`.

1:)1\T SMANTANECU

,1
t.A

MISCAREA

SAMANATORISTX
.

STUDIU ISTORIC-LITERAR
CU 0 PREFATA DE

N. IORGA
)11

:0.2

S..

t.

r
A

(BUCOVINA.
1933

If

www.dacoromanica.ro

((-

DAN SMANTANESCU

MI$CAREA

SAMANATORIST
STUDIU ISTORIC -LITERAR
CU 0 PREFATA DE

N. IORGA

eBUCOVINA)
1933

www.dacoromanica.ro

707

Co. t. /44
g AAA' f.19

4,44,

/44Z411.e.A.Z41,2

14"C 114.SaTo:20+

/33
PREFATA

D-1 Dan Smanteinescu a avut curajul de a sta in fata

acelora cari de la ineiltimea unei estetice pe care tocmai ni-o
dovede$te felul lor de a scrie, au crezut i mai cred incd in posibilitatea de a suprima un intreg capitol din literatura noastrd
mai noud.
Nu e rostul mien sei arid ce s'a feicut la Sdmeincitorul $i

nici de ceind $i panel' cdnd. Va veni de 'sigur vremea judeceitilor senine $i sigure pe care aceastd ceirticicd tinereascei tine
sei le anunte.

Dar la tot ce spune el vreau sa adaug in ce privefte legdtura mea cu acea revistei ittbitei mie cloud lucruri, care nu e
bine sei, reimaie ne$tiute.

Intiu cd nu m1am imbiat eu acolo. Revista, peirdsitei de

ambii intemeietori, cari o letsaserei lui C'hendi i lui Iosif prea
tineri ca sei aibei autoritate, mi-a fost of eritd de cel dintdiu cia

voia celuilalt. Am primit sarcina de $i trecutul mieu literar

Ii credeam incheiat, publicul nostru avetnd gusturi pe care nu
le putusem satisface cu cite mijloace mi le-a dat natura $i
cu ce directie imi indicase con$tiinta mea.
Declaratia foeilor miei colaboratori, pe care autorul o
reproduce, e tot atelt de necorespunzdtoare adeveirului, pe cat
de neadevdratet. Niciodatd n'am cdutat sei domin $i'sei tiranizez

pe nimeni : prea mari idei despre mine nu mi-am feicut $i amain atita educatie cit sd nu cant a jigni pe nimeni. A solidarisa pe nifte poeti cu o actiune nationald, cu care mci meindresc, nu m'am gandit, de $i mi-ar fi pldcut set am letngd mine
credinta lor. In junta mieu am cdutat sel fie numai bunei intelegerr. De altfel nici printr'un gest nu mi n'a areitat cd ei se

www.dacoromanica.ro

simt rciu in toveireiqie cu mine, dici feirei intdrizere a$ fi peireisit

un loc unde puteam supecra.

Adevcirul e altul, $i autorul l spwne. Era vorba de a se

robi acest organ care ci$tigase autoritate politicei de Gross

Osterreich, de inchinare a Romeiniei fatei de o Austrie mare
ideie inaintea ceireia se incrincena tot nationalismul
mieu de mdndrie. Cind am manifestat public indignarea mea
fatei de acest servilism inaintea Vienei hasburgice $i de aceastei
abdicare a celui mai frumos vis, aSteizi din fericire implinit,
al generatiei mete, a,m observat cei Iosif i Scurtu, Ardeleni,
gindind tot aga ca i altii cari,cu episcopi n frunte, au, bleisteimat intrarea trupelor noastre in'Ardeal $i au cerut osta$ilor
romini ai lui Francisc-Iosif sei tragcl cu sete n dorobantii no$-,
tri, 'sint de aceia$i parere cu dirzul lor inveiteitor Aurel Popo$i mdritd,

vici.

Dar eu nu pot lucra decit cu oameni cari ai acelea$i scopuri, cu oameni can ma iubesc i pecari-i iabesc. Veche patimei de incurabil romantic...
$1, ca din multe locuri, am plecat $i de acolo. A$ fi dorit
numai set- iau $i urmele unei activitti despre care aflam prea
teirziu c displeicuse. Mi se pare cei nici f o$tii miei prieteni
geindindu-se mai inult n'ar fi fdst dispu$i s'o suprime.
$1 la Seimaneitorul Maurul isi feicuse datoria.
N. JOB GA

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE
Lucrarea de fath a fost conceputh cu scopul de a fi o introducere istoricA la o bibliografie analiticA
mult mai ampli,
:74
asupra Samngtorului.
Cercetarea amgmuntit asupra coleefiei revistei SAmntorn!, eitith pang la eele mai neinsamnate notite, preeum si

studierea criticei bogate ce a evoluat uneori cu prea mult

usurinti, in jurul acestei miseAri, m'au fleut s. dau studiului
introductiv o desvoltare care, fireste, nu mai putea cadra, ea
o simplA anexa", ci Ii impunea dreptul ei de individualitate.
Ambele lucrri mi-au servit ea tei de diploma la, coala
superioarA de ArhivisticA i Paleografie din Bucuresti, care
mi-a conferit titlul de diplomat cu distinctieD in sectia bibliograf
In elaborarea br, un slatuitor i ndrum'ator dlduros
si de o rarg distinctie sufleteasca, a fost d. prof. N. GeorgescuTistu, caruia Ii aduc cele mai osebite multumiri.

LucfArile acestea, cArora le va urma un studiu critic,

le-am inceput i en intentia de a fi gata, warn un an, cand d.
profesor N. Iorga a fest srbatorit cu prilejul jubileului de 60
ani. Prin aceasta doream sa aduc omagiul celei mai tinere ge-

neratii de intelectuali, celui mai mare earturar al neamului

riostru.

Gum greutMile de tipar au ingreunat aparitia, tot d-lui

prof. N. Iorga, trebue sa-i aduc prinosul meu de recunostinth
0i multumire, pentru ajutorul dat spre a se tipgri acmna.
Trebue SA spun si cAteva cuvinte asupra felului cum am
inteles s. luerez acest studiu.

www.dacoromanica.ro

Fiind mai mult o monografie literara, am cautat sa dau

caracteral cel mai obiectiv, relevand indeosebi, activitatea d-lui

N. Iorga, intrucat ea este cea mai expresiva si prin ea se explied intreg caracterul miseara
M'am ferit de a intra in douneniul critic, lucrarea de fat
fiind doar un studiu istoric-literar care sa. orienteze intelectualitatea noastra, asupra evolutiei Samanatorului.

Pentru a arata adevarul asa cum este, am utilizat o

seama de citatiuni caracteristice.
Fara a tine seama de perspectiva istorich, -vream s arat
ca miscarea samntorista, de cele mai adesea, necunoscuta
in complexitatea ei, a lost aspru tratata de tritica timpului.
De aceia am relevat ivaloarea i actualitatea ei. Caci indrasnese sh cred in precenizarea unei noi reactiuni culturale, care
va porni din linia de ideatie sknanatorista, aceasta hind baza
pentru o viitoare si neintarziata ofensiva culturala Care clasa
taraneasca.
Spar ca astfel, pentru tineretul scolar i universitar, aceasta, lucrare sa fie un folosifor ghid in cunoasterea de ansamblu a Samanatorului.

Inainte de a incheia, trebue s aduc multumirile mele

tuturor acelora ce m'au ajutat cu sfatul lor pretios la intocmirea acestui studiu.
Indeoselqi, multumesc calduros d-lui Nicolae Ionescu,
profesorul men de liceu, bibliofil pasionat, care mi-a pus la
dispagitie, cu 0 larga intalegere, colectia rara. a Samnatorului.

Deasemeni, d-lui prof. N. Cartojan, al carui sfat mi-a

fost intotdeauna un puternic indemn si o. calauza in munca
de fiecare zi.

www.dacoromanica.ro

IMPREJURARILE CULTURALE
CARE AU PRILEJUIT APARITIA S.111.2kIsT.A.TOR1JLUI

Romania pela 1880, desAvArseste pe cale de multiple

jertfe regalitatea; 'acest an are insemndtatea punctului culminant in ceiace priveste revendicArile satisfAcute. De aci inainte, avea s inceapA o perioada linistit de tasare, de refacere
in ritnaul civilizatiei occidentale, grefAndu-se pe mentalitatea
noastra Inca neylescatusata de generatia luptatorilor Unirei,
toata impovarAtoarea productie de toate formele cu care strainatatea ne-a lAsat in urmA.
Dar, un alt factor energetic politic a mai contribuit la
crearea atmosferei care a succedat anului 1880. Incordata rezistenta a rasboiului Independent lei, nu a sleit energiile abia
atAtate $i renascute prin spiritul mndriei etnicismului viictonos, dar a lasat ad'anci repercusiuni in. intreaga patura sociala, dela %rani la boieri, pregatind impreuna cu alti factori,
acea criza, care a inserunat inceputul veacului XX $i sAngeroasele rascoale tarnesti din 1907. Libertatea desavArsita a
statului, se pogora in sufletul primitiv al aranului cu inte-

legerea simpla a drepturilor de pamAnturi datorite. Intre

dreptul absolut al Statului pentru teritoriul castigat prin drept
pi prin s'ange, si dreptul de stapanire al taranului asupra pamntului de care era lipsit, exista o compatibilitate de justitie,
catre care bunul simt al taranului se indrepta intAi rugator,
apoi tot mai amenintator. Prin urmare intre 1880-1900, patura social fundamentala a acestei thri rurale, taranii, &as-

www.dacoromanica.ro

tigau prin forta imprejurgrilor un ascendent de care se ingrijea atentia tuturora. Desi drepturile lor nu erau indeajuns
satisfacute, totusi, datoritg regimului nostru constitutional,
cum si ideiJor reactionare introduse dinteun spirit strein de
predispozitiile noastre sufletesti, preocupgrile culturale ale
pgturei burgheze, formatg In bung parte chiar din elemente
produse de sate, inclina spre oprirea categoricd a fluxului de
productii sterpe, importate Eau imitate din stagingtate
spre valorificarea, prin mijloace locale a vietii romanesti, uzand de o originalitate pe care, singur elementul viguros rural
le-o putea da.
$i mai este un Incru, care a pogorgt ochii unei generatii

intregi inspre tgrani. In trecutul politic national nu prea indeprtat, luptgtorii pentru drepturile politice, cat i sustingtorii cultarii romgnesti, fuseserg in bung parte boerii, pgstrgtori de traditii frumoase si de un patriotism nealterat de nici
o influenta streing. Acestia cglgtoriserg prin tgri civilizate
e aduseserg la noi conceptiile de libertate e iubire a formelor
populare, creind o adefgrath miscare culturalg, in sfinul cgreia

se imbrgtisau toate produsele bane ale spiritului romgnesc.

Fusese atunci o adevgratg renastere pan-romaneascg, o redesteptare cgtre comorile, care zgceau ignorate in randurile
de jos, de acolo de undo porneste un suflet curat, credincios
e umil. Mai fusese i o scormonire a trecutului prgfuit, o strgfulgerare in negura impkenjenitg cgtre Care ochii se'nchiseserg de mult. Din vitejiile si faptele mgrete ale lui, din slovele intelepte ale bgtrfinilor scribari, s'au cules atunci inspiratiile literaturei romnesti. Generatia boerilor, a preggtit generatia burghezior, care au infgptuit Unirea. Dar acesti mici
burghezi, s'au ridicat spre cultura occidentalg, intr'un timp
cfind productia nationalg era reprezentatg prin tracluceri si
imitatii. Au invgtat dela scoala acestora tot ceiace strintatea le trimetea. Fusese un timp cand intreaga societate romfineascg se ridica sincronizand.u-se pe apucate, cu ceace repre-

rezenta civilizatia apuseang. Pe lngg acestea, politicianismul

preocupa spiritele inteo mgsurg covarsitoare. Dar in mijlocul
acestui galimatias, dad dintr'o targ cu apuckuri patriarhale,

www.dacoromanica.ro

sfortgrile tuturora se concentrau in transformarea ei rapidg

in ritmul progresului, dispretuind tot ce putea reprarenta o
valoare nationalg, in avantajul elementelor streine, ea o chemare spre realitate, patrunsera indemnurile spre traditionalism, romanism, si nationalism ale genialului Eminescu.
Mihail Eminescu a fost prin excelenta produsul acelei
paturi burgheze de pur romanism, adgpat dela isvoare care-i
dgdusera o adevarata i sincera constiintg nationalg. Admirabilele lui articole politice si literare, aveau in ele acea scanteere, care fa.scineaza, producand in suflet o inchlzire de entuziasm si de luptg. Numai ca, putini literati ii citeau zilnicie
marturisiri de constiintg. Dar cei dintre urmasi, care l'au inteles, au reinviat scanteia pretioasa din cenusa sa.
Prin urmare, pang la 1860 boerii sunt indrumatorii lite-

raturii. Dela aceastg data, odatg cu Convorbirile literare,

burghezimea Ii ia tot mai mult locul pang eand, dupa o faza
intermediarg asistam la aparitia chiar a elennentelor pornite
dela sate. Elementele autohtone in preggtire, in spirit si mentalitate, incep deci s puna tot mai mult stapanire pe miscarea politica si culturala intre 1880-1900.
Dar cu tot revirimentul nationalist pornit de Eminescu,
atmosfera instrainata doming Inca, asa incat, intre ceiace ni
se servea din strainatate si eeiace era acasa la noi, nu exista
nici o armonie, nici un eehilibru. Desi, necesitati structurale
ne ehemau spre crearea i apararea unei culturi nationale,
desi toata acea spoiala streina forma un lest care impiedica
si intarzia avanturile spre crearea unui patriotism cultural
pur romanesc, totusi niei o reactiune nu s'a produs, nici un
cuvant categoric nu s'a ridicat.
Mai mult ea oricand, pgtura inteleetuala dispretuia lecturile 4i din pricina politicei care deruta dela preocuprile
inalte, dela obiectivismul savant sau carturaresc si din pricina
curentelor socialiste, care cgutau sg-si formeze o atmosfera favorabila, printeo campanie de o foarte raspandita notorietate.
Din pricina acestei nepasgri pentru ceiace insemna plus
cultural, cele cateva reviste care-si mai sustineau viata destul
de anemic se sting pe incetul. Asa a murit eleganta Revista

www.dacoromanica.ro

Nou.d. a lui B. P. Hasdeu, dupd o rodnicd aparitie de 7 ani

(1888-1895); Evenimentul literarD (1893--1894); revista condusd de C. Dobrogeanu-GhereaALiteratura i tiin4 e4 (1894

1896); Vatra lin I. Slavici, I. L. Caragiale si Gh. Cosbuc

(1894-1896); ViataD de sub directia lui Alex. Vlahuta si Dr.

A Urechia, precum si frumoasa revist a lui N. Pdtrascu:

4cLiteratura i arta romcindo.

Datorit i lipsei lor de directive adaptate momentului si

ambiantei. timpului, a.ceste re-vciste n'au ldsat o urnad adduca,

n au creat un curent, o miscare capabila s atdte energiile

latente, s scormoneascd sufletele si s clued la o reactiune
spirituald.
Din fericire, odatd cu inceputurile, nu prea strbaucite ale
secolului dodzeci, apare o nou revist ce avea s formeze un
nou drum de desmortire pentru cultura romaneascd.
Samandtorah, venea sa inchidd portile pentru totdeauna, acelei secete mistuitoare de credinti si de aspiratii.

Ivitd in cadrul acestor imprejurdri sdrace in productie

inspiratie, miscarea sdindngtorist castigd si prin. oportunitatea ei i prin valoarea directivelor sale.

