SF. GRIGORIE PALAMA Viaa Sfntul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nscut n anul 1296 n Constantinopol.

Tatl Sfntului Grigore a devenit un important demnitar la curtea mpratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), dar murind la scurt timp dup aceea, Andronic a devenit turorele copilului Grigore rmas orfan. nzestrat cu abiliti intelectuale i ambiie, Grigore a stpnit toate subiectele de studiu care fceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaie superioar medieval. mpratul spera ca tnrul s se ndrepte spre munca n cadrul guvernului, dar Grigore, abia mplinind 20 de ani, s-a retras n Muntele Athos n anul 1316 (dup unele surse 1318) devenind novice la Mnstirea Vatoped, sub ndrumarea monahiceasc a Printelui Nicodim de la Vatoped (prznuit n 11 iulie). Acolo a fost tuns i a pornit pe calea sfineniei. Un an mai trziu, Sfntul Evanghelist Ioan Teologul i-a aprut n vis i i-a promis c-l va proteja pe calea sa duhovniceasc. Mama i surorile lui Grigore au devenit i ele clugrie. Dup svrirea Printelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub ndrumarea duhovniceasc a Printelui Nichifor iar dup moartea Printelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prznuit n 5 iulie). Aici a slujit la trapez i apoi a devenit cntre n biseric. Dup trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfeciunea spiritual. De la stareul mnstirii a nvat meteugul rugciunii nencetate pe care o practic monahii, ncepnd cu marii pustnici ai deertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul i Sf. Macarie al Egiptului (prznuit n 19 ianuarie). Mai trziu, n sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prznuit n 12 martie) a dat indicaii amnunite despre activitatea mental pentru cei care practicau rugciunea exterioar, iar sfinii din Athos au pus-o n aplicare. Practicarea rugciunii minii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine i linite se numete isihasm (de la grecescul "hesychia" care nseamn calm i linite), iar practicanii se numesc isihati. n timpul ederii sale n Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul su mod de via. n anul 1326, datorit

ameninrii invaziei turce, el mpreun cu ceilali frai ai schitului s-au retras n Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sf. Grigore a combinat ndatoririle sale preoeti cu viaa de pustnic. Cinci zile pe sptmn le petrecea n linite i rugciune iar smbta i duminica venea n mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe i predicnd, smulgnd oamenilor sentimente de iubire dar i multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la ntrunirile duhovniceti ale tinerilor educai conduse de viitorul patriarh Isidor. Dup rentoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a gsit un loc potrivit n care s vieuiasc n solitudine, lng Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat n jurul lui n timp scurt mai muli clugri, pe care i-a ndrumat timp de cinci ani. n anii 1330 au avut loc importante evenimente n viaa Bisericii de Rsrit, n urma crora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importani apologei universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului. Prin 1330 nvatul clugr Varlaam sosea n Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logic i astronomie, fiind renumit pentru calitile sale oratorice ieite din comun. Varlaam a primit o catedr la universitatea din capital i a nceput s adnceasc studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prznuit n 3 octombrie), a crui teologie "apofatic" ("negativ", n contrast cu "katafatic" sau "pozitiv") era n mod egal apreciat att n Bisericile de Rsrit ct i n cele de Apus. La scurt timp, Varlaam a cltorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaa spiritual a isihatilor. Susinnd imposibilitatea cunoaterii esenei lui Dumnezeu, el a declarat c rugciunea minii era o eroare eretic. n cltoriile sale la Constantinopol i Tesalonic, clugrul Varlaam a intrat n dispute cu clugrii, ncercnd s demonstreze natura material creat a luminii din timpul Schimbrii la fa a Mntuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza nvturile clugrilor despre metodele rugciunii i despre lumina necreat vzut de isihati. Sf. Grigore, la rugmintea clugrilor athonii, a rspuns prin admonestri verbale la nceput, dar vznd c nu au nici un rezultat, a nceput s atearn pe hrtie argumentele sale teologice. Astfel a aprut "Triade n aprarea sfinilor isihati" (1338). Prin 1340 sfinii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfntului, un rspuns general mpotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul

Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 inut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. n 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, i anume c, Dumnezeu, de neatins prin esena Sa, ni se descoper prin energiile Sale direcionate spre lume i percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale i nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat i izgonit n Calabria. Dar disputele dintre Palamii i Varlaamii erau departe de a se fi ncheiat. Acestora din urm li s-au alturat discipolul lui Varlaam, clugrul bulgar Akyndinos, precum i Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); mpratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) nclina i el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al crui nume nsemna "cel care nu face ru", de fapt a cauzat un mare ru prin nvturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate n care i denuna Sf. Grigore i pe clugrii athonii drept provocatori de tulburri n cadrul Bisericii. La rndul su, sfntul a scris un rspuns detaliat n care demonta erorile lui Akyndinos. ns patriarhul l susinea pe Akyndinos i l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburrile din cadrul Bisericii. n 1344 l-a nchis n temni timp de patru ani. n 1347, cnd Ioan al XIV-lea a fost nlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat i numit Arhiepiscop al Tesalonicului. n 1351 Sinodul din Vlaherne a aprat cu solemnitate caracterul ortodox al nvturilor sale, ns poporul nu l-a acceptat uor pe Sf. Grigore, astfel nct el a trebuit s se mute dintr-un loc n altul. ntr-una din cltoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantin, a czut n minile turcilor. Chiar n captivitate, Sf. Grigore a predicat att prizonierilor cretini ct i rpitorilor si musulmani. Hagarenii au fost uimii de nelepciunea cuvntului su, dar musulmanii nu au putut suporta acestea i l-au btut, ba chiar l-ar fi omort cu plcere dac n-ar fi ndjduit ntr-o rscumprare mare. La un an, Sf. Grigore a fost rscumprat i s-a ntors la Tesalonic. Sf. Grigore a fcut multe minuni n cei trei ani dinaintea morii sale, vindecnd muli bolnavi. n ajunul morii sale, Sf. Ioan Gur de Aur i-a aprut ntr-o viziune, adresndu-i cuvintele: "Spre nlimi! Spre nlimi!" Sf. Grigore Palama a adormit ntru Domnul n 14 noiembrie 1359.

Canonizarea n 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol Pentru lupta dus contra ereticilor i pentru teologia sa profund, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un "al doilea Atanasie" (referirea este la Sfntul Atanasie cel Mare). La civa ani dup moartea lui, n anul 1386, a fost proclamat sfnt de ctre un sinod n Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376) - care a scris viaa sfntului i slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face n chip aparte n a doua Duminic din Postul Mare, ca o prelungire a srbatorii triumfului Ortodoxiei mpotriva tuturor ereziilor. SF. NICOLAE CABASILA Sfantul Nicolae Cabasila apare ca una dintre personalitatile cele mai remarcabile care au ilustrat istoria politica, religioasa si culturala a lumii bizantine din sec. XIV. Mare erudit si admirabil scriitor, teolog subtil si profund, personalitate cu o bogata si adanca traire religioasa, Sfantul Nicolae Cabasila ramane una dintre luminile Bisericii ortodoxe de pretutindeni. Cinstirea ca sfant a lui Nicolae Cabasila a fost statornicita in anul 1982, de catre Patriarhia Ecumenica, ca urmare a initiativei Mitropolitului de Tesalonic. Viata Sfantului Nicolae Cabasila Nu se cunosc foarte multe amanunte legate de personalitatea si viata Sfantului Nicolae Cabasila. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca el s-a nascut in Tesalonic, intr-o familie nobila, in jurul anului 1300. Mama sa era sora arhiepiscopului Nil Cabasila al Tesalonicului, celebru polemist antilatin si infocat isihast, si era o femeie foarte pioasa, care spre sfarsitul vietii s-a retras intr-o manastire din Tesalonic, cu hramul Sf. Teodora. Nicolae pleaca de timpuriu la Constantinopol, unde il atragea pasiunea pentru studiu, si unde se gasea pe atunci si unchiul sau Nil. Dupa cum aflam din scrisorile sale din acea perioada, el a fost atras spre capitala de iubirea pentru admirabilul sau unchi (Nil) precum si de pasiunea studiului. Intre 1335-1340 a studiat sub calauzirea sigura a unchiului sau, retorica, filozofie, drept, astronomie si teologie. Aici in Bizant, Cabasila va compune si primele

scrieri ale sale intre care amintim un Cuvant de lauda pentru Sfantul Dumitru, protectorul Tesalonicului, si un Comentar la cartea a treia din Syntaxa lui Ptolemeu, sintaxa care reprezenta autoritatea de capetenie a vremii, in materie de astronomie. Intors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important in viata politica si sociala a acestui oras, dupa cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil ca a detinut chiar unele demnitati, asupra carora n-avem nici o informatie precisa. Pe plan religios, in controversa celebra a isihasmului, Nicolae Cabasila a fost, ca si unchiul sau Nil, un adept convins si fidel al partidei ortodoxe al carei exponent era Sfantul Grigorie Palama. Nicolae Cabasila va apara doctrina palamita, impotriva partidei lui Varlaam Calabritul, Nechifor Gregoras si Grigorie Akindinos, intr-un opuscul intitulat Impotriva aiurelilor lui Gregoras , motiv pentru care Sfantul Simeon al Tesalonicului il va numi fericitul care a facut buna biruinta la dreapta slavitoarea credinta si la curatirea vietii. Ca teolog mistic, totusi Cabasila nu se identifica intru-totul cu isihasmul, ci are in cadrul vremii lui o pozitie aparte si unica. Astfel in timp ce isihastii puneau accentul pe rugaciunea neincetata si contemplatie care tinde la unirea spirituala cu Dumnezeu prin meditatie si contemplatie, adica la vederea si unirea nemijlocita de forme materiale si sensibilie, Cabasila, constient de faptul ca aceasta cale este o cale exceptionala de traire si experienta duhovniceasca, propune calea misticii liturgice, culturale si sacramentale, care urmareste unirea formelor sensibile ale cultului divin cu viata duhovniceasca. Pe plan politic, Cabasila se gasea, ca toti nobilii timpului, alaturi de Ioan Cantacuzen si nu o data a avut el prilejul sa ia atitudine impotriva Zelotilor, scriind chiar un aspru rechizitoriu la adresa acestora. In anul 1346, rasculatii au masacrat aristocratia Tesalonicului; Nicolae Cabasila a fost unul dintre putinii nobili care au scapat cu viata din acel macel. Sfantul Grigorie Palama nu fu primit de tesaloniceni decat de abia la 1350,cant acestia acceptara, in sfarsit, domnia lui Cantacuzen. Faptul acesta facu, probabil, si pe Nicolae Cabasila sa paraseasca Tesalonicul si sa traiasca in anturajul Cantacuzenilor, la Bizant, unde il gasim in 1349 si 1350. Diac. Ioan I. Ica jr. relateaza ca in toamna lui 1347, Cabasila il insoteste pe Grigorie Palama, hirotonit arhiepiscop al Tesalonicului, in drumul sau spre Tesalonicului

