Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#
Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Anul II, Nr. 1 (5)
Ianuarie 2011
Al. Florin }ENE
Spiritul na]ional \n publicistica
[i proza eminescian#
În perioada anilor 1870, când
spiritul na ional românesc înce-
puse s prind r cini în urma
unirii Principatelor Române,
Moldova i ara Româneasc ,
mul i scriitori au militat pentru
promovarea na ionalismului ca
fenomen al iubirii de glia str mo-
easc , a limbii române, a credin-
ei cre tine în spiritul ortodoxiei
i a tradi iilor poporului din spa-
iul Carpato-Danubiano-Pontic.
În acest context a început Mihai
Eminescu s publice articole în
care a promovat spiritul na ional
românesc. Primele articole publi-
cate de poet, în num r de trei, au
ap rut la Buda-Pesta, în ziarul
„Federa iunea”, sub conducerea
lui Alexandru Roman, membru al
Academiei Române din 1870, în
care expunea situa ia politic a
Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
românilor i a celorlalte na iuni
din imperiul Austro-Ungar.
Dup o perioad de întreru-
pere, în anul 1876 Eminescu în-
cepe s publice articole în care
promoveaz spiritul na ional în
publica ia „Curierul de Ia i”, un-
de v d lumina tiparului inte-
resante cronici teatrale, dar mai
ales analize privind situa ia ro-
mânilor de pretutindeni. Scria pe
atunci: i când str nepo ii vor
citi odat despre luptele na io-
nale, reflectate nu în lumina
nou a teoriei, care o preface
într-o lupt de interese, ci în lu-
mina viorie a sim mântului cu
toat bog ia de culori, de pa-
siune, de înamorare specific în
feti urile na ionalismului, - citi-
rea acestor fapte va face asupra
lor impresia romantic , care
asupra noastr o face r zbelul
Crucia ilor i cavalerismul de
atuncea”. (Despre luptele na io-
nale).
Activitatea sa de la „Timpul”
din Bucure ti, început la 1877,
chemat fiind de la Ia i de c tre
Ion Slavici, este foarte intens .
i începe campania cu articolul
„Doroban ii”, în care eviden iaz
eroismul osta ilor români în R z-
boiul de Independen , i dra-
gostea de glia str bun . În 1880,
Eminescu este numit redactor ef
la „Timpul”, în care continu s
publice „Studii asupra situa iei”.
În acea perioad scrie articolul
„Adev ratul na ionalism”, din
care cit m: „Dar Domnilor; mi-e
ru ine s fiu Român! Dar ce fel
de român! Român care vrea a- i
fi însu it monopolul, privilegiul
patriotismului i-al na ionali-
ii - a a Român de parad mi-
e ru ine s fiu. Na ionalitatea
trebue s fie sim it cu inima i
nu vorbit numai cu gura. Ceea-
ce se simte i se respect adânc,
se pronun arareori! Hebreii
cei vechi n-aveau voe s pro-
nun e numele Dumnezeului lor!
Iubesc poporul românesc, f
a iubi pe semidoc ii i superfi-
cialit ile sale”. (Adev ratul
na ionalism).
La 1 ianuarie 1882 este schim-
bat din func ia de redactor ef
de c tre Grigore C. Paucescu,
îns r mâne redactor pentru sec-
ia politic . Se înscrie în „Socie-
tatea Carpa i”, înfiin at la 24
ianuarie 1882, cu inten ia de a
sprijini lupta na ional a româ-
nilor de c tre st pâniri str ine. În
aceast perioad public artico-
continuare în pag. 8
2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

Sumar
Al. Florin ene, Spiritul na ional în pu-
Constela\ii diamantine
blicistica i proza eminescian ......pp. 1,8
N.N. Negulescu, Reîntoarcerea la
Revist de cultur universal
origini........................................................p. 3
Janet Nic , Comoara de la Ostroveni i
Fondat la Craiova,
“brâncu ii” Craiovei ............................p. 4
Doina Dr gu , Constela ii lirice .........p. 5
în septembrie 2010
Florin Agafi ei, Demetrio Marin ....pp. 6,7
Dan Bruda cu, Euromentalitatea ...pp. 9,10
Alina Che , Poeme............................p. 10
Florentin Smarandache, În casa literaturii
Membri de onoare ai colectivului de redac ie
de anticipa ie.........................................p. 11 - Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI
Constantin E. Ungureanu, Un geniu - Prof. univ. dr. Remus RUS
despre alt geniu ............................pp. 12,13
Rodica Elena Lupu, Luceaf rul poeziei - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog
române ti .......................................pp. 14,15 - Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British Literature,
Al. Florin ene, Sub egida Ligii English Departament, Bucharest University
Scriitorilor Români... ..........................p. 15
Slavomir Alm jan, Poetul i marea ..p. 16
Daniel Dejanu, George Baciu - purt tor
de tainice “Gânduri de la marginea
Redac ia
lumii” ..............................................pp. 17-19 Director:
Emil Bucure teanu, Literatura
senectu ii ........................................pp. 20,21 N. N. NEGULESCU
Grigore Avram, Poeme .......................p. 21 Redactor- ef:
George Liviu Teleoac , Cuvântul valah -
cifru al logosului universal.........pp. 22,23 DOINA DR GU
Gheorghe A. Stroia, Talentul - un Secretar general de redac ie:
element “sine qua non” al profilului JANET NIC
artistului complet - BOA..............pp. 24,25
Coriolan P unescu, Poeme ................p. 26 Consilier artistic:
Diana Iacob-Sp taru, Poeme ..............p. 26 CRISTINA OPREA
Iulian Chivu, Dialoguri indo-europene...
...........................................................pp. 27,28
Andrei Potcoav , “Fragmente din n s- Redactori asocia i:
tru nica istorie a lumii de Gabriel Chifu, - Prof. univ. dr. C LINA-FLORINA FLORESCU, SUA,
tr it i tot de el povestit ” .......pp. 29-31
Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ........p. 31 membr a Asocia iei Române de Studii ale Americii
Angela Monica Jucan, Astronomicul - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
curent verbal .........................................p. 32 poet bilingv , critic literar, traduc tor
Câteva din operele de art executate de
scriitorul Cristian Petru B lan în ora ul - Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHE ,
Bolde ti-Sc ieni, Prahova ..........pp. 33,34 Universitatea “Danubius”, Gala i
Marian P tra cu, Poeme triste ..........p. 35 - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,
Marian Malciu, Partajul ......................p. 36
Alexandra Iulia Z rnescu, Cuvântul membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte.
xenofobie trebuie scos din uz .....pp. 37-39 - MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Ionel Marin, Metamorficele... st ri ale
poetului Gheorghe A Stroia ...............p. 40 Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Petru Botezatu, Poeme ........................p. 41 - Prof. univ. GRIGORE AVRAM
George Pa a, Poeme ............................p. 41
Gheorghe A. Stroia, “Accidente pe auto- DTP: Doina DR GU
strada sufletului”..................................p. 42
Anton Vasile, Zodia lui Eminescu..pp. 43-48
George Liviu Teleoac , Argumente Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
pentru a sus ine candidatura Limbii în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului
Române la statutul de unic limb pan-
european .......................................pp. 49,50 care semneaz textul.
Cristian Petru B lan, Poeme .............p. 50
Georgeta Nedelcu, Interviu cu poetul Materialele se pot trimite la adresa:
Mihai Leonte .................................pp. 51,52 constelatii.diamantine@yahoo.com
Ion Pachia Tatomirescu, În c utarea
paradoxismului pierdut...............pp. 53-57
Cristian B lan, Din p cate, cu to ii am ISSN 2069 – 0657
fost contemporani cu un mare român,
m car s fi auzit de el!... .............p. 57 Adresa redac iei:
Rodica Elena Lupu, “Multa sed Multum” Bd. Gheorghe Chi u, nr. 61, Craiova, Dolj, România, cod: 200541
- Multe dar Bune ...........................pp. 58-60
Anul II, nr. 1(5)/2011
N.N. NEGULESCU
Re\ntoarecerea la origini
În universul creativit ii uma- Tine Te laud coruri de-apostoli,/
ne, imnul de inspira ie patristic
exprim cele mai înalte forme ale
vie ii spirituale, situând sponta-
neitatea con tiin ei într-o înf p-
tuire durabil , care înfrunt tim-
pul i limitele spa iilor culturale
deterministe.
Smerit , incanta ia imnic , in-
vocativ i evocativ , impregna-
de aprinsa dorin de sfin enie,
porne te într-o mare c torie din
centrul existen ei creaturale în
spre aura existen ei esen iale (di-
vine), unde întâlne te, în stare
pur , totalitatea investirilor trans-
cendente. Deci, imnul hieratic
este unicul nostru cod galactic,
prin care ni se acord gra ia di-
vin , salvatoare, întru omnipre-
zen a transcendent .
Cred c , prin aceast fereas-
tr de lumin a privit contempla-
tiv peste veacuri i confratele meu
de har literar, prof. dr. Ion Pachia
Tatomirescu, înainte de a se con-
sacra vastit ii i complexit ii
teritoriilor istorice de investigat.
Ceea ce a descoperit i iden-
tificat autorul, în zorii îndep rta i
ai umanit ii, i-a aflat înteme-
ierea tiin ific într-o remarcabil
exegez bilingv , intitulat su-
gestiv „Argumente” „Interne” -
«Te Deum Laudamus...» -; carte
publicat la Editura Aetichus,
Timi oara, 2009.
adar, tema fundamental a
lucr rii vizeaz „paternitatea ni-
cetian-remesian i autohtonis-
mul pelasgo («valaho») - dacic
al imnului Cre tin ii «Te,
Deum, Laudamus»...” (370A.D.);
dar i sacrul circuit al scrierii sale:
„Pe Tine, Dumnezeule, Te L u-
m... (imn din orizontul anului
370 d.H.) /Pe Tine, Dumnezeule,
Te L ud m,/ pe Tine Doamne, Te
rturisim,/ Pe Tine, Etern -
rinte tot p mântul Te Cins-
te te,/ ie, to i îngerii, ie cerurile
i toate puterile,/ ie, heruvimii,
serafimii, ne-ncetat gl suind:/
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul,/
Dumnezeul Celestelor armii...!/
Pline sunt cerurile i p mântul
de-n area gloriei Tale,/ Doar pe
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
* tenia i Banat din Dacia Nord -
Droaia de vrednici prooroci,/ Ar-
matele-albind ale martirilor...!/
Doar pe Tine Te m rturise te Bi-
serica pe-ntregul p mânt,/ Tat ,
infinit-maiestos întreg cosmic,/
Fiul, Unul-n scutu-n-adevarat
Cinstire,/ Duhul Sfânt, mereu
ap tor - mângâietorul...!/ Tu,
Hristoase, -mp rat slavei,/ Tu,
ve nicit Tat , e ti Fiu,/ Tu, Întru-
patul-în-Om întru mântuirea-i,/ N-
ai strigat frica-n pântecul Fecioa-
rei,/ Tu, biruitorul - din - suli a -
Mor ii,/ Deschis-ai credincio ilor
poarta-mp iei cerurilor;/ Tu,
Dumnezeiasc mân -dreapt -
ntru-slav Tat lui,/ Mare - jude-
tor veni-vei, dup cum cre-
dem:/ A adar, Te
rug m s vii-n
ajutor fidelilor
i,/ R scump -
ra i cu nepre u-
itul T u sânge-/
Etern glorie d -
ruie te-le cum
sfin ilor T i...!/
Poporul T u,
Doamne,-l mân-
tuie te, binecu-
vânteaz mo te-
nirea Ta,/ Dirigu-
ie te-l, înal -l
etern!/ Zilnic, Te
sl vim,/ L ud m Numele- i în
vecii-vecilor...!/ Învrednice te-
ne, Doamne, în ziua aceasta, f
cat s ne p zim,/ Miluie te-ne
Doamne, miluie te-ne,/ Fie,
Doamne, al T u har peste noi,/
dup cum n jduit-am în Tine-
/ În Tine, Doamne, sperat-am,/
spre-a nu m tulbura în veac...!”
(Traducere din limba latin în
valah : Prof. Dr. Ion D. Pachia)
Acest imn al întregii Cre ti-
i a fost z mislit de Sfântul
Vlah, Niceta Remesianu din Da-
cia orizontului anului 370 d.H.,
când a fost în at în scaunul epis-
copal de la Remesiana/Rome-
siana (V Roma-+-Moiesia+Suf.
ana-), pe malul drept al Dun rii,
în Dacia Sud-Dun rean (epis-
copia sa cuprindea atât Dacia
Aurelian cât i provinciile Ol-
Dun rean ).
Versiunea de mai sus, dato-
rat d-ui prof. dr. Ion D. Pachia, a
fost publicat mai întâi în revista
timi orean Caietele Dacoro-
mâniei, anul II. Nr. 3/22/Martie,
21 Iunie 1997, p.1 sq, la rubrica
Lira din Cogaion (p. 6).
Pagina urm toare este înno-
bilat i de versiunea imnic în
limba latin . Imaginea ansamblu-
lui exegetic pachian are dou
orient ri categoriale: întâi, dis-
tingem echilibrul (m sura) medi-
ta iei în limbaj asupra limbajului
discursiv, f a se l sa absorbit
de excesiva ispit biografic ;
apoi, sesiz m suple ea stilistic
de factur apo-
logetico-cre -
tin , care izvo-
te tocmai din
kentron-ul aces-
tei sublime ema-
na ii spirituale,
ceea ce îi confer
o per spectiv
heliocentric .
În câmp se-
mantic, metoda
de investiga ie
este selectat de
un aparat con-
ceptual, ce ine
de superioare principii orien-
tative, devenite c uzitoare atât
în prefigurarea expresivit ii fi-
losofice, cât i în reflectarea co-
loraturii ideologice. Consider c
este un procedeu fericit, fiindc
numai astfel sunt stimulate
untric dinamicile func ionale
ale structurilor de limbaj, che-
mate s releve pregnant valori-
zarea mesajelor con inute.
Lucid i curajos prezentat ,
antropologia lui Ion Pachia Tato-
mirescu poten eaz în elegerea
lumii originare i expresia ei es-
tetic prin dimension rile gene-
zice, extrase din mândria trecu-
tului. Lumea explorat i înf i-
at în celula prolific a c ii este
raportat la indicii de continu-
itate din cadrul protolimbii pe-
lasgo-valaho-dace, puternic im-
3
pregnat istoric de cultul Zal-
moxian, dar i de metamorfozele
gânismului mitic; perioad în
care fondul lingvistic autohton
va fi fost interferat cu amprenta
latinit ii.
Desigur, dincolo de aceste
importante simbioze spa io-
temporale, agentul realizator al
judec ii analitice este preluat de
autor din sacra str lucire a eco-
ului Hristic, ajuns i pe melea-
gurile noastre sud-dun rene prin
misionara voca ie apostolic .
Vorbim despre evenimentul inau-
gural al cre tin ii, funda-
mentat pe hristologie trinitar ;
revela ie noetic de suprem m -
re ie, prin care ne-a fost deschis
întru mântuire eternitatea Bise-
ricii Universale: „ i Iisus le-a zis
iar i: Pace vou ! Precum M-a
trimis pe Mine Tat l, v trimit i
Eu pe voi.” (Ioan 20,21-22); „Ce-
rul i p mântul vor trece, dar cu-
vintele mele nu vor trece” (Matei
24-35); „Cuvintele pe care vi le-
am spus sunt duh i via ” (Ioan
6-63).
Din acel moment, produs de
majore reverbera ii ancestrale,
vie ii umane i-a fost înnoit pre-
dic ia escatologic .
Într-o alt ordine, crea ia
Sfântului Niceta Remesianu «Te,
Deum, Laudamus... », scris la
începutul prim verii cre tinis-
mului, este o poezie cosmic ,
înc rcat de o ardoare i o in-
tensitate care preg teau i fa-
vorizau libert ile suflete ti, si-
tuându-le în plan ontologic.
Indica ia de excelen „Argu-
mente interne” o voi trata în nu-
rul urm tor al revistei.
4 Constela\ii diamantine
Janet NIC~
Comoara de la Ostroveni
[i “br@ncu[ii” Craiovei
Comoara de la Ostroveni i
„brâncu ii” Craiovei de Ilarie
Hinoveanu relev reversul unui
peren mental poetic, dorul de-
monstra iei, orgoliul adecv rii la
real cu orice pre , din dispre fa
de confuzia infantilizant unde
„tous les chats sont gris”. Su-
rat foarte, revoltat pân la stri-
t de „deturnarea adev rului”
i de „conspira ia enigmelor”,
poetul ia biciu ca în mân , intr
în cu ca inadverten elor de tot
felul, s pun liniile strâmbe la
punct. Cu poft nebun mu
din azima logicii, s fie sigur c
vestea cea bun ajunge pân în
cele mai îndep rtate coclauri.
Convins c „nimic în cultura ro-
mân nu este superior artei lui
Brâncu i” (Sidney Geist), Ilarie
Hinoveanu nu suport rugina
aproape de numele inoxidabilului
artist. Îmbinând textul cu con-
textul, se face încet-încet, lumin .
Volumul, desenând un patru-
later cu laturi inegale („V ile
nemuririi” (5 pagini), „Un prieten
pentru eternitate” (10 pagini),
„Comoara de la Ostroveni i
“brâncu ii” Craiovei” (50 de pa-
gini), „Un str lucit proiect cul-
Constela\ii diamantine
Editura Aius, Craiova, 2002
tural: “Memorialul Brâncu i” la
Craiova” (40 de pagini), pune ac-
centul pe miez: recuperarea „co-
morii” de la Ostroveni, întâmpl -
tor sau nu, tot un patrulater de
opere brâncu iene: „Orgoliul”,
„Cap de copil”, „S rutul” i
„Torsul”.
Cu aplombul unui patinator
versat, poetul Ilarie Hinoveanu
face piruete sigure pe ghea a is-
toriei, spre deliciul cititorului c -
zut în trans . C utarea unei co-
mori te arunc în basm, în lumea
suspansului, a capcanelor, în la-
birintul m rturiilor de tot felul, al
conspira iilor, al derutei i al per-
manentului risc. Sprijinit pe patru
„stâlpi” brâncu ologi - V.G. Pa-
leolog, C.S. Nicol escu-Plop or,
Barbu Brezianu i Paul Rezeanu -,
Ilarie Hinoveanu încearc , printr-
un exerci iu al min ii, având pe-
gasul potcovit cu documente, s
seasc firul Ariadnei, pentru a
ie i din labirint. i, tot ca în po-
veste, exist i aici un „spân”
care încurc i ele cu dib cie în
calea ochiului profan.
Pentru a îndulci „punctele
nevralgice” ale problemei, scri-
itorul administreaz logicii faul-
tate de erori, inten ionat sau nu,
antinevralgice i aspirin , m r-
turii „tari”. Astfel, în 1943 nu a
avut loc nici un „schimb” real între
„arheolog” i „numismat”, prin
care „brâncu ii” lui Victor N. Popp
intre în posesia altcuiva; în
1945 „brâncu ii” de la Ostroveni
nu au intrat i nu au fost inventa-
ria i în Pinacoteca Aman, „brân-
cu ii” au fost lua i, cu acceptul
lui Victor N. Popp, de la conacul
din Ostroveni de C.S. Nicol es-
cu-Plop or i de tefan Bossun,
proces-verbal, în 1950, dosi i
în cl direa colii „Madona
Dudu”, s li se piard urma;
„brâncu ii” de la Ostroveni au
ajuns la Muzeul de Art al Cra-
iovei în 1954, unde li s-au întoc-
mit, în deplin siguran , acte de
identitate i li s-au dat numere
de înregistrare. Povestitor cu vâ-
, poetul nu spune pove ti, ci
împlete te, cu argumente, lu-
min . Motivul? Dragostea f
borne pentru cel mai mare sculp-
tor al lumii, românul, olteanul,
hobi eanul Brâncu i.
Capitolul „V ile nemuririi”
face palpabil odiseea restaur rii
„Coloanei infinite”, prezint pro-
iectele firave, realizate precar,
care au l sat pe limb gust amar
i dezn dejde în suflete. Sublimi-
tatea capodoperelor brâncu iene
de la Tg. Jiu coabiteaz , de voie,
de nevoie, cu un ambient pro-
vincial de joas spe .
Dac eseul „Un prieten pentru
eternitate” este un medalion al
lui V. G. Paleolog , care a f cut
din Brâncu i „pasiunea vie ii
sale”, al patrulea text al volumu-
Anul II, nr. 1(5)/2011
lui fixeaz e ecul proiectului lui
V. G. Paleolog de a cl di „Templul
Aducerii Aminte” la Craiova, în-
bu it de „obtuzitatea i de rea-
ua credin a unor vremi i a unor
in i pizma i”.
Sentimentul prelins din tom
are gustul lacrimei i al dezn -
dejdii: o Românie dep it de e-
venimentul Brâncu i; un sat
(Ostroveni) care ine patru bul-
ri de divinitate în podul casei
i în putina cu varz ; un ora (Tg.
Jiu) care nu tie ce are i, ca atare,
nici nu are - trei capodopere
plantate într-un mediu jalnic i
„mitoc nesc”; un alt ora (Cra-
iova), unde sculptorul „s-a n s-
cut a doua oar ”, nu a fost în-
stare s înal e „Memorialul” vi-
sat de V. G. Paleolog i nici m car
„Atelierul” Brâncu i.
Dac un sat poate fi în derut
cultural , dac un ora poate fi
în derut cultural , cum poate o
ar (România) s persiste, la 50
de ani de la moartea lui Brâncu i,
în derut cultural ? Se pare c
poate!
Al turi de „Coloana infinitu-
lui”, memoria lui Brâncu i nu e
mai înalt decât o cas neas-
din Hobi a. De dou mii de
ani, noi, românii, n-am înv at
nimic. Îl avem pe Iisus între noi,
dar în fiecare clip de indife-
ren , de incon tien i de la-
itate, mai batem câte un cui în
trupul crucificat.
Pasiunea câtorva apostoli
incandescen i ai artistului vor-
be te în de ert.
Cartea lui Ilarie Hinoveanu
este, înainte de toate, ip t i re-
volt , pân când, în ara unde
voievozii înc î i ap „s cia
i nevoile”, metalul speran ei se
face moned .
Anul II, nr. 1(5)/2011
Doina DR~GU}
citor prin vânturi
i poet
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 5
Constela\ii lirice
Posibilitatea de deschidere Neatins

se ad uga încercau neatins

i r mânea dep easc de trecerea timpului
suporta egal limitele nu crezi în nimic
reprezent ri diferite
fiecare mergi i te risipe ti
totdeauna opunea ceva depindea nimeni
în fa a a altceva de posibilitatea nu te poate cuprinde
de a se deschide
neepuizat liber nedeterminat Vârtejuri albe
în toate în elesurile ce ti
i r zbuna robia se cl tinau la întâmplare cerea
prin libertatea artei sale în aceea i direc ie din volbur pic
cu vântul Izolat de margini se sparg în clopot
continuat în alte forme chem ri
citor prin vânturi în toate se-mp eau izolat de margini se rotesc vârtejuri
i poet golul cuprinde albe în spiral
golul propor ii diferite muzici vagi descind
Golul permite locuirea din afara lor în dans
le c uta formele lumina se deschide nu exist centru
neîmp it i se-nchide margini
i neamestecat Nesemnificativ vise colorate –
numai golul adev rul vraj prelungit -n
permite alunec m printre lucruri purific existen
locuirea nu avem loc decantare de imagini
formele scap Ve nic deschis pierdere
treptat în consisten
nu deodat cu des vâr ire cuvintele r spândesc cre tere neîncetat -n
cuprinde-n sine însu i în mijlocul gândurilor în ritm n valnic nemi care
tot nici un detaliu cerea
nu este Împlinire i pierdere
înfiripat ve nic deschis
în orice fuge întâmpl tor pretutindeni deri ridicate
de fixare nici nu este sufletul destram în mun i de rug ciune
torii seara macin lumina
Asumare prin credin
apele nesc
lumina i se strâng
se d ruie tuturor într-o mare
dup m sura libertate
fiec ruia
privirile iroiesc
du i de dorin e vertical
i întâmpl ri printre frunze
nu f ceau spre cer
nimic
rodul împlinirii
dar nimic nu r mânea este pierdut
nef cut
rginirea fiec ruia
se raportau la absolut
pe potriva firii lor privirea
fulger vedenii
rela ia special
cu timpul draperiile se muleaz
era asumat dând m rginire
prin credin Cristina Oprea - Armonii de toamn fiec ruia
6 Constela\ii diamantine
Florin AGAFI}EI
Ca în alte cazuri ale indiani -
tilor români i în cel al lui Dumitru
Marin - respectiv, Demetrio
Marin*, dup stabilirea sa defi-
nitiv în Italia - am întâmpinat
dificult i în aflarea datelor legate
de via a i activitatea profesional .
La Ia i, Institutul European
a început de la o vreme recupera-
rea operei indianistului, prilej cu
care am aflat despre c ile aces-
tuia editate i în limba român ,
un rol aparte în acest demers
având Traian Diaconescu.
Cu ajutorul lui Traian Diaco-
nescu - care semneaz prefa a
ii «Eminescu i cultura in-
dian » - am aflat despre india-
nistul stabilit în peninsula italic
urm toarele lucruri: în primul
rând, c Demetrio Marin e, de
fapt, Dumitru Marin, n scut în
Moldova, în fostul jude F lciu,
satul Peicani, comuna Jig lia.
Apoi, c studiile colii prima-
re i le consum la Peicani, pen-
tru ca acelea liceale s le des vâr-
easc în Bârlad. Devine stu-
dent la Universitatea «Al. I. Cu-
za» din Ia i, în cadrul Facult ii
de Litere, absolvit în 1937 cu
o licen ce este remarcat prin
magna cum laude.
Studiile universitare odat în-
cheiate îi ofer posibilitatea în-
scrierii la o coal militar , în
urma c reia prime te gradul de
sublocotenent.
Anii ce prefa eaz al doilea
zboi mondial, adic 1938 i
1939, îl afl ca asistent onorific
al Catedrei de limb i litera-
tur latin . De asemenea, va
ocupa func ia de secretar al
Institutului de Cultur Italian
din Ia i, fapt ce îl apropie i mai
mult de viitoarea patrie adoptiv .
În ajunul izbucnirii celui de-
al doilea r zboi mondial îl g sim
membru activ al colii Române
din capitala Fran ei, pentru ca
anul destr rii Românei mari
*Informa iile redate cu italice
apar in lui Traian Diaconescu.
Constela\ii diamantine
Demetrio Marin
(1914-1978)
Via]a - repere
-l prind mobilizat, vremelnic,
peste Prut, în Basarabia.
În timpul r zboiului, în pe-
rioada 1941-1943, Demetrio Ma-
rin e bursier al Academiei Ro-
mâne din capitala Italiei; în 1944
îl afl m în ar pentru a- i sus ine
teza de doctorat în filologie cla-
sic . R zboiul intervine brutal în
destinul universitarului, care se
vede obligat s se înroleze, mo-
bilizarea având loc în 1944, iar
sarea la vatr la sfâr itul con-
flictului, în anul 1945. Lupt ca
ofi er în cadrul armatei române
pe teritoriul Ungariei i Ceho-
slovaciei, lucru ce-l remarc prin-
tre decora i, c ci va primi din par-
tea statului «Steaua României».
Dup terminarea r zboiului
revine în mediul universitar, ocu-
pând postul de asistent titular;
faptul se petrecea în 1945.
În 1946 intervine oportunita-
tea p sirii României, ar aron-
dat ru ilor. Cu sprijinul directo-
rului Academiei Române din Ro-
ma, Scarlat Lambrino, va primi
o alt burs în Italia. Este mo-
mentul când hot te s se des-
part definitiv de România, de i
în sufletul s u se va sim i perma-
nent legat de ara natal . Printre
str ini, departe de cas , intervine
o perioad de metamorfoz ri
profunde în via a lui i a familiei.
Va schimba un loc de munc prin
altul, devenind, într-o vreme, bi-
bliotecar al colii Franceze din
Roma, apoi cadru didactic al
Universit ii din Bari.
La Universitatea din Bari va
sus ine cursuri de limba sanskri-
, latin i român . În domeniul
limbii sanskrite avusese profesor
pe Th. Simenschy, cel care-i insu-
flase pasiunea pentru vechea
limb vorbit în subcontinetul
indian.
În urm torii ani, Demetrio
trece la catolicism i prime te
cet enia italian , iar din partea
ministrului Instruc iunii Publi-
ce, Aldo Moro, titlul de «Cava-
ler al Meritului Republicii
Italiene».
Moartea lui survine nea tep-
tat, la vârsta de 64 de ani, dup
ce sus inuse o conferin privind
impactul modalit ii indiene de
cugetare asupra lui Ovidiu.
Spiritul enciclopedic al uni-
versitarului colit la Ia i s-a f cut
remarcat din plin în Occident,
ezând o alt amprent , nu nu-
mai asupra studiilor cu tem la-
tin , greac ci i indian , în spa-
iul culturii apusene.
Vom men iona, mai jos, acele
opere ale profesorului Demetrio
Marin, scrise în mod special cu
privire la spiritualitatea indian ,
ingnorând voit scrierile, confe-
rin ele, studiile ce au drept tem
central alte areale spirituale
decât spa iul specific subconti-
nentului indian.
Preciz m c , datele necesare
i în aceast direc ie le-am aflat
prin intermediul acelora i c i
tip rite la Ia i, lucr rile savantului
român fiind preluate dintr-o list
prezent în volumul omagial pu-
blicat la Bari, în anul 1995, sub
titlul «Pertransierunt benefa-
cienda», apar inând colec iei
«Invigilata Lucernis», nr. 3.
Acela i Traian Diaconescu ne-a
facilitat accesul la datele i ope-
rele antume i postume ale india-
nistului român pe care le prezen-
m mai jos, cum au fost ele aran-
jate de c tre acesta.
Opera cu tematic indian
1953 - Specificul literaturii
gnomice indiene. Încercare de
exegez , în «Orizonturi» (Stutt-
gart) 5, nr. 1-2, p. 32-55 ; 1955-
1956 - Influsso del pensiero
indiano antico sul concetto di
donna in Mihai Eminescu (în
român ), Buletinul Bibliotecii
Române, Freiburg, 3, p. 215-243 ;
1956 - Posibilit di diffusione del
Cristianesimo nell’India attuale,
«La Missione» Milano, nr. 21,
dicembre, p. 7-11; 1956 - L’ori-
gine indiana del pessimismo di
Mihai Eminescu (în român ),
Anul II, nr. 1(5)/2011
«România» - New York 1, nr. 8,
ottobre, p. 9-10; 1958 - Due pessi-
misti romantici sotto l’influso
del pensiero inadiano antico,
“Annali dela Facolta di Lettere e
Filosofia dell’Universita di Bari”
4, 1958, p. 39-52; 1960 - Il poeta
G. Co buc e l’indianismo (în
român ), “România” - New York
4, nr. 47, marzo;
Postum:
1979 - Spunti di meditazione
esoterica orientale in Ovidio?
L’origine del mondo, în Studi di
poesia latina in onore di Anto-
nioa Traglia, II, Roma, p. 633-641;
Studiu neterminat, la data de
26 noiembrie 1976: Ovidio e
l’India antica.
India, Eminescu i Occidentul
în concep ia lui Demetrio Marin
Una din c ile lui Demetrio
Marin - India i Occidentul - are
ca subiect raportul intercultural
India-Occident. Autorul se în-
scrie, astfel, în rândul acelor in-
diani ti din spa iul românesc
care au abordat o asemenea tema-
tic de-a lungul timpului.
În plan universal, mult mai
cuprinz tor trateaz chestiunea,
Hajime Nakamura în lucrarea
«Occident i Orient. O istorie
comparat a ideilor», unde ac-
centul cade pe comentariul filo-
sofic al ideilor ce-au fr mântat
gândirea omenirii în diferi i evi,
atât în dep rtatul Orient, cât i în
lumea occidental .
În plan na ional, o asemenea
încercare, dar de anvergur mai
redus , o va face Aram Frenkian.
Sub impulsul Occidentului,
românul Dan Petra incu - alias
Angelo Morretta - în «Spiritul
Indiei» are un capitol introductiv
unde întocme te un micro-studiu
Anul II, nr. 1(5)/2011
referitor la descoperirea Indiei de
tre occidentali. La rândul s u,
Liviu Borda - în cartea «Iter in
Indiam...» demonstreaz o preo-
cupare asem toare punând
accentul pe încerc rile românilor
de a se apropia de India, de a
veni în întâmpinarea culturii i
civiliza iei acesteia.
Demetrio Marin redacteaz
«India i Occidentul» la aproxi-
mativ dou decenii de la termi-
narea celui de-al doilea r zboi
mondial. Este firesc s se cons-
tate azi, la atâtea decenii de la ti-
rirea pentru prima dat în limba
român a scrierii sale c , efortul
lui intelectual denot amprenta
timpului în care a conceput stu-
diile de istorie a culturii ce vizeaz
caracteristicile literaturii gnomi-
ce indiene, pe de o parte, i rapor-
tul dintre spiritualitatea indian
i gândirea occidental , pe de alt
parte.
Oricum ar fi, scrierea lui este
de consisten , ar tând un autor
fin cunosc tor, atât al filosofiei
occidentale, cât i al celei n s-
cute în India.
Autorul e convins c gândi-
rea occidental datoreaz mult
celei orientale i puncteaz de
fiecare dat acest lucru, dar f
entuziasmul afi at de atâ ia al ii
care au tratat acest aspect.
Demersul este amplu, c ci
porne te - cum altfel? - cu înce-
putul raporturilor cultural-isto-
rice, India-Occident, înc din an-
tichitate, punctând din start fap-
tul c este dificil s se determine
data exact a primului contact
intercultural Est-Vest.
Mare parte din scrierea lui
Marin trateaz leg turile India-
Occident, dar trebuie subliniat
, pe lâng înaintarea în timp i
discutarea chestiunilor ce com-
bin filosofia indian cu religia
din subcontinent, autorul se în-
trebuin eaz de perspectiva ofe-
rit subiectului abordat de gândi-
rea lui Hegel, considerat reper
întru descifrarea sensurilor mesa-
jelor transmise de cealalt jum -
tate spiritual a omenirii, Orientul.
Nu vom insista asupra între-
gii demonstra ii întocmite de
Marin i a expunerii es turilor
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ideatice care ofer avantajul pre-
zent rii limpezi, lipsite de inutile
îndoieli; vom sublinia numai c ,
autorul e ferm, spre deosebire de
al i predecesori, în a nu sprijini
ideea conform c reia India ar fi
ara de origine a limbilor p mân-
tului, spa iul de unde s-ar fi pornit
«totul».
În asemenea context era fi-
resc s discute i despre gândi-
rea eminescian , sedus nu doar
de pesimismul lui Schopenhauer.
Marin consider c poetul nos-
tru are o mentalitate de filosof,
chiar dac nu- i construie te ex-
plicit un sistem filosofic, fie i
pesimist!
Întocmai ca Sergiu Al-George,
D. Marin afirm c Eminescu a
fost influen at de Schopenhauer,
dar nu în sensul contamin rii to-
tale, ci numai ca «un prim im-
bold», menit a-l purta spre des-
coperirea celeilalte lumi spiri-
tuale specifice Orientului, Indiei,
îndeosebi.
Discu ia în jurul lui Eminescu,
a leg turilor dintre cugetarea sa
i cea indian , se realizeaz în
studiul intitulat «Eminescu i
cultura indian ». Important
devine precizarea conform c reia
poetul nu ajunsese la completa
cunoa tere a gramaticii sanskrite.
Din acest punct al demon-
stra iei porne te Marin în comen-
tarea operelor eminesciene în e-
lese prin intermediul cuget rii in-
diene. Noutatea o reprezint ac-
centul pus pe originea pesimis-
mului eminescian; un capitol
aparte dezbate acest lucru sub
titlul «Originea indian a pe-
simismului eminescian», autorul
sind de cuviin s discute
chestiunea prin prisma optimis-
mului poporului român, Eminescu
fiind v zut ca excep ia menit a
confirma regula în privin a neamu-
lui mereu încrez tor în steaua lui.
Eminescu se situa sub o
alt stea, o demonstreaz îns i
crea ia i via a lui; faptul e subli-
niat de Marin, cu prisosin , când
discut despre «semnifica ia Lu-
ceaf rului».
Influen a gândirii antice indi-
ene e prezent i eviden iat în
raport cu anumite concepte din
gândirea lui Eminescu, de pild ,
de b rbat sau de femeie.
7
C#r]i primite
Adeseori, Demetrio Marin
subliniaz traiectele gândirii emi-
la redac]ie
nesciene, plonjând în vremurile
vedice, urcând apoi c tre cele
buddhiste i coborând din nou
în timpuri mai vechi, upanisha-
dice, fiind obligat la asemenea
trasee de mintea lui Eminescu,
mereu neobosit , mereu afl -
toare de solu ii originale, isco-
dind lumi demult apuse.
D. Marin concepe, astfel,
studii originale pe care le public
în a doua jum tate a secolului al
XX-lea în peninsula italic , în
diverse reviste, dar i în afara Ita-
liei, nuan ând în plan interna io-
nal valoarea peren a crea iilor
reprezentantului de seam al
culturii române, Mihai Eminescu.
Activitatea lui D. Marin va fi
fost cu mult mai ampl , devenind Coriolan P unescu, stimpul
apreciat de italienii în i din iubirii, Ed. Danubius, 2010
Bari, cu scurgerea timpului, dova-
fiind i una din str zile ora u-
lui italian ce-i poart , azi, numele.
Bibliografie consultat
1. Demetrio Marin, Eminescu i
cultura indian , Institutul Euro-
pean, Ia i, 2004.
2. Demetrio Marin, India i Oc-
cidentul, Inst. European, Ia i, 2007.
3. Rudolf Otto, Mistica Orien-
tului i mistica Occidentului, Editura
Septentrion, 1993.
4. Michael Carrithers, Buddha,
Humanitas, 1996.
5. Constantin Marin, Filosofia
indian /Izb vire sufleteasc prin
cunoa tere i medita ie transcenden-
tal , Editura Moldova, Ia i, 1994. Daniela Sitar-T ut, Valori i
6. Édouard Schuré, Marii Ini ia i, prezen e conjuncturale,
AldoPress, Bucure ti, 2003. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009
Alexandru Buican, Teatrul Daniela Sitar-T ut, Interviuri,
onoarei, Ed. Risoprint, 2010 Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

continuare din pag. 1 gia“. În articolul tim prea cuget ri, filosofice, sociale, isto- e legat prin lan uri nedesf cute
bine…”, publicat în „Timpul” (nr. rice, literare, Eminescu a fost pre- de grupa de oameni în care s-a
lul „Na ionalii i Cosmopoli ii”,
170, 4 august 1878, pag.1), Emi- ocupat de spiritul na ional. scut”. Mai mult decât atât,
în care scrie: „Dac Domnii In-
nescu scria: „Cine ne alung Exemplu: Organele con tiin ii na- Eminescu sus ine ideile na iona-
terna ionali, în loc de a se l sa
limba din biseric i din in- ionale pu ine fiind la num r, silite liste în „S rmanul Dionis”. Scri-
purta i de spiritul timpului, ar
struc ia educativ (a coalelor a deveni universaliste. Despre li- itorul, pe aceast cale, sus ine
avea bun tatea de-a atinge p -
elementare i secundare), cine nu teratura na ional spune: „Fie- existen a sentimentului na ional
mântul cu picioarele i ar ajuta
ne las s fim ceea ce suntem a care literatur na ional for- chiar pe metempsihoz , spunând
pionirilor germani ai progresu-
rupt-o cu con tiin a noastr meaz focarul spiritului na io- prin glasul lui Ruben: „...oamenii
lui de a aduce mai departe pa-
na ional i cu simpatiile noas- nal, unde concurg toate razele au o sim ire întunecat pentru
nerul cu cele câ tigate de ei,
tre intime, oricât de bun ar fi re- din toate direc iunile vie ii spi- strarea i m rirea neamului
poate c în cursul acestei lu-
la iile lui interna ionale cu rituale, ea arat nivelul vie ii lor. Sunt tot ei, cei care renasc
cr ri cam rare ar reveni la ideia
statul nostru”. publice spirituale.” În articolul în str nepo i“.
lor, la a c rei realisare nu serv
De i poezia i articolele pu- „Despre na ionalism i cosmo- Pentru Eminescu, na iunea
înfr irea ilusorie a unor na i-
blicate în pres au promovat spi- politism” sublinia: „Oamenii reprezint , indubitabil, o sum de
uni egal-îndrept ite (a a ceva
ritul na ional, inclusiv românis- cari au început regenerarea na- voin e vii care merg în direc ia
nu exist , ci domnia unei na iu-
mul, Mihai Eminescu fiind unul ional , ni-au dat ideea între- hot rât de propria lor natur .
ni cu civilitatea i limba ei)”.
din marii gazetari ai secolului gului, ce noi avem a o realisa”. Adev rata unitate, pentru Emi-
În noiembrie 1888 î i reia acti-
XIX, a promovat spiritul na io- Eminescu duce campanii de nescu nu este statul, ci na iunea,
vitatea publicistic , prin colabo-
nal i în proza literar . Prozele pres dedicate chiestiunii Basa- criticând politicianismul, consi-
rarea la „România liber ”, în care,
antume cele mai cunoscute sunt rabiei, critic aspru Parlamentul derat o plag a na iunii, având în
pe lâng articole, unde promo-
„S rmanul Dionis” i „Cezara”. pentru înstr inarea Basarabiei. vedere situa ia dezastroas din
veaz spiritul na ional, pledeaz
Dar mai putem aminti drama Este intransigent cu politica de ar la acea vreme. Nu poate exis-
pentru schimbarea rela ilor de
istoric în trei acte, în versuri, opresiune arist din Rusia (o ta organizare serioas cu oameni
munc . R zboiul de Indepen-
„Bogdan-Drago ”, din care r z- adânc barbarie), cât i fa de tiin , f avere, f preg -
den na ional de la 1877 îl face
bate spiritul iubirii de glia str mo- cea a Imperiului Austro-Ungar. tire temeinic cu oameni a c ror
pe Eminescu s scrie articole ce
easc , în timp ce în cele dou Situa ia sa de la ziarul Timpul inteligen este o sofistic rie, a
impresioneaz prin vibra ia
proze amintite la început desco- devine critic în 1880, mai ales ror tiin nu ajuge nici la co-
patriotic .
perim un filon romantic al bas- dup ce critic proiectul de pro- rectitudinea gramatical .
Trebuie s spunem c Mihai
melor i pove tilor române ti, la gram al partidului Conservator, C. R dulescu-Motru subli-
Eminescu a fost un cre tin auten-
fel descoperim în „Mira”, frag- lansat de Maiorescu, în care niaz adev ratul sens al na iona-
tic. Poeziile, proza i publicistica
ment dramatic; i „Emmi”, dram acesta pleda pentru subordona- lismului, a a cum trebuie în eles,
exprim spiritul na ional-orto-
într-un act, dar mai ales tabloul rea intereselor României i s i anume c „la civiliza ie nu se
dox. Considera ii de ansamblu
dramatic „Mure ianu”, din care sacrifice românii din imperiul ajunge decat prin munc ”, iar
asupra cre tinismului g sim în
zbate dragostea de popor i is- Austro-Ungar. Eminescu, în acest sens, spune:
manuscrisul 2285 care reprezint
toria sa, lucru ce-l descoperim i Petre ea spunea despre „...vina cea mare a genera iei
traducerea din german a studiu-
în „Alexandru L pu neanu” i Eminescu c este „Românul ab- trecute, orbit de civiliza ia
lui lui M. Lazarus i N. Stendhal
„Alexandru Vod “, fragment dra- solut”, întrucât pentru poet pri- str in , a crezut c , introducând
„Gânduri introductive privind
matic. Din postume remarc m meaz na iunea, omul nu poate formele exterioare ale ei, i-a in-
psihologia popoarelor”, ap rut în
romanul neterminat din tinere e apar ine omenirii decât apar i- trodus totodat i cuprinsul.
1860. Despre acest manuscris a
„Geniu pustiu“ i alte lucr ri ne- nând unei na iuni. Spunând des- Acest cuprins nu se realizeaz
scris D. Vatamaniuc „Pagini ger-
terminate, descoperite de Titus pre om c acesta: „În zadar ar decât prin munc “.
mane”, în revista „Manuscriptul”
Maiorescu, printre manuscrisele încerca chiar de a lucra deo- Se tot vorbe te despre na io-
(an XVII, 1986). Manuscrisul
poetului, dup moarte. În multe dat pentru toat omenirea, el nalism, dar ce înseamn acesta?
2261 la paginile 192-194 cuprinde
Na iunea reprezint stadiul su-
urm toarele cuget ri ale lui Emi-
perior al no iunii de popor, este
nescu referitoare la Dumnezeu:
chitesen a poporului, sumusul
„F eu nu exist timp, nu exis-
valoric recunoscut i acceptat pe
spa iu, nu exist Dumnezeu,
plan interna ional. Iar a fi na io-
ochi nu e lumin , f auz
nalist înseamn s iube ti tot ce
nu e cântecul; ochiul e lumina,
a dat mai bun poporul în sânul
auzul e cântecul, eu e Dumne-
ruia te-ai n scut, valorile lui re-
zeu”. În „Timpul” din 10 octom-
alizate de-a lungul sutelor de ani,
brie 1881 Eminescu scria: „bise-
cel care protejeaz na iunea din
rica a creat limba literar , au
care face parte. Na ionalismul
sfin it-o, au ridicat-o la rangul
este con tiin a apartenen ei la un
unei limbi hieratice i de stat.
popor. Con tiin , pe care Emi-
Din acel moment tr tura de
nescu avea. Dovad scrierile sa-
unitate a devenit i a r mas
le, atât cele poetice, dar mai ales
limba i na ionalitatea, pe când
publicistica i într-o oarecare m -
înainte românul înclina a con-
sur proza.
funda na ionalitatea cu reli-
Anul II, nr. 1(5)/2011
Dan BRUDA{CU
Citind lucrarea semnat de
Beniamino Faoro i Ion M r-
ginean, de la Universitatea „Lu-
cian Blaga” din Sibiu, intitulat
„Euromentality” 1 , reu im s
în elegem mai bine rolul pe care
îl are i îl poate juca mentalitatea
oamenilor în construc ia unuia
dintre cele mai ambi ioase mo-
mente i proiecte politico-diplo-
matice ale ultimilor 60 de ani:
realizarea, la nivel european, a
unui sistem politic i de coope-
rare economic , diplomatic , mili-
tar etc, care s asigure, tuturor
cet enilor statelor europene, nu
doar mai mult siguran , ci i
prosperitate i progres, ca rezul-
tat nemijlocit al canaliz rii efor-
turilor i poten ialului lor creator
spre scopuri i idealuri comune.
Cei doi autori supun aten iei
cititorilor de azi câteva dintre pro-
blemele nu doar de mare actua-
litate, ci i de importan epocal
care s fac posibil materiali-
zarea acestui obiectiv grandios.
Pornind de la ideea c mentali-
ile reprezint o mare problem :
veche i nou 2 , cu accent pe per-
cep ia acesteia la nivelul cet -
enilor României, cei doi autori
urm resc, cu argumente irefu-
tabile, s sublinieze c Europa i
structurile sale comunitare tre-
buie s fie un sistem i nu ex-
presia unei voin e imperiale.
Pornind de la aceste sublinieri
esen iale, Beniamino Faoro i Ion
rginean atrag aten ia asupra
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Euromentalitatea
faptului c este nevoie de un
nou tip de societate, bazat pe cu-
noa tere3 i ca rezultat nemijlocit
al unui altfel de educa ie. Din
acest punct de vedere, cei doi
autori subliniaz necesitatea
introducerii în procesul de înv -
mânt a disciplinei: tiin a cu-
noa terii”, la toate categoriile de
subiec i, indiferent de domeniul
în care ace tia urmeaz a activa.
Între alte considera ii pe care la
fac în aceast materie sunt cele
cu privire la rolul jucat de diverse
descoperiri tehnice i tehnologii
moderne pentru realizarea edu-
ca iei omului viitorului, astfel în-
cât, indiferent de domeniul de ac-
tivitate absolvit, acesta s tie
întotdeauna ceea ce are de f cut
în via . Prin aceasta ei sublini-
az un concept mai pu in vehi-
culat ast zi, respectiv cel al cre -
terii sim ului de r spundere al
colilor, dar i al personalului di-
dactic4 Nu în ultimul rând, ei
atrag aten ia asupra nevoii su-
blinierii tuturor performan elor
înregistrate de absolven i i al re-
cunoa terii meritelor avute de cei
care au contribuit la preg tirea
i formarea sa5 .
Beniamino Faoro i Ion M r-
ginean subliniaz în capitolul 5
al lucr rii o serie de considerente
legate de posibilitatea materiali-
rii unor obiective, azi obiective
imposibile în alte condi ii. În opi-
nia lor, pentru noua Europ , pre-
ocuparea principal trebuie s fie
aceea a asigur rii de condi ii pri-
elnice pentru dezvoltarea fiec rui
cet ean i pentru stabilitatea fie-
ruia în parte, ca o condi ie sine
qua non a stabilit ii sistemului.
Autorii subliniaz c , alt dat ,
conta doar stabilitatea imperiu-
lui, cet eanului revenindu-i
obliga ia s se descurce cum pu-
tea în perioada dintre 2 r zboaie.
Ei consider c unul dintre sco-
purile majore al realiz rii struc-
turilor comunitare europene îl
constituie eliminarea r zboaielor
de pe teritoriul continentului
nostru. Acest lucru va fi posibil
prin crearea i ridicarea nivelului
de cunoa tere, ca i prin asigu-
rarea respectului pentru to i ce-
enii Europei. Spre acest obi-
ectiv trebuie canalizate deciziile,
ac iunile i energia Europei ca
sistem, astfel încât s se contri-
buie la materializarea acestui con-
cept excep ional.
Capitolul 6 al lucr rii vor-
be te despre America - creuzet
i î i propune s eviden ieze mu-
ta iile petrecute în existen a lo-
cuitorilor continentului nostru,
respectiv posibilitatea deplas rii
libere a acestora în orice col al
continentului, cu ansa de a se
stabili i munci oriunde ar dori.
Autorii consider c acest lucru
este posibil ca urmare a acestei
colosale cuceriri umane care pro-
moveaz pacea i libertatea i
exclud ura pe continentul nostru6 .
Extrem de dens i de bogat
în date este capitolul 7 care
puncteaz etapele importante
parcurse de la Europa r zboinic
la Europa p cii. Acest capitol
sugereaz , totodat , i un lucru
extraordinar de important ce va
trebui avut în vedere de factorii
de decizie europeni i anume
acela c , paralel cu eforturile ce
vor trebui f cute pentru consoli-
darea structurilor din interiorul
Uniunii Europene va fi necesar a
se acorda o aten ie sporit i ra-
porturilor cu exteriorul, adic cu
acele entit i i structuri na ional
statale, militare, economice etc.,
situate în afara continentului eu-
ropean, dar care pot juca un rol
decisiv în asigurarea climatului
de destindere i pace în lumea
contemporan . În opinia lui Be-
niamino Faoro i Ion M rginean,
noua Europ trebuie s fie un
port drapel al civiliza iei. Ei subli-
niaz faptul c asist m la un nou
proces „pe continentul euro-
pean, care are i va avea la baz
tot un fel de lege ce va da ga-
ran ii, anse, libert i i drep-
turi i îndatoriri mai fire ti i
mai în toare ca oricând”7 .
Cei doi autori atrag aten ia asu-
pra faptului c aceast lege ur-
meaz a se cizela pe parcurs i
9
va fi perfec ionat treptat cu sco-
pul de a asigura o civiliza ie îna-
intat , chiar dac vor fi de învins
numeroase greut i determinate
între alte i de diverse mentalit i,
înapoiate, obscure sau, dup caz,
fanatice, r mase în diversele zo-
ne ale continentului.
Cu argumente diverse, bine
structurate, autorii fixeaz câteva
dintre reperele care trebuie în-
ptuite în noua structur comu-
nitar , în sensul c , în afar de a
fi port-drapel al civiliza iei pe
continent, noua Europ trebuie
aib o super-agricultur , s a-
sigure un mediu natural s tos,
dar i s clarifice aspecte i ra-
porturi, pe baze noi, moderne, cu
privire la diverse religii de pe con-
tinent, dar i s asigure fericirea
uman pentru to i locuitorii s i.
Lucrarea se încheie cu un ca-
pitol sintetic, intitulat „Senti-
ment de european”, care încearc
defineasc conceptual modul
în care este perceput devenirea
locuitorilor de pe continentul
nostru. În opinia lor, „europea-
nul modern va fi un om disci-
plinat, care în elege legile i re-
gulile i le respect ca i con-
di iile de civiliza ie”8 .
În acela i timp îns , ei con-
sider c „europeanul va fi un
om iubitor de pace, iar atunci
când poate i un d tor de
anse” 9 . Nu în ultimul rând,
Beniamino Faoro i Ion M rgi-
nean sper c „cet eanul euro-
pean va fi respectuos cu fiecare
altul, iar la auzul imnului unei
ri sau al Europei, cu emo ie
va vedea în acel imn adunate,
toate sacrificiile i eforturile
10
înainta ilor i speran a” . 10
Lucrarea „Euromentality”
este, în opinia noastr , nu doar
un studiu extrem de argumentat
i bine structurat, ci i o pledoarie
credibil la demersurile necesare
pentru a asigura materializarea
obiectivelor care s fac posibil
implementarea pe continentul
nostru a unei structuri sistemice
menite a asigura slujirea p cii i
în elegerii i a conferi o egalitate
de anse i un tratament nediscri-
minatoriu pentru to i locuitorii
Europei.
La o lectur superficial , mul-
te dintre conceptele cu care ope-
reaz cei doi autori ar putea p -
rea utopice, în primul rând dato-
rit ineditului abord rii propuse
de autori. Avem certitudinea c
aprofundarea lecturii acestei
i este extrem de benefic i
pentru faptul c ne atrage aten ia
asupra rolului major ce revine
educa iei în noua strategie pen-
tru atingerea obiectivului unei
Europe moderne, civilizate, a
cii i a în elegerii între popoare,
o Europ a egalit ii de anse
pentru to i cei care tr iesc pe
acest continent.
Dovedind o profund cu-
noa tere a subiectului abordat,
ca i o analiz aservit exclusiv
unor scopuri tiin ifice, lucrarea
„Euromentality” a lui Benia-
mino Faoro11 i Ion M rginean
este o oper cu adev rat impor-
tant pentru a contribui la reali-
zarea unui nou climat al în elegerii
i respectului între to i locuitorii
continentului nostru12 . Gra ie
acestei abord ri, ea este totodat
o lectur incitant i pl cut ,
oferind celor interesa i unghiuri
i perspective inedite i de ex-
emplar curaj care scot în eviden
nivelul cultural deosebit al sem-
natarilor.
1
Beniamino Faoro, Ion M rgi-
nean, Euromentality, second edi-
tion, Sibiu, Editura Alma Mater,
2008. Cartea este publicat sub egida
lui Union of European Experts
Chambers.
2
Chestiunea respectiv face
obiectul capitolului I al c ii intitulat
Mentalit ile - mare problem
veche i nou .
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011
Alina CHE{C~Ã
3
În concep ia acestora: „Cu-
noa terea este de inerea în sistemele
cognitive (de exemplu, în mental) a
unor ansdambluri structural-
func ionale de informa ii i date, care
permit integrarea cu bune rezultate
a de in torului ei în sistemele so-
ciet ii, în domeniile corespunz -
cere
toare i utile” (op. cit., p. 64).
4
În acest sens, ei subliniaz c : Doamne, vezi Tu
colilor de toate nivelele, li se vor cum nisipul timpului m-a orbit?
impune s asigure garan ii c cu peni a înmuiat în sânge
absolven ii lor vor ti totdeauna (în îmi mâzg lesc pielea
via ) ceea ce trebuie s tie un
absolvent. Dac se va dovedi ulte- ai început s numeri, Doamne
Pân la sfâr it
rior c un fost absolvent a gre it
auzi cum picur
grav, din necunoa terea a ceea ce De când exi ti
trebuia s cunoasc din coal (sau
stropul de moarte
mi se prelinge am f cut din tine propriul poem
universitate), s fie men ionat i
pe fa , pe sânii am uitat c moartea
depunctat coala absolvit . Aceasta
pe care nimeni n-a mai avut timp a teapt la fiecare pas
pentru a cre te sim ul de r spundere
al colilor”. (op. cit., p. 75). mi-i picteze vulturii-mi pândesc
5
Idem, op. cit.., p. 75. suflarea
6
Autorii mai afirm c : „S-au i-a mai cer i, Doamne
zut filme documentare, recent o clip de perfec iune am tiut c eternitatea
realizate, în care veterani de r zboi ine în lan uri pentru tine
m mai ating
s-au întâlnit dup 60 de ani, exact pe trupul meu Dumnezeu
pe terenul pe care s-au confruntat în
miracolul iubirii
-mi mai privesc via a a scris cu pana vis rii
zboi, unul cu mitraliera (ap rân-
drept în fa n-aveam s m nasc
du-se atunci) i altul coborând din
dansez pân când marea într-o zi de var
vasul de desant (atacând atunci), iar
acum dând mâna unul cu altul i va începe s strige ci într-o noapte de iarn
îmbr ându-se ca cei mai buni pri-
eteni, emo iona i peste m sur la uite, Doamne, cum sorb n-am încetat niciodat
aflarea unor detalii i secrete de licoarea nebuniei fiu TU
atunci i ce gândeau unul despre fiu îngerul c zut
cum m contorsionez
altul i cât de mult se temeau unul de în nop i fugare
altul. i apreciind ca nimeni al ii,
prin toate dorurile mele
fire de sânge mi se preling de când exi ti
colosala cucerire uman (pe planul
prin memorie pa ii t i
mentalit ilor), care promoveaz
doar hârtia asta blestemat au f cut din mine
pacea i libertatea i excluderea urii
i confrunt rilor”. (op. cit., p. 94). i a teapt menirea Dumnezeire
7
op. cit., p. 121. ca i când ar fi
8
op. cit. P. 188. ultima mea dorin Cuvântul - celul
9
ibidem. ca i când pe ea
10
ibidem. sunt bolnav de cuvinte
11
mi-Ai fi scris
Actualmente, fiind vicepre e-
judecata final însu i sufletul meu
dinte al Uniunii Camerelor de Ex-
per i Europeni pentru Europa de e o vocal incandescent
Est, dl. Beniamino Faoro a avut ansa vezi Tu, Doamne
deosebit de a cunoa te, din interi- cum nisipul timpului cuvintele m-au crescut
or, date i fapte referitoare la struc- m-a acoperit cu totul m-au iubit
turile i obiectivele majore ale Euro- cum se apropie de sfâr it m-au înv at s tr iesc
pei sistemice. A adar, domnia sa nu num toarea cu ele am f cut dragoste
face teoretiz ri generale, nici afirma ii stropul de moarte m-a atins în spatele zborului
acoperire, speculative, cum, din
de-acum, Doamne
cate, întâlnim la al i autori de cir-
nu- i mai pot cer i cuvintele mi-au d ruit anii
cumstan .
12
Prin ineditul abord rilor, prin clipa de perfec iune ele-mi m soar ceasul extazului
unghiurile de analiz a aspectelor i-n zadar mai dansez cu nebuni fantomatici
abordate, dar mai ales prin profunda marea tace ci i prin propria-mi memorie
cunoa tere a temei i bog ia infor-
ma iilor oferite, cred c aceast lu-
crare va trebui recomandat ca o lec-
tur obligatorie pentru studen ii din
înv mântul superior preocupa i de
problemele europene, inclusiv de o
serie de aspecte ale diploma iei de
azi. Cristina Oprea - Armonii de toamn
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 11
Florentin SMARANDACHE