ISTORICUL REVISTEI.
Samndtorul a aprut la 2 Decembrie 1901 sub auspiciile
ministerului de instructiune si din indemnul ministrului Spiru
Haret. Acest barbat de o inalt cultur i de un puternic simt
al initiativei, a avut viziunea clara a situatiei, a pdtruns imprejurdrile si a simtit, e o revistd romneascd oficiald, care
si semene rodul bogat al creatiunii de structurd romAneascd,
era nu numai o obligatie morald din partea factorilor rdspunzdtcri, dar era chiar cerutd mutual de insgsi ambianta circumstantelor, care pe deoparte trebuia sd, stdvileascd o literaturd
ieftind de import, pe de alta s dea o luming scfinteetoare dia.
Tnantului cules din tarina truditului nostru pdmnt.
Asa a inteles el, desigur, programul acestei reviste literard
sdplarnanald, program, care nu era necesar isd. fie scris nicd-

irea, el reprezentand o dorint a tuturor oamenilor de bun

www.dacoromanica.ro

simt si de curat cuget romanesc,. De altd parte, entuziasmul

tinerese de odinioard, intrase inteo perioadd de apatie generald, iar politicianismul, micsorase cu totul interesul pentru,
orice miscare culturald, care-si fdeea loc timid sau impetuos,
din initiativa dirza a cutdrui supravetuitor al unor convingeri idealiste. Pentru ameliorarea unei atat de ingrijortoare
stari de lucruri, cnd patura noastrd burghezd se compldeea
cu o satisfactie de suficiente, la ceiace li se servea copios si
galimatiastic de catre jurnale, ministrul cu mintea agerd, a inteles ca trebuie sd deschidd gustul pentru lecturd, dand impuls
unei reviste in care sh se coaatopeascd, tot ce discret, clocotea
in sufletul sndtos romanesc.
*1i atunci a aphrut SgmAndtorul, revista, care avea sd fie
steagul nostru national cultural si sionbolul aruncrii unui
rod din care sd renascd viata romneascd.
Directia ei, a fast incredintatd, celor doi mari poeti, unul
venit din Ardealul tuturor luptelor de drepturi, din Ardealul
in care se ndscuse taran si-i Cntase coloratul peisagiu stesc,
cu horele, doinele, povestile i idilele lui, i acesta era Gh.
Cosbuc.

Cosbuc, aducea un suflet tangr, insetat de forma pitoreascg a vietii de targ. Era in el o scntee din spiritul intreg
al poporului transilvgnean, obijduit dar pgstrand pile sub
spuza durerilor lui, jarul gata de foc al traditWor, iubirilor
expansiunilor de un sdntos si vesnic proaspat romanisrn..
vNdsdudeanul, neam de preoti stdpani de sate, care se pdtrunsese de spirit goethean i, strdin de orice lirism in scris, ea si
de orice pasiune in via-VA, visa poeme de inchegare strnsd, do

solid obiectivism, aducea cu dnsul, si in ritmul sprinten si

yariat, ca un rsunet de cobze i un duduit de picioare voinice
prinse in hora din sat, dar totul cu nesfirsite mestesuguri de

cetitor critic al Germanidor si de aplecri miggloase ca ale

unui cioban cioplitor de toiege. Era la el, nu o simpatie, care
nu-si poate afla astfinapgr, nu capriciu, care trebuie sg joace
pe fire de soare si de lung, cat o meserie de o onestitate si o
rgbdare fgrg pereche, muncind cuvniul pentru cuvnt e in-

www.dacoromanica.ro

vartind silabele pentru a se vedea, c. le poate la voie fringe

ci. lega la locD. (N. Iorga, Supt trei regi, p. 104).
Cellalt, Alex. Vlahuta, era poetul gAndurilor in care
clocotea acut i reseumat fiorul dureros al suferintelor umanitatii, era indreptAtorul duios si discret spre idealuri (morale,
cintaretul entuziast al unei taxi eu coline, plaiuri, munti. gi
zari de visAri, vestitorul, in lumea noua., a trecutului nostru de
dureri si de glorii, insfarsit, sufletul complex in cutele canna
se pastrau i irumpeau cu evlavie, rosturile i impulsurile nzuintelor mute ale tuturora.
Nu a fost o intimplare aceasa alegere, care in acelasi
timp reprezenta o autoritate consacrath i o deplin6 armonie
de vederi.

Revista aphru in proportii modeste, cu un articol de introducere neiscalit cPrimele vorbeo, dar destul de transparent
ca s se ghiceasea imediat autorul in Alex. Vlahuta.
Acesta nu e propriuzis un articol program. Un simtimant
de revolta i desgust se degaj in expresii puternice in fata
acelei societati <<instrilinati de marea mass6 a poporului, care
a ajuns la sclcierea i batjocorirea limbii in scoli, in teatru
pe tribuna Ateneului ci'n presa de toate zilele fAcandu-ne ((FA'
fim aproape streini la noi acasg., in buna i miostiva noastra.
tarAD. Concluzia si indemnul lui e scurt dar semnificativ :
Suflati colbul de pe cronici i faceti s renasc virtutile bdtrelnilor de atunci in sufletul tinerimei de azi.
Tot in numarul intAi, e i sonetul lui, SgmanAtorulx,, care
venea s completeze prin poetizarea simbolich, actirunea intregil miscgri:
PAmte'n tarana semios5toru1
5i'n brazda neagra, umedia de rank

Arunca'ntr'un noroc vieati nand,

Pe case va lega-o viitoruL

Colaboratorii SAmAntorului, in aceasa laza' initiala,

in afar de cei doi directori sunt : Ion Gorun, Constanta Hodo, St. 0. Iosif, George Moroianu, V. Cioflee pentru cronica
plastic6 si C. Xeni.

www.dacoromanica.ro

De remarcat sunt eele trei sonete Gatre tinerii poeti

ale lui St. 0. Iosif, 5".n care cu note de profunda vigurozitate,
arata, starea jalnica in care e cuprinsa tara batuta de vanturile
strainismului, pentru ea sa'n.chee cu chemarea la o mAreatit
viziune a biruintei supreme :
..E9 nu's deolt un sc4.
eu aunt `drzunettil
GrAbit i noaptea inapoi mA cere...
Sint flocara pe care-o pcorta vAntuL..
Dar va sA vilei,

vine CarbtAretuld

El va anis* mareata inviere.,.

Veniti cu topi sa vestim Cuvarrtull

Cu fiecare numar nou, grupul colaboratorilor creste. Curand (No. 3) se alatura i criticul Ilarie Chendi, debutand cu
articolul Caraeterul lui Heine j poeta ardelean Maria Cuntanu. Se dau cfiteva traduceri in. versuri din Heine (I. Dario),
Dante si Odisea (G. (Josbuc), Ada Negri (Vlahuta), J. Voss
(C. Xeni).
Delavrancea scrie un articol Din viata pactorului Grigorescu inteun timp cand tablourile lui astigasera o definitiva i considerabila consacrare. Interesul pentru Mihail E-

minescu'se manifesta printr'o notita biografia, Cum a fost

botezat Eminescu (I. 6).
Cu Nr. 12 se incepe publicarea unei serii de poezii inedite
apartinnd primei epoci de activitate a lui Eminescu, poezii
care aveau sa formeze impreuna cu altele, o editie critia a operilor sale complete pregatith. de Nerva Hodo i Ii. Chendi.
Tot in Smanatorul (I, 13) Alex. Davila publica un fragment din Vlaicu Vodao. Cu aparitia volumului doi, numarul
eolaborathrilor sporeste prin contributia mai insemnata a lui
D. Anghel, Ion Adam, C. Sandu-Aldea (iscalind Miron Aldea)
Ion A. Basarabescu, Jean-Bart, Zaharia BArsan, Ion. Bitrsea

nul, Bogdan-Duia, Alex. Lepklatu, Irasile Pop, Ion Petrovici, Alex. Davila si altii.
Intrand in anul al II-lea (1903), revista 'apare sub directia un'ui comitet. Critieul miscarii ram'ine eeelai Ii. Chendi,

cu spiritul s'au viu, cu fraza limpede, Clesi nu intotdeauna

obiectiv.

www.dacoromanica.ro

10

Fast ziarist la TribunaD din-Sibiu, plecat de acolo dup

multe ciocniri personale, pe care le provoca firea sa sfidatoare
de nemes himiedorean, Ilarie Chendi, la inceput un fel de secretar de redactie, i Inilocui
cu o
pe Cosi:rue i Vlahutd

vervd indracit, tragand cu biciul paste mediocritatea unei

literaturi mai tinere, Inca' in yoga, prea adeseori numai pentru
tru a nacaji pe dusman si a face plcere unui prieten. (N. Iorga, Ibid. p. 105).

Alaturi de acesta, incepand printr'o dare de seamh si

continuand cu critice si articole de istorie literal* adereaz
Ion Scurtu. Deasemeni Natalia Negru, sotia de mai apoi a lui
St. 0. Iosif, debuteazg cu poezia Strabunica (II, 88) iar d.
Tzigara Samurcas scrie articole privitoare la arta plasticA
(II 166-171). Din Braescu-Voinesti se publica schita Microbuh (II, 194-498).
Cu Nr. 15 din acest an, incepe si colaborarea lui M. Sadoveanu cu schita Necunoscutub> iar trei numare mai apoi
Ii face aparitia primal articol al d-lui N. Idrga, Cu prilejul
disparitiei Tribunei. Colaboratia d-lui N. Iorga s'a afirmat

dela inceput prodigioasa si hotdrag, redactnd in acelas

timp si cronica saptanianal, in care inscria cu comentarii
si note, tot ce privoste miscarea culturala romaneasca din toate
timpurile. Cu fiecare 'nun:Cdr non, de aci inainte, apare nelip-

situl artieol de fond al d-lui N. Iorga, care scrie in acelas

timp note de calatorie, fragmente din viata trecuta a neamului
nostru, cronia bibliografica, polemice, memorii, cugetari, dari
de seam* recenzii, intr'un cuvnt, cu o bogatie de impresii uluitoare, mereu nou i surprinzatar, abordeaza o infinita gam
de subiecte prime din neimplinirile vietii ramnesti si concurgnd spre calealuminata a unui nationalism cultural adevrat,
lipsit de artificialitti si desrobit de superficialitatea produsa
de insuficiente de pregatire. Personalitatea lui proteicd, nitmul de viata pe care-1 trece cu minunatul sau condei, cititorilor, incepe s diferentieze revista fata de scurtul ei trecut,
precipitndu-se ca un torent de lumina, de credinti i inteli-

genta si and o not de vigurozitate, de lupta inepuizabil,

cu scutul de biruinta al unei idei de pur idealism.

www.dacoromanica.ro

1I

Para lel cu aceasta tumultoas i tentaculoas colaborare

de inceput a d-lui Iorga, merge pentru putin timp d. Ovid

Densusianu, ale carui articole de fond, foarte frumps scrise,
au o raceald, o nota de savanta preocupare, care era in incompatibilitate cu spiritul de lupta pe care-I deschisese impetuos, d. N. Iorga.
Intre articolele pline de nerv, voluble, inegale ca ton si
expresiime, ale primului, apareau randurile celuilalt, al carolfond plin, nu-si gasea rezonanta expresiifor fulgeratoare, care
e entuziasmeze si s paralizeze. Lui Ovid Densusianu ii lipsea tocmai puterea de fascinare a condeiului, Ii lipsea energia
cu care sa-si rosteasca gandurile, fara, conturari sinuoase, Ii
lipsea cildura Ondurilor, verbului scris, care sa convinga si
sal inflacareze. Ceace nu gasim la el, aflaira neincatusat, la d.
Nicolae Iorga.
Dela un timp, articolele d-lui Densusianu vizeaza o armmita latura didactica in care se vadeste un spirit de fina si

justa observatie (Din literatura didactica, IIV). Chiar in

critica de circumstanta (v. Cei zece Mii, II, 322-324) uzeaza de resurse pe care le localizeaza lovind in aeualitatea
epocii Cu o eutezanta, deghizata, in subtilitati de intelesuri,
prea fine si prea manierate pentru a avea efectul, de lovitura
de gratie. De -made la inceput, articolele sale aveau primat
asupra celor iscalite de d. N. Iorga, poate si din condescendenta de mai nou venit, dup g. putin timp ,cad in umbra randurilor scrise cu o sagacitate particu1ar i cu o bogatie de
cuvinte armonioase ale primului.
In trecerea scurta a d-lui Densusianu pela Sainanatorul
n'a Iasat decat 11 articole. Retragerea sa de curand, poate se
datoreste i constiintei de pozitie inferioara in care era pus
prin colaborarea mult mai abundent i mult mai gustata prin
noutatea stilului i temeritatea expresiei a d-lui N. Iorga. Mai
tarziu. (in 1905) d. Densusianu avea sa, fie seful miscarii moderniste in Romania, scotand revista Vieata Nola>, datorita
intentlei precise de reactiune impotriva taranismului samanatorist (E. Lovinescu, Ist. lit, roan. cont. I. Evol. ideologii
lit. p. 127) .

www.dacoromanica.ro

12

Trecerea d-lui Densueianu n'a I5sat mid o impresiune

puternica in spiritul public. Nu era din categoria acelor care
ea' ,implnte adanci radkini de simpatie sau de afirmare tcut, in mintea turburata de atatea iluzii deearte a intelectualilor de noua i pripita, preggtire, din vremea aceia, a paturei
burgheze, otrgvita cu o literaturg socialist:a ori en him politicianism demagogic excluzivist.
Critica reviztei e mentinuta de Scurtu, Ii. Chendi ei Bog-

dan Duica. Pentru proza, algturi de puternicul talent epic ce

se afirma tot mai mult prin condeiul lui M. Sadoveanu, se altura, numele lui I. Agarbiceanu, 'George Stoica, I. Barseanul,
I. Ciocarlan, N. N. Beldiceanu iar pentru poezie, alaturi de
subtilul D. Anghel, scrie I. Petrovici, Ion Gorun, N. Paleologu,
Ecaterina M. Sadoveanu, St. Oraeanu, Eugen Ciuchi, Ion Dragoslav, Corneliu Moldovan, Fatma, (Elena Farago), Stefan
Petica, ei Zaharia Raman, mult gustat i aptreciat de criticii

timpului, pentru care cantecele sale mici au constructia

delicata a unei panze de paianjen, care s'ar sfaeia daca am
cauta sa le analizAmD. (Sext. Puscariu, Cinci ani de miscare
literara, (1902-1906).

Tot in cuprinsul acestui an II, intalnim i un inceput de preocupare pentru teatru, cand piese originale
trateazA subiecte de actualitate autohtona, sau cele mai adesea
inspirate din trecutul istoric al tarii acestia. Se da la luminA
din ineditele lui Eminescu., fragmentul oltuina din tragedia
versificat Stefanita, Voday. (Seen. II. p. 292-4) lucrarea in
care marele poet dorea s pun in antitezg diferenta de vederi

dintre dou generatii, tinerii ei batranii ei in care avea at

inalte un imn de glorie virtutilor stralmmilor si lui Stefan eel
mare in deosebi (II. Chendi. Notita, II p. 2921).

Mai easim printre filele SmanAtorului din acest an,

inceputul unei drame in patru acte de Constanta Hodoe, <Aur

(II. 180-187) a earei actiune se desfasoara inteun sgtuc din

muntii Bihorului ,cfiti-va ani in urma revolutiei dela 1848. Dea-

semeni, un fragment din a 2-a dramg, a lui St. Peticg, poetul

umil i nenorocit, alratii drama versificata in patru acte,
aduce tema adulteTului, care frminth sufletele a doi frati

www.dacoromanica.ro

13

dela -Wig,. Petica are o mare usurinta de vereificatie i un puternic talent descriptiv, o mare viziune poetica, plind de ima.gini exuberante. leg un fragment din drama Fratiix.:
Cand noaptea ne va incinge, ail-oni pune capatii
Manunchiu de nalbe roiI, i brattil meu cel drept,
Si 'n umbra 'mbaLsamata m'ei strange tu la pept,
Pe cand o pitulice va plinge in tufisuri,
Prin plopii singurateci cu verzile desisuri,
Prin brazii verzi, prin albe si tinere vlastare
Cu foi inrourate i 'ncet tremuratoare.
In iarba inflorita plapinde lacrmioare
Vor scoate fetealbe din verzile razoare.
(Sem. II, p. 544).

