Constelatii Diamantine, Nr. 14 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 10 (14)
Octombrie 2011
George POPA
Avatarurile modernit#]ii
Ce se ntelege prin notiunea de modern,
de modernitate? Acceptia curent este cea
de o nou treapt evolutiv sau chiar mu-
tational, depsirea unei traditii, pe plan fie
social, politic, juridic, dar mai cu seam spi-
ritual. Astfel, n acest sens, spiritul moderni-
ttii a functionat si n alte culturi si civilizatii
nc din vechime. De pild, foarte modern a
fost prima religie monoteist creat de fara-
onul vizionar, Akhenaton (Amenofis IV), care
nfptuia dou revolutii spirituale de necon-
ceput pentru vremea sa (sec. XIV .H.): insti-
tuia o religie cu un singur zeu, nlturnd
pletora de zei zoomorfi, iar pe de alt parte,
proclama egalitatea tuturor oamenilor n fata
unui dumnezeu unic. Flagranta incompatibi-
litate cu momentul istoric n care a aprut a
Iman Maleki - Composing Music Secretely
continuare n pag. 13
George Popa, Avatarurile modernittii ..............
..................................................................pp. 1,13-15
Janet Nic, O pinie, dou pinii .....................p. 3
Doina Drgu(, Turul promotional pe Dunre ..p.4
Aspecte de la Promotional Danube Tour ....p. 5
Al. Florin Tene, Viata satului romnesc i a
trii n literatura epistolar (I) ................pp.6,7
Mariana Vicky Vrtosu, Suferintele unui
redactor ..............................................................p. 8
Cristian Petru Blan, Noi relevri despre
opera lui Caragiale ..................................pp. 9,10
Iulian Chivu, Viata dup Matei ............pp. 11,12
George Filip, Lre des potes .......................p.16
Slavomir Almjan, Perpetua rostire .............p. 17
Mariana Zavati Gardner, Oglinda cu vise ...p.18
Ioana Stuparu, Trguiala..............................p. 19
Melania Cuc, Vraj(b)a clipei ........................p. 20
Adrian Botez, M-ntreab strmoii ..........p. 21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier (II) ................................................pp. 22,23
Carol Hryan, Sindromul Facebook....p. 23
Lucre(ia Berzintu, Interviu cu cineastul
Marcu Simionovici .................................pp. 24-28
Mihai Batog-Bujeni(, Netiutul frit al unei
poveti vechi; Misiunea...........................pp.29,30
Boris Mehr, Poeme.........................................p.30
Florin Mceyanu, Arta rupestr...................p.31
Gheorghe Neagu, Decoratia..................pp.32-34
Ioan Lil, Poeme..............................................p.34
Attila F. Balazs, Revolt.........................pp.35-37
Florentina Dalian, Mereu alti cltori .......p. 37
Llelu Nicolae Vlreanu(Srbu), Urme-n inima
cuvntului ........................................................p. 38
$tefan Lucian Mureyanu, Depeizarea egoului
n romanul superrealist .................................p. 39
Emil Bucureyteanu, Nemuritorii din Agapia
.....................................................................pp. 40,41
Gheorghe A. Stroia, Pictorul iranian Iman
Maleki sau Fascinatia artei... ..........pp.42,43
Nicolae Blaya, Povestea, cumpn ntre cer i
pmnt .......................................................pp. 44,45
Marinela Preoteasa, Florentin Smarandache i
matematica literelor ................................pp.46,47
Rafaela Tristaru, Ppua de sticl sau
Calea spre lumin.......................................p.48
Anton Vasile, Despre adevratele valori ale
existentei ...................................................pp.49-51
Constantin E. Ungureanu, Costel Rducan,
profesor i literat .....................................pp. 52,53
Costel Rducan, Dincoace de Utopia ..........p.53
Nicolae Mihu, Constelatii epigramatice .......p. 54
$erban Codrin, Testamentul din strada
Nisipuri .....................................................pp. 55-57
Dan Cpruciu, Tentativa de modificare a
testamentului ....................................................p.58
Ion Cnvoiu, Constelatii epigramatice .....p. 59
Octavian Lupu, Schit de studiu a Bibliei
dintr-o perspectiv de ansamblu ................p. 60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 10(14)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/constelatii_diamantine
3
Iman Maleki - Clouds
PCLITELNIC
n fa(a PUTERII trebuie s ai puterea de a fugi.
S scpm de vrtoyenia Materiei, ne dematerializm,
ne n(rcm de clorofila lucrului matern.
Realul nu mai e lucru, ci cuvnt, cuvntul nu mai e LIMB
imperialist yi terorist, ci limbaj strveziu
care ne furnic asemenea unui curent electric, plcut dozat.
Con(inutul curge ca lichidul din ciurul Conceptului suveran.
Nu mai e vorba de act, de impact sau de contact,
ci, pur yi simplificat, de un pact de neagresiune,
semnat numai de om, nu yi de REAL.
Realul care latr, nu muyc!, spune gazda,
dar, oare, Realul, srcu(ul de el, o yti trebuyoara asta?
Nu mai e interes, zice-se, meschin, ci gratuitate congratulat.
Se nscuneaz un parfum alegoric yi o atitudine de placebo.
Se instaureaz un ppuyism yi un sforism angelic
la care copiii pn la optzeci de ani
nu pot lua parte dect cu acordul prin(ilor.
RETORICA, umflat n pene ca un pun,
se d fazan , ciripind pe ram o algebr incolor,
inodor yi insipid, dincolo de mzga psihologiei
colcind de pofte lumeyti. Gestul este pus n ram
yi devine icoan. Rzboaiele se clugresc sub masca
spectacolelor de artificii. Nu mai avem nevoie de nevoi,
ci avem nevoie numai de dorin(e, denudate frumoase fr corp,
pe care le srutm numai n gnd, seara,
cnd le acoperim cu plapuma, s nu rceasc, mititelele!
Devenim specialiyti n DORINTE, vampiri care sug
nu sngele boborului, ci yansa noastr de a muyca
din cltita REALULUI, singura adevrat yi cu gust!
CERU-I CER
$I LERU-I LER
De cnd au mijit zorii vie(ii, omul s-a legnat
ntre dou ceruri:cerul astral yi cerul gurii.
Amndou au fost la fel de importante, deyi unul
de neatins, iar cellalt la ndemn. Cer sub cer.
Cerul gurii sub cerul astral. Pendulnd ntre
Sfnta Scriptur yi Sfnta Friptur, omul a dat dreptate
cnd uneia, cnd alteia, cnd amndurora. Zeii cerului
cosmic, ngerii, arhanghelii yi heruvimii s-au dn(uit,
n aceeayi hor, cu zeii cerului gurii. Profana Tocni(
n-a fost niciodat mai prejos dect divina Afrodita.
Plebeea $unc a strlucit pe cerul gurii ca ngereasca Lun,
clugrita Jumar a pedagogit sfioasele papile gustative,
nnobilnd iarba limbii. Mria Sa Crnatul, beizadeaua Drob,
prin(esa Musaca,muica Saramura yi infanta Piftie au fost,
rnd pe rnd, arhanghelii de serviciu,heruvimii de ograd
ai bietului om. Tmie yi jar, ambrozie yi fiertur,
iluzie yi foame, nectar yi sete, iat
ra(ionamentele crnii,filozofia venelor yi teoria arterelor.
Marile biblioteci ale lumii contra buctriilor - micile
biblioteci ale lumii. Farfuriile contra astre, tacmurile
contra constela(ii, gust contra dezgust, mirodeniile contra
mironosi(e, saliva contra uscciunii. Pinea, colacul, turta
yi mmliga au fost yi sunt evangheliile gurii citite zilnic
de tot flmndul yi nsetatul.
Am senza(ia, deloc papilo-gustativ, c nu n cerul cosmic,
ci n cerul gurii, LA NCEPUT A FOST CUVNTUL!
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
44
Motto:
Prieteni dragi, acum porni-vom
Pe malul Dunrii cel clar
Si vom porni nu pe o nav
Ci pe-un vapor imaginar.
Cum fierbe apa n cazane
i sar dintr-nsa stropi mruni
a-i i Dunrea cnd fierbe
n marele cazan de muni...
.............................................
Acum Dunrea trei brae
ntinde ctre-al mrii val
i cu trei brae-mbreaz
ntinsul mrii de opal.
Nicolae Labiy, Dunrea
Pe unde trece, Dunrea unete oameni
i destine. Este un ru plin de viat i de
linite.
Dunrea reprezint, alturi de Carpati si
de Marea Neagr, una din componentele ma-
jore ale cadrului natural, fat de care definim
asezarea Romniei pe continent.
Marele savant Grigore Antipa spunea
despre Dunre c este cea mai mare comoar
cu care natura a nzestrat tara noastr.
Din cele mai vechi timpuri, Dunrea a fost
o cale naval de transport, legnd statele ri-
verane. Mai mult de o treime din suprafata
bazinului hidrografic si aproape o doime din
lungimea cursului navigabil se gsesc pe te-
ritoriul Romniei. Ea adun aproape toate
rurile de pe teritoriul trii noastre, fcnd
ca reteaua hidrografic s fie unitar.
Izvorste din Muntii Pdurea Neagr din
Germania, prin dou izvoare - Brigach si Breg
-, si se vars n Marea Neagr prin trei brate:
Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. n drumul su
ud teritoriul a 10 tri si 4 capitale.
La punctul de izvor al fluviului, se afl un
complex statuar, reprezentnd dou femei, o
mam, simboliznd Europa, ce i arat fiicei
sale, Dunrea, calea pe care trebuie s-o urmeze.
De la izvoare si pn la vrsare, Dunrea
strbate variate forme de relief, care imprim
cursului su cnd un aspect de fluviu n-
valnic de munte, cnd un aspect de fluviu
de ses, cu ape linistite. Ea nfrunt mai multe
culmi muntoase ale sistemului alpino-car-
patic, dltuind peisaje de o rar frumusete,
mpodobite de om cu numeroase castele me-
dievale sau cu asezri pierdute n vegetatie.
Sectorul superior (de la izvoare la Viena)
este tipic montan, cu o vale ngust si a-
dnc, cu pante abrupte. Sectorul mijlociu
(de la Viena la Bazias) ocup cmpia slab
accidentat a Panoniei. Valea e larg, cu albie
meandrat si lunca bine dezvoltat. Printre
culmi montane formeaz defilee (Portile Un-
gariei, Portile Visegradului), unde valea se
ngusteaz. Sectorul inferior reprezint Du-
nrea romneasc pe 1075 km (38%) de la
Bazias, unde fluviul intr n tar, si pn la
Sulina.
Turul promotional pe Dunare a durat 10
zile (03.09-12.09.2011), fiind un program
gratuit pentru jurnalisti internationali si lo-
cali, conceput pentru a arta frumusetile na-
turii, obiective turistice, istorie, buctrie si
oferta turistic local a ntregii zone trans-
frontaliere Bulgaria si Romnia, de la Portile
de Fier pn la Delta Dunrii.
Turul promotional pe Dunare a urmat
itinerariul: Drobeta Turnu Severin, Eselnita,
Orsova, Cetate, Calafat, Vidin, Belogradchik,
Kozlodui, Oryahovo, Nikopol, Svistov, Dve
Mogili, Ruse, Tutrakan, Srebarna, Silistra,
Clrasi, Mcin, Tulcea.
Printre obiectivele vizitate: Decebalus
Rex, Fortreata Baba Vida, Pestera Mgura,
Rezervatia natural de la Srebarna, Stncile
din Belogradchik, Nava Radetzky, Mns-
tirea Basarbovo, Delta Dunrii.
Despre Decebalus Rex, Fortreata Baba
Vida si Pestera Mgura am vorbit n numrul
trecut al revistei. Acum vom vorbi despre
stncile din Belogradchik si Delta Dunrii.
Belogradchik, n traducere - orsel alb,
se afl la poalele dealurilor de lng Muntii
Balcani, la est de granita cu Serbia si la 50 de
km de Dunre. Orasul este cunoscut pentru
formatiunile calcaroase impresionante, asa-
numitele roci Belogradchik, ce acoper o zon
de 90 de km ptrati si ating chiar 200 de metri
n nltime.
Natura a sculptat stncile de la Belo-
gradchik, prefcndu-le n creaturi mitolo-
gice, oameni, animale si psri. Multe din ele
au legende foarte interesante si denumiri pre-
cum: Adam si Eva, Elev, Ciobanul, Dervisul,
Kamila, Ciupercile, Burlac, Madona, Haiduc
Velko, Pin etc. Culoarea rosiatic a rocilor
este cauzat de oxizii de fier.
Delta Dunrii (3.446 kmp), aflat n mare
parte n Dobrogea, Romnia, si partial n U-
craina, este cea mai mare si cea mai bine con-
servat dintre deltele europene.
Delta Dunrii a intrat n patrimoniul mon-
dial al UNESCO n 1991, este clasificat ca
rezervatie a biosferei la nivel national n Ro-
mnia si ca parc national n taxonomia inter-
national a IUCN.
Prima stire istoric despre Delta Dunrii
ne-a lsat-o Herodot, printele istoriei, care
descrie intrarea flotei persane a lui Darius
prin Delt, dup ce poposise la Histria.
Delta Dunrii este cea mai umed zon a
Europei, cea mai joas si mai nou regiune
de cmpie, unde domin preponderent su-
prafetele cu nltime mic n raport cu nivelul
zero al Mrii Negre.
Vegetatia deltei este reprezentat n mare
parte de o vegetatie specific mlastinilor -
stuf, papur, rogoz. Fauna contine mai mult
de 320 de specii de psri si peste 45 de
specii de peste de ap dulce. Delta este locul
unde milioane de psri din diferite colturi
ale Pmntului (Europa, Asia, Africa, Marea
Mediteran) vin s cuibreasc. Speciile ma-
jore de pesti n cadrul Deltei Dunrii sunt
stiuca si somnul.
Turismul n Delta Dunrii se desfsoar
de-a lungul traseelor aprobate, care exclud
accesul turistilor n zonele care au regim de
protectie integral.
Delta Dunrii este unica delt din lume,
declarat rezervatie a biosferei. Suprafata
Deltei creste anual cu aproximativ 40 de metri
ptrati. Aici se ntlnesc singurele pduri de
nisip din Romnia, pdurea Letea si pdurea
Caraorman, aici crescnd liane ale cror lun-
gimi pot ajunge pn la 25 de metri.
Doina DR~GU}
5
Aspecte de la Promotional Danube Tour
Cin trneasc la Belogradchik, Bulgaria
n vapor, pe Dunre, n Delt
Stncile de la Belogradchik, Bulgaria
n fata Hotelului Delta din Tulcea
n Delta Dunrii
n Delta Dunrii
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 10(14)/2011
De multe ori s-a pus ntreba-
rea: ce este scrisoarea si ce loc
ocup ea n cadrul literaturii, ce
statut are? n acest context, nu
putem s ne oprim asupra Scri-
sorilor persane, ale binecunos-
cutului Montesquieu, care intr
n alt categorie, fiind eseuri po-
litice si filozofice, si nici la Scri-
sorile lui Eminescu, sau Ion Ghi-
ca, recunoscute ca opere ce intr
n categoria memorialisticii.
n discutia noastr intr scri-
soarea particular, familiar,
asa cum au cultivat-o scriitorii si
oamenii de rnd. Asa cum au pro-
movat-o, urcnd-o n vrful cele-
brittii, Cicero, Voltaire, Doamna
de Sevigne sau, la noi, M. Kogl-
niceanu, Al. Odobescu, I. L. Ca-
ragiale sau Duiliu Zamfirescu.
n acceptia comun, scrisoa-
rea ni se dezvluie ca un mesaj
ce emite gnduri si sentimente
ctre un destinatar, fr pretentii
artistice si literare. De multe ori,
ne ntrebm ce confer scrisorii
valoarea literar? Despre acest
statut al scrisorii au scris Eugen
Lovinescu, George Clinescu,
Serban Cioculescu si altii.
Scrisoarea nu este un dicteu
automat, n care filtrul ratiunii ar
fi nlturat. Faptul c tonul se
modific de la un destinatar la
altul, cum este cazul la Duiliu
Zamfirescu, ne dovedeste c are
loc o selectare a spontaneittii.
n unele scrisori, autorul roma-
nului Viata la tar se interesea-
z de viata tranilor din Plinesti,
satul natal, de lng Rmnicu S-
rat. Corespondenta acestui autor
tinde s pun n umbr poezia si
romanele, n comparatie cu cea a
lui Ioan Slavici, care este inexpre-
siv si nu egaleaz cu Moara
cu noroc sau Popa Tanda.
Att Caragiale, n corespon-
Via]a satului rom@nesc [i a ]#rii
\n literatura epistolar#
(1)
denta cruia descoperim nevoia
de dialog, legat de crciuma din
Ploiesti, sau Gib Mihescu, abor-
dnd probleme de cultura vitei
de vie, de pe Dealul Viilor din
Drgsani, scriitorii, n postura
lor de epistolari, nu izbutesc n-
totdeauna s-si ignore conditia
lor de artisti, de personaje de-
prinse a se adresa unui public.
Aceast observatie a subliniat-
o Clinescu, n genul epistolar,
n volumul Scriitori strini ap-
rut la E.L.U, 1967: Scrisoarea
n general uzeaz de anume con-
ventii, de procedee retorice spe-
cifice, i oricine tiind c are un
public, fie i de o singur per-
soan, compune mai mult sau
mai putin contient. Ct despre
scriitor, acesta, avnd obinu-
inta, pe de o parte, de a trans-
forma totul n fictiune, de a se
transporta pe sine n plan ideal,
iar pe de alta, intuind c scriso-
rile sale vor cdea pe minile
posterittii, el e mai atent ca
oricare altul la compozitie.
Unul dintre participantii la
revolutia din 1848, Ion Heliade
Rdulescu, care a fost silit s por-
neasc pe drumul pribegiei, n
scrisorile sale trimise se vait de
dorul de tar, de Trgoviste, lo-
cul su natal, de dasclul Alexe,
din Bucuresti. n momentul iz-
bucnirii revolutiei, Eliade este
ncurajat si de o serie de mpre-
jurri, cum ar fi primirea sa tri-
umfal n Bucuresti, care i d-
deau sentimental grandorii si al
unui destin providential: Cnd
am intrat n Bucureti, asear,
era toat cetatea la barier pe
Podul Mogooaiei i pn la
palat, palatal era plin de lume
i iluminat. La barier mi-au
desprins caii i n aclamatii ne-
precurmate traser trsura cu
minile pn la palat, n fug.
De pe toate ferestrele ploua flori
i coroane. S triasc Eliad
ce-a murit i-a nviat era ne-
contenita strigare (scrisoare
ctre sotia sa din 3 iulie 1848 -
Magazin istoric, 1968, nr. 7-8,
p.114-116)
Autorul poeziei Zburtorul
se socotea privit cu invidie si c-
zut prad intrigilor, iar cinta a
devenit un laitmotiv al Scriso-
rilor din exil: Cine m-a pus a-
mi sacrifica zilele i noptile, s
detept opinia?, se va ntreba
el. ntr-o scrisoare ctre Barbu
Stirbey: ( ) cci pricepea ea
ce ntelegi Domnia-Ta cu tara;
cel putin se linguea c tara
este dumneaei ct vei domni
Gospodria Ta. (Fr dat). n
alt scrisoare, scris n tonul pro-
fetic, retoric si mesianic, n felul
Cntrii Romniei, de Alecu
Ruso, poetul scrie: O, Romni!
Romni pe Sincai (l lsati)
a muri ceretor () O, Romni!
Din streini ce venir la voi, toti
v amgir, toti v despoir,
toti se navutir din drepturile
i patrimoniurile voastre i toti
v batjocorir, v trdar, v
njurar, v calomniar
(Ctre G. Grdisteanu, 27 aug./ 8
septembrie 1852).
Corespondenta lui Nicolae
Blcescu, lipsit de culoarea si
savoarea epistolelor lui I. Ghica,
sau ale lui M. Koglniceanu, care
aveau un farmec si savoare lexi-
cal, este, n primul rnd, oglinda
nflcrat a vocatiei de revolu-
tionar vizionar si iubitor de isto-
rie. n rndurile ei, scrise la repe-
zeal, de parc ar fi continutul
unor telegrame, descoperim gn-
durile unor sperante pline de pa-
triotism. Acestea fiind ncrcate
de o structur romantic. Bl-
cescu era obsedat de ideea revo-
lutiei si a unirii pn la sacrificiul
de sine. Moartea eroic i apare
ca un ideal suprem, precum daci-
lor: ...i eu s-ti spun drept i
din fundul inimii, tie, Ghico, ca
mai bun prieten al meu, doresc
s mor, i de aceea s merg s
m bat.(Ctre Ion Ghica, 8 iunie
1849, Opere, IV, Corespondent,
p.187). Dup nfrngerea revo-
lutiei din 1848, autorul Istoriei
romnilor supt Mihai Vod Vi-
teazul crede n continuare ntr-
o revolutie viitoare, si de aici des-
tinul su de erou tragic, suferinta
moral, pe lng cea fizic, a ul-
timilor ani de viat. O aur a dem-
nittii lumineaz chipul revolu-
tionarului, care nu ntelege s-si
obtin sufragiile nici prin cereri
umilitoare, nici prin meschinria
trucurilor teatrale: nu tiam
dect o popularitate, aceea ce
e rezultatul faptelor mari i ade-
vrat folositoare. (Scrisoare
ctre A.G. Golescu,12/24 martie,
1849, Opere, IV, Corespondent,
p. 144). Corespondenta lui Bl-
cescu ne transmite ecoul ideilor
sociale si politice fundamentale
ale gnditorului. Descifrm n ea
preocuparea dramatic a unui iu-
bitor de tar si de ideea drepttii
sociale si a unittii nationale,
scriind profetic: Romnia va fi
iubita noastr (Ctre A.G. Go-
lescu, 4 martie 1850, Opere, IV,
Corespondent, p.278).
Scrisorile lui Mihai Kogl-
niceanu sunt prin excelent fa-
miliare si ele au fost expediate la
o vrst cnd viitorul scriitor si
om politic nu avea constiinta de
mai trziu. Ele ne apar ca o ex-
presie indiscutabil a naturaletei
si spontaneittii. El scria prin-
telui su c n Franta Slobo-
Al. Florin }ENE
7
Anul II, nr. 10(14)/2011
zenia mi-i mai scump dect un
rang mare i bogtia. Tot el, la
vrsta junetii, scria, prevestind
conceptiile omului politic de mai
trziu: Adevrata civilizatie
const n respectarea legilor, n
abolirea sclaviei care mai pe-
zist n tar la noi, spre ruinea
noastr, n egalitatea persoa-
nelor, fr deosebire de starea
social i de origin; ruine
moldovenilor care i pierd ast-
fel onoarea n ochii Europei!.
(Ctre surorile sale, 1/13 febr.
1837). Scrisorile lui Koglniceanu
l aseaz pe acesta n rndul ma-
rilor noastre talente epistolare, a
crui autenticitate complex, de
sensibilitate si de exprimare,
poate satisface cele mai nalte
exigente estetice.
La Vasile Alecsandri, predo-
min plcerea de a scrie. Aceeasi
bucurie o simte citind scrisorile
altora, ajungnd s fac abstrac-
tie de rolul lor de comunicare sau
de confesiune. Dragostea sa de
tar capt accente deosebite n
timpul Rzboiului de Indepen-
dent, cnd vitejia ostasilor nos-
tri i ntrece toate asteptrile:
Am nevoie s fiu scutit de orice
preocupare personal pentru ca
s admir n voie vitejia ndrjit
a tinerei noastre armate. Ce lu-
cru uimitor: nu-i aa? Simpli
trani, smuli de la plug, s de-
vin dintr-o dat eroi. Inima
mea a luat proportii care m
nbue de cnd cu cele petre-
cute la Grivita. n sfrit, suntem
cineva n lume. E mult! E mai
mult dect s-ar fi putut ndj-
dui. (Ctre Aglae Allaux, 5
oct.1877, n vol. V. Alecsandri,
Corespondent). Poetul si proza-
torul, care ne ncnt nu o dat
cu suvenirurile si memorialul su
de cltorie, si regseste ritmul
si n corespondenta particular.
Incendiul bisericii din Mircesti
este relatat ca o imagine cinema-
tografic: n satul Mirceti
exista o biseric veche, durat
din lemn de stejar i ornat cu
arabescuri foarte frumoase, pe
care le spase un sculptor ne-
cunoscut de-a lungul grinzilor.
Acel templu modest, cap dope-
r pierdut n cmp i nconjurat
de mormnturi, era deservit de
un preot care printre alte daruri
avea i darul betiei. ntr-o du-
minic, or fi acum ctiva ani,
prea sfintitul, doritor de a schim-
ba potirul pe stacan i de-a p-
rsi mai degrab altarul pentru
ca s se duc la crm, ceti li-
turghia din fug i alerg la ju-
pnul Moisi, uitnd s sting
lumnrile n biseric. Era vnt
mare n acea zi; vntul suflnd
printr-un geam stricat gsi de
cuvint a flfii perdeaua i a o
apropia de para unei lumnri.
ndat perdeaua lu foc i dete
foc bisericii... Palalae!! Templul
centenar arse din straine pn-
n temelie i se nlta la cer ca
fumul unei gigantice cdelnite.
(Ctre Titu Maiorescu, 25 martie,
1875, n vol. V. Alecsandri, Scri-
sori 1, pag. 6-7).
Tnrul Al. Odobescu se n-
tristeaz de situatia jalnic n
care a ajuns conacul si starea de
mizerie a tranilor, jefuiti ca la
drumul mare: Eu nsumi nu mi-
am putut stpni lacrimile v-
znd casa, grilajul prginit,
grdina fr teras i aleile
nengrijite; pe alocuri, drumu-
rile nu se mai cunosc, iar satul
e ntr-o stare de mare mizerie.
Arendaul acesta i-a ntrecut
pe ceilalti n escrocherii; tra-
nii cu totii sunt revoltati contra
lui i 11 dintre ei vor s plece
ncepnd de anul viitor; le pre-
tinde zile de clac mai mult de-
ct prevede legea; le ia pui i
cereale pentru orice fleac; n
sfrit, ncaseaz biruri ca pe
timpul domnilor fanarioti.
(Ctre Catinca Odobescu, 31/12
iulie 1856, n vol. Al. Odobescu,
Pagini regsite, editie ngrijit de
Geo Serban, Editura pentru lite-
ratur, 1956, p. 233).
Corespondenta lui Odobes-
cu ni se relev si ca un jurnal de
cltorie, care ajunge s se con-
funde cu notele de drum ale scri-
itorului. Publicarea ineditului
Epistolarium, continnd bru-
ioanele a peste 850 de scrisori
din tineretea lui Titu Maiorescu
pe cnd era la studii n strin-
tate, contureaz portretul tn-
rului intelectual pe deplin format
la 21 de ani. Mai trziu, criticul
de la Junimea avea o capacitate
de munc deosebit (nu cred
s fie astzi doi oameni n Ro-
mnia care s lucreze mai fr
preget dect nevast-mea i cu
mine - i scria lui Duiliu Zam-
firescu n 17/29 nov.1891, Duiliu
Zamfirescu si Titu Maiorescu n
scrisori, Editura Casa Scoalelor,
p. 361.)
Corespondenta lui Titu Ma-
iorescu ne descoper un intelec-
tual prin vocatie, care se intere-
seaz de situatia trii, nu numai
druit studiului. n timp ce pentru
Mihai Eminescu scrisoarea e un
accident n viata lui, de natur a-
i contrazice personalitatea si a-l
pune ntr-o stare afar din co-
mun, o recunoaste personal ntr-
o edificatoare autodefinire: Eu
pentru a scrie o epistol trebuie
s am o dispozitie deosebit de
uoar, nepotrivit oarecum cu
caracterul meu, () (Ctre I.C.
Negruzzi, 1871, n Convorbiri
literare, 1892, Numr jubiliar,
p.39). Dup ce nefericirea s-a
abtut pe de-a-ntregul asupra
poetului, scrisorile nu mai sunt
altceva dect sfsietoare mo-
mente ale tragediei: Eu a vrea
s scap ct se poate de curnd
i s m ntorc n tar, s m
satur de mmliga strmoeas-
c, cci aici, de cnd m aflu n-
am avut niciodat fericirea de-
a mnca pn la satiu. Foamea
i demoralizarea, iat cele dou
stri continue n care petrece
nenorocitul tu amic (Ctre A.
Chibici-Rvneanu, 12/24 ianuarie
1884, din sanatoriul Dobling din
Viena, n Convorbiri literare,
1906, p.1000). Aprecierea entu-
ziast a Epigonilor de ctre Ve-
ronica Micle l face pe Eminescu
s se confeseze: E o conceptie
pe care o furisem la Viena, ntr-
un elan de patriotism. Trecutul
m-a fascinat ntotdeauna. Cro-
nicile i cntecele populare for-
meaz n clipa de fat un ma-
terial din care culeg fondul ins-
piratiunilor. (Ctre Veronica
Micle, 8 noiembrie 1874, vol. IV,
p. 127).
Ion Creang n scrisori pare
un mucalit. Lui Slavici, om scolit,
i scrie n termini intelectuali:
Ca fiu din popor, admit ntru
totul prerile dv, la care ada-
ug: Dar oamenii notri de
stat. Ochi au i nu vd; urechi
au i nu aud, cci totdeauna au
luat crbunele cu mna srma-
nului tran, care la urma urme-
lor tot el a pltit gloaba. Vorba
ceea Capra b. i oaia trage
ruinea ( ). (Ctre I. Slavici,
21 octombrie1878, n I.E. Torutiu,
Op. cit. vol III, p. 119-121)
n secolul nostru, dac tinem
seama de mijloacele moderne de
transmitere (internet, telefonie
mobil etc), scrisoarea pare a fi
condamnat la pieire. Tocmai de
aceea aparitiile unor crti conti-
nnd corespondente sunt savu-
rate de cititori. Pe parcurs, voi
continua rsfoirea coresponden-
telor marilor nostri scriitori, pe
care le voi comenta.
Iman Maleki - All-alone
8
Anul II, nr. 10(14)/2011
Pentru c a trecut suficient
vreme de cnd am primit n dar
aceast carte, Suferinele unui
redactor, si pentru c nu pot fi
acuzat de nimic (redactorul-sef,
Doina Drgut, mi-a publicat deja
cteva recenzii de carte - aceast
succint prezentare nu poate fi
considerat un acont, n acest
sens), mi voi exprima sentimen-
tele vis-a-vis de lectura crtii mai
sus amintit, aprut la Editura
Alma, din Craiova, n 2006, n
conceptia scriitoarei Doina
Drgu(.
Nu voi pretinde c am des-
coperit tonalitti camilpetres-
ciene, c scriitoarea utilizeaz
aceleasi tehnici ale Hortensiei
Papadat Bengescu, c titlul este
de mprumut (cum remarc pro-
fesorul Ion N. Dinc, prefatatorul
crtii) etc. Am citit cartea, fr s
o prsesc mcar o clip, am ci-
tit-o pe nersuflate, captivndu-
m tocmai prin felul monografic
al acestui gen de jurnal.
Monitorizat, cu fiecare pa-
gin descopeream o personali-
tate demn de apreciere; de fapt,
dac m gndesc bine, descope-
ream dou personalitti: una pe
care o conturau datele scrise, iar
pe cea de-a doua, o contura mo-
dul de expunere, exactitatea re-
latrii, tonul cald, tandru, fraza-
rea mbrcat n metafora poeziei
luntrice, adic se contura scri-
itoarea.
Nu era nimic mai coplesitor
dect acest subiect teribil, redat
alert, n timpul desfsurrii lui.
Suferin]ele unui redactor
Nimic n-a oprit-o pe scriitoare s
parcurg acel drum al Golgotei,
umr lng umr, de la nceput
pn la final, n acelasi ritm tritor
cu personajul su. Nici obosea-
la fizic, nici surmenajul, nici m-
car neputinta ndurrii suferintei
alturi de brbatul iubit n-au
oprit-o din monitorizarea sufe-
rintei.
Scriitoarea Doina Drgut,
clip de clip, a parcurs un des-
tin, o viat, ultima sa etap a vietii
omului drag, suferinta din ulti-
mele ei zbateri.
A vrut Doina Drgut s con-
tureze o personalitate, pentru cei
care l-au ndrgit pe Constantin
Dumitrache? Posibil.
Admirabil tenacitatea, vo-
inta, puterea pe care le-a avut n
realizarea acestui proiect.
Uimitor, ct de atent si intens
a trit scriitoarea aceast peri-
oad, fiind capabil s noteze, s
strecoare printre notele ei, amin-
tiri dragi despre povestea lor de
iubire, despre primii si pasi f-
cuti pe trmul literaturii, pasi
ndrumati de acest om nemai-
pomenit, sotul ei, ndrumtorul
ei, prietenul ei...
De fapt, uimirea mea a fost
cu mult mai intens, descoperind
n spatele prozatoarei, poeta-
matematician. Cum a reusit chi-
mia acestor ingrediente, este o
alta poveste.
Am recurs la acest demers,
al prezentrii romanului-jurnal,
ncercnd s sensibilizez citi-
torul, pe acei care n-au citit Sufe-
rintele unui redactor, recoman-
dndu-l din toat inima.
REMEMBER
MARI PERSONALIT|I
Iman Maleki - Romacoliseo
Mariana Vicky V^RTOSU
C
o
n
s
t
a
n
t
i
n

