul de niacină este dependent de aportul
de calorii.

Se apreciază că 6,6 mg la 100 calorii, cu un plus

de 2 mg în sarcină și de 7 mg în lactație, este doza
recomandată.

Se administrează pe cale orală 100-200 mg/zi

după mese și intramuscular sau intravenos,
foarte lent, se administrează 39-100 mg.
Hipovitaminoză
- cauze - alimentaţie excesivă cu porumb
- cancer, sindrom Hartnup
- pelagra
- sensibilitate la lumină
- agresivitate
- dermatită, alopecie, edeme
- diaree
-boala celor 4 D: dermatită, diaree, demenţă, deces

Hipervitaminoză
- hiperemie facială, prurit, uscăciunea pielii, hiperglicemie
 Vitamina B5 (acidul pantotenic)

H3C H3C
HO-CH2-C-CH-CO-NH-CH2-CH2-COOH HO-CH2-C-CH-CO-NH-CH2-CH2-CH2-OH
H3C OH H3C OH
acid pantotenic pantotenol
- D – activ biologic
- surse - exogenă - carne, cereale integrale
- endogenă – bacteriile intestinale
- necesar – copii – 3-4 mg/zi, adulţi 5-6 mg/zi
-Vitamina B5 este o substanță uleioasă alb-gălbuie, solubilă în apă și
etanol, cu gust amar. Terapeutic se întrebuințează sub forma de
pantotenat de calciu. Biosinteza sa este realizată fie parțial de un ele
specii de sochanomices-acid pantonic- de acetobacter suboxidans,
streptococii helolitici- βalanina- fie integral de către Escherischia
Coli.
Sinonim: Acid pantotenic

Acidul pantotenic este o vitamină ce a fost izolată în 1940, fiind

considerată un factor de creștere termostabil.
În această perioadă s-a recunoscut existența unui factor extrem
de răspândit în toate țesuturile animale și vegetale care
favorizează creșterea drojdiei de bere și a altor microorganisme.
Pe de altă parte s-a constatat existența unui factor care previne
diverse simptome de carență la șobolani, în special încărunțirea
blănii șobolanilor negri.
Căutând să se identifice acești factori s-a ajuns să se izoloze
aceeași substanță careia i se datorau toate efectele menționate.
Substanța este foarte răspândită – aproape peste tot - și este un
acid; de aceea, primul cercatător care a obținut-o în stare pură a
numit-o acid pantotenic.
 Tabel nr. IV.5 Surse de vitamină B5

produse Cantitate mg/100g

Drojdie de bere 16
Gălbenuș de ou 7
Ficat de vită 6,5
Drojdie de pâine 4,5
Rinichi de vită 3,5
Polen 2,7
Tărâțe de grâu 2,3
Mazăre uscată 2,1
Făină de soia 1,6
Carne de bovine 0,8
Pâine albă 0,7
Pește 0,6
Făină de porumb 0,5
Lapte de vacă, pâine integrală 0,4
Proprietățile vitaminei B5 :

Participă la menținerea stării de sănătate a aparatului digestiv, a ficatului

și a epiteliilor;
Menține starea de sănătate a sistemului nervos periferic, pielii și
glandelor;
Sporește rezistența la stres și contribuie la formarea unor hormoni și
anticorpi;
Intervine în procesele de creștere.
În prevenirea apariției dermatitelor, în metabolismul glucidelor și în
utilizarea eficientă a colinei.
Vitamina B5 are rol important în formarea de acetoacetat, acizi grași,
colesterol, vitamină D și hormoni sexuali. Prin stimularea glandelor
suprarenele crește producerea de cortizon și participă la eliberarea
energiei, prin degradarea glucidelor, a lipidelor și chiar a proteinelor.
Acidul pantotenic este indicat în tulburări hepatice, enterocolite,
inflamații pulmonare și ale căilor respiratorii, în astm bronșic, stres,
oboseală, diferite infecșii, cefalee, artrită, alergii, tulburări digestive,
crampe musculare și tulburări gastrointestinale.
De asemenea, acidul pantotenic reduce efectele toxice și reacțiile
adverse produse de un mare număr de antibiotice.
Vitamina B5 este stabilă la aer și la lumină, dar
instabilă la căldură.