Critica timpului Ii recunoaste meritele i scaderile operilor lui: forma ateasa, boghtie de ritm, scene duioase si tendilate romantice, dar le lipseste ceace constitue la o fiintii. vietuitoare
sira spinhrii (Il. Chendi. Doi Dispgruti. Biblioteoa romfineascA, Calendar pe 1909 p. 276). Intr'o transpu-

nere dintr'un fragment de basm popular cu Ileana Cosanzeana i nt-Frumos, Constantin Berariu a creiat acea gratioas feerie in 3 tablouri care este: Fat Frumos in gradina
Sft. Vineri.
Dar, in afarg de cemtributia pur literara, a carei abundenta se poate aprecia din bibliografia analitic, ce asteapthl
tiparul, anul II inseamna inceputul acelei activitAti de afirmare, de indemnare i critica. necrufatoare, pe care d. Prof.
Iorga, a nurait-o, retiparindu-si articolele: 0 lupta literariiD.
Si in adevgr, lupta pentru insdirea unei iubiri calde pentru
tot ce ne da pamntul si viata aoestui popor, pentru pgstrarea
curat a limbii lui strAbune, nu era o simpl procesiune de
formule copios etalate ci o lupt das,rzA in care dalta i ciocanul

erau cuvantul si sinceritatea, lapidate adeseori de oamenii

relii credinti.
In sanul acestei noi reviste
se elabora un program
reformist bazat pe ideia, simpl dar grea la cintar, c noi de

www.dacoromanica.ro

14

noi, cu ale noastre, ajutati.dacci vrem, i ccit vrem, dar nu con-

dusi, de alii, in orice domeniu, putem face ceva (N. Iorga,

Supt trei regi, p. 106).
lath de ce, intalnim atatea polemici, purtate indelung,
sagetari cu condeiul, in care spiiritul impetuos al d-lui Iorga,
se manifesta cu o scanteetoare putere de combativitate. Nu
lipsesc lamuririle cu franchet dureroasa pentru destinatar,
adresate lui A. D. Xenopol, socotelile definitive cu Pompiliu

Eliade, ori polemieile intretinute Cu verva nimicitoare contra lui Gr. G-. Tocilescu ori I. Gvnescu. Si pentruca, era mai
mult un fel de spirit de rancbiuna, ce ae revarsa din unele directii, un fel de manie vrednica de mila de a face ra'ab>, (lorga,
Orig. si marginile polemicilor, II, 611), impinse toate spre a

opri din mersu-i o activitaite rodnich, sau de a pune piedici

meschine de tot felul, Samanatorul raspundea si prin acel articol de directionare al d-lui Iorga Originea si marginile polemicilor, (II 611-613), in care circumscrie intelesul notiunei de polemica i limitele in cuprinsul carora poate evolua
in mod onorabil.
Anul III, aduce ceva nou si anume colaborarea poetului
P. Cerna, mai putin apreciat de public atunci, dar foarte onorabil prima in sanul Samanatorului. Unele critici ce s'au adus
mai apoi d-lui Iorga ca se pare c iu si-a dat seama de -valoarea acestui poet, sunt cu total gratuite, intrucat eine rasfoeste colectia Samanatorului, Ii d seama de Cab: larga primire si cata atentie s'au buourat intotdeauna versurile lui
Cerna. Daca a surPrins, ca. nu i s'au consacrat articole intregi
de critica elogioas, aceasta se datora obiceiului format de diferite grupari, pentru care, necesitatea unei bune reclame
era semnul cel mai eloquent al superioritatii. Primirea lui
Cerna este insa o chezkie a bunului simt critic conducator si
local de cinste ce i s'a dat totdeauna, wag cata pretuire si in
telegere i se da dupa, cuviinta.
Octavian Goga, desi samanatorist in -Loath' creatiunea lu

poetica, n'a colaborat la revista aceasta decat en o singura

poezie : Gantaretilor de la oras (II p. 629). Versurile acestea
unice picurate inteo pagin g. de lumina, sunt ea o marturisire

www.dacoromanica.ro

15

a sentimentelor poetului fatg de acea adiere de poezie urbanistich, conceputh de oameni, cu resurse luate din chinuite
incordri de ganduri. Mth mult (heat thata, e un imn de slavg
al naturei, al rainunatei varietgi de inspiratii ce se of era la
fiecare colt, dincolo de orase, dincolo de eetAtile eu turnul
de aramg.

Orasul invaluie total In obscuritate, inchide portile

de aur ale sufletului.
Voi n'aveld flori, nici cantece, nici fluturi.
Cad soarele in tara noastra moare.

Dar altceva e multumirea. chemarilor livezilor ce-si mldie belsugul,in care se primeste ohirotonirea razelor. de soare.
Acolo e locul poetilor :
SA piara umbra zidurilor negre,
Ce *ntuneca cantarea noastra sfanta,
Curatul chip al fermecelor firii
S scantele cand glasul nost'cuvinta.

Viata curat deci, viata plina de nesfarsite rezonante, e

viata petrecut liber, In mijlocul naturei, la sat, la tar unde
nimic din artificialitatea orasuki nu vine sa, turbure linistea

si mgretia, in care Dumnezeu a semanat ngdejdea vietii

noastre.

Atat a dat Samanatorului d. Oct. Goga, dar in versurile

lui e un intreg ideal de viata, e un imbold prin care chiama
inspre orizonturile largi si limpezi ale carapillor, ocele inspiratii antate intre zidurile cenusii ale oraselor.
Tot in acest an, Ii deschide drum la Sa.man5.torul spre
a colabora mult limp, poetul atat de apreciat de Maiorescu,
Gh. Vilsan.
Gh. Vilsan, a fost apreciat si de SaingnAtorul, unde
versurile lui au fast asezate la locul eel mai de cinste. Dealtfel
si eritica timpului &au gravita In a-i acorda epitete foarte optimiste ea: 4fin5rul poet mult promitgtor Gh. Vilsan.
Prima lui poezie nerimafa poarfa .titlul Murmurul pa-

durii (II, 46) si este o simpla inseilare de anduri. Ver-

www.dacoromanica.ro

16

surile sale in care abunda o emotivitate, eautata, instrunita,

alterneaz cu poeziile patriotice cam retorice i tuturora le
lipseste acea nota de spontaneitate care streccara, in suflet ealdura lucrului adfinc siratit i profund sinoer.

Muzioalitatea poeziei sale reese din mestesugirea ritmului, iar leetura lor, putintel obositoare, iti lasa, impresia
seandrilor clasice. Lipsa rlinei priveaza versul de supletea
insinuant, de fluiditatea lui. Uneori are inspiratii fericite tsi
o mare virtuozitate a graiului.
Caci mort e frumosu 'mpArat al luminii t
In purpurS zace in marginea lured.
$1 jalnica fire maret 11 Ingroapk
Aduce zambile in coguri de aur,
Pe piept ti presarl garrefe de Singe...
(Nor* SAm. III, p. 255).

Cu 1905, Samanatorul intra in al IV-lea an al existentei

sale, atingand culmea de unde poate domina toata miscarea
culturala a timpului.

Este anul de apogeu, atins nu numai in sensul unei

fericite grupari de colaboratori, care reprezenta floarea
inteleetualitatii contemporane, dar si pentru influenta cea
mare pe care o exereita asupra publieului. cetitor, Efeetul
acestei miscari cu idealurile circnmscrise In sfera de aetivitate
nationalista, a ineeput sa se obieetiveze in tot mai multe creatiuni literare, artistice i sociale cu substrat eminamente romnesc.

Suf lul de strainisra si de sfidare a limbei i culturei

nationale incepe sa se risipeasea. Un vnt nou, regenerator,
adie, o adevrata <<primavara literarg>, vine sa fertilizeze trrnurile inghetate ale literaturii romanesti.
Fapt important in desfasurarea asoendentei continue,
este trecerea revistei de sub canducerea unui comitet, sub directia d-lui N. Iorga, avnd ea redaetori pe St. 0. Iosif, M.
Sadoveanu s[i I. Scurtu (IV No. 23 Iunie 1905). Proprietarul
Samnatorului continua a ramne St. 0. Iosif.
Pe tang/ vechii colaboratori printre care mai intAlnim
pe Gh. Cosbuc (No. 25), I. Slavici (No. 15), Vlabuta (No. 30),

www.dacoromanica.ro

17

St. 0. Iosif, M. Sadoveanu, P. Cerna, C. Sandu-Aldea, Emilgar (Emil Garleanu), D. Nanu, Corneliu Moldovanu, A. Mandru, G. Bogdan-Duica, Gh. Vilsan, M. Paleologu, V. Pop, N.

N. Beldiceanu, N. Dunareanu etc., apar nume noi Ca : S.

Mehedimi (Primvara literara, IV, p. 117), Zaharia Barsan (Cantece, IV, 344), I. U. Soricu (Doina IV, 491), I.
M. Marinesou (Craiasa apelor, 484), Eugen Boureanul, Ecaterina Piti, Gh. Tu tovean a, I. Barseanul si Al. Th. Stamatiad
(Marina IV, 632).
Critica e continuu sustinuta de d. N. Iorga si I. Scurtu.
Colaborarea d-lui N. Iorga e uluitoare. Articolele de fond si.

cronica incarcata cu dari de mama asupra lucrurilor celor

mai variate cuprind sub bogatia extraordinara a condeiului,
intreaga via4 romaneasch, trecut si prezent, manifestata sub
formele cele mai osebite. Niciodata n'a fost o minte mai ampl
si o eruditie mai impresdonanta ca cea daruita cu a-Latta generozitate si In acelasi timp cu atata scanteetoare vivacitate.
Intrarea In anul al V-lea de existenta (1906) marcheaza
acelas echilibru de apogeu in mijlocul canna staruie persona-

litatea covarsitoare si multipla a d-lui N. Iorga. Interesant

e c reintalnim pe ambii intemeetori Cosbuc si Vlahutil (Inter
omnia).
Pe langa Ioan Sla.vici en seria ea de articole, Ce e national in art> i ceilalti vechi colaboratori, se adaoga talente
noi : Radu D. Rosetti, V. Caraivan, Sublocot. Vulovici, Cap.
Sturdza, 0. Carp, N. G-ane. (Ou o traducere din Divina Comedie, V, 284), G. Murgoei, N. Macedoneanu, I. A. Basarabescu, V. Hasnas,, C. Ardeleanu, Al. G-h. Doinaru, V. Parvan,
George G. Orleanu, Ludovic Daus, C. Saulescu, s. a.
SiimanatoruN din acest an apare mai bogat adangandu-i-se si ilustratiuni reprczentand: portrete de domnitori romani, icoane, ornamentatii romanesti, manastiri, biserici, yeden de pe valea Bistritei, de pe malul Dunarei, cetati, turnuri,
ruini, desenuri etnografice %cute de pictori streini in trecere

prin tara noastra tRaffet, Bouquet, Doussault) portrete de

doamne romance, balciuri, intr'un cuvant tot ce poate vorbi
despre trecutul atat de ignorat i totusi asa de bogat al tarei
2

www.dacoromanica.ro

18

noastre. Acura e momentul cand in jurul acestei miscari nationale graviteazA toate fortele spirituale ale soeietati romanesti.

Dar dac patura buirgheza intelegea, c inspiratiile trebuesc culese din viata plina de vitalitate a paturei tarainesti,
a acelei clase, streiine de putregaiurile importate din orase
cosmopolite, din Corw uncle oamenii yin sa-si lepede onestitatea lor de acasi i s 'mbrace haina celor mai bolnave liberaristocratia noastr i chiar acei parveniti ridicati prin
politicianism sau prin alte circumstante fericite, Ii trimisesera copiii in Franta, Ii tinusersa, departe de limba si tara lor,
sau le dedeau o educate cu guvernante i dascali francezi,
asa Inca au creiat dm ei, elemente refractare ctilturalieeste
vieii romanesti. Exagerarea mersese pan inteatata, incat acestia, reveniti in patria lor, simteau un dispret nema'surat
pentru orientalismuh, nostru i nesocoteau, nu numai limba,
pe care nu o cunosteau, dar orice ananifestatie in care valorile
etnice, erau puse in lumina'. Marturiile contemporane aunt
pline de revolta pentru acasti instrginati, cari traiau din bunurile Orli acesteia si din hArnicia tairanilor si, dispretuindu-i. S'a produs atunci o miscare de revolt in inimile acelora, care simteau romaneste, si care se adgpaser dela isvorul
gandurilor curate dela Smanatorul. Aceasta revolta atinge
paroxismul i irumf.e, in acest an 1906, in imprejurari, care
au ramas memorabile. S'a. dus atunci o lupta cunoscuta sub
numele de lupta pc/Ara limba romaneasca, culminand Cu
acea manifestatie studenteasca dela 13 Martie 1906. S scbicam imprejurgrile.
Aristocratia romnease, era cu totul streinsa de spiritul

si limba nainlii pe care o cunosteau atat de prost Inca sa

va'zut cazul unic, and in parlamentul romanesc, aristocratul
Constantin Brancoveanu, s'a exprimat inteo romaneasch atat
de rea, Inca, fiind luat in ras, a trebuit sg-si continue discursul
fn limba francezg. (A. D. Xenopol: Evenimentele din Martie
trecuty, in. Le courrier europen, reprod. in Romanul literar
din 9 April 1906, p 245). Aceast aristocratie frantuzita pana
la ignorarea limbei materne, impreunA cu imboatitii care

www.dacoromanica.ro

19

afectau frantuzomania din snobism, erau tocmai paturile proeminente i competinte, care ar fi putut sa contribue mai mult

la progresul cultural si la ridicarea prestigiului nostru nati onal.

Dar ei ii intelegeau cu totul altfel sprijinul. Tineau

conferinte in limba francezg pe oriunde puteau, tratand uneori subiecte luate, spre culmea ironiei, tocmai din literatura
noastra populara (lorga <cLupta pentru limba romaneasci6;
p. 5 Buc. 1906). Exageraiea mersese pang inteatat de departe.
incfit s'a produs o readiune chiar prhitre profesorii universithri (Xenopol, BomAR,11 lit.1iO p. 247), cari nu uitau, ea la
sfarsitul oricarei prelegeri sau conferinte, s. adreseze -an indemn pentru iubirea limbei i manifestatiilor nationale.
In aceastg stare de spirit, apare initiativa societatii de
binefacere Obolub> de a strange fonduri, dand doua reprezentatii la Teatrul National. Societatea era patronata de D-na
Scarlat Pherekyde, sora lui Alex. Marghiloman, iar reperto-

nul cuprindea trei piese franceze moderne de Robert de

Flers si piesa romaneasca a lui Olnescu-Ascanio,
.,<Pe
malul garlei. Rolurile erau sa fie interpretate de diferite
persoane amatoare din aristocratia noastrg, al caror sprijin
benevol i desinteresat trebuia sa mreasca interesul si curio-

zitatea publicului.
A se reprezenta insa pe scena unui teatru national, trei
piese moderne franceze, era o cutezant, care sfida cel mai
elementar bun simt national. Atunci d-1 Iorga, scrie in Sa-

manatorul din 19 Februarie si 5 Martie 1906 un articol:

cDespre teatrul national al capitalei romanesti, in care
afirma, ca incheere, cu hotarare ca: repertoriul institutiei
nu poate fi cules din piesele streine, care au avut succes in
nitimii ani sau in ultimile luni si care, pentru viitor pot s'a nu
insemne nimic. El trebue alcatuit, cu o larga, cunostinta literarg si o cuminte judecata, din tot ce au mai bun literaturile

lumii Meg deosebire, de la Euripide pang la Hauptmann,

'pang la Cossa, pang la Rostand, la Echegaray si la Ibsen).
(Sem. V, 183). Nu s'a tinut seama ins de aceste indenmuri si
fiindca situatia aceasta, care mai avea un precedent cu doi ani

www.dacoromanica.ro

20

in urna nu putea fi tolerata, d. N. Iorga publica in <<Epoca

din 12 Martie, articolul 0 rugOrninte, prin care, artnd
situatia de fapt, maga pe oricine aude glasul poruncitor al
sAngelui sau, pe oricine se poate gandi la mosii, la stramosri
sfii, triti cinstit, in tara romaneasea cu graiu romnesc, cu
suflet romfinesc, rugam pe oricine nu vrea sa-si arunce copiii
in valmsagul neamurior, far s tie in ce limb Ii vor pomeni aceia care vor veni dupii dnii, Ii rugam cu o caldufa
ce nu se poate cobori in cuvinte sa nu vie la Teatrul National
in seara de 13 Martie si in seara de 15 Martie 1906:> (Iorga,
Lupta pentru limba romneasca, 10-6, p. 7y.
In aceiasi zi, ca o completare la acest apel; d-1 Iorga
tine o lectie suplimentarO la Universitate cu subiectul Despre

drepturile limbii nationale in Statul modern (Iorga, Ibid.,

1906 p. 10-34).
Conferinta a stOrnit un entuziasm atAt de puternic, incat studentimea, adnc patrunsa de cuvintele care le rsunau
Inca la urechi, ca: fie in predica religioas, fie in eloquenta

parlamentar, fie in discursurile de la intruniri, fie in conferinte, un Stat national nu poate ingadui alta limb cleat
limba nationalo (Iorga, Idem, p. 30), au silit prin prezenta
lor ostila, pe conferentiarul francez Jules Brun, care avea sa
vorbeasca la Ateneu despre iubirea in poezia populara romneascOo, sa declare ca nu-si va mai tine conferinta.

