Lucrare pentru certificarea

competențelor teologice

Îndrumător,
Pr.Prof. Cătălin-Gabriel Coroamă
Elev,
Nedelcu Mihail

2022
,,Rugaciunea este lucrarea lui Dumnezeu
în om, prin care se stabilește legătura de
iubire între om si Dumnezeu”
-Sf. Grigorie Palama-

1
Sfântul Grigorie Palama și Isihasmul

2
 Cuprins

Introducere..............................................................................................................................4

Capitolul I – Viața Sfântului Grigorie Palama……………………………………………...6

1.1 Biografie………………………………………………………………………………...6

Capitolul II – Omiliile………………………………………………………………………7

2.1 Învățătură teologică………………………………………………………………….….7

2.2 Biserica, Scriptura, Tradiția……………………………………………………….….…89

2.3 Învățătura despre Sf.Treime……………………………………………………………..47

2.4 Distincția dintre ființă și energii în Dumnezeu……………………………………….....78

2.5 Învățătură despre om………………………………………………………………….....54

2.6 Înoirea firii omenești întru Hristos…………………………………………………….....25

2.7 Căile de cunoaștere ale lui Dumnezeu. Legătură indestructibilă dintre dogma și viață
duhovnicească…………………………………………………………………………....…69

Capitolul III – Isihasm, istorie și eshatologie în Bizanțul târziu…………………………...54

3.1 Sfântul Griforie Palama și isihasmele bizantine târzii…………………....……….…...68

Concluzii................................................................................................................................77

Bibliografie............................................................................................................................69

3
 INTRODUCERE
Poate că nici unul dintre Părinții Bisericii n-a fost mai contestat decât Sfântul Grigorie
Palama. Totuși, el rămâne unul dintre cei mai actuali și mai profunzi trăitori și gânditori creștini
răsăriteni. El a argumentat posibilitatea vederii lui Dumnezeu, experimental, pornind de la
Revelația Noului Testament (Fericirea a IV-a), ceea ce a contrariat și scandalizat pe mulți
gânditori și teologi creștinii care i-au pus la îndoială persoana și opera , deoarece nu l-au înțeles
din ignoranță și rea credință. Sau poate tocmai că lor le lipsea esențialul despre care vorbește
Scriptura, curăția inimii și smerenia gândului, fapt specific teologiei Sfântului Grigore Palama.
Viața Sfântului Grigorie Palama, asemenea tuturor Părinților Bisericii, este strâns legată de opere
sa. ,,Ei scriau atunci cand era nevoie și mai ales pentru a întâmpina o erezie și asta pentru că știau
prea bine că scopul vieții omului este omilia cu Dumnezeu și nu omilia despre Dumnezeu1,,.
Sfântul Grigorie a fost cel mai mare teolog al veacului al XIV-lea.
Este considerat luminătorul Ortodoxiei prin contribuția pe care a adus-o la lămurirea și
adâncirea adevărurilor relevate în Sfânta Scriptură și propăvăduite de Sfinții Părinți. Dacă pentru
unii teologi contemporani cu care a intrat în conflict – Varlaam de Calabria și Grigorie Achindin
– învățătura sa a apărut ca o abatere influențată de ideile neoplatonice de la dreapta credință,
paradoxal, pentru că nici unul din Părinți nu a opus o rezistență filozofiei ca el, Palama nu a
provăduit nimic altceva decât învățătura cea adevărată și sfântă a Bisericii Ortodoxe. Simplitatea
și sinceritatea cuvintelor sale au scos și maim ult din fire pe Varlaam care declară fățiș Îl voi
umili pe acest om. Mândrul latinizat nu putea înțelege că smerita cugetare este o culme ce nu
poate fi umilită de înalta cugetare, care, de altfel, nu este decât o prăpastie abisală. Cine nu
deprinde smerita cugetare și nu practică curățirea minții, acela nu trăiește în duhul lui Hristos, ci
în duhul raționalismului lumesc și nu va putea înțelege nici astăzi gândirea lui Palama referitoare
la vederea lui Dumnezeu. ,,
Ca un aprig apărător al isihasmului a realizat ce grave consecințe poate avea pentru viața
duhovnicească învățătura adversarilor isihasmului despre energiile create sau despre identificarea
ființei cu energiile în Dumnezeu, întrucât prin energiile create se întrerupe orice comunicare a
divinului cu umanul și implicit a umanului cu divinului”. Din acest motiv el afirmă categoric că
aceste energii-lucrări sunt ființiale, deci comune celor trei Persoane, necreate și totodată
îndumnezeitoare.

