CURS1

I. LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTANŢA

COMERŢULUI ÎN ECONOMIE

1.1.Comerţul, formă a schimburilor în economie

1.2. Comerţul- ramură a economiei naţionale

1.3.Dinamica comerţului contemporan

1.4.Comerţul – activitate profesională în economie

 1.1. Comerţul, formă a schimburilor în
economie
Comerţul are în ştiinţa economică o dublă înţelegere :

a) de categorie economică, având în vedere expresia

relaţiei de schimb dintre producător şi consumator.

b) de ramură a economiei naţionale care cuprinde un gen

de activităţi omogene desfăşurate de unităţi specializate
sau de persoane care se ocupă permanent cu schimbul.
Comerţul apare ca rezultat al evoluţiei îndelungate a
schimburilor de mărfuri până la formele moderne de
azi; astfel s-au produs o serie modificări, cum ar fi:

 legate de amploarea comerţului (de volum);

 legate de obiectul comerţului în funcţie de natura
şi gradul de diversificare a producţiei de mărfuri;
 legate de formele concrete de desfăşurare a
comerţului.
 1.2. Comerţul- ramură a economiei
naţionale
Se disting trei ramuri de comerţ:

 comerţ cu mijloacele de producţie şi diverse

mărfuri de utilizare productivă;
 comerţul cu produsele agricole;
 comerţul cu bunurile de consum individual;
1. după modul şi cadrul 2. trecerea mărfurilor din
teritorial în care se sfera producţiei în cea a
desfăşoară activitatea de consumului
schimb:
 circulaţia mărfurilor cu
 comerţ interior; ridicata;
 comerţ exterior;  circulaţia mărfurilor cu
amănuntul;
1.3. Dinamica comerţului contemporan

 În economia modernă, comerţul cunoaşte o dinamică

deosebită datorită unui complex de factori de
influenţă:
1. Factori cu influenţă asupra ofertei
şi asupra tehnologiilor comerciale:

b. adâncirea
a. revoluţia c. perfecţionarea
diviziunii
tehnico- continuă a
internaţionale
ştiinţifică comunicaţiilor
a muncii.
contemporană şi transportului
 2. Factori cu influenţă asupra cererii:

a. Creşterea
standardului c. Urbanizarea
de teritoriului;
viaţă al
populaţiei;
b. Schimbările
demografice în
toate ţările
lumii;
1.4. Comerţul – activitate profesională în
economie

 Definirea comerţului în accepţiune clasică:

 Comerţul reprezintă o funcţie economică ce constă

în a cumpăra materii prime sau mărfuri pentru a le revinde,
dar în condiţii convenabile cumpărătorului cu privire la
locul, timpul, cantitatea, calitatea, sortimentul şi preţul
acceptat de cumpărător.
Definirea comerţului în accepţiune modernă:

 Comerţul se referă astăzi ( prin intermediul actelor

de comerţ) la totalitatea activităţilor ce privesc un produs
din momentul intenţiei de a crea acel produs, până în
momentul distrugerii produsului prin consum sau utilizare
(indiferent care ar fi forma consumului- fie intemediar,
fie final).
Funcţiile generale ale comerţului:

1. Cumpărare pentru revânzare

2. Funcţia de stocare a mărfurilor

3. Fracţionarea (divizarea ) cantităţii mari de mărfuri pe care

o livrează producăţorul, pregătirea mărfii pentru vânzare şi
formarea sortimentului comercial.
Funcţiile generale ale comerţului:
4. organizarea activităţilor comerciale în toate zonele şi
punctele populate

5. Crearea condiţiilor derealizare efectivă a actului de

vânzare-cumpărare.

6. Funcţia de promovare

7. Funcţia de cercetare
 1.4.1 Actele de comerţ

Actul de comerţ reprezintă o acţiune realizată în

procesul exercitării unei profesiuni comerciale.

Unele dintre aceste acte sunt comerciale şi atunci

când autorii lor realizează operaţiuni de schimb ce
privesc transferul titlurilor de proprietate în scop
lucrativ.
 Actele comerciale sunt structurate pe 3 mari
categorii:

1. actele naturale de comerţ– sunt reprezentate de

acele activităţi care prin ele însele reprezintă comerţ
dând profilul profesiunii celor implicaţi în
exercitarea lor. În cadrul acestei categorii sunt
cuprinse 6 tipuri.
2. actele de comerţ formale sau proforme– au în
vedere acte a căror substanţă comercială este
generată de forma lor. Este vorba de operaţiuni care
se referă la activităţi realizate mai ales prin
intermediul scrisorilor de schimb (schimburi de
creanţe, schimburi de obligaţiuni etc.). Toate
asemenea operaţiuni se fac în scris, redactându-se
scrisoarea de schimb sau orice alt act în cauză,
oricare ar fi calitatea semnatarilor sau partenerilor şi
oricare ar fi natura operaţiunilor realizate.
3. actele de comerţ în virtutea teoriei accesorii–
această categorie cuprinde toate operaţiunile ce se
referă la acte ca fiind civile prin natura lor şi care
devin acte comerciale dacă sunt făcute de către un
comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a
activităţii sale comerciale.

Ex. : achiziţionarea unui calculator de către un notar va

fi un act de comerţ.
 1.4.2. Comerciantul

 DEF. Noţiunea de comerciant are în

vedere orice persoană fizică sau juridică a cărei
profesie este comerţul.

Potrivit Codului Comercial sunt consideraţi

comercianţi toţi cei ce exercită acte de comerţ şi fac
din aceasta profesia lor obişnuită.
Pentru a putea fi comerciant, trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:

1. să facă acte de comerţ;

2. să realizeze asemenea acte în mod obişnuit
(repetabilitate);
3. să transforme realizarea actelor respective în
profesia sa de bază sau accesorie;
4. să acţioneze în numele său personal.