Î_n casa literaturii de anticipa]ie

în anul 2008. Unii critici literari
Unii critici de arhitectur Literatura SF a fost împ it
consider complexul EMP/MSF americani ai acestui gen au folo- în urm toarele perioade:
sit termenul „sci-fi” în sens peio-
din Seattle „una dintre cele mai - 1926-1937 Perioada Tradi-
rativ pentru scrierile SF de slab
urâte 10 cl diri din Lume” sau „o ional ;
gogom nie” ori au denumit-o calitate, neinspirate. Un critic li- - 1938-1946 Vârsta de Aur;
terar canadian a folosit pentru
„Hemoroizii” (vezi foto vedere - 1947-1951 St pânii Univer- neta interzis i Pierdut în spa-
aerian ). scrierile SF proaste un alt ter- sului (prin scrierile lui Robert iu (ultimul a rulat i-n România;
Heinlein, Isaac Asimov, Ray l-am vizionat i-mi amintesc unele
Bradbury, Arthur C. Clarke); scene).
- 1952-1960 tiin ele U oare Între subiectele literaturii SF
(fantastic în biologie, psihologie, se afl i: humanoizi mecanici; ro-
sociologie); bo ii contra oamenilor, muta iile
- 1961-1976 Noul Val; genetice.
- 1977-1984 Fic iune tiin i- Isaac Asimov (1920-1992,
fic Global (de exemplu, filmul evreu american n scut în Rusia,
Star Wars (R zboiul stelelor); biochimist, scriitor SF foarte pro-
- 1985-1991 Revolu ia Ciber- lific i de mare succes) a enun at
netic ; cele trei legi de baz ale robo ilor:
„Hemoroizii” din Seattle 1) robo ii nu trebuie s v -
- 1992 - prezent Din nou Ad
(în spate, baza turnului „Acul Spa ial”) Astra (Spre astre). meze oamenii;
2) robo ii trebuie s asculte
men, care deriv din „sci-fi”, prin Teme SF ordinele oamenilor, dar f a fi
Muzeul de Science-Fiction în conflict cu Legea 1;
deformare ironic : skiffy. Cuvântul „robot” vine din
Science Fiction Museum 3) robo ii trebuie s i prote-
Literatura science-fiction limba ceh , robota = munca for-
(SFM) din Seattle, statul federal jeze existen a, dar f s intre în
este un gen literar având ca tem at a iobagilor (derivat din cu-
Washington, SUA, inaugurat în contradic ie cu Legile 1 i 2.
principal impactul tiin ei i al vântul rab = sclav), folosit de
anul 2004, nu este singurul muzeu În prezent, nanotehnologia
tehnologiei asupra societ ii i scriitorul Karel apek (1890-
din Lume dedicat literaturii sci- preocup mintea sciitorilor SF.
asupra persoanelor. Cum unele 1938) în piesa de teatru tiin ifico-
ence-fiction: în ora ul-sta iune Au ap rut deja computere de m -
i de impact au fost ecranizate, fantastic „R.U.R.” (Rossumovi
Yverdon-les-Bains, aflat la 60 km rimea unui gr unte de nisip, dar
a ap rut i filmul SF. Ulterior a roboti univerzální = Robo ii u-
sud-vest de Berna, capitala Elve- i robo i de m rimea unei mole-
ap rut i genul de art SF. niversali ai lui Rossum) din anul
iei, a fost înfiin at în anul 1976 cule, care pot fi utiliza i pentru
Precursori ai acestui gen de 1921. Piesa a fost tradus în en-
muzeul numit Maison d’Ailleur interven ii medicale. În anul 1959,
literatur din secolul al XIX-lea glez , preluând cuvântul „robot”
(Casa de Aiurea), ca muzeu al lite- fizicianul american Richard
sunt considera i Marry Shelly i s-a jucat cu succes în SUA
raturii science-fiction (precum i Feynman (se pronun Fainm n;
(cu c ile „Frankenstein” i „Ul- (1922, la New York, pe Broadway,
al literaturii utopiilor i al c tori- 1918-1988, laureat al Premiului
timul om”), Edgar Allen Poe (a cu debutantul Spencer Tracy în
ilor extraordinare), dar care este Nobel pentru fizic în anul 1965),
scris o povestire despre zborul rol de robot; în 1923, Chicago i
i centru de cercet ri literare. care a fost profesor universitar
pe Lun ), Jules Verne („De la Los Angeles) i Anglia (1923,
Denumirea „science-fiction” i-n Brazilia, ar fi prev zut dez-
mânt la Lun ”, „C torie spre Londra). În anul 1938, a fost pri-
provine din limba francez : sci- voltarea microtehnologiei. Scri-
centrul P mântului”, „Dou zeci ma pies SF televizat , la BBC
ence (se pronun sians) = ti- itori americani preocupa i de lite-
de mii de leghe sub m ri” sunt Television, prima televiziune pu-
in ; fiction (se pronun fic- ratura SF nanotehnologic : Neal
trei dintre celebrele sale romane), blic din Lume, înfiin at în anul
sion) = fic iune). Stephenson (n scut în anul 1959)
H. G. Wells („Ma ina timpului”, 1936 la Londra (BBC = British
Literatura science-fiction i Kathleen Ann Goonan (n s-
„Omul invizibil”, „R zboiul lu- Broadcasting Corporation).
este numit în române te litera- cut în anul 1952).
milor”), iar de la începtul secolul Twiki este numele unui ro-
tura tiin ifico-fantastic sau lite- În anul 1932, scriitorul englez
al XX-lea Edgar Rice Burroughs bot din serialul TV „Buck Rogers
ratura de anticipa ie, scris pre- Aldous Huxley (1894-1963), în
(seria „Barsoom” - A opta pla- în secolul 25”.
scurtat SF (a nu se confunda cu... romanul s u „Brave New World”
net , în „limba mar ian ”). Alte ecraniz ri celebre: Pla-
ini ialele numelui meu!). (Curajoasa Lume Nou ), a ima-
Denumirea a fost preluat i ginat o popula ie format din co-
de literatura anglofon , dar scris pii concepu i i crescu i în incu-
cratim i cu pronun ia angli- batoare. Iar în anul 1978, a fost
cizat : sai ns fic n. În SUA este creat un astfel de copil („in vitro”
uzual prescurtarea „sci-fi” (se - în eprubet ).
pronun saifai), introdus în Muzeul SF are o sal speci-
1954 de c tre Forrest J. Acker- al , Hall of Fame (Sala faimei),
man, scriitor american de SF, edi- în care, pe panouri electronice,
tor de reviste SF i mare colec io- se prezint biografia i fotografii
nar de c i i filme SF, decedat Muzeul cu monorai
ale scriitorilor i cinea tilor SF.
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

Constantin E. UNGUREANU
Un geniu despre alt geniu
„Deasupra tuturor gloriilor efemere i a de ert ciunilor legate de
patimile noastre omene ti, un singur punct r mâne fix, necl tinat de
nicio catastrof istoric : geniul” Mircea Eliade

Exist în cultura româneasc o tradi ie
enciclopedic deschis de mintea atotcuprin-
toare a lui Dimitrie Cantemir i continuând
cu Ion Eliade R dulescu, Bogdan Petriceicu-
Ha deu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu, Ni-
colae Iorga, George C linescu, Mircea Eliade
i al ii.
Orientalistul, folcloristul, eseistul, isto-
ricul religiilor, etnologul, nuvelistul, roman-
cierul, memorialistul i profesorul Mircea
Eliade, f când parte din categoria „homo
universalis”, este românul cel mai cunoscut
pe mapamond, în secolul trecut, i apare în
toate dic ionarele i enciclopediile lumii.
Fiind atras, înc din adolescen , de farmecul
operei eminesciene, începând cu anul apa-
ri iei romanului „Maitreyi”, 1933, Mircea
Eliade consacr geniului eminescian o serie
de recenzii, articole comemorative, eseuri,
aceasta devine o preocupare constant pe
tot parcursul vie ii. Studiile sale nu au un ca-
racter apologetic i constituie o dovad a cu-
noa terii în profunzime a operei marelui artist.
Este meritul lui Mircea Handoca, un re-
cunoscut editor al operei lui Mircea Eliade,
de a înm nunchea scrierile despre Eminescu
în cartea „Mircea Eliade despre Eminescu i
Ha deu”, Junimea, Ia i, 1987. Relat ri despre
Eminescu se reg sesc i în studiile aceluia i
autor despre Ha deu, Iorga sau Pârvan.
Dup cum afirm Mircea Handoca, în
„Prefa ” la cartea mai sus-pomenit , referiri
la Eminescu le întâlnim în însemn rile de
început ale lui Mircea Eliade, „îns pentru
prima oar reflecteaz temeinic asupra
structurii lui de tip enciclopedist în toamna
anului 1926, când îl pune al turi de Dimitrie
Cantemir, B. P. Ha deu i Nicolae Iorga”.
„Edi ia lui Eminescu” este primul articol
dedicat exclusiv marelui poet i este publicat
în „Cuvântul, an IX (1933), octombrie, 28.
Este vorba despre monumentala edi ie a
„Poeziilor” lui M. Eminescu, ap rut la Edi-
tura „Cultura na ional ”, director Al. Rosetti,
realizat de profesorul Constantin Botez, o
carte „magnific , de aproape ase sute de
pagini, neverosimil de occidental , somptu-
oas i totu i sobr , erudit ”. Cel dintâi „cor-
pus eminescian” ( . Cioculescu). Autorul
pune accent pe rolul notelor i variantelor
copiate de pe manuscrisele poetului, pre-
zentate în ultimele trei sute de pagini, evi-
den iaz însemn tatea acestora în redesco-
perirea lui Eminescu prin cercetarea labo-
ratorului poetic de crea ie. Ne ajut s în e-
legem mai bine care sunt instrumentele de
lucru i izvoarele de inspira ie, prin aceast
edi ie au fost îndreptate unele gre eli din
opera eminescian i se deschide calea unor
studii i exegeze, a unei monografii critice
asupra operei eminesciene (George C li-
nescu, T. Vianu, monumentala edi ie Per-
pessicius).
Urm torul studiu, „Momentul Emi-
nescu”, este publicat în „Via a literar ”, an
X (1935), nr. 3, august-septembrie. În
concep ia lui Mircea Eliade, cercetarea cri-
tic , erudit asupra operei eminesciene, prin
studiile lui Tudor Vianu, Mur ra u, George
linescu, Perpessicius, Barbu L reanu i
Lecca Morariu ia locul miturilor, legendelor,
admira iei naive i simplismului didactic.
Interpretarea nu este apologetic i nici
elegiac . Dup opinia savantului i literatului
Mircea Eliade, Eminescu este mai presus de
orice mituri i legende create în jurul numelui
u, iar, prin cercetarea operei sale, geniul
nu are nimic de pierdut, dimpotriv , „cre te”.
„Asta-i o teorie care-i greu de în eles...”
este un articol publicat în „Universul literar”,
an 48 (1939), iunie 10. Când Eminescu pre-
zint lectura nuvelei „S rmanul Dionis”, la
Junimea, i este întrebat de Vasile Pogor dac
eroul Dionis viseaz sau e treaz, acesta îi
spunde calm, indiferent i oarecum fleg-
matic: „Asta-i o teorie greu de în eles...”.
Desigur c prin acest r spuns, Eminescu îi
are în vedere pe to i cei care manifest opa-
citate fa de opera sa i este con tient de
valoarea sa în raport cu mediocritatea unora
dintre contemporanii lui.
În 1939, Mircea Eliade public eseul „Insu-
la lui Euthanasius”, în „Revista Funda iilor
Regale”, an VI, iulie, nr.7, retip rit în volumul
„Insula lui Euthanasius”, Funda ia regal
pentru literatur i art , Bucure ti, 1943.
Eseistul reproduce un citat de la începu-
tul capitolului al III-lea din „Cezara”, scri-
soarea b trânului sihastru, pe care îl comen-
teaz , ajungând la concluzia c este „cea mai
des vâr it viziune paradisiac din literatura
român ”. Pe tot cuprinsul eseului, Mircea
Eliade face referiri cu caracter laudativ la
pertinentele observa ii ale lui George C li-
nescu, în volumul al V-lea din „Opera lui Mihai
Eminescu”, privind valoarea edenic a
insulei, frecven a atât a insulelor, cât i a
mediilor oceanice, a elementului acvatic, în
proz i poezie, importan a elementelor cos-
mogonice, înc rc tura mitic a acestora i
posibilele surse indianiste folosite de poet.
Insula i acvaticul sunt laitmotive în opera
eminescian . Mircea Eliade face o analiz
profund asupra magiei i ambivalen ei insu-
lei lui Euthanasius („beatitudinea vie ii, dar
i a mor ii frumoase”), asupra înrudirii cu
poe ii romantici, nu prin „influen e”, ci prin
„experien a i metafizica” lor comun . Insula,
spune Mircea Eliade, simbolizeaz manifes-
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
cipalele momente din via a lui Mihai Emi-
tarea, Crea ia, i apar ine insulelor transcen- nescu. Caietele sale cu manuscrise ce însu-
dente. Amita Bhose, în studiul de literatur meaz aproape dou zeci de mii de pagini,
comparat „Eminescu i India”, Editura Juni- sus ine autorul, dovedesc preocuparea i cu-
mea, Ia i, 1978, se raporteaz la interpretarea riozitatea f limit de a asimila „totalitatea
eliadist privind apropierea dintre „Insula lui cunoa terii umane”. Dup opinia sa, Emines-
Euthanasius” i insulele transcendente indi- cu este creatorul limbii române literare mo-
ene. Autoarea precizeaz c „împlinirea dra- derne i teoreticianul na ionalismului român,
gostei, în sânul naturii, pe care o g sim în prin na ionalism în elegând de fapt patrio-
Cezara” ne aminte te de p durea din „Sa- tism. Eminescu produce o revolu ie în lirica
kuntala”. În finalul importantului eseu, româneasc i deschide drumuri spre o nou
Mircea Eliade men ioneaz c , având în ve- orientare în poezia ce va urma. În continuare,
dere voca ia filosofic a lui Mihai Eminescu savantul face unele reflec ii asupra poeziei
i descenden a sa romantic , metafizica i eminesciene: sentimentul tragic al vie ii, sin-
simbolurile, prezente în crea ia oric rui mare gur tatea „populat de himere i iluzii”
poet, fiind ecumenice, prin urmare, admise („Gloss ”); dorin a de a- i reg si, prin moar-
metafizice te, joac un rol important în expli- te, adev rata sa familie cosmic (apele, mun-
carea operei eminesciene. ii, astrele, p durile), în „Mai am un singur
În eseul „Latina gint e regina” Ca- dor”; dorin a de reintegrare în materia vie a
moens i Eminescu, publicat în „Vremea”, an Cosmosului („Cezara”); apel la suferin i
XVI(1943), mai 9, nr. 697, dup ce face o la repausul etern i concep ia tragic asupra
temeinic examinare a particularit ilor „ge- crea iei („Scrisoarea I”); Eminescu, „patriot
niului latin” în raport cu germanismul (con- fanatic” (Scrisoarea III”). Ultima parte a ese-
fesiune metafizic ), anglo-saxonismul (em- ului este consacrat poemului „Luceaf rul”,
pirism), Occidentul (ac iune), Orientul (con- care, în opinia sa, poate fi comparat cu „ori-
templare), venind cu ideea c tr turile ca- care din capodoperele literare universale”.
racteristice ale acestora nu sunt suficiente, „Scriind «Luceaf rul», precizeaz Mircea
geniul unei rase, cultura nu sunt mono- Eliade, Eminescu a schi at cea mai bun auto-
litice, ci polarizate, conchide c „latinitatea biografie pe care un poet ar putea s-o prezinte
se manifest ca cea mai bogat i posedând sie însu i i lumii întregi”.
o posibilitate nelimitat de a se renova, de a „Eminescu - sau despre absolut” este un
se întrece pe sine îns i i de a rena te din studiu scris în decembrie, 1963, mai degrab
propria ei cenu ”. Cei doi poe i ai latinit ii, o recenzie, de i dep te dimensiunile unei
Camoens, portughez, i Eminescu sunt o astfel de compozi ii cu caracter publicistic,
ilustrare a aser iunii de mai sus. Paralela asupra c ii „Mihai Eminescu o dell
dintre cei doi poe i are menirea s prezinte Abssoluto”, scris de Rosa del Conte, pro-
cu pregnan contribu ia adus de ei la îm- fesoar de literatura român la Universitatea
bog irea „geniului latin”. Marele merit al lui din Roma, în 1963.
Camoens este de a spori universul estetic Ab initio, Mircea Eliade ine s precizeze
contemporan, „gloriosul Atlantic i m rile este „cea mai vast monografie închinat ,
orientale” devenind obiect de contemplare într-o limb str in , lui Mihai Eminescu”.
estetic , de a marca începutul exotismului în „Este o oper dens , bogat (487 de pagini
literatura universal . Mihai Eminescu, „unul in 4), îndr znea ”. Autorul scoate în eviden-
dintre cele mai mari genii lirice ale latinit ii”, faptul c Rosa del Conte are meritul de a
este, precum Camoens, „cuceritor de lumi scrie o carte despre Eminescu, bazat pe o
noi”, contribuie la îmbog irea geniului latin documenta ie complet , inând seama de edi-
cu o noutate geografic , Dacia, i cu noi mi- ia monumental a lui Perpessicius, în care
turi. Dacismul apare ca un spa iu al latinit ii. sunt prezentate toate variantele înso ite de
Mircea Eliade face referiri la „Rug ciunea anumite note. Mircea Eliade prezint cu mi-
unui dac”, „Luceaf rul”, „Scrisoarea I”, nu ie structura c ii cu cele dou p i ale
„Doin ”, „Gloss ”. Eseistul precizeaz : „Pe- sale. Dup enumerarea tuturor temelor lirice
simismul lui Eminescu î i are originea într-o din opera eminescian , prezentate pe larg de
viziune tragic a existen ei, dar aceast vizi- Rosa del Conte, Mircea Eliade elogiaz
une e sobr , demn , viril i se recunoa te st ruin a i meticulozitatea cu care trateaz
într-însa resemnarea calm a dacilor i unele probleme de filosofie i gnoz , cu re-
dispre ul pentru moarte i pentru suferin ele ferire îndeosebi la tema timpului i a eter-
lor”. În concluzie, se adeveresc versurile lui nit ii, a Demiurgului i a Cosmogoniei. Dup
Vasile Alecsandri: „Latina gint e regin / În Mircea Eliade, Eminescu este „cel mai cultivat
ale lumii ginte mari”. poet al secolului, singurul care poate fi al -
Un alt eseu este „Eminescu, poetul nea- turat de Goethe”. Autoarea situeaz în centrul
mului român”, publicat în portughez , universului poetic eminescian tema cosmo-
Lisabona, septembrie, 1942. Mircea Eliade gonic îmbinat cu motivul Magului care
prezint , în prima parte a studiului, prin- „izbute te s domine timpul i distinge o bi-
13
valen a timpului: un timp vital ce coincide
cu timpul cosmic i un timp muritor, al uzurii,
al îmb trânirii i mor ii”. Se adevere te pro-
verbul românesc: „Ceasul umbl , love te, dar
vremea st , vremuie te”, care, în interpretarea
lui Mircea Vulc nescu, reprezint „deosebi-
rea între durata istoric (curgerea dramatic :
ceasul love te) i timpul cosmic, care st ,
vremuie te, pentru c este circular”.
Analizând cu mult agerime „Povestea
magului c tor în stele”, demonstreaz c ,
în imagina ia poetului, Magul, încarnare a
Profetului sau chiar a Demiurgului, reu te
înving i s st pâneasc timpul.
În continuare, Mircea Eliade analizeaz
partea a II-a a monografiei cu titlul „Aspecte
ale artei i ale limbajului eminescian”, în care
Rosa del Conte eviden iaz sensibilitatea
cromatic , muzicalitatea eminescian , sub-
stratul autohton al culturii lui Eminescu. Re-
cenzentul accentueaz faptul c Rosa del
Conte, spre deosebire de majoritatea criticilor
i istoricilor literari români preocupa i s
identifice influen e occidentale, are în vedere
forma ia cultural autohton a lui Eminescu:
spiritualitatea ortodox i arhaic româneas-
(bogate colec ii de c i vechi i manu-
scrise române ti) i folclorul poetic românesc.
În concluzie, Mircea Eliade men ioneaz :
„Cartea aceasta deschide atâtea noi perspec-
tive în interpretarea lui Eminescu, încât se
cere recitit i meditat pe îndelete. Geniul
lui Eminescu se reveleaz înc i mai ex-
cep ional decât îl cuno team pân acum”.
Ultimul articol despre Eminescu, cu titlul
„Deasupra tuturor gloriilor efemere...” apare
în „Revista de istorie i teorie literar ”,
Bucure ti, an XXXIII (1985), iulie-septembrie.
Ideea care se desprinde din acest articol, ca
un corolar, este c neamurile supravie uiesc
prin valorile spirituale, prin crea iile geniilor
i nicio catastrof natural sau istoric nu
poate s le distrug . „Deasupra tuturor glo-
riilor efemere i de ert ciunilor legate de pa-
timile noastre omene ti, un singur punct r -
mâne fix, necl tinat de nicio catastrof is-
toric : geniul”.
„Orice s-ar întâmpla în destinul româ-
nesc... nu va putea terge «Luceaf rul» lui
Eminescu din mintea i sufletul românilor”.
Prin Eminescu, afirm Mircea Eliade, neamul
românesc „ i-a asigurat dreptul la nemurire”.
i cât timp va exista, undeva pe lume, un
singur exemplar din poeziile lui Eminescu,
identitatea neamului nostru va fi salvat ”.
Aceea i idee au sus inut-o i unii dintre
înainta ii lui Mircea Eliade, Tudor Vianu i
George C linescu.
Prin urmare, savantul i literatul Mircea
Eliade (1907-1986), el însu i un geniu, a fost
unul din admiratorii constan i ai marelui art-
ist, demonstrând o profund cunoa tere a
operei poetului na ional Mihai Eminescu.
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Rodica Elena LUPU
Luceaf#rul poeziei rom@ne[ti
Mihai Eminescu s-a n scut
Toate popoarele î i aleg prin-
la 15 ianuarie 1850, la Ipote ti, în
tre gloriile panteonului lor na io-
jude ul Boto ani, în acel triunghi,
nal, pe aceia care le reprezint mai
dar nu al Bermudelor, ci în triun-
bine: italienii pe Dante, englezii
ghiul Boto anilor, din acel minu-
pe Shakespeare, francezii pe Vol-
nat col al României unde au v -
taire, germanii pe Goethe, ru ii
zut lumina zilei i Nicolae Iorga,
pe Pu kin. Românii îi deleag lui
i George Enescu. Luceaf rul po-
Eminescu sarcina de a-i repre-
eziei române ti a fost i prozator
zenta în fa a lumii întregi, fiindc
i jurnalist.
ei în i au dobândit în opera lui
Înainte de a- i continua stu-
con tiin a însufle itoare a trecu-
diile la Viena i Berlin, la Blaj, în
tului i a n zuin elor lor i le-au
jude ul Alba, a înv at i cel mai
inspirat încrederea deplin în pu-
mare poet român i unul dintre
terea lor de a îmbog i, prin cre-
cei mai de seam lirici ai literaturii
ie original , cultura universal .
na ionale, Mihai Eminescu. În
Eminescu nu putem în-
Transilvania, la revista enciclo-
elege bine, ca pe ni te produse
pedic i de literatur Familia,
ale culturii române ti, nici pe Xe-
una dintre cele mai valoroase pu-
nopol, nici pe Sadoveanu, nici
blica ii din a doua jum tate a se-
pe Iorga, nici pe Pârvan, nici pe
colului 19, ap rut sub condu-
Arghezi. Avântul spiritual al lui
cerea lui Iosif Vulcan, mai întâi la
Eminescu s-a propagat în ace tia
Pesta i apoi la Oradea, Mihai
i în al ii, l rgind orizontul lumii
Eminescu a debutat cu versuri
pentru noi to i. În crea ia poetic
patriotice i de dragoste. În nu-
eminescian un loc aparte îl ocu-
rul din februarie-martie al re-
poemul filozofic „Luceaf rul”,
vistei, din anul 1866, Iosif Vulcan
capodoper a poeziei noastre, în
îi schimb i numele din Emino-
care tema este tratat în spirit ro-
vici în Eminescu. Apoi, timp de
mantic, Eminescu recomandând
treisprezece ani, Eminescu a fost
ca solu ie a conflictului reîntoar-
prezent în presa literar sau poli-
cerea definitiv a geniului în lu-
tic , cu poeme, articole sau scrieri
mea lui ideal : „iar eu în lumea
epice, care îl consacr ca talent
mea m simt, nemuritor i rece”.
original, deosebit de
sensibil i profund.
Îmboln vindu-
se grav, Eminescu n-
a mai publicat decât
sporadic. Doborât
de boal , lipsit de
ajutoarele materiale
necesare, el a dus
pân la sfâr itul vie ii
o existen tragic ,
supus unor condi ii
de mizerie umilitoare.
Singurul volum,
„Poezii”, a fost tip -
rit i a ap rut în tim-
pul vie ii marelui po-
et al românilor, dar
nu reunea decât o
mic parte din crea ia
poetic eminesci-
an .
Sabin B#la[a - Eminescu Caietele manu-
scrise în care au fost p strate
numeroasele sale poeme, editate
postum, v desc aria larg a pre-
ocup rilor tematice ale „Lucea-
rului poeziei române ti”, modul
inedit de a aborda problemele,
fantezia sa bogat , înalta sa con-
tiin i scrupulozitate artistic .
Profund na ional prin izvoa-
rele ei folclorice i prin strâns
leg tur cu istoria de lupte a îna-
inta ilor, cu natura patriei, cu va-
lorile noastre culturale, crea ia lui
Eminescu exprim la un înalt
nivel de sintez artistic bog ia
sufleteasc a poporului român.
Poetul s-a format i a tr it într-
o epoc de adânci fr mânt ri so-
ciale, politice i ideologice, în
condi iile procesului de des vâr-
ire a statului na ional român, ast-
fel c , opera lui, adânc patriotic ,
relev o con tiin fr mântat de
problemele veacului s u, de aspi-
ra iile de dreptate i libertate ale
poporului nostru.
Orientarea lui Eminescu a
fost influen at de aceast situ-
ie i explic oscilarea sa între
optimism i pesimism, protest i
resemnare, în fond fiind un re-
volu ionar însufle it de idealurile
patriotice pentru care militaser
revolu ionarii pa opti ti.
Însetat de fericire, puritate,
frumuse e i omenesc, Eminescu
a realizat o adev rat monografie
liric a dragostei i a peisajului
românesc. Poetul simte o perma-
nent i irezistibil chemare a co-
drului, a apelor, a decorului str -
juit de lumina ame itoare a lunii
i de blânda adiere a vântului,
stabilind între om i natur o co-
muniune tainic i inalterabil , si-
milar aceleia existente în folclor.
Poezia este o ipostaz a mu-
zicii. Au spus-o în felul lor, printre
al ii, mai demult, Paul Verlaine,
programatic, i, mai de curând,
descriptiv, Jorge Luis Borges, iar
în lirica noastr a demonstrat-o
Mihai Eminescu: a a cum se ex-
pliciteaz în analiza structural a
unui e antion eminescian, poe-
mul „Rug ciune”, h zit cu o to-
Anul II, nr. 1(5)/2011
nalitate sacral modulat suc-
cesiv, grav luminos i solemn
„Eminescu a dat poeziei ro-
mâne ti dimensiunile care îi lip-
seau înainte. Lumea în care ne
introduce Eminescu este o lume
de mare vastitate în spa iu i în
timp i în care privirea cuget -
torului p trunde pân în puncte-
le cele mai tainuite ale sufletului
omenesc i pân în concep iile
cele mai înalte ale ra iunii.” - Tu-
dor Vianu
Eminescu a turnat „în form
nou limba veche i-n eleapt ”,
asociindu-i cu m iestrie lexicul
contemporan neologistic, confe-
rind cuvântului o for de suges-
tie pe care nici un alt scriitor ro-
mân anterior nu i-a dat-o.
Opera lui Eminescu a exer-
citat i continu s exercite o in-
fluen covâr itoare asupra dez-
volt rii poeziei române ti, a fost
tradus în peste treizeci de limbi
i comentat în peste cincizeci
de studii monografice, poezia
eminescian a ajuns s fie cu-
noscut pe toate continentele.
Manuscrisele poetului Mihai
Eminescu, 46 de volume, aproxi-
mativ 14.000 de file, au fost d -
ruite Academiei Române de c tre
Titu Maiorescu
Nedrept it în timpul scurtei
sale vie i, de numai treizeci i
nou de ani, i neîn eles de ofici-
alitatea contemporan lui, Emi-
nescu este cinstit ast zi ca unul
dintre cei mai de seam reprezen-
tan i ai culturii poporului român.
Academia Român l-a ales mem-
bru post-mortem.
„A fost o dat ca-n pove ti, /
A fost ca niciodat …”. Dar „El
n-a plecat din parte-n alt parte/
i n-a fugit din Ia i la Bucure ti,/
Ci-n largul suferin ei omene ti/
Ori, mai adânc, în propria sa
Anul II, nr. 1(5)/2011
Al. Florin }ENE
S-a \nfiin]at prima bibliotec# privat#
din Banat a Ligii Scriitorilor Rom@ni
La ini iativa Societ ii literar-
artistic „Sorin Titel” din Banat,
condus de scriitorul Nicolae
Danciu Petniceanu, membru al
Ligi Scriitorilor, filiala Banat, în
colaborare cu scriitorul Al. Florin
ene, pre edintele Ligii Scriito-
rilor Români, a luat fiin prima
bibliotec privat din Banat, sub
genericul CASA C I - CASA
DARIA, în localitatea Mehadia,
strada P durii, nr.389, jud. Cara -
Severin, unde se afl castrul Pra-
etorium, la 29 km distan de Or-
ova i 80 de km de Caransebe .
La inaugurarea bibliotecii au
participat: primarul localit ii,
Iancu Panduru, i un num r im-
portant invita i din Timi oara,
Cluj-Napoca, Re a, participan i
din Mehadia i localit ile limi-
trofe, inclusiv dr.Alexandru Ne-
moianu, din Jackson, Michigan,
USA, care a spus: „Ace ti copii
moarte,/ Se scufunda s ne
aduc ve ti/ i piatr la altarul
Marii Arte”.
Noi, românii, ne-am obi nuit
-l purt m pe Eminescu cu noi
în toate împrejur rile de excep ie
ca pe un reper ideal. De i este
scut iarna, zilele de cincispre-
zece ianuarie ale fiec rui an se
înc lzesc sub respira ia geniului
u, apoi vara, când a murit, zilele
de 15 iunie devin pline de r coa-
rea tinere ii sale.
Român de tip carpin, Emines-
cu era dintre aceia care, tr ind în
preajma mun ilor, - mai cu seam
în Ardeal i Moldova de sus -
sub greaua coroan habsbur-
gic , cresc mai vânjo i i mai
aprigi, i arat pentru încerc rile
de smulgere a lor din p mântul
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
prezen i aici vor putea povesti
copiilor lor despre inaugurarea
Bibliotecii i astfel va intra în me-
moria colectiv a comunit ii i
prin aceasta în ve nicie”.
Biblioteca î i propune s de-
serveasc în mod gratuit cititorii,
de orice vârst , cu osebire copii
din familiile nevoia e.
Pân în prezent la constitu-
irea fondului de carte au contri-
buit numeroase personalit i din
domeniul culturii i artei, membri
Ligi Scriitorilor i ai Uniuni Scri-
itorilor. Enumer m câ iva dintre
ace tia: Lica Vo tinaru, din Timi-
oara, scriitorul Ion Marin Alm -
jan, din Timi oara, scriitorul Du-
mitru Velea, din Petro ani, prof.
Ion Ciorobar , din Lugoj, zia-
ristul Doru Dinu Gl van, redac-
tor ef al Radioului din Re a,
Ion Velica, din Petro ani, doctor
str bun lungi r cini firoase,
asemeni acelora ce apele curg -
toare descoper în malurile cu
copaci b trâni. El avea ca atare
un suflet etic, sim itor la toate
ideile i sentimentele, care, alc -
tuind tradi ia unei societ i, sunt
ca grinzile afumate ce sus in aco-
Cristina Oprea - Armonii de toamn
Carmen Nemoianu, din Timi-
oara, prof. Eva Gavrilescu,
scriitorul Al. Florin ene, Petre
Birou, din Hunedoara, dr. Ionu
ene, Petre Petria,din Rm.
Vâlcea, Constantin Toni Dâr u,
din Ia i, etc.
Ac iunea de strângere de
i continu prin filialele Ligii
Scriitorilor.
În programul de perspectiv
a Ligi Scriitorilor este prev zut
ca în anul 2011 s se înfiin eze
un lan de astfel de biblioteci în
localit ile mai izolate de pe teri-
toriul rii i în comunit ile ro-
mâne ti mai numeroase de pe ma-
pamond.La aceast ac iune vor
contribui membrii filialelor noas-
tre. Tot în acest context, la propu-
nerea medicilor-scriitori, membri
ai Ligi Scriitorilor, care au cabi-
nete particulare începând din
peri ul unei case, nefiind lipsit
totodat de viziunea unui viitor
mai drept. „Eminescu e sinteza
sufletului românesc din vremea
netulbure”, cum bine spune Ni-
colae Iorga.
Omul Eminescu aducea cu el
din adâncul genera iilor care se
15
acest an, membrii organiza iei
noastre vor beneficia de consul-
ta ii gratuite.
Trebuie men ionat c scri-
itorul Nicolae Danciu Petni-
ceanu editeaz periodicul social-
cultural „Vestea”, în care se pro-
moveaz crea iile literare ale
membrilor Ligii Scriitorilor. Prin
acest mod, scriitorii clujeni sunt
cunoscu i i în acea zon de ar .
În trimestrul unu din acest an va
ap rea o nou revist , sub egida
Ligii Scriitorilor Români, coordo-
nat de Nicolae Danciu Petni-
ceanu i Al. Florin ene, care
se dore te s fie, în condi iile fe-
nomenului de globalizare, un te-
zaur sau „lad de zestre“ a spiri-
tualit i române ti din toate tim-
purile.
Al. Florin ENE,
Pre edintele Ligii Scriitorilor
Români
succed ceva foarte vast i foarte
adânc. Iar locul unde se n scuse
îi d dea din cet ile i bisericile
sale un sentiment istoric, de lungi
înf ri seculare. Un om ca el îl
vom avea din nou numai când
peste o epoc limpede va domina
o minte înalt , având curajul de
a r mâne sus pe pisc orice ape
înv lm ite s-ar abate la picioa-
rele muntelui.
De dincolo de calendar, ano-
timpuri i vârste, Eminescu este
steaua noastr solar . Sub abu-
rul versurilor eminesciene, totul
arat mai nobil, mai sincer i mai
frumos; îl caut poe ii i îl iubesc
îndr gosti ii de pretutindeni, na-
tura fream „la mijloc de codru
des” sau pe „lacul codrilor al-
bastru” i se limpezesc a trii i
„scap ”, copiii se copil resc i
trânii se în elep esc.
16
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Poate c nu vom ti niciodat cine suntem
prin plecare...
Priveam pietrele rotunjite de
la mal... Câteodat într-o îngr -
dire anost , alt dat într-o
singur tate cer ind parc aten ia
poetului. M-am aplecat i am luat
o piatr dintre scoicile risipite pe
mal. Alb sidefiu peticit cu nuan a
nisipului dar i cu acel adânc
azuriu din cioburile scoicilor din
jur... Privesc acest rotund tainic
al pietrei din mâna mea i m gân-
desc cât adânc sau înalt, cât întu-
neric sau lumin , cât furtun sau
cât pace în acela i timp pot s -
lui în el? Cât istorie? În ea
este urma cutremurului care a
smuls-o din stânc , este furia va-
lului care a întors-o pe toate p r-
ile, este tenacitatea apei care a
lefuit-o timp de sute de ani, este
lumina care a poposit peste ea în
peregrin rile ei de pe o plaj pe
alta, este sumedenia de scoici
zdrobite de ea, este privirea... M
gândesc câte priviri s-au culcat
pe suprafa a ei în chemarea unui
frumos stratificat în conturul ei...
Câte priviri, atâtea forme, câte
inimi, atâtea sim iri...
Eduard Iacob-Spãtaru
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Poetul [i marea...
s tim ce gol am l sat în urma noastr ,
Poate c undeva, într-una
din falezele Pacificului, mai exist
locul gol, o form l sat de des-
prinderea pietrei din mâna
mea. Poate c undeva, în forma
pietrei din mâna mea, în culoare
sau dincolo de forma i culoare,
într-un adânc mai adânc decât
adâncul însu i, un sentiment pie-
trificat poart nostalgia locului
gol l sat în urm , al stâncii din
care s-a desprins. Hmm... M
gândesc c un altfel de plin tate,
o plin tate par , s-a întrupat în
golul l sat în urm i in ceea ce a
mas din piatra desprins . Cine
tie cât din nisipul plajei îi apar-
ine? Îmi pare c aud un strig t,
de undeva din adâncul pietrei
din mâna mea. Poate c strig tul
pietrei des rate din mâna mea
doar eu îl pot auzi. Sau poate este
chiar strig tul meu, strig tul îm-
br rii mele cu dep rtarea.
Poate c umerii obosi i de singu-
tate ai poetului poart înc du-
rerea nostalgiei dup locul gol
creat cândva, prin ruperea mea
din Eden.
Poate c rotundul pie-
trei din mâna mea este doar
un pas al trecerii în altce-
va împreun cu travaliul
ut rii de sine. Dac a
locui în inima pietrei din
mâna mea, pe unde mi-a
uta împlinirea ori în-
toarcerea la r cini? S
fie ceva din nisipul de
lâng mine o parte din ce
am fost? S fie piatra în-
tu at în zidirea altcui-
va o parte din mine?
Privind piatra din
mâna mea, plimbându-mi
palma peste ovalul ei mul-
ticolor, gândul m duce la
propriul meu destin, o
ecua ie cu miriadele-i de necu-
noscute... Fa a lin a pietrei din
mâna mea a fost cândva l untrul
unei stânci cu mult mai mari.
Privirea mea odihnind pe ro-
tundul ei este de fapt privirea
într-un adânc de demult (!!!) Ce
tain binecuvântat !
Poate c , într-un adânc lipsit
de ideea de spa iu, destinul meu
i al pietrei se întretaie într-o
stelar simfonie a trecerii, a mu-
ririi în altceva, ca într-o continu-
itate din care ideea de cronologie
este de nedescifrat.
Poate c nu vom ti niciodat
cine suntem f s tim ce gol
am l sat în urma noastr , prin
plecare... Aici cred sau cel pu in
poetul din mine crede c destinul
meu i al pietrei din mâna mea se
despart. Da, suntem cu to ii, ase-
menea pietrei rotunde din mâna
mea, desprin i dintr-o stânc cu
mult mai mare. A noastr este
etern ! Prin c derea noastr ,
prin mu tura în fructul oprit,
noi am l sat un gol infinit în eter-
nitate. Suflarea lui Dumnezeu,
adânc în fiin a noastr a devenit
un dor pietrificat dup ceea ce
am fost i nu mai suntem. Doar
inima înviorat de chemarea Lui
ne va duce pe drumul unei în-
toarceri minunate, la Stânca în
care am fost meni i s fim în ve -
nicie. Este de asemenea o întoar-
cere minunat în noi în ine, prin
trezirea dorului acela pietrificat,
dup ceea ce am fost rândui i s
fim.
Adev rat, furtunile, seismele,
valurile care au trecut peste noi
în umblarea noastr terestr au
sat pu in în noi, chiar foarte
pu in, care s semene cu ceea ce
am fost înaintea c derii. O parte
din noi poate fi în nisipul cine
Anul II, nr. 1(5)/2011
tie c rei plaje... Vântul ne-a dus
pe unde nu voiam s fim, apele
ne-au lefuit în ceva ce nu vrem
fim, un zidar f scrupule ne
cimenteaz într-o zidire care nu
este a noastr ...
Dac ar fi ca piatra din mâna
mea s i g seasc adev rata
identitate, ar fi trebuit s existe
un ceva scris, un reper or reg -
sirea identit ii ar fi imposibil ...
Poate c piatra din mâna mea, mai
mic acum decât un ou de vrabie,
a fost cândva o stânc în sine.
Cine va ti?
Eu tiu locul din care m-am
desprins! Îl simt în plânsul rugi-
lor mele, în privirea avid de su-
blim, în mintea mea c ut toare
de absolut, în inima mea, în cum-
na ei trudind la fântâna iu-
birii. Simt locul din care am plecat
prin imensitatea crucii care a pus
la r scruce puterea mea de a
alege, prin infinitul sfârtecat de
cuiele crucii, prin lumina cea d -
toare de pace, neînc put chiar
de toate oceanele viselor ome-
ne ti. Locul gol pl tit cu ceea ce
mintea omeneasc nu poate cu-
prinde, îmi strig o identitate a
rei m re ie poate surzi univer-
sul. i, nu precum piatra din
mâna mea, eu devin parte dintr-
o zidire divin înspre care fiin a
mea, pân la ultima fibr , tânje te.
Câteodat , poetul ascuns
adânc în nelini tea mea, prive te
pietrele i inima lui înfiripat de
dor deschide c tu ele cu care a
fost legat statuia unui sublim
înc nedescoperit. Da, exist un
strig t în pietre, câteodat al meu,
câteodat al vreunui sculptor
strigând statuii din adânc s vor-
beasc ...
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Daniel DEJANU
George Baciu – purt#tor de tainice „G@nduri
de la marginea lumii”
Profesorul G. Baciu mi-a oferit recent o
bijuterie de carte, botezat semnificativ:
„Gânduri de la Marginea Lumii” (Ed.
Rotarexim, Rm. Vâlcea, 2010).
Cu emo ie deschid „Gândurile…” teme-
rarului poet i pornesc lectura de la afirma iile
autorizate, elogioase, ale d-lui acad. Gh.
un, din care redau, selectiv, câteva idei
semnificative: „c ci poet e Baciul domni an
(...) solemn i turlubatic, îl prinde pe Emi-
nescu de bra , zâmbindu-i complice (...), îi
face o plec ciune de menestrel arhaic lui
Nichita (...) i cu inima la vedere (...) se
pierde apoi printre mestecenii Sentimen-
taliei, ara de el zidit i deocamdat numai
de el tiut , întins pân la marginea
lumii…” (Desinvolt i temerar poetul, p.5).
Mi-am zis: iat o excelent imagine creat
poetului de la Domne ti, pe care o merit cu
prisosin ! Cu generozitate, d-l Baciu ne
cheam i pe noi, cititorii, s -i cunoa tem
„ ara de el zidit i numai de el tiut ”, dar
ternut metaforic pe file de carte.
Dup lectur , în eleg c „Marginea Lumii”
înseamn pentru G. Baciu acel „spa iu mio-
ritic” mirific sc ldat de apele legendarului
Râu al Doamnei, acel „peisaj-cuib” de care
creatorul î i aminte te cu nostalgie „cum ma-
ma îl îmbiserica în fiecare diminea când,
supus de mizeria social, se umplea de dul-
cea a dezn dejdii sfin indu-se în eternitatea
casei, ce purta în ea tot satul.” (p.6).
„Gândurile...” poetului domni an (eu
l-a numi poet st ni an, deoarece s-a n scut
la St ne ti) mi-a stârnit curiozitatea i m-a
determinat s studiez cu mai mult aten ie
didactic „mirifica zidire”, construit pe trei
cicluri poematice importante: 1. Gânduri de
la marginea lumii ( 22 de poeme în proz ), 2.
Lieduri (19 lieduri i 32 de poezii apropiate
de tematica liedurilor) i 3. Cioburi de mine
(40 de poezii de o deosebit fine e artistic).
Lucrarea se încheie cu un scurt poem afo-
ristic, sugestiv intitulat „Gânduri de luat
aminte”, prin care cheam la în elepciune
spiritual spre central lumii. Printr-o butad
spune c opera „Baciului” se deschide i
se închide cu „Gânduri...” Gândurile de în-
ceput reprezint un original concept de „ars
poetica” bacian , iar Gândurile de final aduc
un mesaj de vindecare a r nilor deschise de
ra iune, prin „rug ciune rostit c tre ge-
nunchi, nu c tre inim ” (p.126). A adar, po-
etul n-a vrut numai „s acopere petecul de
hârtie cu o frumuse e nou ” (vorba lui Ar-
ghezi), ci chiar i-a propus s ne pun pe
gânduri... El ofer un material bogat i divers,
o tematic privind via a i condi ia uman
actual , care incit spiritele. Impune un stil
de medita ie filozofic , o gândire metaforic ,
pe care pu ini dintre noi o în elegem, dar ne
atrage prin construc ia liric . Dotate cu mo-
tive i simboluri de o frumuse e deosebit ,
poemele baciene au substan a poetic ex-
tras parc din „esen a poeziei eminesci-
ene”. „La bra cu Eminescu ”, în ara Poeziei
Române ti! Ce poate fi mai frumos i mai
nobil pentru Baciul domni an! A a cum pre-
ciza acad. Gh. P un, „îl prinde pe Eminescu
de bra ” i bate la poarta lumii de elit „ce
gânde te în versuri”. „Sentimentalia de la
Marginea Lumii” ni-l dezv luie pe George
Baciu suferind de boala poeziei, ca efect al
unei emula ii de care suferea i „blândul Lu-
ceaf r”, când se lansa pe bolta crea iei: i
de-aceea beau paharul poeziei înfocate /
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntreb ri ne-
dezlegate...” (Mortua est). E adev rat c G.
Baciu î i pune multe întreb ri „nedezlegate”,
deoarece se zbate într-o lume „unde gându-
rile m luiesc pe trotuare de p reri, iar
singur tatea are sângele-n gât” (Despre
mine, p. 7). Chiar din primul poem, care d i
titlul c ii, constat m gravitatea discursului
17
liric, concep ia poetului despre crea ie i cre-
ator, într-o lume „lehuz , c reia avorturile
i-au scurs sângele cald, saliva i sudoarea”
(p. 6) iar în poemul „Despre mine” î i exprim
nelini tea c „sim urile zorn ie pe clavia-
tura plictisului”. Lumea în care tr ie te po-
etul este o lume a „suferin ei t cute” i „nu
apar ine lucrurilor, ci sensului lucrurilor”
(p.7).
Poemele sale sunt rezultatul unei expe-
rien e individuale i colective de via , au
valoare aforistic , de cunoa tere i uneori
de sentin moral . Morala poetului este
practic i se bazeaz pe faptul c în via
„numai r cina conteaz , fiindc ea
leag diversitatea în unitate (...) i leag
oamenii într-un templu” (p. 7). „A tr i în-
seamn a te construi în templu pe obsesia
asasinat a faptei ” (p. 25), subliniaz poetul
într-un alt poem, ca un leitmotiv stimulativ
de înnobilare a vie ii. De fapt aceasta este i
filozofia vie ii omului din popor, de a face
ceva trainic în via . În actul s u de crea ie,
gândurile poetului îi „zorn ie asemenea ni-
sipurilor printre oseminte”, pentru a con-
tribui la o lume mai bun . Concluzia este sur-
prinz tor de pesimist : „Ea nu ia fiin de-
cât în copiii nen scu i i în rostul lucru-
rilor împlinite” (p. 6). Speran a îns nu
moare niciodat , poetul îndemnând la „cu-
minecarea” divin : „În cuminecarea Ta,
Doamne, c ci de nu ne-ai fi ziu , restri tea
din cucuvea, cu siguran ne-ar destrupa...
Ne-ar destrupa...” (p. 6). Prin repeti ie, poetul
subliniaz faptul c , f divinitate, infernal
vie ii materiale, ar fi dramatic. În viziunea
poetului, via a spiritual intens ar fi salvarea
pentru omenire. Asemenea gândire poetic
ne c uze te i în celelalte poeme sugestiv
intitulate „Despre fericire”, „Despre iu-
bire”, „Varia iuni de ocazie”, „Cioburi de
iubire” etc., toate punând în mi care „un
uria angrenaj cosmic”. Prezentate într-o
form liric eliberat de orice constrângere,
poemele baciene dau frâu liber imagina iei
cititorului, oferind diverse situa ii de medi-
ta ie profund asupra existen ei umane.
Pentru a dep i „deficitul unei civiliza ii”,
din acest univers controversat, poetul ob-
serv totu i c prin iubire divin „oamenii
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
sunt ferestre de lut pe care Dumnezeu le
deschide diminea a zâmbind” (Înserarea din
mine, p. 27). Din aceast metafor personi-
ficat în elegem frumuse ea imaginii artistice,
care deschide noi perspective asupra rostu-
rilor lumii si asupra adâncirii sufletului ome-
nesc. Poetul folose te i o admirabil antitez
dintre „înserarea din mine”, care produce
plictiseal i „goliciunea destinului”, în
opozi ie cu optimismul din finalul poemului,
când divinitatea, generoas , zâmbitoare,
„deschide diminea a” oamenilor.
În poemul „Despre fericire”, poetul este
nelini tit când vede „fericirea r cindu-
se” i încearc s o trateze „ca pe o proble-
” filozofic . În elegând „neputin a uma-
”, concluzia nu poate fi decât trist :
„Când credem c am tr it, ultima fil a ca-
priciilor min ii ne roste te arta de a putrezi.
Ferici i aceia descompu i în muguri de
sim uri !” (p. 11).
Sentimentul numit iubire este elogiat în
poemul „Despre iubire”, autorul venind i
cu o defini ie original: „Iubirea înseamn
supunere fa de inim . Asemenea pietrei,
supus nu pietrelor, ci templului” (p.12).
adar, în concep ia poetului, iubirea este o
binecuvântare divin , ce înnobileaz via a,
în comuniune cu femeia. Aceasta este ideea
care se desprinde i din poemul „Femeia,
viciu al în elepciunii” (p.17), în care „Ea,
femeia” apare ca o simbioz de echilibru în
central universului: „E ca p mântul cu care
se joac Dumnezeu când plânge de triste e”
(p. 18). Compara ia sugereaz pozi ia femeii
în central lumii, a a cum p mântul este în
central universului. De aceea, femeia „eterna
poveste” reprezint „obsesie” pentru G.
Baciu, „singurul viciu prin care te înal i în
în elepciune”. F Ea via a n-are niciun
sens, „ar fi un ir de tr iri pierdute”, ba
chiar un dezastru pentru istorie. „Femeii îi
dator m mai mult pentru în elegerea lumii,
decât savan ilor”, precizeaz scriitorul, re-
flectând asupra rolului Ei în cultur , de i o
consider „un fruct al viciului”. „Jefuit de
obsesia femeii”, poetul tr ie te uneori i
„vreme de eternitate” sub imperiul iubirii
profunde.
Trebuia s scrie i un poem care s -i tr -
deze profesia, nobila meserie de dasc l. Poe-
mul se nume te „Lec ie despre mine” (p.14),
în care d anumite lec ii de filozofie, privind
teoria contrariilor. Am re inut în mod deosebit
formul ri educative aforistice, demne de me-
morat: „Dumnezeu a creat lumea fiindc o
sim ea în inim . i a f cut din poporul s u
un imn” (p. 15). Frumos, spus, bine gândit!
Asemenea cuget ri î i mângâie sufletul!
Pentru a releva „O alt logic ” (p. 19) a
celor r i, „împodobi i cu putreziciune, mân-
dri i g uno i”, a lichelelor societ ii, care
„î i exileaz imperiul în t cerea copacului
ce- i pl de te floarea”, poetul G. Baciu
aduce în aten ia cititorilor portretul g unos
al „domnului Activist” care „sufer de r ni
intelectuale”, dar î i continu i azi „ritu-
alul de a parveni”, cer ind în limbajul lui de
lemn, „zgâriat de duhoare” un loc favorabil
în ierarhia social. În mod direct i dur, poetul
zvr tit înfiereaz putreziciunea limbajului
i „gâfâiala de cuvinte” a tuturor activi tilor
corup i de ast zi, care promoveaz „li-
cheaua în vârful ierarhiei” prin slug rnicie,
prin „gudurare al ptat de incultur ”.
adar, analizând primele poeme ale c r-
ii, constat m c „Baciul domni an” are o
gândire profund , mereu vie i incitant , „cu
inima la vedere” i o construc ie artistic
original , foarte apropiat de arta poetic a
marelui Nichita St nescu. Ca i la Nichita,
întâlnim unele construc ii indescifrabile
pentru cititorul de rând, dar frumoase, chiar
re e prin spontaneitate i ermetism.
Potrivit firii lui i, mai ales, forma iei profe-
sionale, bazat i pe argument istorice, George
Baciu gânde te poetic istoria contemporan .
Închipuirea lui se mi în voie, zboar prin
universal uman, de la p mânt la cer, de la
viciu la în elepciune i g se te prilej de emo ii
poetice i de medita ie: „Dincolo de argu-
ment e via a, singura întâmplare nea tep-
tat ce ne tasteaz biografia într-un e-mail
cu preten ii de istorie uman ” (Varia iuni
de ocazie, p.13).
Iat , G. Baciu este surprinz tor de mo-
dern în judec ile sale estetice, pe care le
roste te cu competen didactic . Prin
„Gândurile...” sale, adev rate leacuri de
iubire pentru suflet, poetul adopt figura de
misionar, a c rei datorie este de a umaniza
„pustia”, de a face compatibil absolutul
perfec iunii morale cu puterea cuvântului…
Lieduri - vers [i armonie
În partea a doua a c ii „Gânduri de la
Marginea Lumii”, poetul George Baciu î i
concentreaz imagina ia creatoare într-un
miraj de perle, de un „dumnezeiesc dresaj”
tre tainele lumii. Î i caut drumul prin
„Lieduri” i poezii, sensibile buc i de suflet
prinse cu sinceritate în versuri armonizate
cu tr irile cele mai profunde ale poetului. În
cele nou sprezece Lieduri întâlnim cele mai
delicate nuan e ale gândirii i ale sim irii,
exprimate prin versuri libere, de o muzicalitate
deosebit . Limba român cea curat , vie, se
afl la ea acas i legile ei dezvolt cugetarea
prin procedee artistice i simboluri deosebite.
Iubirea pentru fiin a drag , cheam
Anul II, nr. 1(5)/2011
necontenit prezen a naturii, participarea ei
la fr mânt rile celor îndr gosti i: „în fiecare
diminea , ochii t i c prui,/ ascun i în
picuri verzi,/ înmuguresc deasupra cerului/
uat în portretul r ritului” (Lieduri I, p.
34). Eul liric introspecteaz propriile sale st ri
suflete ti, prin imagini artistice încânt toare:
„M-am strivit de lacrima ta,/ mi-am mân-
gâiat nisipul/ din pustiul tâmplei/ în clipele
atârnate în copaci/ i m-am mutat pe strada/
cu ochi mari de piatr ,/ gustându-m cu
tine ” (Lieduri, XIX, p. 52) În aceste versuri
apare imaginea poetului strivit de lacrima
iubirii, metafor care impresioneaz i care
relev o gândire poetic profund . Meta-
forele „pustiul tâmplei”, „strada cu ochi
mari de piatr ” i altele ofer o larg des-
chidere în universul inepuizabil al imagina iei
i pot fi interpretate în diverse feluri. Versi-
fica ia liber , neîncorsetat în anumite tipare,
se armonizeaz foarte pl cut cu muzicalitatea
interioar a limbajului, iar sensibilitatea po-
etului constituie adev ratul izvor al liricii
liedurilor baciene. Ca i în alte poeme, în
„Lieduri”, George Baciu se bazeaz pe afo-
risme lirice, originale cuget ri exprimate într-
o form concis i expresiv , cuprinzând ade-
ruri morale sau filozofice.
Dintre poeziile celui de-al doilea ciclu,
amintesc poezia „Prezent” care re ine aten ia
printr-o anumit rigoare în con inut i form ,
prin concentrarea ideilor poetice. Vorbind în
numele s u, eul liric exprim viziuni, senti-
mente i aspira ii intime, într-o comunicare
cu lumea, cu faptele i cu istoria: „între noi
faptele / i pleoapa c zut a istoriei/ peste
mâinile întinse/ c utând drumul” (Prezent,
p. 56). Poetul caut s impun vestigiile isto-
riei prin ruinele prezentului. Folose te verbul
la timpul prezent al indicativului, o form vie
de ac iune, care desemneaz faptele în des-
urarea lor actual (ex. caut , alung m, ne
mângâiem, î i desface).
Sentimentul general este de suferin chi-
nuitoare în c utarea tainelor lumii prin ac i-
une i exprimare deschis , curajoas : „ge-
nunchii strivi i/ de t cerea pietrelor/ cu ca-
re alung m cuvintele/ muceg ite pe buze”
(p. 56). Poetul domni an i-a luat ca model
pe Lucian Blaga, care spunea c poetul poate
fi comparat cu „un donator de sânge la spi-
talul cuvintelor”, iar prin poezie contribuie
la vindecarea limbii române. Vorbind despre
„limba însângerat de istorie”, Nichita St -
nescu f cea un apel patetic la confra ii s i:
„Copii ai poeziei, mai vie este limba
noastr , numele ei este numele întregului
popor, via a ei este destinul poporului. Pot-
covi i-o cu potcoave de aur!” În spiritual
celor doi mari înainta i, pentru vindecarea
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
de „buruiana s lbatic ”, ce n de te as-
zi tot mai insistent peste holda de aur a
limbii române, i G. Baciu propune c utarea
„memoriei în sensul gramaticii”, pentru
valorificarea tezaurului de limb mo tenit.
Prin simboluri semnificative, poetul spore te
misterul prin imaginea „nop ii” care „î i
frânge gâtul/ lefuind isteria gesturilor/ cu
care ne mângâiem trecerea” (strofa d). Pro-
babil c este vorba de „gesturi” m re e cu
care noi, ca popor, ne putem mândri în tre-
cerea noastr prin istorie, dar „isteria” cu care
ne l ud m d uneaz pentru s tatea na iei
noastre.
Impresia final a poetului este „insupor-
tabil ”: „c fiecare sânge/ î i desface în-
cheieturile/ pân la lacrimi ” (strofa e.).
Nu tiu ce în eleg cititorii, dar eu remarc tris-
te ea poetului c „PREZENTUL” nu se poate
mândri cu realiz ri, ci r mâne s rac în „fapte”
i „gesturi” m re e. A adar, în poezia „Pre-
zent”, George Baciu realizeaz o excelent
demonstra ie de integrare a unor idei de suflet
i de via , într-o es tur liric modern , pro-
pus judec ii estetice i literare. Remarc m
metafore de mare for sugestiv („pleoapa
istoriei”, „cuvinte muceg ite”, „t cerea
pietrelor”, „ultima draperie” etc.), precum
i cuvintele cheie, folosite ca simboluri
poetice (faptele, drumul, memoria, trecerea,
sânge, lacrimi). Folosind o expresie a marelui
filolog-estetician T. Vianu, putem spune c
i poetului domni an „îi place s azvârle o
dantel de forme pl smuite cu libertate”
de gândire…
George Baciu vine i cu o noutate în a e-
zarea poeziei în pagin , grupând strofele i
identificându-le cu litere în ordinea alfabe-
tic : a, b, c, d, e. Strofa a. este format dintr-
o singur propozi ie dezvoltat în patru rân-
duri, dar eliptic de predicat. Sugereaz co-
muniunea „faptelor” cu „istoria” în c u-
tarea „drumului” prezent. În strofa b. întâl-
nim verbul „caut ”, la timpul prezent, sin-
gurul predicat din strof , care reprezint
cheia demersului poetic. Folose te pu ine
predicate, toate la timpul prezent, tocmai
pentru a sugera lipsa de ac iune din socie-
tatea noastr contemporan .
Nu ne-am propus s dezleg m toate
misterele poeziei pentru c sigur nu vom
reu i. De aceea, încheiem cu spusele poe-
tului-filozof L. Blaga: „în fa a unui adev rat
mister, datoria noastr nu este s -l l murim,
ci s -l adâncim a a de mult încât s -l pre-
facem într-un mister i mai mare” (L. Blaga,
„Pietre pentru templul meu”). Probabil c
acesta este i elul poetului George Baciu,
de a adânci i mai mult „misterul” poeziei
sale. S -l ajute Dumnezeu!
19
dragostea curat i sincer , dragostea di-
Domne[te-m#, Doamne! vin , îi va aduce creatorului lini tea
de George Baciu sufleteasc , împlinirea aspira iilor „c-un alt
adev r”, în ându-i sufletul i acceptând
(comentariu literar) orice sacrificiu pentru art : „ i cru vioara
din sufletul ei”. Ce poate fi mai în tor decât
dore ti ca sufletul iubitei s fie în armonie
Una dintre crea iile de suflet ale poetului
i s cânte chiar de bucurie, de i plata artis-
George Baciu este, f îndoial , poemul cu
tului, a partenerului de via poate fi dure-
nume divin „Domne te-m , Doamne !” din
roas : „ Arunc pe mas din oasele mele”...
ciclul „Cioburi de mine” ( G. Baciu - „Gân-
Ca i la Eminescu, apare în poezia
duri de la Marginea Lumii”, Ed. Rotarexim,
„Domne te-m , Doamne!” motivul roman-
Rm. Vâlcea, 2010 ).
tic al „florii albastre”, ca simbol al iubirii
„Domne te-m , Doamne, c-un suflet de fat ,
sincere pentru „un suflet de fat ”, ca ideal
Domne te-m , Doamne, cu iarba de m r,
de puritate i armonie spiritual . În crea ia
Mai pune un cântec pe foaia de plat
poetului domni an „floarea albastr ”
i floarea albastr ascunde-i-o-n p r.
reprezint metaforic via a, pe care i-o dore te
tr it în cadrul mirific din livezile înrourate
Domne te-m , Doamne, c-un alt cer de stele,
cu „iarb de m r i miei , al turi de fat i
Domne te-m , Doamne, cu iarba din miei,
floarea de m r ”.
Arunc pe mas din oasele mele
În versuri cu sonorit i de cântec i vioar ,
i cru vioara din sufletul ei.
„albastrul” simbolizeaz înaltul cerului i
infinitul, iar „floarea” înseamn via a, fiin a
Domne te-m , Doamne, cu trei sau cu nou ,
iubit , purt toarea dorin elor cople ite de
Domne te-m , Doamne, c-un alt adev r,
vr ji divine din peisajul-cuib domni an.
Dar las -m singur în boaba de rou ,
Poetul realizeaz imagini de o remarcabil
Al turi de fat i floarea de m r.
frumuse e, prin expresii metaforice originale:
Este un poem original din gândirea i
„suflet de fat ”,„iarba de m r”, „floarea
sim irea poetului n scut la St ne ti i adoptat
albastr ”, „boaba de rou ” i altele. În ver-
cu bra ele deschise de comuna Domne ti,
suri lungi, de unsprezece i dou sprezece
unde s-a integrat profund în noul peisaj-cuib
silabe, grupate în catrene, poetul creeaz o
domni an. Din „cioburi de iubire” se des-
atmosfer solemn , sugerat de metrica
prinde divin un strig t fl mând de iubire, o
poeziei i de ondularea cuvintelor în ritm
rug adresat Divinit ii în semn de bine-
amfibrahic i rime încruci ate. Întreaga com-
cuvântare.
pozi ie creeaz o stare de armonie i de ilu-
Titlul este o formul original , imperativ ,
minare în dragoste, o anumit solemnitate în
„Domne te-m , Doamne!”, expresie sino-
exprimarea sentimentelor. Simbolurile nume-
nim cu patetic rug ciune cre tin , de înno-
rice „cu trei sau cu nou ” nu sunt folosite
bilare i împlinire spiritual . Se remarc sim-
doar formal, pentru a împerechea versurile
plitatea i claritatea expresiei artistice, prin
cu metafora „boaba de rou ”, ci reprezint
îmbinarea formei verbale imperative „dom-
simboluri care trezesc în mintea cititorului
ne te-m !” (un verb, nu întâmpl tor, din fa-
rela ii i reprezent ri mitologice.
milia lexical a substantivului propriu Dom-
Frumuse ea poeziei nu const numai în
ne ti), la care se adaug vocativul arhaic
haina ei de imagini artistice. Ofer i o
cre tin „Doamne”, formul de adresare cre -
deschidere mult mai profund asupra
tin-ortodox , repetat , care contribuie la în-
raporturilor lumii sau asupra adâncirii
rirea i adâncirea sentimentelor exprimate.
sufletului uman.
Întreaga expresie creeaz sentimentul
Mijloacele artistice tr iesc nu numai prin
comunic rii apropiate cu divinitatea, familiar
for a de sugestie, ci i prin muzicalitatea lim-
i sfânt poetului înc din copil rie, „în eter-
bajului ales, prin care metaforele i simbo-
nitatea casei” p rinte ti. Semnifica ia titlului
lurile devin mai accesibile pentru cititori.
reluat ca un leitmotiv în fiecare strof de câte
Dorin a poetului de a fi l sat singur „în
dou ori, la începutul versurilor, poate fi
boaba de rou / Al turi de fat i floarea
interpretat ca o expresie a bucuriei i re-
de m r” sugereaz iubirea curat, limpede „ca
cuno tin ei înnobilate de ocrotirea divin .
boaba de rou ”, regeneratoare i luminoas
Fericirea c tre care tânje te eul liric presu-
la care ajunge numai cu sprijinul divinit ii.
pune împlinirea aspira iilor „c-un alt cer de
Concluzia întregului discurs liric este c
stele”, cu o iubire pur , unic „c-un suflet
doar iubirea înnobileaz sufletul uman.
de fat ”, pe care numai Dumnezeu i-o poate
Dac marele Eminescu ne-a s dit eter-
aduce în via a sa. Pentru aceast iubire, pur-
nitatea cu Luceferi, cu tei i cu plopi, Bardul
tând semnul „florii albastre”, poetul este
de la Domne ti, „zâmbindu-i complice” i
dispus la ac iune suprem , la acte artistice,
la bra cu el, iat , ne înnobileaz via a cu
în care s i exprime dorin ele inimii: „Mai
„cioburi de iubire” i „Gânduri... ” binecu-
pune un cântec pe foaia de plat ”. Numai
vântate de Dumnezeu !
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Emil BUCURE{TEANU
Printre z gazurile pe care le-a rupt Revo-
lu ia din Decembrie 1989, poate cel mai im-
portant a fost cel al interzicerii dreptului la
cuvânt. Ast zi avem zeci i sute de ziare de
nivel na ional i local, jude ean i municipal,
reviste, unele reînfiin ate, altele noi, posturi
de radio i televiziune într-un num r cum greu
ne-am fi închipuit. O previziune a situa iei de
acum, cel pu in la nivelul României, ca urmare
în ce stare am stat în acest domeniu, a cali-
fica-o deplorabil , ar fi fost caracterizat de
domeniul science-fic ion, mai ceva decât an-
ticipa iile lui Jules Verne.
O tr tur a perioadei postdecembriste,
desigur cu aspect pozitiv, este i boomul în
domeniul literaturii, o adev rat explozie de
crea ii în proz , versuri, cronici literare, atât
ale autorilor vechi cât i a unora noi. Fenome-
nul se datoreaz nu numai interzicerii cenzurii
i libert ii nem rginite de exprimare, ci mai
cu seam posibilit ilor tehnice de realizare
propriu zis a c ilor. Vechile tipografii cu li-
notipuri, ma ini plane sunt de domeniul tre-
cutului. Au intrat în muzee i ma inile de scris.
Oricine are un calculator i o imprimant
poate s i previzualizeze orice vis literar f
mari costuri materiale. Timpul, r mâne de
zut dac a fost folosit cu folos sau a fost
doar o trecere de vreme. Totu i, decât s stai
te ui i la stele, s lânceze ti la umbra unui
copac, sau, mai r u, s frecventezi cârciumile,
este preferabil s i încerci puterile, mentale
desigur, în îns ilarea unor versuri, unei po-
vestiri etc. Sunt i alte avantaje ale unei astfel
de activit i: se pun în circula ie banii, se d
de lucru unor oameni, cre te profitul altora.
Mai exist i alte binefaceri pentru societatea
modern , dar s l m filosofia aceasta, totu i
cam de duzin , deoparte i s revenim la tema
enun at în titlu, adic la literatura senectu ii.
Vorbind socratic, a zice c talentul se afl
în om i trebuie doar o moa s -l scoat la
suprafa . Deci, problema nu este existen a
talentului ci apari ia moa ei. A mai face o
similitudine, cu bacilul Koch, care de aseme-
nea se g se te în corpul omenesc, sau altor
vie uitoare, dar nu reac ioneaz , nu se mani-
fest decât în anumite condi ii ce apar pe
parcursul vie ii. S r mânem totu i la Socrate
i a lui maieutic , cel pu in de dragul unei
compara ii mai elevate i a unei rela ii mai
apropiate între literatur i filosofie, de i, nu
rareori i o maladie duce la exprim ri artistice.
De ce n-am considera i activitatea de creare
artistic tot o maladie, de un anumit fel, ori-
cum pozitiv . Desigur din cauza artei nu se
moare dar nici nu se poate tr i fericit ca un
Literatura senectu]ii
fotbalist, de pild , de la Steaua sau de aiurea,
dac intr m în banalul cotidian.
Am urm rit la TVR1 o discu ie între d-na
Eugenia Vod i scriitorul Mircea C rt rescu.
Printre altele, am re inut din r spunsurile dis-
tinsului intervievat c scrisul, ca activitate
artistic , nu s-ar realiza într-o stare de norma-
litate a individului, c ar fi cuprins de un mo-
ment de melancolie, ba chiar de schizofrenie.
Nu îmbr ez o asemenea idee, cazurile de
suicid, de existen a unor boli grave de nervi
la creatorii de art sunt excep ii care confirm
regula, c arti tii, cu toate extravagan ele unora,
sunt cei mai s to i oameni, desigur mintal,
de i fic iunea poate p rea i crea ia unor nebuni.
Depozitat în neuroni, emisfera stâng sau
dreapt a creierului, oricum undeva în tête,
talentul î i a teapt moa a socratic care s
fac , în expresie medical fiindu-ne cuvântul,
o trepana ie i s -l pun -n libertate. Odat
eliberat se sublimeaz în diferite forme. Eve-
nimentul se poate întâmpla la cinci ani de la
na tere, ca la Mozart sau Enescu, sau la o
vârst destul de târzie. Se spune c Goethe
ar fi scris Faust când împlinea optzeci de
ani. Emana ia de talent poate s dureze pân
la adânci b trâne e sau poate s dispar tot
a de repede precum a ap rut. Reguli fizice
sau psihice nu exist .
În sintagma Literatura senectu ii includ
pe acei creatori de literatur care s-au apucat
de scris la anii când, s zic a a, în loc s mear-
cu nepo ii prin parcuri sau s joace table
în fa a blocurilor, cu condeiul în mân sau cu
ma ina de scris ori calculatorul se chinuiesc
cu îmbinarea cuvintelor în strofe sau fraze,
dup caz, dându-le o form pe în elesul lor i
spre satisfac ia altora, dac -i posibil.
Fenomenul este privit, de unii, cu admira-
ie, de al ii, cu invidie, cu intoleran . P trun-
derea în castele literare, mai vechi, cele de
dinainte de optzeci i nou , sau din cele de
dup aceast dat , dar care au intuit mai re-
pede clipa devenirii, este aproape cu nepu-
tin . Lupta pentru spa iul vital literar este
acerb . i totu i se scrie mult, mult mai mult
decât cu dou zeci, treizeci de ani în urm .
Observa iile mele se refer la un spa iu
restrâns, arealul mioritic nem ean, mioritic nu
de la balada Miori a ci de la Baba Dochia,
stori , care de i era la anii senectu ii, doar
era bab , i ar fi trebuit s tie capriciile natu-
rii, a urcat cu oile pe Ceahl u prea devreme,
i-a lep dat cojoacele, nou sau dou spre-
zece la num r (sigur nu se tie) dup cum
spune legenda, iar când Eol a suflat cu criv
a fost transformat în ghea cu tot cu oi iar
Anul II, nr. 1(5)/2011
azi c torul ca-
re urc pe Olim-
pul românesc o
vede sub form
de piatr p zin-
du- i oile, tot
ni te pietre. Ge-
nurile abordate sunt cele cunoscute în lite-
ratur : liric, epic, mai pu in dramatic. Predo-
min memoriile, dar nu lipsesc poeziile: de
dragoste, versurile sociale, pastelurile, ver-
surile eroice i chiar pamfletele. Avem de a
face cu proza scurt i de dimensiuni medii
i lungi, de trei-patru sute de pagini, cu vo-
lume de critic i eseuri, într-un cuvânt aproa-
pe tot ce cuprinde pia a literar contempo-
ran . Modalit ile de exprimare sunt de la
stilul popular, a la Miori a sau Toma Alimo ,
trec prin romantismul eminescian i ajung la
încifrarea modernist sau postmodernist , cu
abandonul regulilor de construc ie a propo-
zi iilor sau frazelor, renun are la regulile gra-
maticale, încadrarea în stilul st nescian. Exis-
mult voin de integrarea în marea lite-
ratur , uneori talentul le mai face farse, expli-
cabil de altfel, i în literatur dorin a nu duce
totdeauna la putirin .
Ca s scrii azi o carte la vârsta de 60-70
de ani, sau mai mul i, este un adev rat act de
eroism. Afirma ia se refer , nu la talent sau la
puterea intelectual a deciden ilor, ci la cos-
turile unei asemenea întreprinderi. Aten ia
nu trebuie s i fi îndreptat numai asupra a
cât scrii pentru a nu- i face g uri prea mari în
bugetul familial ci i asupra rela iilor cu edi-
torii, îndrum torii, corectorii. Goana dup
bani, pe ace tia îi face s încurajeze pe înce-
tori, pe cei care doresc s i vad numele
trecut pe coperta unei c i. Prefe ele, post-
fe ele sunt pline de aprecieri elogioase, uneori
într-un limbaj sofisticat, bombastic, cu multe
pre iozit i, f cându-l pe novice s cread
chiar c face literatur i c va ocupa un loc
în lunga list a scriitorilor, ale c ror c i, cu
regrete o spun, stau deja pr fuite prin depo-
zitele bibliotecilor sau prin dulapurile per-
sonale. Dac cineva ar face un studiu despre
tonele de volume, de ordinul zecilor de mii,
sau sutelor de mii, ar constata c mun ii Ro-
mâniei au fost priva i de multe hectare de
conifere, poate tot de ordinul zecilor de mii.
Marx, în Das Kapital, ne spune c un pro-
dus î i confirm calitatea de marf pe pia ,
dac se vinde sau nu. Sociali tii, de i î i ba-
zau politica pe gândirea lui Marx, au realizat
mari cantit i de produse nevandabile, f
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
fie c utate pe pia . Produc ia de carte
sufer de aceea i meteahn . Trebuie s admi-
tem c fenomenul cultural, deci i cartea, se
deta eaz de economia de pia . Totu i, pân
la un moment dat, când societatea nu mai
suport cheltuieli care devin inutile.
Orice-ar fi, literatura senectu ii este un
fenomen care trebuie studiat. Faptul c auto-
rii ei s-au confruntat cu multe st ri existen-
iale, scriiturile respective, scrise cu mai mult
sau mai pu in talent literar, reprezint docu-
mente pentru istoria rii. E drept c sunt su-
biective, nu pot fi luate ca m rturii într-un
proces al istoriei, dar celor care cred c lumea
a început odat cu ei li se pot aduce argu-
mente nu numai îndosariate, tampilate, ci i
vii cum sunt cele din operele de art . Despre
anul 1907, romanul scoala de Liviu Re-
breanu sau picturile lui Octav B ncil ne spun
mai multe decât toate rapoartele institu iilor
de specialitate, ne introduc în atmosfera ace-
lor timpuri. Despre Balzac se zice c a prezen-
tat starea economic a Fran ei mai bine decât
to i economi tii la un loc.
Tematica literaturii senectu ii este diver-
sificat , cuprinde o întins palet de subiec-
te. Cartea Vânare de vânt a d-nei Ana Bondar
(n. 1947), este o culegere de eseuri la adresa
realit ilor contemporane, scrise cu mult
verv i spirit critic, exprim din p cate i mult
pesimism c lucrurile se vor îndrepta vreodat .
Sub pseudonimul Mama Nata, Natalia
Rusu (n. 1931) din Roman, de origine basara-
beanc din Tighina, ne prezent în versuri
odiseea refugia ilor în timpul r zboiului i
teapt ca locurile natale s revin la patria
mum . Tot din Basarabia, i tot din Roman,
este i Vitalie Vlasov. Versurile poeziilor sale
din volumul Ca umbra, ca visul, ca fumul
exprim aceea i durere a amintirilor fa de
locurile natale rupte de patria mam de for ele
de la r rit. Mihai Merticaru (n.1938), mem-
bru al U.S., de i afirm c scrie poezie de
când se tie, deci am avea de a face cu un ta-
lent precoce, prima carte i-a publicat-o tot
dup revolu ie. Este autorul a zece volume
de poezie, pornind de la versul clasic în Cate-
drala de azur, apelând apoi la postmoder-
ni ti i în sfâr it î i exprim talentul în poezia
cu form fix , sonetul, încercând s se urce
în Arca lui Petrarca. În toamna acestui an,
d-na Olga Chiril (n. 1933), semnându-se
Olga-Elionara Loghin, i-a lansat c ile Abo-
nament la Apocalips ,- Poeme aspre i
acide, despre zilele acestea i volumul Tes-
tamentul maturit ii - Memorii de ieri i de
azi. Memoriile de ieri se refer la via a unei
tinere, fiic de ran, urm rit , tracasat , îm-
piedecat în dorin a de a- i realiza un viitor
intelectual pentru simplul motiv c p rin ii
erau considera i chiaburi. Memoriile de azi
reflect nedrept ile întâlnite în ace ti ani de
21
democra ie româneasc . Octogenarul Vasile
Solomon- ilic , (n.1929), fost activist cul- Grigore AVRAM
tural, i-a publicat sub titlul Dest inuiri tar- De-ar fi
dive, manuscrisele sale cu proze scurte des- De-ar fi doar toamna vie ii mele scuz
pre via a cons tenilor de dinainte i în timpul M-a îngropa mai viu genealogic,
celui de-al Doilea R zboi Mondial, portrete Surâsul t u, desprins pl pând din buz ,
de-ale dasc lilor care l-au înv at carte, care -l beau s rac, dar nefiresc de logic.
pot fi considerate adev rate documente des-
pre acele vremuri. Profesoara de limba i lite- De-ar fi s moar oapta ca o frunz ,
ratura român Rodica Teof nescu Cocan (n. Chiar dac gerul tot mai crunt ne taie,
1938) î i vede, în sfâr it, publicate crea iile li- Mi-a ese veacul nebrodat pe pânz ,
terare. Romanul Sedentarii, se distinge printr- Mânia nop ii nori întregi s -i moaie.
un stil aparte, apropiat celui al lui Ionel Teo-
doreanu, o proz plin de poezie. Pe pia a De-ar fi s -mi fie timpul tot de gard
scrisului, Rodica Teof nescu Cocan mai este i mai stringente visele-mi rebele,
prezent cu volumele Lumini pe valea Cra- Mi-a face graiul flac s ard ,
ului. Girov - oameni i tradi ii i Jurnalul nu adorm pe-un cer întreg de stele
unui cre tin, ambele în colaborare. O carte
aparte este Vacan e recuperate, a doctorului i te-a aduce mai curat -n vremuri,
în geologie, Constantin Grasu. În povestirea Cu mine-n gând s taci, s vrei, s tremuri.
vie ii de copil ne aminte te de Ion Creang .
iar prin preocuparea pentru c torii de Ca- Matinal
listrat Hoga . Numai c drumurile sale sunt Dimine ile cu Soare
pe meleaguri str ine iar Pisicu a este înlocuit Se înscriu în vatra oarb
de mul i cai putere. Tot doctor în tiin e este Când o lacrim de floare
i medicul Virgil R ze u (n.1932), autorul Mai irit -un fir de iarb ,
volumelor Prin v mile vie ii (memorii), Când prin noapte se prelinge
Spectru intim, Mic tratat de deflorare. In- Câte-un vis n scut în fug
ginerul Andrei Gâdei (n. 1930) î i încearc tre steaua ce se stinge
talentul în Anotimpuri în deriv . muncitorul Ca un gând spetit în rug .
Vasile Muscalu (1927) ne-a propus în ultimul
timp volumele de satire umoristice i epi- În aceste clipe, Luna
grame i un volum de poezii intitulat Luceferi Du ilor li se arat .
apelor vii. Nicolae C ruceru (n. 1938) satiri- Ei, dispu i ca-ntotdeauna,
zeaz , ironizeaz în catrene, distihuri i un Înc grijilor dau plat
singur vers lumea actual . i cu ace tia lista Umbra ochiului ce strânge
poe ilor, prozatorilor, esei tilor, criticilor, în O lumin r cit ,
exclusivitate postdecembri ti, nu este finit . Dup dealul care plânge
Analizându-le mai din aproape scrisul, am Disp ruta lui iubit .
putea s clasific m în poe i i prozatori, poe i
care scriu i proz , sau prozatori care scriu i Iar la casa cu pridvorul
poezii. Unii au preg tire de specialitate, sunt Arg sit de-o cea groas ,
profesori de literatur , al i au preg tire supe- St desprins din vremuri dorul-
rioar în inginerie sau medicin , tiin e juri- Dorul celor du i de-acas .
dice. Exist i cu preg tire medie sau elemen-
tar . Sunt din cei care cunosc i folosesc re- Înc-un rând
gulile de prozodie dar i din cei care scriu Ai curaj s mi te-al turi?
dup ureche, pentru care forma este trecut Vino, vino, vino vie,
în planul doi, în detrimentul povestirii eve- grumazului s -mi ie
nimentelor care le-au tr it, pentru a fi cunos- Suspendate mii de p turi
cute de copii, de rude, prieteni. Am putea in- Care-i dau gliei statur .
clude aceste c i într-un concept nou: lite- Vino dar, de nori m ine
ratur de familie. a supraaprecia pe unii descop r, f ur ,
sau subaprecia pe al ii, în cuno tin de cauz Ce-i mai bine decât bine.
afirm c literatura senectu ii este citibil i,
nu rareori, ofer reale satisfac ii estetice. i dac faci un gest suprem,
Normal, acolo unde exist o balt cu pe te te întorci u or în somn,
apar i pescari. Sunt destui critici, mai vechi Vei da prilejul s p rem
sau mai noi, care laud , ridic în sl vi sau Eu, prim verii tale domn
resping f menajamente, cu explica ii sau Tu, înser rii mele stea.
, din interes sau simpatie, din invidie sau i-a a, uni i în fapt i-n gând,
a a le este firea, care apare la suprafa Vom pune viselor proptea
tot dup principiul socratic. i poeziei înc-un rând.
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