Cu toate aceste prologuri care erau menite sa arate o

atitudine dArza, iar pentru studenti sa fie o scoala de nationalism curat (Idem, p. 59), Teatrul National n'a schimbat
afisul francez i urmarea a fost acea lupta plina de episoade
salbatice, care .s'a desfasurat in seara de 13 Martie 1906. D-1
M. Sadoveanu, descrie in culori epice desfasurarea Intmplrilor (Idem, p 64-7(i), popularizate apoi in notele cele mai
obiective de A. D. Xenopol in revista franceza Le courrier
europeen)), cu incheierea, ca manifestatia n'a fost o actiune

demonstrativ impotriva Frantei, ci o reactiune nobila e

demna impotriva claselor noastre diriguitoare dominate de
morbiditatea francophatieiN.

www.dacoromanica.ro

21

In SmnAtorul din 19 Martie 1906, public si Al. Viahut5. o Chemare* prin care indeamn la unirea in aceIasi
gaud i graiu romnesc a toat suflarea neamului nostru*.
Aceasta a fost toat lupta, ale ckei roade imediate le-a
putut resimti intreaga viatel romneascg, la care, asociindu-se
rseoalele carsanesti de mai tArziu, s'a pregtit spiritul public
pentru marea lupt de culturalizare, si de unitate sufleteasci
a tutu ror claselor romnesti.
liunctul initial insA, al acestei armonii, stabilit pe o cobcItire la sufletul si boggtia simpla tksaneasca i pe o ridicare
la o via-VA de ritm comun prin culture, i educatie etnic, a
pornit dela vatra tuturor schnteelor, dela Sgmkigtorul. Tar
marele animator, care a dat impuls i sustineri, cauzei celei
mai sfinte, a fost Niculae Iorga, in manila cAruia SArnhinbi-

torul isi atinge cu acest an, strlucirea de ideal implinit,

pentru care a laptat mereu.

Dar cu tot entuziasmul i patriotismul s.u, cu toatil

dezinteresarea, ce o punea intru apkarea unei cauze a tuturor
romnilor, cu toat mketia acestor fapte, pe lng solidarizarea mai tuturor intelectualilor, au fost si persoane care nu

s'au dat in lturi s. arunce oprobiul kr, asupra d-lui Iorga.

Un exemplu pe care-1 citez ca o curiozitate de gandire Etna.
cronicg sau insuficient, e articolul lui Caion: Cine stric
graiul romnesc, in care critic punctele de vedere dela care
au plecat d. Iorga i Vlahuta in desrasurarea luptei din 13
Martie 1906 sustinnd, c. aceasta s'ar datora faptului e D -1
N. Iorga child a ridicat tinerimea, n'a putut, credem, s faca
deosebirea intre notiu-aea de limb6 si tea do natune. (Romnul literar, tom. IV, 26 Martie 1906 p. 198).
Iat'a ins, cal in mijlocul acestei ascensiuni, cand revista
se bucura de cea mai mare popularitate, d-1 Iorga se retrage
dela conducerea ei, trimitnd redactiei o scrisoare prin care

amotiveaz brusca plecare prin multiplele sale sarcini*

care-I impiedica de a se mai pill-ea ocupa de S'ambinatorul.
iJitimul s'au. articol Risipa hogaliilor artistice a apArut in
No. 42 din 15 Oa. 1906.

Evident, plecarea de la revista, al crui suflet fusese

timp de mai multi ani, cketia ii dkluse un puternic relief si

www.dacoromanica.ro

22

In care ii incrustase ideile sale cele mai profund nationaliste,

nu putea ircce necomentatei, fie cu regret din partea unora, fie

cu barfeli din partea altora. Intre altele, iat ce scrie Viata

RomaneascA cu prilejul acestei schimbAri la SanagnAtorul :
Desi de multe ori am fost in divergenta de idei cu fostul
director al SAmAndtorului i desi s000tim ea, dispunand de mai'

mult timp pentru muncli pe acele terenuri, unde competenta

d-sale este netAgAduitA, d-1. Iorga poate servi interesele culturei nationale cu mai mult intensitate decat in fruntea unei
foi literare, totui trebue s recunoastem, cA aceasta disparitie
este un eveniment insemnat in viata noastr culturalA.
Daca adesea i se puteau imputa d-lui lorga greseli de
apreciere i directie, aceste scApAri de condein nu 1-au impiedicat Sa-i oreeze o situatie exceptionalA in tanAra noastra
literatura. Si asta-zi en totii,
adversari, prieteni si cetithri
impartiali, ne vom acomoda cu greu Cu golul ce-1 lug d-sax..
(Viata Romfinease, I (1906) No. 9, p. 144).
Dar dacA Viata RomaneascA gaseste accente de objective

pAreri de ran pentru aceasta prematura retragere, nn tot a5a

gandea Ilarie Chendi, criticul caustic si de mune ori partial.
Aoesta pgrAsise SAmAngtorul in. 1905, la inceputul anului IV,
pare-se cu anumite resentimente, i devenise criticul revistei

Viata LiterarA care apare la 1 Ianuarie 1906, sub directia

lui Gh. Cosbuc si I. Gorun.

Desi existenta acestei reviste a fost de scurta duratA

(djspare in 1908, v. M. Dragomirescu Biblioteca rom. Calendar
pe 1909 p. 84), totusi Chendi n'a incetat de a polemiza, destul
de capricios cu d. Iorga, comentand mai ales retragerea acestuia dela SAmanAtorul. Intre altele insinuiazA, cA nu motivele
marturisite, de d-1 Iorga in Neamul Romanesc certele con-

tinui dintre literati 4i neputinta de a da onorarii colaboratorilor

1-au deterrainat sA pargseascA SAmAnAtorul ci adevAratele motive, sunt cele argtate de fostii lui colaboratori
chiar In filele SAmAnAtorului. In sprijinul acestei acuzgri,
spunea Chendi, vin chiar cede dou noi reviste infiintate imediat apoi de d. I orga: Neamul rOmanesc i Floarea Darurilory, (1 Ianuar 1907).

www.dacoromanica.ro

23

Care erau motivele ce au determinat plecarea d-lui Iorga

dela SAmaingtorul, le ga'sim divulgate in nunfarul din 27 Ianuarie 1908, cand s'a iscat o intreagg polemia intre Neamul
Floarea Darurilor, de o parte t3i disparate, Viata
Romnesc

Literar i Samandtorui de alt parte. Iata-le:

D-1 Iorga a trebuit s ne prseasch, spre marea noastra
pArere de fan, pentru urmAtoarele pricini ;
1) D-sa, dela o vreme, nu mai vroia sb". tind seamA, ca. Sa-

mangtorul a fost intemeiat ea o revist impersonal, ci vroia

sa-i dea un caracter personal tot mai pronuntat, In paguba in-

tereselor literare de obste.

2) D-sa cerea s. ne solidarizthn cu once atitudine public4 a d-sale, chiar streinA die literaturg.
3) D-sa insusi, in loc s cimenteze armonie intre colaboratorii Sgmantorului, era pornit s o turban prin firea d-sale
banuitoare i nestatornicg, pe cand astazi, dupg. un an si junigtate dela plecarea d-sale, armonia noastra e desvArsiti desi
nuMarul membrilor redactiei s'a indoit.
4) Temperamentul despotic al d-sale, prea bine cunoscut
acelora cari au fost in legatura mai de aproape cu d-sa, este, dia
nenorocire, sftuitorul statornic al d-lui Nicolae Iorga, in literatur i aiurea.
Cu nAhnire ne-am vgzut nevoiti s facem aceste mrturisiri,

ca fosti membri ai redactiei S'amngtorului de sub directia

d-lui N. Iorga,.
St. 0. Iosif, M. Sadoveanu, I. Scurtu.
Adevgratele cauze ing par s'a, fi fost vestejite intentionat si din pricina situatiei politice interne si din eauza anumitor artificii diplomatice. Astgzi le putem releva dupg Insi
narturiile d-lui N. Iorga. (Rostite la cursul si seminarul de
1st. lit. romne in 1928-29 la Facultatea de Litere din Bueuresti).
Se stie atmosfera, ce se creiase in 1906 prin propaganda

pentru o confederatie a Austriei Mari, lansat de Aurel C.

Popovici. Anul acesta a coincidat cu serbarea jubileului Regelui Carol I. Aceasfa atmosferg jubiliarg a anului 1906 gd.seste gratie Fam5nAtorului o ambianta foarte prielnicA, care

www.dacoromanica.ro

24

duse la o tmanifestatie a tuturor romnilor prin participarea

la prima expozitie nationa15. romineasch. A fost o Mama%
contributie a Bucovinei, Basarabiei si Transilvaniei altun
de Itegat, care pentru o cliph a realizat unitate de suflet si
de productie artistica a tuturor fratior.
Dar in mijlocui acestui entuziasm national vederile lui
A. C. Popovici formau o path de intuneric, care se 'ntindea ca
untdelemnul. Ca o demonstratie de simpatie pentru Germania

a venit la aceasta expozitie un cor, care a inceput s ante

nemieste. D-1 N. Iorga s'a izbit de rezistenta calor ce se coaliau cu ideologia politich a lui A. C. Popovici..Pe de alth parte

in redactia Shmanatorului Ion Scurtu creiase o atmosfer

favorabilh lui A. C. Popovici. Datorirth acestor manifestri
si inclinatiilor de simpatie catre A. C. Popovici, d. N. Iorga a

prasit Sanahngtorul, contiamndu-si opera sa nationalh in

Neamul Romnesc, Floarea Darurilor, etc.
Prin plecarea d-lui Iorga, revista ramne sub conducerea celor trei redactori : St. 0. Iosif, M. Sadoveanu si I.
Scurtu. Articolul de fond continua a fi scris in maniera fostului director, neischlit de nimeni si punnd uneori la sumarA
indicaul : redactia. 0 schimbare mai vizibilh an s'a produs,

chci revista isi continua viata in afar de certuri cu substraturi personale, urmgrindu-si acelasi program de lupth cm ajutorul acelorasi colaboratori vechi. Cfiteva numere mai tarziu
(No. 46, 12 Noembrie 1906) pe 1ng. cei trei redactori principali de sub fosta directie a d-lui N. Iorga, primeso sarcina
de redactori ai Shmknhtorului, D. Anghel si C. Sandu-Aldea.
In ultimul numr de incheiere au acestui an, Shumntorul anunth, o extindere a preocuphrilor culturale prim adhogarea a
dou noi rubrici speciale : una pentjzu mici studii, articole
de orientare on de crirtich i informatii de stilinth popularh,
sub ingrijirea lui Gh. Munteanu-Murgoci, i alta pentru o
cronich umoristich>, (V. 1916).
Am putea spune in Iiniu generale ch aceasth bogath activitate culturalh a Shingnaltorului pe 1906, a atins maximum

de rodnicie n sprijinul idealului cultural-nationalist, &and

www.dacoromanica.ro

25

flux liber unor opinii care virtualmente existaser i inainte,

dar fuseserii sau lipsite de expresivitate sau lipsite de mintea
unui puternic spiritus rectorD care A. le dea timbrul celei mai
dare actualitati sau ritmul de viaca eel mai durabil.
Intrarea in noul an 1907 se prezinra sub auspicii turburtoare. E anul cand phtura thrneascd nedreptatit, specula-Ca maicuseama de acea clas de venetici vizata atAt de usturAtor in Neamul Romanesc, reactioneaza cu o salhaticie desperat. Atunci, in mijlocul infernului cotropitor cnd toti cutall s se lepede de vinovtia unei stari de lucruri implinite,
cand prin deviere dela readele si dureroasele cauze, ce au deslantuit furtuna, se cercetau care aunt isvoarele morale ce au
pregAtit pe 'ncetud sufletul oropsitilor tairani, n'au lipsit chiar
prin presk acuzatiile unor gazete care au deschis adevArate
eampanii impotriva literaturii cu subiecte prinse din frmlinthrile vietii trhnesti sau impotriva scriitorilor, inv46torilor
si oratonilor nostri, care direct san indirect le-au luat aptirarea. (Scurtu : Rascoalele taranesti i carturarii nostri VI,
pag. 263).

Prins in conjunctura acestor Insinuni cu vizAri precise

si indrznete, revista Sgmanatorul raspunde CU dispret dovedind c intreaga literaturg, romaneasc, de la primele mumente de licnire constient prin Alecu Russo, V. Alexandri,
N. Balcescu, M. Koglniceanu si mai ales M. Eminescu, n'a
facut altceva decat s caute a mantui tara de corbii exploatArii M.A. de suflet si de-a face dreptate tgranimei noastre.
Se simte insa, In momentele acestea, lipsa acelui condeiu
viguros i tempestativ, care sA directioneze cu autoritate deplin si sa apere nationalismul literaturii samanatoriste. Primele articole ce s'au scris neiscalite, sau iscalite de I. Scurtu,
desi concepute In stilul si avntul d-lui Iorga, n'au totasi calJura, viata care & se comunice nesiit. si s dea expresia een

mai fireascg, gAndului prins cu intelegere si retinut cu fanatism. Arta aceasta n'a mai cunoscut-o SAmAngtorul iar dela

un timp, articolele de norme, nelipsite odinioar, incep s

dispar fiind inlocuite eu bucati literare. Incep, primele semne

www.dacoromanica.ro

26

ale perioadei de scadere cand numai faima veche mai retine

aceiasi atentie a publicului cetitor.
Cu toate acestea, materialul literar i informativ este
foarte bogat. Se pastreaza caracterul pan-romanesc fixat cu
tatornicie de directia d-lui Iorga si se castigh eolaborarea lapthtornlui nationalist basarabean Zamfir C. Arbore, care isi
inaugureaza venirea printeo eerie de articole privitoare la
miscarea liberatoare din BasarabiaD (VI p. 101). Dintre yechii colaboratori, unii &au retras si-i intainim la revistele noi
aparute ea : Neamul RomanescD, Viata literara etc., totusi
multi au mai ramas i pe langa ei au venit i noi chemati, ca. :
P. Dulfu (Flueral VI. p. 401), Ion Minulescu (Celei care trece
VI p. 603), A. Mirea (0 drama intr'o colivie VI p. 738), Ion
Adam, Cincinat Pavelescu (Seara tulbure VI p. 783), George
Ranetti (Inmormantarea VI p. 921), etc. Afara de cronica stiintifica riguros si foarte bogat redactata de G. M. Murgoci,
cronica vesel, deschisd de AL G. Doinaru i continua-a de A.
Mirea (pseudonimul poetilor Anghel si St. 0. Iosif) e o fina
satir care descreteste fruntile prin nota spirituala a versarilor de cele mai adeseori foarte frumoase.
Incepe sa abunde traducerile i literatura poetica, iar
lupta deschisd cu temeritate odinioar, e parasita cu. total.

Programul ii mentine Insa nota initiala desi realizarea lui

este mai slaba. Se simte lipsa unui director care sa coordoneze
totul, un spirit critic, care sa canalizeze spre o anumita tintd
ideile disparate ale tuturora, un condei cutezhtor si ager, care

sa atace problemele marl sociale, politice, sau literare, cu o

egala competint si cu o statornica vigurozitate. Redactorii,
cu totii literati, nu puteau activa pe un taram strein inclina-,
iiJor lor i talentului lor, asa incAt, lucrul la care trebuiau s
se gandeasch imediat dupa plecarea d-lui Iorga s'a implinit o
data cu intrarea in al 7-lea an de existenta (1908) and se deschide si o parte politica Rasa sub ingrijirea banateanului de
o larga cultura, A. C. Popovici (No. 14 VII).
Acesta trateaza probleme de sail% si de practica politica
si sociala in legatura cu desvoltarea nationala a neamului
rostru (Sam. VII p. 220). Venit in tara cu anumite conceptii,

www.dacoromanica.ro

97

dupace fusese frunt. al nationalisnaului ramAnesc oprimat de

regimul austro-ungar, dupce fusese condanmat la inchisoare,
A. C. Popovici se refugiazA la Bucuresti, uncle ggseste la SAnianatorul terenul cel mai propice pentru rspilndirea ideilor
sale politice i posibilitatea de a deschide o campanie polemica pe temele cele anai variate, cu ideologii altor conceptii
poporaniste sau socialiste.
Colaborase inainte si la cConvorbiri literare, insA la SimAngtorul personalitatea sa puternica impunea prin cultura

prin compatibilitatea sa de teoretician, intr'un loc unde

lipsea o atare minte i unde pe incetuf castig o suprematie
de fapt.
Articolele sale ample si totdeauna foarte bine documentate, uneori obositor de inchrcate, dar totdeauna pline de lucruri noi si de o maturA gAndire filosofich, sunt concepute din
antinomia a doua idei prin ciocnirea a dou-d- tome opuse. Atmosfera lor antiteticA Ii ghseste chintezenta in titlurile sugostive: Litre evolutie si disolutieD, Doctrine si realitateD,
a'undamente- Emile, cSimetrie i dezastruD, cPatriotism fj i
demagogieD, <<Politics i literaturA, Socialism si liberalism,
cInvAtAmant i e-duoatieD, Nationalism si demagogie, etc. 0
serie de polemici se deschide fie cu 0. TAsigoanu (pe articolul
acestuia din Luceafdrul : Doug culturiD), fie cu Viata Romanes scA.