Pierderile maxime la prelucrările culinare sunt de

circa 50%.
Efecte negative asupra ei au și conservarea
produselor, acțiunea cafeinei, a sulfamidelor,
somniferelor și alcoolului.

Necesarul zilnic al omului adult este de circa 4-12

mg acid pantotenic liber, sau 9-20 mg acid
pantotenic total.
 Efecte biologice
- Co-A – biosinteza AG, colesterolului, metabolismul glucidic

- tratamentul acneei
- neuropatia diabetică
- cosmetică – hidratant, emolient

Hipovitaminoză
- oboseală, alergie, dureri abdominale
 Vitamina B6 (piridoxina)

CH2-OH CHO CH2-NH2

HO HO HO CH2-OH
CH2-OH CH2-OH

H3C H3C H3C N

N N
piridoxina piridoxal piridoxamina

-Descoperita in 1930
- surse – carne, cereale integrale (2 mg), legume, nuci, banane, ton, somon
- necesar – copii 0,5-0,6 mg/zi, adulţi 1,3 mg/zi
- absorbţie – IS, fosforilată/defosforilată
Sinonim: Piridoxina, Adermina

Vitamina B6 a fost izolată în 1936 de către Gyorgy și

Birch, din complexul vitaminic (B2 Și PP).
În 1939 este sintetizată de Harris și Forker și pe baza
constituției sale chimice a dost numită Piridoxină.
Vitamina B6 este un factor de nutriție cu acțiune
vitaminică, care are o serie de funcții importante în
unele procese metabolice.
Ea este necesară creșterii microorganismelor.
În grupul vitaminelor B6 există trei substanțe cu aceleași
efect: piridoxina, piridoxolul și piridoxamina.
Cei doi derivați- piridoxolul și piridoxamina- sunt
naturali, iar piridoxina poate fi și sintetică.
Tabel nr. IV.6 Surse de vitamină B6

Produse Conținut
mg/100g
Drojdie de bere uscată 6,5
Grâu nedecorticat 4,5
Germeni de porumb 3,0
Ficat de vită 2,0
Boabe de porumb 1,0
Fasole uscată , polen, făină de soia 0,9

Brânză de vacă 0,7

Ceapă uscată 0,5

Mazăre uscată 0,4

Carne de bovine 0,37

Pâine integrală 0,36

Carne de porc 0,33

Pere, portocale, salată verde, spanac, varză albă 0,3

Carne de ovine 0,29

Cartofi, piersici, ouă 0,2

Gălbenuș de ou 0,18

Banane, lapte de vacă, pâine albă 0,1

Proprietăți farmacodinamice
Vitamina B6 este absorbită la nivelul intestinului de unde
ajunge în sânge (20-45 g/l); în ser se află în concentrație
de 30-80 g/l, iar sub formă de piridoxal - fosfat 10 g/l.
Vitamina B6 este înmagazinată în ficat (5-20 g/g), în
mușchi (2-6 g/g) și în creier (12-25 g/g).

Rolurile piridoxinei în metabolism sunt numeroase:

Intervine în absorbția și degradarea aminoacizilor;
În conversia triptofanului în vitamina PP;
În mobilizarea glucozei din formele sale de depozit;
În absorbția vitaminei B12;
În sinteza acizilor nucleici;
În reducerea proceselor de aterogeneză;
În menținerea echilibrului mineral al sodiului și potasiului;
În funcționarea normală a sistemului muscular;
În reducerea concentrației plasmatice a colesterolului;
În eliminarea renală a oxalaților;
În reglarea pierderilor de apă din organism;
În sinteza structurilor de bază ale fibrelor nervoase și în
desfășurarea activității fiziologice a sistemului nervos.
Efecte biologice
- memorie
- autism
- antidepresiv