George Liviu TELEOAC~

Cuv@ntul valah – cifru al logosului universal
Motto:
Limbile erau motivate la origine, dar cu timpul aceast motiva ie s-a pierdut.
Limbile au totu i o origine natural , iar aceast origine, sunt înclinat s cred
s-ar l sa v zut nu numai în limba originar , ci i în limbile n scute dup
aceea, în parte din cea originar , în parte din noile uzuri ob inute de omenirea
spândit pe suprafa a globului.
Gottfried Wilhelm Leibniz

Începând cu Platon i poate cu mult îna-
intea lui, to i marii filosofi ai lumii au f cut
risip de imagina ie, dar i de energie în încer-
carea de a afla originea graiului uman arti-
culat. S-au înregistrat unele progrese, dar
multele tentative lipsite de finalitate i-au de-
terminat pe cei mai mul i s cread c ome-
nirea nu va mai putea reconstitui niciodat
drumul prin care s-a trecut de la icnetul bio-
logic la graiul uman inteligent.
i totu i, Ernst Cassirer, st pân pe Filo-
sofia formelor simbolice a intuit c originea
graiului uman articulat trebuie s coincid
cu originea mitului, ceea ce a restrâns irul
de sfâr it al taton rilor de pe direc ia
strict lingvistic la c utarea unui anume
punct aflat la intersec ia a dou direc ii: di-
rec ia cercet rilor lingvistice i direc ia cer-
cet rilor din mitologie. În acest fel, c ut rile
cute pe vastul domeniu al lingvisticii, lipsit
de orice limit în spa iu i în timp, s-au re-
strâns la aflarea unui singur punct, despre
care iat ce spune Ernst Cassirer în eseul
Mit i limbaj (pentru varianta în limba ro-
mân vezi revista „Secolul XX”, Nr.1-2-3/
1988, p.235):
„Elaborarea lumii mitice i a lumii ling-
vistice e determinat i comandat pe ter-
men lung de acelea i mobiluri spirituale.
Dar un mobil fundamental a fost ignorat
pân acum, mobil în care s-ar putea nu nu-
mai descoperi de fapt aceast rela ie, ci
pornind de la care s-ar putea totodat în-
elege ra iunea sa dintâi i originea sa.
Pân la urm nu se poate concepe c mitul
i limbajul sunt supuse unor legi spirituale
de dezvoltare identice sau analoge, decât
dac se izbute te a se pune în lumin o r -
cin comun din care purced amândou .
... i acest punct poate fi descoperit, [dac ]
pornim de la esen a i sensul metaforei. ...
Adeseori s-a ar tat c metafora este aceea
care leag spiritual limbajul i mitul. ... Iat
de ce sensul metaforei lingvistice i al meta-
forei mitice nu se va dezv lui, dup cum
for a spiritual care se afl în amândou
nu va putea s fie pe deplin în eleas , decât
dac ne reîntoarcem la aceast form ori-
ginar comun , decât dac îl vom c uta în
aceast condensare aparte, ...”
i nu întâmpl tor am subliniat sintagma
„acest punct”, care poate fi descoperit, deoa-
rece am reu it s g sesc acea „form ori-
giniar comun ”, respectiv acea „o r -
cin comun ” anticipat de Ernst Cassirer.
Ca cercet tor deprins s sistematizez infor-
ma ia, poate c nici nu mi-a fost prea greu s
descop r caracterul special al cuvântului
VALAC aflat la originea unor toponime ro-
mâne ti de vecin tate, care manifest i
evidente forme de înrudire lingvistic , a a
dup cum rezult din urm toarele exemple:
.Valc u - Balc - Barc u - Porc - Marca -
rg u,
Alac - Lac (care este nume pentru o culme
i nu pentru un lac)
·Vl hi a - Vulke - Ulcani - (*Lukeni) - Luncani
Lupeni - P uleni
Bulg (reni) - Becle(an)
·Vulcan - (*Ulcani)Uricani - (*Lucani) Lupeni
·Vulcana-B i - Vâlc ne ti - B lce ti - P ule ti
- Lip ne ti
·Valchid - Calva ( i alte trei hidronime Colbu
= Colvu) - Albac
Cove - Covasna - Cova ni a
·Avrig - Givra
Bârghi - Richi - Ighi
·Vârghi - Arcu - Raco - Aco omonim cu
Ag , Acâ i oga
·Vârghi - Hârghi - Câr (oara) - Crea a -
Craca - Cracu - Cr c(i)un - Cr ciuneasca
or de recunoscut în orice cuvânt alc -
tuit pe structura de consoane VLC sau VRG,
cuvântul VALAC este termen de început
pentru toate seriile de mai sus i ca atare
este origine i pentru hidronimul Cr ciun din
ultima serie.
Dar în conformitate cu postulatul lui Leo
Spitzer, care atribuie cuvintelor omofone ace-
ea i surs , cuvântul VALAC devine origine
i pentru teonimul Cr ciun, ceea ce plaseaz
cuvântul VALAC la jonc iunea mit-limbaj
prev zut de Ernst Cassirer.
adar, ca origine atât pentru hidro-
nimul Cr ciun cât i pentru teonimul Cr ciun,
cuvântul VALAC dobânde te, în viziunea
lui Cassirer, statutul de punct originar al
graiului uman articulat, de la care pornind se
poate justifica apoi i formarea altor teonime
cum ar fi:
· Walhala
· Walkirii
· Vulcanus (zeul Vulcan)
· Valac-Hilyah, teonim atestat de Rig-
Veda cu 4.000 de ani în urm care se afl în
corela ie direct cu tetragrama sacr YHWH,
iar pe de alt parte cu al-Ilah, ast zi Allah
· Volko-dlak, teonim exprimat la început
prin hieroglifa-fonogram numit Stindardul
dacic cu cap de lup, recunoscut ca semn
heraldic pentru Dacia.
Tot aici se mai cer înscrise i celelalte si-
nonime confirmate de mitologie pentru teo-
nimul Volko-Dlak. Între ele:
· Volko-lak
· Wilko-lak
· Vârco-lac
· Vur-Volak
· Wer-wulf
· Beer-wolf
· Gar-walf
· Versi-pelis etc.
În temeiul universalei i binecunoscutei
treceri V M mai includem aici
· Zeus Meilichios, mai târziu Zeus
Lykaios
· Melq-art, identificat cu Hercu-le,
· Mars etc.
Remarcat pe cale empiric mai întâi ca
termen de început pentru seriile de toponime
i ulterior ca matrice pentru seriile de
teonime, cuvântul VALAH se i motiveaz
ca origine simultan atât pentru mit, cât i
pentru limbaj, prin leg tura sa direct cu
apelativul avlake, apelativ prin care armânii
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
definesc de mai multe milenii pân ast zi apa
curg toare. A adar, ca r cin comun , atât
pentru mit, cât i pentru limbaj, conceptul de
râu denumit avlake, împreun cu metaforele
sale, reprezint în conformitate cu viziunea
lui Ernst Cassirrer originea graiului uman
articulat, dar i ra iunile care l-au generat.
Constat m, îns , c nu numai în viziunea
lui Ernst Cassire, ci i din punct de vedere al
realit ii obiective cuvântul avlake se dove-
de te a fi originea adev rat a graiului uman
articulat. Metaforizat dup cele minimum zece
în elesuri ale conceptului de râu, cuvântul
arhetipal avlake a generat pentru întregul
grai uman articulat noi i noi cuvinte. Dar
fiecare nou în eles care rezulta prin meta-
forizare avea nevoie de un nou cuvânt cu o
form nou care s individualizeze noul în-
eles, iar aceste noi forme au fost realizate
prin modificarea succesiv a formei cuvân-
tului ini ial avlake urmând gramatica uni-
versal a limbilor, ale c rei reguli de prin-
cipiu sunt ilustrate sub forma toponimelor
de vecin tate înrudite lingvistic de pe teri-
toriul României, ca cele prezentate în seriile
de mai sus.
Aflat, atât la originea cuvintelor de uz
comun, cât i la originiea teonimelor, dar i la
originiea toponimelor, ca i la originea etno-
nimelor lumii, cuvântul AVLAKE dobân-
de te caracter de Ur-Wort, motiv pentru care
etnonimul VALAH, ca varianta sa mai bine
cunoscut , poate i trebuie s fie numit cifru
al logosului universal. Atot-cuprinz toarea
referire la logosul universal se justific i prin
aceea c etnonimul Valah, care este unul i
acela i cu varianatele sale Volsc sau Pelsg
adic Pelasg se afl înscris la mare cinste în
toate C ile Sacre ale omenirii, de unde i
titlul pe deplin justificat de Axis Mundi atri-
buit de toate civiliza iile lumii spa iului car-
pato-danubiano-pontic i mai ales Ardealului.
Pentru lingvi ti ca i pentru nelingvi ti,
cuvântul este metafor , ca atare s-a n scut
ca metafor i nici nu se putea na te altfel
decât ca metafor . Chiar i primordiala ono-
matopee - adic a face ca... - este din punct
de vedere stilistic tot o metafor .
Referitor la vechimea i importan a meta-
forei ca instrument al gândirii umane, Lucian
Blaga a ar tat c : „Metafora s-a ivit în clipa
când s-a declarat în lume, ca un miraculos
incendiu, acea structur i acel mod de exis-
ten numite împreun om, i se va ivi necur-
mat atâta timp cât omul va continua s ard ,
... omul este animalul metaforizant.” (Trilogia
culturii, pag. 366-367). Ulterior Prof. Univ.
Dr. tefan Av danei, pe baza unei bibliografii
exhaustive, a publicat cartea de mare impor-
tan intitulat La început a fost metafora,
prin care consolideaz ideea c metafora a
ap rut odat cu omul, chiar înaintea cuvân-
tului. Recent inginerul Nicolae Florean Pinte,
autorul c ii Teoria speciilor informa io-
nale, a ar tat c întreaga gândire uman , fie
artistic , fie tehnic este de tip metaforic.
Ca germene primordial de la care deriv
în mod vizibil structura fundamental a limbii
matriciale, singura care poate justifica vizibila
înrudire lingvistic , cuvântul AVLAKE pus
în eviden de multimilenara vatr Ha-Vilah,
ast zi România, mai confirm pe lâng antici-
parea lui Cassirer i pe cea a misticului Abu-
lafia, dar i anticiparea formulat de contem-
poranul nostru Noam Chomsky. Prin utili-
zarea ma inilor electronice de calcul, Chomski
a mai pus în eviden faptul c pe lâng pro-
blemele de lexic i de gramatic urm rite în
explicarea originii graiului uman articulat mai
trebuie avut în vedere i un sistem de cu-
no tin e organizat într-un model al lumii. Or,
primul model care se cerea testat era modelul
râului propus cu 2500 de ani în urm de He-
raclit, dar n-a reu i valorificarea lui întrucât
n-a cunoscut nici omnipotentul cuvânt
AVLAKE i nici gramatica universal a
limbilor pe care le-a creat i le-a p strat vii
pân ast zi vatra valahic a lumii.
adar, fiindc p str m arhetipul graiului
uman articulat, dar i gramatica universal a
limbilor sub forma toponimelor noastre de
vecin tate de inem, conform viziunii lui
Umberto Eco, pârghiile ontologice pentru
adoptarea limbii unice în Europa, iar prin
faptul c marile teonime ale lumii au aceea i
origine cu toponimele noastre mai avem de
îndeplinit un rol important i în Mi carea
Ecumenic .
Cu sau f avizul celor r ma i doar la
dogma sterilizant a lui Saussure, gestion m
vatra sacr a Tradi iei Primordiale, ceea ce
ne oblig s facem cunoscute descoperirile
Eduard Iacob-Spãtaru
23
faptelor de limb prezentate mai sus. Ele sunt
edificatoare chiar i pentru cei care din varii
motive ne acuz , pe nedrept, de orgolii pro-
tocroniste. În cele de mai sus au fost prezen-
tate probe reale care nu pot fi etichetate ca
orgolii. Aici mai trebuie s reamintim c nou-
tatea perspectivei la care ne conduce o des-
coperire nu se abordeaz votând în mod su-
biectiv pro sau contra, numai c pân acum
s-a tiut altceva, ci obiectiv, punând în dis-
cu ie juste ea premizelor i dezvoltarea logic
prin care s-a ajuns la ineditul concluziilor.
Dac nimic nu poate fi contestat nici cu
privire la premize i nici la ra ionamente,
concluziile se accept f rezerve ori cât de
surprinz -toare ar p rea la prima vedere.
În cazul dezvolt rii de fa , consider m
incontestabil marea vechime a toponimelor
de pe valea Dun rii (de vârst neolitic i
preneolitic - vezi Vladimir Georgiev) precum
i faptul c seriile toponimelor de vecin tate
pun în eviden arhetipul AVLAKE. Incon-
testabil este i faptul c prin metaforizare i
numai prin metaforizare se pot defini noi i
noi cuvinte. De asemenea, incontestabil este
faptul c prin metaforizarea conceptului de
râu, denumit pân ast zi de armâni AVLAKE,
au ap rut cuvintele fundamentale ale lumii
urmând gramatici generative eternizate prin
toponimele române ti de vecin tate. De aici,
incontestabil este i concluzia c originea
graiului uman articulat s-a p strat vie i ne-
alterat în vatra multimilenar a vlahilor,
acolo unde în spiritul vital al Tradi iei Pri-
mordiale continu s se dezvolte neîntrerupt
cea mai matur , cea mai bogat i mai precis
limb a Europei, limba român .
Nea teptat doar pentru cei c rora le lip-
sesc no iunile elementare de arheologie, de
antropologie sau de geografia resurselor na-
turale, originea valahic a limbilor se cere în-
su it i valorificat f rezerve, cu atât mai
mult cu cât aceast origine valahic satisface
integral i simultan toate anticip rile privind
originea graiului uman articulat.
Fiindc Umberto Eco, pornit Pe urmele
limbii perfecte în cultura european (vezi
conferin a domniei sale ap rut cu acela i
titlu la Editura Pontica, Constan a 1996),
caut gramatica universal a graiului uman
articulat pentru a desemna pe baze ontolo-
gice limba care s asigure unitatea spiritual
a Europei, iar noi de inem aceast gramatic
universal mai ales sub forma toponimelor
de vecin tate vizibil înrudite lingvistic cu
densitatea maxm în Ardeal, trebuie s în-
elegem c a sosit timpul s ne punem în
slujba Europei Unite.
Odat cu misiunea pe care trebuie s ne-
o asum m pentru schimbarea la fa a Euro-
pei poate c a sosit acel timp pentru Schim-
barea la fa a României.
24
Gheorghe A. STROIA
Talentul – un element „sine qua non” al profilului
artistului complet – Bort# Ovidiu Ambrozie
BOA
dori(!), în cele ce urmeaz
(f a avea preten ia exhaustivi-
ii informa iilor pe care le voi
prezenta i a tuturor lucrurilor ce
s-ar putea spune despre), s
„conturez” portretul unui artizan
al penelului, care, din punctul
meu de vedere, este un artist
complet. Bort Ovidiu Ambrozie
(BOA - dup cum este cunoscut
în ar i în str in tate) s-a n scut
la 22 aprilie 1970, la Suceava, fiu
al lui Alexandru i al Emiliei Bort .
De mic copil, manifestând valen-
e artistice, BOA a sim it c are
în suflet ceva special pentru art ,
domeniul în care s-a i consacrat
mai târziu. Preg tirea sa de auto-
didact în domeniul artelor l-a f -
cut s aib asupra modului de
exprimare artistic o viziune pro-
prie, original , neîncorsetat de
rigorile unui curent sau altul.
Poate acesta este i motivul pen-
tru care BOA abordeaz cu o
urin uimitoare motive, teme,
sau chiar curente artistice vari-
ate, doza de originalitate i înalta
sa sim ire artistic , punându- i
amprenta asupra crea iilor sale.
Absolvent al Universit ii
din Suceava, Facultatea de TCM
i având un master în Tribologie,
urmeaz - la Bucure ti - în anul
2008 cursuri de specializare în
muzeologie, fiind angajat ca mu-
zeograf la Biroul de Art al Mu-
zeului Bucovinei. Ar fi un act de
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
(Minicronic# de art#)
„Am ales pictura, c#ci \mi era la fel de vital# ca aerul.
Mi s-a p#rut o fereastr# prin care pot s#-mi g#sesc sc#parea
\ntr-o alt# lume.” (Marc Chagall)
nes buin din partea mea, s în-
cerc s prezint (lapidar) activi-
tatea lui Bort Ovidiu Ambrozie
dar, a începe prin a v reaminti
despre prodigioasa sa reprezen-
tare la saloanele interna ionale de
pictur i desene, în diverse ri:
Canada, Belgia, Brazilia, Bulga-
ria, Germania, Grecia, India, Iran,
Japonia, Italia, Polonia, Portuga-
lia, România, Rusia, Serbia, Spa-
nia, Turcia i Statele Unite ale
Americii. Mai mult decât atât, va-
loarea i-a fost recunoscut prin
acordarea a numeroase premii i
distinc ii, în ar i din str in -
tate. Dintre acestea amintim:
1998, 1999 - Premiul de excelen ,
Festivalul Na ional „Umor la Gura
Humorului”; 1998 - Premiul de
excelen , Festivalul Interna io-
nal de caricatur , Gala i; 1998 -
Premiul de excelen ex aequa,
Festivalul Na ional de Umor „Ion
Caravoiu”, Târgu Jiu; 1998 - Pre-
miul de excelen , M rul de aur,
Bistri a; 1998 - Premiul special al
juriului, Festivalul de Umor
„Constantin T nase”, Vaslui;
1999 - Premiul I - „M rul de Aur”,
Bistri a; 2001- Premiul sponso-
rului, Festivalul Na ional de
Umor - „Lama de râs”, Boto ani;
2002 - Men iune „100% Natural”,
Suceava; 2004 - Premiul III, Festi-
valul Na ional Umor la Gura Hu-
morului; 2006 - Marele Premiu
George Gavrileanu, Festivalul
Na ional Umor la Gura Humoru-
lui; 2007 - Premiul III, Festivalul
Na ional Umor la Gura Humoru-
lui; 2007 - Premiul PUNCT 2007 -
Salonul caricaturii de Pres , edi-
ia 6, Gala i; 2010 - Honorable di-
ploma - Magazine „NOSOROG”
Cartoon Competition - Bosnia-
Herzegovina; 2010 - Premiul SIG-
NUM LUDICA - Festivalul Inter-
na ional de Umor „Liviu Oros”,
Deva.
Organizeaz diverse expozi ii,
ca reconfirmare a prolificit ii sale
artistice, dintre care amintim: 1998
- „Târg de caricatur ” Costine ti;
BOA
Anul II, nr. 1(5)/2011
2000 - „Plasa politic ”, Suceava;
2001 - „Toamna se num jupâ-
nii”, Suceava; 2002 - „Noaptea
nu-i ca ziua”, Suceava; 2003 - „Cu
ile pe fa ”, Suceava; 2004 -
„4 ani de înfrânare P.S.D.”, Su-
ceava; 2005 - „Paiting”, Gura Hu-
morului, „Obsesii subiective”,
Suceava ; 2006 - „Pulber rie”,
Cetatea de Scaun a Sucevei; 2007
- „Cu cap, da’ f coad ”, MiGal
Suceava; 2008 - „BOA(la) la ro-
mâni”, Biblioteca Bucovinei, „I.G.
Sbierea”, Suceava; 2010 - „O
BOAb de culoare”, Policlinica
Beth esda Suceava; 2010 -
„NUD32”, Iulius Mall Suceava;
2010 - „BOAc ne la Adjud”.
Cariera de artist a lui Bort
Ovidiu Ambrozie începe destul
de devreme. Chiar de la început,
el reu ea s surprind (de ce nu,
„ ocheze” ?) de fiecare dat ,
cu „reprezent ri” ale unor opere
plastice, impecabil realizate. BOA
i exersa astfel cu sârg „abilit -
ile”. Printr-un sim estetic dezin-
volt, evolutiv i foarte personal,
operele „trecute” prin filtrul culo-
rilor spiritului s u, conturau (de
fapt) alte i alte lucr ri de art .
Ucenicia sa - în dobândirea teh-
nicilor artistice necesare urm rii
unei astfel de voca ii înalte - a
fost f cut în preajma operei
„pictorului m rilor” Ivan Aiva-
zovschi. Exerci iile sale „ilustrau”
o perfect spum marin , identic
celei din care fusese z mislit în-
i Afrodita. Forma ia sa ingine-
reasc i profunda vibra ie artis-
tic îi definesc mai apoi talentul
de grafician, artistul lucrând în
rbune sau color: portrete i
schi e. Uneori definitiveaz o-
pere complexe, care fac din împ -
timitul de art - un rebel, un ins
neconven ional, necanonizat i
dificil de încadrat într-un curent
anume. Când suprarealist, când
impresionist, când purtând pe u-
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 25
Marek Stokowski) i de ce nu - printr-o construc-
România (albumul Teodor Ba- ie atemporal
meri „povara” unei scântei dali- konsky - Devis Grebu ). BOA nu (Ceasul vie ii,
esciene, artistul se reg se te în face doar o simpl ilustrare a a- Balet, Exod fe-
tot ceea ce face, în tot ceea ce cestor lucr ri, ci prezint eveni- minin, Dualism,
ilustreaz fie în ulei, fie în acua- mentele într-o alta nuan , în cu- Ceas periculos,
rel , fie pe o simpl foaie de hâr- lorile vii ale unui artist, ale c rui Adam i Eva).
tie. Pe deplin ancorat în contem- desene accentueaz defectele i Pictorul se
poraneitate, care nu este una sporesc morala. F a fi morali- concentreaz în
complet nevinovat , Ovidiu Bor- zator, Bort Ovidiu Ambrozie tie realizarea altor
se apleac cu un deosebit sim fie moral, s lupte de partea lucr ri asupra im-
estetic asupra caricaturii, predo- drept ii, precum un medieval ca- presiilor fugitive
minant politic , fiind un constant valer în armur , care la turnirurile produse de o sce-
colaborator al Monitorului de artei se înarmeaz cu o m iastr sau de un obi-
Suceava. peni , din vârful c reia scap o ect, asupra mobili-
Solicitat de oamenii de litere „ironie blajin , de bun cali- ii fenomenelor,
ca ilustrator al unor scrieri, Bort tate” (a a dup cum concluziona mai mult decât
Ovidiu Ambrozie tie s „colo- conf. univ. dr. Dan Ioan Dasc lu, asupra aspectului
reze” cu succes lucr ri ale unor sociolog). BOA
stabil i concep-
comentatori politici, jurnali ti i Activitatea sa ca pictor, aco- tual al lucrurilor,
scriitori. Iat câteva titluri ce per diverse curente artistice, preferând pictura în aer liber. gar, Bort Ovidiu Ambrozie tie
poart amprenta grafic a picto- BOA trecând cu destul versati- Respectând gama tr turilor im- contureze în manier realist ,
rului i caricaturistului sucevean: litate în revist aproape toate ca- presionismului (cu reprezentan i o art deloc auster , s ilustreze
„Drum de nisip” - Dârja Viorel, racteristicile genurilor abordate. de seam precum: Paul Cezanne, o latur a frumuse ii unei femi-
ilustra ie de poeme (Ed. Mu a- Astfel, din curentul avangardist, Pierre Auguste Renoir, iar la noi nit i universale. Tot din gama
tinii, Suceava, 2006, 72 pagini, 9 care proclam o total libertate marele Nicolae Grigorescu), pic- social , pictorul î i manifest pe
lucr ri de grafic , peni , cu tu ); de expresie i al c rui reprezen- torul Bort Ovidiu Ambrozie rea- deplin talentul nativ de carica-
„BOA(la) la români” - Ovidiu tant de seam este Salvador Dali, lizeaz în ulei sau tempera, re- turist, realizând caricaturi ale
Ambrozie Bort , caricaturi (Ed pictorul sucevean Bort Ovidiu prezent ri exhaustive ale unor unor oameni politici ai vremii. În
Mu atinii, Suceava 2009, 160 pa- Ambrozie împrumut reprezent - ez ri citadine, ale unor cartiere, locul celebrelor ”b i de mul ime”
gini, peste 100 caricaturi) i „Doi rile neconven ionale. Folosindu- cu cl dirile conturate, folosind o (preferate de conducerea politic
ani de b lii electorale” - Dra- se de imaginile-poeme, stropite cromatic pur i tu euri fine de „la vârf”), artistul prefer „sesiu-
go Danubianu, ilustra ie cu lu- cu „absurda” metafor , pictorul penel pentru a simula lumina nile” de portrete, care fac deliciul
cr ri de caricatur la comentarii combin artele metafizice, tiin- real ( Case i brazi, Case Or- vizitatorilor expozi iilor sale. Pe
politice (Ed. infoDATA, Cluj ifico-fantastice, cu realismul ange, Curte în Vatra Dornei, lâng toate acestea, artistul su-
2010, 490 pagini, peste 100 cari- magic, realizând tablouri surprin- Case i copaci, Ora ul vechi, cevean realizeaz i caricatur
caturi). Colaborarea dintre un toare. Culorile unor astfel de Case iarna, Cal ). de evalet, de pres , band dese-
scriitor i un caricaturist este picturi în ulei exprim suferin a Trecând peste tu ele impre- nat , pictur 3D.
destul de nou în literatur (dup geniului creator, aceea de a nu fi sioniste sau suprarealiste, artis- Având o impresionat palet
1990), dar a f cut deja tradi ie în pe deplin în eles, de a nu fi apre- tul sucevean se întoarce adesea de lucr ri, putem afirma c picto-
ri precum Germania, Polonia ciat la adev rata valoare. Repre- în timpul s u, dedicând o însem- rul sucevean este un artist de va-
(Mariusz Stawarski i scriitorul zent rile sunt fie bine conturate, nat parte a operelor sale aspec- loare na ional i nu numai. Cu o
fie diforme i uneori telor de natur conven ional , oper ce acoper o gam larg
filiforme, parc inten- social . În atingerea scopurilor de curente i tendin e din dome-
ionat l sate spre fi- artistice, pictorul Bort Ovidiu niul artelor plastice, realizând (cu
nisare patinei marelui Ambrozie, folose te ca instru- efervescen i prolificitate) lu-
artizan - care se auto- ment indispensabil - observarea cr ri spectaculoase, putem con-
proclam TIMP. Ca atent a realit ii i reflectarea ei cluziona, c pictorul reu te s
expresie a valorii veridic , obiectiv în crea ie, fac (de fiecare dat !) cinste rii
acestor lucr ri, pu- ceea ce îi poate încadra unele pic- sale, pe oricare meridian al glo-
tem spune c ele îm- turi în realism, ai c rui reprezen- bului i-ar expune lucr rile. F
prumut , celui care le tan i de seam sunt Gustave îndoial , opera lui BOA este una
observ , o stare de Courbet, Jean Francois Millet, complex , multivalent , ceea ce
aparent confuzie, Edgar Degas sau Diego Rivera. incumb o personalitate artistic
care îl pune pe gân- În acest sens, ca o manifestare a puternic i expresiv . Cu simpli-
duri i îl îndeamn la opiniilor sale privind leg turile tate, putem afirma c „portretul”
medita ie. De i greu profunde ale artei cu societatea, lui Bort Ovidiu Ambrozie este
„palpabile”, picturile pictorul realizeaz o serie de pes- cel al unui artist complet, care are
din aceast gam nu te dou zeci de nuduri, c rora le deja dobândit un loc în panteo-
sunt terifiante, nu în- dedic o frumoas expozi ie, nul artelor frumoase, în galeria
BOA sp imânt , ci mai cu- intitulat NUD32, la Iulius Mall valorilor artistice române ti.
rând lini tesc spiritul din Suceava (2010). F a fi vul-
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

