SFÂNTUL GRIGORE PALAMA, APĂRĂTOR

AL MONAHISMULUI, AL PRACTICII
ISIHASTE ŞI AL ÎNVĂŢĂTURII ORTODOXE
DESPRE ENERGIILE DUMNEZEIEŞTI
NECREATE: CONFRUNTAREA CU
VARLAAM DIN CALABRIA;
Pr.Ungureanu Ciprian Daniel- Parohia Almaș
23 august 2022
 CE ESTE ISIHASMUL?
 Isihasmul a pornit sub influenţa scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul
(sec. V) şi a lui Simeon Noul Teolog († 1022) în Muntele Athos, unde unii
monahi se dedară vieţii contemplative.
 Isihasmul este prin urmare atât o teorie cât şi o practică religioasă. În sens
isihast, teologia nu este numai un discurs despre Dumnezeu, este în acelaşi
timp şi un mod de viaţă creştin.
 Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugării dedaţi acesteia se
retrăgeau în locuri singuratice şi prin concentrarea gândului la rugăciune
și prin contemplare continuă se ridicau să vadă lumina dumnezeiască cea
necreată, pe care au văzut-o Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan, la
Schimbarea la Faţă pe Muntele Taborului.
 Isihaştii ajungeau la această stare printr-un exerciţiu mental repetat
constând în rostirea şi repetarea continuă a unei scurte rugăciuni, această
scurtă rugăciune fiind cunoscută astăzi drept Rugăciunea inimii: „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.
 Miezul doctrinei isihaste care s-a impus în Ortodoxie consta în faptul că
fiinţa lui Dumnezeu, inaccesibilă omului, şi energiile Sale divine nu sunt
separate, deşi se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung
energiile sau puterile divine, nu fiinţa Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa
Sa rămâne inaccesibil oamenilor.
 Sfântul Grigorie ne învaţă că dacă un monah are avere adusă din lume sau
căpătată în mănăstire, de fapt, el nu s-a retras deloc din lume.
 Susţinătorii isihasmului au fost: Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul
Tesalonicului, canonizat sfânt în anul 1368, în sinodul prezidat de ucenicul
sau, patriarhul Filotei Cokkinos (1353 – 1354; 1364 – 1376), fiind sărbătorit
în fiecare an în Duminica a II-a din Postul Pastelui; Grigorie Sinaitul (†
1346), Nil Cabasila († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a
murit în 1363, fără să îşi fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburărilor
interne prin care trecea atunci Tesalonicul, nepotul său, Nicolae Cabasila (†
după 1371), şi arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului († 1429).
 Între cei mai mari adversari ai isihasmului au fost: Varlaam din Calabria,
Grigorie Achindin, Grigorie şi Nichifor Grigoras († 1360), monahul athonit
Dimitrie Kydones († după 1397) şi canonistul Constantin Armenopoulos (†
pe la 1380)
 SFÂNTUL GRIGORE PALAMA-
UN ISIHAST AUTENTIC
 Sfântul Grigorie Palama a trăit această isihie ortodoxă. Mai întâi a
căutat un loc retras în Sfântul Munte şi s-a rugat Domnului zi şi
noapte. Apoi, a ajuns şi la isihia lăuntrică. Trăind în cadrul acestei
atmosfere duhovniceşti isihaste, el a ajuns la cu­noaşterea lui
Dumnezeu.
 Sfântul Grigorie susţine faptul că ţinta omului este de a propăşi de la
starea de chip la asemănarea cu Dumnezeu. În căderea sa, omul şi-a
pierdut sensul normal al existenţei sale, către asemănare, iar chipul
s-a întune­cat. De aceea, el trebuie acum să-şi refacă chipul. Dar
aceasta nu poate avea loc prin intermediul "înţelepciunii trupeşti".
 Deoarece întunecarea chipului apare ca urmare a păcatului, aceasta
înseamnă că atunci când păcatul este îndepărtat, când omul ajunge la
rugăciunea lăuntrică, când viaţa sa este în armo­nie cu poruncile lui
Hristos şi când ajunge la contemplarea lui Dumnezeu, atunci el se
află, de fapt, în chipul lui Dumnezeu.
 El se referă la situaţia Sfântului Ioan înaintemergătorul şi la Hristos Însuşi.
