Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,

Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
(Mihai Eminescu, Departe sunt de tine…)

1 Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor clipă şi pururi. 2 puncte
2 Explică utilizarea cratimei în versul „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”. 2 puncte
3 Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele foc şi ochi să aibă sens conotativ. 2 puncte
4 Transcrie două structuri/ versuri care conţin imagini ale fiinţei iubite. 4 puncte
5 Menţionează două teme/ motive literare, prezente în textul dat. 4 puncte
6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în primele patru versuri ale poeziei. 4 puncte
7 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultimele patru versuri, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele
artistice. 4 puncte
8 Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
9 Motivează, prin evidenţierea a două trăsături existente în text, apartenenţa poeziei la romantism. 4 puncte

10.scrie un eseu argumentative despre limba romana pornind de la afirmatia lui Basarabescu “apararea intereselor
limbii romanesti e una din garantiile viitorului nostru national si , prin urmare , o sfanta datorie patriotica”

1. clipa = moment, vreme; etern = veşnic, nemuritor.

2. Cratim.a din structura ,,aducerile-aminte” aflată în versul,,Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri” marchează
grafic rostirea împreună/legată a celor două cuvinte pronunţate fără pauză, intrând în alcătuirea unei locuţiuni
substantivale. Sub raport prozodic influenţează măsura şi ritmul versului.
3. Pentru el focul inimii e mai puternic decât raţiunea.
Ochii sufletului îţi arată adevărata faţă a omului.
4. ,,Cu ochii mari în lacrimi, cu mâini subţiri şi reci”; ,,Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva...apoi suspini”
5. Teme/motive: viaţa lipsită de noroc, visul/ reveria, moartea, amintirea
6. Comparaţia ,,bătrân ca iarna” are rolul de a evidenţia motivul îmbătrânirii iremediabile. Substantivul ,,iarna”
evocă ideea de singurătate, nelinişte, tristeţe, aspectul de pustietate, lipsit de viaţă, fiind asociată cu vârsta celui
care se simte ,,bătrân” din pricina depărtării de iubită.
7. Ultimele patru versuri încep cu exclamaţia retorică ,,O! glasul amintirii rămâie pururi mut”, aducând în prim-plan
tema iubirii care mai trăieşte doar prin puterea amintirii, înţeleasă ca amestec între fericire şi nefericire. Folosirea
verbului la conjunctiv prezent, „rămâie” fără conjuncţia ,,să” indică dorinţa de respingere a ,,glasului amintirii”.
Antitezele norocul (,,norocul ce-o clipa l-am avut”)-nenorocul (,,viata-mi lipsita de noroc”), amintirea (,,aducerile-
aminte pe suflet cad în picuri”)-uitarea(,,sa uit pe veci”) evidenţiază trecutul ce stă sub semnul norocului de-o clipă
şi prezentul visării, pus sub semnul regretului, melancoliei, dorinţei de uitare. Alternanţa prezent/trecut scoate în
evidenţă efectele transformatoare ale iubirii. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii, metafora ,,glasul
iubirii”, sugerează depărtarea fiinţei de realitate. În aceste versuri apare motivul îmbătrânirii iremediabile suferite
odată cu pierderea iubirii, epitetele ,,bătrân şi singur”, reprezintă un final melancolic şi dramatic. Trăirile eului liric
sunt contradictorii, limita expresivă a situării între vis/iluzie şi realitate, dorinţa şi împlinirea acesteia creând la
nivelul textului o expresivitate deosebită.
8. Titlul ,,Departe sunt de tine...” evidenţiază tema iubirii eterne, care trăieşte prin puterea amintirii. Adverbul
„departe” are dublă perspectivă, atât locativă cât şi temporală, având rolul de a sublinia distanţarea în timp şi în
spaţiu a fiinţei iubite. Trăirile eului liric sunt contradictorii, bazate pe relaţia atracţie-respingere. Întreaga poezie
este o confesiune lirică realizată pe baza relaţiilor antitetice: vis/reverie-realitate, odinioară/altădată-prezentul
clipei, noroc-nenoroc, amintire-uitare. Folosirea verbelor la viitor ,,vei fi murit” proiectează sentimentul iubirii în
eternitate, un final melancolic şi dramatic. Prezentul visării este pus sub semnul regretului, al melancoliei, dar şi al
dorinţei de uitare, al refuzului asumării unei realităţi banale. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipă.
9. Trăsături romantice ale poeziei: imaginaţia este principiul fundamental de creaţiei; antitezele romantice,
generatoare de melancolie: norocul-nenorocul, amintirea-uitarea; cultivarea emoţiei şi a sentimentului; universul
ideatic al poeziei dezvoltă o gamă variată de trăiri şi de emoţii valorificate prin imagini artistice: ,,singur lângă foc”,
„vântul loveşte în fereşti”.

10.Pornind de la afirmatia lui Basarabescu “apararea intereselor limbii romanesti e una din garantiile viitorului
nostru national si , prin urmare , o sfanta datorie patriotica” sustin ideea ,deoarece apararea limbii romane este
asigurarea viitorului nostru, dar si o sfanta datorie patriotica,caci doar un patriot adevarat isi poate apara tara si
patria.

In opinia mea limba romana este limba noastra de comunicare , este limba de intelegere .Ea este elementul
principal care sta la baza comunicarii.Limba romana este comoara, averea noastra ramasa inca din stramosi si
aceasta este datoria noastra de a o apara si de a o cinsti.

In primul rand limba romana este limba noastra materna.Ea este limba in care am spus prima oara
MAMA ,TATA .Este limba in care am auzit primele cuvinte,primele forme de alint si primele cuvinte adresate noua.

In al doilea rand limba romana este o mostenire ,este mostenirea noastra din mosi stramosi. Ea merita pretuita si
aparata.Cum noi am primit aceasta mostenire , si noi trebuie so predam viitoarei generatii.Ea este averea noastra ,
caci este un dar primit ,si merita pretuit.

Insusi vasile alecsandri a spus”limba este cartea de noblete a unui popor”

In al treilea rand limba romana este patria mea, caci cu ea am crescut,am inceput sa o cunosc, sa o studiez si sa o
apreciez. Este copilaria mea , caci am crescut pronuntand cuvinte in aceasta limba .

Fara popor o limba nu exista.Poporul o apara, o face sa existe prin vorbire . O face sa fie prezenta , sa fie neuitata si
iubita .La fel a spus si Dumitru Matcovshi “nu e tara fara limba ,nu e limba fara popor”

Atunci cand vorbim in limba in care gandim este o sarbatoare, caci insasi pronuntarea cuvintelor in limba gandita
este un dar, este o avere.Nichita stanescu a spus ca”a vorbi despre limba in care gandesti , este o sarbatoare” .

In final pot spune ca limba unui popor se naste traieste si moare .La fel cum limba romana a fost vorbita de
stramosi care au murit, la fel e vorbita si de noi care vom muri,insa ea trebuie aparata si pastrata , transmisa
viitoarei generatii , caci limba unui popor este averea si puterea lui.Doar vorbind in limba gandita suntem cei mai
norocosi ,caci limba romana este stapana noasta.