Coriolan P~UNESCU C#r]i primite

În vechiul bazar Sunt muribundul la redac]ie
Trece plouat peste ine Râd peste clipa în sur
de tren, mi care
sufletul meu vagabond i tremur ca iedul
i fluier timpul pe reci oseminte -
sub ro i de o el, e clipa nebun ori eu
ituit i fl mând. pe altare s rut fâlfâitul
de stea c toare,
În burgul albastru, mereu c tre margini, mereu
sinistru i crud tre lume, cu bra ele albe,
turcul înjur cu iz de tutun pe caldele urne?
i nimeni nu intr
pe ploaie i vânt i iat , m simt
în vechiul i tristu-i bazar... ca un trup,ce nu doare, Aritmetic simpl
muribundul de azi
Ziarele lumii se vând într-o lume ce moare. Scriu gemând din r runchi
cu sufletul meu pe trotuar. aritmetica mea draconic de simpl - Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu,
Caloene atâtea zile s-au frânt de mijloc, Argumente interne - «Te deum la-
Iubire de atâtea ori am fost legat udamus...» - Internal arguments,
pu a de lut la stâlpul infamiei... Ed. Aethicus, Timi oara, 2009
Fat frumoas ,cu ochii aiurea la amiezi desferic norii
i crud ca lemnu-nfrunzit i plou , plou cu broboane De atâtea ori am murit s rac în poeme,
prima oar , de rod. de atâtea i de atâtea ori
sub r chita pletoas , am r rit cu florile,
ca tine, Mitul în timp ancorat de atâtea ori mi-au cântat l utarii
cheam ip de sus, la masa mea, neasc ...
pe drumuri de sear
mugurii albi icoanele de ieri De atâtrea ori, prietenii
-i mângâie dorul, i-au dezvelit p catul - mi-au înfipt cu itul adânc pe la spate,
iubirea la ap plou ! de atâtea ori m-am visat prin
i sparg urciorul lutul p pu ii desferic norii, ori în eleptul rege al per lilor,
i-n ceasul de tain , cerul vinovat de iubire...
cu stele în geam m izbe te
va spuzi peste haina inimii mele, credin a t cerii încât nu m mir c trag p mântul în zori
ca o cerg alb
fat frumoas i crud i plou , plou mitul peste gura mea deprins
ca lemnu-nfrunzit prima oar . pu ii de lut. cu mirosul de iarb al cuvintelor. Marian P tra cu, America e
de vin , tr iasc America!,
Ed. Fortuna, Rm. Vâlcea, 2010
Diana IACOB-SP~TARU
(Austria)
Florin M ce anu - ...Pletele-i curg...

....
... Pas re, m închid în cerneal ,
Negrul m umple de Lumin
M-am coborât în mine,
timp, ...
doar cu esen a mea de lut am gitor Cu bra ul stâng, al ochiului drept,
trasez bariere de Gând,
i printre tot ce am spus c îmi iubesc, n-a mai vrea s mai fiu,
pe Tine, Nesfâr it, nu te g sesc ca i cum... ca i când
n-a mai vrea s mai fiu...
Arzând de dor.
Marian P tra cu, Via a ca o
provocare, Ed. Fortuna,
Râmnicu Vâlcea, 2010
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iulian CHIVU
Dialoguri indo-europene:
de la Adhyavasaya la Weltanschauung
Parafrazându-l pe Heidegger (Grund-
probleme der Phänomenologie), mai toate
filosofiile care au în eles Fiin a nu au putut
s-o aduc la concept, dar au câ tigat în pro-
funzime. Aceasta în primul rând pentru c a
în elege doar nu înseamn i a cunoa te, îns
determin fundamental existen a. Dac în
Metafizica lui Aristotel (1025b-1026a), care
nu în elegea Fiin a ca orizont al extazelor
temporalit ii, cuno tin ele ra ionale (episte-
me) se structurau în praktike (praxis),
poietike (techne) i theoretike (theoria),
aceasta din urm incluzând, la rândul ei,
mathe-matike, physike (choriston) i theolo-
gike, în sistemul vedic conceptele se struc-
turau altfel, potrivit Adhyatma-vidya (repre-
zent rilor Sinelui), tot a a cum în fenomeno-
logia lui Martin Heidegger Dasein-ul, prin
Bildung (formare, cultur ), conduce spre
Welatanschauung (concep ia despre lume).
adar, un dialog indo-european, sugerat
de lectura lui Okakura Kakuzo (Cartea cea-
iului, New-York, 1906) i a lui André Malraux
(Ispita Occidentului -1926) se adaug co-
mentariilor lui Oswald Arnold Gottfried
Spengler (1880-1936) despre opozi iile asia-
tico-occidentale, o tenta ie c reia deja îi d -
duser curs în chip magistral, printre al ii,
Paul Deussen în Filosofia Upani adelor -
1898), Pousin Valle în Indo-européens et
indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 avant
J.-C, 1924 (a se vedea i Brahmanismul, trad.
rom. Ed. Herald, Buc., 2001). Exploratorii
acestor arii spirituale, în ciuda unor incom-
patibilit i axiale, au r mas tributari unui de-
scriptivism exce-siv i mai pu in s-au l sat
atra i de comparatism, de i, în Ispita Occi-
dentului, André Malraux dschidea o aseme-
nea perspectiv . Un demers comparatist, de-
sigur, coboar pân la originile lucrurilor.
Jainismul (Jain Dharma) s-a confirmat a fi
cea mai veche filosofie a lumii, temelie tim-
purie a Buddhismului i curent de gândire
de referin în ologeneza cultural oriental .
Se pare c a avut dou zeci i patru de ctitori
(Jinas; ultimul dintre ei, singurul cunoscut
cu certitudine, Mahavira, a tr it în sec. al
VI-lea înainte de Hristos), ceea ce îi d temei-
nicie i credibilitate dintru început. Curentul
jainist exercit o influen religioas puter-
nic i câ tig adep i pân în Orientul Înde-
rtat, dar i în Europa ori în Statele Unite.
De i nu este o filosofie vedic , precum hin-
duismul, câ tig teren prin eterodoxismul s u
(nastika) i nu a fost respins de ortodoxismul
vedic tocmai pentru c a promovat non-vio-
len a i a putut revolu iona inclusiv con i-
nutul etic, orientarea politic i economic a
Indiei timp de circa trei milenii. În ceea ce ne
intereseaz , acest curent filosofic complex a
promovat autocunoa terea (kevala-jnana),
sub toate aspectele ei. Jainismul a stabilit
cele patru condi ii ale unei opere filosofice:
visaya (tema), parayojana (scopul), sam-
bandha (leg tura), adhikarin (persoanele
rora le este adresat opera filosofic ).
Acestui curent filosofic îi dator m conceptul
de suflet individual, creat prin con tiin
(Jiva), dar i sinele individual (Jiva-atman).
La baza con tiin ei, în Jainism, st cunoa -
terea, spre deosebire de sistemul Vaisesika,
potrivit c ruia sufletul este o substan omni-
prezent , imperceptibil i etern . În compa-
ra ie cu Hinduismul, întemeiat pe credin a în
Brahma ca fiin absolut , care este Sinele
suprem, impersonal, creator al Universului
i care deriv direct din înv turile vedice,
Jainismul este preponderent un curent filo-
sofic, în timp ce hindu ii promoveaz idei
filosofice într-un context religios cât se poate
de riguros, de ortodox, lucru pe care
Buddhismul, religie dharmic , creat simultan
cu Jainismul, nu-l poate realiza, motiv pentru
care cunoa te numeroase sciziuni, inclusiv
din lipsa unei limbi sacre comune i a unei
dogme riguroase. În culturile sanskrit i
pali, Buddha Dharma se limiteaz doar la
„Înv turile celui Luminat” i nimic mai mult.
Scindat ulterior în paisprezece curente risi-
pite nu numai în Orientul Îndep rtat,
Buddhismul, sub aspect doctrinar, este o
contribu ie a unei suite de profe i, centrat
pe eliberare (Nirvana), ceea ce se ob ine
numai cu respectarea a patru adev ruri no-
bile privind suferin a, i ele controversate.
Potrivit doctrinei buddhiste, care p streaz
leg turi cu Jainismul i Hinduismul prin teza
reîncarn rii (samsara), existen a este o
impermanen (anitya,sansk.), afirm non-
sinele (Anatman, sansk.) i insatisfac ia
(duhkha, sansk.). Dac Jainismul aduce în
discu ie cele opt calit i divine ale lui Isvara
(Guna-astaka) i ale sufletelor individuale,
condi ii ale Adhyavasaya, respectiv lipsa de
cate (apahatpapma), neîmb trânirea
(vijarah), nemurirea (vimrtyuh), lipsa sufe-
27
rin ei (visokah), lipsa foamei (apipasah), f
sete (satyakamah) i iubirea de adev r (satya-
sankalpah), Buddhismul concepe fiin a la
intersec ia a cinci agreg ri (Skandha, sansk):
rupa (corpul, materialitatea), vedana (senza-
iile), samjna (percep iile), samskara (acti-
vitatea min ii) i vijnana (con tiin a). Dar nici
el, nici Brahmanismul „nu comport o teolo-
gie clar definit ; mai mult, ea se adapteaz în
decursul timpului celor mai variate concep ii
escatologice”, observ Valle Poussin (1). În
concep ia buddhist , nimic nu este ve nic
i nu se realizeaz nici chiar prin asceza prac-
ticat , ceea ce atest un anumit inten io-
nalism al Buddhismului. Ca atare nu exist
un Eu ve nic, upani adicul Om fiind eter-
nitatea sub form de cuvânt, ca în Geneza.
De fapt, ca s -l cit m pe Paul Deussen (2),
„Upani adele sunt pentru Vede ceea ce Noul
Testament este pentru Biblie”. În Buddhism,
con tiin a eului (Mamo-vijnana), este facul-
tatea discern mântului între actual, trecut i
viitor. În Hinduism, cu circa 1500 de ani îna-
intea lui Hristos, destinul ini iatului (Karma)
este legat de toate ac iunile sale i de con-
secin ele acestora. Reîncarnarea într-un ani-
mal inferior a celui ce înc lca normele a con-
dus ulterior la adorararea animalelor (vaca,
unul), ceea ce nu ne îndrept te neap -
rat s credem într-un totemism implicit, îns
cu certitudine a proclamat eliberarea din lu-
mea fizic i unirea în ipostaz personal
(Brahman) cu un zeu. Continuitatea Sinelui
este echivalent cu mântuirea prin efortul
propriu (abstine , inut i alimenta ie spe-
cial ), spre a ajunge la esen ca identitate a
Sinelui (Eka-atma-pratyaya-sara), ca în
Selbstheit-ul heideggerian. Numai c Sinele
în Orientul vedic face obiectul unei întregi
teorii, Atma-veda, care presupune o cerce-
tare detaliat asupra naturii sale, Atma-
vicara. Sinele se identific cu mintea în filo-
sofia Carvaka. Saksin, sinele martor, este în
filosofia Dvaita sim ul pur, capabil s duc
la o cunoa tere perfect valid , de i percepe
obiectele indirect, prin celelalte sim uri, cu-
noa te perfect Sinele ca atman. Cunoa terea
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
presupune un obiect (Grahya) i este ea în-
i inferioar (Apara-vidya), cunoa tere ex-
terioar (Bahih-prajnana), cunoa tere ob i-
nut prin eficien practic (Arta-kriya-
jnana), cunoa tere senzorial (Alocana-
jnana, în Jainism), cunoa tere eronat prin
iubire de sine (Andha-tamisra), dar i cog-
ni ie verbal (Sabda-jnana). Ele se pot în-
corpora în Adhyavasaya (cunoa terea de-
finitorie, conceptualizat ) i se pot verifica
într-o post-cunoa tere sub form de cogni ie
reflexiv , prin raportare la o cunoa tere deja
perceput (Anuvyavasaya-jnana), ceea ce
deja conduce la o anumit tiin a logicii
(Anviksiki) care oscileaz între Sat (exis-
ten , realitate, fiin ) i Asat (nefiin , non-
existen , fals), ori Sunya (vidul, non-exis-
ten a, nefiin a), în coala Madhyamica în care
nu exist nici realitate nici non-realitate i
orice dualitate este exclus . Lucrurile, deci,
par s nu fie elucidate în niciuna din scolile
vedice din moment ce se face o identificare a
con tiin ei cu cunoa terea într-un singur
concept, Bodha. Îns din cele dou laturi se
asigur cunoa terea Absolutului (Brahma-
jnana). A adar, atât în Jainism, în colile ve-
dice ulterioare, în Buddhism, ontologia Sine-
lui nu este identic cu cea european care s-
a dezvoltat începând din Grecia, ca ramur
fundamental a metafizicii. În filosofia occi-
dental , înainte de Ch. Wolff, primul care i-a
consacrat o lucrare abia la 1730 (Philosophia
Prima Sive Ontologia), ontologia (termenul
este folosit pentru prima oar de Rudolf
Goclenius; 1547- 1628 ) are ca obiect de stu-
diu Fiin a i Existen a i face distinc ie între
lucrurile în sine i percep ia lor, dar se des-
prinde greu din rela ia cu teologia. Consec-
ven a cu care omul i-a pus pretutindeni
problemele Fiin ei i Fiin rii, în func ie de
flux-refluxurile cunoa terii a ajuns la op iuni
diferite în concep ia despre lume (Weltan-
schauung). În timp ce ontologia oriental (în
special cea vedic ) este preponderent in-
trospectiv-spiritualist , cea occidental este
una excesiv metafizic . Schopenhauer, ase-
menea altora care au încercat s g seasc
unele reflexe orientale în filosofia occiden-
tal , a insistat mai mult pe contextul cultural
al filosofiei indiene, ceea ce este doar un as-
pect exterior al acesteia. Europa avea s pri-
measc mesajul Bhagavad-Gitei, de pild ,
înainte de a- i fi întemeiat originalitatea. Cred
îns c unele apropieri devin evidente abia
cu fenomenologia de dup psihologia de-
scriptiv a lui Franz Brentano, dup Hegel
i Husserl (Ideen zu einer reinen
Phänomenologie und phänomenologi-
schen Philosophie - „Idei pentru o fenome-
nologie pur i pentru o filosofie fenomeno-
logic ” - 1913), odat cu Martin Heidegger,
în Germania, i cu Jean-Paul Sartre, în Fran a.
De fapt, fiin a a ceea ce exist (Sein,des
Seienden) str bate ca idee toat scolastica
de dup Aristotel, doar în strâns leg tur
cu teologia. Transcendentalia scolastic
presupunea atributele cu care ne apare ceea
ce exist ca res (lucru), ens (Existentul), unum
(Unul), aliquid (Ceva), bonum (Binele),
verum (Adev rul) i, în estetic , pulchrum
(Frumosul). Odat cu Heidegger, îns , „dato-
rit temporalit ii, existen ei Daseinu-lui îi
este proprie unitatea nemijlocit a compre-
hensiunii fiin ei i a raport rii la fiin are” (3).
Ori Dasein-ul nu poate fi sesizat obiectual,
ci se constituie ca proiect în direc ia a ceva
care simultan este i o proiectare a acestuia.
În filosofia indian , Puru a, spiritul, existen a
în sine (Sat), într-o teorie vedic a valorilor,
presupune patru obiective cardinale ale fiin-
ei (Puru a-artha), respectiv averea (artha),
dorin a (kama), dreptatea (dharma) i eli-
berarea (mok a). De i aceste patru coordo-
nate care numai împreun dau consisten
Fiin ei, nu exclud Sinele (Atman), dar nici nu
îl ajut s ajung la o Sineitate original
tocmai datorit reprezent rilor asupra unui
Puru a quatricardinal, în a c rui etologie nu
este loc de originalitate, ci pur i simplu artha
se rezum la valorile economice, kama se re-
zum la aspectul hedonist sau de apropiere,
dharma ordoneaz via a laic , iar mok a este
ceea ce Heidegger nume te Bildung. În re-
prezent rile unor coli filosofice orientale,
Atman ajunge s capete interpret ri dife-
ren iate: Uneori se identific cu Brahman i
nu poate fi cunoscut prin gândire, de i f
el nu exist nicio experien , ca în coala
Advaita care consider c acela care cu-
noa te nu poate fi cunoscut. Alteori, ca de
pild în colile Sankhya i Yoga, nu î i g -
se te atribute, dar se socote te ca luminând
Eduard Iacob-Sp#taru - Geneza
Anul II, nr. 1(5)/2011
în sine i este totuna cu con tiin a. coala
Vaise ika îl percepe material, relevat în expe-
rien e, îi atribuie rolul esen ial în cunoa tere
i distinge un Sine suprem i un altul indi-
vidual. În fenomenologia heideggerian ,
Selbst i Selbstheit sunt legate de tempora-
litate i prin Bildung se identific în Weltan-
schauung. De aceea i diferen a dintre Fiin
i Fiin are „este temporalizat în temporali-
zarea temporalit ii” (4). Din aceast cauz
Husserl enun ase principiul inten ionalit ii
con tiin ei, de unde aceasta nu este nici în
sine, nici pentru sine deoarece ea nu coin-
cide cu ea îns i. În fenomenologia exis-
ten ialist , Husserl definea omul ca o lips ,
iar Sartre îl g sea ca o pasiune inutil de-
oarece între Aspira ie i Absolut este Neantul
în care omul încearc s se construiasc pe
sine. În filosofiile vedice, acesta se traduce
cu Avaraka-sakti, un gen de for care aco-
per energiile cognitive, ceea ce conduce la
o viziune introspectiv asupra lumii. De altfel
i fenomenologia a trebuit s convin dou
puncte de plecare în noetic (ceea ce ine de
actele con tiin ei) i noematic din moment
ce viziunea asupra lumii la Görres avea un
con inut preponderent moral, la Ranke unul
cre tin, iar Schleiermacher îl identifica pe
Dumnezeu abia dup ce omul reu ea o vizi-
une asupra lumii (Weltanschauung). În exis-
ten ialismul centrat pe umanism (la Sartre,
de pild ), teze de genul contingen ei fiin ei
umane, ale neputin ei ra iunii, ale devenirii
sale, ale fragilit ii, alien rii, finitudinii i
singur ii, omul devine predilect o fiin a
neantului în filosofiile vedice prin Animitta
(necauzat), Avisesa (lipsit de determinare) i
Bheda-virodhin (opus diferen ei), ceea ce îl
împinge pe oriental spre o cunoa tere in-
trospectiv-autodefinitorie, interiorizat
(Adhyavasaya), în timp occidentalul, prin
devenirea personal , angajare i prin fiin a
împreun (Mitsein, la Heidegger) d un alt
con inut viziunii asupra lumii. i ca s în-
cheiem tot cu Heidegger, acesta preciza în
sursa citata adesea aici: „Transformarea lui
praesentia în absentia are un caracter de
negativitate, de ne-prezen . Întrebarea care
se ridic este: Unde se afl r cina acestui
nimic în genere?” (5). Din câte mi se pare,
Vedele r mân cât mai aproape de a fi dat un
spuns pe care îns filosofiile occidentale
nu l-au considerat cum se cuvine nici ca re-
ferent, nici ca referin .
1. Pousin, Valle; Brahmanismul, Ed. Herald, Buc.,
2001, p. 37
2. Deussen, Paul; Filosofia Upani adelor, Ed.
Herald, Buc.,2007, p. 55
3. Heidegger, M.; Problemele fundamentale ale
fenomenologiei, Ed. Humanitas, Buc., 2006, p. 514
4. Heidegger, M.; op. cit., p. 513
5. idem, p. 501
Anul II, nr. 1(5)/2011
Andrei POTCOAV~
“Fragmente din n#stru[nica istorie
a lumii de Gabriel Chifu, tr#it#
[i tot de el povestit#”
Gabriel Chifu, oltean din Ca-
lafat, cu o preg tire profesional
tehnic , este atras de mirajul
„literelor” publicând volume de
versuri i proz care, determinat
de calitatea lor au constituit su-
portul necesar pentru a fi admis
în Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia, al c rui secretar devine în
ultimii ani.
Public în reviste i antologii
în România i numeroase alte ri
- Anglia, Fran a, China, India,
Serbia, Grecia, Statele Unite, Bel-
gia, Cehia - constituind unul din-
tre realizatorii de literatur ro-
mân frecvent tradus i publicat,
contribuind în mod semnificativ
la receptarea în lume a culturii
române ti.
Calitatea scrierilor sale nu a
trecut neobservat , G. Chifu fiind
recompensat de Uniunea Scriito-
rilor în trei rânduri cu premii,
pentru debut - în 1976, pentru
volumul „S la în inim ” -, pentru
roman - în 1997, pentru volumul
„Maratonul învin ilor” -, i pen-
tru poezie - în 1998, pentru volu-
mul „La marginea lui Dumnezeu”.
Scriitor prolific, care, dup
debutul din 1976, public , în
decurs de peste 30 de ani, zece
volume de poezie i apte de
proz pentru ca în 2009 s sur-
prind cititorii cu o nou pro-
duc ie în proz „Fragmente din
stru nica istorie a lumii de
Gabriel Chifu tr ite i tot de el
povestite”, titlul ce dore te s ne
sugereze o apropiere de literatura
medieval , inclusiv datorit mo-
dalit ii de compunere prin al -
turarea aleatorie a unor „poves-
tioare” cu diverse teme, cu suc-
cesiune cronologic i personaje
diferite în conexiune cu naratorul,
care r mâne principalul ins în in-
terac iunea cu evenimentele ce
se deruleaz , constituind cadrul
general al vie ii sale.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Pelegrin prin trecutul s u, pe
un drum care se f ure te pe m -
sur ce înainteaz pe el, caut cu
migal „pepitele de aur din me-
morie”, asemenea „luminii in-
comparabile ce a teapt uitat în
creierul s u”.
Autorul încearc , i reu te,
formeze prin al turarea „tab-
letelor”, segmente ale povestirii
vie ii sale în contextul evenimen-
telor din a II-a jum tate a seco-
lului XX i prima decad a celui
urm tor, reîntregirea din cioburile
identificate, visul integral - via a
sa - cu bune i rele, cu întâmpl ri
amuzante sau care au marcat-o...
Copil, tân r sau matur, a fost,
permanent, cu familia sa, în ipo-
staza de chiria în Calafat, Cra-
iova i, în final, Bucure ti. Ipo-
staz , pe care o relateaz în vari-
anta „chiria ului”, din cunoscuta
variant a lui Topârceanu, în ta-
blete, într-o reu it conexiune cu
descrierea evenimentelor, în care
este erou sau martor, în perioada
„copil riei minunate” sau adoles-
cen ei în care se formeaz viitorul
membru al societ ii civile. Tex-
tele condensate reu esc prin cre-
ionarea personajelor implicate în
evenimente s permit cititorilor
identifice, în primul rând, „ca-
racteristicile” necesare omului
pentru a supravie ui anilor’70 ai
secolului XX în România (era
necesar dedublarea personali-
ii omului cu înf are, via
diferit în public i intimitate: mai
rar personalit ile puternice, cu-
rajoase erau capabile s vorbeas-
i s se manifeste în public la
fel în intimitate, pentru c , în ca-
zul „oamenilor de litere”, care nu
st pâneau mecanismul dedubl -
rii, „sc pau produc ii cu subîn-
elesuri”, cu ajutorul c rora in-
trau în aten ia organelor de secu-
ritate; dup 1989, Gabriel Chifu,
printr-un intermediar, afl c „a
avut noroc c a venit Decembrie
1989, altfel era r u de el...”).
Idilic, dup copil rie i adol-
escen , când realizeaz maturi-
zarea personajului, când a de i-
nut „comoara, munte de aur, tine-
re ea”, pentru ca apoi s se des-
prind cu „b nu ul de aram ”, se
caracterizeaz în viziunea scriito-
rului „s cia”; „timpul i mi ca-
rea în cerc f s lase urme i s
ne îmb trâneasc într-un vârtej
str lucitor producând euforie
dar i senza ia de fericire...”;
...foarte bine creionat este ima-
ginea pe care scriitorul i-o cons-
truie te pentru „a defini no iunea
de fericire...”, urmare a unei auto-
analize apreciaz c în fiecare e
punctul unde drume ul i cap tul
drumului se fac într-una... dac
în elegi ce cau i tu pe un drum
anume i unde te-a dus el se
cheam c e ti fericit... s nu a -
tep i altceva decât ce po i primi...
nu dore ti altceva decât ce po i
deveni... s nu cau i ceea ce nu e
de g sit... s p ti cu ardoare
i vei ajunge unde se cuvine s
ajungi... s ai grij i s nu cazi în
afara ta ci s r mâi în tine... s fii
cu mare b gare de seam s te
ezi în lan ul lumii nu în afara ei
i s mul ume ti cerului c te afli
în untru nu in afar ... mi se rupe
sufletul la gândul c în aceast
alc tuire mirabil .
Clipa de diamant este consi-
derat de autor aceea când î i
cresc brusc aripi i î i st la în-
demân s zbori, când fericirea,
ca adierea dimine ii î i mistuie
ptura... clipa de diamant vine
în via ii omului pe nesim ite nu
când e chemat , ci când este h -
zit s vin ...
În Calafatul natal, copilul in-
teriorizat, dar i cu mult sensi-
bilitate, avea dou locuri unde
era tentat s se „izoleze”, i anu-
me „la gar ” sau „la tunuri” - pe
29
cea mai înalt platform a ora-
ului, unde era amplasat „Monu-
mentul Independen ei” - i era
posibil ca s se vizualizeze spa ii
largi pân în Bulgaria vecin ; aici
perioadele de contemplare sunt
de lung durat , având ca obiec-
tiv fie multitudinea persoanelor
ce se perindau, fie imensitatea
spa iului cu elementele romanti-
ce ce constituia arealul ce se des-
chidea în fa a ochilor. Sunt deo-
sebit de frumos descrise atât zo-
nele str tute în ora sau satul
bunicilor - Cioroia i - cât i multi-
tidinea oamenilor ce le popu-
leaz ; ace tia sunt privi i cu du-
io ie, cu ochii copilului alintat de
cei din familie, sau cu mult
aten ie i spirit critic, realizând
portretele lor în conexiune cu
aspecte vizibile, caracteristice ale
fizionomiei. Chiar i „casele” în
conexiune cu „locuitorii lor” pot
fi „vechi i misterioase, - o cas
e ca o ar , po i c tori prin ea
fascinat, po i s -i descoperi se-
crete i pove ti... cercetarea lor
cu aten ie constituie o pl cere ce
va determina îmbog irea spiri-
tului similar cititului...”. Copilul
devine atras de c torii în ora ,
zon sau ri, în inten ia de a- i
îmbun i cuno tin ele... dar i
spiritul..., un rol aparte îl au c -
toriile virtuale (deosebit de re-
alizat este tableta cu descrierea
toriei copilului spre Carlo-
vivary), din Calafatul pe care îl
considera plasat la o margine a
lumii, la marginea unei pr stii”.
Descriindu- i primii ani de
via , descoperim un copil ciu-
dat, f tenta ia de a se hr ni,
constituind pentru p rin i, în
special pentru mam , „o pro-
blem ”; hr nirea pân la o vârst
destul de crescut trebuia s
30
aib dou componente, una ma-
terial , servit de mam cu lin-
guri a, în conexiune cu alta
spiritual - obligativitatea de a
dep na întâmpl rile unor
nara iuni...
Cu mult aten ie, sco ând în
eviden fa etele caracteristice
ale unor personaje ce populeaz
Calafatul acelor vremuri sunt
realizate:
- „portretul” lui Bodolicu, cel
mai puternic om din Calafat -
ora i raion - un parvenit politic
ce- i „completa” studiile liceale,
contravenind unui principiu po-
trivit c ruia „întâi înve i carte i
apoi devii mare”, el era elevul ce
ap rea la coal când i când,
sup rat i mut abia catadicsind
zic câte un „mda”... i ob inea
mereu nota 10... avea o problem
cu cuvintele care nu se potriveau
gurii sale, nu se legau între ele
decât arareori într-o propozi ie,
dar într-o fraz niciodat ... i de-
terminat de „o situa ie punctu-
al ”, încercând s „înve e un dis-
curs preg tit de un subaltern
pentru a fi rostit cu ocazia întâm-
pin rii unui ef vizitator ajunge
în stare de ebrietate, adoarme...
motiv pentru care „rateaz festi-
vitatea” i este dat afar din înal-
ta slujb local ... dar pentru me-
ritele sale l-au mutat în alt raion
într-o munc sindical ...
- „portretul unei tinere profe-
soare”, care, în deplas rile sale
prin ora , „magnetiza” trec torii
prin aspectul s u - îmbr minte,
machiaj -, care i-a atras porecla
„moda” (atribuit de vârstnici în
conexiune cu afirma ia c „asta
vrea s aduc aici moda nou ...”),
dar era clamat de copii mereu,
ace tia înso ind-o pe strad .
- „avatarurile unui mili ean”,
câ tig tor la loz în plic a unei
ma ini Fiat, în plin dominare în
societatea româneasc a auto-
mobilelor de provenien sovi-
etic ; acesta devine un fel de zeu
al ora ului, î i modific existen a
cuminte, onest , datorit succe-
sului ob inut f munc , „pri-
mind mai mult decât era preg tit
mintea sa s duc ”, ma ina l-a
cut s se înfumureze, s-a apu-
cat de b utur , de femei, a divor-
at, l-au dat afar din serviciu, a
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
intrat în datorii i „a c zut so-
cial... distrugându- i via a...”.
- mama, o femeie de o frumu-
se e nemaiîntâlnit , dar care s-a
trecut prea repede... inimoas , cu
mai multe inimi în percep ia co-
pilului... vrednic , neobosit ,
dârz ... care poale deveni... care
nu c uta ceea ce nu e de g sit...
ea cu ardoare pentru a ajun-
ge unde se cuvenea s ajung
având grij s nu cad în afar
mânând în interiorul eului
u... a avut „mare b gare de
seam ” s se a eze în lan ul lu-
mii, nu înafara ei, i s mul u-
measc cerului c se afl în inte-
rior, nu înafar ...
- tata - ajuns avocat prin pu-
terile lui, un om de statuie mic :
copilul nu se ducea la procesele
în care acesta pleda pentru a nu
fi dezam git... când a murit odat
cu dispari ia sa, o parte impor-
tant a eului scriitorului a pierit...
era începutul sfâr itului, sfâr it
ce inevitabil i care pe fiecare îl
prive te direct...
Se realizeaz „întâlnirea cu
sufletul pereche” în biroul unde
la vârsta de 43 de ani lucra, cons-
tatând c în derularea în conti-
nuare a vie ii îi va permite s
constate „ce înseamn s mai ai
o inim i aceea sa nu bat în
trupul t u... tr ind elegii, imnuri
ce urmeaz a fi ulterior redate în
scrierii...”. Via a se deruleaz în
anii ce se scurg f încetare în
„clepsidra” timpului i societa-
tea orânduit în consonan cu
regulile impuse de conducerile
efemere ale statului ce doreau
edificarea de mul i unui edificiu
pentru mul i.
Scriitorul, cu „umor”, dar i
cu „duio ie”, ne red aspecte
tr ite, tipice de implicare a diri-
guitorilor în via a de toate zilele
ale oamenilor i ale elitei cultu-
rale în mod special. ...Era bine
organizat „circula ia valutelor
forte” în ar , inclusiv utilizarea
acestora numai în magazine
specializate; era în mod similar
bine stabilit traiectoria profesio-
nal a fiec ruia în raport cu
coala absolvit , fiind prefera i
cei cu studii în U.R.S.S.; ...dar
este bine s intuim c în „demo-
cra ia socialist ” era foarte bine,
util, chiar necesar s fii prieten
cu un ef de sal de restaurant,
sau alimentar , aprozar, sta ie de
benzin , pentru a asigura o apro-
vizionare „lenjer ” cu produse
necesare traiului, de multe ori uti-
lizând diverse tertipuri, aprovizi-
onarea cu produse alimentare
sau de folosin îndelungat se
realiza „prin intermediul aprob rii
organelor în drept” sau pe u a
din dos a magazinelor ori de la
bufetul partidului.
...În „segmentul activit ilor
culturale”, dirijate de reprezen-
tan ii comitetului de cultur , era
posibil organizarea unor întâl-
niri ale scriitorilor i redactorilor
de specialitate ale publica iilor cu
personalul ambasadelor str ine
pentru schimburi de informa ii...,
dar sub atenta supervizare a
omnipotentei institu ii de trist
amintire, securitatea,... acest per-
sonal al ambasadelor era i alt-
ceva... situa ie ce o va descoperi
dup 1990 la o reîntâlnire cu ata-
atul cultural al ambasadei SUA.
...Este redat cu mult aplomb
„dragostea de carte a ranului
român...”, folosind cu „umor
amar” o descriere privind o reuni-
une într-o comun în cadrul ac i-
unilor organizate sub egida „Lu-
mea c ii la sate...”, de i la „ e-
torile literare” desf urate re-
zulta clar inapeten a localnicilor
pentru produc iile literare, inape-
ten a datorat incompatibilit ii
în ceea ce prive te „p reasca
limb ” a Literaturii moderne... în
care se exprimau atât „scriitorii
de partid” cât i „scriitorii scri-
itori”, întrecându-se în produc ii
ce f ceau apologia „traiului bun
din România lui Ceau escu...”;
astfel ei citeau pentru ei însu i
ca într-un cenaclu „orice n zbâtie
avangardist ...”; într-o zi, cu timp
friguros i viforni o sal frumos
preg tit a fost populat diferit
de situa iile obi nuite (numai cu
câ iva elevi s cu i din clasele
întâi, câ iva dasc li, func ionari
de la prim rie i CAP, strân i cu
for a) cu o mul ime de oameni
obi nui i „care asculta inert cu
stoicism”, interven iile scriitorilor
pân când „o persoan intr în
sal ” i cu o voce puternic a-
nun „a venit ma ina cu bute-
lii...”, moment în care acei ad -
posti i de intemperii au p sit
Anul II, nr. 1(5)/2011
în t cere sala în care au r mas
doar obi nui ii acestui gen de ac-
iuni.
...La Craiova, locuia o rud
apropiat , tanti M rioara, „doam-
din societatea bun a vremu-
rilor trecute” posesoare a unui
imobil din centrul urbei, care într-
o bun zi „pentru a fi realizat
cerin a planului urbanistic, cu
blocuri plasate pe trama stradal
rectangular trasat ” este evacu-
at din casa sa ce urma s se de-
moleze... î i va tr i zilele ce i-au
mas pe strad ... în compania cre-
dinciosului ei câine, purtându- i
permanent cu min ile pierdute, cu
un palton de blan i un geaman-
tan pân când a murit înghe at
în fa a noului bloc construit pe
fostul amplasament al casei sale...
„Aten ie... vine demolarea
peste noi...”; la ie irea din comu-
nism a avut parte de câteva în-
tâmpl ri... pentru lucr torii din
pres s-a cerut la C.N.S.A.S. ve-
rificarea... din documentul primit
a rezultat c naratorul nu a f cut
poli ie politic , dar are un dosar
de urm rire, pe care nu l-a studiat
mânând cu perdeaua tras
peste privire „ca i un tulbure val
de cea asiatic în care s-a scu-
fundat prima parte a vie ii sale...”.
A încercat s redobândeasc un
imobil, cas na ionalizat a bu-
nicului so iei, colonel de cava-
lerie..., nu a reu it..., efortul s u
a fost sortit e ecului deoarece
chiria în acel imobil este un colo-
nel de securitate..., urmeaz in-
ter-ven ii la Strasbourg pentru a
ob ine drepturile de la str ini...
sunt „hilare” încerc rile de cos-
metizare a situa iilor reale în care
se aflau valori ale societ ii româ-
ne ti interbelice... datorit obi-
ec iilor pre edintelui Fran ei, De
Gaulle, care pentru a vizita Româ-
nia a pus condi ia s revad bi-
blioteca fostului s u coleg de
coal militar . În 1968, „fostul
colonel de cavalerie Dumitru”
este readus în vechia sa cas , i
se reconstituie biblioteca i da-
torit intui iei consider c se
apropie finalul necazurilor sale,
redobândindu- i casa i se va re-
întoarce ara la situa ia de nor-
malitate... se continu astfel vi-
Anul II, nr. 1(5)/2011
clenia propagandei comuniste
care combinând tiin a lui de a
mistifica oamenii i lucrurile ca
un semnal al for rii lor acelui
regim... comunismul nu a murit
mei acum dup 20 de ani de la
evenimentele din decembrie; mai
înc semne de via pe aici,
prin inuturile noastre.
...Naratorul a fost angajat în
calitate de redactor la revista cra-
iovean „Ramuri”, f a fi mem-
bru de partid, condi ie în care
„to i erau cu ochii pe el deoarece
nu prezenta încredere...”, a f cut
eforturi s accead în rândul
membrilor de partid, dar chiar i
a urm rirea a continuat... ajun-
într-o situa ie limit ... dup
evenimentele din decembrie
1989, un fost lucr tor de secu-
ritate m rturise te scriitorului c
în conformitate cu regulile ce
func ionau în societatea socialis-
nu puteau fi ancheta i i ares-
ta i membrii de partid decât cu
acordul primului secretar-jude-
ean... situa ie în care de i „colo-
nelul de obiectiv ceruse de 3 ori
aprobarea pentru a-1aresta, pri-
mul secretar nu a aprobat-o” ju-
când pentru acesta rolul de „înger
zitor”.
xxx
O lucrare memorialistic de
factur ridicat , ce reu te s
creioneze de pe pozi iile voit
naratoare cu exprim ri atente un
parcurs ce se realizeaz la cum-
tul a dou orânduiri sociale
succesive... faptele oglindind re-
alitatea crud aduc în scen per-
sonaje, pozi ii i evenimente cu
mult acurate e prezentate sco-
ând în eviden caracteristicile
cu care au defilat în peisaj în pe-
rioade bine determinate pentru
apropia i tonul este duios, de-
monstrând sensibilitatea auto-
rului, situa ie ce se modific în
cazul personajelor negative pen-
tru creionarea c rora folose te
tot arsenalul necesar pentru a-i
cobora în derizoriu, în situa ii
hilare.
Recomand m cu c ldur par-
curgerea textului ce se poate de
multe ori confunda cu „pasaje
din lec iile de istorie”.
Andrei POTCOAV
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 31
Beatrice Silvia SORESCU
Miroase a ve nicie Tablou de iarn
Sufletului E prim var -n iarn , vezi prea bine
Îi plac tot felul Ce rai domnesc e în gr din’-afar!
De mirodenii. Au înflorit, în ram, m rg ritar,
Busuiocul, îns , To i merii mei, au florile ciorchine.
E preferatul lui.
Miroase a ve nicie Miroase-a flori de ghea pe asfalt!
re tablou în casa min ii mele!
Vârtej optitor timpului i vor r mâne pururea eterne
Cobor în mine, Aceste clipe cu pridvor înalt.
Mai înfloresc salcâmii ?
Iau de mân
Lumea cuvintelor Nici mâna unui pictor n-o s-a tearn
E mult de-atunci, in minte c ploua.
i încerc s fiu Pe pânz-acest décor mirific, pur!
i admiram, timid , haina alb .
Vârtej optitor E-atâta frumuse e împrejur
Acolo-n parc, doar frunza frem ta
Timpului. Încât a vrea s fie pururi, iarn !
i m uimea mereu o floare dalb .
Însemn A c zut un înger
Erau mai mul i pe banc , sub salcâm,
Însemn clipa aceasta S-a pierdut un înger pe strad !
Plângea statuia i curgea izvorul.
Cu lacrima mea L-am v zut adineauri, în port.
De mân-am alergat pe-un tainic drum,
i simt Are p rul alb, ca de vat ,
Mi-ai alungat din inim -ntreg dorul.
Ce dureroas r mâne i ochi mari, alba tri de tot!
i din trifoi, când am cules norocul,
Amintirea…
Tu mi-ai zâmbit, i-am în eles c noi
S-a pierdut un înger pe strad !
Mereu vom ine-al turea întreg jocul
De plictiseal A c zut din cer, nu tiu când.
Iubirii noastre: frunza de trifoi.
mi c între ceva Are mersul zburdalnic, de parc
i ceva, Pare-a fi adiere de vânt!
De-atunci e mult i nu te-am mai v zut.
Eu, punct perpendicular
Salcâmul a-nceput s i pice frunza.
Pe axa lumii. i-are-un trup de magnolie roz,
Stau seara trist , în pridvor, i-ascult
Beau în fiecare noapte Iar obrajii, de purpur vie.
ianjenul cum î i mai ese pânza.
Câte o stea opresc lâng el i visez
i-mi înnod aripile -i al meu, de acum, pe vecie.
i nu te v d, azi pasul i-e mai rar.
Cu gânduri.
Indiferent mi-arunci un zâmbet fals.
A c zut un înger pe strad !
consolezi doar cu un gând amar,
derea spre niciunde A c zut din cer, nu tiu când.
Cu glasul stins m mai invi i la vals.
deam mereu To i plopii se opresc s îl vad ,
Între jos i sus. C-are ochii de fl ri arzând.
Nu- i mai e mâna cald , ca atunci
Începusem s ame esc
i par s i fiu, din ce în ce str in .
De atâta c dere Dac întrebi în vis pe St pânul,
Urmele noastre de prin v i i lunci
Spre niciunde. Unde sunt îngerii Lui,
În fa a mea, cu greu se mai înclin .
Ve nicia îmi transpirase O s i spun c nu este unul,
În palme. Iar acela e cel ce-l v zui!
Nu-mi mai ar i pe cer nici Carul Mare
i nici roman a mea n-o mai ascul i.
Dincolo de noi i-am s -l duc la mine acas ,
Privirile de azi nu-s ale tale,
Dincolo de uitare, -l p strez ca pe-o boare de crin!
sunt mai reci ca neaua de pe mun i.
E nelini te. i-o s fie un înger - mireas !
Dincolo de durere, O minune cu zâmbet senin!
Când ne urzeam, atunci, pl cute vise,
E boal .
Senina lun ne veghea zâmbind,
Dincolo de boal , Cuvânt rotit Dar azi e trist , razele-i sunt stinse
E fiin a. M-am ascuns i ochiul ei nu e la fel de sfânt.
Dincolo de noi, În umbra unei idei. Azi, toamna-ncepe, vântul sufl iar.
Suntem noi Nimic mai frumos Miroase, simt, a struguri cop i în vie.
Ca acest joc ! Semn Stau singur pe un oblon de car
Aripi de rou Sunt un cuvânt i m gândesc la noi, la ce-o s fie.
Botul umed al dimine ii Care se rote te. Îngenunchezi
Rumeg via a. În iarba cuvintelor
Nimic mai bun i genunchii E mult de-atunci, azi treci nep tor
Îngerii s-au trezit Decât zborul i prind r cini. i ochii i-i ascunzi de ochii lumii.
Cu aripi de rou . Cuvântului ! În clipa urm toare În umbra amintirilor cobor
Cu ochiul beat
Devii semn. i m întreb „Mai înfloresc salcâmii ?“
Eu decojesc clipa
32
Angela Monica JUCAN
Astronomicul curent verbal
Romanul „Memorialul Cet#]ii” de Leon-Iosif Grapini
„Nu vreau dec@t s# fiu slobod,
nu \n lumea larg#, ci doar \n cea
mic#, \n satul meu (...)”
„Memorialul Cet ii” nu este
un roman memorialistic, dar fic i-
unea nu dep te materia de e-
vocare. Nici fantasticul nu iese
din cadrele verosimilului - „[...]
edificarea a început când a în-
ceput, a durat zeci de ani, cu
inau-gurarea ne g sim dup
scurgerea acestui timp”.
Trebuie s tii câte ceva din
biografia scriitorului i s i fie
întrucâtva cunoscut zona din
care se trage ca s i po i da seama
proza lui Leon-Iosif Grapini
(un volum de nuvele - „Cetatea cu
nebuni” i dou romane - „Cap -
tul lumii” i „Memorialul Cet ii”,
i editate deja ale unei proiec-
tate trilogii) are ca punct de start
i de inspira ie locul natal (topo-
grafie, istorie, mentalit i, atitu-
dini, grai) i compartimentul în
care a profesat scriitorul (mod de
evaluare i organizare).
Cititorul neini iat are alt
poart c tre arad .
Pentru percep ia optim a
fondului, amândoi trebuie s i
dep easc interesul pentru real
i pentru nereal.
Mai bine conturat decât în
„Cap tul lumii” care aducea mai
mult a monografie mascat decât
a roman, intriga din „Memorialul
Cet ii” este prins în câmpul
CUNOA TERII. Ideal de nea-
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
tins, priceperea omeneasc fiind
foarte limitat , ea este definitiv
vasal curiozit ii. Prin eforturi
insistente i apel la cei despre
care crede c l-ar putea introduce
în domeniul care-l intereseaz ,
personajul „scriitorul” ajunge la
revela ie (aceasta se întâmpl
printr-un oc - lovitura din moa-
lele capului de la pagina 9, iar
decompresiunea se va produce,
t, la pagina 269). Revela ia îns
vine cu alte limite, pentru c spa-
iile care i se deschid „scriitoru-
lui” (arhiva, cetatea, cuno tin ele
„mo ului” - sau „capul” lui) se
dovedesc a fi, la rândul lor, în-
chise i pline de mai mari restric ii.
Este pu in probabil ca Leon-Iosif
Grapini s fi inten ionat acest
lucru, dar romanul i-a reu it ca o
imagine a perfec ion rii umane
care nu const decât în atingerea
a diverse stadii de imperfec iune.
Cunoa tere i exigen e, înf ate
capsular, care func ioneaz pe
principiul Matrio i: una în alta,
niciodat ultima nu e goal i nici
nu con ine altceva decât tot o fi-
gurin de Matrio ka, de la care
s-a pornit, numai c una în mini-
atur , nesec ionat i plin .
Acesta este - cu sau f voia lui
Leon-Iosif Grapini - „con inutul”
romanului „Memorialul Cet ii”,
în care, cât tr iesc, to i înva / se
informeaz - sub îndrumare sau
intuitiv - i, în cetate, sunt chiar
impuse ni te cursuri. Totul e
progres, în acest roman, dar fie-
care perimetru evolutiv sau spa-
ial e inclus în alt perimetru, pân
la „perimetrul interzis” al Cet ii
- ultim Matrio . Tendin a spre
emancipare e preluat de noua
genera ie - personajul „tân rul”:
o pies dintr-o fecund Matrio -
, dup figurile (genera ii sinte-
tice) „b trânul”, „scriitorul”... Ce-
i drept, în leg tur cu „tân rul”,
cartea pune ipoteza r mas neso-
lu ionat a reu itei. Incertitudi-
nea e mai sigur . Altfel se situ-
eaz „scriitorul”, care, dup incizii
în realitate i for are de u i, se
prezint în final cu o „comuni-
care” (s -i zicem tiin ific i rea-
lizat în colaborare, prin „trans-
misiune”). El transmite pasiunea
sa i cuno tin ele sale i acestea
vor lua forma unei c i. i se
deschide o nou etap (necu-
prins în roman) - cea a circula iei
ii: „[...] c pitanul s-a inut de
cuvânt, cartea promis a ap rut,
tocmai i-am pus punct, i noi, i
domniile voastre”. tiin a elibe-
rat („[...] a scris în speran a c
toate acestea vor fi cunoscute,
dac nu tuturor, m car celor care
cred în asemenea istorii, adev -
rate sau nu. Noi am crezut.”), to-
tu i prizonier (în carte, ca-ntr-o
cetate „de a c rei fiin are s nu
se afle, celor ce li se va descoperi
li se piard urma, cei care vor
vorbi s fie f cu i s tac , cei ce
vor ti i vor uita s aib parte
de toat bun voin a, gra ia i
mila mea, i s-a f cut”). Scriitorul
absorbit de subiectul s u. Scri-
itorul înghi it de subiectul lui.
Personajul captiv în cetatea care
i-a ademenit imagina ia. Scriitorul
captiv al visului. De unde se poa-
te evada doar „pneumatic”: „M-
am pus la cugetat - zice „mo ul”
- i tare mi-e c nu mai pot face
cale-ntoars de unde-am ajuns
cu gândurile [...] mor lini tit acum,
când ve i afla adev rul, s mi-l
zice i i mie, c nu mai spun la
nimeni”. Cetatea - un interior sim-
bol al interiorului uman; sau, în
registru practic, un ad post so-
Anul II, nr. 1(5)/2011
lid, vulnerabil, pân la urm . Ca
omul. Lumi în lumi, c „lumea era
mare i multe popoare tr iau în
ea” i „de fapt, întreg imperiul este
o temni a popoarelor”.
Frazele construite prin multi-
plu adaos de idei - progresie i
progres - bat în diverse nuan e
de umor; rulajul vorbelor în ro-
man este mare; „[...] nu e impor-
tant detaliul, dar îl scriem” - „scri-
itorul” se duce (pentru a v face
o idee) la personajul „preotul”,
dar ca s ajung i el acolo, citi-
torul trebuie s str bat , mai în-
tâi, zece pagini etnografico-arhi-
tecturale. În detalii, uvoiul ver-
bal ia propor ii astronomice,
scriitorul Grapini relatând cu ge-
nerozitate despre câte-n lun i-
n stele. Dar dac aspectele se-
cundare sunt minu ios înregis-
trate, în cele mai importante,
autorul prefer imprecizia - pro-
gram al c ii: „[...] cei ce vor s
fac leg turi cu fapte i cu perso-
naje istorice s nu- i piard vre-
mea, le-am amestecat, i pe unele,
i pe altele, în a a fel încât cores-
ponden ele s fie imposibile[...]”.
Într-adev r, autorul „Memorialu-
lui Cet ii” interac ioneaz cu is-
toria, navigheaz prin ea, o ac-
ceseaz când dintr-un secol,
când din altul, f a urma ordinea
cronologic fireasc . Un roman
prev zut cu „slider”. Personajul
„mo ul” dateaz , dup toate apa-
ren ele, din epoca gr nicereasc
a bumbilor auri i ai str jerilor
Mariei Tereza, dar are amintiri de
pe când n leau t tarii i este
contemporan i cu epoca univer-
sal posibil a voturilor fraudate.
unii sunt cunosc tori, abili i
oportuni ti, al ii - necunosc tori,
creduli i perdan i.
O carte care se joac pe cu-
noa tere. i pe îngr dire.
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
C@teva din operele de art#
executate de scriitorul
Cristian Petru B~LAN
\n ora[ul Bolde[ti-Sc#ieni,
Prahova
33
Am vrut ca ora ul meu (Sc ieni - n.r.) aib sculptura
„Lupa Capitolina”, precum cea din Roma (Bucure ti,
Timi oara, Cluj etc) - i am f cut-o! Sunt poze cu preg tirea ei
pentru instalare (echipa care m-a ajutat s o înal cu macaraua
pe o coloan de c mizi de 8 m în ora ), apoi fotografia cu
sculptura gata în at i alta cu detalii. Regret calitatea
pozelor, dar i mai mult regret c statuia lupoaicei nu a avut
noroc s stea mai mult de 2 ani, fiindc a fost f cut buc i la
cutremurul din 1977, când s-a rupt coloana de c mizi... La
fel s-a pierdut i statuia „Îngerului Judec ii”, lucrat din
por elan alb. El se afla pe acoperi ul capelei cimitirului din
Sc ieni. Concluzia: Nimic nu e ve nic sub soare!- i nici m car...
Soarele!...
Cristian Petru B lan este al doilea din stânga (cel mai înalt)
Cristian Petru B lan lucrând la bustul lui Teodor Diamant,
fondatorul Falansterului de la Sc ieni
“Îngerul de por elan alb, înc destul de fierbinte, scos cu
câteva ore de ace ti muncitori din cuptorul unei fabrici de
teracot (fotografie neclar , poza decupat din ziar). O pute i
vedea i gata instalat pe acoperi ul cimitirului (pagina
urm toare - n.r.). Atunci îmi spunea cineva c lucrarea ar
putea fi cea mai mare pies de por elan din România, dar nu
am putut confirma niciodat acest lucru.”
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

