11/7/2016

ECONOMIE COMERCIALĂ

LECT.UNIV.DR. ADINA PAVEL

2016-2017

Cuprins
1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în economia naţională;
2. Aspecte privind organizarea comerţului;
3. Modalităţi de organizare a aparatului comercial;
4. Locul pieţei bunurilor şi serviciilor în cadrul economiei de
piaţă;
5. Structura consumului şi legile sale economice;
6. Cererea de mărfuri;
7. Oferta de mărfuri;
8. Relaţiile de piaţă generate de către structurile comerciale;
9. Elemente de politică comercială la nivel macro și micro
economic;
10. Elemente de eficienţa a activităţii comerciale.

1
 11/7/2016

Examen
• Scris
• Grile (o singură varinată de
răspuns)
• Aplicații
• Activitatea din timpul semestrului –
0-30 %

CAP. 1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în

economia naţională

1.1. Abordarea noţiunii de comerţ din diferite perspective

1.2. Scurt istoric
1.3. Funcţiile comerţului
1.4. Profesionistul/Comerciantul şi actele de comerţ

2
 11/7/2016

Comerţul cuprinde activitatea agenţilor

economici specializaţi în operaţiuni de intermediere a
schimbului dintre producători şi consumatori.

1.1. Abordări Noţiunea de comerţ poate fi definită astfel - „un

ale noţiunii ansamblu de activităţi care privesc un produs din
de comerţ momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de
a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de
consum, indiferent care ar fi forma acestuia”.

Comerț -definiții (DEX)

• o ramură a economiei în cadrul căreia se

desfăşoară circulaţia mărfurilor, un schimb de
produse prin cumpărarea şi vânzarea lor;

• activitate economica de valorificare a mărfurilor

prin procesul de vânzare-cumpărare;

3
 11/7/2016

Comerţul are un dublu sens:

ramură a economiei naţionale;
categorie economică.

În concluzie:

• comerţul este un sector creator nu de bunuri, ci de

utilităţi;
• comerţul este un reprezentant în serviciul
utilizatorilor şi al producătorilor;
• comerţul are rolul de instrument de reglare a
mecanismului de piaţă.

4
 11/7/2016

Abordări ale noţiunii de comerţ:

a) din perspectiva teoriei economice:

 comerţul (schimbul) este omniprezent şi defineşte

mecanismul fundamental prin care alegerile oamenilor
conduc la repartizarea şi valorificarea resurselor în
economie;
 în „economia de schimb” satisfacerea trebuinţelor se
bazează pe specializare;
 numai o parte din bunurile consumate sau utilizate în
economie fac obiectul schimbului;
 ansamblul proceselor prin care mărfurile trec de la
producător la consumator reprezintă circulaţia mărfurilor.

b) din perspectiva distribuţiei – presupune delimitarea a două

activităţi distincte: comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul

c) din perspectiva marketingului – comerțul reprezintă o verigă a

canalului de distribuție

d) din perspectiva structurii economiei naţionale, există două

reprezentări:
 cea care porneşte de la calificarea drept activitate de comerţ
 cea care se referă la gruparea actorilor (persoane fizice,
întreprinderi) care au comerţul ca activitate principală

5
 11/7/2016

e) alte abordări ale noţiunii de comerţ:

- sub aspect juridic – defineşte transferul titlurilor de

proprietate asupra materialelor sau serviciilor
- defineşte o profesiune - care se practică în cadrul
economiei de piaţă, asigurând realizarea actelor de
schimb
- funcţie economică - constă în a cumpăra materii prime
sau alte produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic,
dar în condiţiile preferate de către consumatori

Etape:
• „economiei preindustriale”:
 producerea de foarte puţine produse de către
meşteşugari;
 nesatisfacerea cererii;
1.2.  proximităţi de timp şi de loc pentru populaţie.
Scurt istoric
• „economiei de producţie”:
 piaţă greu de saturat;
 indispensabilitatea comerţului şi dezvoltarea lui
puternică;
 limitarea activităţii comerţului şi a influenţelor la
zonele de intermediere.

6
 11/7/2016

• „economiei de consum”:
 producţiei de masă;
 concurenţă puternică între producători şi, mai ales, între
distribuitori;
 trebuie produs în permanenţă ceea ce se vinde;
 multiplicarea sarcinilor comerţului;
 transformarea actului de vânzare-cumpărare, care devine
un fenomen complex, generator de plăceri şi satisfacţii
emoţionale.