Hipovitaminoză
- cauze - aport redus, alcoolici
- tratament cu HIN, L-DOPA
- vegetarieni
- dermatită seboreică
- glosită atrofică, ulceraţii bucale
- tulburări neurologice – somnolenţă, confuzie, neuropatie
- reducerea toleranţei la glucoză
Eliminarea vitaminei B6 are loc prin urina (se elimină zilnic 20-120
g).
Necesarul zilnic de vitamina B6 care trebuie asigurat prin alimentație
este de 1-2 mg. La sugari cantitatea necesară este de 0,1-0,5 mg/zi, la
copii 0,5-1,5 mg/zi, la adolescenti 1,5-2,0 mg/zi, iar la adulți este de
0,675-2,0 mg/zi. Pentru gravide se prevede un necesar mărit.
Piridoxina intervine în mod esențial în:
Buna funcționare a sistemului nervos și a măduvei osoase;
Producerea de globule roșii și de anticorpi;
Controlarea echilibrului sodiului și al potasiului, al sistemului
muscular și osos;
Metabolismul colesterolului, împiedicând depunerea acestuia pe
pereții interiori ai arterelor;
Creștere și reproducere.
Pentru adulți necesarul zilnic de vitamina B6 este de 1,6-2,5 (3) mg,
direct proporțional cu aportul de proteine. Pentru femei în perioada
sarcinii, necesarul zilnic de vitamină B6 este de 4-6 (7) mg. În
organismul uman, piridoxina poate fi sintetizată de flora microbiană
intestinală.
Pierderile maxime la prelucrările culinare sunt de circa 40 %.
 Vitamina B7 (biotina)

O
HN NH

-(CH2)4-COOH
S

- surse – exogenă - drojdia de bere, roşii, salată, morcovi, alune, ouă,

conopidă, varză, avocado, ficat
- endogenă – bacterii din IG, IS

- necesar – copii 8-12 μg/zi, adulţi 30 μg/zi

- absorbţie – IS – mec. activ
Efecte biologice

- menţine integritatea firelor de păr şi a pielii

- sinteza şi eliberarea insulinei
Hipovitaminoză
- cauze - aclorhidrie, alimentaţie neraţională
- epilepsie
- fumat, sarcină
- reducerea apetitului
- dermatită
- scurtarea şi subţierea oaselor
- hiperemia tegumentului periocular, nazal, bucal, genital
 Vitamina B9 (acidul folic)

OH
N
N CH2-NH- CO-NH-CH-COOH
H2N N (CH2)2-COOH
N

- surse – exogenă – spanac, mazăre, cereale, seminţe de floarea-soarelui, ficat,

drojdia de bere

- necesar – adulţi 400 μg/zi, sarcină 600 μg/zi

Efecte biologice
- sinteza, refacerea, funcţionalitatea ADN-ului
- creşterea şi diferenţierea celulară – celule roşii
- spermatogeneză

Hipovitaminoză
- cauze – aport insuficient, alcoolism, sarcină, AINS
- anemie megaloblastică – astenie, tulburări respiratorii
- tulburări cognitive
- defecte de tub neural – spina bifida
 VITAMINA B12

Este cunoscuta si sub numele de “vitamina rosie”.

Este solubila in apa si eficienta in doze foarte mici.
Doza zilnica necesara pentru adulti este de 2 mcg,
2,2 mcg pentru femeile gravide si 2,6 mcg pentru
mamele care alapteaza .
Functiile vitaminei B12
• Contribuie la formarea si regenerarea celulelor rosii ale sangelui,
deci previne anemia.
• Stimuleaza cresterea si mareste pofta de mancare la copii.
• Are proprietati energizante.
• Mentine starea de sanatate a sistemului nervos.
• Mareste puterea de concentrare, imbunatateste memoria si
echilibrul psihic.
 -surse – ficat, moluşte, lapte,
ouă
- bacterii: Pseudomonas
denitrificans,
Propionibacterium shermanii
- necesar – 2-3 μg/zi