“O alt sculptur de-a mea, lucrat într-un stil mai modern,

este intitulat „Rup torul de geam”. Ea se afl la Poarta nr. 1
a Fabricii de geamuri Sc ieni (cea mai mare din ar ) i era
lucrat din o el inox, reprezentând un muncitor care scotea
placa de sticl din „ma ina de tras geam” (piesa masiv de
geam, din bra ele deschise ale siluetei umane, nu se vede în
poz , fiind str vezie. Chiar a a era pozi ia de lucru a
muncitorului rup tor...). Aceast fabric a disp rut acum doi
ani din ora ul care avea mai multe întrprinderi mari (toate
disp rute), iar statuia va fi luat i instalat în centrul ora ului.”
“Dup dispari ia fabricii (care, înainte de închidere, fusese
cump rat de ni te igani miliardari, îmbog i din vânzarea
fierului vechi, ace tia voiau s topeasc statuia pentru a vinde
metalul cu un pre bun i nu voiau s permit nim nui s mai
intre în curtea fostei fabrici, de i lucrarea intrase în patrimoniul
ora ului. A trebuit ca primarul localit ii s o ia înaintea
iganilor, s vin cu armata i cu o macara, intrând cu for a în
curtea fostei fabrici i s o ridice. (Poveste tragicomic ,
nedescris în „ iganiada lui Ion Budai-Deleanu...)”

În poz este Cristian Petru B lan, cel mai înalt, la mijloc; la dreapta
lui, directorul fabricii, C-tin Olteanu, i echipa de muncitori care l-a
ajutat s instaleze lucrarea.