D
u
m
i
t
r
a
c
h
e
9
Anul II, nr. 10(14)/2011
Dup studiile lui Serban Cio-
culescu, Al. Rosetti, George C-
linescu, Liviu Clin si Nicolae
Manolescu privind viata si ope-
ra arhitectului comediilor de aur
romnesti, I. L. Caragiale, se p-
rea c nu ar mai fi multe de adu-
gat la biografia si opera acestui
creator al insectarului politicie-
nilor de doi bani prezenti n capo-
doperele lui scenice. Dac Nenea
Iancu ar tri si astzi, si-ar com-
pleta de bun seam colectia cu
nume noi, deoarece se stie c a-
vem candidati destui pentru lo-
curile lsate libere de el. Cunoas-
tem ntr-adevr totul despre Ca-
ragiale? Multi sunt de prere c
da.
Scormonitorii dotati de la na-
tur cu ochi ageri si cu pasiunea
descoperirii noului vd ns alt-
fel lucrurile, le scot la iveal si ne
ajut si pe noi s distingem ceea
ce prea ascuns. Unul dintre ei
este profesorul, muzeograful si
arheologul prahovean Octavian
Onea, care a trecut de la catedra
de profesor de istorie la profesia
de muzeograf al Muzeului Bog-
dan Petriceicu Hasdeu din Cm-
pina, unde a devenit director din
1968 pn n 1998, cnd s-a
transferat la Prefectura Prahova,
pe un post de consilier la Centrul
de Cultur, Culte si nvtmnt.
De acolo s-a pensionat n anul
2007, lsnd n urm o activitate
publicistic deosebit de bogat.
Majoritatea sunt lucrri valo-
roase de cercetare, editii critice,
biografii, dar si lucrri literare care
l-au consacrat ca scriitor talentat
si rspltit cu valoroase premii.
Nu putem s nu amintim cteva
din lucrrile acestui harnic autor
care, din toamna anului 2008,
coordoneaz si o revist de lite-
ratur si art, care se numeste
Poarta Srutului. Lucrnd la un
muzeu legat de numele lui Has-
deu, Octavian Onea a nceput cu
pagini dedicate marelui enciclo-
pedist romn: Alexandru Has-
deu ntre contemporanii si ro-
mni, Editura Academiei Ro-
mne, Bucuresti 1989; Genea-
logia familiei Hasdeu, alctuit
de Tadeu Petriceicu Hasdeu,
Editura Academiei Romne, Co-
misia de Heraldic, Genealogie si
Sigilografie, Filiala Iasi, 1994;
Iulia Hasdeu si cartea ei Viata si
faptele lui Mihai Viteazul, Editie
ngrijit de O. O. cu prefata edito-
rului. Autoarea avea sase ani,
sapte luni si trei zile), Cmpina,
1991; Si totusi, cnd s-a nscut
B.P. Hasdeu?, Editura Verva,
Cmpina, 1998; Scenariu radio
pentru teatru la microfon Iulia
Hasdeu; Titus, pies n 3 acte,
cu o prefat (cu un Timbru) de
poetul Ion Stratan, Editura Print
Euro, Ploiesti, 2004. Premiul Uni-
unii Scriitorilor din Romnia -
Asociatia Brasov, 2006, pentru
debut n teatru. ncheiem lista
aici, desi mai sunt si alte titluri
apreciate de critica literar.
Poate cea mai important
carte publicat pn acum de
scriitorul si cercettorul Octavian
Onea este Au fost Ploestii urbea
Scrisorii pierdute?, subintitu-
lat Conferint tinut (scurt, sti-
mabile, scurt!) la Prefectura jude-
tului Prahova, Marti, 30 Ianuarie
2007, la dousprezece trecute
fix. Lucrarea a aprut n anul
2008 la Ploiesti, la editura Pre-
mier. nc din titlu si subtitlu,
dar si din lecturarea tuturor pagi-
nilor extrem de bogate n infor-
matii, cititorul poate observa c
ironiile stilului deseori sarcastic
al lui Nenea Iancu l-au influentat,
direct sau indirect, pe autorul
studiului care si asa era nc dina-
inte recunoscut prin folosirea
umorului fin si a respectrii or-
tografiei originale ale vechii Aca-
demii Romne... Vom respecta si
noi doleantele autorului.
Cartea, extrem de bogat n
sute de amnunte, nu toate cu-
noscute de noi, cu citate docu-
mentare excesiv de minutioase si
nnobilat de pretioase facsimile,
n parte inedite, ncepe cu o Pre-
cuvntare si se continu cu sase
subcapitole (Unde e domitiliul
pieselor lui Caragiale?; Lumea
ploestean - lumea lui Caragiale;
Despre localizrile Scrisorii pier-
dute; Cum si-a maltratat Cara-
giale personajele; Caragiale si
Ploestii; Scrisoarea pierdut
este din Ploesti), apoi se ncheie
cu o original ADDENDA, mult
folositoare celor pasionati de
opera marelui dramaturg (ntre
I.L. Caragiale si Mateiu Caragiale.
Pena (Corcodusa) un nume plo-
iestean?; Biografia si Abrevi-
erile).
Precuvntarea atac direct
subiectul - citez: Cestiunea ar-
:toare la ordinea zilei, pentru
care Dumneavoastr v-ati ri-
dicat din fotoliile de-acas, iar
eu am avut noptile albe zilele
trecute, este: Care-i urbea Scri-
sorii pierdute? ( p. 5). Pi care
s fie, dac nu Ploestii, ca s o
lum si noi naintea autorului...
Usor de spus, dar, aparent, greu
de dovedit, mai ales c nsusi Ca-
ragiale ne ncurc atunci cnd
Noi revel#ri despre opera lui Caragiale
(Au fost Ploe[tii urbea Scrisorii pierdute?
Un studiu de Octavian Onea)
Octavian Onea - cu cartea sa
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
10
C#r]i primite
la redac]ie
Constantin Pdureanu - Grecia
- pmnt sfnt i apostolic,
Ed. Scrisul Romnesc,
Craiova, 2011
Gheorghe A. Stroia - Dincolo
de vitralii, Ed. Armonii
Culturale, Adjud, 2011
Mihai Frunz - Dictionar
impertinent,
Ed. Proilavia, Brila, 2011
precizeaz c actiunea se pe-
trece ntr-un orsel de la poalele
Carpatilor... Aceast precizare
nu-l dezarmeaz pe analistul
Onea s continue a sustine c,
totusi, actiunea celei mai bune
piese ale lui Nenea Iancu se des-
Isoar cu certitudine n Ploesti
- si autorul merge cu documen-
trile pn la studiile geografice
care si ele arat c orasul petro-
lului se afl, oricum, nu prea de
parte de zona muntoas... Ora-
ul Ploeti este un ora de la
poalele muntilor, scrie cate-
goric Mihai Sevstos n Mono-
grafia Ploesti, p. 115. Dar nu
spusele geografilor pot deveni
ntru totul convingtoare, ci alt-
ceva. Iar nsiruirea elementelor
din acest altceva constituie de
fapt continutul crtii, iar cine
termin de lecturat acest studiu,
unde numele Ploesti revine pa-
gin cu pagin, ajunge s fie, ca
si autorul, absolut convins c ur-
bea cu pricina este ntr-adevr
urbea Ploesti, deoarece Cara-
giale nsusi era obsedat de acest
teritoriu geografic romnesc,
precum ne asigur si criticul
Serban Cioculescu n Viata lui
Caragiale: Copilria sa se pe-
trece n exclusivitate la Ploeti,
orelul meu natal (cuvintele
lui I.L. Caragiale - n.n.). Pe acesta
i l-a luat de suflet, tiindu-l pe
de rost, ulit de ulit. (p. 37)
Spatiul copilriei i al amin-
tirilor se identific cu acela al
Ploetiului. (p. 38). De fapt,
vorbind despre Ploesti, n Grand
Htel Victoria Romn, drama-
turgul l-a numit orasul su natal.
Despre el aminteste n nume-
roase pagini scrise si publicate,
ntruct, scrie autorul acestui
studiu de la editura Premier,
indubitabil, Caragiale este un
ploetean, un ploetean de cea
mai tare esent, oraul avnd
un ce al su, o amprent anume,
care este spiritul ploetean, la
modelarea cruia a contribuit
el nsui. (p. 86).
Mergnd nainte cu demon-
stratiile lui care ncearc a fi
foarte convingtoare, Octavian
Onea, intentionat sau fr s-si
dea probabil seama, ajunge, de
fapt, s rescrie, ntr-un fel pro-
priu, independent de modelul
Cioculescu, o adevrat mini-
monografie a ploesteanului su
drag... Si o povesteste frumos,
ntr-un stil personal captivant,
punctat cu o multime de citate
doveditoare si cu plcute amintiri
epistolare din relatiile dramatur-
gului cu Constantin Dobrogeanu
Gherea, cu Alexandru Vlahut si
ndeosebi cu bunul su prieten
Barbu Stefnescu Delavrancea.
Interesant i se pare profesorului
Onea c evocarea numelui ora-
sului Ploesti se amplific si mai
mult dup ce Caragiale se auto-
exileaz la Berlin, n suburbia
Schoneberg, unde, n 1904, dup
incidentul cu acuzatia infam de
plagiat a lui Caion si dup ce de-
vine milionar n urma unei mos-
teniri lsat de mtusa sa Momu-
loaia, se va stabili definitiv cu n-
treaga familie. n Germania va si
nchide ochii. Dorul de Ploesti
devine ns att de mare, nct
scriitorul, practic, face multe na-
vete cu trenul ntre Berlin si acest
oras, neocolind, binenteles, nici
Bucurestiul ori alte localitti
unde avea destui prieteni si
admiratori.
Dup ce, prin date biografice
despre marele ploestean, Octa-
vian Onea lmureste cititorii c
actiunea Scrisorii pierdute nu-
mai n aceast localitate se putea
desfsura, vine cu alte dovezi si
mai convingtoare, legate de de-
numiri ploestene de strzi (Piata
11 fevruarie, Bariera Unirii, Piata
Unirii, Strada Unirii, catindrala
Sf. Nicolae), descrie peisajul din
afara scenei unde, n deprtare,
se profileaz muntii si Valea Pra-
hovei, dup care aminteste lim-
bajul specific al populatiei din
mica si efemera republic a lui
Candiano Popescu, limb mun-
teneasc prin excelent, apoi
O.O. ne afiseaz n fat niste liste
lungi de nume, des repetate si
specific ploestene, extrase din
documentele vremii pe care le ci-
teaz din abundent. Astfel, n
unele liste de cetteni alegtori
din trgul Ploescilor, ntlnim
numele care ar fi putut deveni
sorgintea apelativelor ce le poar-
t personajele comediei sau din
alte opere: Ionescu, Popescu,
Lefter, Zaharia (copiat dup Za-
haria Antinescu, membru al Con-
siliului Permanent Prahova si al
multor comitete si comitii plo-
estene), Stefan, Fnic, Ghit,
Mitic, Tache, Zoe s.a. Autorul
reproduce toate aceste nume.
Nendoios, cartea Au fost
Ploestii urbea Scrisorii pier-
dute?, bazat fiind pe un imens
travaliu sursologic, aduce nou-
tti utile n universul studiilor
caragialiene cldite ntr-un mod
transant pe o documentatie so-
lid ce reusesc n final s dea un
rspuns ce pare plin de certitu-
dine la titlul interogativ adresat
nou de autor.
La ntrebarea pe care ne-o
punem noi dac era sau nu nece-
sar o asemenea carte, rspunsul
istoricilor literari, interesati de
amnunte, este c era, ntruct
niciodat pn acum nu s-a mai
scris vreo carte n care prezenta
Ploestilor s fie att de strns le-
gat nu numai de comedia scri-
sorii pierdute, ci de ntreaga viat
si oper a lui Caragiale. Citind pa-
ginile ei, descoperim o multime
de amnunte (unele pitoresti si
interesante) pe care, altminteri,
nu aveam cum s le cunoastem,
de nu le-am fi vzut adunate si
expuse cu atta trud si genero-
zitate. Ca atare, la rndul nostru,
noi, majoritatea cititorilor acestui
volum, am putea da, de aseme-
nea, un rspuns n congruent
cu doleantele cercettorului - si
el poate suna astfel: da, domnule
Octavian Onea, acum nu mai
avem nici o ndoial c, ntr-
adevr, actiunea comediei O
scrisoare pierdut se desf-
soar cu certitudine la Ploesti.
Parol! Si v multumim pentru cla-
rificare, fiindc... dac s-ar des-
Isura n alt parte, poate c at-
mosfera ei dramatic nici nu ar fi
avut farmecul imprimat de peisa-
jul social-politic si moral al fai-
moasei republici ploestene din
preajma lui pazsopt care, din
pcate, vedem c si-a extins jocul
de scen pn n zilele noastre,
pe o arie mai vast care cores-
punde ntru totul cu binecuvn-
tatul spatiu mioritic...
11
Anul II, nr. 10(14)/2011
detenei de partid. Or lucrurile ncep s se
limpezeasc odat cu acutizarea unor con-
fruntri ale activistilor locali ai partidului-stat
cu intelectualii satului si n cele din urm cu
comunitatea care se vede tulburat n sis-
temul ei de valori statornicit dup axiologia
traditional a clanului si a hrniciei. Satul se
dovedeste a fi un mic univers, bine articulat
de solidaritate; el si trieste netulburat des-
tinul mai mult interesat de existenta n sine
dect de devenire. Asa l descoper Matei la
ntoarcere, odat cu moartea bunicului su
dinspre mam, tata Serve, om gospodar si
respectat, si asa se mentine pn n final cnd
conductorul suprem a decis cu ntelep-
ciune altceva. Matei este el nsusi un con-
flict nu fiindc identific o anomie endemic
a ruralului, ci pentru c este un pasiv-reflexiv
mai nti de contemplatie ca n cele din urm
s-si extind opiniile, atitudinile, reactiile de
aceast factur inclusiv n sfera grav a lu-
crurilor. De pild, el asist consternat si co-
plesit de imaginea bunicului Serve la ritualul
funebru, fapt esential: Mi se prea c su-
fletul tatei Serve se plimba printre noi ironic
si rutcios... (p.55). Aceste reprezentri sau
poate doar reverberatii mitice l fac s devin
pasiv la slujba de nmormntare: - Tu nu stii
s faci cruce? a suierat mama ntrebarea fr
s se ntoarc spre mine... (p55). Atent totusi
la detalii pn la limita excesului, Matei nu
se rupe astfel de esente, ci le integreaz, le
individualizeaz cu att mai mult cnd este
vorba despre el nsusi si cnd devine reflexiv,
iar nu ipocrit: Dar n acelasi timp, nu m
puteam integra vietii satului. Desi crescusem
aici, ntre acesti oameni ciudati care si mar-
cau viata prin tceri nucitoare, m simteam
n apele mele doar n pdure. Da, pdurea m
primea fr nici o conditie (p.221). Se pare
c tocmai acesta este mobilul: conditionarea.
Tnrul intelectual trebuie s rspund unui
statut, n rndul alor si, si altuia, n fata acti-
Via]a dup# Matei
- pasivul-reflexiv al Sinelui -
Iulian CHIVU
Consacrarea ca prozator a lui Liviu
Comyia, cunoscut mai mult n postura de
cronicar literar din sumarul multor reviste din
tar, a nceput nu neaprat cu romanul
nvinii (1994) - care putea rmne doar un
exercitiu epic -, ci mai degrab cu un al doilea
titlu, Frica (2009), dup care vine o la fel de
reusit experient, n proza scurt de data
aceasta - Deruta (2010) -, ca mai apoi s con-
firme asteptrile cititorilor si cu recentul
roman Viata dup Matei (Ed.Tipoalex, 2011).
Noul roman, cu un titlu-capcan prin ambi-
guitate si prin cele dou versete evanghelice
plasate ca motto, se adaug viguros unei
optiuni capabile de o constructie original,
cu toate c n ultimele dou decenii avem
numeroase variatiuni pe aceeasi tem: anii
din urm ai comunismului romnesc si ten-
siunile socio-culturale implicite. Tenta auto-
biografic a romanului e o problem secun-
dar fat de evenimentele pe care autorul le
selecteaz, desi el se statorniceste n diateza
pasiv-reflexiv a acestora ca o paradigm a
Sinelui dezrdcinat, tem veche a literaturii
romne din Ardealul n care se deruleaz
subiectul. Matei, un tnr absolvent de studii
universitare, dup ce s-a ntemeiat ca inte-
lectual n lumea bibliotecilor bucurestene, se
ntoarce cu picioarele pe pmntul strmo-
silor si ndeprtndu-se fiziceste de Ana-
Maria, o iubire pasager - si totusi o iubire -
ca s se apropie de Mara, rmas departe,
ferm, de neclintit, stiind c nu putea fi n-
locuit (p.12). Aceasta, o tnr din Com-
na, un sat din Tara Fgrasului unde grul
nu se face si cucuruzul nu se coace (p.23),
risipit pe vile si grohotisul de la poalele Hr-
hamului, pusese ochii pe Matei nc din prun-
cie si-l avertizase c al ei va fi, nct gura sa-
tului remarc mai trziu, ctre finalul roma-
nului: Umblau tot unu cu altu si la scoal,
si la joc, si... pe unde s-or fi dus. Parc erau
lipiti, si ea se uita tot n ochii lui, si el n ai ei
de se cruceau btrnele care ziceau c asa
ceva n-or mai vzut ca doi tineri s se tin de
la scoal pn la nsurtoare... (p.255). Mara
deprinsese devotamentul si statornicia n
dragoste de la mama sa, Ileana lu Teofilul
Lascului, vduv de la optsprezece ani, si
cu o consecvent remarcabil crede n etica
traditional ale crei roade ea nssi le va
culege mai trziu: Avea grij, de pild, s
mearg cu un pas n urma mea, cum vzuse
la printii nostri... (p.74). ntorsi dascli la
scoala din satul lor, vor descoperi o stare
conflictual nu neaprat ntre vechi si nou,
ci ntre continuitate si fractur, cnd lucrurile
nu mai evolueaz din interior, firesc, ci sunt
impuse din afar, n chip brutal, opresiv pn
la mutilarea traditiei si a istoriei. Cele cteva
ntmplri aparent banale, din deschiderea
romanului, si m refer aici la orgoliul rnit al
lui Sndel al lu Niculaie de la Leas, secu-
ristul tratat fr deferent de soferul si de
pasagerii autobuzului, sau la discutiile t-
ioase, motivate adnc de acelasi orgoliu al
puterii, nu par s anunte o derulare a actiunii
n acest plan. Sndel, bine informat, ca orice
securist, nu ezit totusi s si exprime nedu-
merirea: Tu, seful promotiei, poetul, viitor
scriitor de Premiul Nobel, s te ngropi ntr-
un sat unde glodul nu se usuc nici n toiul
verii... - Din acest motiv esti tu att de ngri-
jorat? l-am repezit tulburat c stia attea des-
pre mine. - Ai lasat tu pe fata tovului Dr-
gan... (p.23), tovul fiind prim-secretarul ju-
12
vistilor partidului. Pn si n plan educational
satul avea codul lui pedagogic de la care nu
abdica si dup care totul se fcea la momentul
potrivit. Familia, n raportul ei cu copilul, avea
obligatiile ei nescrise, ns ndelung exersate:
Credeau ei c trecutul lor e numai al lor si cu
att mai mult nu trebuie dezvluit copiilor
pentru a nu tulbura sau a nu distruge siste-
mul educational pe care fiecare l transmitea
din tat n fiu (p.122). Initierea se fcea dup
reguli precise, nu de putine ori ncepnd de
la spaimele colective interpretate ca semne
divine, ca n cazul flcrilor care jucau apo-
caliptic noaptea pe culmile Hrhamului, n
legtur cu care avertiza ndelung n proro-
cirile lui Ion Apostol, ori vitelul cu cinci pi-
cioare trimis si el ca semn n curtea lui Iancu
Dinului. Autorul ne convinge c nu este vor-
ba de fiecare dat de psihologii abisale, de
superstitiile crora Tudor Surdil le contra-
pune irelevant ideologia partidului. Mara n-
cerca si ea o explicatie pus pe seama spi-
ritelor defensive, dar ea nssi se subordo-
neaz neconditionat traditiei mai ales n ce
priveste virtutile feminine: Onoarea unei
femei este mai valoroas dect ea nssi
(p.131), spune ea cnd vine vorba despre
secretara scolii, Viorica Gridan, al crei lo-
godnic se spune c pierise la Cotul Donului,
iar Viorica a refuzat s se mrite cu altul.
Scotea doar din cnd n cnd rochia de mi-
reas pe care nu avusese prilejul s o m-
brace, o ntindea pe pat si plngea ndelung
deasupra ei pn cnd, mai trziu, avea s
afle c logodnicul ei si fcuse dup prizo-
nierat o familie n Rusia. Satul pe care l cre-
ioneaz Liviu Comsia nu este prezentat sim-
plu, ca ruralitate idilic, ci este o realitate so-
ciologic verosimil, complex, bine articu-
lat, capabil s dezvolte relatii interumane
determinate de interese, de afectiune, de clan,
de respect, de asimilare ori de respingere du-
p regulile echilibrului coabitrii armonizate
de conditionri ale timpului si mai ales ale
spatiului. Endogamia scutea viata comunitar
de suspiciuni. Aici, oamenii au o viat para-
lel cu cea de la starea civil a primriei. Ei
sunt alt fel de identitti: Niculae al lu F-
gdu, Stana Dinului, Iosivul Dinului, Ni-
culaie de la Leas, Dinu Mrincutei - indi-
vidualizri ntr-un registru al recunoasterii si
asimilrii familiare; intrusul si veneticul erau
totdeauna suspectati. Doar autorittile si in-
telectualii se detaseaz ntr-un registru al
distantrii si al respectului care vine din afar,
rece, circumspect. Pn si localnicii care si
schimb statutul devin Nicu Langa, Viorica
Gridan, Tudor Surdil, preotul Codrea. Este
ntr-un fel si situatia doctorului Mihilescu,
un regtean asimilat dup cstoria cu Anto-
nia, o tnr asistent din galeria local a
femeilor virtuoase: Versavia, Mara, Viorica
etc. Doctorul Mihilescu, contrar sensului
migratiei regtenilor n Ardeal unde ocupau
predilect functii politice, este un intelectual
lucid, apropiat al localnicilor fiindc le cu-
noaste mai nti suferintele trupesti si apoi
pe cele sufletesti, strine de orice ipocrizie.
El se integreaz fr idiosincrazii n lumea
intelectualilor locali nu pentru a se mentine
ntr-un statut sociologic de care vorbeam, ci
din nevoia de a relationa aspecte si perspec-
tive care scpau celorlalti doar pentru c n
chip controlat nu erau informati. Drgan,
prim-secretarul judetenei de partid, cnd vine
n sat, st de vorb la cminul cultural cu in-
telectualii, nu cu stenii bntuiti de preju-
decti si superstitii. Pe de alt parte, informa-
tiile veneau spre autoritti prin profesionisti
precum Sndel, securistul, sau prin trdtori
precum tovarsa Margareta. Aceasta din ur-
m l d pe mna politrucilor si pe Matei,
chemat s dea cu subsemnatul inclusiv
pentru c se cununase religios departe de
ochii lumii, nu ns si de urechile securittii
(Sndel o plcuse si el pe Mara, dar fusese
refuzat cu demnitate n ciuda tuturor pro-
misiunilor). Matei si Mara i puseser n tain
nasi pe doctorul Mihilescu si pe Antonia.
Se ntlneau adesea, dar comunicarea era
frecvent unidirectional; doctorul avea o ati-
tudine refractar fat de incultura pe care o
probau abundent autorittile docile unei po-
litici falimentare si vorbea mult, doar Antonia
reusea s-l mai stvileasc. Matei ns este
un ardelean care nu se dezminte. El vine din-
tr-o familie socotit cu usurint origine ne-
sntoas si din mai multe motive i rsunau
adesea n memorie vorbele Anei-Maria:
Cnd o s te maturizezi, Matei? M omori
cu zile! (p.232). Ana-Maria, fiica tovului
Drgan, se sinucisese dup desprtirea lor,
iar tatl fetei i dduse personal scrisoarea
pe care Ana-Maria i-o lsase. Acest gest era
deja pentru Matei o punere n gard. Sub
pretextul c nu merge n echip s-si lmu-
reasc constenii (contrar simtmintelor sale)
c trebuie s se mute din sat n alt parte,
fiindc satul era prea ntins si c politica de
sistematizare a conductorului iubit era ct
se poate de nteleapt, tnrul profesor este
chemat la raport. Pe acele locuri urma s se
fac o fabirc de ciment, ns advrul era c
se intentiona exploatarea uraniului din sub-
sol, ale crui radiatii incandescente erau v-
zute de Ion Apostol ca semne apocaliptice.
Matei este adus prin mesager, culmea ironiei
chiar de tovara Magareta, delatoarea sa
lipsit de scrupule, iar interpelrile se fac sub
ochii politrucului Gtej de ctre Sndel nsusi
n cancelaria scolii mai ales pentru cununia
religioas tinuit: ? Profesore (...), putin
decent! Sunt prea multe coincidente ca s
nu fie si un smbure de adevr la mijloc. De
unde nu-i foc, nu iese fum, cum zice ntelep-
ciunea popular. Popa Codrea, printii ti,
Mara, mama ei, reactionarul la de Mihilescu
cu nevasta aia a lui care dac n-ar fi, sta ar
tia sare la ocn... Ce fat Antonia asta, ce
fat de pus la ran, frumoas, cuminte... Cam
ciudat adunare, ce zici, profesore? (p.233).
Pentru prima oar Matei si iese din fire, dar
nu cum si-ar fi iesit Mihilescu. El o face ar-
deleneste: - nteleg c m anchetati (...). Nu
v permit... si am pornit spre us cu pasi re-
pezi (p.233). Gestul lui ostentatitv nu rmne
nesanctionat: - Nu v-am dat voie s plecati,
a strigat Gtej dup mine (...). O s propun o
anchet amnuntit si dac se adevereste
ce spune tov. Sndel, o s-o excludem din n-
vtmnt si pe sotia dumitale. Brganul v
asteapt. Rspunsul lui Matei este fr echi-
voc: - Fceti-o! Dac Brganul sta-i n
America, plecm chiar acum... (p.233). Evo-
lutia lucrurilor ia ns o cotitur neasteptat.
Tatl lui Matei moare pe neasteptate si este
nmormntat n cimitirul a crui soart ngri-
jora satul mai mult dect strmutarea celor
vii, care are si ea loc cu un cinism sadic chiar
n ziua de nviere. Doar jireada de paie a lui
Niculaie de la Leas, tatl securistului Sndel,
arde ntr-o noapte ca un avertisment. Armata
face ns evacuarea si orice posibilitate de
reactie este spulberat. Matei, cu tot acest
spectacol sinistru, si suspend n continu-
are Sinele ntr-un pasiv-reflexiv nclinnd
parc indecis ntre a exista si a deveni - tri-
butul subtil, dar consistent al intelectualului
cu care si rscumpr Fiinta. Este ceea ce
face de altfel Liviu Comsia cu recentul su
roman de la ntoarcerea n sperant a inte-
lectualului pn la Plecarea satului din
propriul su orizont.
Iman Maleki - Dizziness
13
Anul II, nr. 10(14)/2011
Avatarurile modernit#]ii
George POPA
Icut ca noua religie s nu dureze dect 17
ani. Tot foarte modern, dar ineficient de
asemenea pentru acel moment, a fost decla-
ratia lui Alexandru cel Mare care, la un festin,
ntr-o epoc a sclaviei, a proclamat si el ega-
litatea tuturor oamenilor, motivnd c fiecare
om are o stea pe cer.
Modernitatea n noua noastr er este
inaugurat de Renastere. Ruperea de nebu-
loasa religioas a Evului Mediu a dus la ceea
ce Burchardt a denumit cu un termen devenit
de atunci curent, individualismul. Are loc o
mutatie, constnd dintr-o tripl renastere:
a omului, a lumii, a ratiunii. Reunind cei trei
termeni, Renasterea nsemna recentrarea
omului n mijlocul universului, trezirea lui la
constiinta propriei identitti, si anume, a unei
fiinte dotat cu ratiune - nteleas ca un mi-
racol natural permanent - cu ajutorul creia
pornea ncredintat c poate cunoaste si
poate stpni natura n vederea propriei dez-
voltri, a crei finalitate este fericirea. Alturi
de aparitia dehiscentei eu-noneu, om-natur,
rationalitatea este cea care deschide epoca
modern. Or, avatarurile modernittii se vor
axa pe modul cum este privit rolul ratiunii
de-a lungul epocilor care au urmat.
Doctrinar, linia Descartes-Leibniz-Spi-
noza va exalta ratiunea si ideea de adevruri
universal-valabile. Sub egida rationalittii se
dezvolt n continuare sistemul valorilor eti-
ce, juridice, estetice - scoala empirist engle-
z Berkeley-Locke-Hume - care acord sim-
turilor primatul n procesul cognitiv - ne-
avnd influent decisiv asupra spiritualittii
europene n ansamblu.
Totul prea s mearg bine pentru des-
tinul ratiunii pn n momentul cnd filozofia
kantian opereaz prima mare fisur. Autorul
Criticii ratiunii pure detroneaz atotputer-
nicia ratiunii n privinta cunoasterii absolute,
ncepnd cu nssi esenta lucrurilor, numenul
(das Ding an sich) si terminnd cu sufletul
si Dumnezeu. ncercrile urmasilor - Fichte-
Schelling-Hegel - de a reabsolutiza rolul ra-
tiunii rmn ncercri pur teoretice, fr in-
fluent socio-cultural decisiv. Prin pu-
nerea sub semnul ntrebrii a ratiunii, pivotul
constelatiei marilor valori, conceptia lui Kant
deschisese, fr s fi vrut si fr s prevad,
ceea ce avea s se numeasc la mare depr-
tare, epoca postmodern.
Se adaug apoi o a doua fisur care va
veni din partea lui Hegel. Acesta proclam
sfrsitul artei. Dar Hegel ntelegea c arta
moare n sensul c nu mai este necesar,
deoarece el credea c spiritul a ajuns la apo-
geul afirmrii de sine, astfel c nu mai are
nevoie s fie imaginat de pictur si sculptur;
artistii au luat ns afirmatia apusului artei la
mod simplist, asa c ncepe un proces de
disolutie a plasticei pn la negarea a nssi
notiunii de frumos si de art.
Astfel, dup impresionism, art a abso-
lutizrii - parc disperat a luminii - o lumin
Ir umbr -, ai crui eroi principali au fost
Claude Monet si dramaticul gnditor n culori
Vincent Van Gogh, discreditarea ratiunii si
declararea inutilittii artei inaugureaz epoca
postmodern sau modernist. Degringolada
dizolvrii vechilor valori continu n mod
precipitat mai nti printr-o adevrat ca-
valcad a ismelor - suprarealism, cubism,
dadaism, futurism, abstractionism, pubelism,
neorealism, poezia concret, arta povera, arta
corporal, arta concret, non-arta, antiarta
s.a., iar n muzic - serialism, atonalism, do-
decafonism etc., totul esund ntr-o dezln-
tuire inform de sunete care nu mai cnt, ci
rnesc simtul nnscut al armoniei, armonia
fiind nsi conditia existentialittii n
ordine uman. Actiunea dizolvant a valorilor
este dus la acmeu n diversele domenii ale
culturii.
Astfel, Karl Marx dizolv notiunea de stat
rational, asa numit providential, si mai ales
discretizeaz religia, considernd-o o peri-
culoas otrav pentru popor; Michel Camus
afirma c marxismul a fost un mit mortifer
pentru secolul XX; n context, Nietzsche
constat moartea lui Dumnezeu; dar, asa
cum a profetit propovduitorul Supraomului,
negarea lumii divine a avut consecinte grave
cu urmri incalculabile: secularizarea cerului
si pierderea notiunii de sacru.
i va reveni lui Sigmund Freud s dizolve
constientul n subconstient - un monstru,
un mafiot iresponsabil care ne manevreaz
gndurile, faptele n somn si n trezie cu ob-
sesii erotice; dac Marx absolutizase instinc-
tul economic, Freud absolutizeaz instinctul
sexual. Vorbind despre freudism, Jean Dome-
nach afirm: o filozofie rusinoas si neru-
sinat care si bate joc de filozofie. Spiri-
tualitatea european, plecnd de la cultura
greac, a fost mai nti cerebral; ncepnd
cu Petrarca si culminnd cu romantismul, a
urmat epoca inimii; autorul psihanalizei a
teoretizat, inaugurat si indus coborrea de
la creier si inim, ctre o a treia epoc, cea
subombilical, adeverindu-se profetia lui
Leonardo da Vinci: Ca nebunii se vor folosi
de prtile lor cele mai josnice; dup care vor
resimti pentru ei nsisi o mare admiratie.
Filozoful Henri Bergson neag valoarea
cognitiv a ratiunii, afirmnd c ea nu poate
realiza dect o cunoastere discursiv, si c
absolutul cunoasterii l detine intuitia, o mo-
dalitate de cunoastere cvasimistic, ful-
gurant, infailibil.
A urmat o suit de alti promotori ai diso-
lutiilor n diverse domenii: Marcel Proust
dizolv structura traditional a romanului,
Tristan Tzara pe cea a poeziei, Kandinski,
privind un tablou rsturnat, inaugureaz non-
figurativul, disparitia omului si a lumii din
tablou, Eugen Ionescu dizolv teatrul tra-
ditional crend teatrul unei lumi bezmetice
misunnd n cloaca absurdului.
Toate cele enumerate au avut darul s
duc la ceea ce s-a numit dsenchantement
du monde - depoetizarea, despiritualizarea,
desacralizarea lumii.
continuare din pag. 1
Ne precipitm ntr-o cdere continu.
Friedrich Nietzsche
Somnul raiunii nate montri.
Francisco Jos Goya
14
Anul II, nr. 10(14)/2011
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
S
t
u
d
y
n
g
Mai rmnea de dizolvat omul si lumea;
si, iat, Eugen Ionescu afirm: Nu este vreo
prob c lumea exist, Jean-Paul Sartre: Eul
este o tumor a timpului, un chist imaginar
care trebuie extirpat; Jacques Lacan: Omul
nu exist; el este o inventie recent. A aprut
astfel, afirm Alain Finkelkraut, un nou pcat
original al omului: acela de a nu exista.
Trebuie spus c a existat tendinta de a
se aplica termenul de modernitate unor
ipostaze socio-culturale ce nu corespund
sensului clasic, acela al rationalittii domi-
natoare. Eminescu foloseste termenul n sens
peiorativ: Frenezie i dezgust, dezgust i
frenezie, iat schimbrile perpetue din su-
fletul modern. n aceast viziune, Eminescu
anticipa, de fapt, profetic postmodernitatea.
Pentru Charles Baudelaire, modernitatea n-
semna ceea ce este tranzitoriu, fugitiv, con-
tingent; n felul acesta, autorul Florilor r-
ului ddea cea mai adecvat definitie epocii
postmoderne cu acea explozie a efemeriadei
ismelor.
Dintre etichetrile mai noi amintim pe cea
a lui Edmund Husserl, care afirm c moder-
nitatea a fost marcat de aparitia tehnicii,
aceasta ducnd la uitarea lumii vietii, si pe
cea a lui Marcel Gauchet care suprapune mo-
dernitatea cu iesirea din religie. Blumberg
consider c, spre deosebire de etica antic,
a crei preocupare era s afle o cale de mpca
virtutea cu fericirea, constiinta modern
este determinat de opozitia dintre cele dou
concepte. Astfel, diversele interpretri ale
conceptului de modernitate mentionate mai
sus definesc, n realitate, o mentalitate n care
rationalitatea se afl n declin, caracteristic
a postmodernittii sau modernismului.
n fata attor ruinri consecutive unei
revolte inutile si perverse, dup un cuvnt
al lui Mallarm, din mijlocul crora rationa-
litatea era exilat, Jean Molino a putut s
afirme: Cine ne va mntui de modernitate?
Numai c nu mntuirea a aprut, ci postmo-
dernismul. Acesta completeaz suita demo-
lrilor amintite cu maximarea lor: apoca-
lipsa cuvnt-cheie folosit de teoreticienii
miscrii.
Termenul de postmodernism pare a fi fost
formulat de Jean Greenberg n 1960, si el a
fost aplicat n primul rnd la pictur, dar apoi
a fost extins la toate domeniile sociale si cul-
turale. Este de observat n acest moment un
fenomen nou. Dac pn acum diversele eti-
chete se aplicau unor perioade culturale tre-
cute sau prezente, acumse inventeaz o de-
numire pentru ce ar trebui s fie, adic se
ncearc a se impune un concept evolutiei
viitoare a societtii, un fel de idee-fort care
s oblige cultura si civilizatia s se supun
vocabulei nchipuite de teoreticieni amatori
de etichete.
Astfel, dac n ciuda pulverulentei de cu-
rente literare, artistice, filozofice, pn la mij-
locul veacului trecut mai persistau unele idei
de rationalitate si de valori universale, cu-
rentul postmodernist are drept punct teoretic
si practic de plecare negarea conceptului
de absolut n orice domeniu al activittii
sociale si culturale si nlocuirea lui cu un
nihilism radical, si anume:
- refuzul valorilor spirituale, refuzul ra-
tiunii, pn la lozinca, folosit chiar si n ma-
terie de drept: adio ratiunii;
- refuzul viitorului: no future (o carte a lui
Lipovetscki se cheam chiar Imperiul Efe-
merului): totul este efemer, de la o zi la alta;
- refuzul unor adevruri universal-va-
labile: Ni Dieu ni matre; nu exist divinitate
suprapus omului, nu exist nimic sacru si
nici un fel de maestru, nu exist modele: a fi
Ir model, sun o alt strigare postmoder-
nist; adevrul nu este dect conjunctural,
circumstantial;
- totul poate fi pus sub semnul ntrebrii;
deci fr criterii, fr idei directoare, ceea ce
duce la criza culturii, criza axiologic;
- antiautoritate, antiierarhie, anistoricism,
n sensul c se neag faptul c istoria ar avea
vreun sens, o directie, tocmai deoarece totul
se naste si moare pe loc;
- se naste si poate muri pe loc si relatia
interuman; nu exist afectivitate de durat,
sacralitatea prieteniei, ci totul este sfrmi-
cios, cu caracter de zilnicitate: relatia uman
este evanescent, bazat pe cordialitate facil
si fragil, usor disolutiv, ea depinznd de
interesele de moment, de ntmplare, de gust,
de reactie emotional: papillonage, a zbura
din floare n floare, individualismul fiind baza
coabitrii sociale, bine nteles cu necesitatea
unor concesii, a unor compromisuri, minimale
ns, si mai mult declarative;
- alergia la ideologii si idealitti; dar dac
acestea din urm exist, ele trebuie s fie
trite pentru o zi;
- viata trebuie s se desfsoare n sec-
vente versatile de flush, lozinca major fiind
subiectivismul si hedonismul, fr criterii ab-
solute, nlocuite de optiunea personal, de
satisfactiile de moment; pragmatismul, pro-
ximitatea, imediatul, cotidianul; principala
caracteristic a culturii postmoderniste este
fetisismul alegerii; inspirat de societatea de
consum, care presupune c ntr-un magazin
fiecare alege ce doreste, la fel fiecare alege
orice credint, orice mod de viat, orice des-
tin social sau politic, n asa fel nct s poat
tri ct mai mult pentru el nsusi;
- fr elite; apusul intelectualittii; nu
mai exist notiunea de mari gnditori, mari
creatori ai spiritualittii; cultura elitist nlo-
cuit cu era culturii mass media, TV fiind cea
mai postmodern;
- dac n societate exist vreo ratiune,
afirm Lyotard, unul din principalii teoretici-
eni ai postmodernismului, aceasta este a ce-
lui mai puternic; n rest, neacceptndu-se cri-
terii valorice, urmeaz omogenizarea cet-
tenilor cu stergerea oricror diferente, crearea
de indivizi atomizati, numerici;
- statul providential din modernitate n-
locuit cu subsisteme sociale autonome, au-
toreferentiale;
- estetica nlocuit cu utilitarul;
- morala trebuie s fie fr obligatii si fr
sanctiuni, ceea ce, evident, este o absurditate;
- eul este o himer, este instabil, ooglind
goal i fragil; el se dizolv de la un moment
la altul, de unde ideea amneziei identittii si
impersonalismul cultural.
Fizicianul Basarab Nicolescu afirm:
Modernitatea este n mod particular
mortifer. Ea a inventat tot felul de morti si
sfrituri: moartea lui Dumnezeu, moartea
universului, moartea omului, sfrsitul ideo-
logiilor, sfrsitul istoriei si, acum, sfrsitul
stiintei Orice alchimie este asociat cu anti-
alchimie. Modernitatea este triumful anti-
15
Anul II, nr. 10(14)/2011
43
alchimiei; si ncheie cu un ingenios joc
de cuvinte intraductibil: la transforma-
tion de lor en ordure.
Plecndu-se ns de la ideea c fiecare
om posed micile sale adevruri si preferinte,
deci subiectivismul extrem, se creeaz peri-
colul lunecrii ctre bunul plac spontan, ime-
diat, incontrolabil.
Dar dac postmodernismul neag nor-
mele, criteriile, n acelasi timp ns face afir-
matii cu aer definitiv, categoric, dogmatic,
Ir ns a da solutii si fr, mai ales a discuta
urmrile: tocmai fiindc nu exist viitor.
Lipsa criteriilor a dat cale liber la tot felul
de impostori, mai ales n pictur si sculptur,
unde lansarea operelor se bazeaz pe o com-
plicitate n trei: artistul fr talent, criticul
cinic care l laud, si snobismul si neprice-
perea cumprtorului cu bani.
Faptul c se neag perspectiva viitorului,
omul eliberat de istorie este convins c totul
are aceeasi valoare n lada de gunoi a istoriei;
astfel se ajunge la anarhie, pentru c fiecare
poate s scoat din trecut orice stil artistic,
de viat, chiar opus sau renegat.
Cam acesta este bilantul. Trim o ade-
vrat Hirosim a valorilor. Avea dreptate
Goya s spun ca somnul ratiunii nate
montri, iar adolescentul genial, Arthur Rim-
baud, s afirme: La ce bun o lume modern
dac ni se servesc asemenea otrvuri? Lu-
mina este alterat, forma sectuit, mi-
carea rtcit. Pe de alt parte, Baudelaire:
Va veni o zi cnd n noi se va fi atrofiat att
de profund orice parte spiritual, c nimic
din visele sngeroase, antinaturale ale uto-
pistilor nu se va putea compara cu rezultatele
catastrofale ce vor urma... O lume este pe
cale s sfreasc. O cltorie la captul
posibilului pentru om. Iar Nietzsche, anun-
tnd moartea lui Dumnezeu, profeteste:
Sacrificarea lui Dumnezeu pentru neant,
suprem cruzime rezervat generatiei care se
ridic acum. Noi l-am ucis. Cum s ne conso-
lm, asasini ntre asasini ce suntem? Dar nici
cele mai mari crime din trecut nu se vor com-
para cu cele ce vor urma mortii lui Dumnezeu.
Iar mai aproape de noi - Georg Trakl: Flacra
arztoare a spiritului o molim o hrneste
astzi; Rainer Maria Rilke: Noi am prsit
zeii pentru deseuri ru mirositoare. Confuzia
teoretic a miscrii asa zis postmoderniste
este att de mare nct, asa cum s-a afirmat,
de fapt, este dificil de a se contura notiunea.
S-a spus chiar c este vorba doar de o eti-
chet interpretativ impus, arbitrar, ca de
altfel toat miscarea; si este de asemenea di-
ficil de ncadrat autori cu mare versatilitate
teoretic, precum Michel Foucault, Jacques
Drrida s.a.
n rezumat, postmodernismul este conse-
cinta fireasc a discreditrii ratiunii, urmat
de criza valorilor, criza spiritualittii, criza
culturii, ceea ce a condus la subiectivismul
necontrolat, violent, cu acte absurde, la care
asistm astzi.
Precum aminteam, recunoasterea si ase-
zarea ratiunii, ca suprem instant valori-
zant a omului, apartine Greciei antice. Gn-
direa rational ia nastere n sec VI .H. n ce-
tatea Milet din Asia Mic, mutatie decisiv
n istoria spiritului. ntreaga cultur euro-
pean avea s se dezvolte sub egida acestei
facultti, alturi de care tot grecii au instituit
cele trei valori fundamentale: adevrul, bi-
nele, frumosul. S-a spus, pe drept cuvnt,
c dac grecii nu ar fi existat, lumea euroocci-
dental s-ar afla n urma cu dou milenii.
Revolutia antirational, ruintoare pe
toate planurile, vrea s aduc aceast lume
la gradul zero n modul de a gndi si a valoriza
creatia, viata, si pe cel ce din eroare se mai
cheam nc om. Dac aceast complicitate,
acest cor al teribilismelor scrise, pictate, filo-
zofate ar rmne la nivelul unui joc inofensiv,
ar provoca cel mult haz, sau pur si simplu ar
fi ignorate de mintile cu vzul limpede, ne-
alterat. Nimic nu este ns izolat n univers,
totul se ntreptrunde. Dizarmonia, apetitul
mintii pentru distrugere au feedback asupra
faptei. De aici dezordinea social generalizat
pn la violent pe diverse planuri. Hermann
Hesse afirma: Cnd nu mai auzi vocile sacre,
te paste pericolul derderii din partea piete-
lor... Nimicuri mndre, aceasta respirm si ni
le nsusim. Si-adnc, sub aparente senine,
mocnesc dorul de noapte, de snge si cru-
zimi. Iar Giacomo Ungaretti: Supliciul meu
ncepe cnd nu mai cred n armonie. Epoca
actual trieste un supliciu bucuros asumat.
Deosebit de revelatoare pentru nversu-
nata lupt actual mpotriva tuturor valorilor
spirituale, sfrsind cu suprimarea omului,
este poezia lui Arman Robin, Pogram n c-
teva secole:
Se va suprima sensul cuvntului
n numele Sensului cuvntului,
apoi se va suprima sensul cuvintelor.
Se va suprima sublimul n numele artei,
apoi se va suprima arta.
Se vor suprima scrierile n numele
comentariilor,
apoi vor fi suprimate comentariile.
Se va suprima sfntul n numele
geniului,
apoi se va suprima geniul.
Se va suprima profetul n numele
poetului,
apoi se va suprima poetul.
Se vor suprima oamenii de foc n
numele celor iluminati,
apoi se vor suprima cei iluminati.
n numele nimicului se va suprima
omul.
Se va suprima numele omului.
Nu va mai exista nume.
Aici suntem.
O expresiv metafor pictural a con-
trastului dintre marea cultur a spiritualittii
si decderea grav actual, poate fi conside-
rat fresca lui Rafael, de la Muzeul Vaticanu-
lui, Transfigurarea.
Tabloul desfsoar dou planuri drama-
tic opuse.
Sus - nltarea si extazul n gloria luminii
totale si a armoniei sferelor, antrennd n
zbor, odat cu Iisus, dou personaje conso-
nante spiritual, n timp ce alte trei personaje
apar culcate, orbite de intensa strlucire -
existnd astfel dou nivele de participare la
revelatia celest.
Iar n planul inferior - ntr-o obscuritate
sfsiat de strfulgerri de lumin rnit -
dezordine, confuzie, agitatie bezmetic pro-
vocat de spaima n fata unui copil prad
unei boli demonice a mintii.
Rafael, care a pictat prin excelent seni-
ntatea august a frumusetii iluminat inte-
lectual - prin ce impuls a creat aceast viziune
profetic a lumii ce urma s vie ?
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
S
u
n
l
i
g
h
t
16
Anul II, nr. 10(14)/2011
LES PLUIES
il pleut depuis le temps vulnrable
dluge dun Ararat surpris
nous sommes bien des menteurs et nous sommes
la semence qui nous a trahis
on renonce souvent notre crdo
et avant quon ne meure pour de beau
cet incommensurable temps nous fait
sentir comme le Dieu Sabaot
autant de larves unies en symbiose
on vit groups par hordes dhumains
et sur nos ailes il pousse, imperceptibles,
autant dailes doiseaux purs et bnins
sur une branche, le fruit a lair mr
femme, mords dedans et fais-toi la paire
tout en levant la terre dans ta cuisse
car le temps nest pas la prire
il pleut depuis le temps vulnrable
et lon ne sait plus se chrir
unis en secret par Jhovah
nous voil pourrir et pourrir
EN SPIA
un immense cauchemar tout de honte
me pousse sur un bcher de regrets
alors que ma terrible fantaisie
me jette avidement dans des marais
cras par les pomes bien graves
que jarrachai aux amours par doses
je mattaque aux porteurs des bourgades
en rvant de vous vendre des roses
une grande distance, de trs loin mme
Diane mappelle la rejoindre
je voudrais ramer dans la tempte
mais mon bateau vient de se disjoindre
alors je me cache dans une coquille
jcris des pomes en spia
et tous les albatros me grondent :
rcite - il nest pas trop tard, va
je tue ces chuchotis dsesprs
et des diables dansent dans mon caberlot
cet immense cauchemar tout de honte
me jette sur des bchers tout barjo.
DE MES SECRETS
tu me disais que les fleurs sont majestueuses
et que les chiens sont aussi gracieux
tu te baignais dans les yeux dune jument
et lavais les bubons des lpreux
tout doux les serpents caressent tes chevilles
les loups te sourient aux yeux de tisons
les agneaux te parlent de signes astraux
les poissons te chantent psaumes et oraisons
tu tagenouilles avec les ours
un bl dor rit dans tes cheveux
tu offres de petits pains dans les rues
en traduisant le bien et le fcheux
tous les oiseaux picorent dans tes paumes
les aveugles devinent o tu tabrites
et quand tu me lis des saintes critures
ces grands mystres me sont de leau bnite.
JARDINIER
deux pas dune croix dans un cimetire
il souriait hautaine une rose trmire
personne na pu savoir mais jamais
qui larrose ou bien qui la plante
de lencens brlera pendant des heures
pourquoi nat-on et pourquoi on meurt
avant de lire lnigme dtre sur terre
jinsiste et jarrose mes roses trmires
METTEZ MORT LPLOMB
depuis les calices de plomb
jusques aux corsets en plomb
depuis les corolles en plomb
jusques aux cercueils en plomb
les rois du monde nont pas cru
et injurirent la Bible sacre
qui ds le premier dbut
arrive encore nous parler
que le plomb est bien un talon
dmonique - tout de tentation.
Le plomb se blottit en nous.
Le plomb tarit la sve des plantes.
Le plomb scoule de la boue
jusques aux cimes culminantes ;
on jette lor pour le houblon
on sculpte des soldats en Plomb.
Ecoutez, les matres de la terre
Esclaves et vous les tmraires :
Noffrez plus de plomb aux canons,
Narmez de plomb les mercenaires ;
ce Plomb dans la paume du limon
a tu les nigmes de la terre.
depuis les corolles en Plomb
jusques aux corsets en Plomb
depuis les couronnes en Plomb
jusques aux cercueils en Plomb
Din volumul Lre des potes,
n curs de apari(ie, la Editura Destine, Canada
LORATEUR
une chaise bat - toute ivre
du pied porteur,
sur la place aboie
un orateur,
le pain assassine
automnes au fort
de lt ; sindigne
loiseau en essor,
de tout temps, le sicle
est carnivore.
je lis dans les astres
en vrai penseur ;
un ange ternel
est mon protecteur.
sur la place aboie
un orateur.
George FILIP
(Montreal)
17
Anul II, nr. 10(14)/2011
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Perpetua Rostire
****
Pe ct de mult ti apleci inima
n cercetarea lucrurilor, cu att
mai mult se desface evantaiul
slavei Lui nspre rcorirea sufle-
tului, n aceast arsit devasta-
toare a cercetrilor fr rost...
Bntuit mai nti de criza iden-
tittii si apoi de criza apartenentei,
sufletul omului a alunecat mai
adnc si mai adnc n valea dis-
perrii, iar conflictul sinucigas
dintre sentimentul neputintei si
slujirea sinelui s-a intensificat
pn la proportii cataclismice.
Omul a renuntat la simplitate, deci
la pace. Si nu m refer, cnd spun
simplitate, la reducerea noastr
la statura anost a omului igno-
rant, ci mai degrab la acceptarea
adevrului, a simplittii lui care
ne-ar pute duce la ceea ce David
stia cnd a scris: Te laud c
sunt o fptur aa de minunat,
i ce bine vede sufletul meu lu-
crul acesta! (Psalmi 139:14)
Ceea ce David si cei ca el au
putut vedea este cu mult mai mult
dect toate disectiile, toate ana-
lizele complicate din cele mai
moderne laboratoare ale lumii au
putut revela. David a vzut n si-
ne o fiint minunat, deci ntr-
un fel de oglindire a fetei lui
Dumnezeu. Vedeti, este un salt
de la disperare la exaltare. Si nici
nu putea fi altfel, pentru c David
l-a cunoscut pe El nainte de a se
cunoaste pe sine. Prin cunoas-
terea Creatorului su, David a
evitat att criza identittii, ct si
cea a apartenentei. Este ct se
poate de simplu! David vibra de
bucurie, n acest proces
Vedeti, noi complicm lucru-
rile simple si deseori facem asta
prin inversarea ordinii divine!
Cunoaste-te pe tine a de-
venit pentru multe inimi chinuite
de incertitudini sursa unei su-
preme disperri. Serghei Esenin
spunea: Ce urt mi este cu tine
n singurtate, Serghei Esenin!.
Boemul stepelor ruse, acest me-
teor al versului si al metaforei a
terminat-o n chip tragic, curmn-
du-si zilele la o vrst nc fra-
ged. Si nc o dat strig ntreba-
rea: vedeti?!
ntr-unul din articolele mele
precedente vorbeam despre va-
nitatea cunoasterii creatiei din-
colo sau fr cunoasterea Crea-
torului... A ncerca s te cunosti
dincolo sau fr cunoasterea lui
Dumnezeu te poate duce la con-
cluzia lui Serghei Esenin, care l-a
dus la sinucidere. Este precum
ai ncerca s faci un ghem nce-
pnd cu captul de din afar. Pu-
teti ncerca
Simplitatea de care scriu,
deci, nu este o reducere la mai
putin, ci este aplicarea bunului
simt divin n procesul cunoas-
terii. A face altfel este ca si cum
ai ncerca s spargi ncuietoarea
propriei tale usi avnd cheia ei
n mn! De ce si mai ales cum
am ajuns orbi la lucrurile care
se vd lmurit? De ce si mai ales
cum am ajuns s rtcim pe un
drum, singurul existent si cu o
singur directie? Hmm... Iat de
ce Isac iesea seara din cort ca s
cugete n tain. Iat de ce Cuvn-
tul Domnului ne strig: Opriti-
v si s stiti c Eu sunt Dumne-
zeu!
Esti obosit? Esti coplesit de
multimea problemelor, toate greu
de rezolvat? Te zvrcolesti n pat,
nici o saltea nu-ti pare destul de
confortabil, nici o perin destul
de moale, tresari la cel mai mic
zgomot? Ei bine, ndrznesc s
cred c ncerci s desfaci ghemul
existentei tale ncepnd cu ca-
ptul de dinlntru. Dac esti n
aceast conjunctur, nu te mai
uita la ceasul noptierei gndindu-
te la ct ti-a mai rmas din noap-
te! Iesi, ascult linistea noptii,
ascult licrul stelelor mereu cre-
dincioase acelorasi constelatii.
ti spun, ascult... Toate acestea
sunt o rostire, si sunt o rostire
perpetu a lui Dumnezeu pentru
ca existenta s nu se surpe n
neant
Unii cred, printre ei si unul
dintre oamenii pe care i respect
n mod deosebit, c de la actul
creatiei ncoace Dumnezeu a
lsat creatia n voia ei, asemenea
ceasului care continu s ticie
atta timp ct arcul este tras... Nu
este asa! Dumnezeu nu este legat
nici de trecut, nici de prezent, nici
de viitor. Prin El toate acestea
sunt... Sunt acum! n El avem si
fiinta si miscarea. Logica noastr
uman st deseori n calea rezol-
vrii problemelor n loc s ne fie
unealt. Vedeti, Dumnezeu pro-
voac si potoleste furtunile, vr-
biile, si crinii, si slbticiunile
sunt n grija Lui de asemenea. El
rosteste S fie!, si leul si are
prada lui, El strneste furtuna
uneori doar ca s usuce lacrima
de pe obrazul unui ntristat.
Domnul nu tace, rostirea Lui este
perpetu. Miezul rostirii lui se
petrece n lucruri, n lacrimi, n
zmbet, n nunti si n nasteri... El
poate misca universul uneori
doar ca s provoace o mirare.
Deseori, noi auzim voci care
golesc existenta de substanta ei.
Tot rostiri sunt si acestea... A-
cestea ns se petrec ostentativ,
sunt niste zgomote neputincioa-
se, care pot crea aparenta dar nu
substanta, confuzie dar nu ilumi-
nare, relativ dar nu absolut. Ase-
menea rostiri se auzeau si n cor-
tul lui Isac... El ns a nteles si s-
a retras n rcoarea serii pentru a
asculta rostiri infinit mai nalte.
Tat ntreab luntrul meu,
n calea cui sunt furtunile acelea
nprasnice, cutremurele, marile
focuri din Australia, si pentru ci-
ne este rosul din petala tranda-
firului, verdele din frunze, ciri-
pitul vrbiei de pe gard?
Fiule, mi rspunde dragos-
tea Lui, uneori asa aleg eu s-
mi desenez glasul.
Orict de dinluntru meu pare
dialogul de mai sus, eu cred c prin
toat creatia, Dumnezeu si dese-
neaz rostirile doar ca fiii Lui,
psalmisti la inim, s-I aud Glasul.
i care ine toate lucrurile cu Cuvntul rostirii Lui.
(Evrei 1:3)
18
Trgul
n Sud-Est se afla un trg
Mruntel pe atunci;
Acum, cu tentacule extinse
dincolo de univers
Uitat cumva, ar fi spus unii;
cu stopuri antice pentru autobuze
cu afise ct gardul cu drapele
cu pavilion pentru muzica militar
n grdina rposatei Regine Mame;
n plin soare, n dup-amiaza festiv
ecouri de muzic loveau peretii
Catedralei Normande, zidit din piatr
de ru, pe cnd William Cuceritorul
preluase frnele puterii n 1066,
ridicat n vremi cu domnite-n rdvane
si cavaleri cu armsari si armuri
n centrul orasului cu creneluri,
Strada Mare, cu prvlii luminoase;
etalau n vitrine superlative
n profunzimea strzilor pietruite,
hotare la case din crmid.
Oglinda cu Vise
Era ntre pereti de himer
tapetati demodat de bunica
Volume lucioase dormeau
legate n piele de zimbru
Cavaler naviga prin hrtii
si trofee cstigate la baluri
mbrcat n beige, motia tcut
la masa de lucru cioplit-n stejar
Cu ochii scldati n antice tomuri -
Sufletul ei se legna lunatec
de candelabrul pestrit de Murano,
rscoal peste obiecte spartane
Se ascundea prin dulapuri
ndesate aliniat cu dulceturi
de visine rscoapte din pomi secerati
ferecate-n mintea ei cea albastr
o curte rcorit de suflete pierdute
Unul cte unul la zaruri si crti
n orasul himer cu ru mbufnat
n ncperea unde intrau si ieseau
n galop persoane apretate pe at
oarbe cu mini efemere, fantome electrice,
mscrici dormeau dusi n lumi ferecate
Vara
Pianjeni vrateci urzeau
cuibriti n alcovuri n stnci
Erau sub un castron de sineal
si glbenus - pmntul plutea
plesnind n lumina acut
umbre de aur prin bolovani
Scorpioni si soprle notau la soare
printre cactusii care trosneau n spatii
O libelul se pierdea la Palatul din Stnc
argint scrijelit pe-o tblit de cer
Greierii se scldau pe boabe de ienupr
ngnnd melodii de demult
Crengi rupte, mrgele din turcuoaze
Frunze sopteau despre legende
prezente-n imagini din nisip invizibil
Tipt de psri n tocan de suflete
fierbeau suspendate n ocrul torid.
nchipuiri
nchipuiri despre hituirea ursului
Ursul se tine ascuns n tufis
O nchipuire bolnav s fie
Despre urs, despre ursul ntunericului
Despre un invizibil urs colosal
n tufisuri fantastice
la adpost de noapte
nchipuiri despre hituirea ursului
nchipuiri despre visul cu vulpe
nchipuiri despre vulpea care tip
S afli despre nenorociri iminente
nchipuiri despre ghionoaia
Ghionoaia care zdrobeste gospodria
nchipuiri care avertizeaz
plecarea etern
Ale cui nchipuiri,
ale cui nchipuiri ?
La Castel
cavalerii mrsluiau
n bttura cea veche
castelul se sfrma
n himere de plumb
vntorii de gini plantaser
foisoare de gru
voci si seminte n mslin
enclava de putori
de putreziciune fin,
banchetul fantastic
masca principesei atrna apretat
la Poarta de la Rsrit
din turnul de Veghe
unde turniruri se petrecuser
cu mult timp n urm
pe cnd cavalerii erau paji n armur
si mslinul era mbobocit
lng fntna cnttoare
furtuni certrete
n curtea castelului... ofilit
tufe uscate mpletite n noduri
estompate pe peretii-n ruin
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
M
e
m
o
r
y