Lupta de idei ia aspecte asa de palpitante, Inca dela un

toata _cronica atAt de bogatA in informatiuni culturale
e inlocuit prin rAspunsurile sau comentariile polemicilor deschise pe tema ideologiilor politice. Iar rAsunetul in opTula puhlici trebue s fi atAtat spiritul de conabativitate, trebue sl
fi stArnit nu numai interesul, ci si pasiunea de a urmAri replicile si de a savara numeroasele articole i interpretAri ale
presei. Cxci lucrurile an mers atAt de departe, Inca n'au lipsit
nici iminentele perspective dramatice ale unui duel intre A. C.
Popovici si 0. raslAoanu, avAnd ca substrat articolul cIdei
anarhice publicat de Aurel C. Popovici .in ziarul cLupta.,
v. Sam. VII p. 438). Desi in stadiul acesta, SAmAnAtorul se
depArteazA dela caracterul sAu vechi de exponent de pur

www.dacoromanica.ro

28

literaturA i culturA national, militAnd in primul plan pe trmul politic, de,si alte reviste Ii fac concurent cu multi din
vechii colaboratori, totusi se aesprind din coloanele sale nnme
de noi colaboratori Ca: Mircea Radulescu, Caton Theodorian,

C. Carp, Major V. Verzea, Vasile Savel, Cong. Riulet, L C.

Leandru, Oreste, Mihail Petrov, C. Rsadulescu-Cadin, etc.
Traducerile se inmultesc cu fiecare numAr, iar literatura originala popriuzisit este reprezeilatg fad, fAr o riguroasg se
lectiune esteticA.

..

SAmAnatorul s'a transformat pe incetul, odatA cu a.similarea spiritului oombativ al lui A. C. Popovici, concentrand atentia asupra marilor probleme politico-soCiale si dispreuind aproape In intregiane literatura national. Din acest
punct de vedere, colaborarea lui A. C. Popovici a insemnat o
despArtire bruscii dela programa de traditionalism saratinatorist, a insemnat o intoarcere pe alte drumuri uncle numai
putea fi urmat nici de vechia popularitate, nici de atmosf era
-LitClectualA, cAreia-i trebuia o literaturA obiectivA, o literaturd
in a egret valoare unicA sA-si contopeasc6. idealurile.
AceastA generatie a inceputului secolului XX, crescutit in-

tr'o atmosferA de lupte si formatiutn spirituale, incepuse s

se familiarizeze cu postulatele mereu trambitate de atatia viiimntori de norme, incepuse s simtA nevoia unei desprinderi
de ceiace insemnaserh cu abundent6 odinioard directiiie.
CAutnd o independenta spiritualA, ereseutg pe constiinta prin-

cipiilor mostenite si adanc grefate in subconstient, generatia

aceasta, creatori sau simpli interceptatori pasivi, cAutau intr'o
literaturA desgrAclinatA de orice probleme de frAmntAri cotidiane, o multumire i o saturatie pe care nu o mai easeau in
rathurile SgmAngtorului. Asa se explicA de ce, multi din fostii
scriitori s'au risipit pe la diferite noi reviste, ce apAreau Bra
programe, fare: directii coordonatoare (ex. Viata LiterarA) si

far pretentii de a porni noi curente. (Un prim cuvnt la

Viata Litenarg din 1 lanuarie 1906).
Tot asa se explicit si cklerea SArnadAtorului din inAltiinea de pe care dominase odat toatA cultura romneasca, cu-

www.dacoromanica.ro

29

prinsa in el ca inteo carte sfanta din care iradia o viata noua,

puternica si sanatoas.
Sub aceste auspicii nu tocmai favorabile, Samanatorul
pilseste in anul al 8-lea de existenta (1909) cu un nou elan si
cu o incredere in sine nealterat. Pana la No. 16 din 13 Apriie
1908 (VII) proprietatea revistei apartine poetului St. 0. losif.
Thcepand insa cu aceast data, care aproape coincide cu chemarea lui A. C. Popoviei pentru partea politica, revista nu
mai poarta obisnuita atestare de proprietate la sfarsitul fiecrui numar, ceiace inseamna ea St. 0. Iosif si-a retras dreptul
de proprietate.
()data Cu anul al VIII-lea A. C. Popovici ia in mod formal directia revistei, desi de mult putea fi socotit in fond ea directorul ei, datorith autoritatii sale si ascendentului moral si
intelectual de care se buoura in randurile colaboratorior.
In. aceast nou calitate de director al uneia dintre cele
mai raspandite i faimoase reviste, A. C. Popovici, ea am de
mare energie a eautat sa-i dea un flux puternic reabilitand-o
in marginile gloriei de odinioara. De aceia, mareste aunianil paginilor, i primeste noi colaboratori dintre tinerii talontati, pastrand totodata si eolaborarea color mai distinsi dintre
cei vechi. Reintalnim pe D. Anghel, St. 0. Iosif, A. Lopadatu,
S.' Mehedinti, G. Murnu, P. Papahagi, M. Sadoveanu, V. Savel, Aldea, Major Verzea cum si mai noi ea: Oreste, Zoe Verzea, I. Slavici, Caton Theodorian, Miroea Radulescu, I. Gherghel, Victor Anestin, G. Rotica, Mihail Negru, A. PopoviciBanateanu, C. Radulescu-Codin, Gh. Topareeanuu, Mihail
Lungeanu, I. E: Toroutiu, Al. G. Doinaru, N. Dunareanu, M.
Saulescu, D. Teleor, Ioan San-Giorgiu, A. Herz etc.
A. C. Popovici, desi ramane pe frontispiciul revistei ca director pada la finele anului, efectiv Ii inceteaza colaborarea,
asa incat din nou revista Ii pierde busola. Matrialul literar
nu mai este oernut dup criterii de riguroasa apreciere, iar din
lips de productii originate abunda tradueeri din scriitori germani si scandinavi. UltimiiI immr, din 20.Dee. 1909 cuprinde
nil anunt al redactiei &Are eetitori, prin care vesteste inoetarea

www.dacoromanica.ro

jo

definitiva a epocei de lupta i abdicarea directiei i redactiei

actuale. Cu aceasta in.sa Samanatorul nu insamneaza ca-si va
inchide portile. Din contra, un grup de vechi i noi colaboratori si-au luat greaua misiune sa duca mai departe torta de
lumina, facand din S'amanatorul, <ma organ saptamanal, cu
totul obiectiv al literaturei, culturei si stiintei romanesti
(Sam. VIII p. 980).
In acest nou stadiu die existenta, Samanatorul Ii prelungeste agonia Inca 26 numere, in anul 1910, incheind cu acesta
opt and si jumatate de apostolat, lujpte, glorii, ideologii politice si afirrnari pe drurnul unui ideal de curata inspiratie romfineasca.

In. acest ultim an, diesi anemic reprezentat, Samanatorul

continua pe un drum nou, cu un program nou, in ritm

Cu

epoca nouil in care se desvolta intreaga literatura. Cu.vantul

de deschidere iradiaza un optimism neinffant, o nesecata convingere in reusit. Pha acuma, Sarnanatorul insemnase un
sir nesfarsit de lupte si polemice, pe care a trebuit s le povoace i s le primeasc5. pentru limpezirea atnaosferei noestre literare, pentru biruinta curentului de idei, inaugurat de
Cosbuc i Vlahuta, continuat de N. Iorga si A. C. Popovici
(IX, 1). De acum inainte avea sa fie o revista 1iritit, impartiala, impersonal, ocare sa se multumeasca a da publicului
bucati literare alese, articole pozitive de critica si de stiinfa,
precum si o bogata informatiune culturalao. (Ibid. IX, 2).
Dar cu tot entuziasmul i abundentul program sebitat in
primal numar, Samanatorul apune la 27 Iunie 1910, la ince-

putul vacantei de vai, cu speranta unei renasteri, care nu

s'a realizat nicnodat.

www.dacoromanica.ro

III
SCOPUL SI MIJLOACELE DE LUPT.A.
a) Scoput

0 misoare literar constienth., e pornith dintr'o intentie

canalizat spre o anumit finalitate. Stdpaneste sub auspicii
fericite numai acel curent, care a obiectivat o idee ce plutea
in aer, ce trAia latent in sufletele tutuTora si care nu-si gAsea
expresia sau elementul valorificator. SImAngtorul a fost una
din aceste prea fericite miscgri, care a pornit dela o idee generatoare de inalt elan, care a sesizat oportunitatea unui ideal
national pus in relief si care a luptat cu. o indArjire cotidiana
la sustinerea si realizarea unui anumit soop.
Care este acest ideal, din ce resurse a isvort el, cum a CAphtat o obiectivare, este chestiunea care vom cgUta s o elucidiirn in acest capitol.
6'dmeineitorul a plecat la drum calbuzit de lumina, ca:7e
iradia din viata poporului nostru si care plutea in atmosferA

in asteptarea unui providential reflector, ca sd-i prindg razele i sg le reverse intr'un debit urias, cuprinz6tor al tuturJr
orizonturilor romnesti.
Nascandu-se si aclApandu-se din dorMtele unui popor ignorat in tot ce pgstra mai curat si mai original, plecndu-se la
guileful dispretait al tgranului in care clocatea acumulat o
vitalitate si o sensibillitate necunoscutg., Sgm'angtorul, fr un
program etalat cu veleithti si orgoliu, a urnit, cu un cuvnt si
o speranth, mandria de neam, vitregind strAinismul, redesteptnd constiinta unei literatu.ri nationale. Scopuil lui se desprinde din acele cuvinte de indemn intelept, rostite ca un sfat Vatrnesc de mag, desigur de Hasdeu, directoralui Al. I/al:luta
la primul numgr al Sgalanbitorului:

www.dacoromanica.ro

32

Nu vedeti abisul in care Va. pralusiti cu totii, nu ve

deti ea' voi, tinerii de azi, ati ajuns sh va" sfiiti pana 01 de
rostirea cuvintelor: patrie, iubire de tarh, de popor, de limba
si de datinele straimosesti!... Culegeti i inufletiti. dia nou
vorbele acestea maxi, treceti-le prin inimile voastre si 18 reinclziti, sphilati-le in lacrimile voastre si le redati intelesul,
viata si straluccirea lor de odinioarg. Strangeti-vd la olalta,
cati simtiti in voi dorul de munch i setea sfanta de ,adevar,
umpleti-va sufietele de cea mai adanch evlavie pentru trecutul
glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de marete
ale strabunilor vostri, incalziti-va de cea mai entuziast6 iubire
pentru patria. voastr aparath cu atatea jertfe, pentru frumusetile acestui phinant frmantat in sangele atator viteji, si faceti ca fiecare gaud i fiecare pas al vostrush fie pentru binele

inltarea neamului nostril (I, p. 1-2).

Dar aceste indemnuri nu. veneau deeat sh. se suprapunh
paste cugetele atator anonisme fiinte, peste o idee care traia
amorf, in asteptarea acelei forte care sg-i dea miscarea initiara, care sh-i dea contur, oxpresie, viata.
Intemeierea Smniitorului se identificg cu aspiratiunile tuturor acestor ganduri necunoscute si a contopit in existenta sa eroica, energia de lupth si de rezistenth a poporului,
.)are-si ga'sse insfarsit glasul care SA-1 reprezinte, sh-1 valori-

fice, Eh arate lumei ca, in phtura faranului umil, existau nesfarsite calitati mocnite sub tiranioa cenuse a dispretului clasei suprapuse.
Luand exemplul egrturarilor trecutului, plecati cu. evlavie intru infaptuirea i apararea idealului tripartit: al intemeerii unei biserici nationale, fix.rii limbei romanesti si uniCatii culturale a tuturor romanilor, cei doi directori, vizan o
continuitate de ideal, pentru ridicarea prin cultura a acestui
popor bun si onest si pentru mantuirea lui de tot ce venea s
sfarme traditiile, credintele .si asezAmintele noastre. (v. si Gh.
Cosbuc: Uniti, I, p. 18) .
Obisnuinta castigat fie prin educatie, fie din snobism
sau spirit arivist de a nu accepta deck o cultura venita dintr'un occident, strein ca evolutie i mentalitate, dusese la aeea

www.dacoromanica.ro

33

bolnavicioasa manie de a sfida etaicul, in avantajul unui cosmopolitism de idei si de senti(mente. Oriee orasan cu mai multi

stare, era un nobil n devenire, prin pregatirea frantuzeasea

peremtorie i prin severa ignorare a tot ce era exponent national.
Samanatorul isi prorpunea s surpe aeeste tenaelii pe care
clasele de sus ridicau ecljificiile lor de lasitate. Contactul per-

petuu cu o limba streina dusese la uitarea limbei materne.

Admiratia excluziva a literaturei franceze aruncase un fa de
negura asupra Infinipnii iugetului romnesc.
Criza sufleteasca a societatiii ajunsese la asa mare depre-

siune, incat se considera ea oadevarata stiinta e aceia care

vine gata facuta din laboratoriile Occidentului, adevarata
literatura aceia in limbi streine. Restul stint incercari pe care
le priveste cineva cu indulgenta, dac . nu si cu o ironie nemiloasa. (N. Iorga qSupt trei regi, p. 73).
De aci, o totala lipsa de intelegere a vietii noastre, o lipsa
de aprealere categorica si un simtamant de izolare, o atmos,
fel% de noli me tangere interpusa intre cei care nu puteau
ridica cuvantul i cei ce nu-si gateau cobori gandul. Scimcincitorul deschide lupta impotriva aeestei bizare stari de lucruri,

intr'o tara unde, in vremuri batrane, intre boer si opined,

exista un suflu de iubire si de jertfa reciproca. Instrainarii,
care ameninta s ia proportii catastrofale, Samanatorul opunea prin articolele sale normative, indemaurile mereu repetate spre o reintoarcere La obiceiurile pamantului, La limba,
arta si literatura, la izvodul bogatelor comori de inspiratii, atat
de originale ale acestui popor. Tar cum acestea toate nu se pot
intelege decat prin inbire, prin caldura si manclria de neam
aprinsa ca o flacara interioara, Samanatorul obiectiveaza viata taineascd, prinde aspectele variate ale paturei rurale majoritara, i o transpune prin literatura In versuri sau proza.
Literatura, care sa coboare inima instrainatului la suferinta
dureroasa a taranului, care & ridice la o expresie maxima
frumusetile limbei stramosestii era mijlocul unic de a atrage
atentia si dragostea lor catre popor.
Scimana'torul pornise intr'un cuvant odela necesitatea
3

www.dacoromanica.ro

34

fireascg de a da neamului Tomnesc o literatur, care 66 parneasca dela el, dela cp e mai rgspicat si mai caracteristic in el,
f3i de a da In acelasi tiimp literaturii univensale, in formele cele

mai bune ale ei, un capitol non si original. (Iorga, 0 lupta

literar, v. II, p. 177) .
OH, aceast literaturg, care sa, cuprind in sine realitatea national (N. Iorga, Sinteza p. 206), care sa conducd spre

o curwastere a caracteristicului etnic ne 'ntinat de vr'o infhienta% strein sau suprapusA. (I. A. Basarabescu: Limba
Romnb: p. 46), nu putea avea isvorul de inspiratii deca
din mediul rural, din atmosfera satelor si catunelor uitate,
unde se destasura o via% de sinceritate si de adane6 umanitate. Plecnd dela nevoia unei tragedii adevkate, cei dela
Convorbiri Literare, recurseser i ei la viata tarneascg.
Pe cand celelalte clase of ereau spectacolul unor sentimente
consumate sau resurse sufletesti hibride, se putea g5si in
frggezimea tkneasc, in eticismul stesc, un admirabil material plastic, gata oricand sa. ia contururile i expresiile cele
mai perfecte.
Aceste valotri, Sa'arianAtorul canto. s'a le pung in lumina.
Literaturei franoeze de export ii opunea o literatur nationala
robustg, cu subiecte luate din mediul targnese, atat de plin de
noutate. Reducand orrice pireoaupare la sfera de ideal etnic,
Shimangtorul a cAutat isa cAstige, sa" coboare atentia si dragos-