„ÎNGERUL JUDEC II”, executat de Cristian Petru B lan, înainte

ca autorul s fie judecat i executat de acest Înger care s-a gr bit s
zboare spre ceruri la cutremurul din 1977.
(Poza îngerului de por elan alb, greu de cca o jum tate de ton , a
fost f cut la circa o or dup instalare). Fa ada cimitirului din ora ul Bolde ti-Sc ieni, Prahova, pictat
“Voi mai putea face altul? Nu prea mai cred...” - spune Cristian de scriitorul Cristian Petru B lan în anul 2000 (în dreapta, autorul; în
Petru B lan stânga, m tu a lui, sora mamei, azi în vârst de 96 de ani).
Anul II, nr. 1(5)/2011
Marian P~TRA{CU
POEME TRISTE
Limba noastr (1983)
la moartea lui Nichita St nescu
Limba lui Nichita
este limba mea.
Cu unduiri de verb
ea- i plânge cânt re ul.
Cu unduiri de suflet
eu îmi plâng poetul.
Patria lui Nichita
este limba român .
Ea a fost, ea este înc
i el este prin ea.
A fost „cet ean al patriei”,
trist sau voios,
slujind-o cu credin ,
inspirat sau ,,bleg”
„sau numai obosit”,
vizionar cu siguran
dar fiindu-i somn de sine
s-a dus i el ,,s moar pu in...”
El vrea (1987)
El vrea s ne târâm cu capul în rân ,
El vrea s ne hr nim
cu spulber ri de vânt,
El vrea s muncim goi, bolnavi
i f speran ,
El vrea s nu mai fim oameni
Ci animale f con tiin ,
docile i înfrico ate
i pe deasupra s ne mai i bucur m,
-l sl vim ca pe un zeu atotputernic.
El se teme (1987)
El se teme de gândurile noastre,
El se teme de puterea spiritului instruit,
El se teme de s rutul copiilor no tri,
El se teme de strângerea noastr
de mân ,
El se teme...
i de aceea îmbuib haite de câini,
Gata s -l apere, gata s -l ling .
Stare neînchipuit (1989)
Somn chinuit, înfrico at de vise stranii, tim doar s ne plângem, s schel im
Curgere de timp însângerat de suferin , Cer ind un os ne vindem
Stare animalic în a teptarea unui os,
Gânduri negre de griji între inute,
Tremur de ur i team aflate-n lupt ,
Frig în suflet, frig i în s la uri,
Identit i pierdute, talente nedorite
Contureaz crunta stare, real ca materia. ci din nenorociri i lupte nimic n-am înv at!
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nostalgie I (1999)
Calc pe frunzele uscate ale sufletului meu
teptând înverzirea prim ratic a ramurilor sale i cinismul,
i îmi dau seama c -mi vine tot mai greu
-mi trag seva pentru-a p i pe a vie ii cale. Brutalitatea, crima, pâra i abuzul,
Unde sunt anii când nep tor treceam prin via
i credeam c pot muta mun ii din loc
r-a sim i c timpul sub iaz-a vie ii a
i frânge-o - va ca mâine-n jale i f de noroc ? binecuvântând epoca.
rturisire (2005)
Ard ruguri aprinse-n sufletul meu
i cad peste el pulberi de astre,
Misterul vie ii a-l prinde e greu
i-n mintea-mi zbuciumat mii de-ntreb ri na te. Mai exist pasiune, curaj i îndemn
Vreau s -n eleg cu mintea rostul existen ei,
pot avea t ria de-a nu mai face r u,
De fiecare dat îns dau girul necredin ei
i frate cu p catul acuz pe Dumnezeu.
Ferice de acela ce crede pe deplin
r-a se-ntreba de ce, ci c-a a se cuvine,
Acela scutit este de orice fel de chin
ci tie c în ceruri el are-un loc anume.
Soart meritat (2009)
Învinuim pe al ii de patimile noastre
i nu ne e gândul decât cum s -n el m,
Str inii v zut-au cum ne este firea
i ura lor feroce cu to ii o-ndur m.
Mul i în eles-au libertatea câ tigat
Cu sângele v rsat de al ii, nu de ei,
Ca dreptul lor de-a face tot ceea ce vor
Dar vina e a noastr de cred c -s ni te zmei.
Lege nu e pentru ei i nici moral ,
ci tiu c banul cump orice,
Dreptatea e o marf cât se poate
de banal ,
Cei mul i sunt câini b tu i
cu mii i mii de bice.
Lichelele-s ca lupii, noi, doar câini b tu i,
pe doar câ iva b nu i
i c ut m nedemni ocazii
ca s ne lichelim.
Ne merit m, deci, soarta cu vârf i îndesat,
35
Adunare festiv (1988)
Prostia rânje te satisf cut : „Am învins!”
Discursul victoriei este aplaudat frenetic,
Ignoran a, corup ia, demagogia
Ipocrizia, minciuna, r zbunarea i ho ia,
Imoralitatea, demagogia,
neîncrederea i frica
i multe alte personalit i sinistre
Ova ioneaz îndelung,
Harul prostiei încununeaz sala,
Delirul apare timid crescând apoi:
Mai exist inteligen , cinste i
în elepciune,
Mai exist munc cinstit i talent,
Mai exist împotrivire, moral i dreptate,
Care trebuie distruse pân nu e prea târziu.
ci de necrezut: ura a trecut de partea lor
i cre te încet dar sigur.
Prostia arunc urlând cuvintele fatidice:
- Ura ne-a tr dat!
Victoria proclamat se dezumfl
cu un uierat sec,
Frica î i face autocritica
i hot te în gând s tr deze la rându-i,
tiind totu i ca i ura
toate acestea vor disp rea curând,
Nu înainte îns de a- i fi f cut datoria!
Sfaturi’ pentru politicieni (2009)
Nu ine i deloc seama de fapte i moral ,
Prostia i tupeul atuuri v pot fi,
Fie-v preg tirea o palid spoial ,
Fi i convin i c ve nic ve i tr i.
Masca i-v înc ierarea dintre interese
Ca fiind o lupt dreapt , bazat pe principii,
Al vostru adev r s aib cât mai multe fe e,
Cu cei ce v-au ales vicleni s fi i ca lupii.
La cap t de tunel lumin de z ri i,
Alerga i îndat i mai cump ra i tunel,
Cu vorbe mari, de arte pe cei slabi p li i
cându-i s v cread de tep i i plini de zel.
Învinui i pe ceilal i, strigând în gura mare
C-a i mo tenit dezastrul, doar ei l-au provocat,
Azi porci i-v i da i-v cu sârg la gioale,
Mâine pupa i-v lingând unde-a i scuipat.
Constat c-aceste sfaturi voi deja le urma i,
Cu ni te scutece mizere oricând v-asem na i
i din acelea i pricini voi trebui i schimba i.
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Marian MALCIU
Abia sc pat din aglomera ia acelei ore
de vârf din capital , microbuzul se târa greoi
pe osea, ocolind anevoie gropile ce înc nu
fuseser astupate în prim vara plin de ploi.
oferul încerca s recupereze timpul pierdut,
dar motorului parc nu-i p sa de asta. El tr -
gea bine la o anumit tura ie peste care se
îneca dac era solicitat la mai mult, posibil
din cauza unei aliment ri precare. Deh, vreme
de criz manifestat plenar i în circula ia pe
drumurile publice! Era posibil i lipsa în-
tre inerii întregului sistem. Dar asta se datora
crizei societ ii de transport. O zi de sta io-
nare a unei ma ini sc dea prea mult cifra de
afaceri a patronului, în special!
Ceasul de deasupra bordului abia ar ta
ora 08.30, dar era deja cald. Poate din cauza
aglomera iei i a geamurilor blocate înc din
timpul iernii. Nici un fel de aerisire. Doar gea-
mul din stânga oferului era l sat pe jum tate.
Curentul de aer p truns de afar î i începea
zbenguiala u oar chiar pe fruntea bietului
om îngrijorat c va pierde o curs în acea zi.
Dup ce f cea s fâlfâie pu inele uvi e ce
încercau în zadar s -i acopere fruntea ple uv
de timpuriu, trecea vesel printre capetele a
câtorva b rba i ce st teau înghesui i, în pi-
cioare, blocând accesul spre u a din fa a
ma inii, ridica firele r zle e ale femeilor de pe
scaunele intuite pe partea stâng i provoca,
mai apoi, o zbatere u oar a câtorva pungi
de plastic atârnate de un fel de cârlige ag ate
de ochiurile unei plase vechi, întins pentru
a primi bagaje u oare. Se oprea definitiv în
panglica de un negru sp cit al unei p rii
ce amintea de un violet suav, cândva apre-
ciat pentru str lucirea lui vioaie.
ria acoperea capul unei femei a c rei
fa nu se vedea. Pe unul din cele patru sca-
une de pe ultimul rând, ea st tea chircit cu
capul plecat i r sucit, în încercarea de a se
zima pe um rul dinspre geam pentru a ame-
liora durerea ce-o sim ea permanent la baza
gâtului, dar i pentru a putea urm ri cu pri-
virea înce at mi carea copacilor de pe
marginea drumului. Cu o mân strângea bas-
tonul de lemn lustruit de îndelungat folo-
sin , b tând u or podeaua în ton cu trepi-
da iile ma inii, în timp ce cu mâna liber plim-
ba pe fa , aproape la intervale egale de timp,
o batist mototolit i u or umezit de su-
doarea ce-i acoperea în r stimpuri fruntea i
cobora pe obraji pân spre b rbie în pic turi
runte. Din când în când, ofta încet i î i
sa mâna în care inea batista pe geanta nea-
gr aflat pe genunchii acoperi i de rochia
veche i de aceea i culoare, proasp t sp lat
i c lcat . Acolo îi tremura vizibil, adesea în
zvâcniri scurte, de parc se zb tea în strân-
soarea pielii uscate i pline de pete vine ii,
rturie a unei circula ii periferice deficitare.
Partajul
- Fat , mai e mult pân acolo? a întrebat-
o ea pe femeia corpolent ce st tea, bine în-
fipt pe picioare i cu o mân ag at de bara
de sus inere a plasei pentru bagaje, în fa a
ei, împingând-o cu bastonul pentru a o aten-
iona. Am obosit, maic ... E z pu eal r u în
droaga asta, a încercat ea s se justifice, du-
cându- i din nou, cu o mi care tremur toare,
batista peste frunte.
Cealalt femeie, bine legat i îndr zne
îmbr cat pentru cei aproape 60 de ani pur-
ta i cu seme ie pe umerii acoperi i doar de
bretelele sub iri ale rochiei de culoare crem,
neatent , cu gândul plecat nu se tie unde
ori din cauza g giei permanente din micro-
buz, nu i-a r spuns. Privea i ea pe fereastr .
Departe. Peste câmpul în care ap ruser case
de m rimi diferite i garduri înalte de beton
pe care ea nu le tia c ar fi fost în urm cu
doar câ iva ani. În schimb, b rbatul ce-i spri-
jinea bra ul cu o mân , ag at cu cealalt de
o curelu prins -n plafon, a fost mai atent.
S-a aplecat u or c tre p ria din fa a sa i i-
a vorbit destul de tare:
- Mai e pu in, mam . Ai r bdare c ajun-
gem noi! A întrebat mama dac mai e mult, a
murit-o el imediat pe cea care întorsese
capul i-l privea întreb toare. Este, într-ade-
r, destul de cald…
- ... Da, este... Mai mult din cauz c n-
avem aerisire în vechitura asta de microbuz…
Ne-om întoarce cu altul mai bun, a murmurat
ea, parc pentru sine.
- Da’ cu o ma in mic ar fi fost mai
bine, maic , a zis b trâna doamn f s se
adreseze cuiva anume.
- Las , vezi de treab ! Ar fi costat mult
aia mic , mam , a intervenit o alt femeie de
pe scaunul din dreapta b trânei, dând din
mân a pagub . Ajungem repede, s-a sim it
ea obligat s aduc pu in alinare când a
zut mi carea de nemul umire a mâinii care
strângea în ne tire batista mototolit .
- …De, maic ... dac n-or fi bani nici în
casa voastr ! A a o fi... Da’ b rba ii ia ai
vo tri n-au venit cu noi? Nu-i v d, s-a ar tat
trâna nedumerit dup câteva momente
de t cere.
- Ba au venit. Ce, matale nu i-ai v zut?
Uite-i acolo în fa . Stau în picioare, c nu au
mai fost locuri libere, a l murit-o fata, trecut
i ea cu pu in peste 50 de ani. Am napolitane,
dac vrei ceva dulce, mam . Sau o bomboan
spirtoas . Vrei? s-a ar tat ea îngrijorat în
timp ce desf cea fermoarul la o geant
maronie destul de burdu it la prima vedere.
Am uitat s iau o sticl cu ap . Îmi pare r u...
- Ei, las fat , c nu mor eu pân acolo.
Bem ap când ajungem... Dulciurile nu
Anul II, nr. 1(5)/2011
astâmp setea, Florico! a refuzat b trâna
doamn cu voce tears , abia auzit în
vecin tatea imediat .
O serie de denivel ri succesive ale oselei
au f cut ca trupurile a ezate pe scaune s
tremure mai intens i mâinile ag ate de cu-
relu e ori r zimate de spetezele scaunelor s
se încordeze vizibil. Toate ocurile, pe care
sistemul de amortizare al ma inii nu le putea
anihila, se transmiteau direct caroseriei i c -
torilor. Unii dintre ei, v dit nemul umi i, nu
au sc pat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe
cine, nici ei nu tiau prea bine. Înjurau, la
modul general, pe cei care s-au îmbog it de
pe urma lucr rilor necorespunz toare de în-
tre inere i repara ii a drumurilor publice. Îl
înjurau pe doctorul ales, poate i de ei, primar
general al capitalei, pe ministrul Berceanu i,
mai în surdin , printre din i, pe to i
guvernan ii.
Premierul Boc avea parte de înjur turi
speciale, cam în aceea i manier cu pre e-
dintele B sescu. În prima lun a verii, de când
cu m surile de austeritate anun ate de pre-
edinte ca fiind unica ans de a se ie i din
criz , bucure tenii, în aceea i m sur cu ce-
enii provinciei, nu se mai temeau s
vorbeasc i s judece, fiecare dup mintea
lui, ac iunile guvernan ilor. Cei mai porni i
ajungeau repede la înjur turi i blesteme
aproape în orice discu ie pe teme politice ori
financiare. Spectrul s ciei i teama de adân-
cirea f precedent a acesteia le înf a, poa-
te pentru prima oar unora dintre ei, lipsurile
clasei politice, pe care pân mai ieri le-au
ignorat, le dezlega limbile i îi umplea de su-
rare i de mânie.
Când zgomotul i trepida iile au sc zut
în intensitate, oamenii au p strat t cerea un
stimp i apoi au reluat discu iile aride, me-
nite doar s alunge monotonia i prea pu in
curiozitatea vreunei persoane. Erau cam de
aceea i origine ori clas social . În majoritate,
rani. Mai pu in trei-patru b rba i îmbr ca i
cu haine de ora i cam tot atâtea femei din-
spre care se prelingea discret mirosul parfu-
mului ori deodorantului folosit, amestecat cu
mirosul de transpira ie ridicat de peste tot i
plimbat în voie de curentul de aer izvorât din
fereastra oferului.
- M i, Eugene maic ! Mai e mult, m , c
mor ? a întrebat femeia ce nu- i putea opri
tremurul mâinilor, f s priveasc la b r-
batul c ruia i se adresase.
- Cel mult cinci minute, mam . Uite suntem
la marginea localit ii. Înc pu intic r bdare,
a lini tit-o el în timp ce- i aranja nodul crava-
tei grena, aplecându-se u or pentru a fi auzit.
- Numai atât? s-a mirat Florica încercând
priveasc pe fereastr peste p ria de
mod veche a b trânei.
continuare în numãrul viitor
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Alexandra Iulia Z~RNESCU
Cuv@ntul xenofobie trebuie scos din uz
Ultimii ani au prilejuit - îndeosebi în preaj-
ma i dup aderarea României la Uniunea
European - folosirea excesiv a cuvântului
„xenofobie“. Evident, el fusese utilizat i îna-
inte, dar, cu ocazia ader rii, s-a ajuns la ape-
larea foarte frecvent a cuvântului „xeno-
fobie“, ceea ce a f cut s -mi produc o stare
de grea doar din cauza repet rii excesive a
cuvântului. Faptul c utilizarea lui era f cut
cu scopul de a ar ta lumii c „românii sufer
de xenofobie“ îmi producea, în plus, o stare
de revolt . Deoarece, în formul rile respec-
tive, se pretindea c românii manifest xeno-
fobie fa de igani, jidani, evrei, maghiari i
al i minoritari doar pentru a se confec iona
învinov iri false contra noastr i, apoi, pen-
tru a ni se imputa aceste p cate spre a ne in-
duce un complex de inferioritate i, mai ales,
de vin cu scopul ca s fim îngenunchea i
mai u or i, în final, s fim pu i la plat pentru
„desp gubiri“!
În toate cazurile, este folosit - de c tre
politicieni, anali ti, ziari ti, chiar i de c tre
cei care au redactat legile - cu acela i sens:
no iunea xenofobie înseamn ur fa de
str ini. Or, cu educa ia mea f cut de Biseric
i de p rin i, cu instruirea dobândit în facul-
tate, cu experien a mea de via i, mai ales,
de expat (vezi, de exemplu, SANTINELA, nr.
19, august 2007, pag. 8-9), am putut s -mi
dau seama c românii nu sunt „xenofobi“,
nu manifest ur fa de str ini - altfel nu s-
ar fi aciuat atâ ia pe aici atât în decursul Isto-
riei, cât i, îndeosebi, în epoca Tranzi iei!
În interviul „Cât de «retrograd» este Mi-
hai Eminescu?“, postat, în 20 august 2005,
pe Altermedia, d-l Radu Mihai Cri an, doc-
tor în economie, a subliniat c „termenul xe-
nofobie înseamn nu ur , ci fric fa de
str ini“. Pornind de la aceast remarc a dom-
niei sale - primul, dup cuno tin a mea, care
a semnalat-o, dar care a r mas, ulterior, com-
plet ignorat ! -, am început s cercetez con-
inutul cuvântului, dar furia mi-a sporit, în
loc s -mi treac . i iat de ce.
În Le Petit Larousse illustré, Ed. La-
rousse, Paris, 2007, pag. 1083, am g sit urm -
toarele: „XÉNOPHILE, adj. et n. (gr. xenos,
étranger, et philos, qui aime). Rare. Qui mani-
feste de la sympathie envers les étranger.“
Ca s nu r mân dubii de în elegere - mai
ales pentru toantele i ton ii ironiza i de zia-
ristul Ion Cristoiu -, traduc: „xenofil, adjec-
Motto: Stupiditas contagiosa est
tiv... (provine din cuvintele grece ti xenos,
str in, i philos, care iube te, iubitor). Rar.
Care manifest simpatie fa de str ini“. Apoi,
urmeaz acestea:
„XÉNOPHOBE, adj. et n. Qui manifeste
de l’hostilité envers les étrangers.
XÉNOPHOBIE, n.f. Hostilité systema-
tique à l’égard des étrangers, de ce qui vient
de l’étranger.“ S traduc, din nou, inclusiv
pentru prost nacii persifla i de Mircea Ba-
dea: „xenofob, adjectiv... Care manifest osti-
litate fa de str ini. Xenofobie, s.f. Ostilitate
sistematic cu privire la str ini, la ceea ce
vine din str in tate.“ Aceste explica ii m-au
determinat s m l muresc, mai bine, ce-i cu
„ostilitatea“, la pag. 509:
„HOSTILE, adj., (lat. hostilis, de hostis,
ennemi). 1. Qui manifeste de intentions agre-
ssives, qui se conduit en ennemi. Atitude
hostile. 2. Qui manifeste d’hostilité, de la
désapprobation. Un vot hostile. (...)“. E ca
pe române te, nu mai traduc. În limbajul mili-
tar codificat, codul „Ostil“ înseamn , ne-
echivoc i imperativ, „Du man care trebuie
distrus imediat ce este detectat“ (vede i i
filmul american Codificat „Ostil“, despre
avionul de pasageri sud-coreean doborât de
avia ia de vân toare sovietic , fiindc l-a
confundat cu un avion-spion american,
codificat „Ostil!“).
adar, conform explica iei din Larousse,
xenofobia este manifestarea atitudinii du -
noase, a urii fa de str ini; de aici pân la
sensul, echivalent i consemnat expressis
verbis, „xenofobia = ura fa de str ini“, nu
mai e decât un pas, pe care l-au f cut dic io-
narele române ti. Trebuie s re inem faptul
important c , din dic ionarele noastre, se tie
- inclusiv de c tre cei care au redactat legile
- c no iunea xenofobie înseamn ur fa
de str ini. A a scrie în DEX:
„XENOFOB, - , xenofobi, -e, adj., (…)
(Persoan ) care manifest ur fa de per-
soane de alt na ionalitate sau fa de alte
popoare. - Din fr. xénophobe.
XENOFOBIE, s.f., Ur fa de str ini i
fa de tot ce este str in. Din fr. xénophobie“
(cf. Dic ionarul Explicativ al Limbii Ro-
mâne - DEX, Editura Academiei R.S.R., 1975,
pag. 1034). Dar, dac xenofobie însemn „ur
fa de str ini“, atunci am preluat, i eu, a-
ceast semnifica ie - fiindc „A a scrie la dic-
ionar!“, care este o autoritate -, luându-m
37
dup pro ti; i, ca mine, to i ceilal i.
Este necesar s re ine i c dic ionarul
Larousse expune etimologia cuvântului
xénophile, dar, dou cuvinte mai jos, pentru
xénophobe a uitat, decenii la rând, s o mai
releve. Men ionez c dic ionarul Larousse,
edi ia 2007, repet - cel pu in la aceste articole
- edi ia din 1993 (vezi pag. 1083), care, la
rândul, ei o repet pe aceea din 1974 (edi iile
anterioare nu le-am consultat). Dup cum se
vede, autorii DEX-ului nu au f cut decât s
copieze, cu neru inare, dic ionarul Larousse.
Dar f torii no tri de dic ionare nu s-au gr -
bit s i pun problema sensului exact al ter-
menului, ci au copiat, pur i simplu, imbecilul
text francez. Edi ia din 1975 a DEX-ului a
ap rut sub egida Institutului de Lingvistic
al Academiei Republicii Socialiste România
(R.S.R.) i edi iile ulterioare au recopiat-o pe
aceasta! Exigen ele limbajului academic m
împiedic s spun c autorii care au redactat
respectivele articole au fost ni te tâmpi i, dar
a ar trebui s le zic. Fiindc , în consecin ,
ne-au tâmpit i pe noi, prin preluarea lec iunii
respective!
La fel au f cut i Florin Marcu i Cons-
tant Maneca, autorii Dic ionarului de neo-
logisme (voi cita din edi ia a III-a, Editura
Academiei R.S.R., Bucure ti, 1986), numai c ,
în cazul lor, lucrurile sunt mai grave. Într-
adev r, în cazul DEX-ului i, fire te, al dic io-
narului Larousse, întrucât exist multe gru-
puri de autori i colaboratori, care i-au di-
vizat munca pe litere, pe tematici etc., este
greu pentru cineva din echip s aib pers-
pectiva întregului, s aib , adic , rolul de „cap
limpede“. Dar, când sunt dou capete care
colaboreaz , lucrurile se simplific sub acest
aspect i fiecare trebuie s verifice inclusiv
munca celuilalt, spre a se corecta i completa
reciproc - dar nu i pentru a se bate cap în cap!
Or, în lucrarea cuplului comic Marcu-
Maneca, lucrurile se bat, într-adev r, cap în
cap, negru pe alb: „XENOFOB, - , … (cel)
care ur te persoanele sau popoarele de alt
38 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
na ionalitate, care este du man a tot ceea ce
este str in. [< fr. xénophobe, cf. gr. xenos -
str in, phobos - ur ]”. V rog s remarca i
cum contagiunea cu stupiditate (sun mai
elegant decât tâmpenie!) face un „progres“
prin tandemul Marcu-Maneca: ei „dezvolt “
bagajul informa ional con inut de Larousse
i, implicit, de DEX, pe care le copiaz ) i
ofer - cu inten ia v dit de a- i spori „ ti-
in ificitatea“ demersului i credibilitatea vo-
lumului lor - provenien a i etimologia cu-
vântului xenofob, unde etimologie înseamn
„studiul în elesului adev rat“. Dar s ana-
liz m cât de „adev rat“ este sensul dat în
dic ionarul lor: „FOBIE, s. f., stare de fric
boln vicioas , obsedant i nemotivat .? re-
pulsie, antipatie pentru ceva. // element se-
cund de compunere savant cu semnifica ia
„team (patologic ) de“, „aversiune fa de
ceva“, „fobie“ [gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it.
fobia, gr. phobos - fric ] (cf. op. cit., pag.
459). Idem la: „AGORAFOBIE s. f. team ne-
motivat de a traversa locuri deschise, pie e
etc. [< fr. agoraphobie, cf. gr. agora - pia
public , phobos - fric ] (op. cit., pag. 40).
Aceea i corect explica ie etimologic se d
pentru claustrofobie i fotofobie.
adar, de la începutul i pân la mijlocul
Dic ionarului de neologisme, fobie - pho-
bos - înseamn fric , iar la sfâr itul lui în-
seamn ur ; în interiorul explicit rii arti-
colului xenofobie, phobos înseamn numai
ur ; la fel este în DEX, de i înc de la lec ia
de astronomie, din liceu, se tie c sateli ii
planetei Marte se numesc Phobos (Frica,
Teama) i Deimos (Teroarea, Groaza). Ulte-
rior, Florin Marcu, în al s u Marele dic ionar
de neologisme, „edi ia a IX-a, rev zut , adno-
tat , corectat “, men ine aceea i explica ie
corect pentru agorafobie, claustrofobie i
fotofobie, i aceea i „explica ie“ gre it , con-
trar , pentru „xenofobie“ (cf. idem, Ed. Saecu-
lum Vizual, Bucure ti, 2007, pag. 1005). Adic ,
a preluat, de la o edi ie la alta, acela i text,
de i se laud , în prefa , c l-a „rev zut, co-
rectat“ etc.
Aceste dic ionare proaste („româno-fran-
ceze“!) au provocat pandemia utiliz rii gre ite
a termenului xenofobie, c ruia i-au dat sensul
opus: cum c ar însemna „ur fa de str ini“.
Nu, nestima i imbecili, înseamn „fric ex-
trem , groaz fa de str ini“. i oricât a i
„îmbog i“ dic ionarele, no iunile „fric “ i
„ur “ nu sunt inter anjabile. Din cultura
mea general - ob inut , fire te, inclusiv din
dic ionare - tiam c „fobie“ înseamn „fric ,
groaz “. În compunerea savant , fobia în-
seamn fric excesiv - adic groaz , aver-
siune (eventual patologic ) - fa de ceva.
Sensul de „fric , groaz “ este con inut în cu-
vintele agorafobie, claustrofobie, fotofobie,
hidrofobie, hobofobie i multe altele (cf. John
Naish, Ghidul ipohondrului, Ed. Nemira,
Bucure ti, 2006, pag. 182-184). Pentru a
respecta adev rul istoric, este necesar, totu i,
precizez c i Larousse, în explicitarea
cuvântului, spune:
„PHOBIE, n.f., (gr. phobos, effroi). 1.
Aversion très vive; peur instinctive. 2.
PSYCHIATRIE. Crainte déraisonnable à
l’égard d’objets, de situations ou de person-
nes, dont le sujet reconnaît le caractère
injustifié, mais qu’il ne peut surmonter.“ S
traducem - pentru imbecilii dezavua i de pre-
edintele Traian B sescu, cel care a i intro-
dus în limbajul mass media peiorativul ne-
academic „imbecil“ - explica ia de mai sus:
„s.f. (gr. phobos, groaz ). 1. Aversiune foarte
puternic ; team instinctiv . 2. PSIHIATRIE.
Spaim ira ional fa de obiecte, situa ii sau
persoane, al c rei caracter nejustificat subi-
ectul îl recunoa te, dar peste care nu poate
trece“.
Deci, i în francez , fobie înseamn fric ,
groaz , în cazul când e vorba de articolul in-
dependent de dic ionar phobie, dar în-
seamn ur atunci când este auxiliar în ter-
menul „savant“ xenofobie! Ca s vede i cât
de „savant“ este textul francez, pe care co-
pi tii no tri n i l-au ingurgitat ca pe-o
bomboan fran uzeasc ! Este evident, înc
o dat , c ace ti copi ti de dic ionare au re-
produs textul francez cu toate gre elile sale.
Din p cate, gre eala s-a produs în condi iile
lucrului la gr mad i f s se verifice, în
final, concordan a, completitudinea logic a
explica iilor date articolelor din dic ionar.
Dar, ve i zice, Dic ionarul Enciclopedic
trebuie s reprezinte, prin tiin ificitatea sa,
o veritabil autoritate în materie. Într-adev r,
a ar trebui. Iat , îns , ce spune aceast
„autoritate“:
XENOFOBIE (<fr.; {s} xeno + gr. phobos
„fric “) s.f. Atitudine de team , de respingere
i ur fa de persoanele str ine, de grupul
etnic din care fac parte acestea (op. cit., Edi-
tura enciclopedic , Bucure ti, 2009, vol. VII,
pag. 486). Vede i c începe corect: xeno =
str in, phobos = fric . Nu ca cuplul Marcu-
Maneca, care, la începutul dic ionarului,
scrie phobos = fric , iar la sfâr it phobos =
ur ! Dar „autoritatea“ în cauz continu pu-
nând împreun i teama i respingerea i ura:
adic face un ghiveci cu varz crea , dar
care produce grea .
Elocvent pentru lipsa de tiin ificitate a
dic ionarului Larousse, a DEX-ului, a dic io-
narului Marcu-Maneca i, fire te, a celorlalte
care le imit într-un fel sau altul, este faptul
, dac f torii lor ar fi consultat, totu i -
a cum este obligatoriu în acest gen de acti-
vitate -, i alte dic ionare, atunci ar fi desco-
Anul II, nr. 1(5)/2011
perit gre eala în care persist Larousse,
probabil de pe la 1950 încoace. Astfel, în
Nouveau dictionnaire étymologique et
historique, par Albert Dauzat, Jean Dubois
et Henri Mitterand (troisième édition revue
et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1964,
pag. 802), explica ia este alta, aceea corect :
„xénophobe, 1906, Lar.; du gr. xenos, étranger,
et phobos, effroi. ¦ xénophobie id.“ Aceea i
explica ie corect o d Merriam-Webster’s
Online Dictionary pentru xenophobe: „one
unduly fearful of what is foreign and espe-
cially of people of foreign origin“ - adic
„cineva înfrico at de ceea ce este str in i,
în special, de indivizii de origine str in “.
La începutul acestui an, 2009, o editur a
publicat seria Ghidul xenofobului, o colec ie
de autori apar inând diferitelor popoare, care
caut s demonstreze c autohtonilor nu
trebuie s le fie fric de str inii apar inând
celorlalte popoare, fiindc fiecare popor are
calit ile i defectele lui, care-l fac similar
poporului în cadrul c ruia tr iesc minoritarii
altor na iuni. Ceea ce este semnificativ este
faptul c , pe coperta fiec rei bro uri tratând
un anumit popor - ru i, sârbi, izraeli i, ger-
mani, englezi .a. -, figureaz aceast expli-
ca ie: „XENOFOBIE: s.f. (<fr.: xénophobie)
fric ira ional de str ini, probabil justificat ,
întotdeauna de în eles“.
Este util de aflat de unde a luat traduc -
torul - sau realizatorul copertei - aceast expli-
ca ie corect , de neg sit în Larousse i,
probabil, nici în alte dic ionare fran uze ti!
Dar, oricum, Larousse - care este, probabil,
cel mai uzitat dic ionar - a contribuit, tocmai
din acest motiv, la diseminarea prostiei cum
xenofobie ar însemna nu fric , ci dimpo-
triv , „ur fa de str ini“!
În mod normal, dar la fel de obligatoriu -
i, mai ales, de prioritar, chiar dac îl adaug
pe list ca ultim demers -, autorii i colabo-
ratorii dic ionarelor care au schimonosit sen-
sul cuvântului xenofobie (dac n-ar fi fost
decât simpli confec ioneri de dic ionare) ar
fi trebuit s consulte neap rat i un dic ionar
greco-francez, greco-englez, greco-român,
greco-grec etc., s vad ce-i cu acest phobos
- . Pe wiktionary se prezint aceste
explica ii: „ (genitive v) m, sec-
ond declension; (phobos)
1. fear, terror, alarm, fright, panic (1. fric ,
teroare, alarm , înfiorare, panic )
2. The act of fleeing: flight, retreat (2.
Actul de a fugi: fug , retragere)
3. awe, reverence (3. fric + venera ie,
obedien )
4. That which causes fear: terror“ (4. Ceea
ce cauzeaz fric : teroare).
În schema de mai sus se distinge o clasi-
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ficare dup gradul intensit ii: nivelul infe-
rior ca intensitate, cuvântul team , corespun-
tor lui peur din francez , nu exist . Fobia
desemneaz gradele puternice de fric : fric
acut , spaim , groaz , cu adjectivele aferente,
înfrico tor, însp imânt tor, îngrozitor, teri-
fiant. În plus, schema indic , la punctul 2, i
o direc ie: fuga din fa a celui care te însp i-
mânt , atitudine social înv at în vremurile
lirilor barbare. Frica extrem , groaza,
ceea ce este înfrico tor te determin fugi
din fa a subiectului care inspir groaza, s îl
evi i, s te ascunzi din fa a lui. Ura, dimpo-
triv , te mobilizeaz înfrun i du manul,
mergi spre str in i s îl nimice ti. Groaza
i ura, chiar dac sunt egale ca intensitate a
tr irii sentimentului, sunt opuse ca atitudine,
motivare, direc ie i demers practic. Deci, în
nici un caz ura nu se confund cu groaza,
nu sunt inter anjabile, întrucât au sens opus.
Un fragment din Septuaginta, i anume
capitolul 17 din În elepciunea lui Solomon,
exist în limba greac pe Internet, i con ine
cuvântul atât ca substantiv, cât i ca
verb, în câteva versete, care sunt traduse
astfel: spaim (versetul 4), însp imânteze
(vers. 9), spaim (vers. 11), groaz (vers.
14), fric (vers. 18). Cuvântul ur , asociat
lui fobie, nu exist pe nic ieri, cu excep ia
dic ionarelor proaste indicate mai sus.
adar, Larousse consemna existen a, la
1906, a cuvântului xenofob cu sensul de
„înfrico at de str ini“, iar, ulterior, de i în
Nouveau dictionnaire étymologique…, la
articolul phobie, respectiv, xenophobe s-a
men inut sensul de „fric extrem “ i de „spai-
fa de str ini“, totu i, tot în Larousse,
dar în cel uzual, con inutul no iunii xéno-
phobie i-a fost pocit în sensul opus: „ur
fa de str ini“!!!
Prima concluzie este c i francezii au
imbecilii lor. Dar dac imbecilii francezi sunt
doar nativi, ai no tri sunt imbecili funciari i,
în plus, sunt imbecili prin mimetism i cos-
mopolitism f discern mânt. A doua con-
cluzie: pe nic ieri, în dic ionarele serioase,
no iunea xenofobie nu înseamn „ur fa
de str ini“, ci exclusiv „fric , groaz fa de
str ini“!
Concluzia general : poporul român nu
este xenofob. Poate, pe alocuri, în cazuri înte-
meiate, s zicem c ar trebui s fie „ ovin“.
a ar mai merge, for ând nota printr-un abuz
de limbaj. i nu poate fi vorba, totu i, nici de
ovinism, ci, întotdeauna, de replica dat -
în legitim ap rare - unor str ini (fie ei indi-
vizi izola i, fie organe de pres externe) care
denigreaz România. Dar nu putem spune
„poporul român este xenofob“ doar din
cauza stupidit ii unora - fie a unor indivizi,
fie a unor dic ionare -, stupiditate care, ve-
39
dem, este contagioas , mai ales prin dic io- ar trebui men inut i folosit - cum pretind
nare cu preten ii, ca Larousse i DEX. De unii filologi, care i-au luat ca pav a pros-
exemplu, cu ocazia încet rii din via (în 21 tiei lor lozinca „uzul face legea“ -, nu consti-
august 2008) a celui care a fost marele pa- tuie un argument, deoarece stupiditatea nu
triot român Iosif Constantin Dr gan, s-a con- confer legitimitate. i, în anumite cazuri,
semnat evenimentul, în 22 august 2008, i pe nici chiar legisla ia, cum am ar tat. Cultivarea
site-ul 9AM. Redactorul tirii - care, în ge- limbii române nu se face cu imbecilit i - fie
nere, i-a redactat materialul dup adagiul ele impuse prin lege -, ci cu logic . Limba ro-
Despre mor i se vorbe te numai de bine - a mân - „limba vechilor cazanii“ - constituie
citat, ca s strice fasonul, i o propozi ie a una dintre valorile esen iale ale Patrimoniului
unui imbecil: «„Profesorul Dragan a fost Na ional i, de aceea, trebuie ap rat pe toate
cunoscut drept un mare xenofob“ (V. Tur- fronturile, inclusiv pe direc ia importurilor de
can)». Adic omul care, de la vârsta de 25 de cuvinte anapoda. În mod necesar, la proxima
ani, s-a expatriat în Italia, care i-a avut casa revizuire a Constitu iei, printre alte nenorociri
principal în Palma de Mallorca, din Spania, care trebuie eliminate de acolo, trebuie s
dar care a locuit, frecvent, la Milano, în Italia, figureze i prevederea ap rii românismului
de unde î i dirija afacerile i ac iunile de i, ca atare, în mod expres, a elimin rii inclusiv
mecenat, care a colindat Europa i lumea, a cuvântul xenofobie din toat legisla ia. C ci,
care a fost „unul dintre primii promotori (sic) folosit cu sensul autentic, de „groaz fa de
ai Uniunii Europene“, ar fi fost un „xenofob“ str ini“, nu mai este cazul. Oamenii, în ge-
- sau, în accep iunea profund idioat actual , neral, i românii, în special, erau teroriza i de
i-ar fi „urât pe str ini“, de i a tr it printre ei str ini i fugeau din calea lor - când nu pu-
trei sferturi din via . i cine spune asta? Un teau, provizoriu, s li se opun manu militari
imbecil ca V. urcan, care, în loc s continue - în vremurile n lirii hoardelor barbare, a
joace urca, î i exhib p rerile de „ziarist“, hunilor lui Attila - poreclit în epoc „biciul
de i, cum zice Victor Ciutacu, individul este lui Dumnezeu“ -, a invaziei turcilor lui Baia-
„un cet ean care, din perspectiva rigorilor zid, a austriecilor generalului Bukow sau a
acestei meserii, pur i simplu nu exist “. „muscalilor“ arului Petru cel Mare.
Ca atare, cuvântul „xenofobie“ trebuie Ah, da!, acum ar mai fi adecvat utilizarea
scos din limbajul politica trilor, al ideologilor, cuvântului xenofobie cu sensul genuin -
al ziari tilor-de-doi-bani-jumate, al „eliti tilor“ „groaza fa de str ini“ - doar în cazul invaziei
i, în genere, atât al imbecililor, cât i al celor „investitorilor strategici“: a chinezilor, evre-
de bun credin , dar p li i de aceste dic i- ilor, francezilor, americanilor i a altora. C ci,
onare, pentru motivul întemeiat c este folo- din cauza politicii imbecile (sau, poate, dim-
sit absolut gre it, cum relevase Radu Mihai potriv , viclene, deliberate?!) a guvernan ilor
Cri an i cum am demonstrat mai sus. Cred privind imigra ia, au n lit în ar criminali
o prim form de încercare a schimb rii de tot felul - atât de drept comun, precum
situa iei ar fi, parafrazând o lozinc celebr , acei chinezi care fac contraband cu m rfuri
le adresez îndemnul - ca mijloc de eugenie i se ucid, apoi, între ei, tran ând victimele
social ! - Imbecili din toate rile, stârpi i-v ! în valize, cât i dintre cei cu „gulere albe“, cu
Esen ial este faptul c , deoarece cuvântul taif financiar, precum unii dintre americanii,
xenofobie este folosit exclusiv în sens pro- arabii, austriecii, cehii, izraelienii, francezii,
fund gre it - atât în dic ionare, cât i în legis- grecii, italienii, ru ii, turcii, ungurii .a. care
la ie, în mass media i, prin for a lucrurilor, în au înfiin at diverse firme i b nci, cu care ne
vorbirea curent -, el trebuie scos din uz. De jefuiesc i ne c resc la fel ca iganii cla-
exemplu, conform art. 17, lit. „d“ al Legii nr. nului C taru; sau, mai subtil, cump
504 din 2002 a audiovizualului, actualizat în ieftin, de la poporul român s cit deliberat
2003 (pe http://www.srr.ro/despre/legi/ de regimul postdecembrist, bunuri mobile i
audiovizual.htm), Consiliul Na ional al Au- imobile - terenuri, cl diri, întreprinderi i ma-
diovizualului (C.N.A.) are obliga ia „urm ririi terii prime, îndeosebi strategice, ca petrolul,
exprim rii corecte în limba român “, iar prin lemnul, fierul vechi etc. - pe care le revând la
Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2006 a C.N.A., „specul “ - pentru c speculan ii î i zic, acum,
acesta î i propune s „interzic difuzarea în „oameni de afaceri“.
programele audiovizuale a oric ror forme de De fapt, la drept vorbind, dup aceste
manifest ri antisemite sau xenofobe“ - vezi aproape dou decenii de când suntem
art. 46, alineatul 1, pe http://www.cna.ro/ li i, nu trebuie s mai manifest m
Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html. Dar de xenofobia - în sensul original, de „groaza
tot mai frecventele manifest rile antiromâ- fa de str ini“ - de pân acum, ci, dimpotriv ,
ne ti, C.N.A. i, în genere, legisla ia nu se abia de acum încolo avem toate motivele s
preocup . o transform m în opusul ei, în cea mai pro-
La a a legi, a a „corectitudine“, a a pro- fund ur fa de ace ti jefuitori, constitui i
tec ie! FaptulAOSR - Fiînauz“
c „a intrat postului, contract
i, de aceea, într-onr.88
xenocradinie 29.12.2009
care ne conduce.
40
Ionel MARIN
Metamorficele... st#ri
ale poetului Gheorghe A. Stroia
Dup debutul literar al poe-
tului Gheorghe A. Stroia, realizat
prin volumele de versuri „Pele-
rin, la por ile... Eului” (Ed. Sfântul
Ierarh Nicolae, Br ila, 2010) i
„Omul retort ” (Ed. Rafet, Rîm-
nicu S rat, 2010) iat o alt pro-
punere a autorului, intitulat su-
gestiv: „Metamorfice... st ri” (2
volume), editura Karuna - Bistri-
a, 2010. Parcurgând drumul ti-
mid al unui suflet sensibil, înce-
put cu starea de „pelerin” i tre-
când apoi prin filtrele „retortei”,
poetul ne supune aten iei o alt
stare a omului i anume „meta-
morfoza”. Aceast nou stare
este format din variatele mani-
fest ri ale firii umane - amorfe i
difuze - sugestiv redate între pa-
ginile c ii sale. Mesajul volu-
mului const în aceea c setea
de schimbare trebuie s devin -
la rândul ei - o perpetu stare.
Fiecare poezie este de fapt chin-
tesen a unor tr iri interioare pro-
funde i revelatoare. Iat omul,
a cum este v zut de c tre au-
tor: „Sclav al clipei, curgând/
Peste sim iri, tr iri, iubiri/ Ieri, azi
i poate mâine”. Un adev rat în-
treg al vie ii, în care se reg se te
poetul („sim iri”), lumea înconju-
toare ( „tr iri”), dar i împlinirile
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
specific umane („iubiri”), un a-
malgam în creuzetul timpului,
care nu iart i care înrobe te.
Via a, cu mirajul ei, na te rosturi
i p streaz ecouri, care r mân
ca un dar minunat i netrec tor
pentru poet: „Darul deplin al vie-
ii,/ Pe care sufletul meu/ Îl re-
cunoa te, îl simte/”.
Autorul îndeamn oamenii s
realizeze c de i declara i învin-
tori, suntem inevitabil învin i
ai magiei timpului, vibrând la fru-
muse ea fiec rei clipe: „Clip ,
via , destin/ Un pas, o floare,
un surâs”. A a cum spunea scri-
itorul Ion Croitoru la lansarea
volumului „Pelerin, la por ile...
Eului”, Gheorghe Stroia este un
„poet al candorii adolescentine,
care lefuie te versul cu arta biju-
tierului, înc rcându-l cu sensuri
i conota ii idilice”. C tor prin
Univers, printre stele i comete,
autorul î i dore te s ating lu-
mina stelelor, prin vraja cuvin-
telor sale. Ca versifica ie, poe-
mele îmbin rima clasic cu versul
modern. Transparen a i melodi-
citatea versurilor sunt mai mult
decât evidente, uneori cu între-
ruperi accentuate de ritm sau ex-
presivitatea cuvintelor. Poemele
rescriu temele fundamentale ale
condi iei omului în general. Întâl-
nim astfel preocuparea autorului
pentru starea emo ional intens
- mai ales de bucurie, optimism,
frumuse e armonioas , dar i cea
legat de etern - ceea ce este con-
stant, dimensiunea atemporal a
artei i a naturii. Nu lipse te, din
st rile pe care poetul dore te s
le ilustreze, efemerul - ceea ce
este vremelnic, dimensiunea tre-
toare dar i frumuse ea naturii,
a inteligen ei umane, a geniului
creator.
Statornic în gândire, limpede
în exprimare, profund în senti-
mente, poetul se autodefine te :
„Ve nicul vis tor,/ Ce-n pas de
spin ales,/ Caut frumuse ea”.
St rile prin care ne poart poe-
mele sale, nu pot fi altceva decât:
„metamorficele z misliri ale pe-
ni ei sufletului ”, ale unui suflet
solar - desprins parc din ener-
giile universale. Fire sensibil i
iubitoare, poetul este dedicat în
întregime misiunii, de altfel eroi-
ce: „De-a d rui i altora/ Lumina
Eduard Iacob-Spãtaru
Anul II, nr. 1(5)/2011
din sine”. În permanent dialog
cu sine, cu ceilal i semeni dar i
cu stelele i planetele galactice,
acesta îi dore te omului bucurii
i rena tere spiritual . Suntem în
continu transformare, în evolu-
ie i uneori în regres. Nevoia de
utare, de reg sire i mai ales
de a g si calea luminii, este per-
ceput ca o necesitate fireasc a
omului mileniului al treilea. Ne
mir m, de multe ori, unde am
ajuns datorit progresului tiin-
ei, omul trecând prin permanente
st ri de metamorfoz , c utând
noi idealuri, emo ii dar i echilibru
i lini te sufleteasc . Omul mo-
dern caut adev rul, lumina, drep-
tatea - ca pe noi mijloace i c i
pentru reînnoirea societ ii. Po-
etul ne invit s ne preschimb m,
„c tând aripi de fluturi”, cu
care plini de fine e i rafinament
mângâiem vântul sim irii pro-
funde i s contempl m stelele
cerului nostru interior.
Culegând roadele muncii i
iubirii, s trecem, dintr-o stare
într-o alta - mai bun , alungând
negura urii, violen a i întuneri-
cul din inimile noastre. Cu sigu-
ran , fiecare dintre noi putem s
devenim mai genero i. Azi, se
deschide un nou început, ce se
întrez re te prolific i exploziv -
creator al unor st ri de bine, al
gândurilor în toare, statornic
înr cinate în inimile deschise
- pentru o lume mai bun . Putem
afirma, cu certitudine, c poetul
Gheorghe A. Stroia este, prin
scrierile sale, o frumuse e auster
i melancolic - înc rcat de sim-
plitatea adânc a formei literare,
dar dublat de o elegan i na-
turale e aparte. V invit s v în-
rca i sim irea cu deosebitele
st ri metamorfice ale unui suflet,
ce se d ruie te cu generozitate
semenilor s i.
Anul II, nr. 1(5)/2011
Constela\ii diamantine
Petru BOTEZATU
(Cahul , Moldova)
Soare sinucis
Ce întuneric s-a l sat peste vederi,
De parc Soarele, disperat, s-a sinucis...
Oamenii tr iesc cu amintirea luminii de ieri
i cu mângâierea luminii din vis...
Orbec ind, se caut unul pe altul.
sesc, dup murmur, izvoarele.
Privesc, ca pe o râp adânc , înaltul
i a teapt s ias Soarele...
Dar, grea, pânz beznei mai deas se face,
De parc un p ianjen cât lumea o ese.
Oamenii strig Soarele, nu-l las în pace...
Soarele pare c s-a sinucis i nu iese...
Lumea a obosit, gândul i-i ab tut...
De-o mie de ani, de când Soarele s-a sinucis,
Amintirea luminii de ieri s-a trecut,
A mai r mas mângâierea luminii din vis…
Dincolo de ast zi
Dincolo de ast zi - r cite scheme
Planuri iluzorii, drumuri desfundate,
Ecua ii f de r spuns, probleme,
Teoreme care nu sunt demonstrate.
Dincolo de ast zi - cercuri întrerupte,
Fraze nerostite, gânduri fragmentate,
Strategii gândite pentru aspre lupte,
Altele, mai dure i mai deocheate.
Dincolo de ast zi nu-i deodat mâine.
Beznele se-aga de un fir de cer.
Moart -i amintirea nop ilor. R mâne
Numai zborul unui mic str luci de fier.
Inscrip ie pe o margine de vis...
Pe piatra din c rare era scris:
Opre te-te, copile, din mersul t u seme ,
cu care treci prin via ca prin vis,
de-acum pe alte lucruri e timpul s pui pre …
Pe piatra din c rare era b tut cu dalta:
Aceasta este calea ce i s-a dat de sus,
nu c uta degeaba, mai bune drumuri nu-s.
Aceasta- i este soarta, c ci Cerul n-are alta…
Pe piatra din c rarea ce d spre Asfin it,
erau s pate buchii care spuneau astfel:
Copile, începutul a teapt un sfâr it…
mergi frumos spre dânsul, s nu te temi de el.
Constela\ii diamantine
41
George PA{A
ma a luminii
nu p rea atât
de strâmt c ma a,
înc peau în ea toate
neamurile,
cu to i fariseii
îndep rta i de lege.
Iubirea, leoaic b trân atunci vine Ioan
A-mb trânit leoaica. i-mi spune:
Nu mai sare în fa . „ascult , dezbrac , mai bine,
Nu mai zgârie. ma a poetului, du-te-n pustie
Nu mai mu . i caut floarea din vis!”
Nu mai doare.
Neîncordare. nu mi-am f cut prea des vreun calcul,
Eliberare tiu c împ irile au vreun rost
de col ii ei albi atunci când unu se divide la infinit,
pe care, pân se-apropie de zero.
se pare, de-aceea pe tele, când se atinge de orizont,
nici nu-i mai are. trecut prin infinit oglind , ia puterea
lui unu
i hr ne te mul imea r mas -n cet i iluzorii.
Va muri într-o jungl , uitat de to i,
sau poate într-un azil, pe un scaun cu ro i,
ile sorb lumina din candel .
rânjindu- i, a a, din reflex, uneori,
niciodat fila câ tig toare nu-i aici,
gingiile care au avut col i i care o dor. pe t râmul obseda ilor de victorii de arte.
crinul te ucide imperial, liliacul i-aminte te
Iubirea, aceast leoaic b trân , iubiri aprinse în mai. doar teiul mai tie
nu sare, nu mu , cum f cea alt dat . câte flori î i va scutura, pân poetul
Se gudur la , te linge pe mân , se va întoarce, îmbr cat în c ma a luminii.
iar tu o alungi ca pe-o mâ plouat .
caii agonici
Nu mai visez în vremelnicie, roadele noastre au ceva
Nu mai visez. din ascu ul penei,
Sunt pierdere de somn ceva din zbaterea unei aripi înaintea
aceste vise din care te treze ti zborului întors din cenu .
dac sunt prea frumoase. o piedic bine pus aduce doar baterea
pasului pe loc,
Nu mai visez. pân toate potcoavele se vor toci
Cu ochii deschi i, de atâta activitate steril .
prind fluturii acestei existen e nu mai e biciul s a e durerea din oase,
de pe care m tem nici sudalma c ru ului plesnind
voi c dea în moalele inimii;
ca de pe spinarea noduroas gândul poate fi uneori mai ucig tor
a unei mâr oage b trâne. decât oricioaica,
po i duce u or povara pe un drum lipsit
Visele?! de hârtoape.
Ni te treceri nu suntem n zdr vani, dar întip rim zborul
(uneori colorate) cu pene de îngeri;
pe albul unei coli, str zile închipuite
de pe azi pe mâine.
au traiectorie spiralat .
Ni te ine-ntrerupte,
ne vom în a asemenea fumului, ne vom
suspendate deasupra unei
risipi în aerul dens;
întunecate pr pastii. în urma noastr , colbul stârnit de copite
se va preface în aur.
Nu mai visez. pleoapele ni se strâng tot mai mult,
tem s nu devin cu cât ne apropiem de lumin ;
un vis tor cronic, prin galeriile cerului, doar visul nu
agonizat dup fiecare cunoa te vreo margine.
ie ire din vis, cândva, aripile vor stinge focul,
zând interminabil înmuiate în ap vie;
de pe inele suspendate din vremelnicie, s mân a se va întoarce
mai sus. în fruct.
42
Gheorghe A. STROIA
“Accidente pe autostrada sufletului”
Înva -m s rostesc!
„La început era Cuvântul
i Cuvântul era la Dumnezeu
i Dumnezeu era Cuvântul”
Cum a putea... eu -
parte dintr-o consoan ,
Un sunet înc nedeslu it,
O adiere dintr-o liter
Scris cu sânge,
O slov neterminat
pe-un caiet de dictando
fiu Cuvântul,
Cuvântul care zide te?
Cum a putea s m-adun,
Decât în rug ciune adânc ,
in cerul de tor i
i s -l implor pe Ziditor:
- Doamne, d -mi sunetul
care-mi lipse te,
-mi fiorul
care m-ar preschimba,
-mi jum tatea mea
de slov ,
-m o liter întreag !
Doamne, te rog, preschimb -m ,
Preschimb -m
în cerneala ce iese întreag
din peni a Cuvântului
i împrumut -mi,
Împrumut -mi,
Din str lucirea unei vorbe!
Doamne, înva -m s rostesc,
Pune în gura mea... cuvinte!
limba mea
un amalgam primordial,
O gaur de vierme,
un univers paralel,
Care s z misleasc :
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama ador rii,
Puterea tunetului,
Str lucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea Eului,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibra iile iubitei,
rutul copilului,
Copitele cailor cele ti,
Frumuse ea p mântului !
Doamne, te rog: Înva -m !
Înva -m s rostesc!
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011
dere lin în abis Moartea cuvântului
Pe-o ramur albastr Zace, cu bra ele-amputate
Din p rul t u crescut , if v z
plimb pe o potec f cut din suspine i f ochi
Supine-adânci i viagere lacrimi Cu p rul despletit
Ca gândurile sparte, izvorul cel din tine. În finele b i de cord, Topic
sprijin de ale tale pleoape Cu trupul greu,
Sub care stele cad i bat i alizee, Reminiscent, Eu - la catedr
Pictându-mi sufletul în celestul t u s rut. Un pieton trezit Tu - în banc ,
M-apropii de marginile potecii Dup un stra nic Facem i desfacem analize
Cu tremurat sub ire accident, gramaticale,
Privind înm rmurit în jos. Dormind pe-un rând Ca s l murim în elesurile -
Acolo e abisul - tapetat cu petale! Întreg... în gând, neîn elese.
Ard de ner bdare... Zace-un cuvânt. Eu - pot fi un mare semn
i împrumut o gean , Nici sil nu mai simte de întrebare,
-mi fac din ea aripi, i nici pace Deasupra cuvintelor ce mu
-mi fac apoi avânt, Nici chipul nu- i mai tie Din setea lor feroce
cad... s cad... în adânc. De-i treaz de r spuns.
Iubesc locul în care cad sau e vreo erezie. Tu - e ti linia de dialog,
ci e abisul nem rginirii tale, Cu ultima mi care, Ce timid i subtil,
Înmiresmat cu vibra ii de-o clip , De sub coperta grea Încearc s r spund .
Parfumat de alinturile dragostei Târându-se în cârjele-i Noi, îmbr i, devenim
Ce mi-o por i... tu, dulcele abis! de slove Ni te inefabile puncte
Ador locul în care am c zut, Iese din carte i... cade de suspensie,
Am c zut În neant. Ce completeaz cu pu in
i nu m-am lovit, i-a atârnat o funie suspans
Cum a putea s m De gâtul lui livid Nelini tea frazelor
Lovesc de m surile dragostei i funia i-a uns-o i-a nerostitelor cuvinte.
i s m doar ? cu ultima-i suflare, Eu sunt semnul de mirare,
Am ajuns, în adânc, Acum e dus... e gând Ce se str duie s i nasc
Cobor într-un col (înconjurat i v pofte te punctul,
de petale de crin) v înfrupta i În sisificul chin al gândurilor,
cuib cesc i simt cum iubirea ta Cu resturi Iar tu e ti contrapunctul
spal în roua ochilor t i, din cuvintele uitate tuturor semnelor,
-nv luie în petale de somn i preg tite-n grab , Întruparea unei perfecte topici.
i-apoi m -nvele te Pentru al s u osp Leag fraza în acordurile- i
cu lini tea oaptelor moi. de pomenire: harpice,
Ador locul unde am ajuns - Unde nu este durere, Pe unda cratimei, pe firul
Care-mi cânt de leag n. nici întristare nici suspin virgulei !
vrea s r mân aici - o eternitate, i via ... f de sfâr it ! Punct... i de la cap t !
cat c nimic nu-i etern,
Nimic nu e ve nicie,
Nimeni nu poate umbla
Prin ve nicie i s fie viu!
Dar, eu m simt viu... în nem rginirea ta
Ce mi-e pat de somn i alint!
M-apropii de sentimentele tale,
Îmbr cate în aureole, le strâng
i le s rut, adorm cu ele în bra e,
le pun sub cap i când m voi trezi,
ca un fachir, cu siguran le voi înghi i.
Sper s nu te doar , îngerul meu,
Sper s î i fac pl cere!
tii c sentimentul t u... sunt eu! Florin M ce anu - Percep ii
Anul II, nr. 1(5)/2011
Anton VASILE
Zodia lui Eminescu
Moto: ,,Universul este impus omului; nu suntem liberi
s# ne alegem soarta’’ (Marcel Boll)
Na terea lui Eminescu a de-
venit de-a lungul vremii o poves-
te f sfâr it. Controversele asu-
pra celor dou ,,ipoteze dârze’’,
cum le nume te George C lines-
cu, 20 decembrie i 15 ianuarie,
par s nu elucideze enigma na -
terii Poetului.
Ca argument al na terii, la 15
ianuarie 1850, Zoe Dumitrescu
Bu ulenga ne sugereaz c „cel
de-al aptelea copil al familiei a
intrat în lume sub semnul de ma-
xim generozitate al V rs torului,
care i-a abolit orgoliile i l-a ferit
de prejudec i i conformism. Se
scuse în toiul iernii i a fost
botezat la biserica Uspenia...”
(Zoe Dumitrescu-Bu ulenga -
Eminescu - Via , Crea ie, Cultur ,
p. 8).
Sedus , probabil, de genero-
zitatea V rs torului, generozita-
te care se revars îndeosebi asu-
pra intelectului, Z.D. Bu ulenga
nu mai ia în seam data de 20
decembrie 1849 (se instituise
deja, ca dat sigur a na terii Po-
etului, 15 ianuarie 1850). De
aceea, ea a judecat na terea lui
Eminescu sub aceast zodie; cea
din Capricorn este absolut ne-
potrivit lui Eminescu. Or, data
oficial de na terea a poetului,
la 15 ianuarie, îl plaseaz în a treia
decad a Capricornului, dar nici-
decum în V rs tor. Este oare atât
de cert ca Poetul s se fi n scut
la 15 ianuarie 1850?
Dup caracteristicile psiho-
mentale, na terea lui Eminescu
ar corespunde mai degrab zodiei
get tor decât V rs tor. Dar,
aici intr m pe nisipuri mi toare
i î i trebuie cercet ri adânci ca
le deslu ti în elesul, c ci zo-
diile, ca tiin e oculte, sunt zone
riscante ale cercet rii ra ionale.
E bine pentru un cercet tor, care
se respect , s se aventureze
temerar în nisipurile mi toare?
Asemenea avânturi te pot nefe-
rici. Nasc suspiciuni asupra seri-
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ozit ii cercet rii. Dar tenta ia,
chiar iluzorie, a „pove tii, cum o
nume te Eminescu, care este
partea cea mai frumoas a vie ii’’,
este mai puternic decât lucidi-
tatea ra ional .
Cum Ioan Petru Culianu re-
comand pentru cercetarea isto-
ric o tiin a complexit ii, în
care o tem trebuie abordat din
mai mult unghiuri ale cunoa terii,
ca adev rul i fic iunea s nu fie
doar ceea ce se crede despre un
eveniment i, prin urmare, s fie
statornicit drept adev r real, in-
dubitabil, m-am prevalat de
aceast indica ie pre ioas a emi-
nentului profesor i încerc, la în-
demnul acestuia s abordez
puncte de vedere ale mai multor
„judec tori”. i în aceast idee,
de ce nu am admite pentru edi-
ficare, asupra datei de na tere a
Poetului i punctul de vedere al
„judec torului astrologic”?
Am pornit aceast investiga-
ie i la sugestia lui Alexandrian,
care spune c „astrologia nu este
o tiin exact , dar ar merita s
fie, într-atât de subtil au gândit
speciali tii ei no iunile geogra-
fice, astronomice i fiziologice”
(Alexandrian - Istoria filozofiei
oculte, p. 205).
Încurajat de ideea profesoru-
lui Culianu, preluat din geoman-
ie (aceast înv tur „ocult ”
ajunsese în Europa prin arabi, dar
originea ei se afla în India), anu-
me c Universul este legat prin
structuri invizibile i c un eve-
niment istoric poate fi prezis „pe
baza unor modele matematice
simple, previzibile” (Ted Anton -
Eros, magie i asasinarea profe-
sorului Culianu, p.36), (a spune
eu, prin leg turi invizibile, ana-
loage Internetului), m-am l sat
antrenat în aceast aventur . Ba-
zându-m i pe noua viziune a
ultimei pleiade de fizicieni cuan-
tici, care g sesc „un paralelism
surprinz tor” între conceptele fi-
zicii moderne i „filozofiile religi-
oase din Orientul Îndep rtat”
(Fritjof Capra - Taofizica - o para-
lel între fizica modern i mistica
oriental , p. 18), îmi asum acest
risc i m avânt spre o scurt ana-
liz comparativ între eul psiho-
comportamental eminescian i
caracteristicile celor trei zodii:
get tor, Capricorn i V rs tor,
ce trebuiesc luate în calcul, spre
a ne edifica asupra datei reale de
na tere al lui Eminescu.
Pentru c nu exist o certitu-
dine cu privire la data na terii Po-
etului m voi folosi de metoda
comparatist . În acest sens, am
urmat pa ii sugera i de medicul-
filosof Claude Bernard: observa-
rea faptelor (a datelor) i compa-
rarea acestora, elaborarea unei
ipoteze i confirmarea acesteia
sau infirmarea ei. Filozoful fran-
cez a propus, împotriva metodei
experimentale „în orb”, metoda
„ra ionamentului experimental.”
Metoda „ra ionamentului experi-
mental” se aseam întrucâtva
cu metoda silogistic al lui
Aristotel.
adar, ce date i informa ii
de inem, ca s putem formula o
premis (ra ionament)? Titu Ma-
iorescu consemneaz în „Emi-
nescu i poeziile lui”, (1889), c
într-un registru (p strat de d. Ia-
cob Negruzzi), în care membrii
societ ii „Junimea” i-au însem-
nat data i locul na terii, st scris
pe pagina a doua de propria mâ-
al lui Eminescu, în dreptul nu-
melui s u: „20 decembrie 1849,
Boto ani”, i deasupra chiar in-
tercalat sfântul Ignat” pe care bi-
serica ortodox îl serbeaz în ade-
r la 20 decembrie.” (Titu Ma-
iorescu - Din „Critice” [Not asu-
pra zilei i locului na terii lui Emi-
nescu], p. 286). Aceast dat ,
consemnat de Poet la Junimea,
ar fi trebuit s fie luat în consi-
derare, ca dat real de na tere ,
fiind înscris , „de propria mân
43
al lui Eminescu.” Cu atât mai mult
înscrisul de la Junimea ar fi tre-
buit s fie pentru logicianul Ma-
iorescu, prioritar, cu cât acesta
avea valoare de „testament emi-
nescian” i, prin urmare, un „act
sacru.” Dar, eminentul critic d
mai mult credibilitate unor date
„oficializate”, aflate într-un re-
gistru de la biserica Uspenia, din
Boto ani i nu ia deloc în consi-
derare „actul testamentar” al lui
Eminescu de la Junimea. Care
din cele dou acte „oficiale” este
mai credibil?
George C linescu, în pofida
unei veritabile demonstra ii, ar-
gumentat aparent cu logic f
cusur , d gir datei de 15 ianuarie
1850 i astfel, aceast dat
„oficial ”, din registrul de botez
al unei biserici din Boto ani, se
statornice te i se instituie ca
dat sigur de na tere al lui Emi-
nescu. Al i biografi, epigoni, nici
car nu i-au pus problema s
analizeze i s înceap o disput
privind deduc iile maestrului.
Pentru Maiorescu s-a ivit în-
doial asupra locului i datei na -
terii, odat cu primirea unei infor-
ma ii nefericite, venind de la sora
lui Eminescu , Aglae Drogli, care
de i confirm data de 20 decem-
brie 1849, nu confirm locul (Bo-
to ani), sus inând c fericitul eve-
niment s-a petrecut la Ipote ti.
Apoi, alte informa ii cu privire
la data na terii, ca de pild cea
din matricula gimnaziului din
Cern i, unde apare data de 14
decembrie, m resc confuzia i îl
determin pe Titu Maiorescu s
recurg la cercet ri. Pentru edi-
ficare, criticul îl trimite pe un fost
student de-al s u s efectueze
cercet ri la fa a locului. Astfel,
spune criticul: „Toat nedumeri-
rea a încetat ast zi în urma cerce-
rilor d-lui N. D. Giurescu, al c -
ror rezultat l-a publicat printr-o
44
scrisoare în Convorbiri literare
de la 1 iunie 1912...” ( ibid. p. 286).
Dar, c toria d-lui N.D. Giu-
rescu nu a fost o riguroas cerce-
tare i o fericit concluzie. De i
a f cut excursia la Ipote ti, toat
cercetarea acestuia s-a redus la
informa ia dat de Agapia Gher-
ghel, stare a schitului Agafton,
care afirm despre Eminescu c
s-a n scut la Boto ani, f îns
a preciza data na terii. „Este cu-
noscut înc c botezul i s-a citit
de c tre preotul Dimitrie, de la
Ospenia...” (ibid. p.287). D-l N.
D. Giurescu se întoarce la Bo-
to ani la biserica Uspenia „ce-i
mai zic i biserica Domneasc -
catedrala din Boto ani, am g sit
în metrica, parte I de na teri i
botezuri urm toarele rânduri, pe
care le dau în exact descriere:
„N scut la 15 ghenari 1850, din
rin ii: Gheorghe Eminovici,
proprietar, i so ia sa Ralu, n s-
cut Vasile Iura cu, care primi bo-
tezul în 21ianuarie; i s-a numit
Mihail, având na pe dumnealui
stolnicul Vasile Iura cu’’( ibid. p.
287). G sind actul de botez i de
na tere al Poetului, la biserica din
Boto ani, N.D. Giurescu se cre-
de îndrept it a fi rezolvat pro-
blema.
Acesta nu era, cred eu, per-
soana cea mai indicat s fie tri-
mis , nu era un cercet tor, nici
car unul din acei oameni
con tiincio i i cu atât mai pu in
un pasionat. Un superficial, pre-
ocupat, probabil, mai degrab de
confortul propriu în excursia în-
treprins la Ipote ti i mai pu in
de misiunea primit .
Excursionistul s-a mul umit
cu actul „oficial”, iar logicianul
Titu Maiorescu a admis cu prea
mult u urin (e de mirare), c
înscrisul din registrul bisericii
consemna i evenimentul real al
na terii lui Eminescu. „Acest vo-
lum, spune criticul, asigurându-
ne despre seriozitatea excursio-
nis-tului, se afl în bun p s-rar-
ea preotului Dimitrie, de la sus
pomenita biseric . R mâne (a a-
dar) cu totul sigur(sic!) c Mihail
Eminescu s-a n scut la Boto ani
în ziua de 15 ianuarie 1850. Cre-
dem i noi c aceast conclu-
ziune trebuie primit i c , prin
urmare, poetul nostru este n s-
cut la 15 ianuarie 1850 în Bo-
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
to ani.” (ibid. p.287). Superficial,
prea superficial, pentru preten ia
lui de profesor de logic . Como-
ditatea mic burghez îi adoarme
spiritul critic i-ii lini te te con-
tiin a. Astfel, Titu Maiorescu
emite o concluzie eronat i co-
mite cea mai impardonabil gaf .
Concluzia lui, anume c Mihai
Eminescu s-ar fi n scut la 15 ia-
nuarie 1850, e o grosolan lips
de respect pentru memoria Poetu-
lui. Maiorescu ar fi trebuit s fie
mult mai atent (ar fi trebuit s
efectueze el însu i cercet ri la
Ipote ti, poate g sea Psaltirea
veche) sau, dac nu avea timp,
ar fi trebuit ca filozof-logician s
recurg la cercet ri încruci ate.
i chiar împotriva actului „ofi-
cial” ar fi trebuit s ia atitudine i
încline balan a credibilit ii
pentru data de 20 decembrie
1849, cea înscris de Eminescu,
cum el însu i afirm „de propria
lui mân ” la Junimea. Din nefe-
ricire, aceast eroare s-a stator-
nicit i s-a instituit, ca un fapt
real. A adar, na terea Poetului a
mas la 15 ianuarie 1850, în po-
fida unor eviden e care îi stau îm-
potriv , dar pe care i Maiorescu
i C linescu nu le-au v zut sau
nu le-au luat în seam .
În pofida unei demonstra ii
seduc toare, George C linescu
sfâr te prin accepta i el actul
„oficial”. El consemneaz afir-
ma ia principesei Ghica, n scut
Bal , cum c Eminescu s-ar fi
scut la Dumbr veni la 21 mai
1849. Dar aceast datare e cu
adev rat absurd . Augustin Z.
N. Pop men ioneaz în cartea sa,
Pe urmele lui Eminescu, mai mul-
te date: „Cât ine de cronologia
ivirii în via a Hyperionului, se
concureaz ase dat ri, majori-
tatea datate de Eminescu însu i:
o însemnare pe Psaltirea versifi-
cat a lui Dosoftei (1673), exem-
plar apar inând c minarului de la
Ipote ti: „Ast zi 20 Decembrie la
patru ceasuri i cincisprezece mi-
nute evropene ti s-au n scut fiul
nostru Mihai.” [...] Este apoi vor-
ba de datele de 6,14 i 29 decem-
brie 1849, cum i rubrica de botez
în care sunt indica i la rubrica
marginal [...] act din 1850 ce pre-
valeaz i care la Data na terii
înscrie: „Cincisprezece Ghenari”
(Augustin Z. N. Pop - Pe urmele
lui Eminescu, p.24). Dar, Augus-
tin Z. N. Pop se m rgine te s
consemneze ni te date f a tativ i în ansamblu, perimate.
emite ipoteze i f s încerce a
elucida problema pe cont pro-
priu. El afirm în mod ira ional
„majoritatea datate de Eminescu”,
când singura datare de care avem
cuno tin cert , ca fiind datat
de Poet este cea de la Junimea.
linescu, ca unul dintre primii
cercet tori pasiona i, avea s a-
vanseze îns dou ipoteze: „Dac
m la o parte versiunile na -
terii la Dumbr veni, Soleni, în
mai, noiembrie sau 5 i 14 decem-
brie, ca fiind cu totul absurde,
mân dou ipoteze dârze în vraj-
: 15 ianuarie 1850, conform ac-
tului oficial (95), 20 decembrie
1849.” (George C linescu - Via a
lui Mihai Eminescu, p.40). El
face, cum am afirmat, o bun de-
monstra ie cu argument ri i in-
genioase presupuneri. Cu toat
demonstra ia eminentului critic,
privind data na terii la 15 ianuarie
1850, argumenta ia sa, anume c
botezarea copilului trebuia f cu-
la cinci zile dup na tere, pen-
tru a nu muri nebotezat, îl con-
Florin M ce anu - Reverb
Anul II, nr. 1(5)/2011
duce prin a da crezare singurului
document, consemnarea „oficia-
” de la biserica Uspenia.
În ultima vreme, noile voci
ale eminescologilor, cum este
aceea a Ilinei Gregori, o exeget
bine documentat i cu o viziune
asupra fenomenului eminescian
mult mai realist decât a predece-
sorilor, reclam , în mod just, dis-
putarea autorit ii necontestate
al lui George C linescu, în ceea
ce prive te „sinteza biografic ”
a Poetului.
„Biografiile lui Eminescu nu
sunt pu ine la num r. Din p cate,
cu câteva excep ii, ele sunt dis-
cutabile din punct de vedere cali-
Rezultatele celor ase decenii de
eforturi concretizate în edi ia
complet a Operelor nu se re-
flect înc în nici o sintez bio-
grafic . Autoritatea lui George
linescu, pionerul domeniului,
nu este nici ast zi disputat , iar
Via a lui Mihai Eminescu conti-
nu s constituie, în ciuda celor
peste aptezeci de ani trecu i de
la apari ia ei, o lucrare de referin
- i anume una de prima mân ,
înc neegalat . (Ilina Gregori -
tim noi cine a fost Eminescu?
Fapte, enigme, ipoteze, p. 19).
Sunt dou date care con in un
eveniment probabil, dar din care
doar una poate fi posibil real ,
iar cealalt , imposibil . S d m
cu banul! Capul sau pajura? Dar
sunt oare cele dou evenimente
echidistant probabile ca s re-
clame fiecare veridicitatea în ega-
m sur ? Eu înclin s cred c
lucrurile s-au petrecut cu totul
altfel de cum le prezint eminen-
tul critic George C linescu i de
aceea optez pentru data de 20
decembrie 1849, ca dat posibil
real a na terii Poetului, a a cum
a scris „de propria mân ” la Ju-
nimea. Probabilitatea ca aceast
dat s fie data real de na tere
a poetului este mult mai mare
decât cea instituit . i iat care
sunt argumentele ce îi cresc pro-
centul de probabilitate de a fi
aceasta data real de na tere a
Poetului, în raport cu data insti-
tuit oficial, anume aceea de 15
ianuarie 1850, c reia îi scad an-
sele de probabilitate, pân a fi
imposibil . Ziua de 20 decembrie,
de Sf. Ignat, în ritualul s tesc se
Anul II, nr. 1(5)/2011
taie porcii. Este evident c în acea
zi, Gheorghe Eminovici, tat l po-
etului, la fel ca to i ceilal i boier-
na i de ar este ocupat cu t -
ierea porcilor. El consemneaz
într-o Psaltire veche, al turi de
datele de na tere ale celorlal i
copii, dup m rturisirea lui Matei,
fratele cel mai mic al lui Emines-
cu, urm torul text: „Ast zi, 20
decembrie, anul 1849, la patru
ceasuri evropene ti s-au n scut
fiul nostru Mihai.” (George C -
linescu - Via a lui Mihai Emines-
cu, p 38).
Scenariul ironic imaginat de
linescu, anume c „parc vezi
pe voinicul c minar, str tând
odaia în lung i-n lat în a tepta-
rea evenimentului”, ca mai apoi
scoat ceasul, s moaie peana
în cerneal i s consemneze
data, are menirea de a discredita
credibilitatea asupra consemn rii
i implicit asupra petrecerii eve-
nimentului, la 20 decembrie 1849.
Acest mod de abordare scade
procentul de încredere în proba-
bilitatea real a na terii la acea
dat . Este cât se poate de clar
, în demonstra ia sa, George
linescu a pornit, cu ideea pre-
conceput c na terea a avut loc
la 15 ianuarie 1850 i a favorizat
din start aceast ipotez , g sind-
o mai „dârz ” decât ipoteza na -
terii la 20 decembrie 1849.
Cu siguran , c minarul nu a
jucat rolul aristocratului emo io-
nat, a a cum îl prezint criticul,
care a teapt na terea celei de-
a aptea odrasle, ca s se re-
pead s consemneze evenimen-
tul, dar cu certitudine a putut-o
face într-un r gaz de la treburile
gospod riei. Faptul c , pe data
21 decembrie 1849, a a cum ne
spune C linescu, Gheorghe Emi-
novici se afla la Ia i, unde întoc-
mea o procur avocatului s u Pa-
naite Cristea, pe care la data de
23 decembrie o legaliza, nu putea
opri nici na terea, nici consem-
narea ei, în data de 20 decembrie
1849. Or, datarea procurii din 21
decembrie poate fi lesne o ante-
datare. Nu cred c „voinicul c -
minar” s fi pierdut vreo câteva
zile bune, taman înainte de Cr -
ciun, prin târgul Ia ilor, doar pen-
tru scrierea unei procure i legali-
zarea acesteia, când atâtea tre-
buri gospod re ti îi reclamau pre-
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
zen a la Ipote ti. Este posibil s
fi ajuns la Ia i, în chiar ziua le-
galiz rii. Consemnarea în Psaltire
a fost sus inut de Matei , fratele
cel mai mic al lui Eminescu, f
îns a prezenta „proba scris ”
Psaltirea veche. Dar putem da
crezare lui George C linescu c
sus inerea datei de 20 decembrie
1849 o face dificil din aceste
motive? George C linescu, ca i
Titu Maiorescu, ar fi trebuit s
fie atent la singura consemnare
credibil , cea al lui Eminescu,
cut la Junimea „de propria
mân ”, care se impunea asupra
celeilalte date, înscris într-un
registru de un preot, care con-
semna ce i se spunea sau poate,
ce presupunea cuvio ia sa.
presupunem c aceast
Psaltire nu a existat, c Gheorghe
Eminovici nu a consemnat datele
na terii copiilor, evenimentul nu
s-a petrecut în mod real la 20 de-
cembrie 1849? Poate s ne con-
duc absen a Psaltirei la ideea,
care l-a condus pe George C li-
nescu, anume c „sus inerea ex-
clusiv a datei de 20 decembrie”,
este „dificil ” i implicit acest
eveniment s nu fi avut loc? Dar
în aceast dificultate a dat rii
const petrecerea sau ne-petre-
cerea unui eveniment? Eliminarea
Psaltirei nu elimin i enigma.
Dac elimin m Psaltirea, r mân
în continuare, ca „ipoteze dârze”,
data de 20 decembrie 1849, con-
semnat de Poet la Junimea, sus-
inut de Aglae i Matei împo-
triva datei de 15 ianuarie 1850,
consemnat de preotul Dimitrie
în registrul de la biserica Uspenia.
La ce or , exact, s-a n scut
Mihai Eminescu? La patru i un
sfert p.m., sau a.m.? Asta nu scrie
în textul din Psaltire. Scrie doar
patru ceasuri i cincisprezece mi-
nute evropene ti. Cuvântul „as-
zi’’ ne poate duce i la ideea de
patru ceasuri i cincisprezece mi-
nute a.m. i p.m. Dar, indiferent
de ora la care s-a petrecut eveni-
mentul, cred în „obiceiul” c mi-
narului de a fi consemnat în acea
zi. Trebuie s ne închipuim c ori-
unde s-ar fi aflat fie la Boto ani,
fie la Ipote ti, în aceast s pt -
mân de dinaintea Cr ciunului,
minarul trebuie s fi fost prins
cu preg tirile pentru s rb tori i
drumul la Ia i.
sese, probabil, singur
cu treburile gospod re ti, la care
lehuza nu putea ajuta. Apoi, a
urmat Cr ciunul, iar dup Cr -
ciun preg tirile pentru Sfântul
Vasile. Or, c minarului, ca oric rui
boierna de ar , nu-i displ ceau
petrecerile de s rb tori. Dimpo-
triv , ca orice p mântean, se os-
ta bine i nu refuza un pahar
de vin. În acele vremuri, postul
i s rb torile erau respectate cu
sfin enie. A adar, cred mai de-
grab , c a amânat botezul, iar
la biseric , c minarul e posibil s
fi min it premeditat, cu privire la
data na terii, spre a nu fi certat
de preot pentru întârziere, ceea
ce pe atunci ar fi fost ca o afuri-
senie i f îndoial , o ru inare
a acestuia. De ce nu am admite i
aceast variant ?
De ce nu am crede, mai degra-
, ca fals consemnarea oficial
din registru de la biserica Uspe-
nia din Boto ani i nu cea din
Psaltire? Psaltirea, g sit de Ma-
tei, la Ipote ti, cu consemnarea
na terii tuturor copiilor a datei
i orei, dar f a fi consemnat i
locul este o ipotez de luat în
seam . i iat de ce? Ca vechil al
boierului Bal , Gheorghe Emino-
vici a c tat, mai mult ca sigur,
în aceast dreg torie, în cadrul
reia avea i obliga ia de a în-
tocmi acte, i acest obicei al me-
morialisticii.
Or, na terea unei progenituri
era un eveniment important pen-
tru c minar i cred c obi nuin a
de a consemna se instituise, în
mintea sa, înc din vreme de când
era vechil. Dac Matei, dintr-un
interes obscur, a consemnat chiar
el?! Ar fi trebuit s fie comparate
înscrisurile lui Gheorghe Emino-
vici cu cele din Psaltire. i erau
destule. Dar cine s-o fac ? Un
N. D. Giurescu, care întreprinde
„o zadarnic excursiune [...] la
Ipote ti, satul copil riei lui Emi-
nescu” se mul ume te cu r s-
punsul „maicei Agapia Gher-
ghel”, la scrisoare „d. G. Cerchez
(pe atunci perfect al jude ului Bo-
to ani” (ibid. p. 286). Eu cred, mai
degrab , în înscrisul din acea
Psaltire veche. Dar spre a adânci
misterul, Psaltirea nu mai exist
i demonstra ia lui George C li-
nescu se bazeaz doar pe m r-
turia lui Matei. i totu i, e posibil
ca în acea Psaltire veche, Gheor-
ghe Eminovici s fi consemnat
na terile la to i copiii. i cu toate
preg tirile porcului de Ignat, cred
45
i-a g sit un moment, s în-
scrie i venirea pe lume a lui Mi-
hai. Un eveniment atât de impor-
tant ca na terea unei progenituri,
nu putea r mâne neconsemnat
de fostul vechil, chiar în acea zi.
Dac na terea a avut loc la Bo-
to ani sau Ipote ti? Problema
important este unde se afla fa-
milia în momentul na terii? Dac
se afla la Ipote ti, ei bine, depla-
sarea lehuzei i a copilului pentru
botez, la cinci zile de la na tere,
era aproape imposibil pe vreme
de iarn . În acele vremuri, chiar
drumul scurt de la Ipote ti la Bo-
to ani, constituia un risc major,
atât pentru progenitura abia n s-
cut , cât i pentru lehuz . Dar,
chiar dac s-ar fi deplasat pentru
botez, dup cinci zile de la na -
tere, botezul nu putea avea loc
fiindc începeau s rb torile
Cr ciunului.
De i George C linescu sus-
ine c familia Eminovici avea o
cas la Boto ani sau puteau lo-
cui la socri, am aceast viziune
familia se afla la Ipote ti. i
iat care sunt motiva iile mele!
Augustin Z. N. Pop spune c mo-
ia de la Ipote ti a fost cump -
rat de c minar înc din 1848. În
aceast situa ie, e greu de crezut
Gheorghe Eminovici ar fi locuit
cu familia la Boto ani, departe de
mo ia cump rat , când muncile
agricole reclamau prezen a per-
manent a proprietarului în acele
locuri. Asta ne poate conduce la
ipoteza c familia locuia la Ipo-
te ti. Ideea este înt rit prin con-
semnarea de c tre Augustin Z.
N. Pop a unui document judec -
toresc, emis la 2 iunie 1850 , când
„Constantin Hurmuzachi, fratele
Eufrosinei Petrino, izbutea cu
sprijinul instan elor boto nene,
confi te vitele lui Eminovici
de la Ipote ti i Durne ti.” (Au-
gustin Z.N. Pop - Pe urmele lui
Eminescu, p.23).
Prin urmare, faptul c Gheor-
ghe Eminovici cump rase mo ia
de mai bine de doi ani, din 1848,
i avea i vite, cred c s-a tras cu
familia la Ipote ti. În aceast pe-
rioad de doi ani, având în ve-
dere obliga iile care decurg din
administrarea unei mo ii, nu pu-
tea s stea nici el departe de fa-
milie, nici familia de el.
Aceast ipotez , a na terii la
46
Ipote ti vine în confirmarea afir-
ma iilor surorii sale, Aglae. Dar
mai to i criticii i exege ii au tre-
cut cu u urin peste afirma ia
ei, începând cu Titu Maiorescu.
Atunci de ce Eminescu consem-
neaz în registrul de la Junimea
s-a n scut la 20 noiembrie
1849, la Boto ani i nu la Ipo-
te ti? Probabil c maic -sa i-a
spus eronat, cu bun tiin , c
s-a n scut la Boto ani sau poate
în mod real (nu se poate ti cu
certitudine).
Mama poetului, Ralu, avea o
anume mândrie aristocratic , la
care inea cu deosebire, având
în vedere c l-a împins pe b rbat
i cumpere, de la vod , titlu
boieresc de c minar. Astfel, cre-
dem c a preferat s -i spun c
s-a n scut în târgul Boto anilor,
nu într-un c tun necunoscut.
i în ipoteza na terii la Bo-
to ani, na terea e posibil s fi
avut loc pe 20 decembrie 1849,
dar din cauza s rb torilor religi-
oase, aproape una dup alta, Cr -
ciunul, Sf. Vasile, Boboteaza, Sf.
Ioan,etc. s fi fost amânat bo-
tezul, preo ii fiind ocupa i în acele
momente cu ritualurile religioase
ale s rb torilor de iarn .
Dar de ce s nu admitem i
ideea c mama lui Eminescu a
spus adev rul cu privire la na -
terea acestuia la Boto ani? Lo-
ca ia Boto ani e mai plauzibil ,
având în vedere c avea condi ii
mai bune pentru na tere decât la
Ipote ti.
Cum Gheorghe Eminovici era
prins în acea perioad cu trebu-
rile mo iei de la Ipote ti, cu pre-
tirea pentru s rb tori, a amâ-
nat botezul pân dup s rb tori.
prezen a c minarului nu era
posibil botezul. Este tot atât de
posibil ca familia s fi locuit pe
timpul verii la Ipote ti, iar iarna
se fi tras la Boto ani, c mina-
rului r mânându-i povara de a fa-
ce naveta între Ipote ti i Boto-
ani.
Dac locul na terii are mai
pu in importan , data na terii
are importan a ei. Argumentul lui
George C linescu, cum c „as-
zi” ar fi doar o formul patri-
arhal , echivalent cu locu iu-
nea „în ziua de azi”, nu este unul
tare. Formula „ast zi” poate fi
chiar momentul consemn rii eve-
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
nimentului, având în vedere obi-
ceiul c tat de c minar de pe
vremea când era vechil la boierul
Bal . Nu cred c a consemnat
data ulterior, dup botez, uzitând
de formula „Ast zi”, ci „Ast zi”
a fost chiar în ziua când s-a n s-
cut Mihai Eminescu. Dar, atunci
cum se explic asta? A purtat
Gheorghe Eminovici Psaltirea cu
el?
Dac Psaltirea se afla la Ipo-
te ti, cu siguran el a consemnat
evenimentul, aflat probabil, prin
una dintre slugi, care a fost tri-
mis de la Boto ani s anun e
na terea. Dac locuia în Boto-
ani, atunci Psaltirea se afla la
Boto ani i l-a consemnat chiar
el seara, când s-a întors de la Ipo-
te ti. Dac familia se afla la Ipo-
te ti, a consemnat fericitul eve-
niment într-un moment de r gaz
de la treburile gospod riei.
Dar argumenta ia mea cu pri-
vire la ipoteza na terii, la data de
20 decembrie 1849, anume c Emi-
novici nu a spus la botez data
corect , c Matei a consemnat
chiar el în Psaltire (sau aceast
Psaltire nici nu a existat), c
Aglae i Eminescu au spus o dat
nesigur , poate fi comb tut .
Dar de ce Eminescu Aglae i
Matei sus in na terea la 20 de-
cembrie 1849?
Asupra sus inerilor acestora
ar fi trebuit s se aplece cu mai
mult râvn George C linescu.
Dar, eminentul critic a trecut, din
nefericire, mult prea u or peste
afirma iile celor doi, cum a trecut
i peste aceea a lui Eminescu, i
a acceptat actul „oficial”, de i
scria el însu i c „Junimi tii tiau
îns , din registrul societ ii în ca-
re se înscrisese poetul, c e n s-
cut la Boto ani, la 20 decembrie
1849.’’(George C linescu - Via a
lui Mihai Eminescu, p. 37).
Unii cercet tori reclam o re-
considerare i o repara ie a bio-
grafiei eminesciene. Ilina Gregori
îndr zne te, în pofida multitudi-
nii de studii eminesciene, s sus-
in c biografia eminescian tre-
buie supus unei cercet ri mai
atente. „Eminescu, afirm exege-
ta, în Prolog, este înc insufici-
ent cunoscut sub aspect biogra-
fic, subevaluat sub aspect inte-
lectual i, ca „poet na ional”, prea
îngust în eles.” (Ilina Gregori -
tim noi cine a fost Eminescu?
Fapte, enigme, ipoteze , p. 7).
În fa a lipsei acute de docu-
mentare biografic realist i cre-
dibil ce-i de f cut? S accept m
ce s-a instituit printr-o regreta-
bil eroare?
În aceast situa ie problema-
tic i în lips de alte documente
probatorii, m v d nevoit s ape-
lez la argumentele filozofiei o-
culte, în spe , la astrologie. Se
poate ca unii s fie sidera i de
aceast perspectiv „ne tiin i-
fic ”, dar voi încerca, în m sura
posibilit ilor, s le diminuez
ocul dezam girii. Din punct de
vederii al destinului poetului este
mai pu in important locul (spa-
iul dintre Boto ani i Ipote ti fi-
ind neglijabil din punct de vedere
astrologic). În analogie cu vizi-
unea astrologic importante sunt
datele de 20 decembrie i 15 ianu-
arie, care r mân, dup afirma ia
lui George C linescu, „ipoteze
dârze”.
Pentru aceste date se bat trei
semne zodiacale: S get tor, Ca-
pricorn i V rs tor, propus de
Zoe Dumitrescu Bu ulenga. Am
putea apela la oricare dintre c r-
ile cu zodiace, ce cuprind aceste
date, dar, spre a scurta pledoaria,
voi face apel la un scriitor fran-
cez, care a sintetizat textul sem-
nelor zodiacale privind compor-
tamentul psihomental al indivi-
zilor n scu i în cele trei zodii vi-
zate - S get tor, Capricorn,
rs tor.
În Dic ionar diabolic, Jac-
ques Collin de Plancy, spune,
dup cum de altfel arat i alte
cercet ri astrologice c „fiecare
semn al zodiacului ocup un loc
care se nume te casa cerului sau
casa soarelui. Aceste 12 c su e
ale soarelui taie astfel zodiacul
în 12 p i. Fiecare din ele ocup
30 de grade, pentru c cercul are
360 grade.” (Jacques Collin de
Plancy - Dic ionar diabolic, vol.
I, p.46). Pe noi ne intereseaz trei
case, cea a S get torului, cea a
Capricornului i cea a V rs to-
rului, care presupun a cuprinde
data de na tere a lui Eminescu.
„A noua este cea a S get torului,
numit i iubirea soarelui. Este
casa evlaviei, a religiei, a c to-
riilor i a filozofiei. A zecea, a
Capricornului, zis i centrul ce-
rului, este casa greut ilor, a
demnit ilor i a gloriilor. A un-
sprezecea, cea a V rs torului, c -
reia i se mai spune i iubirea lui
Anul II, nr. 1(5)/2011
Jupiter, este casa prieteniilor, a
binefacerilor i a averilor.” (ibid.
p 46). S get torul domin pe cer
de la 22 noiembrie la 21 decem-
brie” [...] „El transmite pasiunea
pentru vân toare i c torii. Cel
scut în s get tor va fi un om
drept, credincios, harnic,
sociabil i va avea atâta amor
propriu cât i spirit, precum i
alte calit i’’ (ibid. p. 52).
Comparând destinul lui Emi-
nescu cu toate cel trei zodii, vom
vedea c cel mai bine se potri-
ve te cu zodia S get tor, nu mai
pu in generoas cu rev rsarea
intelectual , ba dimpotriv , chiar
mai generoas decât aceea a V r-
torului. Descrierea biografilor
lui Eminescu îl apropie mai mult
de S get tor decât de Capricorn
sau V rs tor.
„Om al drept ii” îl nume te
erban Cioculescu „transplantat
în mediul bucure tean al tuturor
vânzolelilor de caracter”( erban
Cioculescu - Eminesciana, p. 7).
Iar Dan C. Mih ilescu vede „în-
elegerea eului eminescian ca o
sum de impulsuri contrarii [...]
în multele din exegezele de pân
acum, de la m rturiile contempo-
ranilor poetului „vesel i trist”,
„maniac i depresiv”, „amestec
straniu de sfial i trufie”, „pornit
spre exces”, „dar i om cu des -
vâr ire cump tat”. (Dan C. Mi-
ilescu - Perspective emines-
ciene, p. 8).
Textele zodiei S get tor sunt
mai apropiate vie ii lui zbuciu-
mate de etern pribeag, de om cu
capul în nori, complet dedicat
spiritului, cuget rii filozofice i
poeziei sau cum spune semnul
get tor, omul credincios unui
ideal, un ve nic hoinar, un pri-
beag f cas (pe tot timpul cât
a stat în Bucure ti s-a mutat la
mai multe gazde), un etern c -
tor, f un spa iu al lui, care nu
i-a g sit locul nici dup ce s-a
îmboln vit, un adev rat centaur,
ca Hiron (Chiron), care i-a trans-
mis pasiunea pentru c torie,
cunoa tere i creativitate.
Chiron este considerat „cel
mai drept i mai în elept dintre
centauri”(Iliada). În Eminescu
întâlnim, la fel ca la centaurul
Chiron, o natur dual : pe de o
parte, una „primitiv ”, care pri-
ve te existen a material - o vie-
Anul II, nr. 1(5)/2011
uire la limitele existen ei umane;
pe de alt parte - o imens patim
pentru tenta ia spiritual a Ab-
solutului, o d ruire de sine în slu-
jirea comunit ii care îl proiec-
teaz ca o reîncarnare a centau-
rului. Nu întâmpl tor, indianca
Amita Boshe îl nume te dâr anik
- cel care vede i kavi - poet-în-
elept. (Amita Boshe - Eminescu
i India, p. 19).
Citez la întâmplare din zodi-
acul S get tor. Textele uimesc
prin analogie cu destinul lui Emi-
nescu. „Exist dou tendin e
fundamentale în cadrul persona-
lit ii sale, una uman i alta
animal , al c ror echilibru îl poate
îndruma spre misionarism în
slujba oamenilor, i respectiv pri-
mitivism în gândire i comporta-
ment.”
Despre Eminescu, un frate al
acestuia care îl v zuse în intimi-
tate, afirma c era foarte p ros
pe picioare. Acest atavism al pi-
cioarelor arat c de i trupul îl
ine în animalitate, spiritul îl înal
spre absolut.
Sau „Sugerând s geata arca-
ului, ideograma semnului sim-
bolizeaz dualitatea omului, ju-
tate animal, materialitatea i
jum tate om, aspira iile eliberate
ale sufletului tinzând spre in-
finit.’’
În Gromovnic din b trâni,
textul este i mai sugestiv în pri-
vin a asem rii S get torului
cu dominanta psihomental a lui
Eminescu: „Copilul ce se va na te
sub acest semn, va fi cu mintea
bun i cu socotin în elept, cu-
cernic, iubitor de chipul cel du-
hovnicesc, drept, smerit, ru inos
i norocos, sf tuitor bun, de r u
nu se bucur ; va fi frumos la stat,
minunat în obraz, bine va gr i,
va avea ochii negri, va fi tare în
umeri, p rul neted, trupul drept,
va fi vesel, blând, bun la minte
cu chiverniseal a ezat , din i
la i, nasul lung c rnos. [...] Va
suferi de dureri de cap i de jun-
ghiuri [...] Casa vie ii lui este S -
get torul; cui va face bine de la
aceia nici o mul umire nu va avea.
[...] Casa mor ii lui va fi racul (1
iunie pân la 12 iulie); în acea
vreme va muri dac nu va muri
de zodia Pe tilor. Via a lui se îm-
parte în dou p i; de va trece
de 33 de ani, va ajunge la 78 de
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ani.” (Gromovnic din b trâni,
pp.103-104 ).
Este ocant asem narea
textului din Gromovnic cu via a
Poetului; aceast rupere a exis-
ten ei la 33 de ani, exact vârsta la
care Eminescu a suferit primul
atac psihotic. Poate fi doar o
pur întâmplare. Dar, oare, toate
aceste analogii sunt doar simple
coinciden e? Gromovnicul din
trâni este o viziune astrologi-
care te face s meditezi asupra
destinului. Asem narea textului
cu psihomentalul eminescian se
constituie ca un paradox al cu-
noa terii realit ii.
O alt asem nare cu S get -
torul este înclina ia Poetului spre
filozofie. Se poate afirma c Emi-
nescu a fost primul mare filozof
i primul mare moralist al
românilor („rege al cuget rii” îl
nume te Titu Maiorescu). Evla-
via i religia de care vorbe te zo-
dia S get tor nu trebuie luate la
Eminescu în sens direct, ci în sen-
sul sl virii valorilor spirituale ale
românismului, ale cultului s u
pentru prop irea neamului ro-
mânesc (s amintesc aici doar e-
vlavia i efortul aproape supra-
uman pe care l-a depus pentru
rb toarea de la Putna i de
munca epuizant de la Timpul,
în vederea împlinirii proiectului
u moralizator).
Toate acestea se rezum în
doctrina sa moral , aceea c dac
vrem s realiz m ceva în via nu
trebuie s mai fim „robii trupului.
Ce n-am putea face de n-ar cere
trupul haine i gura de mâncare”.
(Zoe Dumitrescu Bu ulenga -
Eminescu - Via ,Crea ie, Cul-
tur , p. 38).
Asem narea portretului s u
psihomental cu textul zodiei S -
get tor pare evident . Asta con-
duce la ipoteza posibil , ca Mihai
Eminescu, în mod real, s se fi
scut în 20 decembrie 1849 i
nu în 15 ianuarie 1850.
get torul genereaz un
destin de om f stare, de hoinar
cu o ardent predispozi ie pentru
spiritual.
„Întâmplarea, m rturise te
Eminescu, m-a f cut ca, din copi-
rie înc , s cunosc poporul ro-
mânesc... în cruci i-n curme-
zi .” (George C linescu - Via a
lui Mihai Eminescu, p.128).
Dar a fost doar întâmplarea?!
Eminescu a fost înc de mic copil
un hoinar, care alerga prin codrii
din apropierea Ipote tilor i
unde r mânea uneori i peste
noapte. A înnoptat, deseori, pe
la stânele ciobanilor, pe la pris ci,
a pribegit prin ar , dup ce a
abandonat coala de la Cern i.
Mereu pe drumuri, mereu pere-
grinând pe plaiurile mioritice cu
câte o trup de teatru, fuge de la
coala din Cern i, îl reg sim
con opist la Boto ani, apoi iar i
la Cern i, abandoneaz coala
din Cern i i pleac cu trupa
Tardini, apoi singur merge pe jos
„într-o zi frumoas de var ”, „zi
de var pân’ în sear am tot mers”
(ibid., pp. 86-87). Traverseaz
mun ii la 14 ani, o vârst la care
al ii se mai in de poalele mamei,
nu se tie înc pe unde a traver-
sat, dar este v zut pe valea Mure-
ului, face multe popasuri prin
satele ardelene. La Mure -O or-
hei, este luat în tr sur de doi ti-
neri seminari ti ardeleni, Ion Cota
i Teodor Cojocaru, cu care ajun-
ge la Blaj, unde se închin ora-
ului ca unei mici Rome; apoi,
pribeag i sufleur de la descope-
rirea de c tre Iorgu Caragiale, lu-
crând în curte i la grajd, citind
pe Schiller cu glas tare i având
biblioteca într-un geamantan
mare, în ieslele grajdului, la un
„otel” din Giurgiu.
Eminescu peregrineaz prin
regat cu trupa lui Iorgu, iar mai
apoi cu trupa lui Pascaly prin
Ardeal i Banat. Înv at de mic
tr iasc în condi ii austere,
prin ure, prin paie i fân, mân-
când pe apucate, el i-a refulat
toate instinctele primare bur-
gheze, acelea ale confortului i
bunului trai.
Citind mereu, din biblioteca
personal , pe care o c ra cu sine
în geamantan, ca pe o comoar
sfânt ; ve nic pe drumuri, reîn-
torcându-se în Ardeal cu trupa
Pascaly, prins de tat l s u pe
când venise cu trupa la Boto ani
i trimis la studii la Viena, a fost
descoperit între timp de Iacob
Negruzzi, care îi public poemele
în Convorbiri literare.
Revenit în ar la Junimea
este trimis de societatea literar
la studii la Berlin, reîntors este
numit director al Bibliotecii na-
ionale din Ia i, apoi ca revizor
colar bate drumurile desfundate
ale jude elor Ia i i Vaslui; apoi
este trimis la Timpul, unde r -
47
mâne pân la îmboln vire, mereu
mutându-se de la o gazd la alta,
petrecând în vara lui 1878 o
scurt vacan („singur, adic
în foarte bun societate”, scrie
Slavici) la conacul junimistului
Nicolae Mandrea, apoi iar i la
Viena, la sanatoriu, la m stirea
Neam ului, la Boto ani, la Odessa
într-un sanatoriu, apoi din nou
la Bucure ti, unde i moare în
1989 - un trubadur sau mai de-
grab un goliard f c tâi, un
ve nic pribeag în c utarea unei
himere, în idealul unei femei, du-
care sufletul lui a tânjit toat
via a, dar, mai ales, i în c utarea
Adev rului.
Aceast continu pribegire,
ca i na terea sa la data de 20
decembrie 1849, consemnat de
el la Junimea, dat situat , e
adev rat, la extrema S get toru-
lui, dar înc aflat sub influen a
acestuia, m face s cred c Emi-
nescu s-a n scut sub auspiciile
acestei zodii, nu mai pu in gene-
roas cu partea intelectual i
spiritual , la fel ca V rs torul, dar
a cum arat textul S get toru-
lui genereaz o fire filosofic , fi-
ind „c uzit de idealuri” de „cu-
noa tere superioar ”, „neclintit
în principiile sale fundamentale,
care sunt adev rul i dreptatea”,
dar ca defecte „este predispus la
hoin real ” i „atrac ie pentru
str in tate i exotism”.
i pentru c S get torul este
exploratorul, cercet torul i mo-
ralistul lumii prin excelen , cred
aceasta este zodia lui Emi-
nescu. Dup cum vedem, Capri-
cornul i V rs torul nu i se potri-
vesc lui Eminescu, decât dac
for m zodia s se adapteze Po-
etului, a a cum a procedat Zoe
Dumitrescu Bu ulenga. Prin ur-
mare, înclin s cred, mai degrab
în generozitatea S get torului
decât aceea a V rs torului, pro-
pus de eminenta profesoar .
Astrologia, ca orice filozofie
ocult , nu este o tiin exact ,
dar complexitatea no iunilor geo-
grafice, astronomice, fizionomice
i morfopsihologice, a a cum
arat Roger Mucchielli în Fa a
omului i caracterul, conduce
la o relativ încadrare zodiacal
a unui individ n scut la o anumit
dat i într-un anume spa iu geo-
grafic. coala francez de morfo-
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