Etape în dezvoltarea comerţului românesc:

 procesul de formare a pieţei naţionale

(până în anul 1914);
 consfinţirea statală a pieţei româneşti
(1914 – 1918);
 dezvoltarea sectoarelor de circulaţie şi schimb
(1919 – 1939);
 regres al pieţei interne şi a economiei româneşti în
ansamblu (1940 – 1945);
 socialismului monopolistic (1946-1989);
 comerţ modern (după 1990).

7
 11/7/2016

1. Constituirea ofertei de mărfuri (cât mai

diversificată) prin cumpărarea mărfurilor de la
producători şi transferarea acestora în
depozite;
1.3.
Funcţiile
comerţului 2. Stocarea mărfurilor – asigură echilibrul dintre
cererea și oferta de mărfuri din cadrul pieței

3. Pregătirea mărfurilor pentru vânzare prin

fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe
care le livrează producţia şi formarea
sortimentului comercial;

4. Transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele

mai îndepărtate sau mai izolate;

5. Crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de

vânzare – cumpărare - presupune: existenţa unei
baze tehnico-materiale şi a unui personal specializat;
1.3.
Funcţiile
comerţului 6. Permanenta comunicare cu piaţa;

7. Asigurarea promovării produselor;

8. Cercetarea: nevoilor utilizatorilor, a sugestiilor, a

capacităţilor de cumpărare, a gradului de instruire şi a
obiceiurilor de consum etc.

8
 11/7/2016

Condiţiile de desfăşurare a activităţii comerciale

vizează:

 existenţa unor agenţi de înalt profesionalism;

 dezvoltarea transporturilor;
 libertatea de acţiune şi de deplasare;
 asigurarea securităţii tuturor activităţilor ce formează
logistica comercială;
 existenţa unui sistem de depozitare şi de conservare a
produselor pe tot fluxul acestora;
 existenţa unei monede comode şi a unui sistem de schimb
monetar facil şi sigur;
 existenţa unor locuri în care să se efectueze activitatea
comercială.

Potrivit Codului Civil, noţiunea de comerciant este

oarecum înlocuită de noțiunea de profesionist – persoană
care exploatează o întreprindere (art.3 alin.2), prin care
1.4.1. se înțelege exercitarea sistematică de către una sau mai
Comerciantul/ multe persoane a unei activăți organizate ce constă în
Profesionistul producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau
în prestarea de servicii indiferent dacă are sau nu scop
obținerea de profit (art.3 alin. 3)

9
 11/7/2016

Un agent economic pentru a fi considerat comerciant

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să facă acte de comerţ;
 să realizeze acte de comerţ în mod obişnuit, ceea
1.4.1. ce presupune repetabilitate operaţiunilor respective;
Comerciantul/  să acţioneze în numele său personal;
Profesionistul  să transforme realizarea actelor respective în profesia
sa de bază sau accesorie.

Actul de comerţ reprezintă o acţiune efectuată

în procesul realizării unei profesiuni
comerciale.

1.4.2. Actele Actele de comerţ sunt de mai multe categorii,

de comerţ
după cum urmează:
a) acte de comerţ naturale;
b) acte de comerţ formale;
c) acte de comerţ potrivit teoriei accesoriei.

10
 11/7/2016

a) Actele de comerţ naturale

 totalitatea cumpărărilor de mărfuri în scopul
revânzării sau închirierii lor;
 activităţile interpuşilor dintre participanţii la
tranzacţiile comerciale;
 transformarea materiilor prime în obiecte
de consum;
 activităţi de transport;
 activitatea bancară;
 alte activităţi desfăşurate de agenţiile de schimb valutar,
birouri de afaceri, întreprinderi de spectacole publice etc..

b) Actele de comerţ proforma sau

formale
Ex: Agentul A datorează o sumă de bani
agentului B, care la rândul său datorează o
sumă asemănătoare agentului C. Agentul B
poate cere agentului A să plătească agentului C,
la o dată fixă, suma respectivă, prin intermediul
unei scrisori de schimb.

c) Actele de comerţ în virtutea

teoriei accesoriei

11