Înaintemergătorul, cel ce este mai mare dintre prooroci, a trăit încă din fragedă
vârstă în pustie, unde, subliniază el, nu exista vreo educaţie sau ceea ce
numeşte Varlaam filosofie mântuitoare. Nu existau cărţi acolo şi nici dascăli ai
înţelepciunii lumeşti. Şi des­coperim acelaşi lucru în viaţa lui Hristos. Atunci
când un tânăr L-a întrebat ce trebuie să facă pentru mântuirea sa şi pentru a
dobândi viaţa veşnică, El nu a spus: "Dacă vrei să fii desăvârşit, însuşeşte-ţi
educaţia lumii, grăbeşte-te să-ţi însuşeşti cunoaşterea ştiinţelor, dobândeşte
ştiinţa ştiinţelor", ci i-a spus: "Vindeţi toate averile şi dă-le săracilor, ia-ţi
crucea şi urmează Mie". Tocmai de aceea pentru a-i ruşina pe înţelepţii acestei
lumi, Domnul şi-a făcut ucenici din pescari fără educaţie.
 „Inima noastră este locaşul inteligenţei şi, de fapt, ea este primul organ
inteligent al trupului". De aceea, este absolut necesar ca cei ce doresc să se
bucure de pace lăuntrică, să-şi introducă mintea în inimă.
 Când ascetul ajunge în această stare de isihie, el primeşte darul facerii de
minuni, precum şi darul înainte vederii sau al cunoaşterii lăuntrice, atunci când
vede clar chiar lucruri care au loc foarte departe. Ascetul ajunge la trăirea şi
descoperirea nu numai a lucruri­lor care se întâmplă în prezent sau a celor care
au avut loc în trecut, dar şi a celor ce se vor întâmpla în viitor. În acest fel el
capătă cunoaştere duhovnicească.
 SF. GRIGORE PALAMA, APĂRĂTOR AL
ÎNVĂŢĂTURII ORTODOXE DESPRE ENERGIILE
DUMNEZEIEŞTI NECREATE

 Prin cuvintele „energii necreate ale lui Dumnezeu” se înţeleg lucrările felurite ale lui
Dumnezeu prin care El lucrează şi a lucrat din veac la facerea şi conducerea lumii văzute şi
a celei nevăzute.
 Energiile necreate izvorăsc din dumnezeirea comună a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei
Treimi. Prin energiile necreate se împărtăşeşte omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinţa
Sa, care rămâne pururea neatinsa de vreo zidire a Sa văzută sau nevăzută.
 Din aceste multe energii este bine a cunoaşte măcar pe unele din ele, care sunt:
 puterea Sa cea atotcreatoare şi nemărginită (Psalmul 32, 6 şi 13);
 puterea Sa cea atotştiutoare (I Regi 2, 3; Iov 9, 4 şi 12 – 13);
 puterea Sa cea atotsfinţitoare (Isaia 57,15; Ieremia 1, 5; Galateni 1,12)etc.
 puterea Sa cea atotvăzătoare (Psalm 32,13),
 puterea Sa cea atotcuprinzătoare
 pronia Lui după cuvântul: „Cel ce dă hrană la tot trupul...” (Psalm 135, 25).
 înţelepciunea şi atotştiinţa lui Dumnezeu (I Regi 2, 3; Iov 12, 13; Pilde 8, 14)
 Sfântul Grigorie este teologul Luminii necreate.
 Una dintre învăţăturile fundamentale ale Sfântului Grigorie Palama este aceea
referitoare la esenţa şi energiile lui Dumnezeu.
 Energiile lui Dumnezeu sunt fără de început, veş­nice şi necreate. Deci, aşa
precum esenţa lui Dumnezeu este divină, aşa sunt şi energiile Sale. Acest lucru
este important pen­tru teologia ortodoxă, întrucât dacă considerăm energiile lui
Dumnezeu ca fiind create, atunci ar fi evidentă imposibilitatea îndumnezeirii
omului.
 Învăţăturile referitoare la esenţa şi la energiile necreate ale lui Dumnezeu nu
înseamnă diteism, întrucât energi­ile sunt permanent legate de esenţa
dumnezeirii şi, desigur, această diferenţiere nu afectează simplitatea
dumnezeiască, aşa precum existenţa Celor Trei Persoane Dumnezeieşti nu
afectează unitatea Dumnezeirii.