tea claselor suprapuse si intelectualilar, &are virtutile poporuihth romnesc. Dar pe laugh' aceste idealuni, de asimilare a
claselor instrainate, prin tsugestii si realitati nationsle, de desteptarea sentimentului de iubire pentru tara i tkani, de punere in relief a graiului i productiiior de art, literaturA si
stiint romneasca, Samanatorul darea ea prin relevarea treeutului nostru dramatic, dar mndru i glorios, s. redestepte si
II apropie sentimentele risipite aiurea, on dknicie, i oprite
pentru contemplatia specificului national pe care nu-1 cunoasteau i ca atare nu-1 apreciau.
Aceasfa intoarcere in istorie la mkturiile unui trecut de
armonizari si afectiuni reciproce intre clase, de apropieri ci
cunoasteri, de intelegeri i apffecieri, nu era desigur o origi-

www.dacoromanica.ro

35

nada' stimulare samgnatorista. 0 gsim si in programa Daciei

Literare (1840) afirmata de M. KogAllniceanu:
zIstoria noastra" are destule fapte eroice, frumoasele noastre tan sunt destul de marl, obiceinrile noastre sant destul de
pitoresti i poetice pentruca sa gAsim si la noi sugeturi de
scris, fr Sfi, avem pentru aceasta trebuinta ssa" ne imprumutam de la altii. (0. C. Taslfinanu. Grupdri literare, Luceafrul
IT p. 44-46); o gAsim la Junimea, la Eminescu, Carageale, Delavrancea, Vlahut i altii. Invierea trecutului era ina, oportuna iar marii nostri scriitori, cari au inteles atmosf era, au
sondat in el si au scos piatra scumpfi,, care sa concentreze privirile si s cfistige inimile.
Alt scop al SAManatorului a fast stabilirea unui fluid de
similitudini intelectuale, si de unitate die simtire intre Romfinii
din toate hotarele. Aceasta imitate se putea forma prin cfistigarea sentimentelor intelectualilor, care sa,"-si reverse plusurile
de posibilitati intru realizarea unei propagande romanesti intense, iar pe de alt parte, printfun conspect asupra intregii
mischri romnesti, inserat cu consecvent in coloanele revistei.
In rezumat, scopul Sarafinatorului se reduce la aceste puncte:
lupta contra strainismului prin valorificarea virtutilor noastre etniceD; reintoarcerea atentiei care tgrAnime; infiintarea
unei literaturi nationale cu resume din viata curata tarfineasea; Castigarea iubirei pentra productiile de arfa i cultura romaneascA; rectasterea trecutului ca factor de educatie natiomal i redesteptator al orgoliului de nationalitate.
b) Mijloaeele de luptci

Pentru a realiza aceste idealuri, pentru prima oara rostite

si onentinute cii. dfizzenie, avfind n favoarea Jon si acel spirit al
timpului propice, de care am vorbit la ineeput, Sfim6natorul
avea nevoie de elemente de lupta si sustinere. Acesti factori
sunt : articolele de directive, care sa infiltreze sugestii convingbitoare; literatura, adequat perfect punctelor de vedere normative; critica i polemica, pentru excluderea bArfelilor, in-

www.dacoromanica.ro

36

sinuArilor sau critieilor incapAtinate i Insfarsit satira, epigrama ori cronica vesell
La inceput, sub directia lui Vlahu i Cosbuc, revista
s'a manifestat numai ea organ pentru cultivarea popordlui,
rispAndire de idei morale, nu ea sA inoiascA, literatura romaneascg si s creeze un curent. (N. Iorga, Sinteza 200-1).
In aceastA prima faza, care a durat 'Ana' la venirea d-lui N.
Iorga, Samanatorul s'a multiunit sA aduca pe ta,pet, consequent primelor vorbe, o literaturg en subiecte sAtesti. Lupta
prop/in zis pentru dinamizarea idealurilor sale, e inceputA cu_
o energie viguroasa de d. Niculae Iorga.
Chendi, in mnile caruia rAmAsese pentru putin timp,

torta trecut din manile fostilor directori, era un spirit de

polemist destul de usturAtor dar cu totul subiectiv, judecncl
lucrurile nu sine irae et studio cum spune Horatius. Nu el

putea fi chematul, care taie toate nodurile gordiene, si si

libereze calea spre convingerea necesiatii unei productii cul-turale erninamente rometnesti.

Pentru aceasta trebuia un om dotat en infinite posibilittiti, un adevArat apostol, la al cArui glas SA se piece cerbicia,

ura si neghiobia. Niculae Iorga era opaul si el a fast chematul, care sa deschidA prin articolele sale de norme, lupta fara14.
capitulari de afirmare national. Atunci a fost momentul cand

s'a simtit nevoia ca literatura s serveascg drept instrument

de luptA pentru scopurile supreme ale unui popor, (Ibid.,
203) iar d. N. Iorga a fAcut aceasta, fAr a dispretui literatura
esteticA, cu singura conditie, ca aceastA literatur s exprimevrealitatea najional asa cum trebue (Ibid. 204).
In a treia faza a SaimAnAtoruhii, aeyea cuprinsai sub linia

de sugestii si sub directia lui A. C. Popovici, conceptia nationalista, 5'mplinita prim contributia d-lui N. Iorga, Ii
schimbA sensul, imbrAtisand problemele politice sau sociale.

aici, aspectul de rezistenta disciplinath persist enpriuznd totul intr'un vartej entuziast de lupta, de data aceasta idealul initial capatnd o structura nou, aderent spiritului reactionar si manifest sub aspectul unei democratii desinteresate.

www.dacoromanica.ro

37

Succedand cronologic celor trei manifestari de gandire

in slujba acelorasi idealuri, literatura se grefeazd intr'o per.fectA conseeventa, ea nefiind, in lupta deschisa, cleat cea
mai vie ilustrare si cea mai larga posibilitate de intelegere.
Polemica, a iisvorit in mod natural din necesitatea de a

;se apara principiile atunci cand ele erau lovite, sau de a

reactiona atunci cand era lezat adeydrul sau sentimentele
cuiva.
Atat in. faza de conducere a d-lui Iorga cat si a lui A. C.

Popovici, in Samdnatorul abunda acest gen de lupta, care uneon, a dus la exagerare, facand din SamAnatorul o tribuna
in care, spre sfarsitul existentei sale, se degenereaza sensul si
se denatureaza intru. atat obiectival, ineat se ajunge la adevarate scandaluri cu repercusiuni de sgomotoasA notorietate
publiea pe ehestiuni pur i simphi personale. Ace.stei exagerari, care nu a fast numai o latura samanatorista ci mai ales
devenise o manie in cercurile societatii roananesti si a celorlalte reviste, d. N. Iorga Ii opune la un moment dat si o explicare a sensului de pole:mica., si a limitelor 5n care are drephil
de a se circurnserie : Polemica insemneaza lurpta. PolemiLeaza omul cinstit, care descopere o fapta rea sau o socoteala sireata., o momeala cu mestesug. PolemizeazA acela, care
se -vede atacat fara dreptate i..7i apara numele bun. Polemizeaza acela, care infAtiseaza idei ce i se par mantuitoare, dar

a canon izbanda o vede amenintata de eine nu intelege sau

nu -v.rea sa inteleaga. PolemizeazA omul de gust impotriva ce3or ce mint lumea cu frumusete false si nesangtoase. Polemizeaza, omul de shin% serios contra flecarilor. Aceasta e pole.

mica bund pe care ai datoria de a o incepe, de a o urmari, de

a o duce la capAt. E ca un fel de politie sociala, literarA, shin
-tificaD. (N. Iorga, Originea i marginile polemicilor, II, 611).
Pornind dela aceste idei, cum si dela afirmarea din convingere
cA datoria polemistului este distrugerea totalA a nedrepttii,
neadevarului i uraciunii, (Ibid. 612) d-il Niculae Iorga duce
o serie de polemici, mai mult ca raispmistri la provocarile lui
Gr. Tocilescu, Ioan Tanoviceanu, Pompiliu Eliade, A. D. Xenopol. I. Gavdnescu, A. D. Atanasiu, M. Dragomireseu, etc..

www.dacoromanica.ro

Ss

Dar polemica d-hd N. Iorga nu se opreste nurmai la aceste

chestiuni prea legate de actualitate, prea apropiate de sweeptibilitati, ci se avanta in apararea problemelor de fond, in acea serie de raspunsuri: <dmpotriva clevetitorilon), menite s .

fie nu numai o explicare de atitudini, ci i un document de

marturisiri a. conceptiilor directoriale. Polemica a degenerat
numai, odata cu preacuparile politice introduse la Samanatorul de A. C. Popovici. In publicitatea literara devenise un
fel de moda polemica, asa incat o gsim in toate revistele
epocii, mai cu seama in materie de principii socialo-politicep
uncle nationalismul romanesc al Samanatorului intampina rezistenta socialismului gherist ori poporanismului exaltat dela
Viata Romaneasca.
Asadar, in esenta, polemica Sgmanatonilui apare incidental, ca mijloc de elucidare la anumite acuzatiuni eronate
sau pentru a pune la punct anumiti detractori nelegitimati
nici prin talent, nici prin 5tiinta, rci prim obiectivism Prin
aceasta na aduce pozitiv deck elementul de combativitate 5i
ea atare de aparare a tihnitei desvoltari in cadrele idealurilor
afirmate, i prin articolele de directiv i prin literatura propriuzisa.

Mai cautic i mai cuprinzatoare apare satira, fie sub

aspect de cronica vesela sau epigrama. Dela un timp, tuturor
criticilor, Samanatorul le opune acest singur privilegiu, prin
care i5i propune s pedepseasc i sa purl la index <<pe toti
purtatorii de boale literare. (I. Scurtu: Privilegiul satirei,.
VII, 2). Activand in acest sens, paginile Samanatorului au putut sal ne redea, incepand cu anul VII (1908), acele minunate
5arje de o finet, o eleganta 5i o nota spirituala admirabila,
care au constituit mai tarziu Caleidoscopul lui A. Mirea.
(VII 675). A. Mirea, era pseuclonimul celor doi poeti St. 0.
Iosif i D. Anghel, care i5i uneau talentul in aceste versuri
c'un substrat de cruda satir i cu o atmosfera dominanta de
humor. Subsumata titlului de Cronica vesel, satira aceasta
desmiarda pe rand, cu zambettl clasicului ridendo castigat
mores, toate tipurile critice care s'au erijat in impostori gratuiti contra samanatorismului.

www.dacoromanica.ro

39

Colaborarea la aceast cronic e sporitg apoi prim versarile pe acelas ton ale
Al. Gh. Doinaru, Ivan Turbinca, Ion
Botez, etc.
Contra spiritului de instrginare si a dispretului limbei
strAmosesti, satira sgMangtorist se revarsa; in proportii de
poem in acea amar expansiune de revoltg: Jean din Brustureni de Al. Gh. Doinaru, sau in romanul satir Printul de
Poppesco. Acesta este o ilustrare sarcastic a ignofarii vietii
romnesti si a admiratiei pan6 la sacrificiul pierderii Omantului strgmosesc pentru ambitia hibridei educatii streine.
Epigrama e un gen prea putin speculat la Sgm'an'atorul,
ea fiMd inlocuit prin aceast cronicg vese16, cu atat de veninoase intep6turi satirice.

www.dacoromanica.ro

IV
CRITICA S.A.MA.N.A.TORISTA.

S'ar crede ea o revista pornita din resurse sufletesti atat

de bogate i cu o imitate de conceptii jnerustata profund in
mintea tuturor colaboratorilor sal, cum era Samanatorul, trebuie sa-si fi subsumat activitatea in functie de un anumit sistem de orientare, de o anumita critica. metodic si staruitor aplicata. Nu. Critica dela Samanatorul a venit cu timpul, deli
sine, nefortata de nimeni, chemata de oportunitatea imprejurarilor. Ea s'a desvoltat treptat, fara, a se contopi intr'o doc-

tring, fara a rosti pedante apostrofari cu rezonante imperative. Fara, a fi in afar de literatura, ea a cuprins la un moment dat totul, s'a coborit i Ili:al-tat in orice, niciodata cu
bEguieli sau complezente, ci foarte adeseori intr'un ton riguros, ba chiar polemic.
Inceputul Shmanatorului nu s'a facut prin. elaborari critice si nici nu a fost altceva decat reflexul unei idei, care pornea dela o anumita stare de lucruri ce venea in contradictie cu
etica sociala de popor independent si cu etnicul injosit si coborit la niveliul de serbie. Nu avem aface dela inceputul existentiei sale, cu acele obisnuite aere de iimporfan i suprematie,
de tonuri despotice i caracterizari infailibile. Totul a pornit

in mod natural, dela popor la carturar pentru a se intoarce

iarasi la popor. A fost un veritabil proces de osmoza, i endosmoza, o fluctuatiune lenta din afara inauntru, nascuta dintr'o
profund aafinitate de conexiuni sufletesti.
Viata romAneasca cu. intregul sau cortegiu de pitoresc

specific, trebula si aibe rostul odata, inteo integrare de

drept pe piedestalul pe care pAna aci n'aveau loc deckt statuile

www.dacoromanica.ro

42

prolixitatilor occidentale. Dar criticei acesteia, de temerarestatorniciri in drepturile revendicate 'virtual de intregul neam, Ii
trebuia un spirit larg si multilateral, care sa cuprinda sub puterea de vraj a. a cugetului san, toate isentimentele bune si s
ingenunche toate opozitiile recalcitrante. Mai trebuia ca omul
acesta sa fie expresia cea mai desavrsit a unor opinii sincere. Omul n'a putut fi criticul de inceput al Samanatorului

inobiectivul, pasionatul infruntator al constiintei, creatorul

pamfletului critic, Ilarie Chendi.
Omul, luptator i erou, sincer, complex, multilateral, comunicand sugestii, cldur i o atractie magnetica extraordinal* era d. Nicolae Iorga. El a daruit S'amgna,torulni tot ce
putea darui mai mutt din entuziasmul sau disciplinat de savant, din bogatia nesecata a sufletului sau atat .de profund nationalist, din puterea sa de munch' neobisnuit. Cu d. N. Iorga

critica Samanatorului impala o trausparenta de cristal, care

reflecta in. multiple coltusi imaginea luminei initiale. El a
cristalizat, a dat relief, contur si viata unei ideologii care existase si altadata i plutea i acum in spatiu intr'o nebuloasa..
D. Iorga a dat scantelerea de astru acestei lumini cu o existenta fada, amorfa.
Obiectarea ce i s'a adus este ca. nu s'a incercat sa-si foloseasca ideile, sistematizandu-le intr'o forma care sa, cuprinda,
o doctrina. Cei care au cerut aceasta, recumoscand calitatea de
critic numai sub unghiul imiii anumit sistam de gandire, erau
doctrinarii abstracti ai unor principii, cdre nu s'au ridicat nici
odata la viabilitatea energetica creatoare. Critica Samanatorista, nu putea fi expresia monocord'a a unicei conceptii care.
ar forma substratul uscat al unei doctrine de ghiata, critic&
samanatorista a ,imbratisat intr'o strngere calda manifest:Irile de orice clipa ale sufletului romanesc, in toafa bogatia lui

primitiva, in toata eflorescenta nativa, in toata fragezimea

si originalitatea p1uralit4ii rustice si valorii etnice.
D. Niculae Iorga, ca exponent al criticei samanatoristice,
nu a creiat o sinteza de idei, n mod sisteinatic repetate I insinuate. Critica sa a fost o opera de risipire de sugestii, legate
de o idee mare: nationalism& Ideii acesteia, care a inceput

www.dacoromanica.ro

43

prinda viata in mintea generatiei dela 1848, 41. N. Iorga if

da stralucirea ce-i lipsea, creind dintr'insa o problemal de actualitate.
Ajutata de ambianta sociala si de educatia autohtona in
care se formase generatia deNdupg 1890, ideii acesteia i se alassal.

tura o atmosfera de oportuna receptivitate, forma prin inski caducitatea formelor de factur occidental, am putea
spune chiar qmodei intelectuale ce douse in. desuetudine.