SURSE NATURALE DE VITAMINA

B12
Efecte biologice
-maturarea eritrocitelor
- mielinizarea fibrelor nervoase
– intoxicaţia cu CN-

• Hipovitaminoza
- cauze – aport insuficient, deficit de factor intrinsec
• - gastrită atrofică, ulcer gastric, administrare de antiulceroase
- anemia megaloblastică (pernicioasă)
- 1920 – George Whipple
- George Minot, William Murphy
- astenie, depresie, tulburări de memorie, psihoze
- tulburări gastro-intestinale
• Hipervitaminoza
- afectare neuronală - ţesut neural spongiform, edeme, scleroză fibroasă
• - ataxie, reducerea reflexelor, tulburări de percepţie
• - creşte riscul de cancer cervical
 Vitamina C (acidul ascorbic)
O O
C C
C-OH C=O
O -2H O
C-OH C=O
HC +2H HC
HO-CH HO-CH
CH2-OH CH2-OH
acid L-ascorbic Albert Szent-Gyöorgyi
acid L-dehidroascorbic

- 1928-1933 – Albert Szent-Gyöorgyi, Joseph L. Svirbely

- 1933-1934 – procedeul Reichstein
- 1934 – Hoffman la Roche – Redoxon
- 1957 - nu este sintetizat în organismul uman – L-gulono-lactonoxidaza
• Vitamina C este solubila in apa.
• Majoritatea animalelor isi sintetizeaza propria sursa de vitamina C,
dar oamenii trebuie sa si-o procure din alimente.
• Ajuta la absorbtia fierului in organism.
• Este consumata mult mai repede in conditii de stres. Doza zilnica
necesara pentru adulti este de 30-70/zi sau chiar 100 mg/zi.
• Fumatorii si varstnicii au nevoie de cantitati sporite de vitamina C.
FUNCTIILE VITAMINEI C
 Ajuta la vindecarea ranilor , a arsurilor.
 Mareste eficienta medicamentelor folosite in tratamentul infectiilor
urinare.
 Mentine scazut nivelul colesterolului din sange.
 Maturizarea globulelor rosii.
 Mentinerea integritatii capilarelor.
 Mareste durata vietii asigurand coeziunea celulelor de proteina.
 Datorita deficientei in vitamina C apare anemia.
- surse Plante mg / 100g Plante mg / 100g Plante mg / 100g

kakadu 3100 pătrunjel 130 lămâi 40

camu camu 2800 kiwi 90 grapefruit 30

măceşe 2000 brocoli 90 lime 30

cătină 695 soc 60 mure 21

coacăze 200 căpuşuni 60 struguri 10

piper roşu 190 portocale 50 mere 6

Terminalia Myrciaria dubia

ferdinandiana
(Camu camu)
(Kakadu)

- descompus la cald
- supliment nutritiv
- necesar – 90 mg/zi
- absorbţie – stomac, IS
- legare redusă de proteinele plasmatice
- depozitare – ţesutul adrenal, retină, leucocite, eritrocite,
- metabolizare în organism
acid L-ascorbic
- t1/2 30’
- eliminare renală
radical ascorbil L-ascorbat sulfat

dehidroascorbat CO2

acid 2,3-dicetogulonic

acid oxalic
Efecte biologice
- sinteza - colagenului
- ADR
- hormoni steroizi
- acizi biliari
- absorbţia fierului
- inhibă formarea nitrozaminelor
- refacerea GSH
- antioxidant
- reduce toxicitatea Pb
- replicarea HIV
- spermatogeneză
- AVC – dehidroascorbatul
Efecte biologice