Viața Sfântului Grigorie Palama

1
Sfântul Grigorie Palama Opera completă volumul I , traducere, note, studiu introductic Pr. Cristian Chivu , Editura
Patristică 2005.
 1.1 Biografie
Într-o introducere la operele unui Sfânt Părinte prezentarea vieții lui este strigent
necesară, deoarece viața se oglindește în teologia lui. Sfinții Parinți scriau cee ace trăiau și trăiau
cee ace scriau și de aceea în operele lor dogma și viața duhovnicească sunt legate
indestructibil. ,,Ei nu scriau decât atunci când era neapărat nevoie și mai ales pentru a întâmpina
o erezie și asta pentru că știau prea bine că scopul vieții omului este omilia cu Dumnezeu și nu
omilia despre Dumnezeu.” Un exemplu concludent în favoarea acestei poziții este Sfântul
Grigorie Palama, care, dacă nu ar fi izbucnit cearta isihastă, și-ar fi petrecut toată viața așa cum
și-o petrecuse mulți ani înainte de aceasta, adică ,,în tăcere și isihie”.2
Sfântul Grigorie Palama s-a născut la Constantinopol în anul 1269 din părinți nobili,
originari din părțile răsăritene ale Imperiului, care duceau o viață de sfințenie. Tatăl său
Constantin era membrul în senatul împăratului Andronic al II-lea și învățătorul nepotului
acestuia în problemele legate de virtute, educație spiritual și formare morală. Se spune că de mai
multe ori în cadrul discuțiilor pe care împăratul le ținea cu consilierii săi, Constantin uita cee ce
se discuta în consiliu și întreba din nou, pentru că se îndeletnicea cu trezvia cea duhovnicească,
adică cu alipirea minții de Dumnezeu prin rugăciune, așa cum împaratul însuși le explica
celorlalți consilieri. Astfel se înțelege de la sine că Sfântul Grigorie Palama a primit o educație
aleasă din familia și dincolo de toate a avut în față niște modele vii. El s-a îndeletnicit și cu
științele din afara Bisericii, pentru că ,,nu se putea ca un astfel de suflet și o astfel de fire să nu se
împărtășească și de săgețile și armele de acolo”.3
Încă de la vârsta adolescenței a stat în legătură cu monahii și începu să ducă o viață de
asceză, postind, priveghind mult, înfrânându-se de la multă mâncare. Cel mai bun învățător i-a
fost Teolipt, ajuns, după o viețuire la Athos, mitropolit al Filadelfei, dar petrecând mai mult în
Constantinopol. Acesta l-a introdus cel dintâi în disciplina trezvei și a rugăciunii minții. La vârsta
de 21 de ani(prin1317), tânărul Grigorie pleacă cu cei doi frați ai săi la Athos. În Athos devine
ucenic al bătrânlui monah Nicodim, care trăia pe lângă Mănăstirea Vatoped, de la care a primit și
tunderea în monahism. Aici Sfântul petrecea zi și noapte în post, privegherea, trezvie și
rugăciune neîncetată, avându-o povățuitoare pe Maica Domnului către care striga aproape în tot
timpul: ,,luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul!”, ca expresie a pocăinței și
penthosului lui.4
După trei ani, bătrânul Nicodim moare, iar tânărul Grigorie se mută (pe la 1321) în Lavra
Sfântului Atanasie, petrecând în ascultare la trapeză și la strană timp de trei ani, după care, din
dragostea de liniște și izolare, a plecat într-un loc retras numit Glosia, unde mai înainte se
5