 Situaţia Ortodoxiei era destul de precară în vremea Sfântului Grigorie Palama;
ea era pe cale să devină lumească şi să se tran­sforme fie în panteism, fie în
agnosticism. Adepţii panteismului cred şi afirmă că Dumnezeu, în esenţa Sa,
poate fi găsit pretutin­deni în natură, şi, deci, atunci când admirăm natura noi
putem avea cunoaşterea lui Dumnezeu. Agnosticul crede şi afirmă că este
absolut imposibil ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu doar prin simplul
fapt că El este Dumnezeu, iar omul este o fiinţă limitată şi, în felul acesta,
omul este complet incapabil de a ajunge la o adevărată cunoaştere a lui
Dumnezeu.
 DISPUTA CU VARLAAM

 Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din

Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi
astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din
comun.
 Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa
spirituală a isihaştilor. Susţinând imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui
Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o erezie.
 Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi
despre lumina necreată văzută de isihaşti.
 Varlaam afirma că partea cea mai nobilă a omului, cu ajutorul căreia
el poate ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, este raţiunea, şi numai
raţiunea este unicul instrument prin intermediul căruia se poate accede
la cunoaşterea lui Dumnezeu. Aşa încât el a ajuns la concluzia că
filosofii Greciei antice, care făceau apel îndeosebi la raţiune, au ajuns
la o mai mare cunoaştere de Dumnezeu decât Profeţii, care dădeau
atenţie lucrurilor exterioare, revelaţiilor şi viziunilor.
 Mitropolitul Isidor al Tesalonicului, după multe consultări cu alte persoane,
hotărî să-l cheme din Sfântul Munte "pe înţeleptul Grigorie, cel cu darul
teologiei şi marea înţelepciune a Duhului, care prin darurile primite, talent şi
har dumnezeiesc, ar putea mai bine decât ori­care altul, să îndeplinească
această misiune”.
 Varlaam şi urmaşii săi afirmaseră că nu era normal să adu­cem mintea în trup,
şi, mai ales, în inimă. Ei afirmau că era nor­mal ca mintea să se afle înafara
trupului. Drept replică la această opinie, care are la bază concepţiile filosofice
ale lui Platon şi anume că trupul este temniţa sufletului şi că mântuirea omului
este echivalentă cu eliberarea sufletului din trup, Sfântul Grigorie aduce drept
argumente trei citate din Sfântul Apostol Pavel: "în urma Sfântului Botez,
trupul a devenit templul Duhului Sfânt în noi"; trupul este "lăcaş al lui
Dumnezeu" şi, în cele din urmă, Dumnezeu ne-a promis că "Voi locui în ei şi
voi fi alături de ei şi Le voi fi lor Dumnezeu".
 Varlaam susţinea că orice fel de lumină care este accesibilă simţurilor este
creată şi, de ace­ea, este inferioară gândirii, facultăţii raţionale a omului. El
susţinea că Lumina taborică, Lumina pe care Apos­tolii s-au învrednicit s-o
vadă pe Muntele Taborului, a fost o sim­plă apariţie şi un simbol exterior, ceva
ce acum este şi acum nu mai este, precum fulgerul, şi, de aceea, ea reprezenta
energii comune înţelegerii raţionale.
 Sfântul demonstrează că proorocii sunt incomparabil superiori filosofilor
deoarece ei au ajuns la contemplarea lui Dumnezeu, în vreme ce filo­sofii
emiteau doar ipoteze despre Dumnezeu.
 Vederea Luminii necreate repre­zintă îndumnezeirea omului, întrucât ea vine
odată cu trasfigurarea fiinţei umane, şi, desigur, reprezintă unirea omului cu
Dumnezeu. La Sfinţii Părinţi termenii "îndumnezeire" şi "unire" au aceeaşi
valoare, întrucât se referă la acelaşi lucru.
 În anul 1340 părinții din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul Sfântului
Grigorie, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul
Tomul Aghiorit. La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf.
Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axându-se pe ideea naturii luminii
de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de
vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se
descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a
fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici
create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind
anatemizat şi izgonit în Calabria.
VĂ MULȚUMESC!