- 1-2 g/zi – gripă, răceală

- 300 mg/zi – boli cardio-vasculare
- 500 mg - 1 g/zi – vindecarea plăgii chirurgicale
- Linus Pauling – 11 g/zi – “How to live longer and feel better”
Hipovitaminoza
- cauze – aport redus
- 400 î.e.n. – Hippocrat – descrie scorbutul
- 1536 – Jacques Cartier – tuia
- 1617 – John Woodall – suc de lămâie
- 1747 – James Lind – “Tratarea scorbutului”
- 1795 – lime → “limey”
Hipovitaminoza
- scorbut – pete hemoragice la nivelul coapselor inferioare, picioare,
abdomen, braţe
- hemoragii
- gingii spongiforme, edentaţie
- dureri articulare
- căderea părului
Reacţii adverse

- indigestie
- diaree
- hiperemia feţei
- hemocromatoză
- litiază renală
- avort spontan
.

Vitaminele D
(calciferol)
Cele mai importante sunt:
- ergosterolul (provitamina D2) .
- 7dehidrocolesterolul(provitamina D3).
Vitamina D2 se găseşte in ficatul unor peşti
marini, iar vitamina D3 se găseşte in ficatul
peştilor marini si de apa dulce, in ficatul
mamiferelor, lapte, produse lactate, oua.
Functiile Vitaminei D
• Activarea fosfatazelor alcaline din rinichi, intestine si oase;
• Absorbtia calciului si fosforului din tractul intestinal;
• Formarea normala a oaselor;
• Cresterea concentraţiei acidului citric din sângele copiilor rahitici
pana la nivele normale;
• Ajuta la tratarea conjuctivitelor;
- vitamina antirahitică
- 1921 – Elmer McCohlum
- 1928 – 7-dehidrocolesterolul este precursor de D3
In timp ce sanatatea oaselor este functia cea mai cunoscuta a vitaminei D, studiile
au relevat si alte roluri pe care vitamina D le mai poate juca.
De exemplu, vitamina D combinata cu calciu a fost considerata ca avand
proprietati anticanceroase.
Studiile au aratat ca populatiile care traiesc departe de ecuator prezinta un risc
major al deceselor survenite in urma cancerului de san, de colon, ovarian si de
prostata - probabil datorita faptului ca sunt expuse cel mai putin luminii solare si
nu pot produce vitamina D in cantitati mai mari.
La unele persoane, nivelul scazut de vitamina D poate determina cresterea
tensiunii arteriale, sugerand astfel ca nivelul terapeutic poate ajuta in reglarea sa.
Cand femeile care au luat suplimente de vitamina D au fost monitorizate timp de
unsprezece ani, cercetatorii au gasit ca riscul afectiunilor cardiace a fost cu 31 %
mai scazut decat in cazul femeilor care nu au luat aceste suplimente.
Simptomele de carenta clasica

In cazul copiilor, rahitismul este afectiunea deficitara clasica a acestei

vitamine. Simptomele rahitismului includ: oprirea cresterii in greutate,
dezvoltarea intarziata a dentitiei, craniu moale (la copii foarte mici) si
deformari ireversibile ale oaselor.

In cazul adultilor, hipocalcemia (nivelul scazut al calciului in sange),

osteomalacia (reducerea continutului de minerale din oase) si
osteoporoza (reducerea masei osoase) sunt asociate deficientei
vitaminei D.
Oasele subtiri care fac posibila producerea cu usurinta a fracturilor -
semnul clasic al osteoporozei - au fost recunoscute ca si constituind o
problema in continua crestere in randul femeilor aflate in perioada
postmenopauza a caror productie hormonala se schimba din faza
premenopauzala. (Barbatii pot de asemenea suferi, dar in mod obisnuit
sunt protejati impotriva problemelor osoase de nivelul ridicat de
testosteron.)
Mai mult, femeile cu deficiente ereditare ale vitaminei D pot prezenta
neregularitati ale oaselor pelviene, facand dificila nasterea.

