Sunteți pe pagina 1din 5

Comentariu literar la poezia Limba noastra de A.

Mateevici
Alexe Mateevici s-a nascut pe pamantul Basarabiei.A ramas in memoria cititorilor prin poezia Limba noastra. Scrisa la Chisinau, poezia limba noastra a fost publicata in" Cuvantul moldovenesc" din 2 iunie 1917. Pusa pe muzica de Al. Cristea, aceasta poezie a devenit un fel de imn national, cntecul de slava nchinat limbii romne si poporului care a nascut-o si a nvesnicit-o. Imn, dar n acelasi timp oda si elegie, poezia "Limba noastra" da glas sentimentelor neretinute de dragoste, de pretuire, de respect si de admiratie ale poetului fata de graiul neamului. Titlul, constituit din substantivul "limba" urmat de adjectivul pronominal posesiv "noastra'", evidentiaza dintr-un nceput intentia poetului de a defini limba romneasca, dar si identificarea lui cu rostirea strabuna si, prin ea, cu viata, lupta si aspiratiile tuturor romnilor, caci limba este "a noastra", deci a tuturor si a poetului. Poezia este structurata n doua parti Prima parte, constituita din opt strofe care ncep cu expresia "Limba noastra", reliefeaza ntr-un limbaj comparativ-metaforic, de o rara forta expresiva, nsusirile alese ale limbii romne, iar cea de-a doua parte (ultimele patru strofe) contine ndemnul poetului de a "cultiva" graiul stramosesc, de a-l pastra ca pe o comoara de pret, ca pe o carte a identitatii noastre nationale. In strofa intai-"Limba noastra-i o comoara, un sirag de piatra rara"- este o metafora ce sugereaza valoarea, stralucirea, frumusetea, tainica bogatie -virtuti ale limbii romane dintotdeauna "Limba noastra", asa cum este ea nfatisata n prima strofa, este creatia fara egal a poporului nostru, rasarita o data cu el din adncul veacurilor, devenind prin vreme bogatia noastra cea mai de pret. Ea este, asadar, veche si bogata si a fost vorbita pe ntreg teritoriul tarii, capatnd prin rostire straluciri de pietre rare. Vechimea, frumusetea si bogatia ei sunt puse n evidenta prin comparatiile metaforice cu functie sintactica de nume predicativ multiplu, "limba... -/ o comoara..., un sirag...", avnd determinarile atributive "n adncuri nfundata" si "de piatra rara/ Pe mosie revarsata" care contin epitetele "nfundata", "rara", "revarsata". Tainica ei bogatie ascunsa vreme ndelungata este sugerata prin expresia metaforica "n adncuri nfundata", iar valoarea si stralucirea ei prin frumusete sunt puse n lumina prin constructia la fel de expresiva "de piatra rara". Vasta arie de cuprindere a limbii romne este magistral exprimata prin arhaicul "mosie", iar revarsarea ("revarsata") este simbolul nzestrarii, al "rodniciei" acestei limbi.Limba noastra e "foc ce arde" - metafora deosebit de sugestiva care exprima incandescent lupta poporului pentru afirmarea fiintei sale, focul pururea viu veghind somnul de moarte al viteazului din poveste, insotind invierea

neamului. In strofa a doua, deci, limba este imaginata dinamic, are o esenta luminoasa: e" flacara".Astfel, n strofa a doua, poetul precizeaza ca prin puterea ei mobilizatoare, limba romna a trezit la viata si lupta ntregul neam romnesc pentru a-si realiza aspiratiile, idealurile de veacuri: "Limba noastra-i foc ce arde/ ntr-un neam, ce fara veste/ S-a trezit din somn de moarte/ Ca viteazul din poveste." Permanenta limbii, dainuirea prin timp si forta ei mobilizatoare sunt sugerate prin comparatia metaforica "foc ce arde", simbolul flacarii vii, al incandescentei din cuvintele care au trezit ntregul popor din "somnul de moarte" A doua comparatie a strofei ("ca viteazul din poveste") semnifica puterea de regenerare, de nviere, ca n basme, a poporului romn, care a fost de nenumarate ori robit, dar niciodata nfrnt de vicisitudinile istoriei. Expresivitatea si armonia limbii romne sunt nsusirile la care poetul se refera n cea de-a treia strofa. Melodioasa asemenea doinelor noastre de dor, limba romna exprima sensibilitatea sufletului romnesc, dar ea a exprimat, cnd a fost nevoie, si durerea, ura si revolta mpotriva nedreptatilor: "Limba noastra-i numai cntec./ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere ce spintec/ Nouri negri, zari albastre." Doua dintre elementele celor trei comparatii metaforice ale strofei ("cntec", "doina dorurilor noastre") prin care este definita limba romna se completeaza, se ntregesc, sugernd frumusetea si armonia unica a rostirii noastre. Limba este cntec, deci naltare, visare, sensibilitate, dar un anume cntec, particularizat n "doina dorurilor noastre", acea cntare a cntarilor neamului nostru, duioasa, jalnica, melancolica, exprimnd nazuintele permanente ale poporului ("dorurile noastre") mereu prezente, mereu rostite tainic de-a lungul existentei. Cea de-a treia metafora-comparatie ("roi de fulgere") completeaza prin antiteza nsusirile limbii romne: capacitatea ei de a evidentia puternic si statornic sentimentele de ura, de revolta, de a exprima totodata dorinta de libertate a neamului. Aceasta semnificatie este ntregita de cele doua metafore finale ale strofei ("nouri negri, zari albastre"), care sugereaza tot prin antiteza momentele de cumpana, de grea ncercare, dar si cele de calm, de liniste, de nazuinta nelimitata spre libertate, din istoria noastra, toate aceste aspecte gasindu-si locul n graiul romnesc. In strofa a patra, limba e "graiul painii", e sfanta ca si painea care se obtine printr-o truda sacra, "cand de vant se misca vara". Indiscutabil, painea este o hrana a sufletului romanesc, dulceata ei il intareste si il desfata pe roman. In strofa a patra, limba romneasca este comparata cu graiul pinii pentru ca ea "este o hrana a sufletului omenesc, are unduirea si fosnetul lanului si fragezimea si aromele pinii sfinte" care se plamadeste mai nti n leganarea spicelor de gru si apoi prin sudoarea