2
G.Mantzaridis, Palamicele, ed.Pournara, 1998, p.24
3
Sfântul Filotei, Op.cit., p.28: ,,Deci acest minunat Grigorie a avut astfel de părinți după trup, așa cum trebuia să-i
aibă un astfel de om”.
4
Ibidem, p. 16.
nevoiseră renumitul Nichifor, învățătorul metodei isihiste, și Teolipt, învățătorul Sfântul
Grigorie, iar acum se nevoiau bărbați sfinți precum Kallist, viitorul patriarh, Kallist Katafighiotul
și Ilie Seliotas, iar învățătorul lor era un mare isihast al timpului, pe nume Grigorie.
Desele incursiuni ale turcilor îl siliră pe Grigorie după doi ani (prin 1326) să se mute cu
grupul întreg de 12 monarhi isihaști la Salonic.5 Aici este hirotonit preot și apoi se retrage cu
grupul întreg într-un schit de pe muntele de lângă Veria, într-o regiune de aromâni. Trecea acum
în treizecelea an al vieții și era sănătos la trup, fără să fie atins nici de cea mai mică boală, și d
aceea începe o asceză aspră, cu post și privegheri, ca să-l supună total duhului, dar și cu trezvie,
vărsarea lacrimilor și în unire și comuniune directă cu Dumnezeu prin rugăciune neîncetată.
După cinci ani (prin 1330-1331), silit de desele incursiuni ale sârbilor, se duce iarăși la Athos,
așezându-se în schitul sfântul Sava de lângă Marea Lavră. Aici Sfântul ajunge la desăvârșirea ,,în
faptă și contemplare”6, se învrednicește de ,,teologia cea înaltă”, de harisma vederii cu duhul și
de harisma cuvântului, în urma unei viziuni în care un bărbat minunat i-a poruncit să transmită și
celorlalți această băutură dumnezeiască car se revarsă din el.7 Astfel, prima lui lucrare a fost
,,Viața lui Petru Athonitul”.
Luptele lui pentru păstrarea dreptei-credințe, viața lui sfântă, minunile săvârșite atât în
viața, dar mai ales prin moaștele sale după adormire, au facut ca el sa fie cinstit ca sfânt imediat
după trecerea la Domnul la mănăstirea Vlatadon, unde I s-a pictat icoana chiar înainte de
canonizarea sa. Canonizarea lui s-a făcut în timpul patriarhului Filotei prin actul din aprilie 1368,
când a fost trecut ca sfânt în calendarul Sfintei Sofia. El este sărbătorit de două ori, o data în ziua
adormirii lui la 14 Noiembrie, iar cealaltă data în Duminica a doua a Postului Mare după
Duminica Ortodoxiei, ca unul ce a dus triumful Ortodoxiei în fața ereziilor.