Calciul si magneziul, la fel ca si alte minerale si vitamine, pot fi administrate im-

preuna cu vitamina D, ca aceste substante nutritive sa actioneze impreuna in
organism, pentru formarea si mentinerea unei bune mase osoase.
De fapt, cand suplimentele de calciu sunt administrate singure - fara vitamina D
sau alte mineraie - in cazul femeilor aflate in faza de premenopauza, rata
problemelor osoase este doar incetinita.

Acelasi lucru este valabil si pentru terapia de substitutie a estrogenului .

Suplimente

Exista doua forme de vitamina D:

*Vitamina D2 (ergocalciferol) si
*vitamina D3 (colecalciferol).
Vitamina D3 este forma preferata, datorita faptului ca aceasta este forma
naturala. Dar ambele vitamine D2 si D3 devin vitamina D activa hormonal dupa
trecerea prin ficat si rinichi.
Formele active speciale sunt disponibile cu prescriptie pentru pacientii care
prezinta afectiuni cronice ale ficatului sau rinichilor, ce pot afecta capacitatea
acestora de transformare a vitaminei in forma sa activa
Doza zilnica optima - ODI
Pentru o sanatate generala optima, ODI de referinta pentru vitamina D este:

400 u.i. - 800 u.i. pentru barbati si femei.

Stilul de viata, culoarea pielii, gradul de poluare atmosferica si latitudinea
geografica afecteaza gradul de expunere la soare si cantitatea de vitamina D ce
poate fi fabricata in organism.
De asemenea, este interesant sa stim timpul in care vitamina D este sintetizata in
perioada lunilor de iarna si timpul in care depozitele de vitamina D din organism
sunt capabile sa acopere cererile zilnice in aceasta perioada.
De aceea, daca va petreceti timpul rareori in lumina razelor soarelui, aveti un ten
inchis, traiti la o latitudine nordica, evitati produsele lactate sau prezentati
afectiuni ale ficatului sau ale rinichilor, puteti suferi de o deficienta a acestei
vitamine.
Toxicitate si efecte adverse
In conformitate cu multe lucrari, cantitatile mai mari de 1 000 u.i. zilnic de
vitamina D apar ca sigure pentru adulti.
Ambele efecte, benefice si adverse, ale acestui exces cantitativ sunt
controversate. Simptomele de prea multa vitamina D sunt greata, pierderea
apetitului, durerile de cap, diareea, oboseala si nelinistea. Cazurile moderate de
hipervitaminoza -simptomatic cauzate de supradoze de vitamine - sunt tratabile.

Totusi, dozele mai mari de 1 000 u.i. zilnic pot provoca hipercalcemia (nivelul
ridicat de calciu in sange). Acest fapt poate conduce la depozitarea calciului in
tesuturile moi ca acelea ale rinichilor, ale inimii, ale plamanilor sau in sistemul
vascular - depozite ce pot fi ireversibile.

Exista dovezi ca formele sintetice de vitamina D disponibile prin prescriptii pot

constitui un tratament mai bun in cazul persoanelor cu absorbtie ingreunata, in
timp ce dozele scazute pot fi utile, reducand riscul toxicitatii. Aceste forme
actioneaza de asemenea mult mai repede in inlaturarea deficitului de vitamina
D.
Vitamina D a fost considerata, de asemenea, ca avand un rol important in
tratamentul unor afectiuni imunologice, cum ar fi scleroza multipla si psoriazisul.
Copiii care primesc suplimente de vitamina D de la varsta de un an prezinta un
risc cu 80% mai scazut in dezvoltarea diabetului de tip 1. Mai mult chiar, vitamina
D a fost considerata ca un factor de imbunatatire in cazul psoriazisului, la fel ca si
in influentarea ritmurilor biologice, a dispozitiei generale si a comportamentului.
Vitamina D poate, de asemenea, imbunatati capacitatea musculara.
Un studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Journal of Clinical Endocrinology
and Metabolism a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de
deficienţa de vitamina D. În acelaşi timp, 25% din persoanele testate prezentau
un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al
studiului, dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill
spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de
boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările
cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.” Acest studiu confirmă
existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în
organism. Astfel este susţinută teoria enunţată cu mulţi ani în urmă, şi anume că
razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism
SURSE NATURALE DE
VITAMINA D
 + bila
D2, D3 emulsii absorbtie