fruntii batrnilor (stramosilor): "Limba noastra-i graiul pinii/ Cnd de vnt se misca vara;/ n rostirea ei batrnii/ Cu sudori sfintit-au tara". Cu alte cuvinte, limba reflecta ntregul trecut de munca al naintasilor, caci i-a nsotit n truda lor continua, ea nsasi nascndu-se si dezvoltndu-se n focul muncii.Limba noastra este natura ocrotitoare: "Limba noastra-i " frunza verde " / Zbuciumul din codrii vesnici/Nistrul lin, ce-n valuri pierde/Ai luceferilor sfesniti"Limba romna este limba minunatelor creatii populare ("frunza verde"), cuprinde n ea zbuciumul si vesnicia codrilor, cursul lin al Nistrului, n care si oglindesc chipul luceferii: "Limba noastra-i frunza veche/, Zbuciumul din codrii vesnici,/ Nistrul lin, ce-n valuri pierde/ Ai luceferilor sfesnici." Limba oglindeste deci si frumusetile naturii si vesnicia ei, legatura omului cu acestea, motiv des ntlnit n creatia populara si pus n evidenta prin frumusetea graiului romnesc. Cele trei comparatii ("frunza verde", "zbuciumul", "Nistru") exprima un univers afectiv pe care rostirea romneasca l pune n lumina prin inegalabilele opere orale. In strofa a VI-a, limba este definita ca document de mare pret, avand puterea de a imortaliza istoria poporului, a spiritului sau, a oamenilor si a faptelor "Limba noastra-s vechi izvoare,/ Povestiri din alte vremi; Si cetindule-nsirate, Te-nfiori adanc si tremuri".In continuare autorul evidentiaza ideea ca "limba romneasca este o oglinda a trecutului nostru de lupta, al poporului, deoarece prin ea sunt aduse n prezent faptele de vitejie ale naintasilor, istoria noastra zbuciumata, cu maretia si tragismul ei: "Limba noastra-i vechi izvoade,/ Povestiri din alte vremuri,/ Si, cetindu-lensirate,/Te-nfiori adnc si tremuri." Deci sub aspectul ei scris, limba a imortalizat faptele naintasilor, eroii neamului si transmite prin timp emotia puternica a marturiilor trecutului de glorie, idee sugerata prin verbele "te-nfiori" (urmat de epitetul "adnc") si "tremuri" la care se adauga arhaismele "izvoade" si "cetind" care fixeaza un anumit moment n evolutia limbii romne: cronicile si hrisoavele domnesti. \ Limba romna este o limba binecuvntata, harazita ("aleasa") sa exprime adevarurile permanente att n forma ci de comunicare familiara, ct si ca limba de cult: "Limba noastra i aleasa/ Sa ridice slava-n ceruri,/ Sa ne spuie-n hram siacasa/ Vesnicele adevaruri." Aura aceasta de sanctitate a graiului romnesc este accentuata n strofa urmatoare unde limba este considerata o limba sacra deoarece cu ajutorul ei au fost scrise sfintele cazanii. Ea este totodata, sub aspectul ei oral, mijlocul prin care taranii au dat glas durerilor, dar si dorurilor lor: "Limba noastra-i limba sfnta,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plng si care-o cnta/ Pe la vatra lor taranii." "Vatra" devine aici simbolul pamntului tarii, al statorniciei noastre pe