o
f

t
h
a
t

H
o
u
s
e
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
19
Anul II, nr. 10(14)/2011
Ioana STUPARU
(Fragment din volumul II al romanului-trilogie OAMENI DE NISIP)
- Nea Mitrule!
- Ce, b, Miroane?, rspunse
btu.
- Ia d-te mai ncoa!
- De ce nu intri, m,-n bt-
tur, nu stii c e cinele legat?
- Ba stiu, da mai am niste
treab. Mai bine d-te matale un
pic mai ncoa, s-ti spui o vor-
b!
Btu iesi la poart si vorbi cu
Miron. Se ntoarse nedumirit zi-
cnd tatii:
- Ce-or avea stia de la prim-
rie, c m chemar pn-acolo?
- Miron nu-ti spus?
- Cic nu stie nici el. Stie de-
ct c trebuie s m duc, neap-
rat, astzi.
Nedumirirea se asternu pe
chipurile amndurora. Ce putea
s fie? Btu nu prea clcase pe
la primrie. Nu avusese pentru
ce. Era om asezat, la casa lui; d-
rile ctre stat si le-a dat, pentru a
sti o socoteal descurcat, vite
la gloab n-a avut niciodat,
ru nimnui nu-i fcuse!... Ce pu-
tea s fie?!
Si-a luat tlpsita si a plecat
la primrie. Nu-i plcea s aib
lucrurile neclare, oricare ar fi fost
ele.
Ajuns acolo, a aflat c a n-
ceput comasarea pmntului din
Pdure, unde avea si el cteva
pogoane. A fost sftuit c ar fi
cel mai potrivit dac l-ar ceda de
bun voie. Cererea de cedare era
deja fcut - nu trebuia dect s-
si pun semntura pe ea.
Auzind motivul chemrii, b-
tu s-a nnegrit la fat. Cum s-si
doneze pmntul ctre stat? Era
mostenirea lui, printi, din printi!
Pe de alt parte, era si cel mai
bun pmnt al lui, n lunca Jiului,
unde fcea gru si porumb. Une-
ori se vrsa Jiul si fcea pagub,
dar i mai rmnea si omului. ns,
n anul n care nu se vrsa, roa-
dele erau ca lumea!
Din discutiile pe care le-a
avut cu cei de la primrie, si-a
dat seama c nu e de glum. ia
i fluturau cererea pe sub nas.
A ncercat el s o scalde - c
hr, c mr, c s m mai gndesc,
c s-mi ntreb copiii, fiindc am
mbtrnit si nu mai fac ce vreau
eu, c nu mai sunt eu stpn
A reusit s plece fr s sem-
neze vreun act, dar cu conditia
c va reveni, dup ce st de vor-
b cu cei de-acas.
Nu s-a mai dus la primrie
dup aceea, dar nici nu-l mai g-
seau acas, cnd veneau s-l
cheme: de fiecare dat afla si avea
timp s se pitule.
Cel care era, n momentul
acela, acas, trebuia s spun o
minciun, pe care s-o cread si
el pe jumtate.
n fiecare zi, venea cineva si
btea n poart, ca s-l cheme la
primrie; n fiecare zi, btu se pi-
tula repede; n fiecare zi, cineva
trebuia s spun o minciun.
Pn cnd
Se nserase de-a binelea. Ne-
gura si frigul ne-au adunat pe toti
la clduric, n odit, unde ar-
dea focul n sob.
Mama bgase mlaiul n m-
mlig de coscogeamitea timp. O
fierbea bine, ca s ias coapt,
lsnd-o s ptpie, ncet, pe pli-
ta de la sob.
Mai era putin si punea masa,
cnd, n balcon, s-a auzit un om,
strignd lui btu s ias pn-
afar. Era un strigt de om grbit,
pe care nu voia s-l aud toat
lumea.
Btu a iesit repede din odit.
Nici n-a apucat s ias bine n
balcon, cnd s-a si ntors la noi.
Avea privirea plin de groaz. A
vorbit cu mama si cu tata, mai
mult din priviri. I-a cuprins teama
si pe ei.
- Hai, repede!, ne-a zis mama,
asa, deodat, cu o voce, care te
ngheta.
Ne-a luat pe toate patru fetele
si a iesit cu noi, buluc, pe usa ca-
sei.
Ct ai clipi, am iesit cu totii
afar.
Btu s-a pierdut n negura
noptii.
Tata a rsucit cheia n obloa-
nele casei si nu l-am mai vzut.
Noi am iesit pe poart, mpre-
un cu mama, am trecut repede
drumul si am intrat n cas la Le-
nica, sora lui tata. Ne-a mpins
pe toate sub pat si ne-a spus s
stm cuminti, fiindc e de ru.
Apoi a iesit afar, fugind ct o ti-
neau picioarele.
Orict ai fi de mic si nu poti
s-ti dai seama ce se ntmpl cu
adevrat, spaima o ntelegi. Ti se
transmite.
Stteam toate patru, nghe-
suite una n alta, n fundul sub-
patului, n spatele unei albii si a
unui cufr. Din cauza fricii, cred
c nici nu mai respiram.
Dup un timp, a intrat n odaie
un brbat si a ntrebat-o pe Le-
nica:
- Unde sunt ale tac-tu?
- Sunt la Daneti.
- Toti?
- Toti.
- Cu copii, cu tot?
- Aha.
- Pi, ce caut toti la Daneti?
- Trage s moar m-sa Flori-
ci.
Dup un moment de tcere,
brbatul a ntrebat cu ton nen-
creztor:
- Tu spui drept?
- Aha. S moar l de minte!
S-i saie ochii din cap lui care
nu spune drept, na!
Brbatul se plimba de la un
capt la altul al odii, printre cele
dou paturi, asezate fat-n fat.
- Sigur nu sunt pitulati la voi?,
a ntrebat-o din nou pe Lenica.
- Dac-ti spui! Io-te, poti s
cauti!, a rspuns aceasta, deschi-
znd usa ctre sal si apoi pe cea
de la odaia bun.
- Nici sub pat nu sunt?
- Dac vrei, caut! Eu te las.
Brbatul a mai stat un pic si a
plecat.
Noi am rmas n continuare
sub pat, ncremenite una n alta.
*
A doua zi, am auzit-o pe Leni-
ca spunnd unchiului Oane c
ne-au pus sigiliul pe cas. Spu-
nea si plngea.
Timp de trei zile, am stat pitu-
late sub pat, la Lenica. Mama, tata
si btu au stat pitulati, care pe
unde au putut.
Casa noastr era pzit, zi si
noapte, de niste oameni strini.
Vznd c n-are ncotro, btu
s-a dus la primrie si a donat p-
mntul din Pdure. A semnat ce-
rerea, care era gata fcut si n
care se specifica donez de bun
voie si nesilit de nimeni.
Mama a venit plngnd, ne-
a scos de sub pat de la Lenica si
am plecat, mpreun, acas.
Parc vd si acum sigiliul lipit
pe obloanele casei noastre. Era
o hrtiut. O fsiut. Dar ct
spaim mi-a produs! Fat de
cuvntul sigiliu, toat viata
aveam a simti spaim.
Am intrat n odit. La noi, n
odit. Doamne! Dar parc eram
n alt cas: frig ru!... Tristetea
de pe chipurile alor mei m n-
gheta si mai tare. Simteam cum
mi se topeste sufletul! M uitam
la mmliga aproape nghetat n
cldare, pe plita rece din odita
noastr!... La musuroiul de mlai,
care abia se mai vedea din psat,
la mestecul rmas ntepenit n
psat!... O, Doamne! Parc se o-
prise timpul n loc!
Btu, tata si mama umblau t-
cuti, ca niste stafii. Aveau ochii
dusi n fundul capului.
Dumnezeule, ct de mult m
nspimntau toate astea!
Nu eram nvtat cu astfel de
viat. La noi n cas fusese tot
timpul veselie, rsete de copii,
chef de joac - de la toate astea
nu se ddeau n lturi nici cei mari.
Dintr-odat, toate dispruse-
r. O, Doamne, parc murise totul!
T@rguiala
20
Cu Iubirea, folosit ca o
cheie a destinuirii tuturor lu-
crurilor, asa se poate citi volumul
Vraj(b)a clipei, cartea semnat
de Viorela Codreanu Tiron si
care a aprut ntr-o grafic de zile
mari, la Editura AmandaEdit, din
Bucuresti, n anul 2011
Poemele care alctuiesc vo-
lumul sunt ca si naripate, sime-
trice n esent si cu trimiteri spre
locuri, oameni si sentimente din-
tre cele care, nou, celor din jur,
adesea ne scap. Cu o finete fe-
minin, dar defel feminist, au-
toarea translateaz imaginile per-
sonale n sfera comuniunii, a lo-
cului si a timpului unde individul
dispare ca entitate de sine stt-
toare, devine Mretie, motiv pen-
tru care merit s trim pe pmnt.
Volumul debuteaz cu poe-
mul Tot ce v spun - o mrtu-
risire a cii sale golgotice, un fel
de destin initiatic, care i permite
autoarei s pun degetul pe rana
lumii nconjurtoare, s spun c
nimic din ceea ce vede, pipie si,
apoi, scrie nu este artificiu. Am
strbtut/ ntinderea de piatr
goal, pustiul strjuit de stnci
(...)
Emotionant singurtatea
aceasta a Poetei, care se ntreab
Cine sunt?. Creatorul, care este
ea, si pune ntrebarea pentru a
da rspunsul n public, si o face
scriind pentru cei care se hr-
nesc, citind, din pinea nemuririi.
Cu o tehnic a scrisului distinct,
defel cameleonic, asa cum se
mai ntmpl astzi n Literatur,
Viorela Codreanu Tiron ne atrage
atentia prin acuratetea sintag-
mei, prin firul poematic pe care l
trage n iglita silabelor. Totul se
leag, are esent, consistent,
care confer versului tonus dar
si timpi de liniste pentru gndire.
Cititorul nu poate trece brusc
de la un poem la altul fr s in-
siste, s rmn, o secund pe
Vraj(b)a clipei
textul abia lecturat. Este un privi-
legiu s mergi pe drumul cuvin-
telor prin Clipa cea repede, s
vezi cum Jocul chibzuintei nu
mai este joc, este ardere, cathar-
sisul care i d noblete operei po-
etice semnate de Viorela Co-
dreanu Tiron.
De unde vin? Unde plec? Ci-
ne sunt florile? Dar soarele...
ntrebrile esentiale ale lumii se
nvrt ca ntr-un carusel, se las
legate n acelasi harnasament al
ordinii ce ne tine pe vertical ca
oameni.
n tot acest timp, Dumnezeu
tace! ndrzneat aceast
sintagm; este curajul celui care
stie c are un rost al lui pe p-
mnt. Poeta nu se joac de-a cu-
vintele, face, din detalii aparent
la ndemna fiecruia dintre noi,
construieste mici catedrale de
sunete ce anunt c nc suntem
capabili s regenerm prin noi
nsine. Spiritul crtii de fat este
o prefat la nemurirea cuvntului
odat ce a fost gndit si transpus
pe hrtie. Poemul este un loc pen-
tru Rug, este un refugiu, n care
autoarea se retrage din marasmul
lumii moderne, un loc unde-L
implor pe Dumnezeu s o nvete
cum s culeag Lumina.
Lumina este atotcuprinz-
toare dintr-un capt la altul din
acest volum, desi uneori nu se
vede, precum soarele, lumina
aceasta exist, blnd, matur,
uneori obosit dar mereu gata s
spele cu lacrima toamnei obra-
zul Planetei. n acest context,
poeta st ntre Mrginire si Ne-
mrginire, defel derutat, ea stie
c locul din care pornesc n lume
si n viat toate visele, locul tainic
al fiecrui om, punctul de leg-
tur cu Cosmosul fiintei este Co-
pilria. Acolo se apleac peste
gnduri, ia n rspr povestile cu
izvoare si alte locuri de o simpli-
tate senioral, uimitoare.
Viorela Codreanu Tiron este
poeta care nu se teme s folo-
seasc sintagmele, iar n volum
abund ntrebrile. Este un semn
de maturitate, de ntelepciune a
momentului n care constientizezi
c rolul tu este s lasi mrturii
pentru clipa urmtoare. Natura,
de la coaja unui copac pornind,
la spatiul de un albastru-deco-
lorat al cerului, lumea cunoscut
de fiecare zi devine, prin poeme,
oper de art. Starea de gratie pe
care ti-o d succesul, bucuria de-
a fi colosul care prduieste -
cum inspirat enunt autoarea -,
toate aceste fragmente dintr-un
puzzle uriesesc sunt Viata n for-
ma sa de Duminic.
A citi cartea aceasta este un
fel de mprtsanie din tainele
care te nconjoar. Trebuie s ai
urechi s auzi, minte care s per-
ceap albul din negru si, mai pre-
sus de toate, se cade s ai Cre-
dint fie si numai ct bobul de
mac, pentru a ntelege esenta.
Viorela Codreanu Tiron este
poetul care exceleaz n lucrarea
sa literar, nu se abate de la dru-
mul su si fiecare liter din poem
este o certitudine. Autoarea nu
bjbie prin ntunericul nesti-
intei, ea ne spune n vers-clar:
Despletit n amurguri trzii/ las
n urma mea/ mireasma primverii
dinti,/ pentru a m rentoarce/
n casa n care tineretea mea... se
schimb tot mai mult n umbr,/
si unde vd cum cuvintele mor/
n ghivece de timp rsturnate.
(n urma mea)
Sigur, n acest poem de o
constructie la maturitatea cre-
atiei, poeta (si) cocheteaz cu
Timpul, pentru c ea este cea
care dicteaz unde si cnd se va
ntoarce pentru a nchide cercul.
Propria-i stpn pe minte si ini-
m fiind, autoarea poemelor din-
tre aceste dou coperte este pu-
ternic si fragil, foarte tnr si
foarte btrn prin experienta
care i d tot dreptul s-i spun
Lumii ntregi c exist.
Intelectual, artistic, Viorela
Codreanu Tiron este un esantion
de frumusete clasic peste care
cade bruma incorigibil a con-
temporanittii, este o poet mo-
dern cu reminiscente de roman-
tism nucitor de frumos.
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-

A

S
a
d

M
o
m
Melania CUC
21
Anul II, nr. 10(14)/2011
M-ntreab strmoyii
m-ntreab strmosii dac-i mai cunosc
m-ntreab din icoane - sngernd!
mai stau - flosi - n butce si-n parfum de mosc
si capetele lor czur - cobornd...
poporul martirilor m-urmeaz
oricare clopote ating n viat:
ei sunt vrtutea care m-narmeaz
si fruntea-n mir de foc mi-e mai semeat!
altarele din munti mi sunt deschise
Hristos ntmpin - de-acum - credinta mea:
sunt mrturisitor - si rnile sunt scrise
pisanie-mi fu viata - slov grea:
ard ctre ei - cu fiecare ger
si m sfintesc prin ei - din cer n cer!
nceput de septembrie
un nger mi toarn s beau: e un nger!
de ce s nu-mi toarne - cnd lumea-i nebun?
s beau si s uit - nu vreau s mai snger
s beau si s trec spre lumina cea bun...
e sear trzie - si greieri scnteie
din cntecul lor ptimas ori tihnit:
aici - pe pmntul nebunilor lumii
o lume-pereche Hristosu-a zidit!
...si florile-n umbr danseaz nvoalte
descntecul razei se cerne-n vedenii
cei vii si cei sfinti blnd tnjesc spre departe
n hor m duc si n dor si spre genii
...neguri regine se-nchin si-s foarte
atente: la frunzele vii - la frunzele moarte...
Seri n cetate
n seri prelinse - tainic - din havuzuri
tragici nebuni - nfrnti - gesticuleaz
ar vrea s-si smulg corbii din obraz:
n loc - s-aseze ngerii - taluzuri!
parfum de lumnri si ceri vrsate
mbie orbii din pduri s plng...
cine mai vrea turniruri n Cetate
s-nfig lancea-n visul cel de lng!
...nebuni si orbi - rzboinici si domnite
veniti la Srbtoarea Nimicirii:
noaptea - arznd n strugurii din vite
aduce jertf Mortii si Uimirii!
...Craiul danseaz-n ritmul desfrnrii
Regina Cium - un vals mut - uitrii...
Sihstria Vorone(ului
unde stelele-si coboar - lin - lumina din
Cuvnt
ntre munti - pduri si vnt
atingnd pmnt c-un gnd:
ngere de colilie
rsrit-a sihstrie!
ct o iesle - ct un prunc
ct pe vale - ct pe runc
st-ntre apele ceresti - rugciuni
dumnezeiesti
luminnd pustia:
sihstria
ppdie - primvar
cu urgia se msoar
dintre ierni rzbate-n var -
lacrimi - zmbet de fecioar
slvind zrii miestria:
sihstria
miez de noapte ce rodeste
cnd Hristos spre ea priveste:
nu sufla prea tare - Doamne
n-o clinti nici dintre toamne -
vei nvrteji-o-n vnt
si pe-o pal de lumin
iar n raiuri o s vin!
vis de floare de sulfin
sfios arde vesnicia -
sihstria
e att amar pe lume -
o - Iisuse mprate!
doar ndejdea sihstriei
doar icoana Sn Mriei
dulce rugciune-n strune
zboveste de pcate!
*
Dumnezeul de lumin - preotilor
stncii mute
printre cetine le tese
fir de patrafir:
dinspre-amiaz ctre munte
ntristnd poieni de aer
se cldesc altar si frunte
cetelor de ngeri
ce-ti rmne - suflet singur?
s culegi lanul de frngeri
s te rogi
s sngeri
*
ars de stele - scris de fluturi
m desprind din luturi
si spre Tine vin - Iisuse
de gnd s m scuturi!
Valea Putnei
clugri brazi - cu rantii lungi
sirag - tcuti se furiseaz
spre catedrala dintre stele
clugri brazi - cu rantii negre
astern urechea peste munti
pndind un dangt n desert
la catedrala din adncuri
la stretia pietrei arse
clugri brazi - scandnd n vnt
o rugciune a vltorii
si smulg din sn un legmnt -
si dintr-odat pe pmnt
se-aprind luminile de glorii!
*
corbu-si caut focul n vatra
pdurii: cra-cra
nu-l urmri pe corb - cnd o apuc
flfind fierbinte - spre cuib:
n mijlocul ntunericului
te va-ncinge vpi
*
la poarta raiului - de-o parte si alta
strjuiesc doi brazi - cu brbile-atrnnd
printre ei - departe - un cal - pscnd
blajin - lumin
Poiana
a mpietrit lumina - sub vraja dumnezee:
un fluture - pe pajisti - a scris o odisee
Bradului
nu te vreau n cas - bradule - mpodobit de
mini vestede
stai ntre vnturi - cu bratele cruce
si pe bratele tale - piroane
aprinse - stelele
Adrian BOTEZ
22
Cravata ro[ie de pionier (II)
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
...Asadar, Mrian Frntu lo-
cuia din primvar, cnd ddea
cldura, si pn toamna trziu, la
Cnsor - pe malul Oltului, n co-
liba aceea, pe care si-o denumise
resedint de var. Cnd i se
dezlega limba cu cteva ciocane
de tuic, obisnuia s povesteas-
c despre perioada petrecut n
celul cu Gheorghiu-Dej si des-
pre modul cum au evadat ei din
lagr n 1944 si au stat ascunsi o
zi si-o noapte la Ioan Marina,
preot din Rmnicu-Vlcea (cel
care avea s devin, sub comu-
nisti, patriarhul Iustinian), dup
care au plecat la Bucuresti - ca
s fac 23 August. Fireste, nu
era crezut dect de copii si de
unii tineri; ceilalti - oameni cu
scaun la cap, i spuneau c bate
cmpii:
H, h, h, Mrian Frntu
s pretin cu Gheorghiu-Dej s cu
patriarhu, s-o cread mutu!, fcea
Gogu Aslu, zis si Gogu Pioresii.
Bine, b, pi tu ne iei p noi
de fraieri?, srea cu gura si Gore
Fetelea.
B, dac e asa cum spui tu,
de ce dracu n-i fi ajuns s tu pn
Comitetu Central sau barim ceva
sf p la regiune? Nici la raion n-
ai fost n stare s te aciuez, cum
au fcut alt mi prosti ca tine!, l
judeca si Rancot.
Bicosu, care se dduse cu
partidul, primind chiar o slujb
important - era ditamai prese-
dintele Cooperatiei de Consum
pe comun, i lua aprarea lui M-
rian Frntu:
Lsat-l b, n pace, nu v
gndit s voi ct a suferit el n
ilegalitate?
A suferit p dracu! Atuncea
cnd eu luptam la Cotu Donuli,
el sttea bine mers n puscrie,
p mas s cas di la Antonescu!,
se burzuluia Nit Mandea.
Eheee, s fi stat el n prizo-
nerat zece ani, cum am stat eu n
Danbas, la rus, care ne muncea
n min, l putn doospe ore p
z, de ne dehulau, lesnat de foa-
me s tapeni de frig mama lor
de muscali!, ntrea si Mitic Te-
odorescu, zis Ctea, privind trist,
n gol, la amintirea celor petrecute
din 1941, cnd czuse prizonier,
si pn n 1951, cnd a fost eli-
berat. Se uita apoi cu mil la M-
rian Frntu, stiindu-l comunist
din ilegalitate, si se tot ntreba
dac acesta ar fi putut omor cu
snge rece, asa cum vzuse el
Icnd pe cei pe care i numea
pandurii romni, de fapt - pri-
zonieri romni, crora sovieticii
le promiseser slujbe bune n
tar dup eliberare, iar ei ac-
ceptaser s fac parte din plu-
toanele de executie care lichidau
cu precdere prizonieri germani.
Laie al lui Chircut, unchiul lui
Marinic, zis si Schiopu, fiindc
fusese rnit n rzboi, fost capo-
ral n Regimentul de Gard Re-
gal si sef de cuib legionar, l n-
jura printre dinti, soptit, dar ap-
sat, asa ca pentru sine, gata parc
s-l strng de gt pe Mrian
Frntu:
Hre-al draculi s fii tu, cu
comunistii ti cu tot!
Nu multi aveau curajul s-i
njure pe comunisti atunci, chiar
si n soapt. De obicei, erai ime-
diat turnat la Securitate, dar tur-
ntorii se cunosteau si se temeau
de Laie Schiopu, care fusese an-
chetat de nenumrate ori. Fcuse
si puscrie, dar tot nu se-nvta
minte, fier ru, de...! Atunci cnd
se strneau asemenea dispute n
jurul lui, Mrian Frntu nu mai
punea si el paie pe foc; ddea a
lehamite din mn si, trsindu-si
picioarele, pleca semet, cu capul
sus si pieptul nainte si cu pelerina
neagr nfoindu-i-se pe la poale:
Ce stit voi, habar n-avet!
Si totusi, un fapt era de ne-
contestat n legtur cu Mrian
Frntu: din mare comunist ile-
galist ce fusese, devenise un
dusman nempcat al colectivi-
zrii. La MAT, la hor, duminica
n drum, unde lumea se aduna la
taclale, chiar si n biseric dup
slujb, Mrian Frntu ndemna
lumea s nu se nscrie n colectiv,
s aib curaj si s nfrunte comi-
sia de colectivizare condus de
unul de la raion - Udeci, omul par-
tidului, cel cruia lumea, vzn-
du-l bntuind prin sat zi si noap-
te, i striga de departe: Huo de-
ciii!. Paradoxal, ntr-o vreme n
care altii erau anchetati - se-nte-
lege, n urma unor turntorii ordi-
nare - c au ascultat Europa Li-
ber sau Vocea Americii, c
au njurat partidul sau chiar c
au cntat Desteapt-te rom-
ne!, Mrian Frntu nu a ptit
nimic. Ba, la un moment dat, s-a
rspndit n sat zvonul c, exas-
perat de insistentele si amenin-
trile lui Udeci si ale celorlalti
trepdusi din comisia de colecti-
vizare, Mrian Frntu s-ar fi dus
la Bucuresti, n audient la Gheor-
ghe Gheorghiu-Dej, unde, fr
prea mult introducere, i-ar fi
spus acestuia foarte hotrt:
B Ghit, tu la mine-n sat
nu faci colectiv!
Bine, Mriene, nu fac, linis-
teste-te!, i-ar fi rspuns Gheor-
ghiu-Dej.
Apoi, cic, l-a osptat, i-a dat
niste bani si l-a trimis la gar cu
un automobil al Comitetului Cen-
tral al Partidului Muncitoresc Ro-
mn. Or fi fost, n-or fi fost toate
astea adevrate, cert este faptul
c, pn la urm, n satul lui nu
s-a fcut colectiv... Aceasta, n
vreme ce n comuna vecin s-a
nfiintat; ba chiar si n unul dintre
cele sase sate ale comunei lui (de
fapt, patru sate si dou ctune),
dar nu chiar colectiv, ci ntovr-
sire, cu o singur suprafat de
teren de artur, cea de pe Ma-
lul Podului si cu o alta mult mai
mic, aflat - culmea! - n alt co-
mun, Cmpul Srcinestilor se
numea terenul acela, nu comuna.
Pe de alt parte, Mrian Frn-
tu esuase lamentabil ca sot si ta-
t, fiind renegat de toti ai lui. De
multe ori, cte o nevast suprat
pe brbatul ei, i striga acestuia,
furioas:
Tu nu esti om, m, esti drac,
parc te-ar fi fcut Mrian Frntu
Mai mult, mamei lui Marini-
c, Oara lui Hobza sau, dup m-
ritis - Oara lu Mrian al lu Chir-
cut, i intrase n cap c brbatu-
su fusese fcut chiar asa, cu
Mrian Frntu, ce mai! Binen-
teles, de cte ori auzea aceast
remarc din melita nevesti-si,
pe Mrian l apucau pandaliile.
Nu-l deranja att faptul c Mrian
Frntu i-ar fi putut fi tat, ci fap-
tul c nevast-sa ndrznea s-o
fac pe maic-sa, Chirculeasa,
curv! n orice caz, Mrian Frn-
tu fusese irevocabil trecut n ca-
tegoria prpditilor, de ctre
oamenii de frunte ai satului, cci
numai un prpdit putea fi ile-
galist si ar fi fost n stare s se
poarte att de ru cu nevasta si
cu copiii!
Si totusi, Marinic l-a cunos-
cut pe Mrian Frntu ca pe un
Marian P~TRA{CU
23
Anul II, nr. 10(14)/2011
Carol H^R{AN
Sindromul FACEBOOK sau farmecul
[i oroarea lui Mi-a cerut Prietenia
Oamenii simt nevoia de Ideal.
Chiar si n dezumanizantul secol
21, infestat tehnologic si golit de
sentimente naturale, de tandrete
si frumos, de multe nepretuibile
lucruri.
O expresie global a acestei
realitti o vedem n fenomenala
extensie a lui FACEBOOK, o
colectie spontan de diversitate
uman, milioane si milioane de
oameni cerndu-si si oferindu-
si prieteniile, ntr-o saraband
relational fr precedent n
istorie.
Dac s-ar crea Partidul
FACEBOOK, evident, transfron-
talier, acesta ar detine majoritatea
absolut n Parlamentul Mondial
Virtual. Oameni care n realitatea
de zi cu zi, sunt complet antago-
nici, se vor prieteni sinceri si
virtuali, uniti n intentii de din-
colo de Ideal. Intentiile pe care
niciodat nu le-ar aplica indivizii
n viata practic, sunt seva aces-
tui urias arbore FACEBOOK.
Oricine din blogosfer poate
deveni prieten/prieten printr-un
click - ce gest minuscul! - cu un
C. V. Tudor, cu presedintele Med-
vedev, cu Hu Jin Tao, cu un fot-
balist fr lecturi de baz, cu Iulia
Timosenko (azi n dificultate), cu
un ayatollah mai liberal, cu o
prostituat din Bucuresti, sau cu
un detinut pe viat dintr-o pusc-
rie britanic, ce are acces la cal-
culator o dat pe sptmn
Toti suntem prieteni! Toti socia-
lizm!
Nu cred c este vorba de ipo-
crizie. Ipocrizia nu este un viciu
ci, mai ales, o perversiune eleva-
t, una spui, alta faci, si asta zil-
nic. Pe FACEBOOK ns, te cu-
reti de acest pcat, devii pentru
moment altcineva, mai bun, mai
prietenos, mai disponibil, vrei s
ti se stearg ridurile gndurilor
urt e. Toti cei din Partidul
FACEBOOK stiu c asa ceva nu
se poate, si totusi, toti suntem
Prieteni.
Splendoarea gestului deriv
din deziderat, din intentia necon-
cretizat. Oroarea gestului deriv
din neconcretizarea n nici un
viitor posibil a intentiei. Dar,
Doamne, ct nevoie avem de
Prietenie!
Asa c, cine-mi vrea priete-
nia, m gseste aici, n virtual.
Nu m misc de aici, nu interferez
cu viata niciunuia, nu modific
destine, nu donez 2 Euro pentru
ficatul nu-stiu-cui, dar sunt Prie-
tenul tu. Acest fapt depseste
farmecul si ne instaleaz pe toti
prietenii n domeniul oribilului
care, binenteles, este burdusit
cu foarte mult Bine. Intentio-
nal.
Atunci, de ce merge lumea
din ru n mai ru?
tip dur, foarte stpn pe sine. O
singur dat l-a vzut plngnd
- la moartea lui Gheorghiu-Dej!
Peste ani si ani, cnd omul era
de mult oale si ulcele, Marinic,
pensionar si cu doi copii mari,
avea s descopere c tot ceea ce
spunea atunci Mrian Frntu, era
adevrat. Se ntmpla asta la co-
memorarea a 30 de ani de la tre-
cerea la cele vesnice a Patriarhu-
lui Iustinian, care n perioada
1932-1947 fusese preot-paroh la
biserica Sf. Gheorghe din Rm-
nicu-Vlcea, si militant trnist.
Evadarea lui Gheorghiu-Dej din
lagrul de la Trgu-Jiu a fost pu-
s la cale de ctre trnisti, pentru
ca acesta s participe la actul de
la 23 August 1944 n calitate de
sef al Partidului Comunist. For-
tati de mprejurri - masina n care
se deplasau fcuse pan de cau-
ciuc -, fugarii si nsotitorii lor,
fruntasi trnisti din Gorj si Vl-
cea, au stat ascunsi n casa paro-
hial a preotului Ioan Marina,
viitorul patriarh Iustinian, pn
ce s-a remediat pana. Episodul
acesta a fost evocat la comemo-
rarea patriarhului, de fosti cola-
boratori ai preotului - un epitrop
si ctiva membri ai consiliului pa-
rohial din acea vreme -, dar si de-
scris n amnuntime de ctre
I.P.S. Bartolomeu Anania n lu-
crarea sa Amintiri despre Patri-
arhul Iustinian, inclus n anto-
logia Biserica n misiune. Pa-
triarhia Romn la ceas aniver-
sar, editat n anul 2005 de ctre
Institutul Biblic si de Misiune
Ortodox al Bisericii Ortodoxe
Romne.
Pe la sfrsitul anilor 60, un
zugrav nstrusnic l-a pictat pe
Mrian Frntu pe unul dintre
peretii MAT-ului din sat - crciu-
m, cum ar veni -, clare pe un
butoi si cu o halb de bere nspu-
mat n mna dreapt, asemna-
rea fiind de-a dreptul izbitoare.
Captivat de personaj, Marinic,
n monografia comunei sale pe
care avea s o scrie peste ani si
ani, a povestit cele relatate (si)
aici si nu s-a lsat pn nu a gsit
o poz de-a lui Mrian Frntu la
urmasii acestuia, pe care a intro-
dus-o n albumul anexat mentio-
natei monografii. Poza n sine
este fascinant! Personajul, ca
atare, trebuie s fi fost, n reali-
tate, si mai si!...
24
Interviu
cu cineastul Marcu Simionovici
Ani mai buni ntre 1935 pn ctre 1938, apoi
prigoana mpotriva noastr, a evreilor, anii
1939, 1940, 1941, ai rzboiului si holoca-
ustului. Toate amintirile mele, din anii copi-
lriei, se nlntuie ntr-un joc! Un fel de btut
a mingii - era fcut din crpe ndesate n
ciorapii de mtase ai mamei - reluat mereu si
de-la-capt, care ne fcea s uitm de tot si
de toate. De mas si cas, de timpuri si r-
utti... Am avut norocul s fiu dus de la vrsta
de doi-trei ani la cinema! Tata, Rubin, fie-i
amintirea binecuvntat, fcea pancartele
pentru reclama filmelor, care se alipeau pe
fatadele cinematografelor. Iar noi, eu, fratele
meu Hary, mama si tata, primeam Bilete de
favoare! Si aveam acces gratuit la cinema.
Asa i-am cunoscut pe Stan si Bran, pe Zorro,
Chaplin, Pat si Patachon, Shiley Temple,
Mickey Mouse, dar si pe Jean Gabin, Fred
Astaire, Gary Cooper s.a. De altfel, de la film,
revenind acas, continuam... s ne jucm...
De-a mama si de-a tata, de-a bunii si rii, de-
a cowboii si banditii, de-a marinarii si piratii...,
de-a rzboiul!?!
L.B.: Ce bucate delicioase v plceau la ma-
ma acas? Cum v petreceati Sabatul?
M.S.: De srbtori si de Sabat se pregteau
mncruri mai alese si se fceau prjituri. De
cas, cum altfel! Erau rodul dorintei de a
marca srbtoarea si al influentelor reciproce
ale culturilor culinare. n curtea noastr, un
rnd de case cu un cat, desprtite de o curte
lat de 2,5 m, pavat cu crmizi, triam, la-
olalt, 6 familii evreiesti si dou familii de
romni. Asa c v rog s v imaginati, mires-
mele atrgtoare si aromele fripturilor, supe-
lor cu glusti sau cu titei fcuti n cas si a
ciorbelor acrite cu bors de trte si tratate cu
leustean, Kigel-ul pregtit pentru Sabat, sr-
mlutele n foi de vit, sau cele n varz mu-
rat, gefilte fish, strudelul cu nuci, cu rahat,
sau cu mac, rsucit n foi de plcint subtiri,
Icute si ntinse pe toat ltimea mesei, sau
cozonacul cu nuc si stafide, crescut si bine
rumenit... O simfonie culinar receptionat
olfactiv si gustat, audiat de noi toti.
Vecinii. Evrei si romni!
De Sabat plecam cu mama n Cismigiu. Un
parc unic. Frumos, umbros, cu lacul unde se
nchiriau brci, cu lebedele care l patrulau,
cu locul de joac n care ne foloseam gletusa
si loptica... si cu Buturuga, chioscul de unde
ni se cumprau covrigei si eram convinsi,
certati, s ne osptm cu un pahar de lapte
btut... rece! Tata frecventa Sinagoga, Silul
lui Hersale Soihet de la piata Vitan. Unde se
ruga pentru sntatea lui si a familiei, pentru
parnasa (slujb, salariu), pentru pacea
noastr a tuturor, pentru Rege, pentru tara
noastr... Romnia!
L.B.: La 21 ianuarie 1941, la Rebeliunea Le-
gionar erati un copil de sase ani. Ce anume
v amintiti de atunci?
M.S.: Am scris n Mall despre acele zile.
Vecinii nostri buni, Eremia Grunwald si Do-
brita Serbnescu, una dintre cele dou familii
de crestini din curtea noastr, i-au adpostit
pe printi la ei. Au fost culcati sub patul lor.
Eu si fratele meu am dormit la noi. Cnd au
venit legionarii, Vetica, fata lui madam Serb-
nescu, s-a postat n fata usii noastre si le-a
spus c acolo este casa ei. La noi n curte s-
au spart geamurile, s-a dat foc. Eu si fratele
meu Harry am dormit si nu am auzit ce se
ntmpla! Dimineata, dup ce ne-am trezit,
am iesit afar si am vzut ce dezastru a fost
la noi n curte. Iesind n strad, am vzut
cum se crau mese, dulapuri si sifoniere ca
niste snii, pe ghetusul care se formase
nspre zorii acelei zile. Din cauza distrugerilor,
nu am mai putut locui acolo si ne-am mutat
Lucre]ia BERZINTU
(Israel)
L.B.: De ce Mark Simon? De ce MALL?
De ce Adagio?
M.S.: n Mall exist o explicatie. n anii mei
de nceput la Sahia, bunii mei colegi de ge-
neratie, talentati, nzdrvani si vistori, m-
au numit Mark Simon-Bjbietovici! Mark
Simon - pragmatismul american, si... Bj-
bietovici - revolutionarismul sovietic! Evi-
dent, acum dup anii trecuti de noi toti, ase-
zarea n viat si adugirile necesare, mai ales
ntelepciune, am ales prima parte. E mai ade-
vrat, usor de citit... De altfel, nu de discutat
prea mult. MALL, este o parabol. Pe locul
casei n care m-am nscut, copilrit si trit,
Sos.Vitan din Bucuresti, cartierul evreiesc
Dudesti, s-a ridicat si triumf! ...un modern
Mall. Citind cartea, fiecare va descoperi moti-
varea acestui credo. Chiar dac lumea de as-
tzi, cu marile ei probleme, impune o reform.
Ea este de preferat... Revolutiei... Comuniste!
Adagio- este titlul uneia dintre povestirile
acestei crti.
L.B.: Ce ne puteti spune despre copilria
dumneavoastr? Ce amintiri deosebite aveti
din acele vremuri, frumoase si mai putin fru-
moase?
M.S.: A fost frumoas, plin de joc si bucurii.
Nu am trit n ndestulare. Dar o can cu lapte
si cicoare, o felie de pine cu unt si magiun,
Icut de mama, o mncare cu carne o dat, si
chiar de dou ori pe sptmn, mncare de,
din cartofi noi, mazre verde proaspt - pe
care eram pus s o curt elibernd-o din teac
- sup de fasole, iahnie si chiar spanac, o
salat de rosii, ridichi de lun, ceap verde,
salat lptuci, cartofi prjiti, ou ochiuri n
tigaie si... fructe! M-am nscut si am copilrit
lng o piat. Piata Vitan, despre care am
scris. Au fost vremuri, nu fr complicatii.
Cineastul Marcu Simionovici s-a nscut n Romnia, iar de peste 30 de
ani triete n Israel, la Rosh Haayin. Dup ieirea sa din cmpul muncii,
21 ani productor i realizator de filme (documentare, de nvtmnt, edu-
catie sanitar), la Studioul Cinematografic Alexandru Sahia din Bucu-
reti, i ceilalti 21 de ani productor, redactor i regizor de programe pentru
precolari i filme documentare la Televiziunea Educativ din Tel Aviv, s-a
ncumetat, a scris i a publicat trei crti. Prima aparitie, MALL, Clusium,
2006, o carte, mrturie, despre sine i aspiratiile generatiei sale. O carte
autobiografic, dar nu numai. Carte care se citete pe nersuflate. Ca de
altfel i celelalte dou: Noua Chin, Clusium, 2008 - un fel de ghid, i
Adagio, Tipografia Real S.R.L. Bucurti, 2010, - un mnunchi de scurte
povestiri i reportaje. Toate semnate cu pseudonim!?! MARK SIMON!
25
Anul II, nr. 10(14)/2011
temporar, la bunici, n strada Ion Ionescu de
la Brad... Amintiri de cosmar. Dar si de lumina
lsat de vecinii mei, de care mi voi aminti
ntotdeauna. Am scris mai pe larg n carte...
L.B.: Din timpul Pogromului de la Iasi, din 29
iunie 1941, ce amintiri aveti?
M.S.: Fratele cel mare al mamei, Iancu
Shvartz, scpat viu de la Chestura Politiei
din Iasi, a scris printilor prin ce a trecut.
Scrisoarea ne-a fost adus de un subofiter
al armatei romne! Nu ne-a spus cum l chea-
m. Nu ne-a cerut nimic. A lsat scrisoarea...
si s-a dus... Am aflat cu adevrat ce s-a n-
tmplat la Iasi, ntre 29 iunie si 6 iulie 1941, la
o sptmn de la nceperea rzboiului, abia
n 1998, cu ocazia realizrii filmrilor pentru
documentarul Pogromul de la Iasi, ntre ade-
vr si minciun! Scriu despre aceste dezv-
luiri n noua mea carte, pe care sper s o pot
preda spre publicare n acest an.
L.B.: Relatati-ne, v rog, ceva din timpul celui
de-al doilea rzboi mondial, evenimente care
v-au marcat viata de mai trziu. Cum v-au
afectat legile rasiale adoptate n Romnia sub
conducerea antonescian?
M.S.: Tata a fcut munc obligatorie. Des-
crcari, ncrcri, curtit de zpad n Gara
Obor. A avut un mare noroc... La sfrsitul
anului 1941, a fost mobilizat la munc obliga-
torie, ca muncitor tipograf la ziarul Universul!
Foarte multi muncitori romni erau pe front!
Asa am beneficiat eu, copil evreu, n Romnia
participant alturi de Germania fascist la
rzboi, pe care l va pierde (!), de prezenta lui
tata... acas! Si tot eu, copil evreu, atunci,
cnd n toate trile axei fascismului i exter-
minau pe corelegionarii mei, am mers la scoa-
l! Am nceput cu clasa nti primar, la Scoa-
la Evreiasc numrul 10, bieti, din Bucuresti,
unde se nvta si n limba romn, dar si n
limba ebraic. Limba strmosilor. Limba Bi-
bliei! Stiu cui datorm acest drept! Dreptul
de a merge la scoal! Azi, unul din drepturile
fundamentale ale omului! Federatiei Comuni-
ttilor Evreiesti din Romnia, Rabinului Sef
Alexandru Safran, Av. Dr. W. Fliderman,
Regelui Mihai, Reginei Mama Elena, ing.
Blumenfeld, unul din specialistii de marc
retinut de ctre colegii romni la Ministerul
Cilor Ferate Romne, pentru tot ce au fcut,
ca noi evreii romni, aproximativ 4 sute de
mii, s nu fim deportati si exterminati n lagrul
pregtit pentru noi... si ndrznesc a afirma...
si conjuncturii create de desfsurarea nefa-
vorabil a rzboiului pe frontul din rsrit,
poate, chiar si conducerii fasciste a trii!?!
La 70 de ani, trecuti de atunci, azi septua-
genar, mi se pare c sunt ndrituit s multu-
mesc... Tuturor... Acelor romni, rmasi necu-
noscuti, care au contribuit, direct, dar si indi-
rect, la salvarea nostr. A evreilor romni! Cu
voia domniilor voastre, le nchin acestor ne-
cunoscuti, anonimi, Drepti ai Popoarelor din
Romnia, crora le datorm salvarea noastr,
un Monument Virtual! E doar la mod!
L.B.: Unde ati nvtat primii ani de scoal?
Dar mai trziu?
M.S.: Am nceput la Scoala Primar pentru
bieti nr. 10, n anul 1942, dup care, la termi-
narea celor patru clase, am trecut, n 1946, la
Gimnaziul evreiesc Ciocanul, ambele sub
organizarea si supravegherea Comunittii
Evreiesti. Au fost anii n care am progresat
foarte mult, n care mi-am fcut nenumrati
prieteni si am amintiri si aprecieri laudative
despre dascli si formatori de personalitate,
asa cum i socot pe profesorii de atunci. Din
pcate, atmosfera de atunci s-a spulberat,
odat cu Reforma nvtmntului, fcut n
1948, dup modelul nefast al Rusiei Sovietice!
L.B.: Ce carte ati citit prima oar?
M.S.: Aventurile submarinului Dox si, ime-
diat, Aventurile echipajului Dox. Erau edi-
tate n fascicole si se schimbau ntre noi, cu
repeziciune! Apoi au fost crtile de aventuri
ale lui Edgar Walace, dar si Aprarea are
cuvntul, a lui Petre Bellu, si altele. Dar ceea
ce este cu totul deosebit, eu am nceput s
citesc... nainte de a merge la scoal! Tata mi
aducea acas ziarul Universul. l primea gra-
tuit. Iar eu luam cunostint si despre mersul
rzboiului, si despre rezolvarea problemei
evreiesti (SIC!) n Romnia (deportrile n
Transnistria, progromul de la Iasi etc) si
despre filme care rulau, ferpare cu numele
celor czuti pe front, mica publicitate, si tot
ceea ce face din ziar... o lume! Aceast impli-
care si vizionarea Jurnalelor Sonor, n cola-
borare cu UFA, de la nceputul rulrii fil-
melor n cinematograf, Jurnale care ridicau
n slvi faptele de vitejie ale armatelor ger-
mane si romne pe front, l fceau pe copilul
evreu, din mine, s aib efluviuni eroi-comice.
Am scris cum ne jucam de-a rzboiul, atunci
cnd, reveniti acas, de la cinema, ne fug-
ream n jurul mesei, avnd, si eu, si Harry,
bttorul de btut covoare si vtraiul drept
arme, de ultim... veneratie...
L.B.: Ati avut modele de urmat?
M.S.: Procesul cunoasterii ncepe imediat du-
p nastere. De la prima sa ncercare de a-i sti
pe cei apropiati si de a cunoaste mediul su
apropiat, copilul imit. Cunoaste, ndrznesc
s spun, prin imitarea unor gesturi, a unor
sunete, inflexiuni ale glasului mamei, ta-tlui...
si zmbeste... si rde! Adic confirm a fi om!
Si eu am urmat un proces asemntor. No-
rocul meu a fost c pe lng printii mei si
fratele - fie-le amintirea binecuvntat - ve-
cinii mei, despre care am amintit mai sus, nu
au avut, mpreun, copii, si eu am fost coop-
tat si rsftat de ei. Dl. Eremia mi-a zis
Ianczi, m-a iubit, mi-a adus jucrii - o man-
dolin cu care m-a fotografiat pe la 4 ani, un
motociclist cu arc -, m-a dus la meciurile de
fotbal, mi-a fcut o trotinet cu rulmenti, cu
care am plecat la plimbare prin Bucuresti... Ei
au fost primele mele modele. Erau binele si
bucuria, drept modele. Apoi au fost nvt-
torul meu, dl.Blumenfeld, profesorii de la
Scoala Evreiasc, de la Ciocanul, profe-
sorul de sport Felix Pascal, regizor al specta-
colului de la Teatrul Baraseum, toti dasclii
de care mi amintesc pn astzi, si, bine-
nteles, toti eroii din crtile citite si cei din
filmele vzute.
L.B.: La vrsta de 10 ani ati mers, mpreun
cu alti copii, n colonia de var. Despre ce
era vorba?
M.S.: Imediat dup 23 august 1944, s-au nfi-
intat sindicatele si mpreun cu aceste forme
noi, socialiste, de organizare au luat fiint, n
Romnia, Economatele. Un asemenea Econo-
mat s-a nfiintat la Universul. Acesta ajuta
salariatii la procurarea alimentelor - tara trecea
o perioad foarte grea, lipsa de alimente, spe-
cul, secet, inflatie - la obtinerea lemnelor
de foc pentru nclzit etc. n 1945, prin Eco-
nomatul de la Universul, am plecat mpreun
cu alti copii n colonia de var de la Carmen
Silva (Eforie Nord de mai trziu). A fost prima
mea iesire la mare! Nu o pot uita. A fost ceva
feeric. Scriu, mai pe larg, n cartea mea, despre
cltoria si minunea mrii, care mi s-a ridi-
cat dintr-odat n fata ochilor, la iesirea din
curba de dinaintea sosirii n gara (veche!) de
la Constanta!
L.B.: Ce dascli v-au intrat n suflet?
M.S.: Am fost un norocos. Au fost numerosi.
Amintesc doar ctiva. Profesorul de Stiinte
Naturale Ion Movileanu, care mi-a fost diri-
ginte, la liceu, Profesorul de matematic I.
Angelescu, Prof. de Educatie Fizic Emil
Jecu, Acad. Prof. Dr. Constantin Ionete, la
specialitatea Economie General, Lector
Adrian Vasiliu de la catedra de Sport, Prof.
M
a
r
c
u