sânge
radiatii UV
+ alfa-globulina

piele D3 ficat

vitamin D3-25-hidroxilaza
vitamin D2-25-hidroxilaza

25-OH-vitamina D3
25-OH-vitamina D2

25-OH-vitamin D3 +
1-alfa-hidroxilaza
circuit entero-hepatic
25-OH-vitamin D2
1-alfa-hidroxilaza 24-hidroxilaza
rinichi +
1, 25-(OH)2-vitamina D3 24, 25-(OH)2-vitamina D3
1, 25-(OH)2-vitamina D2 24, 25-(OH)2-vitamina D2

efecte biologice
• Deficienta in vitamina D afectează in principal oasele si dinţii.

• In deficient de vitamine D, matricea organica oaselor se formează,

dar sărurile de calciu si fosfor nu se mai depozitează.

• Aportul exogen de vitamine D recomandat este de 10 µg/zi pentru

sugari, copiilor pana la 6 ani si femeilor in stare de graviditate sau
care sunt in perioada de lactatie-primele 6 luni. Peste 7 ani, aportul
de vitamina D3 trebuie sa fie de 2,5 µg/zi.
Efecte biologice
-1,25 (OH)2 vitamin D3 fixare pe VDR
- reglarea nivelului Ca seric – creşte abs, scade elim, eliberarea din
depozite
- 1,25 (OH)2 vitamin D3 inh. proliferarea şi stim. diferenţierea
celulelor
- modulator al sistemului imunitar
- reglarea secreţiei de insulină
- reduce TA
Hipovitaminoza
- cauze - alimentaţie excesivă la sân
- expunere redusă la radiaţiile solare
- vârstnici
- malabsorbţie lipidică
- obezitate
- afecţiuni hepatice, renale
- dependenţă de vitamină D
- deficit de vitamină D → deficit de 25-OH-D →  PTH → resorbţie
osoasă
- rahitism
- osteomalacie
- slăbiciune şi dureri musculare
Hipervitaminoza
- hipertensiune arterială
- polidipsie, poliurie
- reducerea densităţii osoase
- nefrocalcinoză
- stoparea creşterii
 Vitaminele
E (tocoferol)
Se găsesc in:
-uleiurile vegetale (ulei de germeni de porumb si
grau, ulei de soia, floarea-soarelui, bumbac, susan,
arahide, ulei din ficat de peşti marini),
- oua, nuci, varza de Bruxelles, spanac.
Aceasta vitamina este depozitata in ficat,
in tesutul adipos, inima, muschi, sange.
 Vitamina E

- tocoferoli
- surse – uleiuri vegetale, ficat, ou, unt, alune, avocado, măsline, vegetale
frunze, germeni de grâu
- necesar – 10-30 mg
- absorbţie - IS prin mecanismul de abs a lipidelor
- circulă fixată de o proteină (a-TTP)
- metabolizare hepatică
FUNCTIILE VITAMINEI E
• Ca factor in transporul electronilor;
• Regulator al ciclului Krebs;
• Vitamina E are un rol deosebit de important in metabolismul
proteinelor,lipidelor, hidroelectrolitic;
• Confera un aspect tineresc prin incetinirea procesului de
imbatranire a celulelor.
• Atenueaza starea de oboseala.
• Regulator al metabolismului proteic
 Efecte biologice
- antioxidant – protecţie pt. AG nesat, vit. A, carotenoizi, lipoproteine
- reduce agregarea plachetară, VD
- γ – tocoferol – reduce riscul de cancer de prostată
- anticataractă
- reduce nivelul stresului oxidativ şi Hb-glicozilată
Hipovitaminoză
- tulburări neurologice
- tulburări de reproducere
-anemie hemolitică
La nivelul aparatului reproducător se constata : lipsa de mobilitate a spermatozoizilor;
La nivelul sitemului muscular: distrofie progresiva, disparitia plăcilor terminale ale
nervilor motori;
La nivelul hematopoetic: anemii de tipul megaloblastic.
In general, se recomanda 10 UI vitamine E cand nivelul de acizi graşi polinesaturati
ingerati este de 7g/zi; 30 UI cand nivelul acestora este peste 30 g/zi.
UI= activitatea vitaminica a 1 mg acetat de – α-tocoferol racemic,sintetic
Hipervitaminoză
- tulburări de coagulare
SURSE NATURALE
DE VITAMINA E
 Vitamina PP
(acidul nicotinic-niacina si nicotinamidina)