aceste meleaguri, iar antonimele "plng", "cnta" constituie o antiteza ce evidentiaza diversitatea sentimentelor pe care le exprima limba romna.Partea a doua (patru strofe) este constituita mai nti dintr-o suita de ndemnuri ("nviati-va", "stergeti", "strngeti") de a contribui la renasterea graiului, la scoaterea lui din uitare, din anonimat, de a cultiva, a mbogati si a pastra liniba stramoseasca: "Inviati-va dar graiul/Ruginit de multa vreme,/Stergeti slimul, mucegaiul/Al uitarii care geme."/Strngeti piatra lucitoare/ Ce din soare se aprinde." Imperativelor prin care se exprima direct ndemnul li se alatura metaforele "slimul", "mucegaiul", "piatra lucitoare" si personificarile uitarea "care geme", si piatra lucitoare "ce din soare se aprinde". Primele doua metafore, epitetul "ruginit" si personificarea "care geme" fac aluzie la marginalizarea silita a graiului, care nu trebuie acceptata, si sunt opuse celorlalte procedee artistice similare; "piatra lucitoare" (metafora si epitet), "ce din soare se aprinde" (personificare). Limba romneasca are deci caracterele pietrelor scumpe si aduna n ea, ca si acestea, frumuseti nebanuite pe care trebuie sa le "culegem". Truda noastra va fi rasplatita si rasplata va fi imensa: graiul se va mbogati si se va revarsa fecund, benefic si generos pentru ntinderile tarii:"Si-ti avea n revarsare/ Un potop nou de cuvinte./Nu veti plnge atunci amarnic/Ca vi-i limba prea saraca/Si-ti vedea ct e de darnic/Graiul tarii noastre draga." "Potopul nou de cuvinte" (hiperbola cu rezonante biblice) exprima ideea fecunditatii, a abundentei si, prin revarsarea ei, limba si va dovedi generozitatea, puterea ei de exprimare, ntreaga frumusete, opuse "saraciei" din cuvinte. Prima si singura data limba este asociata cu patria ("graiul tarii noastre draga"), anticipnd parca remarca lui Nichita Stanescu: "Ce patrie minunata este aceasta limba!" Dar sintagma "graiul tarii" exprima sintetic si legatura limbii cu pamntul neamului ("mosie"), cu trecutul de lupta al poporului ("vechi izvoade"), cu inegalabila creatie a acestuia ("cntec", "doina dorurilor noastre"), toate acestea semnificnd patria. In aceste versuri, Alexandru Mateevici exprima "viziunea sa asupra viitorului limbii romne" (verbele sunt folosite la viitor: "-li avea", "nu veti plnge"), ncrederea ca mplinirea chemarii la cultivarea graiului stramosesc va da roade. Aceasta idee este accentuata n ultima strofa care ncepe tot cu o forma verbala de viitor ("rasari-va") si care reia cu mici modificari prima strofa, viitorul nlocuind comparatia "limba noastra-i o comoara". Comparatia metaforica initiala devine o alegorie care sugereaza tsnirea rostirii romnesti din adncurile trecutului si revarsarea ei calda pe "mosie":"Rasariva o comoara/ In adncuri nfundata,/ Un sirag de piatra rara/ Pe mosie revarsata." Reluarea primei strofe confera poeziei unitate si simetrie. Metaforele realizate din comparatiile initiale au aceeasi semnificatie reliefnd n plus permanenta, perenitatea limbii romne capabile sa nvinga timpul,

straluminnd vesnic n cuvinte existenta noastra, a tuturor generatiilor trecute si viitoare. Poetul nsusi ne convinge chiar prin versurile poeziei sale de frumusetea, expresivitatea si armonia limbii romne, deoarece prin rima, prin ritmul trohaic si prin masura de opt silabe ea aminteste de creatia populara si ndreptateste remarca lui George Calinescu care afirma: "Numai Eminescu a mai stiut sa scoata atta mireasma din ritmurile poporane."Aceasta limba "ca un fagure de miere" (Mihai Eminescu), limba romneasca, este limba n care si-a rostit "Amintirile" humulesteanul Ion Creanga, este limba prin care Luceafarul poeziei romnesti straluceste n nemurire, este limba n care Mihail Sadoveanu a creat mareata epopee a neamului, dar si limba n care poporul si-a tors dulce bogatia de suflet si gndire. De aceea, Lucian Blaga spunea: "Limba este ntiul mare poem al unui popor", iar Nichita Stanescu afirma: "Limba romna este patria mea de cuvinte.", confirmnd dezideratul testamentului vacarescian unde cultivarea limbii este identificata cu cinstirea patriei: "Urmasilor mei Vacaresti,/ Las voua mostenire/ Cresterea limbii romnesti/ Si-a patriei cinstire." De aici se desprinde clar ideea ca a-ti iubi patria nseamna a-ti iubi limba materna, deoarece ea este coordonata principala a spiritualitatii poporului, componenta fundamentala prin care se defineste orice natiune.