Gregori, într-un volum premiat de enigme, ipoteze, p, 49). înscris de Poet, la Junimea din
Uniunea Scriitorilor, o spune, ab in, îns , de a merge Ia i. Data înscris de Poet tre-
psihologie începe s capete ade-
într-o carte de vizit : Michaelis mai departe pe aceast direc ie buie luat ca un testament sacru
ren tot mai mare în lumea ti-
Eminescu, vecinic doctorand în ocult spre a nu nelini ti spiritele de care intelectualitatea româ-
in ific .
multe tiin e nefolositoare.” prea îndoctrinate cu o cultur eu- neasc trebuie s in seama. Din
Dr. Mucchielli vorbe te într-
(Ilina Gregori - tim noi cine a ropean mult prea ra ional . aceste motive, fac apel, prin in-
un capitol despre „caracterolo-
fost Eminescu? Fapte, enigme , Mul i vor crede c aceast digre- termediul revistei Constela ii
gia astrologic ”. Autorul afirm
ipoteze, p. 57). siune, prin filozofia ocult , nu a diamantine, condus de poetul
sunt 8 caractere fundamentale
Mul i se vor fi n scând în S - adus nimic nou în sprijinul datei N. N. Negulescu, la to i cei care-
prezentate în perechi: Marte-Ve-
get tor sau V rs tor, dar pu ini, na terii lui Eminescu, la 20 de- l iubesc pe Eminescu, la Acade-
nus, Terra-Mercur, Jupiter-Sa-
foarte pu ini sunt cei ale i spre cembrie 1849. i cum ar putea mia român , la academicianul
turn, Soare-Lun . Dintre acestea
care se revars , cum spune Zoe crede un ra ionalist în asem na- Eugen Simion spre a corecta
se remarc perechea Soare- Lun ,
Dumitrescu Bu ulenga „maxima rea astrologic ? Asem narea S - eroarea lui Titu Maiorescu i a
în care eminent este tipul solari-
generozitatea” a zodiei. get torului cu destinul psiho- lui George C linescu. Adresez
an, care „opune elanul creator
Dac Eminescu, ca S get tor- comportamental al Poetului, spre rug mintea istoricilor literari de
opus pasivit ii pure, via a opu-
tor a cunoscut fizic i psiho- a confirma data de 20 decembrie a se apleca asupra datei de 20
stagn rii, spiritul inventiv o-
spiritual poporul românesc, în 1849, poate fi dezavuat de un decembrie 1849, pe care solicit
pus asimil rii imitative, sufletul
cruci i-n curmezi , ca S get - ra ionalist. o instituie ca dat real a na -
opus materiei, activitatea opus
tor-intelectual a cunoscut, la fel, Dac aceste argument ri vor terii lui Eminescu, fiind înscris
receptivit ii pure, starea de
cultura lumii „în cruci i-n fi receptate drept ni te argu ii, „de propria mân ” în registrul de
veghe opus somnolen ei, cum
curmezi ’’ de la cultura filozofic atunci nu-mi r mâne decât s la Junimea.
ziua se opune nop ii, fiin a radi-
greceasc la cea german i in- apelez la ab auctoritate. C ci, (din volumul în preg tire
oas unei palori funciare. Cea mai
dian , francez i englez , filo- dincolo de aceste argu ii (dac „M. Eminescu, filozof”)
gr itoare modalitate d elan cre-
sofia ocult , fizica, astronomia, unii vor refuza s le acorde va-
ator fiind via a spiritual . Soarele
sociologia, economia i chiar loare de argumente), ar trebui s Bibliografie:
e un tip cu instincte sublimate ,
prelegeri de anatomie i medi- respect m data na terii de 20 de- - Zoe Dumitrescu-Bu ulenga,
cu sentimente delicate, cu inte-
cin legal i nu în ultimul rând, cembrie 1849 la Boto ani i nu Eminescu - Via , Crea ie, Cultur ,
ligen fecund . Soarele repre-
literatura i istoria românilor. de 15 ianuarie 1850, pentru sim- Ed. Eminescu , Bucure ti, 1989
zint EA (Emotivitate-Activitate) - Alexandrian, Istoria filozofiei
„Preocup rile de cultur tiin- plu fapt c a fost înscris de Emi-
în m sura în care semnific ar- oculte, Ed. Humanitas, Buc. ,1994
ific au urm rit de aici înainte nescu, „de propria mân ”, în re-
doarea i ini iativa, dar pentru a - Ted Anton, Eros, magie i asa-
(din timpul studiilor vieneze) gistrul Junimii. Din aceste mo-
exprima întregul con inut al de- sinarea profesorului Culianu, Ed.
toat via a pe Eminescu, i în- tive, trebuie s ne debaras m de
scrierilor clasice ale acestui tip, Nemira, Bucure ti, 1997
semn rile de fizic , de mecanic , autoritatea actelor „oficiale” sau
este necesar s -i ad ug m creati- - Fritjof Capra, Taofizica - o pa-
întrerupte de oculte ecua ii, „oficializate” impuse de Titu Ma-
vitate literar i artistic . Soarele, ralel între fizica modern i mistica
umplu multe din manuscrisele iorescu i George C linescu i de
cu privirea luminoas , cu via oriental , Ed. Tehnic , Buc., 2004
sale. (George C linescu - Via a al ii de dup ei. Nu poate fi mai - Titu Maiorescu, Din „Critice”,
intelectual , intens i creatoare.
lui Mihai Eminescu, p. 134). autoritar înscrisul unui preot în Ed. Tineretului, Bucure ti , 1967
Luna este un caracter indolent,
Universitatea vienez i cea registrul bisericii Uspenia din - Augustin Z. N. Pop, Pe urmele
greoi, calm, f via afectiv i
berlinez au fost un izvor nesecat Boto ani, spre a fi luat drept act lui Mihai Eminescu, Ed. Sport-
via intelectual , redus la o
de cunoa tere, c ci Eminescu de na tere a Poetului, decât în- Turism, Bucure ti, 1978
uluitoare receptivitate.” (Roger
„nu viza o carier , ci c uta chiar scrisul acestuia. Poate fi, mai mult - George C linescu, Via a lui
Mucchielli - Fa a omului i ca-
Adev rul.” (Ilina Gregori - tim ca sigur, eronat i mai nedemn Mihai Eminescu, Ed. pentru Lite-
racterul, pp.71-72).
noi cine a fost Eminescu? Fapte, de luat în considerare decât data ratur , Bucure ti, 1964
Din punctul de vedere al ca-
- Jacques Collin de Plancy,
racterologiei astrologice Emi- Dic ionar diabolic, Casa de Editur
nescu se încadreaz în tipul so- i Pres „Via a româneasc ”, Bucu-
lar-lunar. Natura lui dual (to i re ti, 1992
avem o natur dual , dar la el este - erban Cioculescu, Emines-
cu mult mai accentuat ), reduce ciana, Ed. Minerva, Bucure ti , 1985
lunarul la o „uluitoare receptivi- - Dan C. Mih ilescu, Perspec-
tate”, i cre te la maxim solarul. tive eminesciene, Ed. Cartea Româ-
Ceea ce iese din comun, la Emi- neasc , 1982
nescu, este aceast patim pen- - Homer, Iliada
tru cunoa tere, cugetare i cre- - Amita Boshe, Eminescu i In-
ie, genul de pasionat intelec- dia, Ed. Junimea , Ia i, 1978
tual care „savureaz bucuria dez- - Gromovnic din b trâni, Ed.
interesat de a ti.” (ibid. p. 39). Por ile Orientului, Ia i, 1993
- Roger Mucchielli, Fa a omului
Din acest punct de vedere,
i caracterul, Ed. IRI, Buc., 2000
Eminescu nu pare a avea nimic
- Ilina Gregori, tim noi cine a
cu interesul meschin p mântean. fost Eminescu?Fapte, enigme, ipo-
În confruntarea cu o societate tot teze, Ed. ART, Bucure ti, 2009
mai avid material, el se dedic - Michael P. Murphy, Luke A.
cunoa terii cu pasiunea de a ti J. O’ Neill, Ce este via a? Urm torii
totul, de a cuprinde necuprinsul. 50 de ani, Ed. Tehnic , Bucure ti,
„El însu i, ne m rturise te Ilina Florin M ce anu - Polemici 1999
Anul II, nr. 1(5)/2011
George Liviu TELEOAC~
Argumente pentru a sus]ine candidatura
Limbii Rom@ne la statutul
de unic# limb# paneuropean#
Este evident c fiecare epoc
are propriile sale imperative.
Dac la începutul secolului
XX, adic în epoca lui Nicolae
Iorga, am fost chema i, s înf p-
tuim România Mare, ast zi, la în-
ceputul secolului XXI suntem
chema i s particip m la înf p-
tuirea Europei Unite, organism
care nu va putea func iona f
o limb oficial unic .
Este poate singurul domeniu
în care mai putem avea o contri-
bu ie notabil i a nu r spunde
matur acestei necesit i continu-
ând s ne canton m într-o expec-
tativ anost cu ochii dup tot
felul de încuviin ri i indulgen e,
înseamn a ne expune automargi-
naliz rii.
Cinstit vorbind, tr im într-o
lume a competi iei acerbe, care
nu-i mai cru , nici pe timizi, nici
pe comozi, ca s nu le spunem i
altfel.
La urma urmelor i cultura a
devenit o marf (de un tip spe-
cial, dar marf ) care trebuie pro-
movat cu curajul convingerilor
noastre, dup toate regulile de
ast zi.
nu uit m c în cartea sa
Previziunile de la Sarajevo ap -
rut cu zece ani în urm , savantul
elve ian Urs Altermat i-a inti-
tulat capitolul II lia limbilor
ca semn c i în acest domeniu
lingvistic competi ia este în plin
desf urare, a a c zarurile au
fost aruncate.
Acesta este i motivul pentru
care ne vom asuma, f alte în-
târzieri, responsabilitatea de a
promova limba român spre sta-
tutul de UNIC LIMB PAN-
EUROPEAN .
i o vom promova cu toat
încrederea având în vedere
faptul c virtu ile limbii române
puse în eviden de cercet rile
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ultimilor 25-30 de ani satisfac pe
deplin cele dou criterii majore
cerute de speciali tii str ini
pentru limba comunitar .
Primul este criteriul fonetic -
pe care limba român îl satisface
mult mai bine ca orice alt limb .
Al doilea criteriu promovat
mai ales de Umberto Eco prin
cele dou eseuri ale sale:
Pe urmele limbii perfecte în
cultura european
În c utarea limbii perfecte
vizeaz limba cu cea mai bun
competen generativ , ceea ce
presupune aflarea limbii matrici-
ale, u or de recunoscut prin re-
gulile de gramatic universal a
limbilor, pe care le mai conserv .
Or, mai multe grupuri topo-
nimice de vecin tate de pe teri-
toriul României ilustreaz în mod
vizibil asemenea reguli de gra-
matic universal a limbilor, de
unde i dovada c limba român
satisface i cea de a doua con-
di ie impus la nivel de principiu
pentru limba comunitar .
Ca o confirmare direct a fap-
tului c limba român este limba
modern cu cele mai profunde
cini în timp, dar i o limb
care a fost respectat pân la di-
vinizare de c tre civiliza iile în
formare, spiritualitatea valahic
din Dacia a fost sacralizat cu
4.000 de ani în urm de panteonul
vedic sub forma tandemului de
zeit i Valac-Hilya i Dak a, la
care se mai adaug în lexicul lor
religios cuvintele de uz comun
„valaca, dak a i daki a”.
Dac filologii lumii ar fi con-
tientizat faptul c numai entit -
ile de mare prestigiu i pre-exis-
tente panteonului vedic puteau
fi venerate i sacralizate în Vede,
n-ar fi ezitat s acorde vechime
pre-vedic acestor cuvinte de
esen valahic , la care se mai
adaug alte minimum 300 de cu-
vinte care au o aceea i form i
un acela i în eles, atât în limba
român , cât i în limba sanscrit
i ca urmare n-ar fi omis s atri-
buie limbii române importan a i
pozi ia ce i se cuvin ca depozitar
în form actual a unor fapte
de limb foarte vechi, ce ajung
pân la originea real a graiului
uman articulat. Parc pentru a
confirma, odat în plus, impor-
tan a matricial a limbii române,
Martin Maiden de la Universi-
tatea Cambridge va afirma în anul
2003, pe baza unui studiu bine
documentat1, c „sunt absolut
convins c o lingvistic roma-
nic în cadrul c reia nu se afl
pe primul plan i limba român
este o absurditate. Caracteris-
ticile structurale ale limbii ro-
mâne permit romani tilor s în-
eleag cu o precizie mai mare
cum se prezentau limbile ro-
manice în faza lor arhaic ” 2 .
La concluzia domnului profesor
Martin Maiden noi vom mai ad -
uga constatarea f cut de mai
mul i cercet tori c elemente din
substratul românesc prelatin se
reg sesc în multe alte limbi zise
indo-europene.
Dar pentru o limb actual
cum este limba român , cu o fos-
arie de r spândire mult mai
mare decât cea de ast zi, vorbit
curent în secolul XIX de la golful
Corint pân în Bucovina de nord
i din Moravia pân dincolo de
Bug, marea sa vechime reprezint
înainte de orice o proba de mare
stabilitate în timp, o adev rat
prob de anduran . În plus, i
acest fapt este esen ial, vechimea
sa pre-vedic asociaz limba ro-
mân la atotcuprinz torul sistem
de metafore care au generat gra-
iul uman articulat, iar pe temeiul
acestei preponderen e metafori-
49
ce limba român se afl în situa ia
de a satisface i cele patru con-
di ii preconizate pentru limba co-
munitar de c tre Dante Alighieri
în „De vulgari eloquentia”.
În conformitate cu criteriile
marelui florentin, limba român
poate fi considerat ilustr , adi-
purt toare de lumin chiar
prin aceea c vorbitorii ei, numi i
Valac-Hilya în Rig-Veda, au fost
desemna ii literalmente ca pur-
tori de lumin , asemenea celei
solare. Este aulic , a a dup cum
constatase pe la anul 1842 W.
Hoffman care vorbind despre
neamul românesc, a consemnat:
i ca o complectare, limba sa
este atât de armonioas i bo-
gat c s-ar potrivi celui mai
cult popor de pe p mânt” 3 . Este
cardinal fiindc noi în ine am
fost numi i „Cardines mundi”, iar
acest fapt, conform postulatului
formulat de Th. Mommsen4 se
reflect în limb . i este curial
dup cum s-a constat la încheie-
rea P cii de la Versaille în anul
1919, când nici unul din partici-
pan ii la negocieri n-au avut ce
opune celor zece volume de pa-
remii cât cuprinde marea colec ie
realizat de inginerul Iuliu A.
Zanne, pentru a conserva i sub
form scris valorile morale i
etice promovate prin graiul viu
al neamului românesc numit i
VLAHI.
Remarcabil mai mult ca ori-
care alt limb sub aspectul con-
di ion rilor de ordin principial,
limba român manifest i cele-
lalte însu iri necesare unei limbi
moderne de larg circula ie.
Astfel:
1. Spre deosebire de limbile
zise universale, create în mod ar-
tificial, de tip esperanto sau In-
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

Cristian Petru B~LAN Detractorilor lui Eminescu

Eminescu Motto: "Critici voi, cu flori de erte

(od )
Ai ap rut din senin ca un meteor orbitor printre licurici
i printre câteva fl ri curate, fierbin i
ale geniului etniei noastre,
printre poe i ce-au scris "o limb ca un fagure de miere"...
Ai r mas de atunci deasupra tuturor
ca un "fulger lung încremenit",
luminând cerul furtunos al existen ei valahe.
Ai devenit mai apoi Luceaf r
al suferin elor neamului nostru peren,
str lucind peste toate literele de aur
i peste toat istoria plaiurilor daco-romane,
"de la Nistru pân' la Tisa..."
i, iat , ai ajuns Univers al Poeziei eterne i vii!
Orice-am cuvânta i orice-am scrie,
Orice-am cânta i orice-am plânge,
Prin Tine respir m i vis m!
Prin Tine plutim i tr im noi aici, to i Românii!
De la Tine-am înv at
"a turna în form nou limba veche i-n eleapt ",
Noi, mo tenitorii de drept
ai "cuvântului ce exprim adev rul",
ai filelor de aur i cristal ce le-ai l sat în urm .
Cu ele ne-ai îmbog it i sufletul, i ara,
ci suntem, prin Tine, mai boga i
decât to i miliardarii p mântului;
mai mari, mai puternici i mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceaf r de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii t i de lumin , r spândi i pe Gura cea Mare de Rai,
întins din Carpa i i pân' la Marea cea Mare,
rinte al nostru întru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u!
Care roade n-a i adus..."
La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutan i genetici i avortoni schismatici!
Cum de-ndr zni i voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite i crize de z natici,
ponegri i Columna de aur sacrosant
Care-a topit într-ânsa rostirea româneasc ?
Cum de-arunca i noroiul de critic bufant
Spre Geniul na iunii, crezând c-o s -l mânjeasc ,
De i tia i c Geniul în veci de veci nu piere,
De i tia i c ara v va privi cu ur ?!
Detractori r i, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere -
Nu pic Everestul d-orice râgâietur !
Au încercat i al ii s -i cate pete-n soare,
sting raza-laser a Sfântului Luceaf r,
Dar au sfâr it cu to ii în cloci mirositoare,
Precum i voi sfâr i-ve i! Sunte i vreunul teaf r?
ci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simpl chintesen , ci-un Univers de glorii!
i nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
ni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre
purgatorii...
Milenii de milenii se preg tise Terra
i Universu-n clocot spre a ni-l na te nou !
E-un dar al Providen ei, trimis exact în era
Când to i aveam nevoie de vocea Lui cea nou ...
Cum Împ ratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a na iunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Me ter faur,
Cu sete-l absorbise din lume i din astre!
i s-a-ntrupat în codrii de-aram -ai României,
-i distileze doine, s -mbrace ara-n rime,
-nve e dulce-amarul iubirii, pe vecie,
-i buciume durerea i doru-n
întregime...
El i-a iubit poporul; i-a prosl vit
istoria,
I-a dat o limb nou , i-a l udat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în
lume gloria...
Iar jertfa lui m rea i-o neag -acum
nerozii,
Casapii poeziei, c ii frumuse ii
Ce spurc limba dulce cu zoi
mirositoare!
O, blestemate javre i inamici ai vie ii,
Care ie ind din cloace a i prins a
viermui,
Nu vi-i ru ine vou , cocote bârfitoare,
ponegri i pe Zeul rostirii noastre vii?
ci El tr i-va ve nic, cât sunt români
sub soare,
Pe când voi sunte i... Ni-meni!
N-a i fost -
i nu ve i fi !

terlingua, lipsite de orice vali-
dare practic , calit ile i vali-
ditatea limbii române beneficiaz
de confirm rile utiliz rii sale mul-
timilenare i pe arii extinse.
2. Cu un lexic pe deplin adap-
tat nevoilor contemporane, limba
român are cel mai apropiat lexic
de lexicul limbii latine, care a servit
ca limb cult i tiin ific de cir-
cula ie european pân în epoca
modern .
3. Gramatica limbii române
prin complexitate, fine e i preci-
zie (cele trei genuri pentru sub-
stantive sau scara timpurilor ver-
bale) permite o exprimare lipsit
de ambiguit i, clar i la obiect,
ce nu las loc unor interpret ri
contextuale. Lipsit de aceast
precizie gramatical , limba en-
glez utilizeaz de regul cu
peste 10-12% mai multe cuvinte
decât limba român pentru a
transmite un acela i mesaj.
4. Ca dovad c va fi adop-
tat cu u urin de c tre to i cet -
enii Europei Unite, multe din cu-
vintele sale, inclusiv cele de sub-
strat, se reg sesc în toate limbile
vorbite ast zi pe continentul
nostru.
5. Limba român va manifesta
i în continuare o deplin rezis-
ten la ac iunea tuturor factori-
lor de uzur entropic datorit
leg turii fonetice directe dintre
scris i citit, leg tur care va men-
ine vizibil i pe mai departe etalo-
nul pronun iei.
6. Fiindc este fonetic în pro-
por ie de 99,5%, scrisul i cititul
se înva u or în limba român ,
a dup cum recunosc to i cei
veni i în România.
7. În cadrul bilingvismului
menit s înf ptuiasc unitatea în
diversitate, caracterul profund
fonetic al limbii române i carac-
teristicile sale matriciale vor me-
naja în cel mai înalt grad limbile
actuale ale Europei.
8. Limba român este izofo-
nic , adic num rul total de con-
soane dintr-un text este egal cu
num rul de vocale ale textului res-
pectiv, ceea ce denot un raport
optim între energia la emisie i
acurate ea percep iei.
9. Limba român este deose-
bit de versatil naturalizând cu
urin orice neologism pentru
conceptele noi, oriunde ar ap rea
ele în lume.
10. Ca p str toare a Tradi iei
Primordiale, limba român con-
duce la criteriile fundamentale de
înrudire religioas pe larga arie
cuprins între Atlantic i Ocea-
nul Indian i ca atare poate fi
numit limba P cii popoarelor.
În încheiere doresc s ar t c
accesul fiec rui cet ean al Euro-
pei Unite la libera circula ie i ac-
cesul la libera informare nu mai
pot fi grevate de multele dificul-
i specifice limbilor cu scriere
etimologic , dificult i atât de
greu dep ite chiar i de elita in-
telectual , care reprezint ast zi
doar 3-10% din popula ie.
Al turi de aceste elite care vor
continua s înve e limbi str ine,
demosul Europei Unite va avea
astfel la dispozi ie limba care sa-
tisface la superlativ toate antici-
rile de principiu formulate
pentru limba comunitar .
1
Martin Maiden, Identitatea
limbii i literaturii române în pers-
pectiva globaliz rii, Simpozionul
Interna ional - Ia i, 17-18 mai 2002.
2
Martin Maiden, Limba ro-
mân ocup un loc central în ling-
vistica romanic , Convorbiri Lite-
rare, Nr.5 (89), mai 2003 p.9-10
3
W. Hoffman, Beschreibung
der Erde, Vol. 2, part. 4, p.3074, al. 2
4
Theodor Mommsen, Istoria
Roman , Ed. tiin ific i Enciclo-
pedic , Bucure ti, 1987, p. 26.
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Georgeta NEDELCU
Interviu cu poetul Mihai Leonte
Cred c lipsa de rigurozitate o g sim în
toate domeniile, datorit vremurilor în care
tr im. E influen a mare a progresului teh-
nologiei în detrimentul spiritului. E for a
Internetului în detrimentul bibliotecii. Ce
va r mâne, vom vedea.
Georgeta Nedelcu: Care sunt r cinile
dumneavoastr poetice?
Mihai LEONTE: Nu pot s spun c am
cini poetice. Cum spune zicala: Tot
românul s-a n scut poet! Cât adev r con-
ine aceast zical nu a putea preciza. De
consemnat este c veri oara mea primar
Elena ANDRIE , supranumit poeta de la
eni a scris i scrie i acum la 82 ani
poezii. Cred c am avut ceva în sânge, c ci
am început s scriu înc din clasele primare.
În coala profesional am fost solicitat s
scriu texte pentru brigada artistic a colii.
Asta a însemnat pentru mine un imbold.
Prima poezie consemnat este MAMA, da-
tat 1958. Pe atunci scriam pentru colegi
diverse crea ii sub form de acrostih sau
epigrame. Profesorul meu de limba român ,
IACOB Marin zis Gorjanul, avea mare în-
credere în mine i odat mi-a spus c s-ar
putea s devin poet!
Dup admiterea mea în liceu am început
o activitate literar mai intens . Multe din
crea iile mele poetice au fost scrise pe macu-
latoarele din liceu. Eram abonat le revistele
literare ale anilor 1960, precum Gazeta li-
terar , Luceaf rul din Bucure ti, Tribuna
i Steaua din Cluj. Profesorul de limba ro-
mân m aprecia pentru munca mea.
G.N.: În ce an a i debutat i cu ce anume?
M.L.: Am debutat în anul 1963 cu poezia
ARTIST ÎN MINERIT în ziarul TURDA
NOU din Turda, fiind membru al Cena-
clului literar Pavel Dan din acela i ora .
Primul caiet tip rit l-am realizat în anul
1999 cu sprijinul a dou persoane: ingi-
nerul geolog Mihail IONESCU i patronul
Marian COCEAN. Domnul IONESCU m
tia c scriu i discutând cu mine mi-a spus
-i aduc caietele mele cu poezii i s reali-
m un caiet. Astfel a ie it de sub tiparul
domnului Marian COCEAN caietul „ALB-
NEGRU 1999”. De ce acest titlu? Pentru
voiam s ar t c între lumina zilei i
întunericul minei nu sunt diferen e! Au ur-
mat alte caiete, astfel c în anul 2002 am
reu it s tip resc volumul „Medita ii ad-
mise”, dup care am scos alte volume:
51
„Apogeul metaforic” (2004), „Agate ma-
gice” (2006), „Mmirajele albastre” (2008)
i „Armonii majore” (2010).
G.N.: Care sunt principalele teme pe care
le aborda i?
M.L.: a dup cum a i constatat din
sufletul meu, satul natal a a cum l-am cu-
citirea crea iilor mele, am abordat temele
noscut în copil rie. Cineva din satul meu -
vie ii cotidiene, începând de la cele care
Petia - îmi trimite fotografii cu imagini actu-
au leg tur cu via a de familie care par-
ale pe care le postez pe oriunde se poate.
curge e alonat, etapele vie ii.
Satul românesc nu va disp rea - consider
Crea iile mele sunt un fel de enciclope-
eu - ci, dimpotriv , el se va redresa datorit
die cronologic prin care trece fiecare per-
acelor români care v d în via a rural un
soan , parcurgând drumurile vie ii. Sur-
nou paradis. C ci, concluzionând, satul
prinz toare pentru mul i cititori au fost cre-
trebuie s fie un adev rat Paradis. De ce
iile mele despre minerit. Unii chiar mi-au
nu ar fi? Tema întreb rii este destul de lar-
spus c sunt nebun, c scriu atât de frumos
, m limitez la atât!
despre o meserie atât de grea i pe deasupra
G.N.: Cum reac ioneaz cititorul la po-
hulit în ultima vreme. V voi scrie o strof
eziile d-voastr ?
din poezia: „Pa ii minerului”…
M.L.: Reac ii la crea iile mele au fost i
„Îmi cânt în continuare meseria,
sunt destule. Pro i contra. Cele contra sunt
Practicat în lumea f cer,
de natur mai mult tehnic s -i zicem. Pen-
Voi p stra în suflet nostalgia,
tru faptul c nu respect anumite canoane
A întunericului plin de mister!”
ale poeziei clasice.
G.N.: Experien a de via a scriitorului
Impactul cititorului cu poeziile mele l-
este un concept dep it?
am remarcat ca fiind unul pozitiv. Asta fi-
M.L.: Experien a de via a unui scriitor
indc de cele mai multe ori cititorul se re-
este un factor foarte important. Desigur c
se te în crea iile mele. În plus am desco-
pot exista scriitori de birou, dar ace tia vor
perit pe diferite bloguri, selec ionate dife-
avea un anumit enun a ceea ce scriu. Marii
rite poezii ale mele, puse ca moto-uri sau
scriitori din orice literatur au avut parte
chiar ca reclame. Asta m face s fiu extrem
de experien e de via diferite, ca de
de mul umit, fiindc moto-ul meu este: „Voi
exemplu: Jack London, dar, desigur, sunt
fi foarte fericit dac cineva îmi va recita un
mul i al ii.
singur vers”. În volumele mele tip rite am
G.N.: Cum proceda i pentru a ajunge de
selec ionat ce au comentat unii dintre citi-
la o foaie de hârtie alb la un poem finalizat?
tori care nu m-au cunoscut decât doar prin
M.L.: Dac am inspira ie este simplu,
scris. La aniversarea mea de 70 ani, voi
textul curge de la sine. Atunci când urm -
scoate un caiet cu mare parte din aceste
resc o anumit tem lucrez mai mult, dato-
mesaje, care sunt deosebit de emo ionante,
rit faptului c doresc s ajung la ceea ce
pentru oricine le cite te, dar mai ales pentru
mi-am propus. În general ceea ce am scris
autor.
la început nu a fost prea elaborat. Dup ce
G.N.: Inima este un profet pentru scriitor?
am început s tip resc scrierile mele am
M.L.: Se prea poate! Oare inima poate
început s fiu mai exigent ca form i ca
citi viitorul? Întrebarea are un substrat
ideologie a scrierilor.
enigmatic! Dac din 1958 de la consem-
G.N.: Ce-a mai r mas durabil ca moralitate,
narea primei mele poezii r mas i pân în
ca mod de a fi al ranului român? Satul - un
anul 2010 am parcurs diverse etape în cre-
mit condamnat s dispar ?
iile mele, ce pot spune? C inima a avut
M.L.: Nu vreau s citez pe nimeni în pri-
un impact anume? Inima vibreaz la di-
vin a discu iei despre satul românesc. În
verse evenimente, care nu se tie ce vor de-
mediul rural s-au produs mari schimb ri
veni în viitor! Profe iile, destinul, sunt
din multe puncte de vedere. Despre morali-
enigme pe care mul i astrologi încearc s
tatea ranului român pot discuta socio-
le dezlege! Nu pot da un r spuns concret.
logii care studiaz acest subiect. Tr ind în
mediul muncitoresc din tinere e, am pierdut
marea leg tur cu satul. Mi-am p strat în
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

