Încălzirea globală

Încălzirea globală şi efectul de seră au fost descrise pentru prima oară de savantul suedez Svante
Arrhenius. Gazele cu efect de seră din atmosfera Pământului, ca dioxidul de carbon, oxizii de azot,
vaporii de apă şi metanul, contribuie la captarea căldurii solare în atmosfera terestră şi împiedică
revenirea unei cantităţi prea mari de căldură în spaţiul extraplanetar. Dacă în atmosferă nu ar exista
aceste gaze, temperatura Pământului ar fi prea scăzută şi viaţa nu ar fi posibilă. Problema constă în
faptul că în urma activităţii umane din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră sunt eliberate în
atmosferă, astfel că este reţinută prea multă căldură. Pe parcursul secolului XX, Pământul s-a încălzit cu
0,5°C şi o creştere în continuare chiar numai cu câteva grade ar deregla echilibrul său natural. Calotele
glaciare de la poli s-ar topi, ducând la cresterea nivelului mării şi multe câmpii litorale ar fi acoperite de
ape. Schimbările climatice ar afecta plantele şi animalele, care, probabil, nu vor putea să se adapteze
destul de repede la noile condiţii.