România

în perioada interbelică
Proiect realizat de
Bețco Alex
Introducere
Perioada interbelică în România a fost un moment de
transformare și provocare, marcat de schimbări politice,
sociale și culturale semnificative. După Primul Război
Mondial și încheierea domniei lui Carol I, țara a trecut
printr-o perioadă de modernizare accelerată, dar și de
instabilitate politică.
 Politica interna

În perioada interbelică politica internă a avut numeroase schimbări

deexemplu pe plan economic au fost înfăptuite o serie de reforme cum ar
fi reforma agrară, reforma învațământului, și reforma electorală (1918) ce
a introdus votul universal direct și secret și totodată eliberarea constituției
(1923) ce prevedea consfințirea drepturile locuitorilor de orice limbă,
religie sau origine etnică.

Iar pe plan politic România a avut ca scop Marea Unire și lupta dintre
democrație și autoritarism.
-opțiuni democratice: liberalismul, țărănismul
-opțiuni autoritare: comunismul, fascismul
Situația politică a României după razboi

Primul Război Mondial a adus României mari pierderi umane și materiale. Doi
ani de ocupație Austro-Germană, apoi un mare prejudiciu a provocat și armata
rusă de pe frontul român, precum și pierderi de către România a tezaurului țării
care a fost transportat la Moscova a adus pierderi totale în valoare de peste 72
mld. lei aur.
Politica externă

Pe plan extern România avea două mari obiective recunoașterea de către

marile puteri a integrității teritoriale și suveranității naționale a României
Mari.
Și altă problemă care se cerea rezolvată pe cale diplomatică era cea a
Basarabiei, stăvilirea revizionismului maghiar și păstrarea status-quo-ului
în Europa de sud-est.
Concluzie

În concluzie pot spune că România era slbă din punct de vedere economic
dar aveau multe resurse naturale pe care nu le știa a pune în aplicare. Pus
încercarea lui Carol al II-lea de a adapta instituțiile statului la noua
conjunctură internațională, dar încercările lui nu au avut nici un rezultat
decît destrămarea României Mari