Poate fi sintetizata în organism din

aminoacidul triptofan si de flora intestinala. se
găseşte în ficat, cereale nedecorticate,
drojdiile de bere, peste, oua, soia, nuci,
smochine.
Functiile vitaminei PP
• Participa în metabolismul glucidic, proteic, la respiraţia celulara,
contribuie la normalizarea funcţiei sistemului nervos, a unor glande
cu secreţia interna;
• Micşorează nivelul glucozei în sânge;
• Contribuie la sporirea rezervei de glicogen în ficat;
• Participa la normalizarea colesterolului în sânge;
• Insuficienta de acid nicotinic provoacă tulburări digestive si ale
sistemului nervos, mărirea sensibilităţii pielii la razele solare.
Doza zilnica necesara pentru adulti este de 13-19 mg,iar pentru mamele
care alapteaza 20 mg. Este o vitamina esentiala in sinteza hormonilor sexuali
(estrogeni, progesteron, testosteron), a cortizonului, tiroxinei si insulinei.
SURSE NATURALE DE
VITAMINA PP
 Vitamina K-
antihemoragica

K1 K2
(fitomenadiona) (menachinona)

- surse – brocoli (220 μg), spanac (145 μg), pătrunjel (246 μg), avocado,
kiwi
- necesar – 40-120 μg/zi
- absorbţie - IS prin mecanismul de absorbtie a lipidelor – proximal (K1),
distal (K2)
- depozitare în ficat
Efecte biologice
- cofactor carboxilaze microsomiale

- activarea factorilor coagulării

- mineralizarea osoasă
- creşterea celulelor

Hipovitaminoză
- cauze – alimentaţie excesivă la sân, afectarea florei intestinale, tulburări
hepatice, supradozare cu anticoagulante cumarinice, copii
- tulburări de coagulare
- hemoragii
- anemie hemolitică
 Este alcătuita, de fapt, din doua componente
naturale :
-vitamina K1 (fitochinona)
-se găseşte in produsele alimentare de origine
vegetala-cartofi, fructe de cătina alba, conopida, fragi,
grau nedecorticat, lucerna, macese, mazăre verde,
morcovi, ovaz, porumb, roşii, salata verde, spanac, ulei
de soia, urzici, varza alba si
- vitamina K2 (farnochinona)-care este sintetizata de
bacterii
-carne de vita si de porc, splina, untura de
peste, lapte si produse lactate (iaurt), gălbenuş de ou si,
indeosebi, ficat de porc.
FUNCTIILE VITAMINEI K
• Are un rol esenţial in coagularea rapida a sângelui, fiind indicata in
oprirea hemoragiilor de orice natura;
• In diferite tulburări hepatice (icter, hepatita, insuficienta si ciroza
hepatica);
• in colite, urticarii, degeraturi, slăbirea rezistentei capilare;
• Necesarul de vitamine k pentru adulţi este estimat la 2mg/zi sau
chiar 5mg/zi in condiţii speciale,iar la sugari 1 -5 mg/zi.
 SURSE
NATURAE
DE
VITAMINA K