Capitolul II – Omiliile
5
Filotei, Op.cit., p. 94. Atunci a plecat din munte și Sfântul Grigorie Sinaitul împreună cu ucenicii săi Isidor și Kallist,
viitorii patriarhi. De aceea, este imposibil ca Sântul Grigorie Palama să nu fi avut nici un contact cu acesta, ci, ceea
ce este foarte probabil, a primit poruncă de la acesta din urmă să nu-I pomenească numele în fața oamenilor,
pentru a ramâne în anonimat.
6
Ibidem, p. 120.
7
Ibidem, p. 142-144.
 2.1 Învățătură teologică
Fără îndoială Sfântul Grigorie Palama a fost cel mai mare teolog al secolului al XIV-lea
și unul dintre cei mai mari teologi ai tuturor timpurilor. Noi ortodocșii îl
considerăm ,,luminătorul ortodoxiei”, datorită importanței teologiei lui pentru dogma și
spiritualitatea ortodoxiei. El este cel care a avut de la Dumnezeu misiunea de a scoate învățătura
teologică dintr-o stare de blocare în tipuri și șabloane teologice repetate stereotip, care a avut
consecințe directe grave asupra vieții duhovnicești. Fiind un mae ascet și trăitor în Hristos, a
reușit să prezinte într-o sinteză armonioasă tezaurul teologic și duhovnicesc, așa cum în mod
deosebit acesta a fost exprimat în perioada bizantină medie și cea târzie.8
Deci, el este teologul isihasmului, al acestei mișcări duhovnicești sublime, pentru că
isihastul prin asceza lui pătrunde în adâncurile insondabile ale strălucirii dumnezeiești și trăiește
lumina taborică necreată. El nu aduce o învățătură nouă, așa cum a fost acuzat de adversarii săi
de atunci și este acuzat și astăzi de teologii romano-catolici și nu numai, ci adâncește și
reformulează gândirea patristică autentică, pentru a face față noilor erezii din timpul lui.
Sfântul Grigorie Palama a fost un isihast care a trăit mulți ani în tăcere și isihie și nu ar fi
fost poate cunoscut dacă nu izbucnea controversa isihastă, atunci când a fost pusă în pericol
învățătura Ortodoxiei. Fiind isihast, accentuează în scrierile lui duhul adânc al teologiei isihaste,
care reprezintă expresia autentică a trăirii în Biserică.
Pentru a înțelege cineva în adâncime învățătura lui Palama și pentru a fi de acord cu ea,
trebuie negreșit să-și schimbe viața în acord cu spusele lui. Numai așa putem înțelege faptul că
Sfântul Grigorie Palama este cel mai răstălmăcit Părinte al Bisericii și poate cel mai hulit.
Teologii occidentali, crescuți în duhul raționalismului, nu acceptă învățătura lui, în special cea
despre distincția dintre ființă energiile necreate ale lui Dumnezeu. Jugie susține că această
învățătura a Sfântului este o invenție în cadrul teologiei creștine și este necunoscută chiar și în
tradiția patristică răsăriteană, iar E.von Ivanka încearcă sa demonstreze că această învățătura nu
se fundamentează nici scripturistic, nici patrisitc, ci provine din filozofia neoplatonică.
Însă, chiar si teologi ortodocși, cultivați în duhul teologiei occidentale, au luat o atitudine
negativă în fața învățăturii lui Palama. Profesorul Trembelas în Dogmatica lui folosește numele
Sfântului de trei ori, de două ori să ne informeze că a scris anumite lucrări dogmatico-polemice
și a treia oară să-l acuze că folosește triada omenească minte-cunoaștere-iubire sub influența
scolasticilor occidentali, căutând analogii pentru viața și modul de existență al Treimii.

7
Dar cea mai gravă acuză o aduce Sfântului în lucrarea sa Misticism, apofatism și teologie
catafatică, unde îl acuză că într-o oarecare măsură a fost atras de adversarul său Varlaam într-o

8
G. Mantzaridis, Palamicele, ed.Pournaras, 1998, p.79.
direcție total contrară lui cu pericolul introducerii ideii de compus în ființa cea simplă a lui
Dumnezeu. În același duh, scrie despre Sfântul Grigorie și profesorul român P.Răzuș, care,
vorbind despre vederea isihastă, nu o consideră un act de apofatism ci ,,mai mult un emotivism
marcat de iraționalitatea”, iar mai apoi spune că învățătura Sfântului Grigorie ca și a celorlalți
teologi mistici, nu este o glumă, ci numai o teologumenă.9
Bineînțeles că aceste acuze grave și total nefondate patristic ale acestor teologii de mai
sus își vor găsi replica în continuarea acestei prezentări.

2.2 Biserica, Scriptura, Tradiția

9
P.Răzuș, Teologia Ortodoxă contemporană, 1989, p.633-642.