Gînco-Fodor Daniela

Cronica teatrala ,,Titanic vals „ de Tudor Muşatescu

Povestea din „Titanic Vals”: o familie modestă dintr-un orăşel de provincie,
parvine în urma unei moşteniri îndelung sperate. Singurul membru rezonabil al
familiei rămâne Spirache Necşulescu – un pater blajin, discret, pentru care
împlinirea adevărată este reprezentată de căldura unei familii unite. Soacra,
soţia şi copiii lui gândesc altfel. Ca să fii în pas cu vremea şi cu lumea trebuie să
faci politică, acte de binefacere, să ieşi în faţă, să atragi atenţia, să te implici, să
avansezi. Însufleţit de un scop nobil – recuperarea familiei – şi ajutat de o
surprinzătoare abilitate, Spirache va aduce lucrurile în matca lor, iar toţi cei –
temporar – smintiţi îşi vor veni în fire.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
jjjjjScena pălăriei: cinismul Coanei Chiriachiţa şi emfaza goală afişate de Miza sau
Dacia, demagogia sulfuroasă a lui Nercea (geambaşul de politicieni cu vocaţie
nedescoperită), etc. Regizorul a acordat un credit nelimitat textului. Nu l-a
amputat, nu i-a modificat gramatica, nu a dizlocat scene, nu a operat
modernizări brutale, nu a optat pentru relocări agresive în contemporaneitatea
noastră. A pornit de la premisa că se află în fața unei scrieri fără cusur, din
celebra categorie a piesei bine făcute. Că piesei îi este caracteristică organicitatea
absolută. Nu a acceptat nici ideea falsă potrivit căreia astfel de capodopere s-ar
monta aproape de la sine , că actorii ar face totul, că regizorul ar trebui să se
mulțumească pur și simplu cu condiția de director de casting. Ceea ce nu
înseamnă însă că nu a avut grijă să întocmească o distribuție foarte apropiată de
condiția ideală.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
jjjjjÎnainte de a fi spectacole la/pentru public, producţiile realizate de Adriana
Grand, Victor Ioan Frunză şi echipa lor de sunt veritabile ateliere în care sunt
provocate, descoperite, exploatate şi asumate adevărul, firescul, naturaleţea,
gesturile, semnificaţiile, nuanţele care determină coerenţa gândului, nasc
empatie, emoţie, seducţie.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
jjjjjAi sentimentul că auzi povestea pentru prima dată deoarece la bază e un alt
tip de abordare, de fundaţie, de structură, de construcţie. Într-o lume artistică în
care „se experimentează” deşănţat şi nu de puţine ori cu rezultate caraghioase,
se ia improvizaţia drept miză şi probă supremă a libertăţii, în universul
spectacular te simţi respectat, te simţi partener de dialog nu înghiţitor de
bazaconii. În sfârşit, auzi cuvinte, respiri relaxat, înţelegi mesaje, percepi noima
lucrurilor. Absolut miraculos. Jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
jjjjj„Titanic Vals” e o poveste dulce-amăruie dintr-o Românie interbelică (dar
când nu ne-am aflat noi „între războaie”?), istoria măruntă dar emblematică a
unei familii cu ambiţii şi frustrări, „o splendidă catastrofă” cu final fericit. Jjjjjjjjj
jjjjjÎn urma vizionării acestui spectacol am rămas profund impresionata de
măiestria actorilor de a reda cu stricteţe caracterul personajelor, dar şi de a
respecta cadrul evenimentelor petrecute in secolul XX, chiar daca astfel de
personaje şi situaţii se gasesc şi în ziua de astăzi.