Critica d-lui N. Iorga se desvolta in limitele si pe banpostulatelor rklicate de Wahu i Cosbuc, dand in plus acea
valoare de Ina lt convingere militauta, care a facut ca &a patrunda cu gandul, tot ce palpita romnesc intre toate hotarele locuite de romani.
D. N. Iorga simtise cu mult inainte, ceiace exteriorizasecu atata plasticitate Barbu Delavrancea inteunul din celebrele
lui discursuri, ca afuntii Carpati 'aunt sira spinarei a poporului romanesc. D'o parte si de alta se intind coastele aceleiasi
fiinte. De aceia, fie in articolele aJe orifice, in care solutioneaza, directioneaza ori ataca vehement problemele
fie tin nenumaratele notite, cronice, sau clari de searaa, care yin
sa completeze informativ sau critie, materialul de cunoasterea vietii romanesti, d. N. Iorga n'a facut niciodata abstractiune-

de cutare indepartata regiune romaneasca, rupt prin graniti:

streine, ci, socotind natiunea romakn' a ca o mare si solidara unitate etnica, a subsumat-o aceluiasi ideal unitar de cultura.
Urmarind aceast tinta, de a nu scapa nimic din ceiace
ar impresiona sau isca mAndria de neam $i in poporul silit
sa se'nehine unui steag strein, d. N. Iorga seri% 'de toate si de
pretutindeni, cu un nesatiu inepuizabil. 0 mare variatiune desubiecte inspirate din framantarile de tot felul ale actualitatii,
memorii, scrutari asupra starilor sociale i culturale din Bucovina, Arded, Basarabia, Dobrogea, evocari istorice, studir
de literatura romana, autori comemorati, note de calatorii,,
studii de arta romAneasca, descrieri de locasuri istorice, manastiri, biserici, carti, ziare. calendare, legende, sarb4tori, artisti, calatori streini, inscriptii, conferinte, rapoarte academice, insfarsit tot ce putea fi folosit in a da o expresie corn-

www.dacoromanica.ro

44

Tleta $i sigurh, vietii roManesti, era prins in fuga miraculoash

condeiului d-lui N. Iorga, *Maud vibratii, starnind o adevhrath emotie pentru tot ce-i autohton.
Dar critica d-lui N. Iorga nu se opreste aici, in cuprin4erea acestui unghiu obtuz de problemevariate. Ea se coboara
la particularitati care pluteau in atmosfera .generatiei sale si
<carom le trebnia o retusare, dach nu o dezradacinare cora-

pleta. Din generatiile btranilor patrioti luptatori si infaptuitori ai Unirei, esise generatia netpotilor, plecata spre ideile
.superficialitatii i lipsei de scrupule a acestora, pe care Apu,sul le arunca asupra noastraD. V. N. Iorga-opune superficiasi lipsei de scrupule a acestora, o nesfarsith iubire pentru
adevar. Adevar in inspiratia poetului, adevar in rnunca 1.61)datoare a invatatului, adevar in avntul eatre inatimi al cuzethtorului, adevhr in iubirea de nearri a luptatorului politic.
(II, p. 645 Schimbari in spiritul public).
Sanahnatorul trebuie sa lupte pentru instaurarea acestui
Zeziderat din care poate iei prefaeerea in bine, sanatatea si
marirea neamuluiy>.

Pasind pe urmele acestui steag ridicat la inaltimea de

ideal, o noug epoch de cultur Ii deschide portile. Aceuta va
avea ca obiectiv purificarea, intregirea, inaintarea si mai ales
raspfindirea culturei noastre, chci, adevarul era ch avem un
*Stat national fara o culturh nationala, ci CU o spoiala streinh,
frantuzeasch '(Il, 311). In locul acestia, ni &ohne cultura
-tuturora, de sus pang jos dinteun hotar al romnirnii pan la
altul, o cultura care sa fie a noastra, carti pe rndurile inspirate ale carora s. eada deopotriva lacrima inaltei, bogatei
,doamne i satencei, carti smulse de mani nerabdatoare pang.
uncle rjs11n graiul acestui maim. Jos nemernica baiguiala
streinh din saloanele cosmopolite, pentru intretinerea carora

curg sudori de sange pe lanurile =cite din greu, jos chilliliile de simtire falsificath si de conruptie, cu care Apusul otrhveste tari nepricepute, jos maimuthria nelegiuita. (N. Iorga,
TI, p. 311-12. 0 nou epoch de culturh).
D. N. Iorga a avut intuitia nesovaelnica, viziunea clari
unei fatalitati care coordoneaza destinele acestui popor spre

www.dacoromanica.ro

45

un viitor strglucit, cnd luptand pentru unitatea de simtiresi cugetare a lui, preggtindu-1 deci pentru angreata apoteozg
a viitorului, Ii da seama ca, undeva, departe de tot, plateste
in aerul de argint al idealului, icoana intregului neam reintregit, adus wile* in timpuri de lumina, acolo uncle fusese in
vremurile sgIbgticiei fgrg stapan 1 (Ibid. p. 311). Calguza
spre west viitor era literatura cea mare, puternicg si bung,
care ajunsese semnul de Tufratire, constiinta comung, sufletul
unei societati nationale. (II, p. 281. arti populare).
Din aceastg productie trebuia sg lipseascg acel gen de diteraturg fals (II, p. 385) rezultat al unor efebi plamaditi
din vitii infame, cu care sg, laudg, bgetoi cu crestere nedesdvArsith, fugari ai scoalelor, fructe seci, al cgror cuvnt, fargputere de talent, n'a strabatut la urechile publicului. AruncAnd epitetele cele mai drastice tuturor saltimbancilor tirnpuiuL
eau, tgind un drum drept de lumina prin negara de zburdlnicii a nutritorilor de visuri hibride, d. N. Iorga cere redesteptarea real-U.4u nationale si afirmarea vietii morale. Toti
acei nechemati earl veneau sa sugrume eu entuziasmul br
negativ, rezonantele de poezie si de arta national, atgt de ti
mid manif estate, trebuiau inlgturati cu dispret. Iar impotriva
imitatorilor culturii i obieeiurilor streine, <<plagiatorilon> de

civilizatie, intr'o epocg, de iomnizare si de intoarcere a limbei

literare spre popor, d. N. Iorga owe masuri necrutgtoare, care
sg comstea in: <<Taxe pe cartile de litematura streine, taxe pe
ziarele streine, taxe pe trupele streine..., taxe, strasnice taxe pe

cei ce stau in straingtate sisei culeg de pe mosii literate in

sudori de snge de tgranii nostri veniturile cu care cauta a.
speria Apusub. (III, 117, Boierimea franceza din Romania).
Pentru multumirea sufleteascg a bunilor i vrednithlor
romani, d. N. Iorga dovedea expansiunea literarg pe care a
chtigat-o literatara noastrg dela 1894 incoace, prin indreptarea atentiei asupra neamului intreg: in toata intinderea
lui geografich, in toata alcgtuirea lui sociala, in toatg desa-surarea lui istoricg. (III, 530, Doi povestitori).
Iar generatia acestei epoci a'nvatat sa pretuiasca pe toti_
aceia care au avut s pgstreze mai mult firea neamuluiv, (I--

www.dacoromanica.ro

46

lidera, 530) pe tati acei striitori, care &au pogolit la durerile

rf comorile lui, inspirandu-se din trecutul sau istoric si din
prezentul fragezimei rustice.
Scolii aceleia noua, de import parizian, decadentismului
modernist, expresie a unor tineri din cale afara de moderni,
cu mintea in plete, inima in toane i talentul in mofturi ciudate)) (Idem, 530), d. N. lorga ii arata categoric $i pe un ton
de revolta dispretuitoare, zadarnicile br straduinti, inteo tara
de sanhtate morala, in care insanitatile i neseriozittile puerile, nu prind. Noug, cestor de azi, nu ni mai trebue baetan<dri cu nevricale, baetoii cu strambaturi, bgetei cu visari goale
ca experienta lor de lume si via* in laturi uritele figuri de
,carton spoit, maimutoii de mucava ! Prin literatura voim s.
traim in noi o adevarata via% $i o viata scump nou $i stim
.acum uncle se ga"seste ea, si stim eine o culege si are puterea
sa ni-o infatiseze. (Idem, 530).
Tar izvoarele cestei literaturi si arte nationale, erau, in
.conceptia d-Ini N. Iorga, douh: trecutul nostru istoric $i viata
taraneasca. Tree atul istoric este un vast si neexploatat teren
de inspiratie, din care arta romaneasca putea sg-si culeagh
realizarile. El prezenta o originalitate de vitejie romaneasca,
struind in cetatile si ruinele istorice, nil ortodoxism independent si plin de pietate coborit in durarea atator mandstiri
si biserici, tiparituri i obiecte de arra. religioa&a. Trecutul
mai era un puternic factor educativ, prin stralucirea faptelor
de arme, cultura si credinta, Ice a caracterizat istoria poporului nostru. TJtil, prin nota sa educativg., agreabil prin rele-varea atator bogatii ascunse in bracurile prafuite, trecutul
era singura scantee de mndrie nationall
De aceia, spunea d. N. Iorga: Puterile adevgrate de astazi, mostenirea cea bung a trecutului, tot ce are poporul romanesc la indemana sa, trebue a fi intrebuirtat. (III, 179,
Indrumarea cea, bung $i cmaainte).
Calea spre trecut imai era si o consecinta fireasca a evolutiei noastre, un semn al redesteptaxii constiintei de neam, o

awetuire la justa valoare prin juxtapunerea faptelor de rezis tenth $i glorie. Nu a fost o exaltare in sensul unei intoarceri

www.dacoromanica.ro

47

la mentalitatea si obiceiurile trecutului, ceeace ar fi insemnat

an regres, ci invierea tuturor elementelor pretioase din el, aplecarea cu sincer g. pietate peste acest trecut, care era o creatiune a neamului.
Trecutul avea o nota de mare superioritate asupra prezentalui prin eterna vloare moralci care stralucea ca un diapant in intunericul carbunelui. Invingand actualitatea, prezentul inexpresiv, prin toate aceste elemente morale, trecutul

era un regenerator de energie si frumos. El este un tel de

giuvaer pendantiv ce se tine de renasterea noistra. Printeo
urmare fireasca a desvoltarii noastre, avem constiinta noestr, Intreag i puternica. In ea cuprindem tot ce se tine de
noi, dod i treenail. (N. Iorga, 0 1upta literal* v. IL p. 187).
Aceast a. iubire de trecut atat de necesara pentru educatia
nationala a unui popor, aceasta desvaluire a unor comori artistice nebanuit de impresionante, a fost ridicate de d. N. Ior-

ga, la o inAltime de convingere, care care ochii tuturora nu

trebue s priveasca decat cu mandrie. In cuvintele d-sale rasung ecourile tuturor glasurilor legate prin afinitatea aceluiasi cuget si aceluiasi simtimant: Dar ne mndrim cu iubirea
pe care cu totii o avem pentru trecutul romanesc si care s'a
esteptat in chip firesc In inima fiecaruia. E foarte bine ea
din aceasta iubire au pornit povestiri i cantece care se vor numAra printre cele mai frumoase izbande ale scrisului romanese. (Idem, 186).

Literatura pe care a oreiat-o Semanatorul consecvent acestog norme, a adus spiritul arhaic ingropat in lespezi, mo-

numente si cronici, la o actualitate creativa, care a servit

ca substrat si stimulare preocuparilor artistice ori stiintifice.
Similar evolutiei literaturilor occidentale, prinse in ascensiuni
de unicul flux de expansiune a unei idei, aceast indreptare
de pasi, sau mai plastic, desteptare din sonm, fu, pentru generat;a de dupa 1900, opera exclusiv samngtorista Celalalt
mare izvor de inspiratie era cum am aratat, viata teircineased.

Viata taraneasca, in afar de originalitatea sa mereu

nou, aducea, comparativ cu celelalte clase vestejite, o vitalitate si o candoare tinereasca Tgranii fiind patura cea mai

www.dacoromanica.ro

48

insemnatg, mai caracteristia, ssi mai curafa a neamului nostru, spre deosebire de amestecul cosmopolit al crawler, au in_
portul, in datoriile, in graiul kr, in puterea si in spontanieta,
tea kr de cultura ceeace trebuie pentru a da unei opere literare, coloare, energie, vioiciune, individualitate. (Nichifor
Crainic, GAndirea, Iunie-August 1931, p. 245).
CunoscAtor al valorii intrinsece a operii de cregiune artistic. taralneascA, d. Niculae Iorga apa'r pe acest %ran umi-

lit, producgtor harnic al tuturor bunurilor ce asigur prosperitatea Orli. D. N. Ierga lupt pentru restabilirea unui echi libru prin ridicarea cultural a faranului, inclinnd spre el
atentia tuturor claselor. Indepgrtnd orice bgnuialg ce ar fi
putut impieta asUpra Imitatii de intelegere, a interp6trunderid de simpatii, d. N. Ierga a dorit pentru VArArlime, ntreaga.
efuziune recunosatoare a claselor suprapuse, circumscris5, intee atmosferg de perfect6 i selidarg. inbire.
Nu prin suprapunerea vietii tgrAnessti, teoretic push' pe
un piedestal de eticism i estetism integral, se poate atinge
aceasta iubire ci: din dragostea, adefairata i arkat prim
fapte pentru fratele Oran, pentru fratele mai mare, pentru
badea, spre s'arkia i nestiinta Caruia ne coborim, apropiind.
de buzele lui arse paharul de aur cu bdutura fermecateare, deIntinerire, a sfintei culturi. (III,1180, N. lorga, Povestitorii
de ieri i cei de asfazi).
In literatura peeticg, in teatru, kschitg sau cronicg literara, in modestele ilustratiuni cu desenuri prime de artisti
streini, drumeti prin meleagurile noastre, ca: Bouquet, MacMichael, J. Frangois Gse, Doussault, Raffet, in amintirile
istorice i notele de caTatonie in Macedonia sau Istria, d. N.
lorga, in cei trei ani de conducere la S'amngtorul, a &Almaeel mai plastic si pitoresc peisagiu romnesc, cea mai expresivA literaturg de inspiratie etnicA. La toate aoeste intentiuni
serioase ce au animat directia SgmnAtorului, s'au ggssit intelectuali care au ss000tit anacroniea on deplasat stgruinta spre
afirmarea prerogativelor romanesti si in domeniul gAndirei..
(Tema Vldascu, Gandirea, 1931, p. 257).

www.dacoromanica.ro

49

Printre acestia, cei mai combativi se manifestau intelectualii de nuanta socialista, grupati in jurul revistei infiintata
oad hoc,
Curentul Nou
ce apare la Galati la 15 No.

embrie 1905.

In. afara, de d. H. Sanielevici, care da. directivele in articolul Eau de deschidere, colaborau acolo: G. Ibraileanu, Spi-

ridon. Popescu, Paul Bujor, Jean Bart, Const. Graur, Z. C.

Arbore, etc.
Cei dela Curentul Nolo>, calauziti de-antipatia organic
resimtita contra traditionalismului, dornici de a forma oo cultura', sufleteascA prin mntuirea literaturei rom'ane de imo-

ralitatea t'araneasca, critie, in frunte cu ci. H. Sanielevici,

sAmangtorismul, aduchndu-i acuzc4ii categorice.
Ei socoteau Samaing,torul ea o obiectivare a anumitor sugestii pornite din atitudinea Noel reviste romane. Iata. cum
comentau infiintarea Samnatorului.
oTimp de doi ani (1900-1901), Noua revistA romneasca duce o stairuitoare campanie in contra acestei scoli (e vorba de scoala Junimei) punAnd-o raereu in contrast cu literatura poporang de peste munti, care, 65nataasA, senina, morala,

are toate insusirile ide fond ale unei clase ce se ridiea

si
care trasplantarea acestei literaturi liii regat. i in adevar,
in Decembrie 1901, dup incetarea Nouii reviste romilne, care
curatise campul literar de resturile romantismului decadent,
se i.ntemeiaza, cu ajutorul cministerului de instructie, de care
ardeleni i prin influenta ardelenilor, revista nationalist si de
poporanism, Samanatorul.
Iar acest poporanism literar al SAnagnalor-ului, dup6 cei
dela oCurentul Nou, a dus la rezultate inspaimantatoare.

Curentul Nou n'a fost singura revista care a atacat,

ci a fost secondata, nu fhrg cutezanta, dusI pAng la potemica,
si de altele.