S
i
m
i
o
n
o
v
i
c
i
26
Tamara Dobrin la Psihologie s.a. Sunt con-
stient de schimbrile, nnoirile, transformrile
pe care umanitatea - sunt un norocos par-
ticipant - le trece. n aceast mare trecere,
lsm fiecare cte ceva. Un semn, o pild, o
nvttur. Eu am rmas atasat, credincios,
ndemnului primit de la printi: a fi, a tri Un
tze liebe, un tze God! - Cu fata spre oameni
si ctre Dumnezeu! Aceleasi ndemnuri ncerc
s le insuflu si celor patru nepoti ai mei. Dar
ei au lumea lor, orizonturile si legittile aces-
teia, conditionrile si telurile vietii n viziunea
schimbrilor, programate si experimentate n
direct! Desi mi este foarte greu s pot anti-
cipa cum le va fi viata, care le vor fi legile
care i vor constrnge si care le vor fi normele
morale ale conduitei de urmat, am ncredere
n capacitatea lor de a discerne ce este bi-
ne, frumos si adevrat. Din toat inima
sper c vor sti s-si aleag modelele de urmat.
Si, totodat, cred c societatea trebuie s
ajute la o bun alegere a acestor modele!
L.B.: Cnd ati nvtat limba ebraic?
M.S.: nc de la Scoala primar, n timpul
rzboiului, dup cum am amintit, apoi la Li-
ceul Evreiesc Ciocanul, si apoi ntre 1975-
1977, la cursurile organizate la Comunitatea
Evreilor din Bucuresti.
L.B.: Ce puteti s ne spuneti despre familia
Dv., despre cei care au avut vreo influent
asupra formrii Dumeavoastr?
M.S.: n MALL, am relatat despre originile
mele evreiesti. Despre familia mamei prove-
nit de la Stefnesti si de la Iasi, despre cea
a tatlui tot din Iasi. O familie numeroas.
Bunici, unchi si mtusi, numerosi veri si veri-
soare. n familia Schvartz au fost opt copii,
n familia tatlui trei. Port numele Simionovici,
dup bunica Miriam, mama tatlui meu, care
a fost cstorit cu Avraham Solomon, buni-
cul dinspre tat, numai la rabinul din Iasi, si
nu la Starea Civil. Din acest motiv, n actul
de nastere al tatlui meu, Rubin, a fost scris:
...fiul lui natural (!) si al lui Miriam Simio-
novici! l port si l cinstesc dintotdeauna
cu un adnc respect. Sunt cstorit cu Ro-
dica, medic, absolvent a faculttii de Medi-
cin din Bucureti si din Tel Aviv, specialist
n Medicina Ocupational, mpreun fiind
printi ai lui Alona Ashkenazy si ai lui Aviv
Simionovici. Ne-am cunoscut n decembrie
1959 si de atunci suntem mpreun. Cei patru
nepoti, Shir (15), Yaniv (13), Shachar (13) si
Lior (10), ne-au cinstit cu titlul de mare onoare
Bunici!
L.B.: Unde ati lucrat n Romnia?
M.S.: Eu am absolvit, si sunt licentiat n stiinte
economice. Mi-am nceput activitatea n
cmpul muncii, n 1959, la Studioul Cinema-
tografic Alexandru Sahia. La scurt timp,
am fost numit Director de Film, la grupa nti
de Creatie Film Documentar, atunci nfiintat.
Aceasta s-a petrecut la nceputul anului
1962. De fapt, o minirevolutie. Romnia tre-
cea atunci ctre o alt faz a evolutiei ei so-
cialiste! O desprindere din anchilozatul si
dogmaticul model sovietic. M-am aflat printre
tinerii, noii regizori, scenaristi, redactori, for-
mati la faculttile de profil, entuziasti si do-
ritori de a se afirma. Nouttile si curentele
din lumea filmului, n general, si din domeniul
filmului documentar, n special, ne-au impre-
sionat si pe noi. A fost sansa mea. Am luat
parte la aceast satisfactie, de a crea ceva
mai adevrat, mai frumos, care s-l nalte pe
om. S-l fac mai bun si util societtii. Asa
gndeam... Prins ntre aceste idealuri, laolalt
cu cei tineri amintiti, am nceput s citesc
despre film, am vizionat, cu nesat, tot ce ni
se aducea la Cercul de Creatie, si, asa, lu-
crnd la realizarea filmelor - pregtirea pro-
ductiei, perioada de filmare, montajul si sono-
rizarea - m-am format ca cineast. De mare
ajutor mi-au fost operatorii, creatori de ima-
gine, de la Sahia. Constantin Ionescu-Ton-
ciu, Sergiu Ioan Husum, Tiberiu Olasz, Willy
Goldgraber, Dumitru Gheorghe, Doru Segal,
de la care am nvtat enorm. Adic Meserie!.
Iar regizorii Erich Nussbaum, Alexandru Bo-
iangiu, Gheorghe Horvat, Slavomir Popovici,
Jean Petrovici, Mircea Sucan, cu care am
avut onoarea de a colabora, i pot considera
maestrii mplinirii mele. Profesional si nu
mai putin uman deopotriv. Fie-le amintirea
binecuvntat!
L.B.: Care a fost primul film produs de dum-
neavoastr?
M.S.: Primul film produs de mine a fost
Lanterna cu amintiri, n regia maestrului
Jean Georgescu. A fost primul film de mon-
taj, de metraj mediu realizat n Romnia. A
fost o premier. Se fcea o istorie a filmului
romnesc de la Rzboiul de independent,
trecnd prin Bing Bang, Stroe si Vasi-
lache, Tigngusa de la iatac, pn la O
noapte furtunoas, film de marc realizat
de Jean Georgescu, n 1943. Lucrnd cu ma-
estrul Jean Georgescu, student a lui Renee
Clair, am nteles, ce nseamn, a te implica,
ideatic si emotional, n creatia cinematogra-
fic. Si... s nu uit? Ce nseamn profesiona-
lism! Am dat cteva amnunte n Mall!
L.B.: Ce amintiri aveti din cariera dumnea-
voastr de cineast?
M.S.: Evident, numeroase. Am lucrat 21 de
ani la Sahia. Pn n 1980, cand am emigrat n
Israel. nti, m-au marcat zbuciumul interior,
chinul creatiei, asa cum l-am observat la tine-
rii regizori Slavomir Popovici, Erich Nuss-
baum, cu care am colaborat. Apoi, curajul lui
Alexandru Boiangiu, care milita pentru ade-
vr n filmul de anchet si documentar. Intra-
nsigenta lui Jean Petrovici pentru pstrarea,
curat si la o nalt tinut, artistic si cultu-
ral, a mostenirii artei populare romnesti.
Inovatia de mijloace artistice si nnoirile de
limbaj cinematografic la filmele lui Mircea
Sucan. Perseverenta lui Pavel Constanti-
nescu n realizarea tematic a ciclului de filme
despre Brncusi. S pregtesti, cu minutio-
zitate, cu un grad extrem de profesionalitate,
o perioad de filmare, de 18 zile, n Tara Ha-
tegului, s ajungi acolo, cu o echip nu-
meroas, cu aproape tot utilajul solicitat,
pentru care te-ai btut, ca s-l obtii, si s
nu poti filma!?! Pentru c soarele era orb!
15 zile un nor n-a vrut s se miste!?! Noi cei
care dorim arztor s spunem semenilor nos-
tri c este bine, frumos si omenesc s ne iu-
bim tara si pe cei de-un leat cu noi, nu putem
la ora proiectiei, transmiterii filmului, s invo-
cm scuze! Am reusit n anii lucrati, n Ro-
mnia, dar si aici, n Israel, s realizez un numr
important de filme si programe de televiziune,
care au reusit s emotioneze, s conving...
s plac! De aceea m simt bogat! Si sub-
scriu la cele scrise de Octavian Paler : Doam-
ne, ca printe, care ar fi cteva dintre lectiile
de viat pe care ai dori s le nvete copiii ti?
...s nvete c un om bogat nu este acela ca-
re are cel mai mult, ci acela care are nevoie de
M
a
r
c
u

S
i
m
i
o
n
o
v
i
c
i
27
Anul II, nr. 10(14)/2011
cel mai putin!
L.B.: Prin ce anume, se caracterizau produc-
tiile dumneavoastr?
M.S.: La studioul Sahia, se realiza un numr
important de filme destinate propagandei so-
cialismului. Eu nu am fost membru de partid.
La filmele la care am colaborat, ca productor,
m-am strduit s-i pun pe realizatori n con-
ditiile cele mai optime, pentru obtinerea obi-
ectivelor acestora. Uneori, cu naivitate, ncer-
cam s accentum latura uman a unui pro-
ces n derulare. S eludm latura angajamen-
tului, a sarcinii de partid, asa cum era expri-
mat n directivele sectiei de propagand.
Am amintit, n Mall, de combina Gloria,
pus de mine s traverseze cadrul, de dou
ori, odat de la stnga la dreapta, si a doua
oar de la dreapta la stnga, n filmul O boal
vindecabil! Pe ideea gloria vine, gloria se
duce! Adunati, laolalt, culoarea ei rosie si
titlul filmului... Majoritatea filmelor realizate
de mine, n colaborare, dar mai ales cele f-
cute singur, erau comenzi. Filme utilitare, cu
un circuit mai restrns. Filme de protectie a
muncii, de reclam turistic, de nvtmnt
si de educatie sanitar. Aceste filme scpau
de rigoarea si controlul partidului comunist.
Aveam ceva mai mult libertate. Si de expri-
mare, si de creatie. La un asemenea film, mi-
am permis s pun un personaj s spun des-
pre un responsabil cu protectia muncii...
prins cu urmrirea si respectarea normelor
de protectia muncii... si cu alte importante (!)
sarcini, acesta nu si-a fcut datoria!?! Era
vorba despre secretarul de partid dintr-un
combinat chimic...
L.B.: Despre colegii din industria cinemato-
grafic ce ne puteti spune?
M.S.: S-a spus, pe bun dreptate, de Scoala
de film documentar de la Sahia! Aceea schim-
bare de la nceputuri, n 1962, promotia de
regizori tineri, dornici de afirmare, curentele
noi din lumea filmului si senzatia de o mai
mare libertate, n afirmatii si n creatie, au fost
laolalt o platform de lansare. Filmele reali-
zate atunci, Un petec de hrtie (T. Mesaros
- W. Goldgraber), Casa noastr ca o floare
(A.Boiangiu - W. Goldgraber), Ciucuren-
cu (E. Nussbaum - C. Ionescu), Pretutin-
deni muncesc oameni (J. Petrovici - Sergiu
Husum), O completare despre litoral (E.
Nussbaum-C. Ionescu), Stuful (T. Mesaros
- W. Goldgraber), Uzina (S. Popovici - C.
Ionescu), Sonda (A. Srbu - T. Olasz), Ga-
ra (G. Barta - T. Olasz), George Georgescu
(Paul Barbneagr - Sergiu Husum), 4000
de trepte sore cer (G. Horvat - P. Gheorghe),
Io Stefan Voievod ctitor... (S. Popovici - D.
Segal), Memoria trandafirului (Sergiu Nico-
laescu, regie si imagine), sunt numai cteva
dintre acele filme de exceptie, premiate si bine
primite de spectatori.
Dar la Sahia a luat fiint, tot atunci, o impor-
tant Sectie de Film Stiintific. mi permit s
amintesc, aici, numai cteva din filmele de
mare valoare realizate n acei ani: Sub aripa
vulturului, Histria Heracleea si lebedele,
Delta necunoscut si Sturionii se pescu-
iesc pe furtun n regia lui Ion Bostan; Ele-
mentul 14 siliciul, Din stiint izvorsc lu-
mini, Statornicie si Portile luminii n
regia lui Mircea Popescu; Povestiri din lu-
mea Mrii Negre, Tem cu variatiuni,
Efemere si Gzele deltei n regia lui Dona
Barta; Proiecte, Plasma, Spre adncu-
rile celulei si Uneltele gndirii n regia lui
Alexandru Srbu; Bariera alb, Febra af-
toas, Patentele naturii si Componenta
gamma n regia lui Doru Chesu; Noi si soa-
rele, Podul peste timp, Uneltele gndi-
rii si Ceasornicul universului n regia lui
Zoltan Terner.
Att la noi la Sahia, dar mai ales la Studioul
Cinematografic Bucuresti, de la Buftea, s-au
realizat filme artistice de lung metraj de o mare
valoare artistic. Din pcate, la nceputul ani-
lor 70, s-a strns surubul si o perioad grea,
de amrciune, marasm si imposibilitate de a
respira, ne-a lovit pe toti. Dac la nceputuri
priveghii culturii erau muncitori recalificati
n cenzori, apoi au fost pusi s oprime chiar
intelectuali, poeti (!?!). A urmat o perioad
de exacerbare a national comunismului, care
si-a gsit realizatorii si filmele, pe msur!
L.B.: Cnd ati venit n Israel? Cum a fost
adaptarea?
M.S.: Am amintit c am venit, ca olimi hada-
simi, n 1980. Stiam ceva limba ebraic. ns
nu suficient. Am avut sansa de a putea conti-
nua n profesiunea mea de cineast. Am fost
primit ca asistent de productie si regie la Te-
leviziunea Educativ din Tel Aviv. Am lucrat,
la nceput, 3 ani la regia de dublaj a filmelor
de animatie pentru prescolari. La venirea mea
am gsit un perete ntreg cu filme de animatie,
de cte 3-5 minute, cumprate de televiziune,
pe care cel de dinaintea mea a atrnat, cu un
nedisimulat dispret, o foaie pe care a scris:
GARBAGE! (GUNOI!) Nu se gsise un slot,
un loc ntr-un program pentru cei mici, pentru
a fi valorificate! Aceste filme de animatie tre-
buiau dublate n limba ebraic - cei mici, 2-5
ani, nu stiu nc a citi - apoi incluse n ceva!
Erau si vechi! Uzate moral! Ei bine, eu, ole-ul
hadas, le-am trezit la viat! Am creat un pro-
gram n care am reunit 4 asemenea filme, le-
am conceput un Openning song- o deschi-
dere de 1,20 minute, de animatie original,
am adugat la sfrsit genericul, pe muzica de
la nceput, am montat la cut-to-cut filmele de
animatie dublate n ebraic si am realizat un
program de 25 minute! n anii lucrati la Tele-
viziunea Educativ am semnat regia a 360
asemenea programe, pe care le-am numit Ra-
chevet Hahaftaot - Trenuletul Surprizelor.
A fost primul meu Baby! Au urmat anii, nu
usori, de munc asidu. Cum numai un pro-
fesionist, format la scoala muncii din Rom-
nia, o poate face. O spun, ncercnd a nu re-
nunta la modestie. La noi, la televiziune, s-a
inventat expresia taasiat hakolnoa sel ghil
harah! Adic industria filmului de la vrsta
prescolar! Si aceasta multumit mie! Eu nu
cred c am fcut mai mult dect trebuia s
fac! Dar, eram tot timpul ngndurat... oare
mi vor mai prelungi contractul de munc?
Nu am fost ntotdeauna acceptat (!) sau asa
mi se prea? Oare, noi emigrantii (olimii), sun-
tem doriti? Si desi stiam c asa se ntmpl
si aiurea, localnicii aveau dreptate cnd, n
replic, mi se spunea:.. stii ct hara (rahat)
am mncat eu pn mi s-a dat s fac un mic
item (secvent) la un program tv.?; stii n
cte rzboaie am luptat?; stii...?; si mai
stii? Da, stiam c dreptatea era de partea
lor, si am continuat s muncesc, lsnd n
arhiva Televiziunii Educative din Tel Aviv,
Israel, un numr impresionant de programe
pentru prescolari: Trenul Surprizelor; Flutu-
rele Simpatic (Parpar Nehmad); serialele de
animatie adaptate n ebraic Ha Lev (Cuore),
Vrjitorul din Oz, Regele Babar, Dimi pe urmele
marilor descoperiri, si nc multe altele. Mi-
am ncheiat activitatea la Televiziunea Edu-
cativ din Israel, fiind redactorul si produc-
torul serialului despre Holocaustul evreilor
din Romnia. Cele sase filme semnate de mine
si Z. Terner au fost o premier, care ne-au
adus multumiri din partea supravietuitorilor,
aprecieri si... numeroase Premii! Toate aceste
programe si filme au avut cteva transmiteri
si reprogramri! Cum am mai spus, sper s
pot duce la bun sfrsit cartea despre aceast
etap israelian din viata mea.
L.B.: Ce se ntmpla cu creatiile celor care
emigrau din Romnia? Aici, m refer la cine-
asti.
M
a
r
c
u

S
i
m
i
o
n
o
v
i
c
i

-

l
a

3

a
n
i
28
Anul II, nr. 10(14)/2011
M.S.: n Romnia exist Arhiva National de
Filme. O institutie cu un nalt grad de profesi-
onalism. n anii mei romnesti, am cunoscut
pe ctiva dintre profesionistii de acolo. nti
pe Dumitru Fernoag, directorul de atunci,
fost coleg de facultate, si apoi devenit Direc-
tor de Cas de Filme. Am cunoscut dou din-
tre cele mai bune redactoare de acolo, Aura
Puran si Ada Pistiner, devenit un foarte va-
loros regizor de film. Adevrati profesionisti
care stiau importanta fr-de-pret a materia-
lului filmat si modul su optim de pstrare.
Schimbrile petrecute n timpul vietii noastre,
n domeniul captrii imaginii, tehnicii si teh-
nologiei, si, mai ales, modul de conservare al
acestora, necesit adaptri costisitoare. Nu
stiu care este situatia azi. Toate filmele pro-
duse de noi la Studioul Sahia se depuneau,
prin lege, spre pstrare la Arhiva National
de Filme de la Jilava. Am stiut de unele acte
de interventie necultural - m exprim cu reti-
cent -, cum a fost stergerea numelui lui An-
drei Clrasu de pe genericele filmelor regi-
zate de el, la reproiectia lor n cinematografe.
Act nu numai necultural, dar si ilegal! Dar si
de arderea negativului filmului Bancnota de
o sut de lei, regizat de Mircea Sucan, din
ordinul Elenei Ceausescu!?! Nu pot nici m-
car comenta...
L.B.: Cum vedeti cinematografia romneasc
n comparatie cu cea israelian?
M.S.: Aservirea ideologic si lipsa perspec-
tivei artistice si de creatie, din timpul comu-
nismului, au dus la izolare n lumea filmului
din anii 50-90 ai secolului trecut. Totusi, cine-
matografia romneasc a nregistrat un nu-
mr important de succese si pe plan intern,
ct si international. Amintesc, doar, de Pdu-
rea spnzuratilor, regia Liviu Ciulei, Scurt
istorie, n regia lui Ion Popescu-Gopo, si
Cntecele renasterii, n regia lui Mirel Ili-
esiu, premiate cu Palme dOr la Cannes.
Cu toate minusurile, n timpul regimului co-
munist s-a creat n Romnia, cu adevrat, o
industrie cinematografic! Aceasta era pus
la punct cu norme de tehnologie, si fabrica-
tie corespunztoare, si ncadrat cu fort
de munc foarte calificat! Acestea trebuiau
pstrate dup 1989! Nu stiu ce s-a ntmplat
dup revolutie. Ceea ce stiu, si m bucur,
este c astzi exist un numr de tineri reali-
zatori de mare valoare, ale cror productii nu
numai c particip la festivaluri si competitii
internationale, dar si adjudec si importante
premii. Mai stiu c exist si un nucleu de
tehnicieni si specialisti de valoare n toate
specialittile productiei cinematografice: ima-
gine, sunet, iluminare, post productie.
n ultimul deceniu, s zicem n mileniul trei
(!), asist la un reviriment al cinematografiei
israeliene. Numeroase filme bune si foarte
bune, o tematic care cuprinde si subiecte
din actualitatea noastr, complex, de pace
si rzboi, conflicte interetnice, dar si de pozitie
n societate, istoria Israelului, subiecte bibli-
ce etc. Recent, filmul israelian Hearat su-
laim - O remarc fr important - v rog s-
mi iertati ndrzneala traducerii, a obtinut un
important premiu pentru scenariu la recentul
ncheiat Festival anual de la Cannes. Subiec-
tul - o disput pe un text biblic, ntre tatl si fiul.
Amndoi cercettori ai scriselor celor sfinte!
L.B.: Mai vizitati Romnia? Cum o vedeti azi?
M.S.: n cartea Adagio, am inclus 6 reportaje
despre vizita mea n Romnia, n 2006. Vedeti,
Romnia este pentru mine tara mea de origi-
ne. Strbtut de mine, n tinerete, si la matu-
ritate. Ea este aceeasi, pentru c regsesc
acolo si peisajul, cu toate schimbrile aduse
de ani si de timpuri, dar mai ales oamenii, pe
care i-am apreciat si iubit. Ea este si limba
mea matern. Ea continu s coexiste, bine
si n armonie cu limba mea nou. Limba ebrai-
c. Functia acestor dou limbi este pentru
mine aceeasi! O dovad! A existentei peste
timp. A graiului n care s-a comunicat din-
totdeauna n Romnia si n Transilvania -
este cazul limbii romne si n teritoriul nostru,
Israelul din antichitate, si n cel de azi - este
cazul limbii ebraice! Fac adesea vizite n Ro-
mnia. mi permit o seziune de teatru, de filar-
monic, de noi crti, si de plimbat. M str-
duiesc s simt pulsul strzii, al cltoriei cu
tramvaiul, troleibuzul, autobuzul, trenul! Pe
mine m umanizeaz! M fac c nu aud ceea
ce nu-mi place. Nu vreau s vd ceea ce a
urtit Bucurestiul meu. M bucur de bucatele
pe care le-am ndrgit. Imi plac diminetile de
var. M duc n piat la Obor s privesc legu-
mele si fructele... M ntristeaz disperarea
oamenilor de bine, a crturarilor, care sunt
cuprinsi de o stare de non-combat! Viata este
ceva foarte greu din care nimeni nu iese n-
treg. Viu. Dar... Fr dar si poate, cum m-
am pus la curent din cele reamintite de Ileana
Vulpescu, dac nu voi, oamenii de cultur,
purttori ai salvrii din cderea n uitare si
nimic, nu v veti ambitiona s duceti mai de-
parte stindardul rmnerii n istorie, alturi
de lumea civilizat, n care sincer doriti s
fiti, cine altii s o fac pentru voi! Abandonul
nu este o solutie. Nu renuntati la activism.
Democratia nu aduce singur reusita! Tre-
buie, nencetat, ca voi s v faceti auzite che-
mrile pentru adevr, s gsiti mijloacele ca
vocea voastr s fie auzit la marea mas de
votanti, care vor decide la alegeri. Eu nu cu-
nosc altceva mai bun dect democratia parla-
mentar. Si nc ceva. nc nu s-a definit cel
mai ru! Poate fi si mai ru! Opriti-l! Vegheati!
L.B.: Nu demult ati devenit membru al Aso-
ciatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romn.
Felicitri! Cum v simtiti? Cum apreciati
activitatea acestei asociatii?
M.S.: M simt onorat. Sunt si membru al Aso-
ciatiei Ziaristilor din Israel. Activitatea Aso-
ciatiei Scriitorilor din Israel a fost, cel putin
pn nu demult, o reusit. Au fost seri literare,
s-au fcut prezentri de crti, ntruniri come-
morative etc. Din pcate, noi am trecut o grea
pierdere prin trecerea n nefiint a lui Shaul
Carmel, Presedintele Asociatiei. Shaul Carmel
a fost un poet de o mare expresivitate, sensi-
bil si talentat furar de metafore si alegorii,
un combatant de marc pe frontul exprimrii
libere al drepturilor noastre, al scrisului pe
romneste. Shaul a fost si un neobosit orga-
nizator si ndrumtor. i vom resimti lipsa. Noi
cei care mai scriem pe romneste, aici n Isra-
el, ne mputinm. Nu numai c ne ocupm,
dincolo de travaliul important al scrisului, si
cu redactarea, corectura, tiparul (!), dar si cu
activitatea de difuzor voluntar de carte...
L.B.: Cum au fost primite, semnalate, crtile
pe care le-ati scris?
M.S.: Mall a avut cronici si foarte bune,
elogioase, si critici. Acestea din urm, nu n-
totdeauna cinstite! Profesional vorbind. Pe
unii colegi i-a deranjat, suprat primirea f-
cut crtii. Au fost critici sau nentelegeri, ca
de pild: ...de ce ai semnat cu pseudonim?,
...de ce ai scris cartea la persoana a treia?.
Este dreptul fiecruia s aduc asemenea cri-
tici. n replic, am spus c scrisul la persoana
a treia este o conventie si c Prof. Paul
Schveigher, filolog de profesie, a apreciat a-
ceast abordare... Altii au scris o cronic,
destul de elogioas, reducnd cartea la peri-
oada copilriei descris n carte... care repre-
zint o mic parte din materia, bogat, descri-
s de mine! Totusi... Sau... de ce elogiezi
filmele si oamenii, creatorii, de la Sahia?,
era o institutie de propagand comunist?.
De parc eu nu stiam! Nu a ajutat s spun c
asta este prerea mea! C este prerea mea
de specialist! C eu n-am fost membru de
partid! Asa cum au fost ei! C entuziasmul
nostru, acei tineri, de atunci, din anii dece-
niului 7 al secolului trecut, era dat de convin-
gerea, sincer, c se poate construi o socie-
tate mai dreapt, mai bun si mai frumoas,
neocolind adevrul!
Critica de specialitate este prezent, uneori,
n paginile Jurnalului sptmnii, aparitie
sptmnal n limba romn din Israel. Ea
este tot ce doriti, numai furitoare de scoal
n ale scrisului nu este! Poate c asa si tre-
buie, cnd noi, care mai scriem, suntem tinere
sperante, aproape toti trecuti de 70 de ani!
L.B.: La ce lucrati n prezent? Ce proiecte
aveti pentru viitor?
M.S.: Lucrez la cartea care cuprinde episoade
din cea de a doua parte activ a vietii mele.
Din Israel. O depunere de mrturii... la curtea
cu juri! Viitorii mei cititori. Sper s o pot preda
editurii pn la finele acestui an. Si, dac voi
reusi, voi ncerca sa adun, laolalt, un nou
mnunchi de mici povestiri.
29
Anul II, nr. 10(14)/2011
Mihai BATOG-BUJENI}~
Ne[tiutul sf@r[it al unei pove[ti vechi
Aflm, dintr-o scriere deveni-
t ntre timp clasic, precum c,
acum mai bine de cinci sute de
ani, era un Vod care avea un fel
de ministru de finante, denumit,
conform protocolului curtii, Ma-
re Vornic.
Vod era un tip foarte simpa-
tic, ocupat mai tot timpul cu rz-
boaiele, vntoarea, sforriile
politice, chefanele rituale, tv-
lirea muierilor si, foarte important,
descptnarea boierilor. Aceas-
t ultim activitate fiind foarte
apreciat de norod sau prostime,
cum i se spunea atunci poporu-
lui. n schimb, finantistul, Motoc
pe numele lui, ce s mai vorbim!?
Iubit si atunci exact ca n vremu-
rile noastre, pentru abilitatea si
ncptnarea cu care inventa
tot felul de taxe si biruri, culese
de niste indivizi extrem de antipa-
tici, numiti zapcii (echivalentul
agentilor fiscali din aceste fericite
timpuri pe care le trim).
ntr-una din zile, cocotati pe
meterezele cettii de scaun, Vod
si Vornicul deschiser o dezba-
tere pe tema: Multi dar prosti si
invers. Argumente pro si contra.
La colocviu participa, cu mult en-
tuziasm, larm si unelte multi-
functionale, precum bte, coase,
furci sau pari, norodul, cam scos
din fire de apucturile necioplite
ale Vornicului. Fcea o larm n-
grozitoare si folosea expresii des-
tul de vulgare, ns fiind ei la ba-
za zidurilor si sub privirile lefe-
giilor care-l pzeau pe Vod, nu
prea prea periculos.
Numai c, dup cteva minu-
te, enervat peste msur de argu-
mentatia cam subred a Vornicu-
lui, Vod decise s-l trimit pe
teren s afle adevrul. Prin urma-
re, i ddu un impuls initial si o-
mul tri pentru scurt timp pl-
cerea unui zbor lin prin mijloace
proprii. Din nefericire, lipsit de
antrenament, ateriz foarte prost,
n mijlocul multimii iar aceasta,
cu acelasi entuziasm att de ca-
racteristic l fcu fsii. Apoi, pros-
timea, plin de mndrie si cu
pieptul umflat de bravur, i ridic
osanale bunului Vod si plec
ctre cas cu, evident, ocolul de
rigoare pe la crsm pentru ntoc-
mirea cronicilor att de necesare
istoriei.
Multumit de rezultatele dez-
baterii, Vod se felicit pentru n-
telepciunea sa. n fond, scpase
si de scielile Vornicului, care
se tot lamenta c nu mai are pe
ce pune biruri dar, plin de chib-
zuint, profitase de spectacol si
nici nu ridicase, nici nu sczuse
vreun bir. Iar poporul plecase
ferm convins c de acum, n urma
msurilor luate, o s-o duc mai
ceva ca-n Paradis. n fond, asta
era cel mai important! Fericirea
poporului! Asadar, era slvit si
iubit si avea cu ce s plteasc
solia care sosea peste trei zile de
la nalta Poart. Ba, chiar i mai
rmnea ceva si pentru a cump-
ra niste giuvaericale de la Stam-
bul ca s-l mituiasc pe Marele
Vizir, un nestul care-i cam purta
smbetele.
- Ehehe, bun treab am mai
Icut si astzi pentru dragul meu
norod, sopti Vod, cobornd sc-
rile si intrnd lejer n istorie sub
form de statui, strzi sau nume
de cartier.
Culmea, si vornicul Motoc a
intrat n istorie socotit fiind un
mare fraier care a dat consistent
sintagmei: s mori cu dreptatea
de partea ta! Era att de prost nct
habar nu avea c asta, dreptatea,
este o chestiune de interpretare
si nimeni nu are nevoie de ea.
Mi si unea
Marea srbtoare a Zilei Muncii fusese,
ca de obicei, un adevrat triumf. O maree de
bere, tuici, sprituri, mici, crnati si fleici la
grtar, manele, mame disperate c le disp-
ruser pruncii n multime, tati cu burtile peste
bermude, rgind sonor, extrem de mndri si
fericiti, scandaluri si njurturi, pumni, bas-
toane de la politie, rgete, ochi vineti, un
tzunami (hai, c se poart!) de pungi si res-
turi, cini si cersetori cu stocul fcut pentru
cteva zile, n fine, totul asa cu cere datina
mostenit si respectat cu strictete din mosi
strmosi.
Domnul Tonel Czep, fost miner, acum dis-
ponibilizat, extrem de fericit, ngnnd me-
lodia: Dujamnii m dujmnejte, ntr-un stil
foarte personalizat, se ndrepta (termenul
este extrem de relativ) ctre locuinta sa de
var, evitnd contactele brutale cu gardurile.
Era foarte eficient ajutat de bunul su prieten
Sprit, fiint absolut anormal, ntruct nu pu-
nea pictur de alcool n gur si nici nu fuma.
Spre mare mirarea noastr, era devotat si cre-
dincios prietenului su, de la care nu astepta,
evident, nici o rsplat. Prin urmare, era, nor-
mal, un cine. Unul mare, ltos, mult mai curat
dect domnul Tonel si cu o privire suspect
de inteligent. Prin comparatie cu specia de
referint.
Pomenile obtinute n aceast zi i ddeau,
numai omului desigur, iluzia c viata este fru-
moas, iar mine va avea ce mnca, buzuna-
rele i erau pline de produse cptate sau
sterpelite, plus cteva sticle n care mai era
ba un rest de bere, ba ceva vin tulbure, sau
chiar renumitul carcalete, deci, trscu cu
sirop. Cum s nu fii optimist n asemenea
conditii!? Mai ales cnd, n curtea fostei fa-
brici de suruburi, te asteapt cele dou cutii
de carton n care ai amenajat habitatul. Adic
un fel de confort trei din blocurile de beton,
dar mult mai aerisit si cu vaste posibilitti de
a conversa pe timpul noptii cu dragul de Sprit.
Un excelent asculttor, spre deosebire de
nevast, soacr sau, de ce s nu o spunem,
chiar copii.
ns, la unul din virajele scurte executate
pentru a evita santul, n fata lui Tonel apru
o namil cu armur neagr si un fel de mantie
deasupra, iar la bru cu o spad ngrijortor
de lucitoare.
Un fior rece fugri fr drept de apel aburii
benefici ai buturii, iar prin capul golit de
snge al nefericitului Tonel trecu umbra unui
gnd:
- Am belit-o! Le-a dat presarilor uniform
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
S
i
s
t
e
r

