Ciuperci comestibile vs ciuperci otrăvitoare: cum le deosebim

Dacă vrem să culegem singuri ciuperci din pădure sau chiar atunci când le cumpărăm din piaţă,
trebuie să cunoaştem criteriile prin care putem deosebi ciupercile comestibile de ciupercipe
otrăvitoare. Intoxicaţia cu ciuperci este foarte greu de tratat şi deseori este chiar fatală.

Există mai multe criterii prin care putem deosebi ciupercile otrăvitoare de cele sigure pentru
consum. În primul rând, cele otrăvitoare au un miros înţepător, în timp ce ciupercile comestibile
au un miros similar alunelor sau făinii, scrie Sanatate.bzi.ro. În plus, cele periculoase au pete le
nivelul pălăriei şi o formă neregulată.

Ciuperci comestibile versus ciuperci otrăvitoare: Mituri despre ciupercile

otrăvitoare
Din păcate, multe persoane se bazează pe criterii greşite atunci când aleg ciupercile pe care le
consumă şi deseori se otrăvesc. Iată câteva mituri demontate de ştiinţă.

1. Înnegrirea unei ciuperci indică faptul că este toxică? În ciuda opiniei larg răspândite, oxidarea
unei ciuperci tăiate nu este semn că ea este otrăvitoare. Oxidarea nu are legătură cu toxina, de
aceea există multe ciuperci comestibile care se oxidează.

2. De asemenea, dacă atingem cu un obiect de argint ciuperca şi obiectul se înnegreşte asta nu

este dovada că avem de-a face cu o ciupercă toxică. Argintul se înnegreşte din cauza
hidrogenului sulfurat, care nu are legătură cu toxinele. Din păcate, acest clasic test pentru
toxicitatea ciupercilor iese deseori negativ, deşi ciupercile sunt periculoase.

3. Nici culoarea vie a ciupercii nu este un semn pivind toxicitatea ei. Cea mai otrăvitoare
ciupercă are o culoare foarte banală, ştearsă.

4. Nu trebuie să ne bazăm pe faptul că viermii sau insectele nu vor cunsuma ciupercile

otrăvitoare. Aceste nevertebrate pot mânca ciuperci care pentru om sunt deosebit de toxice.

5. O altă greşeală gravă pe care o fac multe persoane, bazată pe un mit, este să ţină în oţet
ciupercile, pentru ca toxinele să fie astfel eliminate. În realitate, oţetul nu poate neutraliza otrava.
La fel, chiar dacă aruncăm apa în care au fiert ciupercile otrăvitoare, asta nu le va face
inofensive, pentru că toxinele nu se pot dizolva în apă.

Experţii sunt singurii care pot deosebi corect ciupercile otrăvitoare de cele comestibile. De aceea
este mai bine să cumpărăm aceste produse din magazine, unde ciupercile au aviz sanitar.

Ciuperci comestibile versus ciuperci otrăvitoare. Cele mai toxice soiuri

Potrivit publicaţiei Ziarul Lumina, printre cele mai periculoase ciuperci se numără buretele
pestriţ sau muscariţa (Amanita muscaria). Pălăria acestui soi este ca un clopot bombat, de
culoare roşie, cu scame albe. Intoxicaţia cu această ciupercă produce simptome similare beţiei şi
uneori chiar delir sau pierderea cunoştinţei.

Buretele viperei (Amanita phalloides) este o altă specie foarte toxică. Aceste ciuperci au
culoarea măslinie sau verzuie, iar carnea albă. Otrăvirea cu acest soi produce primele simptome
abia după 12 ore de la ingerare.
O altă specie otrăvitoare este buretele panterei (Amanita pantherina). Suprafaţa pălăriei este
de culoare brun deschis sau cenuşiu, are solzi albi şi este lipicioasă.

Buretele dracului sau hribul ţigănesc (Boletus satanas) are pălăria alb-cenuşie, apoi ruginie,
cu diametrul de 10-15 cm. Piciorul are o reţea roşie în partea de sus, iar carnea este albă.

Ciuperci comestibile versus ciuperci otrăvitoare. Soiuri comestibile

Dacă vrem să culegem singuri ciuperci trebuie să fim atenţi la aceste detalii, care ne indică
speciile comestibile.

Hribii au pălăria castanie-brună, cresc pe sol în luminişurile din pădurile de conifere sau foioase.

Gălbiorii sau bureţii galbeni au culoarea gălbenuşului de ou la exterior şi carnea albă la interior.
Cresc în grupuri, în pădurile umbroase şi umede.

Ghebele au la maturitate pălăria aproape plană, cu mici solzi bruni, dispuşi în cercuri. Pe picior
au un inel cu marginile în jos. Aceste ciuperci apar toamna în tufe mari, cu multe exemplare.