CURS 2

II. IMPLICAŢIILE MECANISMULUI DE

PIAŢĂ ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ
2.1. Conţinutul mecanismului de piaţă

2.2. Exigenţele mecanismului de piaţă

2.3. Implicarea statului în cadrul mecanismului de piaţă

2.4. Agenţii economici ce acţionează în cadrul pieţei

 2.1. Conţinutul mecanismului de piaţă

 DEF. Mecanismul de piaţă are în vedere un

sistem de relaţii generale şi particulare astfel
angrenate între ele încât generează continuu
schimburi de activităţi, acte de piaţă şi o paletă largă
de rezultate.
 Din punct de vedere structural mecanismul de piaţă
prezintă două părţi:

1. prima are în vedere cadrul general de constituire al

mecanismului respectiv – această primă parte
explică esenţa actului de piaţă adică vânzarea –
cumpărarea dar şi motivarea psihologică a acţiunii
respective

2. a doua parte are în vedere modul specific în care se

desfăşoară relaţiile pe diferite zone şi orizonturi de
timp. Tot această parte include şi rezultatele
acţiunilor.
 2.2. Exigenţele mecanismului de piaţă

I. Prima categorie de exigenţe are în vedere sistemul de relaţii în

cadrul cărora mecanismul de piaţă poate fi folosit ca un mijloc
în dezvoltarea economică.
Este vorba de respectarea în principal a patru “reguli
de joc” ale pieţei:
2. regula unităţii
1. regula preţului
economice

4. regula
3. regula creditului
comerţului deschis
Regula preţului – este considerată cea mai
importantă. Această regulă constă în a lăsa economia
să funcţioneze pe baza existenţei unor preţuri libere,
lăsând loc cererii şi ofertei să echilibreze în mod liber
preţul.

Regula întreprinderii – constă în a lăsa economia să

funcţioneze plecând de la celulele sale de bază şi
anume agenţii economici, firmele, care în această
situaţie se vor înfiinţa sau vor dispare în funcţie de
iniţiativele particulare sau publice, îşi vor creşte sau
îşi vor diminua activitatea în funcţie de capacitatea
lor de a acţiona pe piaţă.
Regula financiară sau regula creditului – are în
vedere transformarea banilor într-un bun ca şi
celelalte bunuri lăsând oferta celor care economisesc
şi cererea celor care investesc să se întâlnească în
cadrul unei pieţe accesibile tuturor şi să se echilibreze
la nivelul unei dobânzi fixate în acelaşi cadru de
piaţă.

Regula comerţului deschis – această regulă se referă

la necesitatea de a lăsa bunurile fabricate în diverse
zone ale teritoriilor naţionale şi cele fabricate în
străinătate să intre în concurenţă prin intermediul
unui curs de schimb fixat de piaţă.
II. A doua categorie se referă la condiţiile ce trebuie
create pentru a asigura o bună funcţionare a
economiei cu ajutorul mecanismului de piaţă
(modelul teoretic).

Avem în vedere:

 Consumatorul
 Producătorul
 Schimbul de valori
III. A treia categorie de exigenţe se referă
la fenomenele ce privesc mecanismele de piaţă şi
au implicaţii deosebite asupra activităţii
comerciale. Aceste exigenţe sunt valabile în
cazul mecanismelor de piaţă care se bazează pe
acele tipuri de economii în care:

 proprietatea privată este larg răspândită

 există libertate de iniţiativă în înfiinţarea unei
firme
 alegerea consumatorului trebuie să fie respectată
 concurenţa trebuie protejată
 Un asemenea cadru de exigenţe este guvernat
de un grup de legi dintre care patru sunt cele mai
importante:

1. prima lege priveşte cerinţele şi exigenţele

producţiei.
2. a doua lege se referă la diviziunea muncii
3. a treia lege implică mecanismul de piaţă sub toate
aspectele sale.
4. a patra lege este legea echilibrului financiar
 Concluzie: Specialiştii în economie susţin că
asemenea legi şi exigenţe, care comandă de fapt
echilibrul economic general, privesc în egală măsură
toate formele moderne de organizare socială.
Aplicarea lor variază însă în limite foarte largi şi au
consecinţe directe mai mult sau mai puţin favorabile
asupra dezvoltării economico-sociale a fiecărui stat.