a
n
d

B
o
o
k
30
nou si sabie n loc de pulan! Acu n loc de
btaie, s vezi c ne taie capu! Mmulic!
- Fiu al creatiei, auzi el n moalele capului
o voce stranie cu rezonante metalice, dar
blnd, nu te teme! Eu nu sunt politist! Sunt
Mihail, Arhanghelul, si sunt venit pentru a-
mi mplini misiunea... n fiecare mileniu, m
rog, mileniul vostru, trebuie s aleg un muri-
tor pentru a-l aduce n lumina cunoasterii,
s-i dau harul ei si puterea de a o suporta,
pentru ca neamul su s fie printre cei alesi,
iar el nainte-mergtorul credintei si al luminii
ceresti. Priceputu-m-ai!?
- Oliooo, bre, nea Arhanghelic, ce m
speriasi, breee! Cream c m spinteci cu
spanga aia si mi se fcu pielea ca d gin,
breee! D o tgare s-mi reviu, da bag una
asa mai meserias c vd c esti n bulan!
Mantia neagr a uriasului fosni nervos,
iar vocea metalic se fcu din nou auzit,
parc mai apsat:
- Fiint, eu nu fac daruri de nici un fel,
mai ales din aceste ispite care te duc pe calea
pierzaniei! Spune! Primesti, au nu, harul cu-
noasterii?!
- Sefu s mor io, dac nu dai o tgare d
mcar un ban ca s am mine d-o pine si
do bere s m dreg, nu vreau s fiu deloc
ales, sau cum ziceai mata cu mersul acela,
c-i periculos, bre! Pi, la meseria asta, dac
iesi n frunte, ori te taie concurenta, ori te
sparg politistii s le dai dreptul, ori ti ia invi-
diosii gtii. Asa c, mersi, io stau cuminte-n
banca mea c, hai s-ti spui drept, m doare-n
pardon d espresie, d popor si d alte vrjeli!
Armura arhanghelului ntr n trepidaj,
iar sabia ncepu s sclipeasc periculos n
lumina lunii. Vocea zbrni si ea ncins:
- Nevrednic esti, iar timpul meu deja s-a
scurs! Da-voi, dar harul acestei fpturi cu
adevrat inteligente!
Sprit scheun usor a recunostint. Man-
tia neagr precum hurile universului se
transform n dou aripi uriase si Arhanghelul
se ridic n vzduh despicnd ca o tort
noaptea adnc.
- B, tticu le ddu la politai si masin de
zburat! Acu nu mai avem scpare, fratilor,
gndi, destul de imprudent domnul Tunel.
Un fulger albastru i czu la picioare si
vocea aceea metalic l trsni n moalele
capului:
- Ti-am spus nevrednice c nu sunt poli-
tist, sunt Mihail, Comandantul Legiunilor,
idiotule! Te voi lsa n grija Fratelui meu n-
tunecat, doar el te va putea lmuri!
ntr-adevr, sub picioarele lui Tonel se
csc o groap, un fel de vrtej care-l absorbi
nainte de a ncepe s rag. Sprit privi totul
cu o fireasc detasare si plec spre adpostul
din curtea fostei fabrici. Numai c, odat ajuns,
se urc pe un bloc de beton si scoase un
sunet, un fel de chemare, lung si tnguioas.
Dimineti la rnd, locuitorii din zon ob-
servar ceva cu totul neobisnuit. n jurul lui
Sprit, aflat deasupra tuturor, se adunaser
mii de poti care preau c se uit la el cu un
fel de evlavie si schimbau ntre ele tot felul
de ltrturi ca si cum ar fi avut ceva important
de comunicat. Nu srir, cum fceau de obi-
cei, dnd din coad ca s fie luate n seam,
nici nu ltrau furioase la vreun necunoscut
rtcit prin zon. n mod firesc deci, oamenii,
fiind foarte contrariati de acest eveniment
au chemat hingherii si, spre bucuria tuturor,
captura extrem de bogat a fost imediat trans-
portat spre centrele de eutanasiere. Omeni-
rea rsufl acum usurat si destul de con-
vins c, n sfrsit, primria a fcut un lucru
bun si folositor.
A ierta
O victorie inexplicabil,
Omul devine zeu,
Ierti, otrava devine miere,
Cutitul - biberon,
Blestemul- cntec de leagn.
Esti un zeu.
Ei si?
Se spune c unii au fost pusi,
Nevinovati, pe scaunul electric.
Ce au fcut ei?
S-au scuturat, au scos nitel fum,
Au trosnit si sufletul lor electrizat
s-a dus la Domnul.
ntrebare - ai fost poet?
Da, spune timid sufletul.
Nu ai fost, sopteste un nger
Mai rutcios. V-ati mncat
Unii pe altii ca niste rechini.
Sufletul s-a dat deoparte,
stim noi ce face el acum?
Boris MEHR
Nimeni nu-i profet
Nimeni nu-i profet n tara lui,
Chiar de-i n Vaslui, n Covurlui,
m-ati iubit, apoi iubirile s-au dus,
ca Fugara din romanul lui M. Proust,
nu scriu simplu,
nici prea complicat,
nici izvorul nu e nesecat,
sngerez n tain asta stiu,
cui, ce-i pas?
Moartea nu-stiu-cui?
Altul vine, nfloreste ca un pom,
Oameni suntem, unii mor n somn,
Altii dintr-o vorb, de cutit,
mi-e rusine s v spun c v-am iubit.
Ai fost suspendat,
mi spune prietenul,
M simt ca un aerostat plecat
n explorri importante,
mi vin semnale de la Pasrea Miastr,
De la diverse stele cztoare,
Un cotoi miaun jos cuvinte mieroase,
Cotoiul este Bulgakov n haine de gal,
Plutesc si nu-mi gsesc pixul,
al naibii pix,
Un fix cu bil.
Adio sau la revedere
Erau doi prieteni,
Unul Adio, altul Larevedere,
Fceam cu ei schimb de piepteni,
Lafkadio, zicea unul, Belvedere, altul,
Si-ndat se relua discutia,
la cutite si la pahare,
dup naufragiu apreau broscutele,
dar domina un lup de mare.
Ce este prostia asta?
ntreba unul cu barba deas,
Prea c-i creste din teast, din carne,
M prinde febra cnd stiu c-i cu coarne,
Ba are si coad, te trage si-n teap,
Lumea e plin de bacterii si ap,
Ltratu-n pustiu nu ajut pe nimeni,
Sunt un poem, mi sopteste Aldine,
Aldine era comandant n Sardinia,
n uniform semna cu mtusa,
Cea care tuseste sub us,
Popor tine friele-n puternica-i mn,
Iar mna e lung si strmb si brnz.
Fugi, ciread, strig Heracles,
Are o mie o sut sperakle,
Nici o culoare nu va rmne,
Dac dau eu cu bomba de ln.
Nesovind naintezi si cnti,
Deasupra unei mri de clti.
Am scpat de toate, n copilrie,
Ce spun aici este doar o sclipire
Din memoria celui cu boli alzheimerice,
Cine-a vzut cele dou Americe?
31
Anul II, nr. 10(14)/2011
Arta este un act specific u-
man, demonstrnd superiori-
tatea omului ca fiint inteligent.
Creatiile de art descoperite
pn astzi au o vechime de pn
la 40.000 de ani, ele aprnd
odat cu specia Homo Sapiens
Fossilis. Acestea sunt imaginile
rupestre pictate sau gravate pe
stnci. Localizarea lor geogra-
fic este, evident, foarte disper-
sat. Complexele cele mai vestite
sunt: grota Lascaux, n Franta,
si cea de la Altamira, n Spania.
Sursa de inspiratie a fost, n
mod firesc, propria lupt pentru
existent. Animalele erau repre-
zentate cu un deosebit simt al
miscrii si proportiilor, fugind,
hrnindu-se sau luptnd, nici-
odat n pozitie static, uimindu-
ne prin vigoarea tusei, perfecti-
unea atitudinilor si siguranta
trsturilor.
Executate cu degetul, cu dl-
Arta rupestr#
tita, cu penelul din fibr de
scoart sau cu trestia, picturile
nu folosesc dect culori minerale,
ocru galben, ocru rosu si negru.
Arta rupestr nftiseaz
scene de vntoare, dansuri ri-
tuale sau rzboinice, dar cel mai
adesea animale izolate. Explica-
tiile acestora pornesc de la ipo-
teza cea mai elementar - o prac-
tic magic n folosul vntorii -
pn la cea sublim, adic repre-
zentarea simbolic a fortelor re-
ligioase care vegheaza rosturile
cosmice si riturile de initiere
tribal.
Cum spiritualitatea nu re-
flect fidel nivelul cunoasterii,
nimic nu ne opreste s presu-
punem c pesterile mpodobite,
al cror decor e deseori ascuns
departe de intrare, prefigureaz
cele mai vechi sanctuare rupestre
din epoca istoric.
Desen din Petera Lascaux
Desen din Petera Altamira
Florin M~CE{ANU
32
Anul II, nr. 10(14)/2011
Seful de post se ddu jos din saua bici-
cletei, ndusit. si scoase cascheta si-si ster-
se fruntea, cu batista mototolit si jilvit de
transpiratia ce-l umezise buzunarul de la spa-
te al pantalonului Praful, n care-si nfipsese
cizma, se asternuse ca o pulbere fin pn
sus, pe carmbul lustruit n fiecare dimineat.
Tusi, si drese glasul, scuip n praful drumu-
lui fcnd un cocolos, apoi, trecndu-si mna
peste mustata tepoas, btu n poarta casei
la care se oprise.
Un ltrat de cine fu singurul rspuns.
Fluier cu dou degete bgate n gur, pre-
lung, flcieste. Nimic. Strig:
- Bade Antoane ! Nimic
Alese din praful drumului o piatr, cu
care continu s bat n gardul de scndur
uns cu pcur din vremuri de demult. Din
cnd n cnd se oprea ascultnd. Cinele ltr
tot mai furios, dar btrnul s rspund pace.
- Nu-i acas dom plutonier, se auzi deo-
dat vocea unul copil din vecini.
- Da unde-i, mi tc ? ntreb plutonierul
cu mirare.
- E n tarn dup buruian, zise copilul
fugind la umbra strasinei casei sale.
Plutonierul mai scuip odat-n praful dru-
mului, uitndu-se cum se mai fcea o mrge-
lus sub dogoarea nemiloas a soarelui. Stia
cam pe unde se ducea mosul. Nu era departe,
dar pe cldura asta, nici el nu mai avea chef
s-l mai caute.
Avea s-i lase chemarea n poat, acolo
unde postasul i ls de obicei ziarul. n mod
sigur c mosul avea s-l caute, s vin.
ncalec din nou biciclet, strnind col-
bul drumului. si slt de cteva ori sezutul,
cutndu-si o pozitie ct mai comod n saua
tocit de atta ntrebuintare, deprtndu-se
pe ulita satului.
Seara, btrnul se ntoarse vioi si plin de
miscorici.
si cobor desaga de pe umr, plin cu
mohor si volbur slbatec, culeas din tar-
laua cu sfecl de zahr a CAP-ulul. Mosul si
bg degetele noduroase n cutia de ziare.
Le gsi. Avea ce citi seara. Dar asta ce-o
mai fi?, se mir el de hrtia lsat de pluto-
nier. nainte de a se apuca s-o desfac, se
uit jur mprejur, de parc s-ar fi temut s-l
vad cineva. Apoi o desfcu chiar acolo, la
poart. nc mai putea citi fr ochelari.
Stimate tovare,
n amintirea curajoaselor fapte de arme
Decora]ia
Gheorghe NEAGU
svrite de dumneavoastr, v invitm s
participati la festivitatea de decorare care
va avea loc n ziua de... la casa de cultur a
sindicatelor judetene.
Comitatul veteranilor de rzboi.
O stampil, o semntur si un nume de
general, era tot ce mat putea deslusi pe hrtia
lucitoare, cu antetul fortelor armate.
Ptii drcia. Si casa cui o las? Vaca, or-
tniile, porcul. Cine are grij de ele?, cuget
el plin de obid. S-ar fi dus cu mare plcere,
dar cu adevrat nu-si putea prsi gospod-
rioara lui. Cu ea si ntretinerea btrnetile.
Pensia de la cooperativ i ajungea doar de
tigri si de spun. De la vac avea laptele,
smntna si brnza, iar de la porc jumrile.
Oule le mai ddea profesorilor navetisti.
De cnd rmsese singur, mos Anton prefera
s se lipseasc el nsusi dect s-i stie pe al-
tii suferind.
Mai fusese chemat de cteva ori, mai ales
ct mai fuseser rusii n tar, dar dup aceea
l uitar. Camarazii de front se prpdiser
unul cte unul. Si cei de la Don si cel din Ta-
tra. Primii fuseser mai btrni si nevoiti s
dea socoteal pentru c nu refuzaser a mer-
ge n est. Ceilalti au disprut mai trziu. Ar fi
fost buburos s se duc.
Toat noaptea nu se putu hotr. Se zvr-
colise ntruna, de parc-ar fi stat pe jratec.
Dimineata, se scul mpovrat de nehotrre.
Arunc grunte la gini, bodognind de par-
c ale ar fi fost vinovate de nehotrrea lui.
Vacii l ddu iarba adus de cu sear, alturi
de un snop de strujeni cumprati cu mare
greutate de la IAS-ul vecin, la CAP au pre-
ferat s le dea foc dect s-l vnd. Care-au
apucat de-au furat au apucat, care nu, s-au
dus la IAS sau prin alte judete.
Vaca apuc lacom din volbura pus n
iesle. Btrnul o lovi cu piciorul, ciudos.
Apoi, dndu-si seama c fusese nedrept,
apuc gleata cu zr si lturi, muind ctiva
pumni de mlai si o rsturn n teica porcului,
nainte de a pleca din nou la tarlaua plin de
buruieni.
Trziu, cnd soarele se nltase deasupra
satului, o masin strnea praful gros n grab.
n urm, oamenii ieseau pe la porti, curiosi.
Ajuns n dreptul portii btrnului, se opri
ntr-un imens nor de praf. Fr a mai astepta
ca praful s se aseze, portierele se deschise-
r. Din masin, cu pasi grbiti, se npusti se-
ful de post. Trase de clanta portii, fluier,
strnind din nou cinele.
- Bade Antoane, bade Antoane!
Din spatele lui, soferul i repeta strigtul,
nendrznind s nainteze, de teama cinelui
ntrtat, ce se zbtea n lantul priponit de
stlpul cerdacului.
- Degeaba, spuse plutonierul, dnd cu
lehamite din mini.
Plecar, speriind ortniile de pe margi-
nea santului ce strjuia drumul, prin tot satul.
Dup ultima cas, o cotir pe un drum secun-
dar, hurducind prin fgase, spre tarlaua cu
sfecl de zahr. l zrir pe btrn de departe.
Se apleca din cnd n cnd dup buruieni,
smulgndu-le din rdcini cu furie. Zgomotul
masinii l fcu s-si ndrepte spinarea si pri-
virile spre captul tarlalei. i zri pe cei doi
ndreptndu-se n fug si se minun.
- Bade Antoane, n-ai gsit chemarea?,
zise plutonierul gfind.
Btrnul l privi tcut.
- Nu spui nimic?, l ntreb si soferul mirat.
- D-apoi ce s zic.
- Cum ce?!, tovarsul prim m-a trimis per-
sonal cu masina s te iau si dumneata nu stii
ce s zici, zise soferul usor iritat.
- D-apoi chiar, ce s zic. Nu-mi pot lsa
nici vaca si nici ortniile flmnde. O s lip-
sesc toat ziua. Masini nu-s, trenurile merg
anapoda. Eu ce pot face.
- Cum ce ? Urc-n masin, mosule, se
oferi el.
- Asa?, zise btrnul artnd spre hainele
de lucru, peticite cu mna lui si decolorate
de soare.
- Nu mai avem timp de altele. Pn la judet
facem aproape o or, iar adunarea trebuie s
fi nceput, adug soferul cu un fel de ngri-
jorare n glas.
Btrnului nu-i venea s-si cread urechi-
lor. De uimire nu mai putea scoate o vorb.
Totusi asa nu se putea duce. Trebuia s se
schimbe.
- Las asta acum, i zise plutonierul apu-
cndu-l cu hotrre.
- Avem noi cu ce te mbrca acolo, ncerc
s-l linisteasc soferul, pornind n tromb
prin mijlocul satului. n urma lor, cei ce iesiser
pe la porti, spuneau:
- S stii c l-au luat pe mos Anton.
Ajunser n mai putin de un ceas n spa-
33
Anul II, nr. 10(14)/2011
tele casei de cultur a sindicatelor, unde vreo
doi brbati si tot atinteau privirile ngrijorate
cnd spre usa de unde asteptau vesti nepl-
cute, cnd spre strada de unde sperau s-
apar masina. Cnd i zrir rsuflar usurati.
- L-ai adus? zise metodistul casei de cul-
tur ctre soferul ce cobora din masin.
- Pi cum altfel, se mpun el, deschiznd
usa din spate
- Asa?! nu se putu obtine metodistul. Cu
hainele astea?!
- Las c mai gsesti tu ceva prin garde-
rob.
- Ce stii tu. De cnd cu autofinantarea n-
am bani nici de salariu, dar de garderob,
spuse el, ndreptndu-se spre usa deschis.
l ddu pe mna femeilor de serviciu si al fe-
telor de la dansuri populare s-l mbrace cu
ce s-o gsi.
Sala era plin. Se mplinea un numr de
ani de la luptele de eliberare, veneau generali
din capital si din comitetul central.
Primul-secretar era nemultumit. Abia de
putuser depista zece veterani, si nu se pre-
zentase nici unul la festivitate. Ctiva erau
bolnavi, unii erau plecati de acas, altii refu-
zaser s vin, iar actiunea risca s fie ratat.
Organele oficiale mai ntrziar. Nerb-
darea celor din sal crescuse.
Adunarea o deschise primul-secretar. n
cuvntul lor, generalii artar importanta lup-
tei de eliberare. Niciunul nu fusese pe front,
dar stiau s povesteasc. n sal, pe rndul
din fat sedea btrnul Anton. i dduser o
pereche de pantofi cu talpa groas, o cmas
violet, o cravat n culori vii, peste care-i
puseser un sacou alb, sifonat. Pantalonii
negri arau la fel de sifonati, chiar dac erau
dintr-un material ce imita pielea natural. l
ridicar n picioare s-l vad sala, apoi l in-
vitar la tribun.
Btrnul abia de mai putea psi. Pantofii
l fceau s-si aminteasc de vremea copi-
lriei, cnd mergea pe picioroange. Ajunse
cu greu pe scena mpodobit, strnse mna
generalului, ntnse mna primului-secretar
si tuturor celorlalti de pe scen, apoi se ls
mbrtisat si se bucur de stlucirea medaliei
nfipte-n reverul hainei. Cnd cobor cele c-
teva trepte ale scenei, mai mai s se prbu-
seasc. Noroc c unul dintre participantii se
repezi s-l sprijine.
Cnd adunarea se termin, prezidiul se
retrase, iar participantii prsir sala nevenin-
du-le s cread c au scpat asa de repede.
Rmas singur n sal, btrnul privi n
jurul lui nedumerit. Plecau cu totii. Ar fi vrut
s-l strige careva.
i era rusine. Cnd rmase singur, si des-
clt pantofii aceia ciudati. Cu tlpile goale
se simtea mai stpn pe picioare.
Iesi afar, pe usa principal. nconjur
cldirea pn ajunse n spatele ei. Se astepta
s-l gseasc pe plutonier sau pe soferul ca-
re-l adusese. Dar, nimic. Abtut, se asez pe
una din treptele ncinse de soare.
Mai scoase odat hrtia cu pecete prin
care i se acorda lui si numai lui nalta dis-
tinctie. Zmbi. Deschise si cutiuta, n care se
odihnea medalia pe un plus visiniu. O raz
de lumin se reflect pe chipul lui, lumi-
nndu-l. Se bucur.
Oftnd nchise cutia. Chipul i se nnegur.
Unde mi-or fi hainele se pomeni el cutnd
cu privirile spre usile deja nchise.
Asa nu se putea duce n sat, dar nici s
mai ntre s le caute nu-i venea. Oftnd, plec
descult spre autogara orasului. Stia c toti
aveau s caute s-l descoase vzndu-l cu
straiele alea ciudate, dar nu avea alt scpare.
Asfaltul i fripse tlpile mai mult dect p-
mntul din satul lui. Cuta portiunile cuprinse
de umbra blocurilor nalte, dnd impresia c
s-ar furisa.
Ajuns la autogar, si ddu seama c nu
avea nici un ban. Poate gsesc vreun cons-
tean s m mprumute si zise el ncurajndu-
se. Dar nu era nimeni. Si-i mai era si foame pe
deasupra.
Se asaz ostenit pe o banc. i venea s-
i spun cuiva ptania, dar n-avea cui. Privea
la casa de bilete asteptnd s-si zreasc vre-
un cunoscut. si ddu seama c nimnui nu-
i ps de straiele lui.
ncepu s se linisteasc. Niste tineri se
hrjoneau fr griji n apropierea lui. i privi
cu drag.
Fusese si el tnr. Zburdlnicia lor l fcea
s se simt puternic, ca atunci cnd fusese
n rzboi. Fusese ca ieri. Abia recrutase cnd
rzboiul a si nceput.
A trecut granita pn la Cotul Donului.
De luptat n-a prea luptat, c venea mereu n
urma nemtilor. A fost si la Odesa si n ncer-
cuirea din Crimeia. Acolo a stat de vorb chiar
si cu dusmanul. Nu trgeau nici ei si nici ru-
sii. Asa fceau propagand si-i ndemnau s
plece acas, de parc ar fi venit de bunvoie.
Tii, ce vremuri, gndi btrnul scrpi-
nndu-si crestetul plesuv cu degetele boan-
te. Tinerii si ncetar joaca, prsind holul
casei de bilete. Le venise autobuzul.
Mos Anton rmase cu gndurile lui, cu
privirile atintite n gol. Gndurile si continu-
au drumul. Se vedea iesit din ncercuirea de
la Crimeia, fugind, prin Constanta bombar-
dat, spre Moldova lui.
N-a mai ajuns. ntoarcerea armelor l-a
prins pe drum. Romnii, dezorientati, dezar-
mati, fugeau pitulati prin porumbisti si pduri
spre casele lor. Cei mai fricosi mergeau gru-
pati n jurul a cte unui ofiter asteptnd de la
el salvarea. Soldatul Anton se nimerise lng
un grup condus de un maior de stat major.
Pentru a nu fi luati prizonieri si dusi n lagrele
din Siberia, s-au declarat gata s lupte alturi
de rusi, creznd c le va fi mai usor. Dar n-a
fost asa. Erau bgati mereu n linia nti, une-
ori chiar si n cmpurile minate. Numai asa se
explic moartea sutelor de mii de romni n
cteva luni,
- Ce faci aici, bade Antoane? l ntrerupse
amintirile vocea directorului de scoal.
Mos Anton si ridic privirile, ca trezit
dintr-o stare ce nu mai era a lui. Apoi, fata i
se lumin. ntlnirea cu directorul navetist,
ntlnirea cu un om care ar fi putut s-l nte-
leag, era tocmai ceea ce-i trebuia.
i povesti haotic si ciudat tot ce ptimise.
Directorul rse eu poft, apoi i cumpr el
nsusi biletul.
Cu sufletul mpcat, mos Anton deschise
poarta subrezit de vreme si de ploi. Cinele
nu-l latr, dar nici nu se mai art n lantul de
la piciorul cerdacului. Intrigat, mosul se n-
drept spre grajd.
Nici vaca nu mai era. Ddu iute coltul ca-
sei spre cotetul porcului. Nici un guitat. Cte-
va urme de snge nchegat n iarba curtii.
Nu-si putea nchipui ce putea fi asta. Va-
ca putea s-o ia vcarul sau vecinul, dar por-
cul si cinele... si roti privirile prin curte. Nici
o gin. Nentelegnd nimic, badea Anton
se asez pe treapta de la intrare, cuprinzndu-
si capul ntre mini. Era coplesit. Nu putea
ntelege.
Spre asfintit, umbrele copacilor se ntin-
deau lacome, cuprinzndu-i straturile de
ceap si de morcovi, florile si butucii de vie.
Dobort de attea lucruri fr de nteles, se
ridic s ntre n cas. Pur si simplu nu-i ve-
nea s cread nici ceea ce vzuse cu ochii
lui. Cutia medaliei i frigea minile obosite.
Se ntinse n patul desfcut asteptndu-
si somnul. Voia s-adoarm, s uite de toate.
Degeaba somnul nu se ls ademenit. Se
scul, privi la hainele atrnate de sptarul I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-

A

C
u
s
t
o
d
i
a
n
s

H
o
u
s
e
34
Anul II, nr. 10(14)/2011
scaunului, apoi iesi n curte numai n cme-
soiul n care se culcase. Rcoarea noptii nu
coborse nc din nltimi. Ziua abia plecase,
iar pmntul nc-si mai mprstia cldura
culeas peste zi n aerul noptii. Continua s
umble descult prin curtea att de tcut. Nici
mcar un crit de pasre, si zise mosul
fluiernd a pagub.
Privi la vecini. Luminile din feresti i spu-
neau c nu se culcaser. Se duse la ei. Nimeri
n plin petrecere. Asezati n jurul a doua
mese alturate, ctiva vecini rmaser cu pa-
harele n mini. l priveau cu ochii mriti de
spaim, fr a ndrzni s mai fac o miscare.
- Seara bun, vecinilor!, zise mos Anton
cu blndete.
Vecinii i rspunser cu greutate, scotnd
un fel de mormit nainte de a-si pleca privirile.
- Dar ce srbtoriti ? continu btrnul,
de cele ce-i era dat s vad. n calendar nu
era nici un sfnt din aceia cu cruce rosie. Cei
ntrebati ezitau s rspund. Pn la urm
iesir din mutenie si mai codindu-se, mai po-
ticnindu-se, i spuser adevrul. Crezuser
c fusese luat pentru mai mult vreme. Sosi-
rea masinii negre, faptul c-l luaser de pe
cmp, c venise seful de post, le dduser a
ntelege c pe mos Anton n-aveau s-l vad
curnd. Asa c vaca o luaser s-o ngrijeasc
si s-o mulg. Nu puteau s-o lase asa. I s-ar fi
umflat ugerul, s-ar fi mbolnvit. Porcul l t-
iaser. Tocmai se nfruptau din el, iar ginile
vroiau s le-mpart a doua zi. Btrnul zmbi,
spre mirarea tuturor. Se asteptau s-l vad
pierzndu-si srita. Dup zmbet, se ls cu-
prins de un rs sntos, nestvilit.
- Atunci, s bem! zise al abia putndu-se
stpni.
Ceilalti ridicar bucurosi paharele. i pu-
ser o farfurie cu friptur dinainte, ndemnn-
du-l s le povesteasc. Dup ce termin, iz-
bucnir la rndu-le n hohote de rs. Turnar
din nou n pahare, relund frnturi din poves-
tirea lui, amuzndu-se.
l trimiseser dup decoratie. Vroiau s-o
vad, s-o pipie, s se conving. Damigeana
o luar alturi de carnea porcului, jurndu-
se s-l ajute s-o pregteasc. Ajunsi n bt-
tura casei, si continuar cheful n cerdacul
luminat de razele lunii. De decoratie uitar
cu totii.
Trecuse mult dup miezul noptii. Btrnul
singur, luna aproape de asfintit, si privea
casa, cufundat n ntuneric, multumit. Srb-
torise evenimentul asa cum si-ar fi dorit. Dac
i-ar fi chemat el nsusi poate c nu s-ar fi pe-
trecut asa de bine totul. Obosit, se ntinse n
ceardac adormind. Dimineata, razele soarelui
luminau deopotriv cutia medaliei si fata b-
trnului multumit.
Din grajd mugetul vacii se ngna cu
glasul cocosului hotrt s trmbiteze un nou
rsrit, iar cinele-i lingea picioarele colbuite.
Via(a merge nainte
Viata merge nainte
Dinainte de-a fi viata
Vag ncremenit-n ritmul
Prbusit si el n ceat
Si ce ruguri ard n zare
Cu sclipiri de dimineat
Semn c viata este, nc,
Rstignit fiind n viat
Si, cuprins n ea nssi
Viata e o srbtoare -
Floarea-si cerne n petale
Setea ei de-a fi doar floare
Incertitudine
M simt cteodat sfsiat
De-o incertitudine att de amar
C m ntreb cum de n-oi fi murit
Strivit si amgit a cta oar
M simteam cteodat att de fericit
nct m ntreb cum de nu am murit
Inundat de fericirea aia amar
Care m va fi nemurit
Si cteodat se frnge si zborul
Psrii cu aripi de foc
ntr-un munte de cenus
De care doar ngerii au noroc
n rest, noi, care ne nastem
Pentru a muri ntr-o zi
Nu mai avem dect iluzia c viata
ntr-o eternitate gingas ne va nveli !
(Legende)
Pe acoperisul de zpad
Stau numai fructele ce or s cad
Ca semnitele diminetii cernite
Peste universul din fructe
Cred c n necuprinsul mirrii de a fi
Vor fi fost si alte erezii !
Tu poti sa suferi...
n adncul cel sfintit de ngeri
Tu poti s suferi, s singeri,
Pentru c nimic nu e adevrat,
Dac nu e desntat !
Si, cnd si revine, realitatea, pentru o clip,
Devine zborul din arip
Iar eu, trecnd rul amar
As nota n zadar
n apa care mi vine pn la glezne
Ca s mi fie mai lesne
S not cumva n alt timp
Dedeterminat de zeii din Olimp!
n asteptarea de dintotdeauna
Mai avem doar sfrsitul, remuscarea -
Si, peste pajistea cu crini,
Poti s plngi, s suspini,
Dar nu era nimic acolo, n deprtare,
Demn s devin asteptare!
Evolu(ia
Evolutia are o sans
De a fi n sinea ei
O felie dintr-o alt viatat
Cu fluturi si ghiocei!
C(i ani aveam n var?
Cti ani mai aveam n var?
Dar, nfrunzind mai nspre sear,
Tcerea care m omoar
E de dincolo de nori
Dar mai aveam o jumate
De umbre negre-mpmntate
Si
Pe sub fustele tale mtsoase
Cte imperii se vor mai descoase,
Nemaiavnd nici un fel de tiv
Pentru a deveni motiv.
ntr-o zi cu soare
ntr-o zi cu soare, cnd una dintre fetele mele, care
mplinise deja unsprezece ani, a venit acas de la
scoal, mi-a zis c, n viitor, o s mor, pentru c sunt
btrn... si a nceput s plng!
Nu o s uit niciodat dezndejdea durereroas din
plnsul ei amar.
$otron
Unu... trei... cinci...
N-ai srit si pe aici
Sri, ai grij, lupt
Imaginea e perfid si crud
n coliziunea dintre ieri si azi
E pcat s mai cazi
Sri, hai, ntr-un dincolo etern
Ct timp zilele-ti se cern!
P
o
e
m
e
P
o
e
m
e
P
o
e
m
e
Ioan LIL~
(Fran]a)
35 Anul II, nr. 10(14)/2011
Attila F. BALZS
(Slovacia)
Oboseala i asterne o pelicul
translucid peste ochi. ncearc
s doarm dar, ca un murmur ve-
nit din adncuri, n urechi i r-
sun necontenit propozitia: Tai-
c-tu e grav bolnav. Mtusa-i
spusese, pe un ton grav, aceste
cuvinte la telefon. ncearc s nu
se gndeasc la nimic. ntuneri-
cul lipit de geamul trenului re-
flect interiorul compartimentu-
lui, ispitindu-l s-si urmreasc
pe ascuns tovarsii de drum. O
femeie de vrst mijlocie, cu fata
boit strident, se strduieste s-
l vrjeasc pe partenerul ei mai
tnr, ncercnd s-si vre mna
pe sub cmasa lui, inelul urias
de pe degetul ei se agat mereu
de pnz. Un brbat rsfoieste
un almanah. Ctiva rcani, cli-
pind lenes, fac post o sticl go-
lit pe treisfert, mirosind a tuic...
Peste tcnitul monoton al roti-
lor de tren se suprapun zgomote
de flci cscnde, mici gemete,
un suspinat. Motie...
n sala arhiplin e zarv mare.
Copii si printi stau cu privirea
atintit la podiumul unde direc-
torul scolii mparte premii n crti
elevilor eminenti. si aude nume-
le. Se mir. Nu era pregtit pentru
asta. ncearc s se desprind din
grmada de carne uman. E stri-
gat din nou. Mai multi i repet
numele, uitndu-se n dreapta si-
n stnga. Are gtul uscat, tm-
plele-i zvcnesc. E trist si dispe-
rat. E suficient de lucid ns pen-
tru a constientiza: asta nu este o
stare sufleteasc normal.
Grbeste-te, biete! Direc-
torul l vede apropiindu-se si cu
o voce dramatic, de parc ar a-
nunta un nou numr de circ, a-
duce la cunostinta multimii c iat
laureatul unui concurs national
de desen. Cu totii suntem mn-
dri de el. S-l aplaudm! Simte
apsarea notoriettii. Se teme c
se face de rs, drept urmare mis-
crile-i devin si mai stngace. Cu
o clip nainte si-ar fi dorit ca p-
rintii s-i fie alturi, ns acum se
bucur c au rmas acas. Dup
ce ia cartea-n mn nu se mai n-
toarce la locul su, cu sentimen-
te confuze o porneste ctre cas.
n momentele cruciale fusese n-
totdeauna singur. Toat viata lui
de pn acum a simtit c taic-
su face parte din tabra advers.
Nu se putea astepta la vreun aju-
tor din partea lui. Nu si-l putea
imagina dect ntr-o postur a-
meninttoare. Poate de aceea nici
pe Dumnezeu nu si-l poate ima-
gina ca pe un tat iubitor, si n El
l vede pe Marele Satrap. E inca-
pabil s fac legtura ntre putere
si iubire. Initial, milogul descult,
npstuit, njosit, chinuit, rene-
gat era pentru el simbolul iubirii.
Mai trziu, n inima lui s-a cuibrit
revolta tcut; iubirea neputin-
cioas, acreala puturoas a pasi-
vittii au ajuns s-l irite. n locul
acceptrii resemnate, l alesese
pe Cristos rebelul.
Acas si gseste mama pln-
gnd. Taic-su si tine monolo-
gul infinit, cu o octav mai sus
dect intensitatea cuvenit. Un-
de-ai fost? Fr o vorb i ntin-
de diploma. Ce-i asta! La nvt-
tur s fii primul! O arunc de-o
parte. n aceeasi zi, n timp ce se
pregteste s plece n excursia
organizat pentru premianti, tai-
c-su (nu-si mai aduce aminte de
ce) se npusteste asupra lui si,
cu liniarul cel lung, l bate, cu fata
schimonosit, pn liniarul se fa-
ce bucti. Suport fr un ps,
singura lui grij fiind s-si fe-
reasc fata de lovituri. Cu o ur
rece si mil se uit la taic-su,
care din cauza asta se nfurie si
mai mult. Nu poate suporta fap-
tul c nicicnd nu se arat mai
umil fat de el. Maic-sa, printre
tipete, ncearc s-i sar n ap-
rare. N-o las. Nu vrea, cum se
ntmpl ndeobste, ca furia lui
s se ndrepte asupra ei. Asteap-
t pn ce acesta si satisface
pornirile sadice. Dureaz mult,
pentru c taic-su ar vrea ca el
s-i implore iertare, vicrindu-
se cu ochii n lacrimi, cum obis-
nuieste sor-sa. Nu poate s-i
cear iertare, dac nu se simte
vinovat. Nu simte dect un mare
gol interior. Suport mai greu du-
rerile dinluntrul su. Cam pe-
atunci s-a trezit n el dorinta de
evadare. si prsea trupul, ob-
servnd de departe universul n
lupt cu legile sale interne si ex-
terne precum si propriul sine go-
lit de sens. De extazul artificial s-
a ferit mereu, instinctiv. Pentru
el, morala n-avea un rol determi-
nat, o considera mai degrab o
form de manifestare a instinctu-
lui de aprare: s nu te scapi din
ochi nicio clip.
Mai trziu, ncerc s-si diri-
jeze anturajul, si pe el nsusi, dup
un scenariu fie dinainte gndit,
fie improvizat pe moment. La n-
ceput din amuzament, mai apoi
constrns de un fel de vocatie
neclar. Atunci ncepuse s-si n-
frng retinerile. ns era incapa-
bil s se bucure din toat inima
de succesele sale. O nevoie de
auto-justificare si o nedefinit
dorint de rzbunare l frmn-
tau, devorndu-l. Pe tren, pe sub
pleoapele nchise, ochii i se um-
plur de lacrimi. Ar fi vrut s-si
dea fru liber autocomptimirii,
dar se lovi de bariera impus de
severa-i stpnire de sine. Cnd
si deschise ochii, zmbi att de
natural tovarsilor si de drum,
care rdeau si plvrgeau de-
zinvolt, nct acestia nu-si ddu-
r seama de schimbarea dispozi-
tiei sale, mai exact de oscilatia de-
o clip a autocontrolului su.
Mai greu i-a fost s-si mascheze
rnile vizibile, atunci, pe tot par-
cursul acelei excursii. Iar mai
trziu, nici mcar srbtorile de
Crciun petrecute n singurtate,
mncnd pine cu untur, nu i-
au putut zdruncina acest echili-
bru cumplit.
Rcanii dorm fornind usor,
perechea ciudat s-a linistit, cu
capul pe almanah, brbatul sfo-
rie. Apar luminile orasului, cl-
dirile, strzile, podurile cunos-
cute defileaz naintea ferestrei.
i lipseste emotia sosirii. Totul i
se pare mai degrab o reluare.
Derulm filmul din nou, pentru a
ntelege mai bine, pentru a des-
coperi un gest pn acum ignorat
sau pentru, dup un ultim bilant,
a-l ngropa definitiv printre ciu-
rucurile trecutului. si ia bagajul
n liniste si iese din comparti-
ment. Gara n zori: o grafic mur-
dar. Contururile convergente si
divergente, ncrucisate si fuzio-
nate, ale sinelor, traverselor, stl-
pilor, peroanelor, treptelor si
chioscurilor sunt estompate de
lumina palid si de aburii ce se
ridic. Cnd trenul opreste, n
spatele lui, pe coridorul strmt,
femeia boit i gfie n ceaf. -
Jskaaaa! - rcneste, gesticu-
lnd violent la vederea unui omu-
let chel, cu mustata tuns scurt,
care la rndul su, cu un zmbet
larg de frizer, i face cu mna
alesei inimii.
Sor-sa i deschide usa.
Membrii familiei, storsi de obo-
seal, stau apatici, risipiti prin
toate cotloanele casei. Ti-e foa-
me? Mnnc ceva. Vrei s
te odihnesti? i ia pe toti la pupat
apoi, n focul ncrucisat al privi-
rilor atintite asupra lui, se n-
dreapt spre camera tatlui su.
Revolt#
36
Un miros de sttut l izbeste n
nri. Pe pat, o figur galben de
cear. Pe noptier, expozitie de
medicamente. Studiaz ndelung
chipul strin, cutnd s desco-
pere o trstur drag. Pometi
proeminenti, fat ncptnat,
piele tbcit, numeroase riduri,
pleoape vestejite peste ochii c-
zuti n orbite, nchisi. Barba de
cteva zile i confer un aer si mai
nfricostor. Din cnd n cnd,
muschii fetei se zbat iar din gt i
ies bolboroseli ininteligibile. n-
cearc s-si trezeasc sentimente
adecvate situatiei. Nu reuseste.
l apuc o great puternic. Pr-
seste camera n fug. Membrii fa-
miliei se uit la el speriati: Ti-e
ru? Se refugiaz n baie. n timp
ce apa cldut curge n van, se
spal pe fat cu ap rece. Se dez-
brac ncet, urmrindu-si fiecare
miscare n oglind. Parfumul de
mere verzi acoper mirosurile ca-
re i-au rmas n nri. Rmne n-
tins n cad mult vreme, nemis-
cat. Spuma de baie, cu un fsit
discret, se subtiaz pe suprafata
apei. Intr sor-sa cu un prosop
n mn. n timp ce-l agat, trage
cu ochiul spre cad: s nu fi ptit
ceva. Iese mai linistit. Se rsu-
ceste n van. Abia acum simte
c s-a rcit apa. Scoate dopul si
se spuneste. Dup dusul fier-
binte si freac trupul cu proso-
pul. Se nvrte prin cas cteva
minute, dar linistea ca de biseric
si mutrele acre l izgonesc repede.
Colind prin toate cotloanele cu-
noscute din curte. n cmara de
lemne, acum plin de vechituri,
d de niste caiete vechi de-ale
lui. Privirea-i cade pe unul gros,
cu coperta mzglit: Ghiveci -
scrie cu litere lbrtate. l des-
chide: piciorul calului sngera
si sngele s-a amestecat cu p-
mntul. Btrnul njura, lovind
animalul scufundat n noroi.
Kuszi d raportul profesoarei de
chimie despre olimpiadele pe ma-
terii. - Scriu subiectele - zice, n-
cepnd s se caute prin buzu-
nare. Levi se ntoarce n spate: -
Vezi, nu care cumva s-i citesti
adresa vreunei curve! - mormie
printre dinti. - Mai tare, Bartha! -
i face observatie profesoara.
Clasa izbucneste n hohote de
rs. Totul este o groap comu-
n. Uit-te la profeti: pe capul
unuia coroan de spini, cellalt
transpir grsime prin burt.
Feriti-v de Cristii pntecosi!
Viitorul este un sir de prezenturi
necesitnd modificri. Nea Ta-
ms, portarul internatului: Cris-
tos a fost primul comunist car o
vrut binele poporului. Salteaua
umplut cu paie a btrnei tanti
Amli era confectionat din sacii
nemtilor. Vara, cnd o punea la
soare, la aerisit, se vedea clar
zvastica. Inventar n magazinul
lui taic-miu. Lips. Douzeci de
mii. La mas toat lumea mnnc
n tcere. Taic-miu nu poate
mnca, se ridic de la mas. Ma-
ma plnge ntruna. Verific si eu
socotelile: poate... Toasul K.,
fiul poporului, a povestit la se-
dinta UTC: Pi, dragi toasi, eu
era s m rtcesc n parlament,
attea usi erau acolo. Si cum m
nvrt eu pe coridoare, pe cine
vd... Ei, ce credeti? Pi da, pe el,
pe toasul C. cu toasul F. si
cu alti toasi. Pi, dragi toasi,
eu asa m-am speriat c n-am mai
stiut unde s m bag, s nu m
vad. ns toasul F. m-a vzut
si m-a strigat: V salut, toase
K., o s fie lapte n Harghita? Eu,
dragi toasi, impresionat, dar
mndru, i-am rspuns: O s fie,
cum s nu fie! Tiganul e ntre-
bat: Ce se face din prune? - Bu-
tur, s triti! - Dar din mure? -
Murtur, s triti! - Si din nimic?
- De oameni aduntur: seminar,
s triti!
Un scris cu bucle nervoase.
O lume familiar si totusi strin.
Pagini nglbenite, mn tremu-
rnd: nu-i a lui. Timpul e prezent
ca o hain strmt care incomo-
deaz: cel care o poart, abia ntr-
un trziu si d seama de asta.
Pnze prfuite de pianjen ce
atrn de pe scnduri. Pentru o
clip, parc el ar fi cel prins n
plas sau parc pe el nsusi s-ar
astepta n timpul condensat.
Continu s rsfoiasc, degete-
le-i devin tot mai grele de praf.
Bunic-mea a zcut mai mult
de un an cu comotie cerebral. A
rmas lucid pn la capt, numai
s se miste si s vorbeasc nu
putea. Biata de ea, voia s mai
spun cte ceva, se chinuia ca
mutii, dar din sunetele dezarti-
culate nu se lega nimic inteligibil.
Vznd c nu o ntelegem, de fie-
care dat o apuca plnsul. Seara
trziu a sosit mtusa mea cu ves-
tea c a murit. Sora mea si cu mine
citeam. A intrat mama, biguind
printre lacrimi: bunica a murit.
Am pus deoparte cartea si ne-
am rugat mult. Mama s-a mbr-
cat n negru si a plecat cu mtusa.
L-a ntrebat pe tata: Tu nu vii?
Tata: La ce bun? Pn dimineata
tot nu mai poti s faci nimic. Di-
mineata femeile au nclzit ap,
s-o spele. M-au rugat s le ajut
s ridice trupul greu. mi era sil
si groaz, dar n-am ndrznit s
spun nu. I-au scos cmasa de
noapte. Eu am tinut-o de umerii
goi si jilavi. De la atta stat n
pat, ncepuse s putrezeasc.
Dup aceea, cu toate c m-am
splat ndelung cu spunuri par-
fumate, mult vreme mi-am mai
simtit minile murdare. A fost o
var fierbinte. Trupul bunic-mii
se umflase att de mult, nct abia
au reusit s nchid sicriul.
Legistii de la sate au fost
chemati la examen. Medicul sef
l ntreab pe nea lozsi: - Nea
lozsi, mata de unde stii dac
mortul e mort de-a binelea? - B-
trnul ridic din umeri si rspun-
de sigur pe el: - Pi, m rog fru-
mos, dup bocetele celor din jur.
csi si Szuli, la weceu, vorbesc
despre relatia lui Szuli cu Gitta.
Deodat csi simte o duhoare. -
Szuli, tu simti ceva? - ntreab -
Pi, ce s zic, simt si eu, ns Gitta
simte mai mult pentru mine. n
Miercurea Cenusii (aminteste-ti
c din trn esti fcut si n trn
te ntorci), venind de la biseric,
am descoperit: Cusca cinelui
lng paratrsnet, lantul legat de
paratrsnet. Scandal. Taic-miu
revars o ploaie de njurturi
asupra maic-mii. Mi-e si rusine
s le scriu. Maic-mea si pierde
capul si se npusteste asupra lui
taic-miu. Taic-miu o loveste.
Mie mi sun clopotelul de alar-
m. Sor-mea e ngrozit, se
smiorcie. M pun ntre ei. Mai-
c-mea se duce la mas, ia cutitul
de buctrie si-l nfige n pine. -
Asa am s-l bag si n tine! - Tai-
c-miu o plesneste din nou. l m-
ping la o parte. Iau cutitul din
mna maic-mii. Se linisteste
brusc, cu pasi nesiguri se apro-
pie de pat si se ntinde. E alb ca
varul. Sor-mea se repede lng
ea, o mngie pe fat. Deodat
tip: A murit! mi ngheat sn-
gele-n vine. n grab iau un pahar
cu ap, i ud fruntea, i fac masaj
la tmple si n jurul inimii. ncetul
cu ncetul si revine. Plnge n-
busit. Taic-miu si ncepe iar
monologul. - Acum gata, termi- Iman Maleki - End of Examinations
37
Anul II, nr. 10(14)/2011
nati odat! - m rstesc la el. - Ai
grij cum vorbesti cu mine! - mi
suier, dar se potoleste. Timp de
o sptmn nu vorbeste cu noi.
Maic-mea, care se misc precum
un mort viu, i pune mncarea n
farfurie. Uneori o mnnc, alte-
ori se duce n cmar si, osten-
tativ, si ia o bucat de slnin. l
ursc.
Se opreste din rsfoit si, cu
caietul sub brat, se ndreapt spre
prul de la marginea orasului,
unde petrecuse attea clipe fru-
moase n copilrie. Hoinreste o
vreme pe malul plin de gunoaie,
apoi se aseaz si deschide caietul
din nou. Cum va fi viitorul meu?
Nu stiu. Dar de un lucru sunt si-
gur: ursc monotonia, deci voi
actiona, voi crea si voi lupta!
Strmb din nas si continu s
rsfoiasc nervos pn ajunge
la pagina din mijloc. O rupe din
caiet, mpturind-o nendemna-
tic, n fel si chip, la nceput din
instinct, apoi n ordinea nvtat
cndva. i iese o brcut strmb.
Furios, o face cocolos si o arun-
c, rupnd o foaie nou din caiet.
O ia de la capt cu mpturitul.
Dup mai multe ncercri, prima
brcut e gata, o si lanseaz la
ap, gfind satisfcut. E luat
de valuri si, ca o prad usoar,
dus n directia predestinat si
irevocabil. Confectioneaz noi
si noi brcute, oferindu-le valu-
rilor. Spatiul si timpul nceteaz
s mai existe si copilul suprat
se adnceste n jocul ce mpac
lumea lui interioar cu legile na-
turii. Timpul zboar dincolo de
granitele perceptiei. Lumea si n-
ceteaz existenta, pe filele mp-
turite textele si pierd sensul, iar
valurile nu transport mesaje ci
duc cioburile unei copilrii f-
cute tndri spre apele stttoare
ale uitrii.
- A murit tata - gfie sor-sa
lng el. Se uit la fata ei rvsit
si, cu un gest ce pare s desvr-
seasc o treab nceput, lan-
seaz si ultima brcut. Valurile,
ca niste palme ce ncearc s de-
termine greutatea unui obiect, o
ridic usor, ducnd-o n goan
printre malurile subrede.
n gar, mereu alti cltori.
Acelasi Ceas cu limbile strmbe,
msurndu-le trecerea.
Admir cu nesat culorile toam-
nei si-i multumesc lui Dumnezeu.
Stiu eu pentru ce. Lng mine,
orbul ofteaz. n ce culori vezi
tu, omule, toamna? Cinele i se
lipeste de picior, trecndu-si ca-
pul de jos n sus si de sus n jos,
ntr-o mngiere pe care doar
aceste fiinte stiu s-o druiasc.
Orbul i pune mna pe cap, mn-
gindu-l, la rndul su. Deodat
zmbeste si i se adreseaz con-
solator, cu ochii n gol: Las, Bo-
bic, e frumoas viata!. Bobic
d din coad si si depune botul
pe mna stpnului, ntr-un gest
aprobator, de recunostint.
mi soseste trenul. M ridic,
nestiind ce ar trebui s fac. S-l
ntreb pe vecinul meu de scaun
dac vrea s-l ajut, s-i spun la
revedere, sau s plec prefcn-
du-m c nici n-am stat lng el.
n fond, nu m vzuse. Dar orbii
posed un alt fel de vedere.
Doar noi, cei sntosi, suntem
att de trufasi nct s ne imagi-
nm c detinem adevrul abso-
lut. M rog, vorbesc n dreptul
meu...
Ca si cum mi-ar fi ghicit gn-
dul, simtindu-mi ezitarea, mi
strig, cnd deja m deprtasem:
Mergeti linistit la tren, c noi
ne descurcm!.
Bobic o ia nainte, responsa-
bil. Merge sigur de sine, doi-trei
pasi, apoi se opreste, uitndu-
se napoi, asteptnd s fie ajuns
din urm. Apoi porneste iar. si
conduce stpnul exact prin lo-
curile de trecere pentru traver-
sarea cii ferate. n usa trenului,
urc, asteptndu-si prietenul n
capul scrii. Apare seful de tren
si le spune c animalele sunt in-
terzise n tren. Nu m rabd inima
si i art, la o us mai ncolo, niste
animale mbrncindu-se. Ri-
dic din umeri: Ce vreti, doamn,
regulile sunt reguli! Si-apoi,
animalele alea si-au pltit bi-
letul. Sau paga, ce conteaz?
Asta era? Ct cost?, ntreb.
Ce? Biletul de tren pentru ci-
ne. A! Nu cost nimic, dar nu-
ntelegeti? Nu e voie si gata! Si
dac totusi cineva se urc nsotit
de animale si l prindeti? Amen-
d! Ct? O sut de lei. Poftiti
amenda si lsati-l s urce! Du-
Mereu al]i c#l#tori
te, cucoan, de-aici! Dac am su-
pracontrol, ce m fac? Dac te
nteai orb, ce te fceai?
n timpul parlamentrilor
mele cu nasul, doi tigani se co-
topeneau s urce un sac din care
se auzeau guitturi sfsietoare.
i art: Ei? Regula care nu poate
fi nclcat nu se aplic pentru
toti? Mi-o reteaz cu enervare:
Asta-i altceva! ia se mnn-
c... omul trebuie s mnnce. Ce
s fac, s-i iau hrana de la gur?
Taci, c n-ai nteles nimic! Bine
c trim s mncm.
V rog, poftiti n vagoane!
Trenul pleac ntr-un minut, se
aude vocea sefului de tren, care
dispare n vagonul lui. i spun
orbului: Urcati! Cu Bobic cu
tot. Ce are s v fac?
Zmbeste trist: M poate da
jos ntr-o alt gar sau, si mai ru,
n cmp. Aici mcar cunosc locul,
am pasii numrati. Hai, Bobic,
d-te jos! Trenul nostru nc n-a
sosit... Bobic, asculttor, co-
boar dintr-o sritur.
Trenul se pune n miscare. Pe
scara vagonului, cu lacrimi n
ochi, le fac cu mna, fr s re-
alizez absurdul gestului. Bobic
alearg pe lng tren, n sensul
de mers, conducndu-l cu ltr-
turi. Omul l urmeaz ncet, pip-
ind atent cu bastonul. nainte s
prindem vitez, l aud strigndu-
mi cu acelasi glas optimist cu care
l asigura pe Bobic de faptul c
viata este frumoas: V multu-
mim! Mcar ati ncercat. V-ati ns-
cut prea devreme. Nu plngeti!
Nimeni nu-i de vin c viata e
asa cum e, c lumea se mparte n
oameni si animale, n vztori si
nevztori...
Alt gar, alti cltori. Acelasi
Ceas cu limbile strmbe, msurn-
du-le trecerea uneori nedreapt... I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
T
h
e

