Replicarea virusului HBV are mai multe etape:

- viral „binding” – ataşarea HBV la receptorul specific,

- viral „entry” – pătrunderea HBV în celulă, prin
endocitoză
- HBV-ADN intră în nucleu
- cccADN serveşte ca matriţă pentru sinteza ARN viral
- ARN pre-genomic formează nucleocapsida imatură.
- revers-transcripţia din ARN este transcris ADN genomic
- ADN genomic asamblat în capsida matură
- nucleocapsida matură transportată în reticul endoplasmic
se înveleşte cu HBsAg
- virionul matur şi particule HBs sunt „exportate” în afara
hepatocitului.
1. Atașarea virionului HBV la receptorul specific (viral „binding”)
Identitatea receptorului hepatocitar la care HBV se atașează este necunoscută (Ig A și
annexina V potențiali receptori)

Situsul de atașare al virusului la nivelul proteinei L (proteina de legare a

imunoglobulinelor
 2. Intrarea HBV în celulă (viral „entry”)
Virionul pătrunde în celulă prin endocitoză. În urma acestui proces, nucleocapsida este
eliberată din endosom prin fuziunea virionului și a membranelor endozomale
Nucleocapsida apare ca și cum ar intra în nucleul celulei fapt ce a fost susținut de unele
studii care consideră capsida ca având capacitatea de a trece prin porii nucleului

Această ipoteză este cea mai folosită

pentru explicarea modului de
intrare a HBV în celulă dar există și
alte variante precum : intrarea
acestuia cu tot cu capsidă, fie
eliminarea capsidei la nivelul porului
nuclear sau eliberarea genomului în
nucleu cu capsida rămânând în
citoplasmă.
După eliberarea în nucleu, genomul viral este convertit în molecule de ADN circular. Proteina
P legată covalent este înlăturată de la capătul 5ˈal catenei (-) antiparalele care este scurtată
pentru a înlătura cea de-a treia catenă a regiunii triplu catenare.
ARN-ul este înlăturat de la capătul 5ˈal catenei pozitive iar sinteza ADN la capătul
3ˈdetermină molecula dublu catenară.
Capetele fiecărei catene sunt apoi legate pentru a forma ADN circular închis covalent
(cccADN)

Nu este sigur dacă toate aceste modificări

ale genomului viral sunt desfășurate de
către anumite enzime „gazdă” sau proteina
P virală este cea care contibuie la acest
lucru

ADN-ul virusului nu este replicat în

nucleu dar mai multe copii ale actuia
sunt aduse în nucleu mai târziu, în urma
ciclului de replicare
Transcripția
Transcripția are loc sub acțiunea ARN polimerazei II și folosește drept template molecula de
ADNccc (3,2-kpb). Genomul HBV are patru promotori diferiţi de la care poate fi inițializată
transcripția (C, preS1, preS2/S şi X), doi enhanceri (Enh1 şi Enh2) semnale de încapsidare şi
poliadelinare.
Dintre acești 4, cel puțin 2 promotori sunt înalt specializați pentru celulele hepatice, iar pe
lângă aceștia acționează și proteine ale celulelor ficatului cu rol de factori ai transcripției
ceea ce explică specificitatea HBV pentru celulele hepatice.

Transcripția de la promotorul X
2 molecule de ARN sunt sintetizate de la nivelul acestui promotor: unul mai scurt
numit sx (0.7 kb)și unul lung numit lx (3.9kb) cel din urmă fiind produs când
polimeraza nu se opește la semnalul polyA și ca urmare transcrie o tură
suplimentară a genomului. Acest transcript lung nu este însă exportat din nucleu
fapt pentru care promotorul HBx s-a demonstrat ca fiind controlat de factorul
respirator nuclear 1 (NRF1) și un activator al genelor mitocondriale.
Deoarece proteina X nu se leagă la ADN, aceasta nu este un factor obișnuit al
transcripției.
Transcripția de la promotorul C (core)
Transcripții pre genomic (3.5 kb) și The pre-
genomic (3.5kb) and precore (3.4kb)
transcripts are produced from distinct
juxtaposed promoter sequences (Yu et al.
1996 ) Rating=1. For example, the hepatocyte
nuclear factor 4 (HNF-4) modestly affects
transcription from the precore promoter while
it strongly activates transcription from the
pgRNA promoter (Yu et al. 2003 ) Rating=1.