G.N.: V plac scriitorii clasici ai literaturii
române? Ce spa iu a i rezerva lui Eminescu,
Goga, Arghezi, Gala Galaction, .a, într-o po-
sibil Istorie a literaturii române ti de la
început pân în zilele de azi?
M.L.: Cine iube te literatura clasic ,
desigur c va iubi i scriitorii români. Cla-
sicii literaturii române ti au cucerit inimile
cititorilor români, dar i ale celui univer-
sal. A face un clasament i a desemna pe
cineva ca fiind cel mai bun, ar fi o mare
eroare, indiferent cine este acel personaj.
Fiecare cititor î i p streaz în sufletul s u
pe scriitorul care a scris acele evenimente
specifice fiec rui individ în parte, dar i
fiec rui loc. Oricare cititor î i va stabili
propriul clasament!
G.N.: Ast zi, cei care vor s devin scri-
itori, li se pun numai piedici pentru a nu evo-
lua. Sunt ignora i, nu li se întinde nici o mân .
Exist un egoism cumplit i devorator al arti -
tilor. Ce pute i s spune i despre acest lucru?
Ce „efect” produce invidia literar ? Cum se
manifest ea, ast zi?
M.L.: Pentru a ajunge scriitor î i trebuie
ai mai mul i factori de partea ta. Dac ai
talent po i s ajungi destul de sus. Trebuie
îns s ai o sus inere financiar . F
aceast sus inere vei r mâne un necunos-
cut. Internetul a scos pe mul i din anonimat.
Despre invidia colegilor din art i lite-
ratur se poate vorbi mult. Dar nu eu sunt
cel care este indicat s vorbeasc despre
asta. Sunt ini iatorul acelui ciclu de vo-
lume antologice dedicate vie ii; „Spiralele
vie ii” (2006), „Drumurile vie ii” (2007),
„Mirajele vie ii” (2008), „Izvoarele vie ii”
(2009) i „Speran ele vie ii” (2010). În
aceste volume au debutat mul i autori ano-
nimi, care ulterior s-au ridicat mult. Invidia
literar o simt prin multe artere pe internet,
dar personal nu sunt adeptul invidiei. Pe
cât mi-a stat în puterile mele am c utat s
sprijin i s dau sfaturi tinerilor sau diver-
ilor colegi. Bineîn eles celor care au dorit
asta!
G.N.: Literatura clasic va rezista seco-
lului XXI? Prin ce?
M.L.: În modul cel mai cert, literatura
va merge în viitor. Clasicismul va fi punctul
de reper pentru orice autor indiferent când
va crea o nou oper .
G.N.: V place Emil Cioran? Ce sentiment
creeaz citirea capodoperelor lui?
M.L.: Pe Emil Cioran l-am descoperit
destul de târziu i nu credeam c va avea
un impact asupra mea i totu i am constatat
pot înv a multe. Am preluat un citat
din opera acestui filosof: „Rolul nostru este
de a întoarce via a pe toate p ile, inspi-
rând o ve nic ispit de a exista”. Asta mi-
a dat sentimentul c orice individ este obli-
gat prin con tiin s nu abandoneze lupta
cu via a.
G.N.: Scriitorul e con tient de degradarea
în care se afl lumea contemporan , în pofida
spectacolului din ce în ce mai colorat care ne
asalteaz de la o zi la alta. Care ar trebui s fie
condi ia social a artistului, azi? Care este
menirea scriitorului, exprimat atât în ceea
ce face, cât i în ceea ce teoretizeaz ?
M.L.: La aceast prim întrebare ar
trebui s evit r spunsul, dar voi încerca s
spun c din totdeauna s-au creat spectacole
pentru ca mul imea s aib o distrac ie fie
mai bun sau mai pu in bun !
Condi ia social a artistului a fost i a
mas una precar în toate epocile istorice.
Asta fiindc din diverse motive artistul ade-
rat a fost ignorat. Cazurile sunt multiple.
Voi preciza doar dou : Vincent van Gogh
i Mihai Eminescu.
Menirea scriitorului în general, este
aceea de a trimite în viitor, realitatea din
vremea în care a tr it. Unii reu esc s reali-
zeze acest lucru cu mijloace artistice.
G.N.: Cel care lucreaz artistic înseamn
face art cu m iestrie, cu seriozitate i pro-
fesionalism. În zilele noastre, mai exist vreo
lucrare f cut artistic sau totul a luat locul
esteticului?
M.L.: Aceast tem este destul de dificil
de abordat având în vedere c eu sunt un
amator, nu sunt un critic de art .
Ca simplu observator, v pot spune c
cei care vor s realizeze ceva pentru viitor,
se lupt s i pun în valoare tot poten ialul
artistic prin seriozitate i profesionalism.
Desigur c exist lucr ri care dau dovad
de gust artistic, dar i lucr ri mai pu in bune.
G.N.: Au existat vreodat momente când
i fi vrut s abandona i?
M.L.: Nu tiu la ce vre i s v referi i ca
abandon? Dac e vorba despre lupta cu
via a, nu am avut nici cel mai minor gând
de a abandona. Dac îns e vorba despre
scris, problema aceasta a fost acceptat
tacit. Nu am scris aproape nimic din 1967
i pân în anul 2000! Prin 1997 chiar am
vrut s distrug tocmai caietele mele cu cele
peste 800 de poezii. Desigur c nu toate
aveau calitatea necesar , îns trebuie s
spun c multe au r mas neschimbate i au
pl cut cititorilor.
G.N.: Cum v promova i mai eficient c r-
ile pe care le scoate i?
M.L.: Modalitatea de promovare cea
mai simpl este Internetul.
G.N.: Poezia, în general, este respira ia
lui Dumnezeu pe p mânt! Scrie i poezie reli-
gioas cu u urin sau e mai greu de scris
decât o poezie obi nuit ? Ce capodopere din
literatura religioas îmi pute i da ca exemplu?
M.L.: Dac Divinul Creator ne-a înzes-
trat cu darul de a scrie poezie nu înseamn
trebuie s scriem numai pe aceast tem .
Crea iile mele religioase sunt pu ine, îns
redau ceea ce simte sufletul meu pentru di-
vinitate, pe care o percep ca pe ceva deose-
bit de intim. Singura capodoper religi-
oas care am re inut-o este; „Cântarea cân-
rilor” a lui Solomon, din Biblie.
G.N.: V place Co buc? Prin ce crede i
este poezia lui George Co buc modern
i de actualitate?
M.L.: În general poe ii clasici români
sunt accepta i i citi i cu deosebit pl cere.
Referindu-ne la George Co buc nu prea
cred c sunt mul i cei care s nu le plac
acest poet care a fost supranumit „poetul
nimii”.
Nu pot spune c poezia lui Co buc este
modern , dar este de actualitate în via a
satului românesc.
G.N.: Sunte i fericit? Dac , da, ce v face,
azi, fericit?
M.L.: spunsul la aceast întrebare îl
am preg tit din 1964 i vreau s -l p strez
intact.
SUNT FERICIT…autor Mihai LEONTE
„Sunt fericit c n-am reac ii
sufletul nu mi-i împ it
În numere abstracte sau în frac ii
Doresc s fiu mereu tot fericit”.
Dar fenomenul fericirii este foarte alea-
toriu. Totul depinde de starea fiec rui indi-
vid în parte.
„Via a e o lupt necurmat : unii sunt
ferici i mai devreme, al ii mai târziu, iar
al ii niciodat .” (Euripide, poet grec: 480
- 404 î.e.n.)
G.N.: În încheiere, v mul umesc pentru
acest interviu, cât i pentru sinceritatea dum-
neavoastr i v doresc s publica i cât mai
multe c i, iar dac ave i posibilitatea s aju-
ta i cât mai mul i oameni pentru a ajunge scri-
itori de calitate, s nu precupe i nici un efort
în acest scop.
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion PACHIA TATOMIRESCU
_n c#utarea paradoxismului pierdut
Înainte de a aborda textele lui Ovidiu
Florentin din plachetele de pân acum (ce
fac obiectul prezentei antologii de autor în
edi ie bilingv , în francez i în român ), în-
cercate sub magicul Curcubeu al Logosului:
Formule pentru spirit (Bucure ti, edi-
tura Litera), 1981 - plachet devenit , în 1983,
la Editions Express (din Fès, Maroc - în vreme
ce se afla ca profesor-cooperant de matema-
tic la Sefrou), Formules pour l’Esprit (cu
„prefa a Etat-de-moi“ de Ion Pachia Tatomi-
rescu), gra ie fidelei traduceri, din român în
francez , a d-rei Chantal Signoret, de la Uni-
versitatea din Provence; Le sens du non-
sens (Fès, Editions Artistiques), 1983; Sen-
timents fabriqué en laboratoire (Fès, Edi-
tions Artistiques), 1984 (în traducerea lui
Traian Nica, de la Universitatea din Craiova,
cu un „cuvânt de închidere“, L’Oltenie
d’Ovidiu Florentin, semnat de criticul literar
Constantin M. Popa, unde ni se prezint
spa iul geo-spiritual c ruia îi apar ine poetul,
evident, revelator: „Au lieu de la sobriété
rigide, de circonstance, on est accueilli par
l’état de perpétuelle agitation, chose
accomplie aux yeux du monde. La soif de
connaissances domine en vigueur et exu-
bérance les intelligences. Pragmatisme et mé-
taphysique, esprit „spéctaculateur” et esprit
„speculatif”, cette effervescente région de
la Roumanie continue de produire des
légendes et des préjugés. Le spécifique
olténien dans la littérature se définit par
l’appétence pour la poésie.“ - p. 123; da,-
ntr-adev r, despre olteni spunându-se de-
seori c sunt argintul viu al na iunii române,
dintotdeauna, cu propensiunea suprafe elor,
mai pu in a adâncimilor. Iar geniile din acest
spa iu - de la Mihai Viteazu, Nicolae Titulescu
i Constantin Brâncu i citire, la Henry
Coand - au îngem nat suprafe ele cu adân-
cimile, au nuntit „adâncul acestei calme
creste“ - cum fericit spune-ntr-un vers par-
nasian-hermetic marele poet i matematician
interbelic Ion Barbu), la care se vor ad uga
în curând - dup cum ne încredin eaz au-
torul - Antichambres et anti-poésies ou
bizarreries (în curs de apari ie la Editons
Saint German des Prés din Paris), Templu
pentru privighetoare, volum în curs de apa-
ri ie la editura Albatros din Bucure ti etc., se
cuvine o „aruncare de privire“ în mirabila
gr din a literaturii române contemporane,
spre a vedea de unde vine i încotro se în-
dreapt cel intrat în ara Poemului la în-
ceputul deceniului al nou lea.
Este cunoscut c orice puternic seism
social (cum, de pild , al II-lea r zboi mondial
/ marea revolu ie care a început în România
dup 1944) determin - la oarecare distan
„temporal “ de la declan are -, în perimetrul
unei literaturi, apari ia celor trei genera ii
tipice: genera ia de tranzien 1 (the tran-
sience generation), fluxgenera ia (the high
tide generation) i refluxgenera ia - sau
genera ia retragerii la matc i a cristali-
rilor în profunzime (the generation of deep
clearness), care coexist (în spirala devenirii
ontice a unei literaturi nu se constat rupturi,
ci numai intrarea în func iune a raportului
adversativitate / continuitate), fiecare gene-
ra ie cunoscând dou vârste: mai întâi, vârsta
adversativismului, a „neg rii“ i a form rii
con tiin ei de sine în pluralitate; apoi vârsta
deplinei afirm ri (prin înflorirea talentelor /
geniilor) i a structur rii operelor în sis-
teme literare (aceast vârst , de maturitate,
admite l st rirea genera iei viitoare). În sta-
diul sistemic, genera iile „se reg sesc“ în
zonele superioare ale spiritului i „î i dau
mâna“, încercând a stabili eventuale co-
nexiuni (vecin i), în vreme ce sistemele
literare (pattern-urile), dincolo de voin a
autorilor, se dispun potrivit spectraliilor eter-
nal-valorice.
Ovidiu Florentin apar ine, bineîn eles,
celui mai recent val al refluxgenera iei. Într-o
anumit m sur , el ilustreaz i „un caz
izolat“ - raportat atât la limba cât i la litera-
tura actual , fiind format în câmpul matema-
ticilor, neavând decât „preg tire“ filologic
autodidact de-ntâmpinare a „artei cuvân-
tului“. În receptarea acestui început al s u
în ara Poemului, trebuie avut în vedere i
destinderea („ ocul“ ar fi poate prea mult
spus) produs la ie irea din sfera gravita io-
nal a limbii române, limb pelasg (valah ) /
„romanic “ a extremit ii estice, desf urat
vertiginos pe vertical - „insul “ în oceanul
popula iilor slave i arc voltaic al neuronilor,
între Zalmoxis2 i Carpa i-Balcani, peste
Dun re i la Marea Neagr , inut-leag n al
„civiliza iei arhaice europene“3 - i la intrarea
în sfera gravita ional a limbii franceze - limb
pelasg / „romanic “ de extremitate vestic ,
desf urat orizontal, pe-o-ntins arie inter-
53
continental .
Între reprezentan ii de talie european ai
genera iei de tranzien , Eugen Jebeleanu
are un câmp poematic în care se disting dou
nuclee: Surâsul Hiroshimei (1958) i Hani-
bal (1972), parabole simfonice, cu viziuni
terifiante, ce trimit la o eschatologie cosmic ,
evident, printr-un cataclism nuclear. Majo-
ritatea poemelor sale alc tuie te o choral
planetar împotriva r zboiului atomic. Poezia
lui tefan Augustin Doina , îndeosebi cea
din volumul Alfabet poetic, încoroneaz
resurec ia baladei; cre terile i descre terile
lumii sunt întâmpinate apolinic, poezia deve-
nind planul secant al orizonturilor cunoa -
terii. Un straniu teritoriu poetic se contureaz
la Emil Botta (în volumele Întunecatul April,
Pe-o gur de rai, Un dor f sa iu), poezia
sa devenind câmp de for liric în vreme ce
tr irile-i sunt încercate în grila filosofiei kier-
kegaardiene, dialectic a st rilor paradoxale.
Volumele de versuri ale lui Geo Dumitrescu
(Libertatea de a trage cu pu ca, Africa de
sub frunte etc.) inaugureaz poetica bana-
lului cotidian i a reific rii, poezia politic ,
sarcastic , desacralizant , a umorului, a iro-
niei de mare rafinament, ale c rei inte lovite
„foc-cu-foc“ sunt: birocratismul, conformis-
mul, bucherismul, dogmele, cli eele-Procust,
utopiile umanit ii, rasismul, demagogia,
„omul superior“ etc. Un sector str lucitor în
teritoriul s u poetic este cel al poeziei reali-
ilor arhetipale (Balada cor biilor de pia-
tr , Macarale la marginea ora ului, Obra-
zul rumen al amintirii). „ coala poetic “ a
lui Geo Dumitrescu a f urit incandescente
con tiin e lirice din genera iile de flux i de
reflux. Un expresionist de aleas spe este
A. E. Baconsky (Fluxul memoriei, Cadavre
în vid, Corabia lui Sebastian), cu o poezie
a acutei crize „anatomic-existen iale“ (ce-l
al tur , poate, de Gottfried Benn), relevând
cancerul materiei, poluarea, alienarea lumii.
Prozatorii de seam ai genera iei de tranzien
sunt: Zaharia Stancu, (autorul romanelor
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Descul , Jocul cu moartea, P durea ne-
bun , atra), Marin Preda (întemeietorul
romanului politic românesc, în cea mai
modern accep iune a sintagmei: Morome ii,
Delirul, Cel mai iubit dintre p mânteni),
Lauren iu Fulga (Alexandra i infernul,
Salva i sufletele noastre, E noapte i e frig,
seniori), Eugen Barbu (Groapa, Principele),
Constantin oiu (Galeria cu vi s lbatic ,
Obligado), Dumitru Popescu (Pumnul i
palma). Între dramaturgi, un loc aparte îl
ocup Horia Lovinescu (cu veritabile drame
de idei ca: Moartea unui artist, Jocul vie ii
i al mor ii în de ertul de cenu etc.). Inte-
resante axiologii - fie-n perimetrul arhetipu-
rilor hartmanniene, fie-n cel al entit ilor su-
praistorice, ori „tr iriste“ -, în interiorul, ori
la oarecare distan de epistemologiile em-
piriste, fenomenologic-husserliene, genetic-
piagene, heideggeriene, structuraliste, ma-
terialist-dialectice etc., hermeneutici de mare
incandescen î i fac apari ia în lucr rile cri-
ticilor, istoricilor, comparati tilor, stilistici-
enilor, semioticienilor din genera ia de tran-
zien : «Estetica poeziei lirice», «Eminescu
i Schopenhauer», «Viziunea lumii în poezia
noastr popular », «Logica frumosului», de
Liviu Rusu; «Conceptul de literatur uni-
versal i comparat », «Aspecte na ionale
ale curentelor literare interna ionale», de Al.
Dima; «Istoria literaturii române de la început
pân azi», de Al. Piru; «Critica ideilor literare»,
«Dic ionar de idei literare (A - G)», «Herme-
neutica lui Mircea Eliade», de Adrian Ma-
rino; «Literatura român între cele dou r z-
boaie mondiale», «Literatura român i ex-
presionismul», de Ov. S. Crohm lniceanu;
«Eminescu», «Maiorescu», «Lucian Blaga -
mitul poetic», de Eugen Todoran.
Fluxgenera ia se caracterizeaz prin spi-
rit dinamitard, desf urare învolburat pe
mari suprafe e, tr iri dionysiace, incandes-
cente, defulatorii, autocenzur minimal
anticalofilie, „patetism“ ironic, lexic o-
cant, bolov nos. Întemeiaz în indiscutabile
propor ii un nou curent literar, paradoxismul,
între ale c rui tr turi estetice i ideologice
se relev : demitizarea lumii, dinamitarea
sacrului, Poetul este Demiurgul recreând
o nou ordine sacr - eul liric ia propor ii
cosmice; cultivarea paradoxurilor, îndeo-
sebi a celor din arheospiritualitatea carpato-
danubian (paradoxul „ tiin ei de a deveni
nemuritor“ prin Zalmoxianism, paradoxul
nun ii cosmice, al Jum ii-de-Om-C lare-
pe-Jum tate-de-Iepure- chiop, al Tinere ii-
-B trâne e- i-Vie ii-f -Moarte etc.),
atât de m iestrit ilustrate în folclorul literar
românesc, în etnografie, utându-se a fi
relevate „firele inefabile“ dintre elementele
antinomice, distrugerea tuturor tiparelor
ce încep s devin frâne pentru „inspira ie“,
adic a tiparelor-Procust; realizarea sal-
tului gândirii metaforice în neliniarul
lirosofic; realul asimileaz idealul i invers,
încercându-se surprinderea „strig tului“
metamorfozelor din a a-zisele „g uri
negre ale universului“, lupta dintre „real
i visceral“, dintre materie i antimaterie,
dintre cuvânt i necuvânt, oximoronizare,
receptarea lumii în spectaculosul policrom
prin rotirea înceat a discului spectral-so-
lar, culorile c tând semantism „para-
doxal“, inându-se, totu i, seama de codul
arahic al semnelor cromatice; structurarea
operei - îndeosebi în roman, în dram i-n
tragedia de idei - pe niveluri de emisie-re-
cep ie: pretextual (amalgamator; sunt arun-
cate-n scen evenimente, „pretexte“, diva-
ga ii politico-filosofice „real-fantastice“,
dându-se falsa impresie de „logoree a ero-
ilor“), al conexiunilor-paradox i al plonj rii
în mitosofie (în realitatea „imediat “), al in-
tertextualit ii propriu-zise (permutare ul-
tim i stabilire a punctului de convergen )
i, în ultim instan , cel textual (al operato-
rilor categoriali) etc. Paradoxismul se afl în
raport de adversativitate-continuitate cu
expresionismul, realismul etc. Estetica pa-
radoxismului se-ntemeiaz , începând din
1965, în opera poetic a lui Marin Sorescu,
unul dintre marii scriitori ai secolului al XX-
lea, „scriitor-galaxie“ - poet, romancier, dra-
maturg, eseist -, intrat în circuitul literaturii
universale actuale datorit autarhiei poli-
dimensionalului s u sistem literar. În teritoriul
u poetic, la un pol graviteaz volumele:
Poeme (1965), Moartea ceasului, Tinere ea
lui Don Quijote, Tu i, Suflete, bun la toate,
Astfel, Descântoteca, S rb tori itinerante
etc., unde sacrul, demiurgicul, miticul, „echi-
librul“ olimpian, macrocosmic ori microcos-
mic, sunt dinamitate spre a se reînchega într-
o cosmogonie proasp , de neb nuit, so-
rescian : «Shakespeare a creat lumea în apte
zile. / În prima zi a f cut cerul, mun ii i pr -
stiile suflete ti, / În ziua a doua a f cut
râurile, m rile, oceanele / i celelalte senti-
mente - / i le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Cae-
sar, lui Antoniu, Cleopatrei i Ofeliei, / Lui
Othello i altora, / S le st pâneasc , ei i ur-
ma ii lor, / În vecii vecilor. / În ziua a treia a
strâns to i oamenii / i i-a înv at gusturile: /
Gustul fericirii, al iubirii, al dezn dejdii, /
Gustul geloziei, al gloriei i a a mai departe,
/ Pân s-au terminat toate gusturile. / Atunci
au sosit ni te indivizi care întârziaser , / Cre-
atorul i-a mângâiat pe cap cu comp timire, /
i le-a spus c nu le r mâne decât s se fac
/ Critici literari / i s -i conteste opera. / Ziua
Anul II, nr. 1(5)/2011
a patra i a cincea le-a rezervat râsului. / [...]
/ În ziua a asea a rezolvat unele probleme
adminstrative: / A pus la cale o furtun / i l-
a înv at pe regele Lear / Cum trebuie s
poarte coroan de paie. / Mai r seser
câteva de euri de la facerea lumii / i l-a creat
pe Richard al III-lea. / În ziua a aptea s-a
uitat dac mai are ceva de f cut. / Directorii
de teatru i umpluser p mântul cu afi e, / i
Shakespeare s-a gândit c dup atâta trud /
Ar merita s vad i el un spectacol. / Dar
mai întâi, fiindc era peste m sur de istovit,
/ S-a dussã moarã puþin.» (Shakespeare, în
vol. Poeme, 1965). La cel lalt pol, considerat
de o anumit critic literar „al antipoeziei“,
se situeaz trilogia La Lilieci, unde epicul
poematic relev un realism arhetipal, o ma-
trice stilistic olteneasc , specificul p -
mântului na terii poetului, muta ii i spec-
taculos etnografic, folcloric etc.; piesele sale
de teatru: Iona, Paracliserul, Pluta meduzei,
Exist nervi, R ceala, A treia eap etc.,
reprezint în dramaturgia contemporan
paradoxismul ontologiei tragice, f când
pasul de la „drama de idei“ la „tragedia de
idei“. Un alt mare scriitor din acest secol este
Nichita St nescu, care dezvolt paradoxi-
zata ontologie a limbii: materia decurge din
cuvânt, se structureaz -n galaxii de cuvinte;
expansiunea cosmic începe din unitatea A,
opus cifrei 1; materia este vorbit („vorbi-
m stelele“) i ecoul „e cea mai temeinic
form a materiei / pentru c ecoul se repet “,
„roata cu o singur spi “ este linia; cuvin-
tele sunt materiale: „lâna alb a cuvintelor /
de pe limb mi-o tund cu foarfecele de t iat
iarb “; geneza se înte te pân în „marginea
universului“ care este A. În interiorul uni-
versului este preocupat de absorb ie i re-
sorb ie, de „g urile negre“, de explozie i
implozie la stele: („...gaura neagr cosmic
absoarbe dup explozie“)... „Singurul lucru
care nu poate fi resorbit e cuvântul. El e cel
mai rezistent material... (...) Cuvintele nu pot
fi trecute în tabla lui Mendeleev, de i sunt
totu i materie. Aici este partea cea mai spe-
cial a cuvintelor, anume c , într-o oarecare
sur , ele repet structura materiei. Struc-
tura semantic a materiei. [...] Putem compara
structura oric rei propozi ii rostite sau scrise
cu structura atomic . Putem compara formele
i simbolurile lor, literele, cu structura celor
mai simple particule. Ne izbe te asem narea
dintre substantive i nuclee. Dintre electroni
i verbe. Dintre adjective, adverbe, pronume
i quante“4. Dac filosofii au lansat con-
ceptul de antimaterie, dac fizicienii au des-
coperit particulele i antiparticulele, Nichita
St nescu a descoperit necuvintele. Teoria
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
deplas rii spre ro u (legea astronomului E.
P. Hubble) cap urm toarea reprezentare:
«Zburau vulturii întor i pe spate / i cu
gheara întoars în sus / ca pe ni te miei s
fure, / steaua cu lumin ondulat ; // Ca pe
ni te miei s fure de sus / lumina ochilor mei.
// Zburau vulturii întor i / i pe spate prin
cer / spin rile lor coborâser jos / i se ter-
geau de sternul meu. // Cer le era trupul meu
de carne, / p mântul le era lumina aceea / de
sus a ochilor mei.» (Gre irea cerului), adic :
zbor de vulturi-idei în invers-cerul din noi,
zut din afara sferei aflat în expansiune.
Sistemul poetic st nescian, în interiorul pa-
radoxismului, a fundamentat o eclactant
ontologie a limbii. Nu mai insist m i asupra
celorlal i poe i - Ion Gheorghe, Adrian P u-
nescu, Mircea Iv nescu, Grigore Hagiu, An-
ghel Dumbr veanu, Emil Brumaru, Mircea
Ciobanu, Cezar Iv nescu, Ioan Alexandru . a.
-, valoro i reprezentan i ai fluxgenera iei,
asupra romancierilor - Alexandru Ivasiuc,
Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, F -
nu Neagu, tefan B nulescu, Sorin Titel,
George B -, asupra dramaturgilor - între
care, Ion B ie u se eviden iaz prin comedia
paradoxist de limbaj -, pentru a ne reîntoarce
mai iute la c ut rile demonice, la zbaterile lui
Ovidiu Florentin, aflat la început de drum în
Imperiul Cuvântului i cu ambi ia de-a avea
propriul imperiu.
Refluxgenera ia, din al c rui ultim val
face parte - cum spuneam mai sus - i Ovidiu
Florentin, apare în fertilul câmp al literelor
române ti, în deceniul al optulea. Noua pro-
mo ie de scriitori a beneficiat în procesul for-
mativ de o structu de înv mânt românesc
modern, complex, între cele mai avansate din
lume - la ora actual studiaz în facult ile
din România i peste dou zeci de mii de
studen i str ini de pe toate continentele pla-
netei -, de atributele revolu iei tehnico- ti-
in ifice aflat în plin desf urare, de cunoa -
tere aleas a sistemelor de gândire contem-
poran , a curentelor filosofice, politice, este-
tice etc., a limitelor tragice care tensioneaz
civiliza ia actual , stadiile ei, i, în primul rând,
beneficiaz de marile deschideri spre tiin e
i arte, spre afirmarea diversit ii de stiluri,
inaugurate dup 1965, în noua epoc a Ro-
mâniei republicane. Primul val al refluxgene-
ra iei îl constituie scriitorii n scu i în întâiul
an republican al României, 1947, care- i de-
vâr esc studiile universitare - majoritatea
în facult i de filologie - între 1965 i 1970:
(poe ii) Ioana Diaconescu, Nicolae Diaconu,
Dinu Fl mând, Daniel Lascu, Nicolae Lupu,
Ion Mircea, Gabriela Negreanu, Emil
Nicolae, Monica Pillat, Adrian Popescu,
George Virgil Stoenescu, Ion Pachia Tato-
mirescu, Dan Verona; (prozatorii) tefan
Agopian, Aurel Antonie, Ioan Dan Nico-
lescu, Al. Papilian, Valentin Petculescu,
Marcel Constantin Runcanu, Cornel Udrea;
(criticii) Al. Dobrescu, Luca Pi u, Petru
Poant .a. - mul i dintre ace tia alc tuind
a-zisul „disipativ-grup“, din al c rui pro-
gram estetico-literar, evident, de rafinare a
paradoxismului, se desprinde direc ia au-
tohtonismului (ca spa iu literar în care se
relev m re e simboluri de etnogenie, ecla-
tante simboluri singergice îndeosebi din va-
tra de arheospiritualitate, Dacia/Daco-
românia, înscris în perimetrul statului con-
dus de Burebista - contemporanul lui Cae-
sar -, punând m nunchiuri de raze pe fe ele
nev zute, ori mai pu in v zute, ale acestor
simboluri, redându-le circuitului semasio-
logic, ori estetic, prin iradia ii metaforice cu
permanent contact în magia carpato-hemu-
sin , în cosmologia pelasgic / traco-dacic
- de unde i nota de arhaic atribuit de criticii
literari) ori de „energetism adânc al lirismului
de formul arhaic “ (Artur Silvestri). Ei cu-
nosc lec iile fundamentale ale istoriei popo-
rului nostru i tiu c «istorice te suntem
prin substratul nostru traco-getic, care e
esen ial, dintre vechile popoare ale Europei.
Suntem ni te adev ra i autohtoni de o impre-
sionant vechime»5. Exist câteva grup ri
literare puternice: „echinoxi tii“ (în jurul re-
vistei «Echinox», a studen ilor din Cluj-
Napoca), „dialoghi tii“ (în jurul revistei «Dia-
log», a Universit ii din Ia i), „lundi tii“ (pa-
trona i de criticul i profesorul universitar
Nicolae Manolescu), „desanti tii“ (cuprin-
zând tineri prozatori gira i de criticul literar i
profesor universitar bucure tean Ov. S.
Crohm lniceanu), „r muri tii“ (în jurul re-
vistei «Ramuri», din Craiova, având ca men-
tor pe Marin Sorescu) etc. O direc ie literar
de altitudine, cea a utopismului, este ilustrat
de scriitori sistemici, veritabili arhitec i în
Logos, în spa ii utopice, îndeosebi, poe ii
Dinu Fl mând (cu al s u «Aperion»), Ion
Mircea («Istm», «Copacul de 10.000 de ima-
gini»), Adrian Popescu («Umbria», ,O mil
lbatic »), Ion Pachia Tatomirescu (cu ale
sale «Cosmia» i «Zoria», «Lilium breve»,
«Noul Turn Babel») - ultimul posedând, dup
opinia criticului literar Artur Silvestri, „pa-
tentul liricii tinere“.6 Spre sisteme lirice se-
ndreapt cu pa i siguri Mircea Dinescu
(«Proprietarul de poduri», «Exil pe o boab
de piper» etc.), un fel de Rimbaud al dece-
niului opt; apoi, Gabriel Chifu («Realul erup-
tiv», «Lamura»), Doina Uricariu, Liliana
Ursu, Ileana Zuba cu, Mircea C rt rescu.
O bun parte a refluxgenera iei s-a în-
dreptat spre esen ializarea, brâncu ienizarea
55
(dac termenul poate fi îng duit) expresiei
(îndeosebi în perimetrul poeziei), con tient
misiunea sa este de a propulsa pe noi
orizonturi gândirea metaforic-disipativ ,
mo tenit de la Marin Sorescu i de la Ni-
chita St nescu.
Pân -n prezent, poezia lui Ovidiu Flo-
rentin ni se-nf eaz ca o „rachet liric “ în
trei trepte - i-aici, re inem observa ia c pe
orbit orice rachet înainteaz în zig-zag.
adar, prima treapt este constituit din
«Formule pentru spirit» - titlul volumului de
debut, care dovede te c Ovidiu Florentin
i alege cu deosebit tiin mae trii, c pre-
fer marile altitudini ale poeziei române i
universale, locuindu-le confortabil „formu-
lele“, intr rile i ie irile, f cându-se lejer.
Când survoleaz cerul poeziei lui Nichita
St nescu (cel din «Epica magna»), Ovidiu
Florentin g se te o metafor progresiv ,
sporind corola semantic (în propriul text):
«Ele vorbesc stelele, planetele, animalele, /
plâng roua i zâmbesc mugurii. / Ele tac li-
ni tea, cânt mierla / i r sar iarba / i bat
briza dinspre partea de r rit / a inimii»
(Istoria limbii române, titlul nu tocmai
inspirat al poemului din care am citat ultima
strof ; ele = cuvintele traco-dacilor, adic
ale str mo ilor direc i ai poetului, despre
care Herodot spunea c «dup indieni, nea-
mul tracilor este cel mai mare dintre toate
popoarele»7, întemeietori ai unei puternice
civiliza ii arhetipale pe Dun rea de Mijloc i
de Jos). Zidirea în cuvânt înseamn la Ovidiu
Florentin în are; necuvântul, dimpotriv ,
coborâre: «A ezi cuvinte / pe cuvinte / întru
urcare, / sau întru necuvinte» (Sângele meu
este un c tor); când se afl -n sfera lirico-
magnetic a lui Marin Sorescu, scrie: «Mi-
atârn trupul de gât / ca o piatr de moar »,
ori «V rog s nu m a tepta i, / voi întârzia
pu in / printre stele»; în ultim instan , ex-
clam : «Vai, sufletul / d peste trup» (Spiritul
este o stare-de-eu; Singur printre stele; Parc
îndr gosti i). Când model îi este marele
poet i filosof, Lucian Blaga (autorul unuia
dintre cele mai originale sisteme filosofice
din secolul al XX-lea), Ovidiu Florentin
realizeaz uimitoare metafore plasticizante,
imagini expresioniste: «Lâng sobe, copiii
reintr în mame»; «Mi se scurge tot ro ul
din sânge, / întreb rile umbl cu limbile
scoase / ca ni te vipere, gata s mu te» (Mi
se scurge tot ro ul din sânge); «Porumbii /
i aprind felinare / sub bra » etc. Paradoxul
sintactic este cultivat cu mare pruden :
«Plou la plus infinit... / Prezen a mea între
oameni / este absent » (Leitmotiv); «Am
rit în apus?» (Debut); oximoronizarea î i
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
afl func ii de mare rafinament, ici-colo:
«Respir extenuat acordeonul / m rii. / [...] /
Soarele a înghe at» (Se-arat ar a în pie-
lea goal ); «Plou lung de cresc mu chi i
licheni / de-a dreptul pe inim » (Via a, s -
raca, trage de timp); «Viespare... / de bre-
benei... / Diafane mirosuri prin lunci / î i caut
floarea. // Aer cu ochi de bronz...» (Aer cu
ochi de bronz). Suita de metafore din «For-
mule pentru spirit» era angajat într-o
„simpl “ opera ie de extragere de radicali
superiori celor de ordinul doi, ceva analog
„extragerii“ din metafora-ghicitoare, cu mare
circuit în folclorul românesc pentru copii:
stire-ntr-un picior = ciuperca. În ma-
joritatea lor, criticii nu au sesizat „jocul“
propus spiritului, pretinzând poetului
construc ii ample, viziuni excep ionale, acro-
ba ii terifiante, magie, extatic etc., ceva mai
mult decât cenzura-haiku, Ovidiu Florentin
ignorând toate astea, cu bun tiin : el r -
mânea în c utarea formulei originale, ne-
euclidiene, a poeziei.
Lui Ovidiu Florentin i se potrive te de
minune aforismul lui Carl Sandburg, din care
se deduce c poetul este «un animal marin
care tr ie te pe uscat i ar vrea s zboare.»
În sinuoasele c ut ri ale teritoriului po-
etic propriu, Ovidiu Florentin descoper
„sensul non-sensului“. Criticul literar K. Raiss
observ c «„Le sens du non-sens“ au-delà
de sa qualité de port-parole du paradoxisme
est un manifeste de l’anti-littérature»8. Eu-
gen Ionescu g se te manuscrisul plachetei
«trés intéressant». Solomon Marcus releva
«paradoxul a fost mereu considerat pre ul
pe care-l pl tim pentru a nu fi rezistat tenta iei
transgres rii unor limite impuse» i «într-o
form mai general , paradoxul este rezultatul
suprapunerii, confuziei sau identific rii a
dou planuri distincte ale realit ii, ale lim-
bajului, ale gândirii sau ale comportamen-
tului. Tipic în aceast privin este identifi-
carea limbajului obiect cu meta-limbajul»9.
Cercet rile actuale privind paradoxul i
gândirea contemporan nu i-au fost str ine
lui Ovidiu Florentin, ci, dimpotriv , ele l-au
determinat s pun în fruntea plachetei în
discu ie un interesant Manifeste non-con-
formiste (trecem peste nuan a pleonastic a
sintagmei), «pour un nouveau mouvement
littéraire: le paradoxisme».
Dar paradoxismul lui Ovidiu Florentin
vizeaz sfera cotidianului, a realit ii imediate,
fiind mai înrudit cu literatura absurdului,
cu literatura dadaist , decât cu cel de mare
rafinament (estetic, stilistic), ce izvor te pe
mirifice, neb nuite c i, din adâncimi de spi-
ritualitate dacic , mai întâi prin «Miori a» (ca-
podoper baladesc de mare circuit folcloric,
cu peste o mie de variante, în virtutea unei
oralit i culte, caracteristic spa iului spiri-
tual carpato-dun rean, cunoscut fiind c
«Aristoteles ne-a l sat tirea c agathyrsii,
adic dacii din mun i, versificau legile lor i
le cântau spre a le ine bine minte pe de
rost...»10. Nucleul baladei, desemnat prin sin-
tagma testamentul p storului, s-a z mislit
în limba pelasgo-dac (>valaho-dac ), mai
mult ca sigur, prin Zalmoxianism - prota-
gonistul mioritic având calitatea de sol11 - le
mort-mariage devine nunt cosmic . Ideea
fericirii cosmice, între astre, în lumea lor, adic
în cerul Zalmoxianismului, este confirmat i
de o inscrip ie funerar de la Tomis, din seco-
lul al V-lea, e.n. La nunta protagonistului
mioritic suntem cuprin i de cea mai intens
înfiorare cosmic : « i la nunta mea / a c zut
o stea. / Soarele i Luna / mi-au inut cununa;
/ brazi i p ltina i / i-am avut nunta i; / preo i
- mun ii mari, / paseri - l utari, / p rele - mii
/ i stele f clii!». Sunetul i spiritul manifestu-
lui publicat de Ovidiu Florentin par a des-
cinde, mai degrab , din acea Mouvement
Dada, al c rei protagonist european a fost
Tristan Tzara (n scut în România, la 16
aprilie 1896). Eforturile poetului parc spo-
resc nodul gordian al orizonturilor; programul
u prive te, firesc, a a-zisa periferie a para-
doxismului, exprimarea „în propozi ii naive,
cotidiene“ a „contradic iilor dure“, a anti-
tezelor; totodat , se-ncearc felul acesta de
paradoxism în perimetrul „expresiilor figurate
interpretate ca proprii“, al „jocurilor de cu-
vinte“, mai precis al calambururilor, al po-
lisemantismului oximoronizat i, în ultim
instan , intuind adâncimi paradoxiste în
proverbe, propune „parodii ale proverbelor“.
Se deduce u or, din Le sens du non-sens,
efortul lui Ovidiu Florentin de a se ralia lite-
raturii avangardiste i celei a absurdului,
îndeosebi, prin frecventarea unor „pattern“-
uri incontestabile: Tristan Tzara, Urmuz,
Adrian Maniu, Jacques Prévert, Eugène
Ionesco .a. Ovidiu Florentin, butaforizându-
se, clownerizându-se, dadaizându-se, cu o
sete copil reasc de joc (Brâncu i zicea-ntr-
un celebru aforism: «quand nous ne sommes
plus enfants, nous sommes deja morts»), nu
de pu ine ori reu te „s farmece“ recep-
torul: «Pays-bas, haut les coeurs! / Laissez
la guere / en paix» (Le tout pour rien); «Pierre
apporte sa pierre a l’edifice» (Un affreux
beau-pere); «La police est en train / de voler
en hélicoptère» (A l’ordere du jour désor-
dere); «Je n’ai pas besoin de faire / mes be-
soins» (Théâtre en paradoxe); «Lucien est
dans le / costume d’Adam» (Désarticulation
du langage articulé); «Pour chauffer un vierge
il / allume le feu» (Force de la faiblesse);
Anul II, nr. 1(5)/2011
«Serguei est gaucher mais il part / du pied
droit» (Contradictions non-
contradictoires). Dar prea multe paradoxuri
obosesc. Mai re- inem, cu privire la «Sensul
non-sensului», c sursa multor texte este
profund folcloric-româneasc , poetul
ajustând aici expresii întâlnite des în limbajul
cotidian al oltenilor: „las -m -n pace“ (= a
nu deranja); „a- i face nevoile“ (= a merge la
toalet ); „este-n cos-tumul lui Adam“ (= a fi
în pielea goal ; nudism); „a p i cu dreptul“
(ca s i mearg bine afacerile); „nu iese fum
pân nu faci focul“ etc. În ceea ce prive te
sec iunea «Poemes en aucun vers», din a
doua parte a plachetei, sesiz m c sunt
„plagiate“ dup Odobescu - Ovidiu Florentin,
evident, pierzând punctele de suspensie -,
dup avangardi tii de la Unu.
Într-o cronic literar la «Sentiments
fabriqués en laboratoire», era remarcat în-
dep rtarea poeziei lui Ovidiu Florentin «de
cunoa terea matematic întemeiat pe or-
dine i semnifica ie, refuzând tenta ia erme-
tismului i a simbolismului matematic» cât
i o frontier a sensibilit ii «luându- i ca
limite spa iale i temporale spa iul carpato-
danubian pân la Pontul Euxin i epoca mai
vârstnicului Ovidiu»12 (e vorba de Publius
Ovidius Naso, poet roman exilat în Dacia; n.
42 î.e.n. - m. 17 e.n.), citându-se o „declara ie“
a lui, din respectivul volum: «Je suis venu
l’encrier plein / de letters, / puisque j’habite
en / ce poéme / du temps d’Ovide, / et la po-
ésie traduit mon âme» (Je suis venu…), de-
clara ie ce intr în disjunc ie cu „programul“
Litterature mathematique „afi at“ în des-
chiderea «Sentimentelor fabricate în labo-
rator», nefiind vorba aici numai de „flori de
plastic“, ori numai de „sentimente fabricate
în laborator“. C poetul Ovidiu Florentin se
circumscrie într-un fel autohtonismului
literar românesc, ne-o confirm i alte versuri:
«La nuit / commet un pas en avant. / Avec
des majuscules / on imprime au ciel / des
étoiles, / sur le champ les cigales / élèvent
un monast re / de tranquillité. / Seulement
dans une cité / de Ruines, / les Daces qui
dormant / s’entendent vivre» (Les Daces
qui dorment s’entendent vivre). Ovidiu Flo-
rentin tie c «des algorithmes programmés
dans un langage évolué produissent à la
chaîne les poesies», c inventarea ordinato-
rului poate fi i în sprijinul poetului, ca in-
strument de travaliu de un real ajutor; s-ar
putea s tie i limitele unei program ri ce
nu poate da, la nivelul Poemului, decât un
fel de binom al lui Newton, desf urat, un
lan de combin ri de n luate câte k; neîndo-
ielnic, dovad , o suit de poeme de aleas
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
inspira ie, cu întoarcere la cele din Formule
pentru spirit: «À la table-de-travail du pays»,
«Regarde toi je suis ton Coeur», «Chaque
home porte sur son dos une croix», «Ils
accumulent des pensées dans la lumière»,
«Les semences tirent des symbols», «Des
cygnes regardent la television», «On m’élit
de la douleur», «Et l’amour -en-flots
m’innonde» etc.
Dincolo de c ut rile, de „exager rile“
inerente începutului, dup cum dovede te
i prezentul volum, «Ochi de bronz», se zbate
în adâncurile fiin ei lui Ovidiu Florentin un
veritabil poet, gata s revolu ioneze uni-
versul Poemului, gata „s ne conving “ c
al privighetorii cântec de înnoptare ne te
nest vilit de sub frunte i din artera aort a
sorei acesteia de r rituri, ciocârlia, îndem-
nându-ne s lupt m împotriva reific rii,
punându-ne sub pupile armele cuvântului
capabile s îndep rteze stress-ul cotitidan,
decretând permanenta „stare-de-eu“.
Timi oara, 29 august 1984
Note i trimiteri bibliografice:
1
Ion Pachia Tatomirescu, «Sec iuni de
aur ale literaturii române contemporane», I,
în revista «Ramuri», (redactor- ef: Marin
Sorescu), nr. 7 / 241, 1984, pp. 10-11.
2
Cf. Mircea Eliade, «De Zalmoxis a
Gengis-Khan», Paris, Payot, 1970.
3
Idem, «Histoire des croyances et des
idées réligieuses», Paris, Payot, 1976.
4
Nichita St nescu, «Despre sublim»,
în revista «Orizont», nr. 13 / 833, 1984.
5
George C linescu, «Istoria literaturii
române de la origini pân în present», edi ia
a II-a, Bucure ti, Minerva, 1982, p. 974.
6
Artur Silvestri, «O altfel de poezie
tân », I, în revista «Flac ra», nr. 38 / 1982.
7
Herodot, «Istorii», V, III.
8
K. Raiss, «O. Florentin: evcrivez vos
paradoxes!», în «L’Opinion» („Opinia“), coti-
dian na ional de informa ie, Rabat, Maroc, 2
martie 1984, p. 6.
9
Solomon Marcus, «Paradoxul», Bucu-
re ti, Editura Albatros, 1984, p. 6 sq.
10
V. Pârvan, «Getica», Bucure ti, Editura
Meridiane, 1982, p. 97
11
Cf. Herodot, Op. cit., IV, 93-96;
Strabon, «Geografia», VII, 3, 5; Platon,
«Harmides», 156, d-e, 157 a, 158 b; Mircea
Eliade, Op. cit, 223 - 250.
12
Constantin Popescu, «Poezia unui
matematician», în cotidianul «Înainte», nr.
12.239 / 2 august 1984, Craiova.
57
Cristian B~LAN
Din p#cate, cu to]ii am fost
contemporani cu un mare rom@n,
f#r# m#car s# fi auzit de el!...
tia i c Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul 1985, a fost singurul
român care a câ tigat un Nobel pentru ara sa, traind aici, aproape în anonimat, toat
via a?
În 1985 românii tr iau exager rile epocii de aur impuse de regimul Ceau escu.
De i în ar s cia era lucie, aspira iile lui Nicolae Ceau escu nu ineau deloc cont de
aceast stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartel , a întreruperilor repetate de
curent electric, a lipsei c ldurii din apartamente, Ceau escu spera în acea perioad s
ob in nici mai mult nici mai pu in decât Premiul Nobel pentru Pace... Se f cuser toate
demersurile în acest sens. În acest context, decernarea acestui premiu era a teptat cu
mare interes de clasa conduc toare. i, surpriz ! România câ tig , într-adev r, Premiul
Nobel ! i înc o surpriz : nicidecum pentru Nicolae Ceau escu!....
În acel an, Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organiza iei "International
Physicians for the Prevention of Nuclear War" (în traducere, "Medicii lumii pentru
prevenirea razboiului nuclear"). Trei persoane erau liderii acestei organiza ii mondiale:
un rus, un american i un român! Nu era un român emigrant, care fugise din ar , ci un
român care tr ia în România condus de Nicolae Ceau escu. Numele s u este IOAN
MORARU i, spre jena na iunii noastre uneori nerecunosc toare, a r mas înc ( i
ast zi, dup eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrio ii s i. Dup ce a primit
celebra distinc ie, a intrat rapid într-un con de umbr , regimul de atunci neputând ierta
i trece cu vederea c alt român "i-a furat premiul lui Ceau escu..." Câ i a i auzit de el?
Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile
înainte de 22 decembrie, dar a apucat s r mân în con tiin a studen ilor s i i a
colegilor cu care i-a împ it pasiunea pentru medicin .... Domnia sa a continuat
munca de cercetare început de Victor Babe în domeniul anatomiei patologice,
remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie
Patologic din Bucure ti, în acest loc unul din amfiteatre purtându-i acum numele.
Premiul Nobel pentru Pace primit la Oslo, în 1985, Moraru l-a împ it cu doi
colegi: un rus i un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS i Bernard
Lown, din SUA. Dintre cei trei, el a fost singurul despre care nu s-a tiut nimic în ara
sa în acel an, ceilal i doi fiind, evident, ova iona i de compatrio i. Cei trei se cuno teau
din anii '60 i, numai LA INI IATIVA LUI MORARU, ei au decis s înfiin eze o
Organiza ie mondial pentru prevenirea r zboiului nuclear. Cu atât mai mare este
meritul acestui savant român, ajuns la conducerea acestei Organiza ii, în condi- iile în
care el nu a reu it în România de atunci s înfiin eze o filial a acesteia i la Bucure ti,
de i încer-case a a ceva.
Ioan Moraru s-a n scut în 1927, La Dârlos, lâng Media , cei de aici fiind printre
pu inii români care tiu c un s tean de-al lor a luat marele Premiu Nobel. Ce p cat! De
altfel, Ioan Moraru este singurul român
laureat al Premiului Nobel care s-a n scut i
a tr it în România. Ceilal i laurea i: Geor-
ge Emil Palade, medic i om de tiin ameri-
can, n scut în Româ- nia, specialist în bio-
logia celular , a pri- mit premiul Nobel pen-
tru Fiziologie i Me- dicin în anul 1974, pe
care l-a împ it cu Albert Claude i Chris-
tian de Duve. Elie Wie- sel, un scriitor evreu a-
merican originar din Sighetu Marma iei, su-
pravie uitor al Holo- caustului, a primit No-
belul pentru Pace în 1986... Herta Muller,
scut în Banat, a câ tigat în 2009 Pre-
miul Nobel pentruLite- ratur pentru Germania.
Ioan Moraru
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Rodica Elena LUPU
„Multa Sed Multum” - Multe dar Bune
Rodica Elena Lupu: Bine a i venit, maestre!
Dan Iord chescu: Bine v-am g sit!
R.E.L.: De i este o vreme tare mohorât ,
maestrul Dan Iord chescu a promis i nu a
uitat întâlnirea noastr . Ce mai face
maestrul Dan Iord chescu?
D.I.: Face foarte bine! M bucur c ne-am
întâlnit dou suflete, dou min i i amintiri.
R.E.L.: În primul rând vreau sa v mul umesc
din suflet c a i acceptat sa st m de vorb ,
-mi acorda i acest interviu.
D.I.: Cu dumneavoastr stau de vorb ori-
când cu mare pl cere.
R.E.L.: Acum câteva zile am asistat la acor-
adea premiilor Oscar, 2010, celor mai de
seam români, iar unul dintre ace tia a fost
Dan Iord chescu.
D.I.: Au fost 8 premia i cu Oscar. ti i c Os-
car se numea românul care, acum 64 de ani, a
executat statuia care îi poart numele. El a
dat, prin nepotul s u, permisiunea României
ca statuia s se ofere aici la noi i s se nu-
measc “Oscar Românesc de Excelen ”.
Toat lumea tie ce e un Oscar, adic o pre-
miere pentru tot ceea ce ai f cut bun în via .
Am fost foarte fericit pentru c am fost de-
semnat unul dintre cei c rora li s-a acordat
acest premiu.
R.E.L.: i merit pe deplin aceast dis-
tinc ie maestrul Dan Iordachesc a a cum
i meritat i alte distinc ii pe care v rog
le enumera i dumneavoastr .
D.I.: Decora ii, distinc ii i ordine su fost:
Artist Emerit al României (1963), Ordinul
Meritul Cultural clasa a II-a (1964), Ordinul
Meritul Cultural clasa I (1968), Medalie jubi-
liar InterKoncert Budapesta 1983, Ordinul
Steaua României în rang de Comandor
(2000), Ordinul Muncii, Medalia de aur “In
Memoriam George Enescu” (2005), Profesor
Honoris Causa al universit ii Babe -Bolyai
din Cluj ( 06 aprilie 2005 )
R.E.L.: A vrea s le spunem cititorilor
no tri c , în anul 2010, a i fost desemnat
Cet ean de Onoare al ora ului Drobeta
Tr. Severin, al ora ului Bucure ti iar în luna
ianuarie 2011 urm torul ora care v acor-
Cet enia de Onoare este Cluj Napoca.
D.I.: A a este, i mai sunt Cet ean de Onoare
al ora ului Salonic, Grecia (1981), “Aquila
de Tlatelolco” - Mexico City (1980), Cet ean
de Onoare al ora ului Pellare-Salerno, Italia
(1988), Cet ean de onoare al românilor din
Los Angeles, Cet ean de onoare al comunei
Hlipiceni, jud. Boto ani (2005). Vreau s v
Dan Iord#chescu [i Rodica Lupu, Opera Rom@n#, noiembrie 2010
mai spun c sunt mândru c sunt român, a a
cum de altfel am fost peste tot în lume. Eu,
mi-am respectat ara i neamul oriunde m-am
aflat.
R.E.L.: Nic ieri nu e mai bine ca acas .
Spune i-mi, v rog, în familie a mai cântat
cineva?
D.I.: Mama a fost cea care mi-a transmis mo -
tenirea, Rodica. i tata conteaz , dar mama
avea un success deosebit atunci când inter-
preta la Ia i, “Eu sunt Barbu L utarul”. M i-
cu a mea a fost înv toare la coala Normal
din Ia i iar tata professor de fizico-matematici.
În ceea ce m prive te, vreau s spun c am
venit de undeva din v zduh, din infinit, da-
torit mamei. Ea, m icu a mea iubit , mi-a
transmis acest har al Tat lui Ceresc. Repet,
binein eles c i tata a contribuit, dar mama
este cea mai devotat iubire, iubirea care mi-
a dat senza ia c am venit din infinit o datorez
ei. Am iubit-o pe mama enorm. Mama venea
des la mine i de fiecare dat c nd interpretez
sau ascult “A venit asear mama”, lacrimile
mi se preling pe obraz. De fapt roman a întot-
deauna eu am interpretat-o plângând.
R.E.L.: A a mi se întâmpl i mie. A vrea s
le spunem cititorilor unde a v zut lumina
zilei maestrul Dan Iord chescu.
D.I.: Eu m-am n scut la 2 iunie 1930, la Vânju
Mare, jude ul Mehedin i, i asta pentru c
tata a chemat-o acolo pe mama de la Hlipiceni,
ea fiind îns rcinat cu mine în luna a opta.
R.E.L.: Mult s tate i ani mul i plini de
bucurii s ave i i de acum înainte!
Anul II, nr. 1(5)/2011
D.I.: Mul umesc, la fel v doresc i eu! Ime-
diat dup ce mama m-a n scut ne-am întors
acas . Eu sunt moldovean de fapt, de la Hlipi-
ceni, care face parte din triunghiul Boto-
anilor, nu al Bermudelor (râde). Vreau s i
spun c acesta este triunghiul m re , pentru
de la Boto ani vine Nicolae Iorga, apoi la
20 de kilometri este Ipote tii lui Mihai Emi-
nescu i mai jos pu in sunt Livenii lui George
Enescu. Este un triunghi decisiv pentru nea-
mul românesc. Cine nu cunoa te acest col i-
or de p mânt românesc, de unde vin cei
trei, nu cunoa te România, nu cunoa te spi-
ritul divin l sat de Dumnezeu în acest inut
românesc. Realmente, Rodica, aici a fost i
este un inut prolific.
R.E.L.: A a este, iar cei trei oameni de mare
valoare ai no tri, al turi de care se afl
marele nostru bariton Dan Iord chescu, au
dus faima României pân departe i nu
putem decât s v mul umim. V rog s le
spune i cititorilor no tri despre drumul par-
curs în muzic .
D.I.: Pân a ajunge la prima arie interpretat
de mine vreau s se tie c mi s-au prezis
înc din pântecul mamei c toriile. M-am
nascut la termen i totdeauna am fost la ter-
men cu toate. Pe vremea aceea tata, George
Iord chescu, era inspector colar i inspecta
colile din ar . Mama era îns rcinat cu mine
în luna a opta i a fost chemat de tata la
Vânju Mare, în Mehedin i. Trecând prin Bu-
cure ti cu mine în pantecele ei, mama i tata
Anul II, nr. 1(5)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
s-au dus la Ateneul Român, unde au g sit la
bilete în plus dou locuri, pentru concertul
marelui bariton Tita Ruffo, n scut tot în iunie
ca i mine, dar in 9 iunie 1877. Acest mare
artist a venit din Italia pentru concertul spe-
cial din 18 mai 1930. Deci cu dou s pt mâni
înainte de a m na te, p rin ii mei l-au cunos-
cut pe Tita Ruffo, care i-a spus mamei: “Îl
na ti bariton.”
R.E.L.: i a a a fost.
D.I.: Apoi, pe la opt luni, mi s-a spus de c tre
bunica mea Maria i de c tre mama, c atunci
când am pronun at prima dat cuvântul prea-
iubit mama, am cântat, nu am rostit acest dul-
ce cuvânt. Iar tat lui meu, când a venit acas
la Lipiceni de la Ia i, i-am spus tata, pe un
ton mai altfel, a a ca în limba aceea de la opt
luni. Dumnezeu s le in sufletul în paradis
rin ilor mei c m-au educat bine! Chiar dac
tata a fost mai sever, nu-i nimic, bine a f cut!
R.E.L.: A a erau p rin ii no tri, odihneasc -
se în pace! Au tiut cum s ne educe i nu
putem decât s le mul umim. A i început a a-
dar s c tori i de mic.
D.I.: Am inceput s c toresc de mic de la
Vânju Mare la Lipiceni, la Bozovici în Cara
Severin, apoi la Ia i. Dar c toriile mele au
început dup ce am intrat la Ansamblul
C.C.S., unde am debutat în anul 1949, cu
„Balada” lui Mih ilescu-Toscani. Spun la
Ansamblul C.C.S. (Consiliul Central al Sindi-
catelor), din punct de vedere na ional, pentru
„Balada” am cântat-o i în Finlanda, în
anul 1949.
R.E.L.: Ulterior, activitatea s-a desf urat
an de an, zi de zi, la Ansamblul C.C.S. din
1949-2002, i la Ansamblul S.P.C. (Sfatul
Popular al Capitalei), în perioada 2002-
2006, unde a i înfiin at personal stagiunea
de spectacole i concerte de oper . A i con-
tinuat apoi ca prim-solist al Operei Ro-
mâne din Bucure ti (1956-1988). Între
1978-1988 a i fost i prim-solist al Filar-
monicii de Stat „George Enescu”.
D.I.: V d c ti i totul despre mine. Activitatea
mea liric a continuat an de an i în concerte
i în spectacole la Opera Român din Bucu-
re ti, la alte teatre de oper din alte state i
ora e, pân în prezent.
R.E.L.: tiu multe, dar cel mai bine ti i
dumneavoastr . A i debutat ca actor în “Le
Médecin malgré” în române te „Doctor
voie”, de Molière, o comedie clasic -
fars în trei acte, care a fost jucat pentru
prima dat în 6 august 1666 la Théâtre du
Palais-Royal, Paris.
D.I.: Da, mai întâi am urmat Facultatea de
Teatru din Ia i, iar debutul scenic a fost la 18
ani, în 1948, la celebrul Teatru Na ional din
Ia i, în “Doctor f voie”, unde îl jucam pe
trânul Geronte. Acest rol ar fi trebuit acum
-l joc, dar a a a fost s fie, l-am interpretat
atunci, la 18 ani. Partenerii mei de atunci erau,
în rolul lui Zganarel, Octavian Cotescu i mai
jucau în pies Petric Gheorghiu i Tatiana
Iekel, ilu trii scenei române ti. În Bucure ti
am debutat în decembrie 1949, în opereta
“Cantec de via nou ”, a lui Florin Comi el,
jucând rolul “Chiaburul”. Precizez c eu am
avut zece tafuri. Am început cu teatrul, a ur-
mat opereta, liedul, opera în 1956, genul vo-
cal simfonic, oratoriul, can oneta italian , cu
care am avut succes la Firen e. Itaienii au
fost inpresiona i c un român poate cânta
can oneta lor. Apoi a urmat cântecul popu-
lar stilizat românesc i roman a în 1949, când
am cunoscut-o pe Maria T nase, cu care am
fost bun prieten iar dragostea noastr s-a
transformat în 1957 într-o iubire total . Dup
roman , al zecelea gen a fost muzica u oar .
La început am cântat cu forma ia “Junone”
din Belgrad, cu care am avut concerte la
Novisad, Budapesta, Szeged, Bucure ti i
Constan a.
R.E.L.: Foarte interesant! Unde a urmat
Conservatorul, Dan Iordachescu?
D.I.: Am urmat Consrvatorul Ciprian Porum-
bescu din Bucure ti, la clasa maestrului
Constasntin Stroescu, care a cântat cu
Caruso. Vreau s i spun c eu am respectat
responsabilitatea. Am responsabilizat via a
mea i vocea mea. În felul acesta am ajuns
de la voca ie la misiune
R.E.L.: Dan Iord chescu este unicul bariton
român de categorie interna ional care a
îmbr at pe lâng teatru i nou genuri
de muzic , pe care le-a cântat cu un deose-
bit succes, de-a lungul celor peste 60 de
ani de activitate: operet , oper , concert
cameral (lied), concert vocal-simfonic, ora-
toriu, roman româneasc (pe care a stu-
diat-o cu ilustra Maria T nase), can oneta
italian , genul muzicii populare române ti,
stilizate i genul muzic u oar , româ-
neasc i str in (francez i american ).
În acest sens, are mii de afi e, programe,
cronici, fotografii din peste 1100 de spec-
tacole de oper cântate i peste 1700 de
concerte în România i în 61 de ri. tiu
Dinastia liric Iord chescu
59
a i avut 262 de turnee prin lumea asta
mare.
D.I.: Da, a a este. Am cântat în 61 de ri, în
97 metropole, printre care New York, în 331
de ora e ale lumii, de la r rit - Indonezia,
pân la apus - Peru, S.U.A., Canada (Van-
couver), de la nord - Archangelsc, pân în
sudul lumii - la Mar del Plata (Argentina) i
Rio de Janeiro (Brazilia), trecând i cântându-
le i africanilor, la Dakar (Senegal). De mic
copil am dorit sa v d lumea i Tat l Ceresc
mi-a împlinit dorin a.
R.E.L.: Dan iordachescu a f cut studii com-
plementare de canto la Salzburg (Mozart-
eum 1956), Paris (1958-60) i Roma
(1960).
D.I.: În cele aproximativ 1.100 spectacole de
oper pe care le-am sus inut pe tot globul
am cântat 45 de roluri importante; peste 1.500
de lieduri în cele aproape 1.600 de recitaluri.
Am cântat pe cele mai importante scene de
oper între care Teatro alla Scala din Milano,
Viena StaatsOper, Opera de Paris, operele din
Seattle, Hamburg, Munchen, Berlin, Sankt-
Petersburg, Los Angeles, San Francisco,
New York, Dallas sau Bol oi din Moscova,
avându-i ca parteneri pe Mario Del Monaco,
Placido Domingo, Mirella Freni, Renata
Scotto, Virginia Zeani, Montserrat Caballé,
Luciano Pavarotti, J. MacCracken, Franco
Corelli, N. Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Ste-
fano i al ii sub bagheta lui Riccardo Muti,
Lorin Maazel, Georges Pretre, Zubin Mehta,
M. Rostropovitci, Tullio Serafin, Sir Colin
Davis etc.
R.E.L.: Din anul 1979 a i sus inut cursuri
de masterat în Statele Unite, Marea Brita-
nie, Fran a, Filipine, Grecia, Turcia (locu-
ind 6 ani i jum tate la Istambul) i Româ-
nia. A i fost Profesor universitar la Aca-
demia de Muzic din Bucure ti, iar din 1993
maestrul Dan Iordachescu este membru al
Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor
din România. Despre Festivaluri ce ne
spune i?
D.I.: Am participat la 31 de Festivaluri euro-
pene, americane si sud-est asiatice. Am fost
Pre edinte de onoare al Festivalului Doni-
zetti de la Zvolen - Bratislava 1993-1999,
Pre edinte al Concursului Interna ional
Maria Callas - Salonic - martie 1978, am fost
membru în juriile concursurilor interna ionale
la Vichy, Fran a - august 1979; Lansing Uni-
versity - aprilie-mai 1978; Michigan, Statele
Unite - 1979; Ann Arbor University - iunie
1979; Cardiff, Anglia - iulie 1983; Salonic i
Veria - din 1989 pân în 2005 (de trei ori pre-
edinte).
R.E.L.: Maestrul Dan Iord chescu este
singurul cânt re de oper i concert din
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 1(5)/2011

când sunt pe cale s pierd casa în

care locu-iesc de zeci de ani. S
nu mai vor-bim despre pensia
“nesim it ”, cum o numesc ale ii
no tri, care mi-a fost redus
datorit legis-la iei în vigoare. E
vai i amar de arti ti i de cultura
noastr , care a ajuns pe mâna
unora care habar nu au, sunt
paraleli cu ea.
R.E.L.: Doamne, cât dreptate
ave i! Î i bat joc de noi, de limba
noastr româneasc , de poetul
nostru na ional, de marele nos-
tru Eminescu, de istoria noastr ,
i de multe altele, care pe cei ce au în piept Cu Marin Sorescu în periplul
o inim român cu siguran îi fac s sufere. mexican (1982)
D.I.: Omul potrivit, la locul potrivit, asta la
noi nu mai este valabil . Totul este anapoda. Unite, la Sankt Petersburg în Rusia, la Roma
R.E.L.: Îmi amintiesc cu mare pl cere data în Italia, la Istambul în Turcia i în Mexico
de 24 noiembrie 2008, când a i împlinit 59 City.
de ani de activitate liric neîntrerupt na- R.E.L.: Anul aniversar 2009, în care Dan
ional i interna ional , i a avut loc, la Iord chescu a s rb torit 60 de ani de la
Ateneul Român, concertul aniversar “90 de debutul s u liric, a fost înc rcat de semni-
ani de la împlinirea României Mari”. Eram fica ii, dar i de concerte, spectacole, emisi-
lume care a câ tigat trei mari premii inter-
în sal i sunt mândr c v-am v zut pe uni TV i Radio, fapt care a culminat cu
na ionale, toate jubiliare.
scena Ateneului, unde a i fost invitat s con- concertul aniversar „Multa Sed Multum”
D.I.: Da, pe lâng Premiul jubiliar W.A.
certa i într-un micro-recital. La apari ia (Multe dar Bune) contrazicând „Non
Mozart, evocând ilustra memorie a lui Mo-
dumneavoastr pe scen , s-a ridicat sala Multa Sed Multum”.
zart, la 200 de ani de la moartea sa din 1956,
în picioare ca sa v omagieze. Apoi, în tim- D.I.: Da, în data de 2 iunie 2009, la Ateneul
am primit Premiul Robert Schumann, la co-
pul programului, dup a doua pies “S-ar Român a avut loc s rb torirea a 79 de ani de
memorarea a 100 de ani de la moartea sa, în
ti badea de nunt ”, publicul s-a ridicat via i 60 de ani de activitate liric NE-
1956, la Berlin Zwickau i Premiul Musorgski,
din nou în picioare, ova ionând i cerând ÎNTRERUPT NA IONAL I INTERNA-
la Geneva, comemorând fastuos, 75 de ani
repetarea liedului. IONAL . Concertul a fost organizat de Dl.
de la dispari ia marelui compozitor. i au mai
D.I.: Acest lucru nu mi s-a mai întâmplat în Neculai On anu - primarul Sectorului 2, Bu-
fost alte premii în competi ii interna ionale i
România. Mi s-a întâmplat doar în Statele cure ti, un iubitor al muzicii, al artei i al
na ionale de canto: Var ovia - Marele Premiu
(1955), Toulouse - Premiul II (1958), Viena - culturii.
Premiul “Haydn - Schubert” (1959), Bucu- R.E.L.: În aceste spectacole le-a i avut al -
re ti - Premiul I “George Enescu” (1961), turi pe cele dou fiice, talentatele soprane
Olanda - s’Hertogenbosch: Marele Premiu, Cristina i Irina Iord chescu.
Premiul I Bas Baritoni, Premiul Operei Olan- D.I.: M mândresc cu fetele mele, cele dou
deze, Premiul interpret rii de lied (1963), care se afl aici cu mine la Bucure ti, dar i
Bruxelles - Queen Elizabeth - Premiul I - B r- cu Raluca, tot artist , care locuie te în Los
ba i (1966), Hanover - distinc ia de “Maestru Angeles i cu fiul meu care are 29 de ani i
al Liedului” (1968) . este în Orchestra Simfonic din Singapore.
R.E.L.: A adar, într-un interval de doar trei R.E.L.: Cu cei peste 60 de ani de carier
luni, a i câ tigat trei mari premii ce nu au neîntrerupt a i devenit cel mai longeviv
mai fost decernate niciunui alt artist. interpret în via din lume.
D.I.: A a este (îmi spune mestrul i ochii i se D.I.: A a este i l-am rugat pe îngera ul meu
umplu de lacrimi). P catul mare este c nu zitor s m mai lase pentru c mai am multe
suntem aprecia i cum ar trebui în timpul vie ii. de f cut.
Cu totul altfel sunt trata i arti tii de c tre alte R.E.L.: Ar fi multe de spus despre maestrul
popoare. Dan Iord chescu, dar v mai pun o singur
R.E.L.: Din p cate a a este. Doar atunci întrebare: Ce face maestrul Dan Iord -
când nu se mai afl printre noi, î i amintesc chescu acum?
cei de la radio i televiziune despre arti tii D.I.: Acum scriu o carte, care o s apar
neamului nostru. S nu mai vorbim despre curând.
cei de la putere, care în ultima vreme pur i R.E.L.: dorim mult s tate, maestre
simplu i-au umilit pe cei mai mul i dintre Dan Iord chescu, i mul i ani cu împliniri!
arti tii no tri. Lâng Dumnezeu i lâng D.I.: La fel v doresc i eu dumneavoastr i
D.I.: O mare durere în suflet o am chiar acum Templul Lui celor care citesc aceast publica ie.