O
l
d

A
l
b
u
m
Florentina-Loredana DALIAN
38
Anul II, nr. 10(14)/2011
De la o fereastr
Cte ceva din mersul meu a rmas
pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost
pe msura pasilor
cu urme-n inima cuvntului
si a asfintit odat cu luna-n turnurile noptii.
Atunci de la o fereastr nevzut femeia
m privea cum treceam
pe sub gutui si ziduri
s-aprind steaua ce rmsese singur
pe malul cellalt al vorbirii,
pe vile de calcar unde se fur caii noptii
si se nchid n cetti,
n care n-au mai intrat nici femeie,
nici pasre
lovite de pcatul mortii subite.
Nu stiu, mi-e team de preziceri,
dup prsirea viselor care nchid apusul,
pe o cmpie de umbre n taina somnului
Ir lumin, fr cntec si hran
psesc pe pmnturi sterpe,
unde nu exist drumuri iar mersul
este o himer care duce
mai degrab spre moarte.
E alb noaptea
E alb noaptea si-mi pare c
pe drumuri
Se plimb mortii lumii
n robe violete,
Ard stelele-n cenusa stropit
cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atta necuprindere
n vrst
si m duc
S pun sub nasul mortii
Fum greu de busuioc,
Mai vin btrnii lumii
cu fluiere de nuc
S-si piard datul sortii
La jocuri de noroc.
E alb noaptea si-mi pare c
pe drumuri,
Ard stelele-n cenusa stropit
cu parfumuri.
Cu o lacrim pe cuvinte
Mi-am purificat gndurile, am alungat ceata,
n genunchi pe pietrele diminetii.
M-am primenit cu harul cuvntului
printre oameni smeriti,
florile pomilor si zmbeau singure si psrile
se ntelegeau cu vntul si zburau
prin aerul cu miros proaspt. Am ocolit
pe drumul care trecea pe lng fntna cu cruce
cutnd nsemnele noastre rmase acolo.
Nu le-am gsit,
doar viile aliniate risipeau sfintenia zilei.
Pe banca subrezit mi s-a artat umbra ta,
unde sear de sear te asteptam pzit
de un cine si de stelele pe care
nu le-am numrat niciodat.
Aici te-am lsat si poate ai mai venit o vreme
dar eu plecasem departe si nu m-am ntors.
Acum desi ierburile sunt aceleasi,
au mirosul tu
nu ai mai venit pe crarea dintre pruni.
Pe povrnisul dealului s-a ridicat soarele,
am stat unde mi-am purificat gndul,
am alungat ceata,
creznd c esti n genunchi lng mine.
Prea devreme am plecat n lume s-mi aflu rostul
si nu stiu s-ti spun dac l-am aflat,
poate mi vei spune tu citind acest poem
neterminat, cu o lacrim pe cuvinte.
Ninge delirant peste moarte
Nu-mi fac promisiuni
noaptea-i de plumb cu ferestre nalte,
greutatea-mi cade de pe pervaz pe picioare
si n-o s trec pe lng arborii de sticl.
ntunericul se las peste ape
ciclurile noptii m vor acoperi,
vestigiile trupului se rup din durere.
Ninge delirant peste moarte,
nimeni nu crede c-mi nchin femeii
zilele de aluminiu care nu ruginesc
cu soapte-n auz ce abia le desluseste.
M asteapt lumina din sentimente
lacul unde nuferii srbtoresc nunta de argint
si caii scpati din cpestre
n lacrimi dup stpnii plecati,
pn dau ninsorile
si fosneste fnul pe obrazul iernii.
Atunci, cu vntul de team
privesc perdelele trase,
furtuna-i nprasnic si pn la tine
nu-mi mai fuge nici un gnd.
Niciodat
Ochii ti sunt att de nseltori
c nu le deslusesc privirile,
minile sunt att de nfipte-n obiecte
c fiecare se topeste-n carnea lor.
Este iubirea din interior,
ori nu este nimic
si se coboar prin fibra pmntului
urc-n trup cu o sev de snge.
Cred c sunt nrobit
de prea mult ospt
presimtit de gnduri pe mesele noptii
si nu m las smerenia s privesc
peste ziduri.
Esti dincolo de cuvintele mele
doar o atingere cu degetele moi,
asa cum flutur pasrea o arip
si planeaz prin aer usor
deasupra pdurii de mesteceni
si ulmi.
Clipele trec mrturisite prin noi
nu pot s le smulg nepsarea,
niciodat n-o s le alung teama
celor plecate la drum lung.
Niciodat n-o s stii
c ai dat cu piciorul
n norocul care a trecut pe lng tine
si cauti mai departe o fntn
s te privesti ca Narcis n ap
cutnd perfectiunea
ndrgostit de muritorul din tine.
Niciodat n-o s mai fie
primverile cu mirosul
din luna mai
tu s te opresti n acelasi loc
si s ntrebi;
oare ochii mei s-au nteles
cu ai ti
si mi-a rmas iubirea n interior
pe care n-o pot deslusi
nici acum?
U
r
m
e
-
n
in
im
a
c
u
v
`
n
tu
lu
i
U
r
m
e
-
n
in
im
a
c
u
v
`
n
tu
lu
i
U
r
m
e
-
n
in
im
a
c
u
v
`
n
tu
lu
i
Llelu Nicolae V~L~REANU(S^RBU)
39
Anul II, nr. 10(14)/2011
Depeizarea egoului
\n romanul superrealist
Romanul superrealist este creatia literar
a secolului al XXI-lea, un nceput cu traume
care si-a pus amprenta pe omul creator, dnd
la iveal nerealizrile materiale si senti-
mentale ale societtii care se supranumeste
super ok. Este noua entitate a furiei introver-
tite, a esecului cu nbusiri viciate, a celui ce
crede c niciodat nu va mai avea vreo sc-
pare de a se vedea mplinit. Este un timp bol-
nav al celor ce cred c toti trebuie s se pri-
vatizeze, s-si caute o meserie de rob n am-
girea existentei si a fiindului debusolat. C-
tiva, care au luat din fug totul, fiind reali n
dospirea unui aluat clbucit si smuls din fata
celor multi, cu minile lor murdare, de la cei
ce asteptau cuminti o lege normal de convie-
tuire uman, fac legi ejectate si toaletizate n
intimitti improprii, cu care de altfel gndesc.
Romanul superrealist necesit o analiz
atent asupra actului de desfsurare a ac-
tiunii dar si un studiu caricatural al perso-
najelor. Acestea sunt limitate la cuvinte sim-
ple, vulgare, un dialog excremental, din care
lesne deduci potentialul de exprimare, la care
sunt folosite putine cuvinte, aparent banale
ns cu un substrat din care tragi concluzia
unei existente nchise. Existenta nchis este
un eu fr viitor, un cerc strmt, nchis, care
sufoc egoul survenind disparitia umbrei
nocturne. Odat pierdut apare stafiizarea
egoului, pentru c el, ca entitate, nu poate
prsi teluricul, fiind retinut de profani n
realizarea planului deusian, pe care l avea
de ndeplinit aici, pe Pmnt.
Romanul superrealist macin de multe ori
cuvinte absurde, le scmoseaz si le ntinde
ca pe niste intestine de capr, pe gardul vruit
al fiindului, pentru c, de acolo, cel pornit s
irump realul cititorului, n realitate, l sec-
tuieste de imagini. Cine se doreste umbrit de
trivial tnjeste la exhibitionism, care nu este
un pcat netolerat ns dorit n intimitatea
fiecruia, pentru a nu cdea n ridicol. Vorbele
sunt exprimri sonore, sir de cuvinte cu sau
Ir nteles care, dac nu ar avea intensitate
si denivelri accentuale, nu ar nsemna nimic
pentru auditorul avid de informatie. Infor-
matia se transmite pentru a impresiona, pen-
tru a atinge dimensiunile existentiale ale furiei
fiindului. Scrise, cuvintele absorb interesul
cititorului si, de multe ori, rmn doar semne
imprevizibile observate vizual ns insufici-
ent constientizate. Creatia superrealist tre-
zeste interese, de multe ori meschine pentru
c termenii sunt triviali si excitanti n mintea
absorbit de srcie a diluatului. Romanci-
erul superrealist, tritor n vremuri vitrege
de lumin, sdeste smnta n ntunericul
spinos al termenilor triviali, dttori de foame
pseudointelectual profanilor, care o accept
si o ngurgiteaz lacomi, nu citind-o, ci au-
zind-o nbusit, n coclaurile personale, ridi-
cate la rang de birou si functie, tapisate cu
diplome a cror stem este banul.
Stigmat al aurolacului, cuvntul din ro-
manul superrealist se coboar la nivelul de
strad, de putreziciune si dezgust din partea
literatului, de snobism si agresiune din par-
tea profanului. Personajele sunt entitti ce
si doresc s triasc, nu cunosc cum ns
Ir s aib o activitate sau un succes al fi-
indului n nefiind dect s aib banul, care
s l fac stpn viciat, puternic peste toti
cei care sunt obligati s i se nchine, slugi
amorfe din acelasi aluat cretin de dezvoltare
cu al su, rupti n permanent de mijloc, un
embrion gresit genetic. Literatul surprinde
viata asa cum se extinde din mentalitatea
entittii-om fie c este european, american
sau de oricare alt spatialitate continental.
Parcurgem un secol instabil din toate puncte-
le de vedere: mental si aici as mentiona spiri-
tual, moral, conceptual. Toate sunt, pentru
cei multi si lipsiti de cultur, stri ce favori-
zeaz, din partea profanilor aflati pe scaunul
nalt al puterii, manipularea, decesul sumbru
a ceea ce ne-am dorit si am suferit din cauza
lipsei de cultur, o degradare continu a civi-
lizatiei omenesti. Si aceasta nu numai n so-
cietatea noastr romneasc, ci n toate soci-
ettile, care au rmas pur si simplu vii, pe
mapamond. Cdem ncet si sigur ntr-un abis
dorit de cineva, care cunoaste c sfrsitul
gndirii noastre se apropie. Totusi, vor fi pu-
tini cei care vor putea rezista transferului de
la ceea ce suntem, n momentul de fat, la
ceea ce s-ar putea s devenim, ntr-un viitor
foarte apropiat. Literatul superrealist atrage
atentia prin scrisul su c omul, n viata de
dincolo, nimic nu ia, ca element material, dect
ceea ce materia lui cenusie a cuprins ca stare
superioar de detasare de teluric. Elementele
chimice ale corpului uman se vor uni, cu ele-
mentele active ale pmntului, refcnd uni-
tatea care a produs facerea.
Se constat n romanul superrealist o
lupt ntre dou situatii: vulgaritate si ascen-
siune. Ascensiunea este o dorint a eului
care dispare n vulgaritate, comptimit de li-
terat si succedat de profani. Rul se poate
naste si dintr-un bine ns greul este n vointa
celui czut de a se mai putea ridica spre lu-
mea cosmic, pe care o repugn si nu are n-
credere n ea, pentru c aceast lume nu i
ofer mirosul sodomic al gloatei de insu-
ficienti. Personajele sunt triri reale ale unor
segmente de viat negative, posedate de
energii viciate insuficient de realizate, cu
gndiri ntunecate si strfulgerri nervoase
umbrite de oboseala permanent a trupului.
Romancierul l prezint ca om, mergtor si
doritor de viat dar el, personajul, se smulge
ctre o lume greu de identificat, fuge de tot
ceea ce se poate identifica n persoana lui ca
o entitate spre un nenteles absurd, respin-
gnd ajutorul propriei constiinte. n romanul
secolului XXI personajul, care nu are vrst
atunci cnd singur si vinde capacittile sau
cnd, pur si simplu, este luat si vndut pentru
altii ca un obiect este sclavul, drogatul, ma-
fiotul, sceleratul, sodomistul, mpricinatul
unui altuia, care are banul, pistolul, ntr-un
cuvnt puterea nelimitat asupra fiindului
su. Fiindul nu este altceva dect perioada
pe care entitatea-om o are de trit pe pmnt,
bine sau ru prins n cercurile energiilor de
care singur are puterea s si le aleag. Nu i
se impune s se drogheze, dect dac do-
reste. Nimeni nu l trimite n lantul subjugrii
sexuale, dect dac slbiciunea lui este foarte
mare si ndreptat spre un astfel de viciu, ca
de altfel si cel al consumului exagerat de al-
cool. Nimeni nu l trste n bandele mafiote
dect dac impulsul su energetic nu si g-
seste veriga nrobitoare ntr-o astfel de roca-
d infectioas a fiindului. Suntem stpni pe
propria noastr constiint si avem puterea,
numai dac vrem s spunem nu energiilor
amgitoare ale rului. Din aceast existent
a realului lumii secolului al XXI-lea, roman-
cierul, tritor de vremuri fortate privatiunilor
materiale si spirituale, si alege exponatele,
le d viat n creatia sa superrealist, si i
las n libertatea deplin a rostului lor jignitor
asupra egoului fiind.
(Va urma)
{tefan Lucian MURE{ANU
Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privaiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul,
fiind, cerc strmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real.
40
Emil BUCURE{TEANU
Anul acesta, n februarie, a
aprut la Piatra-Neamt, la Editura
Crigarux, romanul Nemuritorii
din Agapia scris n exil, n limba
francez, de Constantin Virgil
Gheorghiu. Traducerea este asi-
gurat de doctorul Virgil Rzesu.
Este a doua transcriere n rom-
neste dup cea fcut de doamna
Ileana Vulpescu si aprut la Edi-
tura Gramar. Pietrenii se consi-
der ndrepttiti n a-l aduce pe
C.V.G. n constiinta publicului
nemtean, fiindu-le conjudetean.
Editia aprut la Piatra-Neamt
se vrea mai mult dect o reedi-
tare, se vrea o editie critic. Pe
lng romanul propriu-zis, opul
cuprinde un Cuvnt nainte inti-
tulat Un roman politist, social-
politic i utopic, semnat de edi-
tor, Cristian Livescu, o Not asu-
pra editiei, semnat C.L., adic
tot de Cristian Livescu, o post-
fat semnat de traductor, dr.
Virgil Rzesu, si un Tabel crono-
logic, o ampl si documentat
fis biobibliografic, 13 pagini
A5, scris cnd n romneste,
cnd n francez, textul n limba
francez fr a aprea la subsol
tradus n limba romn cum ar fi
fost normal din respect pentru
cititorul autohton, despre viata
si opera lui Constantin Virgil
Gheoghiu, realizat de specialistul
n ale literaturii, critic si istoric,
Fnus Bilesteanu. Din tabel,
aflm c romancierul este urma-
sul preotului Constantin Gheor-
ghiu, la rndul lui tot fiu si nepot
de preot. n actele privind data
si locul de nastere apar unele in-
certitudini, iar acestea preves-
tesc viata plin de evenimente a
scriitorului. Tnrul Ghiorghiu,
cu o viat tumultoas nc de la
nastere, familia nu-i declar veni-
rea pe lume n timpul prevzut
Nemuritorii din Agapia
de Constantin Virgil Gheorghiu
de lege, este ndrumat pentru a
avea o carier militar, urmeaz
Liceul Militar din Chisinu si co-
legiul Militar din Cernti. Ajuns
la Bucuresti, urmeaz Facultatea
de Litere si Filozofie, se ocup
intens de publicistic, intr n re-
latii cu scriitorii timpului. Declan-
sarea rzboiului l readuce sub
hainele militare si scrie ample re-
portaje de pe front, de pild Ard
malurile Nistrului si Si eu am
luptat n Crimeia. Ajunge atasat
pe lng ambasada Romniei n
Croatia iar cnd Armata romn
face stnga mprejur, ntorcnd
armele mpotriva fostilor aliati,
nu se mai ntoarce n tar. Dup
multe peripetii, ajunge la Paris si
i se deschide larg drumul spre
afirmare si recunoastere literar,
desigur n strintate. Face cl-
torii prin America de Sud, este
primit de presedintele Argenti-
nei, tine conferinte n fata univer-
sitarilor, ajunge n Liban si Co-
reea de Sud. n 1963, 23 mai, scrie
Biograful Bilesteanu, n Bise-
rica ortodox romn Sf. Arhan-
gheli din Paris (Biserica era din
Paris si nu arhanghelii) are loc
oficierea investirii lui C.V.
Gheorghiu (ordination sacer-
dotale), svrit de fostul
paroh Teofil Ionescu. Dup trei
ani este ridicat n grad de eco-
nom-stavrofor de patriarhul Ius-
tinian al Romniei. Dac mi aduc
bine aminte, faptul nu este primit
cu simpatie de ctre comunisti.
n fruntea partidului si a trii se
instalase Nicolae Ceausescu.
C.V. Gheorghiu moare n 1992, la
22 iunie.
Ceea ce am scris pn aici nu
este dect o introducere la pre-
zentarea, nu n extenso, a roma-
nului amintit la nceput.
La lansarea crtii, n fata unui
public destul de numeros, dova-
d a faptului c interesul pentru
cultur, n spet pentru literatur,
se afl n crestere, traductorul,
domnul Virgil Rzesu, doctor n
medicin, un septuagenar, afirma
c este cea mai bun carte pe ca-
re a citit-o, iar criticul Cristian Li-
vescu, doctor cu o tez despre
poezia lui Eminescu, l asemuia
pe C.V. Gheorghiu cu ncoronatul
cu premiul Nobel pentru Litera-
tur, Mario Vargas Llosa. Incitat
de asemenea aprecieri, m-am a-
pucat imediat si am citit cartea
chiar n aceeasi zi si noapte. De-
duceti din aceast afirmatie c
Nemuritorii din Agapia este o
carte captivant, citibil. Este un
roman politist, cu actiune con-
densat la cteva nopti si zile,
pornind de la uciderea n situatii
suspecte a unui tnr soldat. Au-
torul reuseste s conduc actiu-
nea n asa fel nct l oblig pe ci-
titor s dea pagin dup pagin
pn la aflarea criminalului. Fina-
lul este ns dezarmant. Uciderea
tnrului Tuniadi, fiul unuia din
asupritorii micului orsel cu gar
dar cu un singur birjar, nu se face
determinat de ura locuitorilor s-
raci lipiti pmntului, ci ,dintr-un
motiv banal, ntlnirea fiului cu
amantul mamei sale si un con-
flict inopinat. Pentru cititorul din
afara spatiului mioritic, Nemuri-
torii din Agapia este o carte a-
tractiv, o carte de buzunar, de
citit n tren cnd peisajul este mo-
noton sau discutia cu partenerii
de drum este plictisitoare. Pentru
cititorul romn cu o anumit cul-
tur si cu o apartenent vizibil
la neamul din care face parte se
pun altfel problemele, va consi-
dera c i sunt lezate sentimentele
de apartenent la natiune.
n roman se fac referiri, uneori
cu obstinent, la strmosii daci,
la conceptia acestora c sunt ne-
muritori, c viata pe pmnt re-
prezint doar o etap n existenta
lor. Dar cine sunt nemuritorii din
Agapia, urmasi ai nemuritorilor
daci. Personajul principal, Sava
Mold, este un om lipsit de cultu-
r, un analfabet, iar familia lui for-
mat din sotie, Smaranda, si sase
copii triesc ntr-o srcie, a-
proape de slbticie, ba au si ma-
nifestri asisderea. Sava Mold
este un ucigas, dar crima o face
dup ce ajunge la limita suferin-
telor, dup ce este zdrobit n b-
taie de Tuniade seniorul, proprie-
tarul unui castel, proprietar de-
numit de autor satrap, demn ur-
mas al fanariotilor de la care se
trage tot rul moldovenilor. Rb-
darea lui Sava Mold aminteste
de prerea, vehiculat si azi, c
romnul este rbdtor, c mm-
liga plesneste greu. C.V. Gheor-
ghiu preot, venit dintr-o spit de
preoti, vede salvarea de srcie
a eroilor si doar n credinta n
Dumnezeu, ori istoria neamului
l contrazice, cu credinta n ceruri,
mai nti dacii, apoi urmasii lor,
nu s-au supus fr mpotrivire
vrjmasilor. Pn la urm si Sava
Mold, personajul principal, a-
juns n situatie limit, ncercarea
de a i se lua toporul, unealta cu
care si asigura mizerabila exis-
tent, i crap capul vrjmasului.
Alti nemuritori sunt comi-
sarul Filaret cunosctor al vietii
agapetilor (locuitorii din Agapia),
a comportrii lor, a ceea ce sunt
n stare sau nu s fac acestia,
judectorul Cosma Damian, fost
si el un srac, crescut la orfelinat
41
Anul II, nr. 10(14)/2011
si unit prin aceasta cu soarta ce-
lor din Agapia, intrat n joc chiar
din prima zi de mandatar al n-
Iptuirii justitiei, si lipoveanul Is-
mail, singurul birjar din Agapia.
Despre el, autorul ne spune c
este expatriat din partea de Nord
a Mrii Negre, unde ar fi trit o
populatie, scoptii, cu obiceiuri bi-
zare, castrarea brbatilor dup ce
aveau primul copil. Greu de cre-
zut c ar fi existat asemenea sec-
t. Este adevrat c n tinutul
Neamtului, al Petrodavei cum
este definit n roman, sunt lipo-
veni. Este interesant c acestia,
n zon, se ocup cu grdinritul,
au familii numeroase, sunt de stil
vechi, si ca locuitor n spatiul
nemtean nu am auzit de aseme-
nea manifestri la ei.
n oralitatea locului, la Piatra-
Neamt, localitate care s-ar fi ri-
dicat pe ruinele Petrodavei da-
cice (Agapia din romanul lui C.
V. Gheorghiu este situat n ju-
detul Petrodava), pe cnd eram
elev de liceu si stteam n gazd
la un cizmar (se stie c atelierele
cizmarilor ca si ale frizerilor, cro-
itorilor etc. erau locuri unde se
vehiculau nu numai idei politice
ci si culturale) se transmitea p-
rerea c birjarii pentru a feri odras-
lele boieresti de pericolul siluirii
erau castrati. Auzitele mele n-
tmpltoare mi se par mai plau-
zibile dect afirmatiile din roman
iar edictul dat de domnitorul Ni-
colae Mavracordat pentru pe-
depsirea violurilor mi ntresc
convingerea.
Desigur, fragmentul acesta
este de coloratur n structura ro-
manului, precum si a articolului.
Revenind la problemele mai de
substant, trebuie s art c no-
tiunea nemuritor are cel putin un
dublu sens. Cel artat mai na-
inte, c moartea este doar pentru
trup, sufletul este vesnic. Al doi-
lea sens, cu caracter laic, nemuri-
tori sunt acei oameni care prin
actiunile lor particip la crearea
istoriei unui popor. Creatorii de
valori materiale, spirituale sunt
nemuritori. Blcescu, Eminescu,
Iorga, toat galeria de elit a oa-
menilor de cultur a unei natii
intr n categoria nemuritorilor fi-
indc intr n memoria neamului.
Desi anonimi, nemuritori sunt
eroii de la Mrsesti, de la Plevna
si n multe alte locuri pentru ap-
rarea trii. Nemuritorii de la Aga-
pia nu sunt astfel de oameni. Da-
c ar fi existat, romanul ar fi cp-
ta alte valente si poate si critica
ar fi fost alta. n nici un caz, bigo-
tismul, sugerat n roman, pentru
a-i da un aspect exotic, vorbind
ca despre o tar aflat la margine
de lume, nu geografic ci din punct
de vedere al mentalittilor, nu
caracterizeaz poporul romn.
O explicatie a unei asemenea
tratri despre romni, pe lng
faptul c C.V. Gheorghiu era
preot, ar fi si aceea c era un exi-
lat, un opozant intransigent al co-
munismului. Romanul apare n
Franta n 1964. Stalinismul mai
tria n ideologia comunist si
avea efecte nocive n satelitii
Uniunii Sovietice. Desi, n roman
se vorbeste despre satrapi str-
ini, urmasi ai fanariotilor, noii sa-
trapi nu erau cu nimic mai prejos,
numai c n noile situatii date
moldovenii s-au opus cu drze-
nie acestora. Chiar ntr-o comun
vecin cu localitatea natal a au-
torului s-au petrecut dure ciocniri.
Nemuritorii din Agapia este
si un roman despre srcia cau-
zat de vicisitudinile istoriei, n
special dominatia fanariotilor.
Lucien Guissard, n La Croix
sustine c Romanul lui C.V.
Gheorghiu este strigtul fr
sfrit al srciei, eterna victi-
m ntr-o lume bntuit de fan-
tasme(Citat de pe pagina pa-
tru a copertei, notat de criticul
Cristian Livescu).
Dac avem n vedere c acti-
unea se petrece ntr-o perioad
cnd existau trenuri si telefonie
mi se pare c motivatia este sub-
tiric, cauzele srciei romnilor
sunt si de alt natur, se afl n
structura intim a unor grupuri
rupte de poporul cruia istoric,
doar istoric, n apartin. Devoala-
rea srciei nu rezult ns din
nararea faptelor si descrierea per-
sonajelor, ci mai mult dintr-o pre-
zentare direct, niste logosuri ti-
nute de comisarul Filaret, de oc-
nasul Sava Mold, sau chiar de
autor. Citind cartea, aveam im-
presia c m aflu ntr-o sal de
clas la o lectie de istorie a unui
profesor cu talent oratoric. Sau
mai nou, asistam la una din emi-
siunile posturile de televiziune
Realitatea, Antena 3 sau OTV.
Uneori, scriitorul preia ima-
gini despre srcie si nedreptate
ntlnite si n alte crti, de pild
botnitele din Descult de Zaharia
Stancu. Primitivismul n care tria
familia lui Sava Mold l regsim
povestit si de Calistrat Hogas n
Pe drumuri de munte, cu deose-
birea c o face, dup propria-mi
opinie, cu mai mult talent.
De retinut c actiunea nu se
petrece dup cum s-ar crede din
titlul romanului la Mnstirea
Agapia, a crei biseric a fost
pictat de Nicolae Grigorescu.
Agapia este un orsel, o fictiune,
situat, ca si mnstirea omonim,
tot n tinutul Neamtului, n carte
n districtul Petrodava, la poalele
Ceahlului. Spatiul ales a fost
bine gndit de autor, care mai are
si alte crti ale cror actiuni se
petrec n acest spatiu nu numai
mirific ci si plin de legende. Ceah-
lul este un fel de Olimp al ro-
mnilor, o creatie aparte a lui
Dumnezeu, dar aici misun si
duhuri rele. Nemuritorii din Aga-
pia sunt oameni pasnici. Pentru
a explica actele nelegiuite, uci-
derea celor doi Tuniade, tatl si
fiul, autorul introduce si un ele-
ment fantastic, un vnt, consi-
derat ru, care, cnd bate, le tul-
bur mintile, i face s ncalce re-
gulile sociale. C.V. Gheorghiu
vorbeste despre un asemenea
vnt ca existnd fizic, confun-
dndu-l cu fhn-ul din Alpi. Cel
putin, asa sustin traductorul si
editorul, care fiind oameni ai lo-
cului, cetteni ai urbei Piatra-
Neamt, l nlocuiesc cu un vnt
nedefinit, denumindu-l vntul
cel ru. Sintagma vnt ru am
ntlnit-o adesea n aceast parte
a trii, dar este ca un fel de duh,
ceva invizibil, nu este un feno-
men natural cum se sugereaz n
roman.
Fr a stabili locul att al au-
torului ct si al romanului n li-
teratura national sau universa-
l, consider c este o carte ce me-
rit citit si n aceast perioad
de boum al informatiilor, recte si
al literaturii.
C#r]i primite
la redac]ie
Constel Rducan - Dincoace
de Utopia, Ed. Casa de editur
Mures, Tg.-Mures, 2011
Gheorghe Puiu Rducan -
Orpheus, Ed.Tibiscus,
Uzdin, Serbia, 2011
Gheorghe Blici - Coul minim
de rs, Ed. Magna Princeps,
Chisinu, 2009
42
Gheorghe A. STROIA
n rotonda lume contempo-
ran, n perspectiva omului mo-
dern, devine, din ce n ce mai
mult, stereotip arta ce repugn,
arta ce nfioar, arta ce mortific,
arta ca refulare a tuturor ororilor
umane ce au marcat existenta
Terrei. O art decadent, inferi-
oar oricrei notiuni de valoare
ori de act cultural - n esent tare.
Destul de rar, ns, albul imaculat
al ghioceilor, desi se confund
cu albul zpezilor omniprezente,
tinde spre lumin, tinde spre cl-
dur, demonstrnd cu vivacitate
sensul vietii. Si mai rar, peste cm-
piile nnegurate ale mintii umane,
ntr-un zbor primejdios si miste-
rios n acelasi timp, faliile erup-
tive ale sentimentelor zguduie din
temelii firea uman, artndu-si
forta si maiestuozitatea.
Din ngemnrile divine de
lumin si culoare, dezvluind lu-
mii ntregi o alt fatet a realittii,
se nasc picturile lui Iman Maleki.
Rscolit de intemperiile lumii n
care s-a nscut, dar pe care nu
doreste s-o abandoneze, pictorul
iranian extrage - din ceturi, din
Irmele rmase n urma unor de-
flagratii, din firele nevzute ale
intrigilor ori ruttilor lumii ncon-
jurtoare - esente, asternndu-
le pe pnz precum psalmii nchi-
nati divinittii: linistea, calmul,
abstinenta, tcuta inspiratie, zbo-
Pictorul iranian Iman Maleki
sau Fascina]ia artei -
dus# p@n# la perfec]iune
rul, speranta, visul, credinta si,
de ce nu, ncrederea n puterea
omului de a-si resuscita fiinta
amortit de incontrolabilele
fibrilatii existentiale.
Desi o prezent silentioas pe
scena picturii universale - asa
cum i st bine unui geniu, a crei
principal calitate trebuie s fie
modestia -, Iman Maleki recu-
noaste c: m regsesc n tot
ceea ce fac, fiecare centimetru
de pnz reprezint o ntreag
lume, pentru mine. Sunt unul
dintre fiii unui minunat i viteaz
popor. Sunt persan i vd, n fie-
care zi: lacrimi amare, suferinte,
orori, mnie, ntuneric. M tem
cel mai tare de ntuneric. Cred
c mi-e team doar de ntuneri-
cul din sufletele oamenilor. De
aceea, poate, pnzele mele vor-
besc - mai ales - despre SPE-
RAN].
Pornind de la cuvintele de o
simplitate cuceritoare dar, evi-
dent, altruiste, putem spune c
pictorul iranian red, prin pn-
zele sale, eternul protest al artei,
specific epocii n care trieste ar-
tistul, un protest la decadent,
rzboi, suferintele oamenilor, ne-
linistea si nesiguranta din ochii
copiilor, durerile nesfrsite ale
mamelor sau la orice alt durere
provocat de abuzuri si/sau vio-
lent. Folosind tehnici de lucru
diferite, Iman Maleki se dove-
deste a fi un magician al culorilor,
un maestru al luminii, rednd cu
foarte mult versatilitate si price-
pere caracteristicile luminii, atent
studiat si redat printr-o art de-
svrsit. O frumusete similar a
luminii/evadare, manifestat n
opera pictorului iranian, mai poa-
te fi ntlnit si n opera celui mai
bine vndut artist american n
viat - Thomas Kinkade - pictorul
luminii/poveste.
Pictura lui Iman Maleki reu-
seste s fac lumin chiar si ntre
peretii unei temnite ntunecoase.
Iat, de exemplu, pnza sugestiv
intitulat The window (Fereas-
tra), care prezint un contrast ab-
solut ntre ntunericul dinluntru
si lumina din afar. Un contrast
izbitor si mortificator, care suge-
reaz (pnza oblignd la o pers-
pectiv dintre interior spre exte-
rior): starea de evadare, elibera-
rea de ntuneric, team, angoas,
suferint, spre o lume care poate
gsi si accepta lumina ca pe un
bun propriu si necesar. Cu sigu-
rant, este vorba despre singura
gean de lumin a unei nchisori,
prin care se poate observa o lo-
cuint asezat la poalele unui
masiv muntos, ce sugereaz imi-
nenta dorint de echilibru, pace,
liniste, ca o confirmare a aparte-
nentei la o familie.
Lumina, n opera pictorului
iranian, capt o important de-
osebit, regsindu-se ca trstu-
r esential a unora dintre pn-
zele sale. Fie c este vorba despre
intrarea unei locuinte, sau de
umbra dedublat a amurgului, de
lumina care nsoteste portretele
sale feminine sau cea care con-
tureaz portretele masculine, lu-
mina sa este unic: prin croma-
tic, prin realism, prin volatilitate,
prin forta expresiei. Caracteristici
evidente unor lucrri, precum: A
sad Mom, A Tar Player (tar - ins-
trument muzical traditional, o l-
ut cu gt lung, specific Iranului,
Trilor Caucaziene si Asiei cen-
trale), A custodians house, All
alone sau Potrait of a man.
Multe dintre pnzele lui Iman
Maleki reconstruiesc portrete de
femei, brbati sau de copii, n di-
verse scene ori situatii existenti-
ale, pictorul dovedindu-si, astfel,
elogiul pentru frumusetea uman
- n general, ca mesaj militant
de remodelare a arhitecturii
umane interioare, de renastere
spiritual, pentru crearea unei
lumi mai sigure si mai bune.
Regsim n opera lui Maleki, rea-
list, prin excelent, omul. Fie ci-
tind (Omens of Hafez, Sisters and
book), studiind (Studying), scri-
ind (Sunlight) sau rememornd
amintiri scoase dintr-un vechi
album(Old album). Redate n lu-
minile calde ale amurgului, por-
tretele sale suprind linistea dat
de cufundarea n lectur, aflarea
unui univers propriu, o imaginar
lume a viselor mplinite. Potretele
de copii (fie ei asiatici sau euro-
poizi) sunt de o rar frumusete si
expresivitate, incumbnd senti-
mente diverse, cu mesaje clare:
dorinta de lumin si de liniste
(Wish), relaxare si respiro dup
furtunile emotionale (End of ex-
amination) sau de maturitate si
implicare (Fishmonger).
Rafinamentul detaliilor este
extraordinar. Fiecare pnz este
- de fapt - o fotografie, o recons-
truire a realittii pn n cele mai
intime amnunte (A girl by win-
dow). Panorama construit de
pictor este foarte larg, oferind
o claritate stratificat pn spre
fundalul pnzei, probnd abilita-
tea maestrului de a mbina des-
vrsit planurile si culorile (Diz-
ziness, Memory of that house).
Parfumul inspirat al operelor
lui Maleki este unul oriental. n
acest sens, stilizat, discret si ele-
gant, el aseaz n peisajele ori al-
tur portretelor sale, elemente ale
traditiei si culturii persane: co-
vorul cu motive traditionale,
voalul cu ciucuri, turbanul, tar-
ul, satul-stup, coloanele cu ara-
bescuri. Culorile favorite ale pic-
torului sunt galbenul, ocrul, al-
bastrul, purpura, si verdele. Cu-
lori pe care le adun ntr-un me-
lanj realist unic, pentru ca apoi
s le converteasc n ansambluri
picturale de o frumusete incredi-
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i
43
Anul II, nr. 10(14)/2011
Iman Maleki - Omens of Hafez
bil. n pnzele pictorului iranian,
nu se regseste nimic din cea ce
repugn sufletului uman. Ar-
tnd - n spet - o tristete pro-
fund, personajele sale sunt pic-
tate cu o extraordinar decent
si o fabuloas elegant. Practic,
prin opera sa, se reconfirm va-
lentele pe deplin cunoscute ale
mesajului artistic, n general: po-
zitivism, ncredere, optimism, fru-
musete.
Se poate concluziona - fr
nici un motiv de dubiu - c picto-
rul iranian dovedeste, prin stil,
rafinament, precizia cromatic,
finetea incredibil a detaliilor:
genialitate. Dar, nu mai putin
genialitate si nici mai putin va-
loare dect precursorii si, apar-
tinnd realismului francez: Gus-
tave Courbet (1819-1877), Ho-
nor Daumier (1808-1879, cu-
noscut pentru litografiile ce re-
flect scene de pe strzile pari-
ziene) si Jean Franois Millet
(1814-1875). Cu sigurant, timpul
va confirma si reconfirma acest
lucru, deja unanim mprtsit de
o mare parte a criticii de art con-
temporane. Prin efort, studiu,
concentrare si o deosebit grij
pentru detalii, Iman Maleki este,
deja, unul dintre cei mai valorosi
pictori ai vremurilor noastre. Me-
sajul su limpede exprimat - un
apel fcut pentru renasterea spi-
ritual a umanittii - va face ca,
prin fiecare pnz, s strluceas-
c flacra sperantei, a ncrederii
si credintei ntr-o lume mai bun.
Dac ar fi s reamintim cteva
repere din biografia pictorului ira-
nian, atunci ar trebui s spunem
c la cincisprezece ani a nceput
s nvete pictura cu primul si sin-
gurul su profesor, pictorul Mor-
teza Katouzian, considerat cel
mai mare hiperrealist din Iran.
ntre timp, Maleki a nceput s
picteze profesional. A urmat apoi
cursurile Universittii de Arte
din Teheran, sectia Design Grafic
pe care a absolvit-o n anul 1999.
ncepnd cu anul 1998, Maleki a
participat la mai multe expozitii,
cele mai importante fiind: Expo-
zitia Sabz Gallery (1998), Expozitia
de pictur realist iranian de la
Muzeul de Art Contemporan
din Teheran (1999), Expozitia de
la Saad Abad Palace (2003). La
competitia international Art Re-
newal Center, Maleki a cstigat
premiile: William Bouguereau
si Chairmanas Choise.
Iman Maleki s-a nscut n
anul 1976 la Teheran.
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universit(ii din Bucureyti,
n colaborare cu Consiliul Britanic yi Institutul Cultural Romn,
anun( publicarea volumului
Exerciii de gramatic englez.
English Grammar Exercises
de C. George SANDULESCU
edi(ie revizuit 2011, ISBN 978-606-92388-7-5.
Exerci(ii de gramatic englez de C. Sandulescu a fost prima oar
publicat de Editura Stiin(ific n 1964, n 30.000 de exemplare,
care s-au vndut aproape imediat. Editura a solicitat o reeditare,
cam prin 1969, dar autorul nu se mai afla n (ar. Timp de patruzeci
yi yapte de ani, cartea a circulat de la unul la altul, din mn n
mn. Este astzi momentul ca ea s revin pe masa celor ce
nva( yi predau limba englez n Romnia.
Multe serii de studen(i ai Facult(ii de Englez au crescut cu
acest volum yi apoi au nv(at din el cum s predea. Exerci(iile
acestea au o siguran( a limbii, o elegan( a ra(ionamentului clar
yi simplu, un standard de corectitudine care nici la jumtate de
secol de la apari(ie nu sunt ytirbite ctuyi de pu(in.
Nimic n aceste exerci(ii nu trdeaz momentul dificil n care
au fost publicate. Autorul nu a fcut nici cel mai mic compromis.
Respectul lui pentru cuvnt, pentru spiritul nengenuncheat de
vremi, yi - nainte de toate - pentru limba englez, care, pentru
el, se confund cu limba matern, a fost forma de rezisten( a lui
C. George Sndulescu n fa(a masacrrii institu(ionalizate a
limbajului.
Editura pentru Literatur Contemporan public aceste
exerci(ii la scurt timp dup ce a pus la ndemna celor ce predau
yi a celor ce nva( limba englez volumul cunoscut ca Gramatica
Catedrei, coordonat vreme de trei ani de Profesorul Leon Levi(chi,
yi aprut n 1962 n numai 1800 de exemplare.
Profesorul C. Sandulescu, unul din co-autorii acelei Gramatici,
a readus-o ca instrument de lucru pentru angliyti, ngrijind
republicarea ei n facsimil anul acesta. n acest fel, continum
prin Exerciii de gramatic englez direc(ia de Language Lear-
ning n care am pornit. Volumul acesta se sprijin n mod logic pe
Gramatica Catedrei, yi e publicat ca o continuare fireasc a ei.
Volumul Exerciii de gramatic englez de C. George
Sndulescu poate fi consultat yi descrcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/sandulescu-exercitii.html
Contemporary Literature Press v invit s accesa(i Website-ul
www.editura.mttlc.ro. Editura public lucrri att n limba
englez ct yi n limba romn.
Pentru sugestii sau comentarii, v rugm adresa(i-v Editurii,
lidiavianu@yahoo.com.
Contemporary Literature PressTranslation Caf
Revista Masteratului pentru Traducerea Textului Literar
Contemporan.
Contact
Vizita(i-ne pe Facebook
Press Release
Bucharest, 23 August 2011
Contemporary Literature Press,
under The University of Bucharest, in permanent conjunction
with The British Council, and The Romanian Cultural Institute,
Announces the publication of
English Grammar Exercises,
by C. George SANDULESCU.
ISBN 978-606-92388-7-5
44
nger, ngerasul meu/ Ce mi te-a dat
Dumnezeu/ Eu sunt mic/ Tu f-m mare/ Eu
sunt slab/ tu f-m tare/ De tot rul m fereste/
Si de rele m pzeste - am repetat cuvinte
magice ca n fiecare sear nainte de culcare,
cnd ea mi fcea semnul crucii pe frunte,
apoi ofta.
- Dac nu te-as fi avut pe tine, m duceam
demult! - a reluat, dup o clip de tcere.
- Unde, mamaie?
- Pe lumea ailalt...
- Da? Pi cum, sunt dou?
- O fi si mai multe. Dumnezeu stie! Dar
asa se zice: noi, stia, de aici, si ia de dincolo.
Adic, tot un fel de noi, ntorsi pe dos, ns
primeniti si dusi de pop.
- Pop! Ce mai comedie si cu popa sta al
dumitale... Ca la circ! Ba c o s-mi taie mie
limba, ba o s te ia pe tine... Mos Gheorghe
zicea altfel...
- Zicea?! I-auzi, al focului, zicea?! Cum
zicea, f, cum zicea?!
- Mai bine o lua dracu pe ea si-l lsa pe...
Dar iarba rea nu pire!
- Asa zici?! Ca s vezi, bosorog! Nu,
ascult tu la mine! sta o caut cu lumnarea
aprins! ... Ziua n nmiaza mare!
- Pe cine, mamaie?
- ...Pe la de la Balta Verde!
- Nu nteleg!
- Mai bine!
- Atunci spune-mi si mie o poveste!
- Pi nu te uiti la desenele alea?
- M-am sturat de mte mpiate... Hai,
mi spui?
- Fat, si cu tine! Pi eu mai sunt de
povesti?!
- Zi-mi-o pe aia cu cocosul si cu...
- Bag la cap c...
- Stiu! Nu prea mai ai timp si o s te cam
duci... Ascult!
- E, tataie, al tu! Cnd era el pe lumea
asta...
- A fost om bun si o iubea pe mami. Asa
mi-a spus mos Gheorghe... Minte?
- Ia mai las-l, Doamne, iart-m, de coco-
sat!
- Care va s zic...
- Care va s zic ce?
- Nimic, asa zici dumneata. Eu repet s
tin minte. Mai departe!
- Mai, dar dac m tot ntrerupi, acum
cnt cocosii de miezul noptii!
- Si?
- Si! Omul meu, cnd era el pe lumea asta...
Acum cine stie pe unde l-or purta picioarele?!
C a umblat, sracu... Cnd pe la Galati, cnd
pe la... Cu negustoria. E, ntr-o var... Fat,
uite, c nu mai stiu, cam cnd o fi fost vara
asta... Mi s-au cam dus mintile!...
- Cu sorcova?
- Taci, viper!
- Tac.
- ...Se ntorcea cu cruta de la Craiova.
Trziu, trziu, dar pn n miezul noptii... Prin
Pdurea Gruitei, fl, fl, fl, fl... S-a trezit cu
un cocos pe loitr, n spatele su. ...Si n-
avea nici bob de tmie la el!
- Dintr-aia cu care afumi tu prin cas cu
ea, asa cnd te-apuc damblaua?
- F, ia vezi c acum...
- Pst!
- ti dai tu seama c a nghetat?!
- Asa n toiul verii?
- Asa! C m scoti din minti!
- E, dac asta spune povestea...
- Nu, asta a fost! C nu m mintea el pe
mine!
- Si?
- Dou ceasuri si mai bine, teapn si nici
soapt! ...Sracul, plecase la drum fr s se
nchine! ...Iar l cu coarne, n chip de cocos,
pe loitra carului! Vezi, s ai grij! C dac nu
e Dumnezeu alturi...
- E sarsail.
- Pi, afl c e! C alt treab nici c are...
- O fi, n-o fi... Mai departe!
- Hodoronca-tronca, hodoronca- tronca,
si cocosul... Colac peste pupz...
- Cum vine aia?
- Se putea s nu... Cnd te mnnc acolo
sub limbut. Asa vine vorba! ... Si pe-aci, la
Ciutura lui Gorici, muiculit, gata, s crape
fierea n el! Sttea cumpna cu ciutura n sus,
un fel de reazem ntre cer si pmnt. Si...
- Fl, fl, fl, fl?
- Da de unde? Scrt! Scrt! ...Si omul
meu l vede pe Litr l btrn. Teapn, pe
marginea santului. Beat, turt! C asa murise.
Scrt! I-o fi scrtit si luia oasele c nu e
de colea s vii de pe lumea ailalt pe lumea
asta! Iar dup aceea, cic: B, fi-ti-ar plria
a dracu, dai, m, si tu o tuic?!
- Si a dat?
- Fta! Cum s dea? C dac apuca s
zic ceva, l pocea!
- Asa!
- Norocul cu primul cntat al cocosilor
de toiul noptii...
- C abia acum, la fl, fl, fl, fl, pe-o
coad de mtur!
- Aoleo, fetito! Pe mine se fcu prul ca
pe curc, iar tu, ca s vezi, clare pe mtur!
Dup poveste, mamaie stingea lumina si
m forta s nchid ochii. Nu aveam ncotro,
ns, uneori, chiar si cu ei nchisi, i bgam
mna la sni si-i pipiam sfrcurile. mi amin-
team, probabil, de laptele mamei. Atunci, iar
m prindea dorul de ea si suspinam pn ce
degetul supt mi se prea c avea acelasi gust.
Alteori, tineam genele strnse pn ce o au-
zeam pe mamaie sforind si bufneam n rs,
cu gndul c iar scap vreun prt. Oricum
adormeam trziu si m trezeam devreme. Res-
piram, de fiecare dat, rcoarea diminetilor,
mestecnd felia de pine uns cu gemul de
prune fiert n ceaunul cel mare, n mijlocul
curtii. Mamaie vorbea de una singur. Cnd
si povestea visele, n timp ce numra ginile,
cnd blestema niste amrti de purcei pe care
eu i vedeam deja cu focul de paie n spinare,
spre iarn, n ajunul Crciunului. Cnd ter-
mina, o ntrebam de ce nu se mai duc la gr-
dinit copiii.
- Eu nu-mi vd capul de ale mele, iar tie ti
arde de cai verzi pe pereti, tocmai acum n
toiul verii. Tu nu vezi c lumea munceste?
- Si copiii?
- Trag mta de coad, ca si tine.
- Mamaie, te-ai trezit cu fundul n sus!
Unde-ai vedea tu mta lng mine, nu stiu?!
- Fat, mai spal-te si tu, ca fetele cu-
minti! D cu pieptnul prin pr!
- Sau cu tsala! Aia de cai, rmas de la
tataie - bufneam eu iar n rs.
- Aoleo, muiculit! C tuciurie mai esti!
Povestea,
cump#n# \ntre cer [i p#m@nt
Nicolae B~LA{A
45
Anul II, nr. 10(14)/2011
Acum, la lumina zilei vd. Parc te-a fcut
mum-ta cu un cldrar. Numai ochii stia
albastri, ce mai sunt de tine. Si ei, ochii, afl
si tu, c sunt de la mine!
- Ieri, ziceai c s-a frecat de un ceaun
cnd eram la ea n burt... Eu ce s mai cred?
- C apa nu e pe bani!
- Dar e rece! Mai ales cu noaptea-n cap!
n plus, pn la toamn, cnd o s m duc la
grdinit, mai e!
- Asta s crezi tu!
- Cum s-ar zice, iar n-o s m lasi?
- Nu, c nu am cu cine sta si mi e c oda-
t vine moartea!
- Are dreptate mos Gheorghe. Cic te-ai
norozit ru de tot. Unde vezi tu moartea? C
eu, nu!
- Fir-ar el s fie! Azi, m pun cu bta pe
el! Numai prostii ti spune!
- Atunci spune-mi tu! ...Si joac-te cu
mine!
- Si treburile?
- Treburile!
- Doar vezi c trebuie una, alta... nvat
de mic! Mine, poimine, te mriti si nici de
o mmlig n-ai s fii n stare.
- M mrit?
- Cnd o fi vremea. ...Si dac vrei s fii n
rndul lumii.
- Atunci, am s-l iau pe mos Gheorghe.
M iubeste si stie s fac psat! Cu jumri
din gleata de untur. Si varz clit... ti lingi
degetele!
- Stii tu?!
- Mi-a dat si mie, ieri.
- I-auzi, al dracului, s-mi mbolnveasc
fata! Iar tu ce ai cutat la el? Ai? C dac
aude mum-ta...
- Mum-ta!... Zicea c si tu, ai fost fru-
moas. Acum, cic esti o cotoroant ce nu s-
a dovedit pe fata pmntului...
- Gheorghe! B, Gheorghe! Uite c acum
nu mai aude! Mrie! - a strigat mamaie, revol-
tat, n timp ce s-a apropiat de gardul veci-
nilor.
- Aoleo, da ce e, femeie, asa cu noaptea
n cap?
- sta, al tu, s-a prostit ru!
- E, si cu tine! Parc de acum stii?
- Afl c am s-i rup oasele.
- N-ar fi tocmai ru. S-ti dau eu o prjin?
Numai s nu te rzbeasc sta, c atunci s
vezi ce n-ai vzut!
- Mamaie! - am tipat eu nct a srit ca
ars si s-a ntors la mine.
- i, da ce mai e, fat?
- Nimic. sta-i un vierme?
- Un drac mpelitat! De la Balta Verde!
C, ce s mai zic? Of, s-mi sar inima din
mine!
***
Cu chiu cu vai, l scpasem pe mos Gheor-
ghe. A doua zi ns, mi-a fost cu neputint
s-l scot cumva pe Gogonel din ghearele Pau-
linei. Adevrul e c de el nici nu-mi prea pl-
cea, iar atunci cnd venise acas, cu cruta,
beat, si ea l primise cu parul de pus porumbi,
mi se pruse, la nceput, ceva interesant.
- B, fir-ai al dracu de nenorocit! Eu s
muncesc si tu s bei! Te omor, m, fir-ai al
dracu, si scap! - a blestemat ea si jap cu lem-
nul pe spinarea omului. Pentru o clip, Gogo-
nel a czut n genunchi, apoi s-a prbusit cu
fata la pmnt - Na, fii-ti-ar burta a dracu! Si
ho, c-ti mai dau! S-ti aprind o lumnare si
gata. Pn aci ti-a fost!
Priveam ca la un spectacol prost de circ.
n aren, atunci, parc doar moartea. M-am
speriat. Am alergat la mamaie. Auzise si ea tot.
- Las-l, c asta i trebuie! - mi-a zis ea
nainte de a m vieta . S se mai potoleasc,
Doamne iart-m, odat. C prea toarn n
el. Butoaie de vin, de tuic. Cnd la Biric,
ba la Titic. Vnd stia, n ziua de astzi, la
posirc... De parc ar fi poimine sfrsitul
lumii!
Am alergat, iarsi, prin mijlocul curtii, spre
gard. Am privit printre scnduri. Gogonel dis-
pruse.
- F, motato, unde fugi, f? Of, of!... - am
auzit-o pe mamaie. Doamne, ce s m mai fac
eu cu fata asta?
Nu am luat-o n seam. Eram de data asta
preocupat si de Gogonel si de Paulina. Parc,
dincolo de gard, czuse cortina.
- Si totusi, dac i-o fi spart capul si acum
si-o da sufletul.? - m-am ntrebat n gnd -
Dar de ce nu-l jeleste femeia?
Cnd inima-mi btea din ce n ce mai tare
si ngrijorarea ajunsese la limit, pe dup
sopru, ametit, a iesit Gogonel cu un topor n
mn, apoi a intrat n cas. O clip mai trziu,
tipetele Paulinei preau s drme zidurile.
De data asta, am crezut c i-a luat el gtul.
Cteva minute mai trziu, femeia alerga spre
fundul curtii ca scpat din pusc. Nu s-a
potolit. A luat de lng grmada de lemne,
un arac de pus n vie si a intrat iar peste br-
batu-su n cas. nfrnt, de team, Gogonel
s-a urcat n podul buctriei. Paulina, pe sca-
r, dup el. Apoi, trosc, pleosc! Curgeau din
gura podului sticlele, una dup alta. Jos, cio-
buri. Cnd s-a ntmplat ca una s-i crape
teasta femeii si sngele s-i spele fata, au n-
ceput iar tipetele.
- M omor, lume, m omor, fira-ar al dracu
cu a de l-a fcut! Sriti, oameni buni, sriti!
Am alergat, iarsi, la mamaie. Cocea linis-
tit niste azime n cuptorul de pe vatra casei.
- Las-o, c asa i trebuie! - mi-a retezat-o
nainte de a scoate o vorb. S se mai poto-
leasc si ea. C toate au o limit.
D
e
s
e
n

