Biografia Lui Erasmus din Erasmus (Deside

Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul)

Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 27 octombrie ca. 1466, Rotterdam/Olanda - d.

12 iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi
umanişti din perioada Renaşterii şi Reformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, "primul
european conştient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme
din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase,
deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de
toleranţă religioasă.

Rotterdam
Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează şcolile severe ale
ordinelor monahale din Deventer şi s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în
mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea oraşului Gouda. După ce a
devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite
la Paris, unde începe studiul teologiei şi filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot
mai mult o atitudine critică faţă de rigiditatea dogmelor religioase şi obţine dispensa de
viaţă în mănăstire, consacrându-se studiului limbii şi filozofiei greceşti clasice. Începând
din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franţa, Anglia, Italia şi Elveţia unde
intră în contact cu cele mai importante centre şi personalităţi culturale ale timpului, ţine
lecţii şi conferinţe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaşte pe
Thomas Morus şi predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu
tipograful şi editorul veneţian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează
titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăieşte în Basel (Elveţia), părăseşte însă
oraşul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde îşi sfârşeşte
zilele la 12 iulie 1536.
Originalul operei "Elogiul nebuniei"

[modifică] Opera
Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor religioase. Devine
cunoscut, în 1500, cu "Collectanea adagiorum", o colecţie de proverbe şi zicale latine şi
din Biblie, "Enchiridion militis christiani" ("Manualul combatantului creştin", 1503).
Opera cea mai importantă este "Encomium moriae" sau "Laus Stultitiae" ("Elogiul
nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice,
imoralităţii clerului şi a curiei catolice, în acelaşi timp apologie a pasiunii exaltate
("nebuniei") a adevăratului creştin care-şi dedică viaţa credinţei. Erasmus înţelege
credinţa creştină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva şi mai presus de necesitatea
oricărei raţiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor şi
învie din morţi prin el însuşi. Pentru aceasta trebuie schimbată formaţia clasică a
teologilor şi literaţilor, lipsiţi de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste
lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creştinismului, au făcut
să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deşi el a rămas tot timpul un
catolic consecvent, cu toată apropierea de poziţiile teoretice reformiste. Atacurile sale
împotriva erorilor autorităţilor ecleziastice şi superstiţiilor i-au adus învinuirea de
protestantism din partea Vaticanului, Erasmus îşi ilustrează însă clar poziţia ideologică în
opera "De Libero Arbitrio" (1524), care conţine o critică severă a concepţiilor lui Martin
Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admiţând însă necesitatea unei
înnoiri a moravurilor bisericeşti.
Erasmus în camera sa de studiu - Gravură de un maestru necunoscut

În anii 1517-1524 traduce în limba latină ("Novum instrumentum omne") versiunea

greacă a Noului Testament, traducere însoţită de comentarii critice, superioară ca stil şi
fidelitate în comparaţie cu Vulgata (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulaţie.
Această traducere i-a servit şi lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a
Bibliei.

Lupta lui Erasmus împotriva ignoranţei, superstiţiilor şi structurilor autoritare tradiţionale

a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credinţa în necesitatea
libertăţii spirituale. Cu toate că după moartea sa, în perioada Contrareformei, operele sale
au fost înscrise pe Indexul cărţilor interzise prin hotărârile Conciliului de la Trent (1545-
1563), Erasmus a exercitat - ca figură centrală a umanismului - o mare influenţă asupra
istoriei culturii europene.

[modifică] Alte lucrări

• "De Ratione Studii", ("Despre raţiunea învăţării", 1511)

• "Institutio principis christiani", ("Educaţia principilor creştini", 1517)
• "Querela pacis", ("Plângerea păcii", 1517)
• "Colloquia familiaria", ("Convorbiri familiare", 1518)
• "Dialogus Ciceronianus", ("Dialogul Ciceronian", 1528)
• "De Pueris Satim ac Liberaliter Instituendis", ("Despre educaţia suficientă şi
liberă a copiilor", 1529)
• "De puritate ecclesiae christianae", ("Despre puritatea Bisericii creştine", 1536)

[modifică] Citate

• "Dulce bellum inexpertis" (Războiul pare frumos numai celor neştiutori,

Erasmus)
 • "Maxime peccantes, quia nihil peccare conatur" (Cine nu îndrăzneşte să
păcătuiască, comite cel mai mare păcat, Erasmus)

[modifică] Bibliografie
• Stefan Zweig: Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam, 1938, Wien
(Triumful şi destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam, 1975, Bucureşti, Editura
Univers)

[modifică] Legături externe

• Statue of Erasmus in Rotterdam
• Geschichte Sankt Erasmus - Der heilige Erasmus