ISTORIA BISERICII UNIVERSALE

1. Viata Sfantului Grigorie Palama

Se naste in anul 1296 ca fiu al senatorului Constantin (tot in acest an se naste si Andronic
al III-lea)
Tatal sau moare pe cand avea 7 ani, iar de educatia sa se va ocupa imapratul Andronic al
II-lea si episcopul isihast Teolipt al Filadelfiei
In 1316 se retrage impreuna cu doi frati de ai sai la Sfantul Munte. In drum spre acesta
intra in conflict cu bogomilii din muntele PApikon.
Devine ucenic al isihastului Grigorie cel Mare de la schitul Glossia. Se retrage impreuna
cu grupul de monahi de la Glossia la Tesalonic unde intra in contact cu sfantul Grigorie Sinaitul.
In 1326 este hirotonit preot.
Se intoarce la Athos in pustia Sfantului Sava si este tuns in monahism de Isidor si activeaza
ca egumen la Esfigmenu pentru cateva luni (1335).
Palama suspectează folosirea concesiilor inacceptabile făcute latinilor și filozofiei și
redactează două tratate despre purcederea Duhului, intrând în dispută cu Akindynos și Varlaam
Intre 1341-1350 au loc disputele pe tema teologiei palamite, Sfantul Grigorie Palama este
numit arhiepiscop al Tesalonicului.
Trece la Domnul pe 13 noiemvrie 1359, si este praznuit in 14 noiembrie si a doua
duminica a Postului Mare.

2. Disputa cu Varlaam
În opoziție cu Sfântul Grigorie Palama, care învăța că "slava lui Dumnezeu" care s-a
descoperit în mai multe rânduri în istoria biblică atât în Noul cât și în Vechiul Testament (de
exemplu în rugul aprinsă văzut de Moise) nu erau altceva decât Energiile necreate (Harul necreat)
ale lui Dumnezeu, Varlaam considera că acestea erau efecte create, întrucât Dumnezeu nu ar putea
sub nici un chip să fie văzut de oameni.
Învățăturile lui Varlaam au influențat mișcarea zeloților din Tesalonic. El a fost totodată
profesor de limba greacă, fiind și primul profesor de greacă al scriitorilor Francesco Petrarca și
Giovanni Boccaccio, influențând astfel considerabil scrierile lor. In cadrul sinodului din 1341
Sfantul Grigorie are castig de cauza in fata lui Varlaam, dar asta da nastere unui alt conflict cel cu
Akindinos.
 3. Disputa cu Akindinos
La început, conservatorul teologic Akindynos s-a alăturat lui Palamas, dar mai târziu a
încercat să-l convingă de anumite erori în teoria isihastului.
Încurajat de aderarea împăratului Ioan al V-lea Paleolog în 1341 și încurajat de patriarhul
Constantinopolului, Ioan al XII-lea Caleca, Akindynos a consemnat în 1343 istoria disputelor
isihaste și până în 1344 a compus șapte tratate împotriva doctrinei lui Palama.
Aspirând să fie episcop al Tesalonicului , Akindynos a propagat acolo puncte de vedere
anti-palamite. În 1347, însă, a fost condamnat de un sinod după venirea la putere a împăratului
pro-Palama Ioan al VI-lea Cantacuzenus și în 1351 a fost anatemizat postum (blestemat sau
interzis solemn) prin plasarea pe lista oficială a ereticilor.

4. Disputa cu Nichifor Gregoras

După detronarea împăratului Andronic al II-lea în anul (1328) de către Andronic al III-lea
Paleologul,(1297-1341), Nichifor Gregoras a reușit să câștige favorurile acestuia. Andronic al III-
lea l-a desemnat pe Nichifor Gregoras să conducă negocierile cu ambasadorii Papei Ioan al XXII-
lea în problema unificării bisericilor. Aceste negocieri au eșuat în anul 1333.
Nichifor Gregoras a participat la disputa teologică pe tema Isihasm-ului. Această aprigă
diatribă a fost susținută în contradictoriu de Varlaam Calabrezul (1290-1348) și Grigore
Palamas (1296-1359). În principiu, Nichifor Gregoras s-a pronunțat împotriva ambilor oponenți.
Tezele expuse de Grigore Palamas au fost acceptate de sinoadele din 1341, 1347 și 1351. După
sinodul din 1351, Nichifor Gregoras a fost condamnat la izolare și închisoare. Odată cu victoria
împăratului Ioan al V-lea Paleologul în 1354, Nichifor Gregoras a fost eliberat și se presupune că
a decedat în anul 1360. Nichifor Gregoras a avut ca si sustinator si pe Matei al Efesului
(nemultumit ca nu fusese ales patriarh).

5. Tomul Aghioritic
Tomul nu se da nici de partea celor ce spun ca mintea este in inima, nici de partea celor ce
afirma ca ea e in creier. Mai mult chiar, nu respinge nici opinia mai spirituala a sfantului Grigorie
de Nisa, dupa care mintea nu e nici inauntru, nici in afara trupului. El recunoaste caracterul tainic
si complex al legaturii sufletului cu trupul. Dar tocmai de aceea nu adopta nici o pozitie simplista,
unilaterala. Nu se alatura nici opiniei ca sufletul e exclusiv in afara de trup, nici opiniei ca e in trup
ca orice parte a trupului. Trebuie sa se recunoasca o anumita prezenta a sufletului in trup.
Tomul aghioritic, alcatuit de sfantul Grigorie Palama, ca un rezumat al celor scrise de el in
scrierile contra lui Varlaam, intoarce acuza de masalianism adusa de Varlaam isihastilor, impotriva
lui si a celor ce cugeta ca el. Caci masalienii, socotind ca vad fiinta lui Dumnezeu ca o lumina
materiala, erau in fond panteisti, cum panteist este si cel ce socoteste, asemenea lui Varlaam, ca
indumnezeirea e o deprindere produsa prin puterile create ale omului.-