d
i
n

P
e
y
t
e
r
a

V
a
l
l
t
o
r
t
a
46
Marinela PREOTEASA
nc din 1979, odat cu poemul Cifrele
au nceput s vibreze, publicat n Nzuinte,
nr. 26-27, 1980, pe cerul poeziei romnesti si
universale a rsrit o stea: Florentin Smaran-
dache. Astfel, printele paradoxismului si
trdeaz sensibilitatea si se las descoperit
ca poet.
Culegere de exerciii poetice, de Flo-
rentin Smarandache, poate fi considerat
volumul de debut, dac tinem cont c a aprut
n 1982, n Maroc, editie n limba francez, la
Editiolls El Kitab, Fs, Maroc, iar n limba
romn a aprut la Ed. Aius, Craiova, 2000.
Florentin Smarandache, ca un zeu al ci-
frelor si al geometriei, si permite s-si ncarce
buzunarele nicidecum cu bani, cu galbeni,
cu bijuterii, ca un bogtas pmntean, ci el
foloseste ct vrea si cum vrea cifrele si figurile
geometrice, adevrata bogtie care st la ba-
za existentei din toate timpurile, ntr-un mod
inedit, altfel dect ceilalti mari poeti.
Deja din 1979, cnd Florentin Smaran-
dache absolvea facultatea de matematic-
informatic, ca sef de promotie, se exprima
sigur pe sine, dezinvolt, datorit tineretii, dar
mai ales datorit talentului su literar, de viitor
mare scriitor, astfel poetul este surprins des-
tinuindu-se cititorului:
Florentin Smarandache
[i matematica literelor
mi-am ncrcat buzunarele
cu cifre si ptrate
si am vslit hoinar
pe strzi.
El, zeul-om, poetul, vsleste pe strzi, mul-
timea oamenilor formeaz o mare de inimi, de
ochi, de sentimente, dar poetul, crmaci pri-
ceput, o msoar n lung si-n lat, constient
de comoara din buzunare, le druieste din
comoara sa celor din apropiere. Msura da-
rului se ntoarce n cifre, efortul e msurat de
omul simplu, asa a decis zeul-om: c numai
pe drumul poeziei poate s fac darurile
potrivite acestei mri de oameni, acestei mul-
timi, cititorilor:
aruncam cu cercuri si triunghiuri
n multime si ele rezonau
cu cifre am pavat soseaua iar
sub pasii mei
au nceput s vibreze
()
s-au convertit n litere
si am descins pe
drumul poeziei
(Cifrele au nceput s vibreze / 1979,
Nzuinte , nr. 26-27, 1980)
Dac aruncm nc o privire la poem, si
dup ce-l citim, constatm c fiecare cuvnt
este exact la locul lui, cu o precizie de chirurg,
se nvecineaz exact cu acele cuvinte care l
ajut s formeze un ntreg frumos si dinuitor.
Aceleasi observatii se pot face despre
fiecare poem n parte. Astfel, poemul urmtor
din volum, A scrie scriere, ni-l prezint pe
autor putin teatral, sub influenta lecturilor
din marele William Shakespeare, ca si cum ar
recita To be or nor to be, that is the question
(A fi sau a nu fi, acesta este ntrebarea), dar
prin alte cuvinte:
cu creierul
n mna dreapt,
dau o rait
prin suflet.,
dar numai dup ce autorul a strlucit po-
etic prin versurile:
Triesc ntr-un singur
cuvnt:
() Scriere
Ca si ntr-o nastere zeiasc a feciorului
poem sau a fecioarei poezia, poetul, prin
magia versului, ca un iluzionist celebru, ne
invit s asistm la o metamorfozare a spa-
tiului mioritic, din laboratorul viselor sale,
prin versuri sigure, n poemul Miorita:
Coboar ciobanii la ses
direct din balad.
Mioritele se-ntorc la doinele lor si
sun din tlngi,
sun din tlngi odele limbii romne.
La stn cinii latr tcerea, tcerea,
Coboar ciobanii de pe munti
direct n inimile noastre.
Autorul realizeaz o mbinare inedit ntre
religie, obiceiuri si puterea banului:
Moneda noastr de schimb
este zborul
Om lng om,
floare lng floare,
lucrm la Marele Zid Romnesc
de nltare (Marele zid romnesc)
Florentin Smarandache iese din plutonul
poetilor de rnd si pseste spre celebritate,
prin versuri ca iat zborul psrii/ napoi n
ou. (Mama latin i tata cel dac) sau
De cum s-a deschis expozitia
am intrat pe rnd
n tablouri,
si cu greu mi aduceam aminte
s mai ies.
Am trit fiecare tablou.
mi luasem cu mine
toate emotiile
ns pn la urm le-am uitat
pe acolo.
O parte din tablouri le-am reprodus
pe retin, iar altele
le-am mpachetat frumos
n creier.
Am trit fiecare tablou
La plecare, culorile strigau
strigau frenetic dup inim ca
dup un hot
Si muream
muream n fiecare tablou. (Am trit
fiecare tablou)
sau Pe bolt stelele merg/ n vrful
picioarelor (Eminescieni tei n palide hel-
vioragii ...).
47
Anul II, nr. 10(14)/2011
La Florentin Smarandache, lumina este
cea care naste - Lumina si ridic / poalele n
bru. -, iar de foarte departe, din adncul
sufletului, gseste nasterea ca fiind motivul
desprtirilor de mai trziu, inedit mod de a
explica divorturile celor care s-au cstorit
din dragoste - si simt ncet cum desprtirile/
ne risipesc. -, atunci Cnd un copil alearg
de-i iese sufletul/ prin urechi. si reuseste
la un capt de crare s mentin armonia
cuplului, dar rece, la rcoare parc ntr-un
loc strin si slbatic: La un capt de crare/
o caban opreste/ n rcoare. (Natere).
Versuri ca: mboboceste/ grdinita din
vale/ de copii attia.../ Si noi fntni spm/
pentru lumin (Noi fntni spm pentru
lumin); timpul deschide/ fereastra unei
clipe / si se uit la mine sau Fuge nprasnic/
pe tlpile mele/ crarea (), Dar gonesc,
gonesc/ s prind de mn/ timpul. umplu de
bucurie pe cititor, vesnic cuttor de frumos.
Florentin Smarandache si n tristete e
poet, e nger care sufer - As dori s zbor,/
si aripile de cear se topesc n soare... -, dar
e optimist, e un lupttor cu ncredere n el
nsusi dar si n soart - Soarta si va spune
cuvntul... (Vom tri i vom vedea...
revedea...), Vor trece luni, pn cnd/ Voi
reveni si/ Voi regsi/ Dragostea mea. -, un
idol l mbrbteaz - Visul se va mplini./
Voi nvinge!/ Voi nvinge!! (Spre mplinire).
Sintagme poetice inedite tin cititorul n-
cordat de curiozitate si de plcerea scriiturii,
pn la sfrsitul volumului. Astfel, cititorul
reuseste s descopere un poet care-l ntelege
si care are suferinte si mpliniri asemntoare,
care l nvat cum s se ridice atunci cnd
cade si cum s zboare atunci cnd simte c
picioarele devin din plumb si vor s-i pe-
depseasc pornirile omenesti.
Florentin Smarandache este poetul care
reuseste s-si prind cititorul n mrejele ver-
surilor sale, iar acesta ca si cum ar fi primit
un trofeu, se va bucura pentru fiecare vers
si pentru fiecare sintagm poetic.
Volumul Culegere de exercitii poetice l
recomand pe Florentin Smarandache ca
poet valoros, cu un vocabular bogat, un poet
care are foarte multe de spus semenilor si,
prin versuri de foarte bun calitate, inedite.
Ca un ambasador neobosit , ca un nger care
pzeste ceea ce este bun n tara asta, Rom-
nia, neobosit nsemneaz valorile prin cuvinte
care devin psri, crri, cntece, zboruri,
mncare pentru flmnzi si fericire pentru
ndrgostitii de pretutindeni.
Scrisul este hotelul n care se odihneste
cel mai bine poetul Florentin Smarandache
si si sftuieste prietenii s fac la fel.
Fizicienii de la CERN au descoperit re-
cent, n mod experimental, c particulele
neutrino circul cu o vitez mai mare dect
viteza luminii!
Prin experimentul denumit OPERA,
oamenii de ytiin( au trimis duyuri de
particule neutrino de la Laboratorul CERN
din Geneva, Elve(ia, la Laboratorul INFN din
Gran Sasso, Italia, yi au observat c parti-
culele neutrino au circulat subteran pe
distan(a de 730 km cu o vitez mai mare
dect viteza luminii.
Dr. Antonio Ereditato de la Universitatea
din Berna, liderul echipei ytiin(ifice a
experimentului OPERA, a fcut publice
rezultatele yi a invitat oameni de ytiin( din
toat lumea s discute aceste rezultate
uimitoare.
Exist medii prin care lumina circul
mai ncet dect unele particule, de exemplu
n ap yi n ulei, dar nu n vid.
De asemenea, sunt cunoscute fenomene
supraluminale precum velocitatea fazei
unei unde yi velocitatea de grup a unei unde,
dar n aceste cazuri nici o informa(ie sau
energie nu circul cu vitez mai mare dect
cea a luminii.
n mod similar sunt undele-X a cror
velocitate supraluminal a vrfului este un
fenomen tranzitoriu, ns frontalele
undelor se miyc cu viteza c (Maiorino yi
Rodrigues, 1999).
La $tiri, pe 22 septembrie, 2011, n site-
ul LiveScience.com, se afirm c dac aceste
rezultate sunt reconfirmate, atunci legile
fizicii trebuie s fie rescrise:
http://news.yahoo.com/strange-par-
ticles-may-travel-faster-light-breaking-
laws-192010201.html.
Profesorul romn Florentin Smaran-
dache, de la Universitatea New Mexico din
Statele Unite, dedusese particule circulnd
cu viteze mai mari dect viteza luminii ntr-
o lucrare publicat, numit There is no
speed barrier in the universe [Nu exist
nici o barier de vitez n univers], n anul
1998, ca o extindere a unui manuscris din
1972, pe care l-a prezentat la Universitatea
din Blumenau, Brazilia, ntr-un tur de
conferin(e despre Paradoxism n Lite-
ratur yi $tiin(, n 1993.
Articolul su se bazeaz pe Paradoxul
Einstein-Po-dolsky-Rosen (1935), pe o
lucrare a lui Bohm (din 1951) yi pe
Inegalit(ile lui Bell (1964).
Pentru prezicerea sa privind particulele
care au o vitez mai mare dect viteza
luminii (numit Ipoteza Smaran-dache)
yi pentru ini(ierea Logicii/Mul(imii/
Probabilit(ii Neutrosofice (care reprezint
astzi n mod respectiv cea mai general
logic/mul(ime/probabilitate), Dr. Florentin
Smarandache a primit Medalia de Aur
pentru $tiin( acor-dat de ctre Academia
Telesio-Galilei la Universitatea din Pecs,
Ungaria, n anul 2010.
n Enciclopedia de Fizic este inclus
ipoteza Sma-randache, dar criticat:
http://scienceworld.wolfram.com/phys-
ics/SmarandacheHypothesis.html
Ea se enun( astfel:
- S presupunem c un proces fizic pro-
duce o pereche de particule complementare
[n englez entangled particles] A yi B (a-
vnd caracteristici opuse sau complemen-
tare), care se deplaseaz n direc(ii opuse
yi, cnd ele sunt la distan( de miliarde de
mile una de alta, msurm particula A;
deoarece particula B este opus, actul de a
msura particula A n mod instantaneu ne
spune caracteristicile particulei B; deci,
informa(iile au circulat ntr-un fel sau altul
ntre A yi B cu o vitez mai mare dect viteza
luminii; prin urmare, se poate extinde
Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen yi Ine-
cua(iile lui Bell, yi se poate afirma c viteza
luminii nu este o barier a vitezelor n
univers;
- chiar mai mult, se pot construi orice
viteze, chiar viteze mai mari dect viteza
luminii (c), prin msurarea particulei A la
intervale variate de timp;
- de asemenea, informa(ia de la particula
A la particula B se transmite instantaneu
(deci, nu exist o barier a vitezei n
univers).
Deyi fenomenele privind viteze mai mari
dect viteza luminii vin n contradic(ie cu
Teoria Special a Relativit(ii (1905) a lui
Einstein care previne transmiterea de in-
forma(ie, energie sau mas (real) la vitez
superioar lui c, Smarandache (1972) a
considerat c fenomenele supraluminale nu
violeaz principiul cauzalit(ii, nici nu
produc cltorii n timp, yi nici nu este
necesar energie infinit pentru ca o
particul s circule cu vitez mai mare dect
viteza luminii.
26 septembrie 2011
Prof. Ion Ptraycu
Colegiul Na(ional Fra(ii Buzeyti,
Craiova, Romnia
Un cercet#tor rom@n a dedus
existen]a particulelor cu vitezele
supraluminale descoperite recent
la CERN
Un cercet#tor rom@n a dedus
existen]a particulelor cu vitezele
supraluminale descoperite recent
la CERN
48
Ultimul roman al scriitorului
Ion Catrina, intitulat pua
de sticl, surprinde n mod de-
osebit, dezvluind alte fatete ale
creatiei acestuia: introspectia,
sondarea sufletului uman si pre-
zentarea meandrelor celor mai
tainice ale tririlor omenesti.
Spre deosebire de celelalte
cinci romane aprute anterior, ne
referim aici la Potecile desti-
nului, Trmul umbrelor,
Pmntul ngerilor, Cerul
infernului si Urmaul, care
mpreun formeaz o saga a sa-
tului romnesc aflat ntr-o diso-
lutie cronic, romanul de fat este
de natur psihologic, prezen-
tndu-ne niste personaje dam-
nate, urmrite mereu de niste vini
autentice sau nchipuite, care se
zbat, nzuiesc si n final ajung la
un liman, n lumina salvatoare.
Dar pn acolo, suisurile si rs-
crucile pe care sunt obligate s
le strbat, le epuizeaz. Calea
sinuoas pe care trebuie s-o str-
bat este dificil si iesirea spre
lumin este greoaie, pentru c la
fiecare rspntie rsare umbra,
un alter-ego, care le supune
unui adevrat rechizitoriu, n-
cercnd s le arate ce au gresit si
s le sugereze ce ar trebui s fac
pentru a se ndrepta.
Ciprian si Adrian, eroii roma-
nului, tat si fiu, au destine simi-
lare. Ei ncearc s se realizeze
prin iubire, dar calea e dur si ei
risc s se lase nvinsi. Destinul
implacabil, care a ornduit totul,
face din omul supus greselii o
ppus de sticl care si dove-
deste fragilitatea spiritual si e-
motional la orice ncercare brus-
c a vietii, n fata oricrui obsta-
col mai serios ce-i apare n fat.
Scriitorul si-a construit per-
sonajele printr-un joc de oglinzi,
care dezvluie fatetele eroului n
diferite momente, dar si printr-o
simbolistic mnuit cu pricepe-
rea unui magician. Oglinzile din
casa proaspt renovat a lui Ci-
prian devin opace, ori de cte ori
personajul pierde contactul cu
realitatea si alunec n lumea sa
interioar, unde oniricul l poart
n bolgii pline de himere. Aici
eroul dialogheaz firesc cu ele ca
si cum ele ar face parte din pro-
pria-i natur sau din anturajul su
cel mai apropiat.
Vizitatorul lui Ciprian, um-
bra, apare n cele mai diverse
locatii: acas, la birou, n tren, n
parc si n cele mai surprinztoare
momente: la mas, n somn, n
clipele de odihn de la birou, iar
personajul ajunge s-l accepte si
chiar s-i simt lipsa. La Adrian
umbra are un nume, este Sever,
prietenul pe care si l-a dorit ntot-
deauna, dar n-a avut niciodat
parte de el. El l caut prin tot
orasul si porneste n cutarea lui
si la Bucuresti, convins fiind c
doar el i poate lmuri problemele
care-l frmnt, pentru c stie
aproape totul despre el.
- Eu nu cred c am spus
atunci totul. Nici nu cred c noi
putem spune vreodat totul.
Sunt att de multe ntmplri sti-
ute, dar mai ales nestiute n viata
unui om (Catrina, Ion, Ppua
de sticl, Ed. Contrafort, Craiova,
2011, pag. 264.)
Ciprian trieste drama nsin-
guratului, pentru care nevoia re-
cuperrii afectiunii fiului su este
vital. Cnd acesta este pe patul
de spital, precara liniste pe care
si-o cstigase, n urma unor efor-
turi aproape supraomenesti, este
din nou pe cale s se piard si
atunci, dup o tainic discutie cu
umbra, are revelatia luminii, a
salvrii:
- Atunci la cine s apelez?..
Cui s-i cer ajutorul?
- Numai El te poate ajuta.
(Catrina Ion, op. cit., pag. 342)
Durerile personajului sunt
estompate prin aceste discutii l-
muritoare cu sine. Drumul spre
lumin este cel care salveaz. Nu
ntmpltor si copilul lui Adrian,
nscut dintr-o iubire sincer,
adolescentin, pentru o femeie
meschin, va primi numele de Lu-
cian, cel purttor de lumin.
Finalul romanului este un me-
saj al regsirii, al iertrii si al iubi-
P#pu[a de sticl#
sau Calea spre lumin#
D
e
s
e
n

d
i
n

P
e
y
t
e
r
a

L
a
s
c
a
u
x
rii. Cnd va simti chemarea sn-
gelui si nevoia ca s m vad, va
gsi singur drumul ctre cas, asa
cum l-am gsit si eu cndva.
(Catrina Ion, op. cit. pag. 377)
Titlul romanului sugereaz
ideea de baz ce se desprinde
din paginile sale: Nu suntem de-
ct niste fiinte neputincioase si
nestiutoare n mna destinului,
ca niste ppusi de sticl fragile
si inutile. (Catrina Ion, op cit.
pag. 327)
Personajele cresc, se maturi-
zeaz si se dezvluie sub ochii
nostri. Cititorul va suferi, se va
bucura si va iubi mpreun cu ele.
Lectura acestui roman este o
evadare dintr-o lume agitat,
stresant si epuizant, ctre un
trm interior, plin de lumin n
care gsesti rspuns la ntreb-
rile majore ale existentei. Cititorul
l va prelua ca fiind o redare a
propriei lui experiente de viat,
ca pe un sprijin solid n lupta cu
vicisitudinile de tot felul cu care
se confrunt n fiecare zi.
Rafaela TR~ISTARU
49
Anul II, nr. 10(14)/2011
Ct valorm noi romnii n UE? Ce este
valoarea? Ce nseamn o inim de ro-
mn?! Exasperarea i dezgustul - instru-
mente de analiz politic?! Exist o psi-
hologie a binelui prin ru? Despre inte-
ligenta instinctual i inteligenta uman.
Cum se transform omul n animal? Cum se
structureaz gruprile oligarhice n de-
mocratie? Unde se afl infernul? Suntem
noi romnii neguvernabili? Politicienii -
pedagogii sau demagogii natiunii? Soci-
etatea romn - o societate a mefientei!
Ursul, etern, pclit de vulpe. Despre valo-
rile fericirii.
n cursa globalizrii, ce valoare are rom-
nismul? Ce reprezent Romnia n ochii str-
inttii? Ct valorm noi n strintate? Nu
suntem iubiti n strintate!, afirma Nicolae
Iorga, n articolul Aprarea noastr n str-
intate, aprut n Neamul romnesc n 18
septembrie 1935. Nici astzi, dup mai bine
de 70 de ani, nu suntem iubiti n strintate.
Iubiti si admirati sunt aceia care produc ade-
vratele valori. Si pe vremea profesorului
Iorga si astzi, strinii nu gsesc alte valori
la romni, dect femeile noastre frumoase.
Oare, doar erotismul romncelor este singura
noastr valoare? Umilitoare valoare. O demo-
cratie, spre deosebire de oricare alt regim po-
litic, este regimul cel mai deschis creatiei va-
lorilor. Dar noi ce valori crem?
Dar ce este valoarea? Valoare este proxi-
mitatea unui ideal. Aceast categorie axiolo-
gic este afirmat, confirmat sau infirmat
de ceilalti semeni. O valoare nu este real
doar pentru faptul c un lucru apartine puterii
(vezi Platon - dilema lui Eutyphron). Solem-
nitatea puterii poate induce team, dar nu
poate impune valori. Valoarea este dat de
adevr si nu de minciuna unui om politic. O
valoare real impune respect, dac produce
un bine pentru comunitate. Lucrurile nu sunt
drepte fiindc oamenii politici le iubesc, ci
lucrurile drepte trebuie s fie iubite de oame-
nii politici. Cu ct o valoare este mai apropi-
at de un anume ideal, cu att impune mai
mult respect: o valoare se impune prin tendin-
ta spre un ideal uman prin rodul activitti
creative, autentice, realiste si mai ales morale.
Despre adev#ratele valori ale existen]ei
Valoarea, ca rod al creatiei, fie material,
fie spiritual este generatoare de stim si
admiratie. Cea mai mare valoare, a produselor
materiale si spirituale create, este dat de in-
teligenta si energia creativ investit n actul
creator si implicit, de efectul benefic care l
aduce produsul creat, oamenilor. Un popor
este apreciat dup starea sa moral, dup
munca sa creativ, dup virilitatea actelor
sale politice si dup valorile create. Nu dup
actiunile instinctuale ale unui lider politic.
Valoarea este criteriul axiologic pe care se
fundamenteaz stiinta, arta, morala, politica.
Dorim lucrurile bune, respectiv acele lucruri
care sunt reperele morale ale umanittii: ade-
vrul, dreptatea, binele frumosul, dar nu do-
rintele noastre confer valoare acestor lu-
cruri, doar pentru c le dorim, ci pentru c
ele sunt bune. Tot ce este creativ e bun, tot
ceea ce este distructiv e ru. Actul creativ
este cel care d valoare unui lucru. Creati-
vitatea tine de fondul spiritual divin din fie-
care din noi, de calea adevrului si iubirii (s
amintim de mitul biblic al creatie: Dumnezeu
s-a uitat la toate ce fcuse; si iat c erau
foarte bune, Geneza 1- 31).
Din nefericire, noi romnii nu producem
valori autentice sau producem valori ndo-
ielnice, att materiale ct si spirituale. Impor-
tm mai multe valori dect le producem. Si-
atunci cum ne integrm n UE? Suntem ac-
ceptati n UE, doar pentru fort de munc
primar si pentru materiile prime, ct a mai
rmas de exploatat? Sau suntem doar piat
de desfacere a valorilor lor materiale? Am
fost primiti n NATO doar pentru carne de
tun? De ce nu suntem exportatori de nalt
tehnologie si spiritualitate romneasc? De
ce exportm doar materie cenusie si fort de
munc brut? De ce trim cum trim? S fie
din cauza metehnelor noastre sau din cauza
slabei noastre pregtiri intelectuale? S fie
oare adevrat proverbul acela inventat de
evreii tritori pe meleagurile noastre, anume
c romnul si fur cciula singur? S fim noi
nsine pclicii nostri? S fie adevrata noas-
tr problem, problema moral? Sau gndirea
noastr, dominant instinctual, s actioneze
autodistructiv?
Ceea ce este distructiv, la om, tine de instinc-
tualitate. Instinctualitatea capt valoare nu-
mai n spatiul instinctualului, al metabolis-
mului si al sexualului, dar nu are nici o valoare
sau are o valoare profund negativ si distruc-
tiv n sfera rational-uman, a comunicrii si
interactionrii cu semenii. Oamenii care se
abat de la calea de mijloc a moralittii au grave
afecte psihice. De regul, acestia sufer de
inflatie psihic si manifest un profund dis-
pret fat de ceilalti semeni. Calea dreapt a
binelui este calea moral. Calea moral tine
de calea de mijloc a ratiunii - care este implicit
si calea adevrului. Acela care pctuieste
prin minciun deformeaz adevrul, realitatea
si existenta uman. De aici decurg celelalte
pcate - lcomia, lasitatea, rutatea, necins-
tea, furtul, disimularea, delatiunea, ignoranta,
trufia si imbecilitatea. Nu ntmpltor, Socrate
a spus c nimeni nu este ru cu bun stiint.
Doar instinctualul! n profunzimea sa, ins-
tinctualul este un ignar.
Noi credem c nu doar exasperarea si
dezgustul, ci gndirea sa instinctual l-a f-
cut pe Horia Roman Patapievici s produc
afirmatii scabroase despre etosul romnesc,
anume c radiografia plaiului mioritic este
ca a fecalei, o umbr fr schelet, o inim ca
un cur, fr sira spinrii (H.R. Patapievici -
Politice, editia a V-a, p.61). E usor s deni-
grezi, mai greu e s creezi, s gsesti solutii.
Din exasperare si dezgust, orice matracuc
de mahala poate arunca cu invective. O fi
scris aceste injurii scabroase la adresa po-
porului romn la suprare? Dar cum s scrie
un crturar la suprare? Un crturar nu are
voie s scrie la suprare. Nu are voie s folo-
seasc drept instrumente de analiz, exaspe-
rarea si dezgustul. Un crturar trebuie s scrie
n stare lucid! Starea lucid e o stare pro-
fund moral, obiectiv si creativ. Numai sta-
rea lucid vede lucrurile n mod realist si este
creativ. Un crturar este creativ cnd cons-
truieste critic, cnd sugereaz o solutie, o
sperant, indic o cale, nu doar pune etichete
scabroase unui ntreg popor, sub presiunea
psihic a exasperrii si dezgustului. Analiza
socio-politic realizat de marele nostru
Anton VASILE
Motto:
M-am lsat nelat nu numai de cei vicleni, ci i de cei nebuni;
m-am ncrezut n oricine mi se nfa i-mi spunea vorbe frumoase.
Pestalozzi
50
crturar, H.R. Patapievici avnd ca instru-
mente exasperarea si dezgustul nu urmeaz
calea adevrului, ci a minciunii, a urii si a
unui profund dispret pentru semenii si. Cine
nu-i ca mine, nu are demnitatea de om, e un
patibular. De timpuriu, mrturiseste el, relatia
mea dominant cu semenii a fost dispretul.
(H.R. Patapievici - Zbor n btaia sgetii,
p.50). Aceast mrturisire, nu doar explic
inflatia psihic (dispretul fat de semeni in-
dic o megalomanie inconstient), dar ne dez-
vluie si dominanta gndirii sale - instinctu-
alitatea. Dup cum vom vedea si alte mrtu-
risiri din eseul asupra formrii, ne dezvluie
dominanta instinctual a gndirii sale.
Singura cale a unei adevrate filosofii a
vietii este calea adevrului si iubirii, analiza
critic rational si nu etichetarea nihilist.
Deosebirea fundamental ntre gndirea spe-
cific uman si gndirea instinctual, e deose-
birea dintre rationalitate si instinctualitate.
A gndi rational nseamn a gndi uman, adi-
c a cuta adevrul si a aspira spre bine. A
gndi instinctual nseamn a minti, a vicleni,
a fura, a nsela. Toate acestea sunt specifice
gndirii instinctuale si se regsesc la majori-
tatea animalelor, dar mai ales la oamenii cu
gndire instinctual. Poti s nfierezi anumite
metehne, poti s faci o critic caustic asupra
nclinatilor duplicitare ale romnilor, a domi-
nantei lor instinctuale, dar nu poti pune eti-
chete scatofile si urofile unui ntreg popor.
Si dac faci o analiz de valoare, trebuie mai
ales s propui solutii. Si Nietzsche a nfierat
teribil crestinismul, dar nu s-a pretat la a emite
etichetri scabroase.
H. R. Patapievici gseste o justificare.
Traditia de a scrie crti pentru a face ru cu
scopul de a face bine este veche. (H.R. Pata-
pievici - Politice, Cuvnt nainte la editia a
doua, editia a V-a, p.5). N-am aflat de o psiho-
logie a binelui prin ru. Toate curentele psi-
hologice propag o psihologie a binelui prin
stimulare pozitiv si nu una a negrii totale a
sufletului. N-am aflat despre o moral binelui
prin ru. Nu am cunostint despre nihilism
s fi fost benefic pentru omenire. Negarea
absolut a capacittii poporului romn de a
produce valori e o analiz absurd, fals si
jignitoare. Cu att mai jignitoare, cu ct expre-
siile cu care H.R. Patapievici i caracterizeaz
pe romni, tin de scatologie. O asemenea ana-
liz provoac mai degrab efectul Golem: eti-
chetarea cu rutti, a unui individ sau a unei
comunitti, conduce n spirala vicioas a unui
ru si mai mare. Lumea noastr romneasc
nu se ndreapt, aplicndu-i etichete sca-
broase, cum este aceea a inimii romnului
ca un cur.
Ce-i inima romnului? O inim din care
ies doar fecale si flatulente (melopeea feca-
lei o numeste Patapievici) nu sentimente.
Ce-i romnul? O fiint inept si arierat, fr
sentimente? Un animal pros, un primat ce
trebuie exterminat prin spnzurare? Oare, noi,
nu din oameni ne tragem, ne-a nscut cumva
vreun animal? Sau poate vreo primat, vreun
cimpanzeu, cum i-a fcut Darwin pe englezi
s cread c omul se trage din maimut! Stu-
pid people a spus Silviu Brucan despre po-
porul romn. Se prea poate c aceast sintag-
m denigratoare s-i fi inspirat analiza poli-
tic lui H. R. Patapievici, instrumentat pe
exasperare si dezgust. S fim seriosi! ex-
clam H.R. Patapievici absolut neserios.
Exist probe foarte concludente care atest
c romnul e intolerant, xenofob, violent-si-
las, retractil, agitat-si-abulic (termenii legati
prin copul formeaz o trstur unic) (H.R.
Patapievici - Politice, p. 49).
A pune pe toti romnii n aceeasi oal e o
aberatie. Cel putin jumtate din populatia
Romniei sunt oameni de ncredere. Nu sun-
tem degenerati toti ca aceia din cettile bibli-
ce, Sodoma si Gomora. Autorul n cauz nu
are nici o autoritate moral, stiintific sau
sociologic ca s ne fie judector suprem.
Nu are nici sfintenia marilor mistici s o fac.
Si ce merite l-au erijat pe H.R. Patapievici n
Judectorul nostru Suprem? Avraam a zis:
S nu Te mnii, Doamne, dac voi vorbi nu-
mai de data aceasta. Poate c se vor gsi n
ea numai zece oameni buni. Si Domnul a
zis: N-o voi nimici pentru cei zece oameni
buni. (Genesa, Avraam mijloceste pentru
Sodoma, 18, 32 ). Nici dac ar fi doar zece ro-
mni buni, Patapievici nu este ndrepttit s
pun asemenea etichete asupra tuturor ro-
mnilor. Chiar dac un procent mai mare de
romni avem ca dominant a inteligentei -
gndirea instinctual, n raport cu alte po-
poare, la care inteligenta rational, creativ
exist la un procent mai mare de indivizi, nu-
l ndreptteste la jigniri impardonabile adre-
sate semenilor. Chiar dac numai 30 la sut
dintre romni si folosesc inteligenta uman
creativ, chiar dac procentul cel mai mare
suntem dominati de gndirea instinctual,
asta nu-i confer autorului dreptul de a ne
mprosca cu scrne. Cu o singur exceptie!
Numai dac analiza sa din Politice, s-ar fi re-
ferit stricto senso la clasa politic, ei bine, s
fi mijlocit ca Avraam n fata lui Dumnezeu, as
fi fost de acord cu eticheta patibulari adresat
oamenilor nostri politici. Pentru o analiz
pertinent a clasei noastre politice ar fi fost
de admirat. Dar astfel, nu pot s-l vd altfel,
dect sunt chiar oamenii politici care l-au uns
director la ICR, un patibular, asemenea lor.
Noi credem c H.R. Patapievici sufer de
o subteran frustrare, o puternic nevroz
ce-i determin inconstientul s se proiecteze
ntr-o nesocotit inflatie psihic de Judector
Ir prihan. Si chiar de-am fi din acest pro-
cent de romni, doar treizeci la sut oameni
lucizi si creativi, nu ar avea dreptul la aseme-
nea judecat. A spune despre noi, romnii,
c suntem un popor cu substant tarat
este o nechibzuit exagerare. E un discurs
extremist, un discurs al urii instinctuale, plin
de tipete primare. Oriunde te uiti, vezi fete
patibulare, ochi mohorti, maxilare ncrnce-
nate, fete urte, guri vulgare, trsturi rudi-
mentare, o vorbire agramat si bolovnoas.
Moralmente, tonul general este dat de lasitate
si ticlosie, de vanitate si egoism meschin,
de invidie joas si delatiune lipsit de remus-
cri, de ngmfare si brf.. . (H. R.
Patapievici, Politice, editia a V-a, p. 35).
H.R. Patapievici este, n discursul su
filosofic (sic!) din Politice si n fondul su
sufletesc, moralmente abject, ca s m folo-
sesc de propria sa sintagm. Romnii sunt
mai degrab dionisiaci dect apolinici, veseli,
nu ncrncenati. E un facies imaginar halu-
cinant care pare mai degrab s-l reprezinte
pe el, nu e realitatea facial a romnului. Dac
partial suntem de acord, cel putin cu viziunea
lasittii si ticlosiei, a vanittii si egoismului
meschin..., desi aceste tare sunt caracteris-
tice, nu doar romnilor, ci speciei umane n
general, poate mai dominante la romni, n
general la cei cu snge latin, cu adevrat spe-
cifice ndeosebi clasei noastre politice,
abrutizat de putere.
ntr-un articol obedient presedintelui ju-
ctor, gzduit n Evenimentul zilei, marele
culturnic Patapievici ntreab ntr-un titlu in-
citant, care de fapt mai mult l ncrimineaz
pe actualul presedinte, al treilea din dinastia
...escu de dup revolutie, dect l onoreaz:
I
m
a
n

