Nicolaus Olahus

Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un

cleric catolic, umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat
în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom  (în latină
Strigonium) și primat al Bisericii Catolice din Ungaria, regent al Ungariei și apoi
guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár,
era descendentă din familia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.
Biografie
Este cunoscut faptul că în anii tinereții sale, între cca 1522-1526, Olahus a fost
consilier al regelui Ludovic al II-lea deținând funcția de secretar-consilier la curtea
regală. În 1542 Nicolaus Olahus și-a început cariera ecleziastică, devenind episcop
al Diecezei de Zagreb. Două decenii mai târziu, în anul 1562, devine arhiepiscop
de Strigonium și, prin aceasta, primat al Bisericii Catolice din Regatul Ungariei. În
această calitate va fi numit guvernator al teritoriilor maghiare de vest, controlate
de Habsburgi ca noi titulari ai coroanei Ungariei, după moartea regelui Ludovic al II-
lea în timpul bătăliei cu turcii la Mohács în anul 1526.
Nicolaus Olahus a înființat în 1561 colegiul iezuit din Trnava (Nagyszombat), ridicat
de Petrus Pázmány în 1665 la rang de academie, instituție considerată ca fiind prima
universitate modernă din Regatul Ungariei.
În calitate de umanist și cărturar a întreținut o vastă corespondență cu intelectualii
epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele
mai importante, Hungaria și Attila, redactate probabil în perioada șederii în Țările de Jos,
oferă informații valoroase cu privire la topografia și istoria Ungariei și, în special, a
Transilvaniei.

Erasmus din Rotterdam

Erasmus (Desiderius) din Rotterdam  (n. 28 octombrie 1466,  1467  sau 1469, 
Rotterdam/Olanda, d. 12 iulie 1536, Basel/Elveția) a fost un teolog și erudit olandez,
unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al
XV-lea și al XVI-lea, numit de Stefan Zweig drept „primul european conștient”. Pentru
faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost
considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la protestantism,
preconizând în mod consecvent spiritul de toleranță religioasă.
Biografie
Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale
ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch, iar după moartea tatălui său, intră
în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a
devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite
la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot
mai mult o atitudine critică față de rigiditatea dogmelor religioase și obține dispensa de
viață în mănăstire, consacrându-se studiului limbii și filozofiei grecești clasice. Începând
din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde
intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține
lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște
pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu
tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează
titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește în Basel (Elveția), părăsește însă
orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește
zilele la 12 iulie 1536.