iar intrucat zelotii au refuzat sa-i primeasca in oras, Palama si Cabasila vor petrece mai mult de un an la Athos. In anul 1354, Nicolae Cabasila figura printre cei trei candidati la scaunul patriarhal de Constantinopol, alaturi de Filotei de Iraclia si Macarie de Filadelfia, desi era inca laic, dovada elocventa de care se bucura lumea bizantina datorita eruditiei si sfinteniei vietii sale. Cu toate acestea, sansa i-a suras mitropolitului Filotei (Kokkinos), iar dupa marturia Sf. Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila s-ar fi retras intr-o manastire, asa cum facuse si mama sa.

El va fi impartasit astfel, pana la urma, soarta marelui sau amic, fostul imparat Ioan Cantacuzen, care in decembrie 1354 renuntase definitiv la conducerea imperiului, retragandu-se intr-o manastire din Sf. Munte, sub numele calugaresc de Ioasaf. Anonimatul tacut al vietii de manastire explica, precum se pare, misterul complet care invaluie de aici inainte persoana lui Nicolae Cabasila. In scrierea Cunoasterea lui Dumnezeu Paul Evdochimov relateaza la subsolul paginii ca Nicolae Cabasila moare calugarit la manastirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data mortii sale nu se face nici o precizare. Fixarea mortii sale la anul 1361 de catre unii istorici se datoreste confuziei facute intre Nicolae si Nil, care a murit intr-adevar in 1361. Cat timp a mai vietuit Nicolae unchiului sau Nil nu stim, caci din documente nu aflam nici data nici locul morti sale. Mai stim sigur ca, dupa moartea unchiului sau Nil, Nicolae a publicat celebra lucrare a acestuia Despre purcederea Sf. Duh , adaugandu-i si el o prefata. Scrierile Sfantului Nicolae Cabasila Opera Sfantului Nicolae Cabasila, intinsa si variata, cuprinde atat lucrari cu caracter strict teologic cat si lucrari neteologice cu caracter politico-social, filozofic, retoric si poetic. Din nefericire insa, nu toate aceste lucrari au vazut lumina tiparului. Sfantul Nicolae Cabasila s-a facut cunoscut indeosebi prin doua opere: "Erminia sau "Talcuiea Sfintei Liturghii - prin care autorul se impune ca cel mai autorizat interpret al Liturghiei bizantine, iar aceasta lucrare se impune drept cea

mai profunda si mai cunoscuta dintre toate talcuirile liturgice clasice ale Ortodoxiei. "Despre viata in Hristos - o pretioasa lucrare de mistica liturgica, expune subiectul vietii harice ce se impartaseste crestinilor prin Sfintele Taine, unindu-i progresiv cu Hristos. Alte scrieri teologice: Cuvant de lauda la cuvioasa maica noastra Teodora, izvoratoarea de mir. Cuvant de lauda la slavitul, marele mucenic al lui Hristos si facatorul de minuni Dimitrie, izvoratorul de mir, Trei Omilii mariale (una la BunaVestire, alta la Nasterea Maicii Domnului, iar a treia la Adormirea Sfintei Fecioare Maria. ), Cuvant de lauda la Sfintii Trei Ierarhi, Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos, Prefata pentru lucrarea lui Nil Cabasila Despre purcederea Sfantului Duh . In secolul al XV-lea, Gheorghe Scholarios declara: "Scrierile lui Nicolae Cabasila, sunt o podoaba a Bisericii lui Hristos, mai ales paginile sale despre Viata in Hristos. In toate, el se distinge prin excelenta, nu numai prin pietatea si stiinta sa teologica, ci ceva mai mult el rivalizeaza prin arta si farmecul sau literar, cu cei mai de seama scriitori." Sfantul Nicolae Cabasila care traieste pana spre sfarsitul secolului al XIV-lea, este printre ultimii mari teologi ai erei bizantine, daca nu ultimul, cu o gandire creatoare. In acest sens, subliniind importanta personalitatii Sfantului Nicolae Cabasila, John Meyendorff afirma: "Ca sa intelegem realizarile teologice din Bizantul secolului al XIV-lea, este important sa-i citim deopotriva pe Palama si pe Cabasila.