Din cele mai vechi timpuri, conceptul de ,,patria cuvintelor” reprezintă geneza și originile

unde s-a dezvoltat limba română. Ea înglobează sufletul românesc cu multitudinea sa de

valori, fiind și una dintre cele mai cantabile limbi. Pentru mine, elevă ce a studiat la profilul
umanistic, ,,patria cuvintelor” redă începuturile, primele slove murmurate, primele cuvinte
citite, reprezintă dorul românesc și întregul univers ce ne înconjoară.
Conceptul ,,patria cuvintelor” se regăsește și în aserțiunea propusă prin
intermediul ,,poetului” ce înrudește cuvintele, iar prin versuri transpune valorile sufletului
românesc. În poeziile acestora găsim dorință nemărginită de fortificare și căutare
intensă ,,rătăcitor printre cuvinte”, cât și izolare și intimitate, trăiri interioare ale
sufletului, ,,departe pe o insulă pustie”. Ei reprezintă tezaurul prin care dăruiesc lumea lor de
cuvinte, hrana spirituală, idei remarcate prin intermediul comparației ,,inimă uriașă cât o
Patrie”.
Literatura română însumează poeți care au cântat Patria cuvintelor din suflet și pentru
suflet. Printre poeții care au reușit cu multă măiestrie să ne molipsească de patriotism, se
încadrează Grigore Vieru cu poezia ,,În aceeași limbă” și Alexei Mateevici cu poezia ,,Limba
noastră”.
Grigore Vieru a trăit în suflet cu credință și speranța reîntregirii ,,cred în restabilirea
hotarelor strămoșești”. Din această credință, din această inimă mare de Roman s-au născut
multe din creațiile sale poetice pe care, astăzi, le putem include într-un capitol al poeziei sale
patriotice.
Poezia „în limba ta”, a marelui poet Grigore Vieru, reprezintă un cântec închinat limbii
române, comoara cea mai prețioasă a poporului român. Prin intermediul adjectivului
posesiv ,,aceeași”, din incipitul poeziei, poetul scoate în evidență identitatea și unicitate
limbii.
Limba este spațiul propice în care ne înecăm amarul, or ne bucurăm de reușite, întrucât ea
ne reprezintă sufletul românesc. Ideea se remarcă în versurile „în aceeași limbă/ toată lumea
plânge/ în aceeași limbă/ râde un pământ ”, evidențiind interdependența om-limbă. În poezia
lui Vieru fiecare cuvânt devine caracteristică unică a limbii române. Expresia metaforic
personificată „ci doar în limba ta/ durerea poți să o mângâi”, scoate în evidență caracterul
purificator al limbii, cât și lumina acesteia care ameliorează orice situație. Drept efect se
evidențiază următoarele versuri „iar bucuria s-o preschimbi în cânt”, în care autorul
realizează, prin intermediul substantivului „cânt”, conexiunea limba-artă, creionând o hartă
sugestiva a valorile sufletului românesc.
Grigore Vieru scoate în evidență metafora dorului, ca sentiment nesfârșit specific sufletului
românesc „în limba ta/ ți-e dor de mama”. Astfel, poetul redă grija pentru destinul limbii, iar
păstrarea și de nealterarea ei devine o sacră și permanentă datorie pentru toate generațiile.
În același context, Alexei Mateevici în poezia ,,Limba noastră” pune în evidență valoarea
limbii. Limba română reprezintă Patria noastră, întrucât prin intermediul ei ne-am născut, am
crescut și vom dăinui peste veacuri.
În incipitul poeziei, autorul scoate în evidență valoarea, frumusețea și tainica bogăția a
limbii prin intermediul metaforei ,,limba noastră o comoară”. Or, calificativul ,,Comoara”
sugerează rădăcinile statornice ale Limbii, iar metafora ,,un șirag de piatră rară” Indică
unicitate acesteia. În următoarele versuri, Alexei Mateevici descrie cu tandrețe calitățile
limbii. Metafora ,,limba- foc ce arde”, deosebit de sugestivă, exprimă lupta Poporului pentru
afirmarea ființei sale. Or, epitetul ,,limbă sfântă”, evidențiază valoarea sacrală a acesteia.
Totuși, ultimele versuri, cu valoare concluzivă, reprezintă îndemnuri adresate întregii
națiuni de a cultiva și a șlefui Limba ,,strângeți piatră lucitoare/ ce din soare se aprinde”.
Verbul la modul imperativ ,,strângeți” redă ideea de îndemn, iar prin intermediul verbelor la
viitor ,,și îți avea în revărsare/ un potop nou de cuvinte” sugerează o perspectivă reușită. În
același context, poetul condamnă neglijența manifestată față de limbă ,,șterge slinul,
mucegaiul/ Al uitării în care geme”.
Prin urmare, astăzi, avem nevoie de poeți de valoare, întrucât ei menține veșnic vie
cultura, limba și valorile promovate. Poeții sunt cei care ne reprezintă poporul în literatura
universală, căci prin intermediul creațiilor descriu sufletul, puterea poporului român, dorul și
doina românească