M
a
l
e
k
i

-
A

G
i
r
l

b
y

W
i
n
d
o
w
51
Anul II, nr. 10(14)/2011
Este Traian Bsescu un scelerat? Fr al-
ternativ! Articolul n cauz este la fel ca
eseurile din Politice, plin de etichetri (are o
obsesie n scriitura sa pentru etichetri), e
adevrat c nu scabroase ca n Politice, dar
la fel de jignitoare.
Conform celor afirmate n articol, melo-
manii neciopliti din sala Ateneului s-au me-
tamorfozat n microbisti si l-au huiduit n
stil golnesc, pe ministrul culturii n mo-
mentul cnd a pronuntat numele sfnt (sic)
al lui Traian Bsescu. Nu ne putem pronunta
dac Traian Bsescu este un scelerat, cile
domnilor sunt ascunse, dar nu suntem n zo-
na venialului cnd e vorba de seful statului.
Pot fi pcate omenesti care sunt scuzabile si
pentru un presedinte de stat, desi pot fi im-
pardonabile chiar si acestea, dar pcatele
abuzului de putere si pozitionarea repetat
deasupra suprematiei legii, l altur, nu oa-
menilor politici, ci lumii interlope (cu ctiva
dintre ei a stat la aceeasi mas). n atare situ-
atie, melomanii pe bun dreptate l-au huiduit,
nvingndu-si cele dou inhibitii despre care
vorbeste onorabilul, aceea c asa ceva nu
se face la Ateneu, si a doua, c melomanii s-
ar fi fcut de rs. Dar oare cine se face de rs
si face de ocar cu adevrat tara?
Dar, dup cum a descris H.R. Patapievici
poporul romn, format, nu din oameni, ci din
23 de milioane de omuleti patibulari, putem
ntreba, la rndul nostru, parafrazndu-i n-
trebarea: Este H.R. Patapievici un scelerat?
Cel putin la nivelul lui psihospiritual, rs-
punsul e un Da, convingtor. Este ceea ce
este un scelerat: mrsav, ticlos, criminal. Si
dup cum vom vedea nu gresim. Mrturisirile
lui din eseul asupra formrii ne dezvluie
acest facies ascuns de scelerat. De altfel, se
poate spune despre toti instinctualii c au
aceeasi trstur de scelerati. Declaratia au-
torului, anume c nu m vd n continuare
scriind articole politice... (H.R. Patapievici
Politice, Cuvnt nainte la editia a doua, Ed.
Humanitas, p.8) are o explicatie si o motivatie:
H.R. Patapievici si-a atins scopul. El nu poate
musca mna stpnului care l-a uns director
al Institutului cultural romn. Dar totusi mai
scrie, erijndu-se n aprtor al clanului politic
gangsteresc care l-a uns.
S fim atenti la derivele democratiei origi-
nale romnesti! Cnd ntr-o democratie un
presedinte structureaz gruprile politice n
grupri de tip oligarhic, ca cele structurate
de cel de-al treilea presedinte din dinastia
...escu, este evident c s-a constituit o gru-
pare oligarhic, care tine de putere cu orice
pret pentru a-si pstra privilegiile ce decurg
din demnittile politice si administrative.
Pentru o grupare oligarhic nu mai exist res-
pect pentru lege. Cum s-a ajuns la constitui-
rea unei grupri oligarhice? Cred c, n parte,
se datoreaz tolerantei noastre, lipsei noastre
de reactivitate fat de fraudele oamenilor po-
litici, fraude cele mai multe la vedere, care
sub oblduirea celui ded-al treilea ...escu si a
puterii sfideaz neputinta organelor abilitate
de a-i pedepsi pe cei n cauz si ne situeaz
pe noi, cei din buzunarul crora au furat mi-
nistrii, ntr-o zon a nulittii umane. Cea mai
mare vin revine ns clasei noastre politice,
care coabiteaz n complicitate cu gruprile
oligarhice, avnd si cei din opozitiei si cei de
la guvernare aceeasi dorint ascuns, ca sub
masca afisat a democratiei s promoveze
structuri de tip oligarhic. Furturile frecvente
din banul public i oblig la consolidarea po-
zitiei n sfera puterii, ca s poat astfel, s fie
exonerati de orice rspundere penal.
Dac teoria lui Darwin ne sugereaz cum
s-a transformat animalul n om, dup cum
vom vedea, teoria noastr va arta cum se
transform omul n animal. A tri n sfera
umanului presupune a tri, fie sub imperativul
moralei ratiunii, fie sub imperativul moralei
iubirii, fie a merge pe calea adevrului si
iubirii. Ambele morale, att cea socratic - a
ratiunii, ct si cea a nazarineanului - a iubirii,
genereaz calitti specifice umanului: ale
drepttii, ale binelui, ale adevrului, ale fru-
mosului. La fel morala gandhian care mbin
celor dou morale si precizeaz suportul psi-
hic si fizic, prin care se poate merge pe calea
adevrului si iubirii. Relatia dintre ratiune si
moral este o relatie interdependent, la fel
ca relatia dintre iubire si moral. Sunt un om
rational? Evident, nu pot s fiu nedrept cu
aproapele meu; n cazul c sunt nedrept este
clar c nu mai sunt un om rational. Iubesc pe
aproapele meu ca pe mine nsumi? Atunci
nu pot fi nedrept cu el: n contrariu, dac
sunt nedrept nseamn c-l ursc. Prin urma-
re, omul cu adevrat ntelept este omul-mo-
ral, sau cum am spune noi, este omul-uman.
ntr-o societate dominat de instinctuali,
omul-uman ar putea prea naiv, prostnac,
un inocent idealist printre oamenii-lupi, dar
el intuieste, stie la fel ca Socrate, c a fi drept,
adic moral nseamn a fi superior omului
instinctual, c ru face doar instinctual, care
orict de inteligent si de cultivat ar fi, este,
prin gndirea sa instinctual, un ignar.
ntelepciunea confer omului inteligenta
specific umanului; ea tine de morala socra-
tic a ratiunii si morala nazarinean a iubirii.
Dincolo de cele dou morale ale celor doi
mari moralisti ai lumii, orice inteligent uman
intr sub influenta gndirii instinctuale;
aceasta l situeaz pe om n emisfera rului.
Gndirea instinctual l coboar pe om din
zona umanului n zona subumanului, din po-
zitia biped n cea patruped, cu efecte dis-
tructive asupra umanului. Omul, uzitnd de
capacitatea creierului su, autoprogramn-
du-se instinctelor primare, nu cunoaste limi-
tele rului la care sunt supuse animalele; rul
pe care l poate comite este nelimitat - rzboa-
iele cu atrocittile comise, revolutiile cu exter-
minarea adversarilor politici, crimele comise
de miscrile extremiste si de dictatori de-
monstreaz aceast capacitate nelimitat a
omului instinctual de a provoca dezastre, de
a comite abominabile si absurde crime, de a
nsela, de a distruge fr noim, n modul cel
mai irational cu putint. Spre exemplu, asa
zisa revolutie cultural chineza a fost n fon-
dul ei, o revolutie profund instinctual, o
lupt acerb pentru puterea comunist creia
i-au czut victime multi inocenti. De regul,
instinctualii politici apeleaz la tineri, care,
asa cum afirm Carl Sagan, aflati nc sub in-
fluenta asa numitului creier reptilian, localizat
n hipotalamus, rspund instigrilor la vio-
lent si agresivitate si actioneaz impulsiv.
Instinctualul, aflat n sfera puterii, nu actio-
neaz n limitele cii de mijloc a ratiunii: pentru
el suprematia legii nu exist. De aceea, psi-
hologic, el frizeaz nebunia. Dovada: cei mai
multi instinctuali, ajunsi la putere s-au erijat
n dictatori, iar megalomania lor vorbeste de
la sine despre nebunia acestora, (Nero, Hitler,
Stalin, Ceausescu etc.).
Singura miscare politic, care a iesit din
tiparele instinctualului si s-a nscris ca o mis-
care politic n sfera umanului, a fost campa-
nia satyagraha initiat de Mahatma Gandhi,
de nesupunere civic. mbinnd rezistenta
civic cu boicotul, Mahatma Gandhi a ridicat
lupta politic din sfera instinctualului n cea
a umanului, fr a trage un foc de arm si
Ir violent, obtinnd cea mai mare victorie
asupra unui imperiu despre care se spunea
c soarele nu apunea niciodat.
continuare n numrul urmtor
Iman Maleki - Emigrant
52
Costel R#ducan, profesor [i literat
si dor, este viata cu bine si ru, vzut ca o
continu lupt cu toate loviturile ei primite
pe neasteptate.
Pe lng poeziile lirice, care predomin,
volumul contine cteva poezii cu caracter
baladesc si cteva fabule.
Pentru Costel Rducan, poezia este
Vibratie de suflet si de gnd/ Schimbat n
magie si cuvnt, este oglind fermecat
n care se rsfrng lumea dinuntru si lu-
mea din afar, este arip de gnd si jar
de sentimente. Poezia este dup chipul si
asemnarea sa. Amant statornic al naturii,
n special al peisajului montan, dornic de a
urca la nltimi, pentru a tri satisfactia ntin-
selor orizonturi, natura, apoi tema timpului
(Fugit irreparabile tempus) predomin, la
care se adaug: nelinistea provocat de fiorii
mortii, setea de viat si de cunoastere, iu-
birea, sentimentul dezrdcinrii si nostal-
gia dup paradisul copilriei. Poet reflexiv,
adeseori, lirismul se mbin cu meditatia.
Aduce un elogiu elementelor heraclitiene
(aerul, apa, focul, pmntul) fr de care viata
ar fi imposibil. n timp ce iubirea este una din
taine, moartea E o perdea/ Care ascunde/ Un
Nu stiu ce/ De Nu stiu unde (misterul).
O singur inim e nencptoare pentru
attea iubiri (Doar o inim? la fel Orice
cuvnt/ Este prea strmt/ Ca-n el s poat/
S-ncap toat/ Vibrarea de suflet/ Si-al
gndului umblet, asa cum la Blaga, trupul
este prea strmt pentru strasnicul suflet
(Dati-mi un trup voi, muntilor).
ntreaga fire se zbucium, dar omul se
zbucium toat viata:
Se zbucium codrii izbiti de furtun,
Se zbucium marea de crezi c-i nebun,
n adncuri se zbucium lava,
Dar oricare zbucium nu este degeaba.
Se zbucium omul o viat ntreag
Din ce nu-ntelege ceva s-nteleag
Si, pn la urm, att ntelege:
C oricare zbucium sortit e de-o lege.
(Zbucium)
Tragedia omului const n faptul c
este singura fiint constient de vremelnicia
Regatul meu e adevrul i nimeni nu mi-l poate lua.
Buddha
Constantin E. UNGUREANU
Absolvent al Scolii Pedagogice Mixte
din orasul Craiova si al Faculttii de Filologie
Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Costel
Rducan, profesor cu vocatie, si-a exercitat
activitatea n mai multe scoli din Ardeal,
gimnaziu si liceu.
L-am cunoscut ndeaproape pe Costel
Rducan, fiindu-mi coleg de clas, iar, n ulti-
mul an, si coleg de banc. M-a impresionat
modul lui de gndire, de nesupunere, de a
lua atitudine cnd situatia se impunea. n
toate circumstantele a dat dovad de trie
de caracter si de curajul de a spune lucrurilor
pe nume, chiar si n greaua perioad de sovie-
tizare a trii, pe cnd era elev. A refuzat, fiind
profesor, s semneze Angajamentul solemn
impus de Nicolae Ceausescu.
Cinstea, Adevrul si Dreptatea i-au fost
si-i sunt stpne n toate ideile si actiunile
sale. Aceast tricotomie i-a fost ntiprit n
cei sapte ani de acas petrecuti ntr-o familie
numeroas, cu opt copii, de ctre printi, oa-
meni simpli, un tat drz, chibzuit si foc de
harnic, care abia citea si scria si o mam anal-
fabet, dar foarte bun gospodin, harnic,
sensibil si cu o mare doz de ntelepciune.
Si-au educat copiii dup niste legi nescrise,
transmise prin traditie, din tat n fiu.
De sorginte oltean, de pe plaiurile gor-
jene, a fost adoptat de Ardeal de la douzeci
si trei de ani.
Dovedind o verticalitate moral cons-
tant, pe ntreaga scar a vietii, acum urcnd
pe treptele deceniului al optulea, i se potri-
vesc spusele lui Buddha: Regatul meu e ade-
vrul si nimeni nu mi-l poate lua sau dicto-
nul latin Fiat iustitia, pereat mundus (S
se fac dreptate, de-ar fi s piar lumea).
Dup o bogat activitate publicistic,
colabornd la reviste si diverse cotidiene, si
dup debutul poetic din 2009, cu Mozaic
sentimental, Casa de editur Mures, Costel
Rducan public, n 2011, la aceeasi editur,
un volum de poezii, Dincoace de Utopia si
un volum de proz scurt, Viata ca o inecuatie.
mprumutat din limba francez, dar de
origine greceasc, cuvntul utopie nseamn
loc care nu exist nicieri, proiect himeric,
irealizabil, trmul fabulos al unei societti
ideale. Termenul a fost consacrat prin lucra-
rea lui Thomas Morus, Utopia (1516), care
descrie o ornduire social ideal, instaurat
pe o insul imaginar, cu acest nume.
n poezia lui Costel Rducan, utopia re-
prezint perioada copilriei si a adolescentei,
a Junetei. Este vrsta inocentei, a visurilor,
a furirii de idealuri, cnd nc nu se stie
pretul vietii:
Pe cnd eram Junetei bun argat
Si un srac n vin i pcat,
Atunci, n gnd, prin Utopia colindam
Si-n apele ei limpezi m scldam.
Dincoace de Utopia este Continentul
real ce presupune Iubire, trdare, patim
53
Anul II, nr. 10(14)/2011
Costel R~DUCAN
Ct o fi drumul de lung...,
Hai cu mine, dorule,
S trecem pdurile.
S trecem munti si coline,
Ruri repezi, ruri line,
S-ajungem un mi-a fost bine
Pe cnd nu stiam de tine!
Dorule care m dori
Si la asfintit, si-n zori,
Hai la drum pn nu mor,
S-ajungem la un izvor,
Ca s beau din apa-i vie,
S m-ntorc iar la pruncie
Si la anii tineretii,
Cnd nu stiam pretul vietii!
Ct o fi drumul de lung,
La izvor vreau s ajung;
Si orict ar fi de greu,
L-om strbate tu si eu.
Dincoace de Utopia
Azi stiu c dincoace de Utopia
Este continentul real al vietii.
n el se rsfat, rznd, bucuria
Sau ntunec-obrazul umbra tristetii.
n el nfloresc, ne-ncetat, si sperante
Lng dezamgiri mult amare, cumplite.
Si tot n el sunt circumstante
Pentru visri nemplinite.
Iubire, trdare, patim, dor.
Ce-i etern si ce-i trector,
Ce-i relativ si ce-i iminent.
Sunt toate pe-acest continent.
n Utopia cu gndul am fost,
Dar de izbnd nu era rost.
Dac sunt, ori nu, n Real, multumit.
Veti vedea dup ce m-ati citit.
Ne este dat norocul...
Ne-nfiripm din calde fecundri
ntr-un adnc de vesnic enigm.
Venind pe lume, ne luptm cu ntrebri,
Dup o veche, omeneasc paradigm.
Trecem, pe rnd, pe a vietii punte,
Spre un trm mereu necunoscut.
Ne ncoltesc mereu idei sub frunte,
Suntem mereu flmnzi de-un nceput.
Nelinistea ne este dulce hran
Si tot schimbm un trm de ancorare.
Nu asteptm rspunsuri ca poman
La nicio ntrebare ce ne doare.
Avem destine felurite fiecare,
Dar setea de cunoastere-i comun.
Se isc-n noi scnteia de visare
Si-n fiecare e vreo dragoste nebun.
Urcm pe scara vietii o treapt dup treapt.
Uitnd c pe cea nou de timp suntem mai goi.
Ne este dat norocul s nu stim ce ne-asteapt
In fiecare clip ce vine nspre noi.
De s-ar gsi cineva
S-mi citeasc inima,
Ca-n oglind ar vedea
C sunt ncrustate-n ea
Verdele, albul de nea,
Freamtul pdurilor.
Susurul izvoarelor,
Rosul macului, de snge,
Lacrima celui ce plnge,
Rsul pruncilor zglobii,
Triluri dulci de ciocrlii,
Olurile lumii, toate,
Munti ntregi de nedreptate
Sunt n ea raze de soare,
Si greseal, si candoare,
Gustul primului srut,
Desprtiri ce m-au durut,
Scrumul dorului ce-a ars
Si speranta ce-a rmas.
Mi-a plcut, la modul practic,
S tot conjug verbul a fi
Am fost si-oi fi mereu ostatic
La ce-am iubit si ce-oi iubi
.
Plcute mi-s marea si cerul.
Chiar si atunci cnd e-nnorat;
Plcut mi e mereu misterul,
Pentru c nu e dezlegat.
De s-ar gsi cineva...,
Mi-a plcut...
Si mi-a plcut mereu tcerea
Ce e-n povestile nespuse,
Si tot ce-aduce adierea
De prin epocile apuse.
Cum ntre ru si ntre bine
Nu e hotar de netrecut,
Eu m-am luptat mereu cu mine
S fac din neplcut, plcui.
si apusul ei, n raport cu vesnicia unor elemen-
te telurice si cosmice (Tragedia omului).
Unele aspecte de ordin social politic si
moral i provoac poetului revolt sufleteasc
amestecat cu amrciune, mnie si dispret
(Noi a cta putere suntem n stat?, Laco-
milor). Cu alte cuvinte, Facit indignatio
versum (Indignarea strneste versul) cu
varianta Furor instigat versum (Furia str-
neste versul).
De asemenea, indignarea a strnit si in-
teresul poetului pentru cultivarea epigrame-
lor. Cele peste dou sute treizeci de epigrame
plasate la sfrsitul celor dou volume de
poezii, scrise cu talent, ne dau dreptul de a-
l situa pe autor printre epigramistii antologici.
Retinem dou trsturi esentiale ale po-
eziei sale. n primul rnd, observm o deplin
concordant ntre codul etic, sfera ideatic
si codul estetic (artistic). Acum, cnd majori-
tatea poetilor vdesc un dispret pentru pro-
zodia clasic si ignor folosirea oricrui semn
de punctuatie, pentru Costel Rducan, arta
nseamn constrngere, travaliu, de aceea
recurge la o versificatie traditional.
O alt trstur este fuziunea de ele-
mente contrare sau cum numea Victor Hugo,
armonia contrariilor:
Aici, unde m aflu eu,
Nu e nici bine, nu-i nici ru,
Nu-i nici aproape, nici departe,
Nu e ntreg, i nu e parte;
Nu este sus , i nu e jos,
Nu e urt, i nu-i frumos;
Nu e srac, i nu-i bogat,
Nu e colib, i nici palat;
Nu e nici vin, nu e nici bere,
Nici bucurie, nici durere
Epitaf (n stil Spnta)
Cele trei nuvele din volumul Viata ca o
inecuatie au n centrul actiunii drame umane
petrecute nainte, n timpul si dup cel de-Al
Doilea Rzboi Mondial.
Acestea, dup cum se destinuie auto-
rul, au la baz ntmplri auzite de la diferiti
turisti ntlniti pe munte. Binenteles c reali-
tatea este transfigurat, trecut prin indivi-
dualitatea, sensibilitatea autorului (fictiu-
nea). Se remarc prin arta mbinrii modurilor
de expunere literar, individualizarea actiuni-
lor si a personajelor prin detalii care particu-
larizeaz, nuanteaz miscrile, gesturile si n-
treaga viat sufleteasc si prin ritmul cu care
se desfsoar actiunea, reusind s capteze
si s mentin treaz atentia cititorului.
Volumul se sfrseste cu scurte dialoguri,
ntre glum si sarcasm, cu jocuri de cuvinte.
Suflet nestatornic si Inim rebel,
autorul acestor scrieri se confiaz astfel:
Eu m-am luptat mereu cu mine,
S fac din neplcut, plcut.
54
Nicolae MIHU
(n.10.11.1936)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Sura Mare, judetul Sibiu, unde si-a nceput studiile, continuate la Liceul Gheorhe Lazr Sibiu
si Institutul Pedagogic Cluj Napoca. A functionat ca nvttor 42 de ani, pn la pensionare.
Este membru al Cenaclului Umoristilor Sibieni Nicolaus Olahus, al crui presedinte a fost ntre anii
2000-2008, iar dup aceea presedinte de onoare, este director fondator al revistei ACUS a cenaclului
sibian si membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
A publicat volumele Picturi de umor (epigrame, 2000), Pe un plan sub(ire (epigrame, rondeluri, sonete,
parodii, fabule, 2004), Risipiri (aforisme, 2009), Ocheade (epigrame, fabule s.a., 2010), Canguriada (fabule,
2010) si a colaborat la aparitia volumelor Paradigme sibiene (2005), Junii umorului (2007), Cenaclul Nicolaus
Olahus la 35 de ani (2010).
Autoironie (dup un accident)
Cum tin de mult s avansez
Pe-a epigramei grea crare,
n drumul meu spre consacrare
Am nceput s schioptez!
Dragostea
Este-o boal cam ciudat -
Dup cum am remarcat -
Ce apare dintr-o dat
Si doboar doi la pat!
$i ieri yi azi
Fie scurt, lung, lat,
Imprimeu cu flori sau dungi,
Fusta cea mai cutat
E cea cu picioare lungi!
Familia, celula de baz
Se spune despre csnicie
C e celula cea de baz,
Din care el sau ea, se stie,
Se bucur cnd evadeaz.
So( ideal
Cu un gnd curat, ca neaua,
Cnd vin zorile superbe,
El i d la pat cafeaua;
Ea, o macin si-o fierbe
Nop(ile so(iei
mi provoac des calvaruri
Findc toat ziua casc,
C noaptea umbl prin baruri;
Doar, doar, o s m gseasc
Cine are carte
Cnd biblioteca-mi mare, grea,
Czu strivind pe soacr-mea,
Mi-am zis tinnd durerea-n strun:
Vezi, carte ct de mult-i bun!
Dezmin(ire
C-am venit acas beat,
Mi-a spus soacra, o nprc;
Jur c nu-i adevrat.
M-au adus amicii-n crc
Automul(umire
La ora unu noaptea, biet chefliu,
n bar ti faci din nou probleme:
S-ajungi devreme-acas, e trziu,
S-ajungi trziu e prea devreme.
La divor(
El sustine cu trie
Si afirm cu temei,
C femeia-i schimbtoare;
Pe el l-au schimbat vreo trei
Tatl meu
De cnd e vduv si-l atrag
Doar vduve ce ard vpaie,
M-ntmpin mai des n prag
C-o alt mam de btaie!
Clemen(
Pentru cte am fcut
n regimul de-ateisti,
Dumnezeu nu m-a btut;
I-a lsat pe securisti
Medicul de familie
I-a spus btrnului firav:
Pe la mine n-ai mai dat!
El i-a rspuns calm, delicat:
N-am putut, c-am fost bolnav.
Studen(i la Silvicultur
Au consumat timp pretios
Prin parcul nverzit, umbros,
Iar la examenul de an
Ea a fost tuf, el bustean
Hrpre(ul
A czut n lac srmanul
Si s-a dus ca bolovanul,
C din mini - cum aduna -
Nu era-nvtat s dea!
Cu butura la volan
Soferul face-un scurt bilant:
Pe strad, dup-un cot fcut
S-a rsturnat masina-n sant,
De parc ea ar fi but
Modernizare
Hotul din trecut trgea
Lantul tras de o ghiulea;
Hotul de-astzi, vede-oricine,
Trage-un lant de magazine.
Mcelarul privatizat
Desi-i de mult proprietar
El muncii nu-i ntoarce dosul,
Fiind convins, dnd la cntar,
C pentru el, doar, pune osul!
Statul de drept
Remarca un ntelept,
C-a vzut si-acum elite,
Care-n statul nou, de drept
Avansau pe ocolite!
La S.R.I.
Muncesc doar oameni cu renume
Si ncadrati cum se cuvine,
Ce stiu ce se petrece-n lume
Si unde se petrece bine!
Ortografiere
Cunosc, de-o vreme, demnitari
A cror functii-n minister
Se scriu cu caractere mari,
Desi n-au pic de caracter!
Unor politicieni
Sunt fr de prihan
Prietenosi, candizi,
C poti s-i pui la ran
Cnd ai hemoroizi.
Migurile
Spre miguri au pilotii-atractie,
Problema-i cunoscut,
C-s avioane cu reactie
Total neprevzut
Drumul spre cimitir
nmormntrile-s cu bai,
C-i spun sracului,
C drumu care duce-n Rai,
E scump al dracului!
55
Anul II, nr. 10(14)/2011
Un dialog de nen(eles, ns cu urmri
dintre cele mai uimitoare
Rtcit printre zilele si noptile veacului,
Unde s m mai ascund dect printre crti, bolovani
voluminosi, de maculatur, esentiali pentru orice nentelegere.
nti am scris ceva pe-un colt de pagin, mai pe urm, am
mototolit, zvrlind ct colo ghemotocul:
Enigm glorioas ca un copil din flori, de cte ori se naste o
stea n Creator, de cte ori boceste pmntu-n univers, de-attea
ori se naste-un Poet Mntuitor...
- Stai cuminte pe enciclopedie, vrednicule, lupttorule pe
viat si pe sapte vieti, si priveste-m fr nici un repros,
i sopteam sfinxului n miniatur, excelentului meu aprtor si
confident, cu nalt spirit de sacrificiu, chiar asa.
Nimeni nu te mai sperie, cu att mai putin niste personaje
malefice dintr-un roman cu peripetii, sub niste diabolice priviri,
Citit pe ntuneric, la lumina, aminteste-ti, privirilor tale
fosforescente.
Jucndu-si rolul de postas, misionarul mi-a adus, alb, ntre
gheare un plic, binenteles, cu stampile si adres.
Orice explicatie as fi imaginat, orict m-as fi strduit s
conving pe unii sau altii, bun treab, c eram cu mintea ntreag,
nimeni nu l-ar fi crezut.
- Admitnd inacceptabilul, s parcurgem calea mpreun,
adevrul si viata, prin urmare, te rog, fii atent, iat continutul ocult al
cores-pondentei:
O cas mic - mprejurul micii jucrii, pmntul verde, verde,
verde,
tuns ca un soldat.
n pustnicia Lui - viu ntre morti, mort ntre vii - ndur unul
Dumnezeu,
btrn si exilat.
Cine-a ndrznit s aseze negru pe alb, cu degetele strnse pe
gtul uneltei de scris, probabil condei, asemenea cuvinte
sfidtoare?
- Dac la propriile dumitale versuri faci referint, afl c nu le-ai
compus, nc,
din team, dar te asigur,
ti se va ntmpla ct de curnd.
Un domn, pentru a-i spune ntr-un fel, btrn, cel mai btrn
dintre toti btrnii domni, pletos, brbos, deloc ciufulit ori ne-
glijent, ci oarecum nzpezit n stilul strvechilor patriarhi,
Uscat precum smochinul din pustie,
mbrcat ntr-o salopet uzat, cam peticit, dar, extrem de
ciudat, cu niste crti la subsuoar si un metronom n brate, mi s-a
artat dinainte, rupndu-se din umbr, n liniste, fr s deranjeze
n vreun fel prudenta, sunt ncredintat, profund, a
motanului meu, de paz.
(Am vzut ntuneric, domnul btrn mi vorbea)
- Am vzut ntuneric, deci am ndrznit s intru fr s mai bat
la us, din mrinimie s nu te sperii, ns nu nainte de a m fi
mpiedicat de prag.
- Cum ati reusit s-mi treceti, iat, peste ceea ce tocmai
spuneati c v-ati poticnit, cnd totul este ncuiat, baricadat,
ermetizat.
- Vom mai depsi multe praguri, deocamdat gresesc dac
afirm c sunteti bibliotecarul Scolii de Arte si Meserii, dar eu nu
m nsel.
- Tocmai m aflu acas, n timpul, permiteti-mi s precizez,
liber si personal, asadar l pot ntrebuinta dup voia, de asemenea,
personal si liber.
Testamentul din strada Nisipuri
TESTAMENTUL DIN STRADA NISIPURI
ntocmit yi rnduit
n Infern, Purgatoriu, Paradis
yi Mult-mai-Presus
de
$erban Codrin
o dat cu oculta dispari(ie
a inscrip(iilor de la o Poart la alta
pe vremea grozavei cltorii
{erban CODRIN
MULT-MAI-PREJOS-DE-INFERN
56
(Cum nu ndrzneam s-l ntreb, am fost luat la ntrebri)
Aveam tot respectul pentru btrnul domn, desigur, un garant
al scolii, nici nu ncpea ndoial, ns nu gseam nici o legtur
cu livrestile mele preocupri.
- Cu parcurgerea bibliografiei scrise de poetii lumii te afli pe
drumul cel bun, din raft n raft, dar pn unde ti vei prelungi calea?
Pentru crti nu exist nici un capt, dect al vietii.
Stimatul domn cu metronom si crti n brate de ce-mi contesta
veleitatea? As fi n-drznit s-l ntreb, de ce tocmai crti, de ce
tocmai metronom, de ce tocmai attea si attea alte amnunte,
care, de fapt, n-ar mai fi fost amnunte.
- Mrturiseste-mi, te rog, cine va depune urmtoarea mrturie?
Sub cuiburi de pianjeni n tavan, pndit chiors de gloate
mari de crti urlndu-si disperarea-ntre coperti, m-as vrea
analfabet ca Ginghis-Han, slbatic, ncltat n piei de lup... De
Nietzsche m-ngrozesc, de - Eskil, Cioran, de-anatomia calului
troian si, -ngenunchind, urechile-mi astup... Nu-si ard multi Gogoli
manuscrisu-n foc si Kafka m drm n infern. Noroc de Sapho,
darnic si matern, cu snii-mi face voia s m joc, pustia bat-o, si-
un vnt zbuc, biblioteca mea de balamuc...
- V apreciez talentul de recitator, mai mult, excelenta
memorie!
- Am fcut-o cu unele ironice ezitri si reprosuri,
ns cine, dac nu-ti este cu ntristare,
a rnduit asemenea cuvinte?
- M recunosc nvins, habar n-am!
- Domnule detectiv, fii, rogu-te, amabil, si adu aici, dinaintea
poetului fr grab propriul su op, s-i prezentm o certitudine
nc neonorat, dar posibil, n anumite conditii de voint
viitoare.
Obosit de prelungitul si inutilul dialog, am observat c
enigmaticul motan, nu-mi mai partinea, ci deja intrase n
posesiunea unui necunoscut.
Astfel, dup o disparitie n bezn, nicidecum dintr-o fireasc
obligatie, antisoriceasc, ba din contra, competent ca un probabil
absolvent magna cum laude al scolii de arte si nu mai stiu, mi
asez pe mas o ditamai cartea, o dat cu fisa de mprumut n
propria mea cas, completat cu toate datele biografice.
Totul era corect, nimic de reprosat.
(Niciodat n-am auzit nimic despre a treisprezecea porunc)
- Soseste momentul s te mai ispitesc o dat, fiindc am acest
bun obicei, ntreb mereu.
Tocmai de aceea si tot numra degetele Moise,
pentru ca eu, la scoal, s-i dictez numai zece porunci.
ntre voi, poetii, v mai prefaceti c le stiti pe celelalte dou,
ns cum o scoateti la capt cu a treisprezecea porunc?
L-am privit ncruntat, domnul acela n vrst, s nu-l jignesc
spunndu-i btrn, mi s-a prut dintr-odat nssi personificarea
imperativ ciudteniei.
- n biblioteca scolii cu att mai mult nu v deranjeaz nimeni,
sunteti singurul cititor.
Vino n bratele mele, lenesule motan si pufosule detectiv!
Nu-i asa amndoi apreciem ndestul crtile?
Unele ni se par candelabre n temple, altele sunt felinare, oricum,
le preferm pe cele fctoare de lumin,
din considerente naive,
au rndurile ca niste ghirlande nflorite.
Pe cele aductoare de ntuneric nu ne mai rmne dect s le
iertm, orict, ca niste pduchi rnduiti, la parad, perfect, n
batalioane, li s-ar alinia literele.
Cu toate c meritam s aflu cine-o fcea pe nzpezitul si
uscatul si peticitul, l priveam stupefiat pe acel domn, care, cu att
mai mult mi simtea uimirea.
- Din disperare, dac nu dintr-o nevoie de mntuire, deja m
cunoasteti.
Nu gseam nimic s-i spun, dect, repetat, nu si nu si nu, nct
mi-am propus s nu-i mai rspund, pentru c la tcerea mea i era
imposibil s mai continue.
- Nu m-ati ntlnit absolut niciodat?, a gsit de cuviint s
m ntrebe.
n sfrsit, i apruse o fisur, o ezitare n asediul permanent,
prilej s-mi regsesc ndrzneala.
- Dac mai introducem n discutie inclu-siv ideea de absolut,
nu numai c mrim dificultatea oricrui rspuns, dar complicm
prea mult un lucru simplu, probabil, n esenta lui.
- Permite-mi s-ti dau dreptate n mod conditionat.
Era adevrat, m aflam ascuns acas, n timpul relativ liber,
cnd mi plcea s m consider nconjurat de toate crtile pier-
dute ale omenirii, de toate crtile oculte, de toate crtile nterzise,
De toate crtile nescrise, de toate crtile oarecum pstrate ale
trecutului, ale prezentului si viitorului, acestea din urm ntre
nelimitele acelorasi nsusiri,
Pierdute, oculte, interzise, nescrise, asadar cele vrednic si
vremelnic salvate.
- V mai ntreb o dat, cine mi acord, totusi, onoarea s-l
ntlnesc?
mi pierdusem orice mirare, ajunsesem s-l privesc aproape cu
lips de interes, cnd mi-a dat un rspuns simplu, dac nu i-as fi
simtit ambiguitatea.
- Presupune c as fi nimeni altcineva dect maistrul sau
mecanicul, sau zidarul, sau zugravul, sau mturtorul, sau
prestatorul a orice si a toate serviciile
cte se fac si se desfac ntr-o Scoal de Arte i Meserii.
- V recunosc sacerdotul importantului sanctuar, foarte bine,
cum doriti.
n acelasi timp, iertati-m, niciodat n-am clcat peste pragul
unui locas att de nemaipomenit, unde v acordati foarte ne-
cesare profesiuni, si de un profund folos.
57
Anul II, nr. 10(14)/2011
- Despre Decalog a venit vorba? Este o poveste prea veche s
mai provoace emotii copiilor si dispute ntre juristi.
Ochii batrnului m scormoneau, ochii batrnului m torturau,
ochii batrnului...
Asa cum Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor cu
popasuri si trgneli, i-am citit n lumina ochilor sau pe obraji sau
ntre ncretiturile fruntii niste versuri, sau o fi fost numai parerea
mea concentrat ntr-o singur secund.
(Cu toate acestea, batrnul avea o memorie foarte bun)
Btrn, magistrul de astrologie abia mpinge usa de perete, c-
un metronom n brate, pe-ndelete, se-aseaz obosit de constelatii
pe-un scaun dintr-o alt vesnicie, reface-un calcul, scrie si rescrie,
nu ntelege-o bezn
de-ecuatii, printre-algoritme caut-o potec de negsit, ridic
ochii, are prea criptice-ndoieli, deci,
cu-o-ncruntare, preschimb cerul n bibliotec, unde-aprioric
aplecat pe-o mas, cu rvn Dumnezeu se studiaz.
(Cteva reprouri naintea despirii)
- nc nu-ti recunosti versurile, pentru c vei chibzui asupra
lor peste mult vreme, cnd vei sti de unde s le culegi n cazul c
nu le vei mai gsi.
Deocamdat, printre cele mai folositoare preocupri, spus de-
a dreptul,
ti suporti desftarea cititului!
Fericit este o carte,
ns mai fericit este cartea unde se trezeste un om.
Dezleag-te, poete, din magie, fii binecuvntat si fie toti
asemeni tie,
Urmeaz-ti calea, ntelege-o, iubeste-o, nu te plnge niciodat
de negsirea odihnei si de lanturile amrciunii,
durerii ori dojanei, ci dedic-te acelei vointe
De-a afla viata, adevrul si cea de a treisprezecea porunc.
Asa cum venise, pe tcute, btrnul necunoscut, deloc
grbovit, n loc de baston, la subsuoar cu teancul de crti si, n
brate, cu metronomul, s-a tot dus, o dat cu barba, pletele,
salopeta ponosit, disprnd prin usa ncuiat,
ns nu mai nainte de a-i fi citit un zmbet, ceea ce m-a
scufundundat n nedumerirea tuturor nedumeririlor.
Dintr-o inexplicabil ntmplare, sau, din contra, dintr-o
nefericit coincident,
O dat cu plecarea necunoscutului costumat n salopeta
profesiunii sale aparent ambigui, dintr-un naufragiat printre
grmezile de crti m-am pomenit, fr comentarii, glose, note
explicative, ntr-o pdure sau jungl uman,
Fie ce-o fi, nu am preferinte.
Zvrlit n afara pragului de mpiedicat, al casei cu pmnt pe
jos, pe ulita cu hrtoape, unde se scldau gini si dormeau, de
lene, cini,
Ulit cu tufe de hrean si cnep slbatic printre garduri, cu
salcmi strmbi, nghimpati, cocioabe si corcodusi fr corcoduse,
Rmas de pe vremea vremurilor cu numele Nisipuri, am fcut
niste ochi mai mari dect orice spaim n preajma unor abominabile
fiare.
Mrturisirea poetului yi nceputul cltoriei
Rtcit printre zilele si noptile veacului,
Fr s mai amintesc zorile, amiezile, vecerniile, mijirile si cte
or mai fi,
n cea mai fioroas pdure, hercinica sylva, asupra mea se
npustir trei dihnii apocaliptice, capra vecinului,
Ursul btrnului fochist Faulkner
Si ghepardul, n varianta nempiat, al princepelui de Lampedusa.
Cum n-am observat prea bine din vina groaznicei sperieturi, se
pare c, pe cale, agresiva treime era cu totul alta,
Pe lng vaca-sracului m amenintaser cu oroare
Motanul pufos al detectivului Arthur
n crdsie cu morsa din mustata bardului Leonid, mai mult
profitorul ntunecatei spelunci Pe trmurii Stixului dect
propietarul unei crti de vise pe aceleasi meleaguri.
Nscut prin eforturile mamei mele si ajuns ntr-un oarecare
lustru de viat, murdar de cerneal pe mini, cci asa este poetul,
murdar pe mini,
Abia depsisem ferocele impas, cnd, mai departe, ntr-o rp,
n preajma ctorva felinare de produs cea mai ameninttoare
umbr, aveam,
Ocna frumos al marelui prohod,
S m agt, pahar de votc n pahar, de bratul omului Virgil n
dispozitie dintotdeauna euforic, nici chiar inventatorul poeziei, ns
era plcerea lui s-si repete mereu si mereu propria recomandare,
Sub cerul mai primejdios de galben, ca frunza,
As vrea s devin furios, dar mi-e cu neputint,
Sub cerul mai nesimtit de galben, ca floarea.
Evitnd cu subtilitate, n orice caz, diferite obstacole, altele dect
garduri, gropi, cenzuri de orice nuante, fie chiar transcedentale,
Amndoi ne-am prbusit, fr urm de rea intentie sau vin, ci
numai din necesitti metafizice,
Peste-o spet de crcium tocmai la marginea acelui trm.
Mare Maestru al cultului din Templul Halucinaria, desvrsit
slujitor n arta sticlelor niciodat goale, omul Virgil se ridica pe
cte un scaun,
De la nltimea cruia lansa, scruttor, priviri spre zrile tuturor
crciumilor si ncepea s recite, ns numai pentru auzul anumitor
initiati,
Pe cnd, de prin celelalte separeuri, necati n basamacul lor de
nenorociti, auditorii selectati dintre urechile de grade inferioare, cu
ochi albastri, lirici, nu pricepeau nimic,
nimic,
nimic,
Din bolboroseala, din mormiala de metafore, aluzii, perifraze,
parabole, paradoxuri, alegorii despletite, oculte, rsucite, gtuite,
ns imboldurile nsufletitorului su glas mobilizau, nviorau,
pasionau, entuziasmau
Alte si alte sticle s se ciocneasc, s se rstoarne pe gtlejuri,
pe fetele de mese, pe jos, pretutindeni, n toate trile si n cinstea
tuturor biruintelor, dracul s le ia.
Matoliti n toate amnuntele, pe amndoi ne chinuia grija s
mestesugim poeme de sapte stele sub firma unui mic atelier de poezie,
Va fi rtcire pn disear, va fi panic pn n zori,
Dup sfaturile primite n secret de la alt bestie, un ceasornic
nehotrt ntre ce si ce s aleag, ba ora, ba saizeci de minute.
continuare n numrul urmtor
58
ntr-o bun dimineat, care
numai bun nu se adeveri a fi,
ngrijorat de comportamentul
su devenit foarte ciudat peste
noapte, familia se hotr s-l in-
terneze pe Mitrut Cantemir la spi-
tal, dar nu la unul oarecare, ci la
cel de psihiatrie. Faptul deloc n-
tmpltor c el purta numele cu-
noscutului domn moldovean se
dovedise la nceput a fi oarecum
benefic, biatul manifestnd o
adevrat pasiune pentru studiul
istoriei, ceea ce l adusese n pra-
gul nebuniei.
n acelasi timp, apropiatii si
hotrr s apeleze la serviciile
unui vestit psiholog, profesor
universitar cu o vast experient
n domeniu. Acesta purcese de
ndat la lucru aflnd nc de la
nceput c nu se afla n fata unui
Cantemir, ci chiar naintea pro-
tectorului acestuia, tarul Petru
nti cel Mare, care ce-i drept c
murise cu ceva secole n urm,
dar se pare c peste noapte se
rencarnase n persoana Cante-
mirului contemporan. Cum pa-
cientul nu ddea dovad de vio-
lent, sau agresivitate, profesorul
afl, lundu-l cu duhul blndetii,
c Majestatea Sa nu avea alte
dorinte sau pretentii, ci dorea
doar s schimbe ceea ce era scris
eronat n testamentul su, cele-
brul testament devenit inoportun
si pe baza cruia s-au fcut attea
victime n rndul fiilor Maicei
Rusii, dar si n al multor fiinte
nevinovate din trile nvecinate.
Intrigat de o astfel de problem
care pentru el constituia o sur-
priz, profesorul se deplas aca-
s la pacient, se duse val vrtej
n camera acestuia, unde gsi pe
birou dou materiale scrise la
computer: primul continea o co-
pie a testamentului vestitului tar,
primit prin internet, iar al doilea,
motivele pentru care el ar trebui
modificat, fcndu-l mai uma-
nist si n conformitate cu si-
tuatia actual.
Cum este posibil, adnota
Mitrut, ca un veritabil european
si un crestin adevrat, cum se
credea tarul, fie el orict de bun
patriot si dorind orict de mult
prosperitatea propriei natii, s fie
att de dur n privinta destinului
celorlalte popoare? De ce s fie
desfiintat Polonia si mprtit
ntre trile vecine? De ce s se
mentin armata rus ntr-un con-
tinuu rzboi, spre a fi n orice
moment gata de actionare, spre
cotropirea de noi teritorii? De ce
trebuie ca urmasii tarului s do-
reasc a cotropi si subjuga n-
Dan C~PRUCIU
Tentativa de modificare
a testamentului
treaga Europ, nvrjbind unele
natii mpotriva altora? De ce s
se copieze, s se nsuseasc tot
ceea ce este bun la alte popoare,
realizat prin munca si sudoarea a
zeci de generatii, fr a oferi ceva
n schimb? V amintiti c dup
ei, legea lui Lavoisier i apar-
tine lui Lomonosov, c becul
electric al lui Edison, l-a inventat
Petrov, radioul inventat de Mar-
coni i se datoreaz lui Popov...
Tarul probabil c rmsese su-
prat pe ntreaga lume, dup ce
turcii i cotonogiser armata la
Stnilesti, pe Prut, n 1811, caf-
teal care l urmrise ntreaga via-
t, iar testamentul su semna cu
o cumplit rzbunare pe ntreaga
lume. Urmasilor li se mai lsa cu
limb de moarte, subjugarea
Suediei si dezbinarea ei de Dane-
marca, s se foloseasc de Aus-
tria si Franta, pe care apoi s le
desfiinteze, s treac ntreaga
Europ sub jugul Rusiei; s se
ntind spre Nord si Sud, s se
apropie de Constantinopol (Is-
tambulul de azi) pe care s-l sub-
juge, s ajung la golful Persic si
India... De ce toate acestea?
n final, psihologul reveni la
spital unde avu o convorbire cu
pacientul, asa ca ntre doi brbati.
- Sire, i zise el, nu este asa c
te prefaci, c n realitate esti sn-
tos tun si vrei doar s faci putin
vlv n jurul problemelor care
te frmnt?
- Domn profesor, rspunse
deconspirat tarul, sunteti un
psiholog excelent si ati intuit per-
fect fenomenul. Totusi nu pu-
team trece att de usor peste a-
ceast urias eroare pe care a f-
cut-o tarul, si pe care o continu
orbeste urmasii si, asa c am do-
rit s o fac cunoscut conationa-
lilor, ea privind direct si natia
noastr att de greu ncercat,
inclusiv de strnepotii si.. Iar
dac ar fi de competenta lui si as
putea s m adresez Tribunalului
International de la Haga, nu as
ezita nici o clip...
- Idealistule, totusi se pare c
esti cu adevrat nebun dac speri
c vreun urmas al tarului, devenit
conductor, ar accepta s modi-
fice orict de putin acel testa-
ment, devenit un fel de Biblie
rusofil ce se aplic permanent
si fr nici o retinere!
- Nu, profesore, nu sunt ide-
alist, totusi as dori s-ti spun c:
Degeaba ni s-a povestit,
De marea Rusie, divina,
Cnd statul
cel mai Rsrit,
E China!
Iman Maleki - Laying Man
59
Anul II, nr. 10(14)/2011
Ion C~N~VOIU
(08.09.1938 - 22.10.1992)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Runcu, judetul Gorj, unde a urmat studiile primare, urmate de Liceul Tudor Vladimirescu
Trgu-Jiu si Facultatea de Limba si Literatura Romn, nceput la Cluj Napoca si terminat la Bucuresti.
A lucrat ca profesor la Osica de Sus, judetul Olt, unde a condus cenaclul literar Corola si revista
cu acelasi nume, iar din 1972 a revenit n Trgu Jiu, mai nti ca redactor la ntreprinderea Cinematografic
Judetean Gorj, apoi consilier al Centrului Judetean de Valorificare a Creatiei Artistice de Mas Gorj.
A fondat revista Hazul (1 martie 1990), care continu s apar cu prilejul Festivalului National de
Umor Ion Cnvoiu, organizat anual, ctre sfrsitul lunii octombrie, la Trgu Jiu si Runcu. Din anul
1996, Biblioteca comunei Runcu i poart numele, iar din anul 2000, la Biblioteca Judetean Christian
Tell Trgu Jiu, s-a constituit fondul de carte Ion Cnvoiu cuprinznd volumele ce particip la
festivalul de umor amintit.
Opera sa include volumul antum Soare cu din(i (fabule, 1991) si volumele postume editate de
C.J.C.P.C.T.Gorj: Poezii (1993), Cobra regal (epigrame, 1994), Sonetele vinului (1996), La umbra
marilor ninsori (poezii, 2006), Uneltele ( epigrame, fabule, poezie umoristic, 2007).
Defini(ie
Epigrama? Proiectil
Pregtit minutios,
Cu trei versuri de trotil,
Iar al patrulea - focos!
Epigrama - gen minor?
Un pixulist cu ifose si ticuri
M-acuz c-mi pierd vremea cu nimicuri.
El nu stie c nu-i deloc usor
S fii mereu major, n gen... minor!
Unor epigramiyti
Chiar dac-ades din gur dau,
Pe vorba lor nu pun temei:
Eu am ce ei doar cred c au
Si-n plus mai am ce... nu au ei.
Unui aya-zis umorist
Cic duhul si-ar fi dat...
ns unii, gur rea,
Spun c nu-i adevrat:
Cum s dea ce nici n-avea?
Unui pseudo-umorist
Iat c-i lipseste hazul;
Un catren i-am dedicat,
Dar, cnd i-a atins obrazul,
Glontul meu a... ricosat.
Acuz
Mi-a reprosat c l-am lovit cndva
Cu-o epigram. Eu ce s mai zic?
Pe toate muzele-as putea jura
Convins fiind c n-am lovit... nimic!
Esen(ial
Atentia nu v retin,
Dar v comunic n esent:
Stimez pe cei ce beau putin
C sunt stul de... concurent!
Principiu
Prietenii m-ntreab ce mai fac
Si le rspund c, n principiu, bine.
S spun altfel nu c mi-ar fi rusine,
Dar prea nu-mi place s le fiu pe plac.
Vremuri
Oricum o dai, oricum o-ntorci,
Se schimb lumea, vrei - nu vrei.
Ieri pinea o ddeam la porci
Azi n-o mai dm, c ne-o iau ei!
Socoteal
Am schimbat si ochelarii
Dar satisfcut tot nu-s.
Numrnd parlamentarii,
Sunt mereu ctiva... n plus!
Femeia yi politica
Si-a impus, cu snge rece,
n partid, cuvntu-i greu:
Pe-aici nu se poate trece
Dect peste... trupul meu!
Defini(ie
Rebusistul, dnd de greu,
Zice: Totusi, am dreptate,
Parlamentu-i un careu
De... cuvinte-ncrucisate!
Dilema pmntului
Oricum, n-avem mult crezmnt,
Dar, dup patruzeci de ani,
Ori dm tranilor pmnt,
Ori dm pmntului trani!
Solidaritate... medical
Asistenta-i la spital
Cea mai dulce doctorie,
Ai sorbi-o-ntr-un pocal...
Dar ce medic ti-o prescrie?!
Unui barman
Cnd te-au vzut vecinii cu masin,
Invidiosi, au zis: Pe tescovin!
Colegii, ns, solitari, te scap,
Jurnd c-ai cumprat-o doar pe ap.
Unui agronom
Era, la chefuri, nelipsit,
Prtas sau gazd.
De-acum, sotia, n sfrsit,
L-a dat pe brazd.
So(ia umoristului
Ce oper am scris! Nici nu exist!
mi zice el cu-o umbr de repros.
Dar vezi, sotia mea, baschetbalist,
Arunc zilnic, tot ce scriu, la cos!
Unei neveste de ofi(er
Dnsul pleac. Dup-un ceas
Blocu-i plin de trepidatii
Iar copiii, ntr-un glas:
Mam, mam, vin soldatii!
Repertoriu
Erau cstoriti de-un an
Cnd el juc n Don Juan.
Acum el joac deodat
n Citadela sfrmat!
Emanciparea elevilor
n parcul public, pe alei,
Se plimb notele de trei,
n timp ce notele de patru
Se duc la cinema sau teatru!
Noi yi Europa
Ne gsirm, hopa-topa
Cnd domol, cnd rspicat,
S intrm n Europa.
Vorba e: n ce-am intrat?
Performan(
Doarme-aici, neconsolat,
Un sofer de clas-nalt:
ntr-o clip-a demarat
Dintr-o lume-n ceallat!
Rtcire
S-a pierdut prin munti cu Vlase -
Cazu-i simplu si banal:
Dnsa se orientase
Dup muschiul pectoral.
Vitalitate (la munte)
Schioptnd prin bolovani,
Ba n trei, ba-n patru labe,
Un turist (de-optzeci de ani):
Nu m las! Tot merg la Babe!
60
Schi]# de studiu a Bibliei
dintr-o perspectiv# de ansamblu
(partea a II-a) - Cartea Genesei)
Un alt amnunt important n cazul poli-
teismului este acela c niciodat zeii nu de-
pseau statutul de binefctori ai umanittii.
De fapt, ei nu erau creatorii omului, ale forme-
lor de viat de pe pmnt sau chiar ale ele-
mentelor naturii. Ei doar beneficiau de magia
unor puteri superioare si de nemurire, dar
altfel si ei fceau parte din aceast realitate,
fiind sub incidenta naturii lucrurilor, chiar
dac era vorba de legi superioare celor teres-
tre. Practic, nici un zeu nu exista prin sine
nsusi, ci doar beneficia de o natur special,
aceasta fiind singura diferent major fat
de om. Practic si ei erau rodul creatiei spon-
tane din elementele fundamentale ale uni-
versului. Prin urmare, zeii erau doar aliatii
umanittii mpotriva fortelor oarbe ale naturii,
mpotriva acelor elemente haotice din care
au aprut spontan, dar si contradictoriu, o
multime de forme de viat n mijlocul unor
realitti fizice potrivnice.
Cel mai tragic era faptul c acesti zei nu
puteau s ofere oamenilor nemurirea si nici
s le rezolve pe deplin problemele cu care se
confruntau. Ajutorul lor era limitat de propria
lor putere magic, o capacitate detinut ntr-
o oarecare msur de fiecare dintre acestia.
Spre deosebire de aceast conceptie des-
pre lume si viat, monoteismul exprima exis-
tenta unui singur Dumnezeu, un Creator mai
presus dect toate lucrurile avnd autoritate
deplin asupra ntregului univers.
n acest sens, un rol aparte n promovarea
monoteismului l-a avut cartea Genezei, prin
intermediul creia au fost expuse fundamen-
tele credintei n Creatorul ntregului univers.
Astfel, chiar de la nceput acestei crti vom
distinge afirmatiile tulburtoare ale alctuirii
lumii noastre prin intermediul cuvintelor
rostite de ctre Creator. Reluarea secventei
Dumnezeu a zis... Si asa a fost ne ntreste
convingerea c toate lucrurile au la baza lor
un plan, un proiect cosmic cu totul deosebit.
Structura crtii Genezei este liniar, por-
nind de la creatia lumii, continund cu rela-
tarea evenimentului trist al cderii, rednd
succint perioada lumii antedeluviene, ulterior
fiind expuse mai n detaliu vietile patriarhilor
Avraam, Isaac, Iacov si Iosif. Este foarte pro-
babil ca pentru perioada pre-patriarhic,
Moise s fi avut la dispozitie diferite surse
scrise, sub form de crti disponibile n bibli-
otecile Egiptului. n schimb pentru perioada
patriarhilor, mai mult ca sigur c sursa princi-
pal a constituit-o traditia oral a evreilor.
Desi continutul crtii Genezei este att
de divers, unitatea expunerii este totusi asi-
gurat prin intermediul prezentei Creatorului
att n aparitia cosmosului, ct si n aplecarea
plin de bunvoint ctre detaliile specifice
ale vietilor patriarhilor.
De aceea, ar fi util s considerm cartea
Genezei ca o colectie de mai multe scrieri
grupate tematic mai nti n jurul evenimen-
telor ce au precedat chemarea lui Avraam si
ulterior reunind tot ce s-a ntmplat dup
aceea. Astfel, putem spune c elementul cen-
tral de convergent a ntregii crti este aceas-
t chemare special adresat lui Avraam si
urmasilor si de a fi o natiune aleas, speci-
al, dedicat n totul mrturisirii adevrului
cu privire la nchinarea la Creatorul cerului si
al pmntului.
De fapt, Geneza reprezint deopotriv
cartea facerii lumii si a natiunii alese a lui
Dumnezeu. Mai mult, chemarea lui Avraam
este rspunsul lui Dumnezeu la cderea n
pcat a umanittii, un demers plin de com-
pasiune si bunvoint fat de oamenii acestei
lumi. Aceast chemare conduce n final la al-
ctuirea unei noi umanitti, capabile s reziste
oricrei tendinte de neascultare.
Astfel, idealul sfinteniei cerute de la n-
ceput primilor oameni, ajunge s fie materi-
alizat prin toti cei ce rspund chemrii avra-
amice si aleg s se supun pe deplin lui Dum-
nezeu. Acest nteles este evidentiat de toate
amnuntele furnizate n cuprinsul Genezei,
nefiind neaprat necesar corelarea cu alte
prti ale Bibliei.
Din acest punct de vedere, dac vom ci-
ti cu atentie raportul facerii lumii, vom avea
sansa s distingem fundamentele chemrii
lui Avraam prin identificarea acestui pmnt
ca fiind destinat s devin un templu al n-
chinrii la Marele Autor. Cderea n pcat re-
prezint, mai departe, esecul primilor oameni
n a urma aceast chemare sfnt de a fi ade-
vrati nchintori ai lui Dumnezeu.
Istoria perioadei antedeluviene consem-
neaz un esec similar al tuturor generatiilor
din acea vreme. Si ne putem gndi c situatia
ar fi rmas aceeasi, dac nu ar fi intervenit
chemarea lui Avraam si legmntul fcut cu
el si urmasii si.
Practic, citind cartea Genezei observm
traiectoria descendent a umanittii afun-
dndu-se tot mai mult n ntuneric. ns n-
cepnd cu Avraam acest proces ncepe s
fie reversat ntr-un plan spiritual superior, ce
va fi materializat pe deplin la sfrsitul istoriei
acestei lumi.
nvtturile contradictorii ale politeismu-
lui sunt astfel date la o parte, iar adevrul cu
privire la nchinarea la Creator este pus n
locul lor. Nimic nu mai rmne din teoriile
stranii ale haosului si creatiei spontane, fapt
pentru care putem ntelege ntr-o oarecare
msur aversiunea avut de egipteni mpo-
triva evreilor.
n cultura materialist a timpului de fat,
a da crezare crtii Genezei reprezint un de-
mers temerar, existnd o opozitie similar
epocii Egiptului faraonic. Dar despre con-
traatacul politeismului egiptean vom vorbi
ntr-o alt ocazie, cnd vom discuta schita
de studiu asupra crtii Exodului.
Desen din Petera Altamira
Octavian LUPU

Constelatii Diamantine, Nr. 14 / 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 14 / 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și