Iar din categoria acelora, n'a lipsit fireste Viata Roratineasca, opusa, cu brutalitatea si batjocura lui Nicanor
si Comp., nationalismului renovator al revistei bucurestene
Supt trei regi,
pan-romnesti, oSamanatorul. (N. Iorga.
p. 39).
4

www.dacoromanica.ro

50

Cum personalitatea d-lui N. Iorga domina si conducea

prin stiinta i autoritatea sa, cum in scrisul sAu era cuintezenta
de gfindire i rnilitare sAmfingtorista; in functie de o ideologie

manifestat prin mai multe deziderate, i se imputau patru

mari greveli.

I. CA e contra literaturei i culturrei straine.

II. CA literatura SAmAnAtorului este exclusiv tArAneascA.

III. Ca idolatrizeazg trecutul.

IV. CA este o revista personal5,.
Impotriva acestor acuzatiuni nedrepte, d. N. Iorga rAspunde intr'0 serie de articole oImpotrtiva clevetitorilor.

D. N. Iorga, a arAtat ea' aceasta nra impotriva cullturth streine, de care pe nedrept e ffieut vinovat, nu-si are
temeiul.
Intelege cA: eo literaturd trebuie sA afirme sufletul unui
.popor in forma care corespunde culturii timpului, i ca atare,
-pentru a aerie luoruri de aarecare bogAtie i inaltimeo si pentru a cunoaste cineva sufletul poporului sfiu, trebue sA-1 com-

pare cu sufletul altor popaare, din care cereetare rezulta lAmurirea individalit4ii sufletesti a unui papor.
A citi mult i variat pentru desAvfirsirea sufletului taw>
e 0 datorie elementara, a omului cu pretentie de cultura. Dar
aceastA lecturA trebueste supusa unei voluntare cenzuri sr
restrictionata la operile cu adevarat reprezentative. aVei in.
treba astfel literaturile clasice, vechitle literaturi umane si
siinte ale Mediteranei armonioase, ale Asiei pline de credintA.
Vei alege pe uring din scrisul evului mediu, wale luciAri in
care trAeste mai bine, in forme naive, incbegate spontan, viata
tinfira a popoarelor crestine; vei face astf el drumul de la N
helungi ran la povestile franceze. In Renastere vei cauta inch'
odatA taina armoniei intre fond si formA, frumusetea asezata,
cuviinciaasA i plinA de masurA. Si, in sf Arsit, cu mult prudentg te vei apropia de acele literaturi contimporane din care
nu trebue ssa alegi luminile putregaiurilor. Si incarcat de daruri, te vei intoarce acasei. (N. Iorga, 0 lupta literarA, v. II,
p. 175).

www.dacoromanica.ro

151

Dar aceast i]itoarcere acas a. trebue facuta cu prudenta,

de a nu imita nimic din ceeace ai cules. Casa ta sa ramaie asa

cum o cer canditiile traiului tau, dup a. care trebue s se indrepte si arta. (Ibid, 175).
De altfel, cea mai elocventa dovada ca. Samanatorul n'a
cautat un strict separatism de contactul cu celedalte literaturi,
e bogatia de traduceri, in poezie sau proza.
Dar d. N. Iorga In.telegea ea idea prioritatea cuviincioasa

literaturei romanesti, pentruca diteratura unui popor, cata

sa se inspire intaiu de la viata acelui popor, ca una ce-i e
.bine cunoscuta si mai iubita decat oricare alta, (Idem, 180).
Lupta i ura contra literacturei streine n'a existat. Numai ca., era o dorinta die a se arata lumei, Ca nu numai cultura

streina poate procura subiecte de inspiratie sau s ne serveasca de a gata o arta de care s'apropiau putini din snobism,
si multi din spirit de imitatie, ci cu bu.navointa tuturora sa
putem creia opere expresive, utilizand un material de inspiratie autohtona.
Acuzatiile acestea, indreptate contra Samanatorului, veneau din partea acelora cari aveau o ura personala fata de directorul sau. Mai tarziu, cand d. N. Iorga a parasit 8amanatorul, ca un raspuns i o protestare impotriva acestor acuza-

tiuni nevrednice, a seas revista Floarea Daruriloro (9 Ianuarie 1907), formata numai din traduceri streine.
Chiar in lamurirea care precedase aparitia revistei, unul
din punctele prifacipale era de a se face traduceri qale celor
mai bune, mai curate si mai trainice scrieri din literaturile Earopei. (eFloarea Darurilor; 0 lamurire).
Aceasta revieta antologie, venea sa realizeze in intregime

si pe un plan larg, ceeace in Samanatorul se putuse face in

modica proportie, nu din pricina ingustimei de perspective
normative, cat din pricina necesitatii .programatiee de ubicuitate romfineasca.
Materialul romanesc oferea motive prea bogate cll. nes-

farsit de variate, spre a mai tenta sondari pe alte terenuri.

Samanatorul a luptat chiar contra parizianismului extern si
de export. Tatusi niciodata n'a spus s se imprumute forma

www.dacoromanica.ro

52

dela tiara", sau sa" nu se inspire din strAingtate. El n'a avut niciodata, o doctrina5, preoeupata de o vesnied spaima' 1at5. de
influentele streine.
Aceiasi frazeologi cu vederi superficiale i legati de o

pasiune anumita, au aruncat in sarcina d-lui N. Iorga aeuzatia e a transformat SAMAngtorul intr'o triburiA din care
scriitorii cauta: 85. exalteze lot ce este sau. ii se pare lor ea'

este, o insusire caracteristica a romanuui, indiferent dael

aceasta se potriveste sau nu ea morala cea mai elementari6.
(H. Sanielevici, Poporanismul reactionar, p. 5).
Aceast 5:nclinare catre teireinism s'a impus dela sine
eldar inaintea SgMangtoruluL atator scriitori crescuti ei veniti din medii diferite. Eminescu, Creang6, Slavici, Caragiale,
ctoti acestia au cerut acestei lumi tgrAnesti cea
V1abu1,,
mai mare putere si cea mai mare gingkie naivi.6. (0 lupai
lit. 182).
SaManatorua n'a facut cleat s urmeze drumurile btute
de inaintasii si, incercnd s adaoge o raza rasZtei de luniini
culese din viata nationalg.

rargnismul su, era prin urmare o adaptare de bun

&kilt la o stare de lucruri, care mai de vreme ori mai tArziu,
ar fi irumpt singur, asa cum in 1907 au isbucuit duels fra
mintari sociale in mijlocul lumei ruralA.
Dar, acuzatorii au mers mai departe si au cautat sh gAseasch o vina' L ieos d-lui Iorga pentru. aspectul ce-1 incatisa
S'Ardantorul, de organ al adoratiei trecutului. In. riispunsul su, d. Iorga a dovedit eA acest trecut era o necesitate de
convietuire integrara, a generatillor care se succedd cu eonstiinta unui neam obisnuit s lupte si s triumfe pentru ere:,
dinta si dreptul du.
Era o oglind din care oricnd se putea fasfrnge imaginea vietii romnesti curate, care sg dea impulsuri si sa in-

tAreasea. Iar acest trecut, in nici un chip nu trebuia s fie

inlaiturat de batirul atator venetici interesati. q$i oare pentru
nkazul neamurilor straine oplosite la noi, pentru gingAsia In&triinatilor prin coli, pentru urletele barbarilor si pentru
tipetele raZgaiatilor, ale famenislor on pielicica suptire, vain

www.dacoromanica.ro

53

goni noi din scrisul de astazi acea inspiratie larga care ni vine
din cat s'a muncit, s'a luptat i s'a suferit pe aceast tarana.
romaneasca, 1. (0 lupta literara, 188).

Insfar*it, ultima dintre acuzatiuni, c. Sanagnatorul ar

Ii fost o revista personala, vim direct in contra d-lui Iorga.

Adevrul este ea la un moment dat, mare parte din revista era scrisa in. intregime de d-sa. Dela artioolul de fond,
La impresiuni de calatorie si cronica literath foarte bogata,
condeiul d-lui N. Iorga trecca en o neobisnuita maleabiitate.
lvlai fusesera scriitori in literatura romana care scoteau ziare
ori reviste in intregime aproape completate de ei, ca Eliade,
Asachi, Cezar Boliac, Hascleu, totusi, faptul era neobisnuit *i
intelectualitatea nu se izbise de o prodigiozitate mai puternic5,
Incat s'au inspgimantat si au gasit c cel mai cuviincios lucru
e sa tipe i sa lapideze pe omul care muncea.

Demnitatea care se desprinde din raspunsul d-hti N.

Iorga prin care motiveaza cadrele in care intelegea s lucreze,
acolo uncle Iusese chemat ca sa .salveze, este o frumoasa pagina de confesiune nepartirnitoare. Am inteles rolul mien. asemenea cu acela pe care-I avusesem pe rand in ziarele Independenta *i.Epoca i fara nici o derivare din activitatea

indreptarea nimanui. Voiam s determinam un curent in

legatur cu oe am mostenit mai sanmp din trecut, cu ce avem

mai scump astazi, cu ce trebuie s urmarim mai ales in viitor.

Pentru aceasta am scris articolul de fond pus in local intai

numai dupg asemanarea ziarelor *i isclit pentru a-mi insu*i
raspunderea, i cronica, relativa, nu numai la literatura, ci la
toatri cultura noastra. In alte rubrici nu m'am amestecat..., ci
am fost bucuros &and am vazut c acolo a venit de la sine un
grup intreg de tineri pe care o nevoie intima a sufletelor lor
Ii facea sa so manifeste in acelas- sons au. mine. (0 lupta lit.
194-5)'.
Prin trmare, Samanatorul n'a fost o revista personalii a
d-hti lorga, aa cum au insinuat unii, ci ea a inteles, din contra, ca prin articolele i notitele acestuia, cuprinzatoare a tu-turor fenomenelor de cultura romaneasca, s. jaloneze drumul
-ye care sa paseasca literatura cea bun i adevarath. Dar pu-

www.dacoromanica.ro

54

ternica sa personalitate a contribuit intr'o atat de mare masura la ridicarea Sgman'atonalui deasupra tuturor celorlalte
reviste contemporane, incat, spiritul de invidie a reactionat,
aducandu-i aceasta acuzatie de personalizare.
In trecerea sa pe la Smanatorul, d. Iorga adusese.
puternich originalitate de stil, rupand cu acel pedant forma
ifsm de exprimare, care oprea orice expansinne sufleteascb,
coala Junimei, infiltrase, prin marele ei ascendent, un
rigorism exagerat, care cerea o fraza scarta, sonora si de cele
mai adeseori, lipsita de orice culoare, de orice plasticitate. Sti-

lul maiorescian, cumpanit cu Minutiozitate si debitat dupa

toate regulile artei, lintalnise In stiluil dJui N. Iorga o indarjifa, opozitie.

D-sa a inlaturat orice facticitate, apropiind scrisul de

sufletul care a simtit si a elaborat iid.eia. Stilul ca expresie
sinceth si spontana, asternut sub forma initial& a inchegarii
gndurilor, cuplAndu-se cu maleabilitate, far& a diforma ideia,
stilul acesta umanizat, cobort la posibilitatile de intelegere
ale tuturora, strein de neologisme, plin de pitoresc local si cal-

dura, a constituit o mare originalitate a Samanatorului, influentand &lane opinia publica.

Fraza d-lui N. Iorga e lunga, dar vibreaza in, infinite
niodulri de cuvinte armonios legate, care dau impresia de.
plinatate savuroasa.
Dotat cu o extraordinath putere de transpunere, stilul
acesta are o expresivitate caracteristica; vioiciune, entuziasm,
caldura, ritm continuu, se angreneaza in fuga condeiului cu o.
naturaleta uimitoare.
Cineva a, spus c qd-1 N. Iorga este scriitor pe masura
ce se animeaza de fiinta nationarg, care-i d forma ea si artistul frumusetea. (Radu Dragnea, Gandirea, IunieAugust1931, p. 261).

Inteadevar, fiind cunoscator al textelor vechi i a lirnbei

batranesti, numai a,sa cum inaintea, sa Erninescu mai cunoscuse, punand o pasiune nesrarsita in west dar mostenit prin
vitregia secolelor, d. N. Iorga, a actualizat prin SamanatoruT
stilul acela colorat, (gredfind limbei prestigiul i stralucirea pe.

www.dacoromanica.ro

55

care ne-o transmisese scriitorii hisericesti i mirenii. (Ibid.,

263).

Prin notele sale de calatorii In tarA, d. N. Iorga, a deschis gustul pentru arta atat de frumoasd a caranului, pentru
bisericile vechi i privelitile nefarsit de variate cu care natura a inzestrat pAmantul nostril.
Skanatorul a fost i prin aceasta un factor de cunoastere, de apreciere sufleteasch si de pretuire solidarg, a fratilor
din Bucovina pang in Macedonia.
D. N. Iorga a eautat s'a n.e pung in curent
fie prin
articole speciale, fie prin schitele pictorilor streini, caltori,
cu caracterul rustic si stravechiu al civilizatiei noastre populare. Si nimeni mai bine ca d. Iorga, n'a pus in evidenta
aceasta neincetata stapanire a spiritului popular asupra artei
noastre vechi, care adeseari transform i asiToileaza, folklorizand, pn i formele cele mai mite imprumutate din. arte
streine. Dela minunatele pieturi care innbrac ran5stirile Bucovinei ca niste odAjdii bizantine, i uncle In imagini de o iconografie auohtong, intalnim ecoul atator lecturi i eresuri
populare, i, pang la adaptarea rustied a formelor monumentale gotice sau bizantine, )s.n arhitectura curent a bisericilor
noastre, ori pana la folklorizarea motivelor de Renastere din
timpurile unui Coresi, pretutindeni i cu prea putine exceptii,

gustul popular si farkaesc r'imane impregnat In toata arta

noastra veche, chiar atunci and provenienta ei e boereasca ori
voevodalg, sau cand inspiratia artistilor e in stransa legatur
cu arta culla a altor tari. (Al. Busuioceanu: Gandirea 1931,
Janie, p. 284).
Iar d. N. Iorga a inteles acest hien" mai bine decat orieine si a avut temeritatea convinisa de a lupta spire emanciparea tuturor acestor comori din selavia conventiilor pedante
ori superficiale.

www.dacoromanica.ro

V.

0 MIKARE, 0 PRIMAVARA LITERARA

In urma aecenituatei saracii de producti culturale care a
.caracterizat epoca prececlenta. Samanatorismului, aparitia a-

cestei reviste, cu un sumer intotdeauna abundent, a iscat o

adevarata desmortire din. starea de inarnitie in care mirutile
se lasasera furate.
Intelectualii s'au pus pe lucru, inii scriind i a1ii ce-tind, cu o febrilkate pe care nu o revarsa dee& fenomenele de
subita reactiune. Lucrul era oarecum curios i cauza lui nu
gasim deca in puternicul apart de optimism national, pe
care-I aducea Samanatorul, si in articolele creatoare de energie
ale d-lui N. Iorga.
Trecutul de trista, ,si recenta memorie, capatase o denumire caracteristica ce se vulgarizase sub formula saraca si ste-ieotipa de seceta literara. Nu se scria i nu se citea. Apatie
completa pe tot frontul literior. Lumea fusese captivata de o

preocupare mai practica, mai rentabira si mai comoda : politicianismul. Iar politica luase, intr'o taxa cu un substrat bine
dozat de orientalism, o proportie i
agfnabi1, angrennd
toate elementele de pasiune pe care situatia noastra geograflea, la portile rasaritului, le-o putea da.
Literatura., putina care se citea sou tiparea, era formata
din traduceri sau carti de import insanitati pariziene, dupa
care publicul se pierdea. Domina, mai ales spiritul naturalist
operile lui Zola, erau singurele agreate sau imitate. Lipsea
cu totul o presa care ea' dea expresie unor mai mobile aspiratii
si Ca sustie sfortarile, intfti razlete si timide, ale celor porniti

www.dacoromanica.ro

58

pe alta cale decal a parvenitior vietii de partid fara orizJnt

(N. lorga, Supt trei regi, p..87).
In mijlocul acestei sterpe situaii, contributia Samanatorului, este, asa cum plastic a denurnit-o d. S. MehediaV,
adevarata primavara, literaraD.
Isvoarele binefacatoarei reactiuni erau in insasi fiinta
sufleteasca a poporului nostril. (IV, 117). Cu leg'and insp;ratiile din sAnul sau, cei mai mari poeti ai nostri au exteriorizat
o adevarata comoara de tinerete i originalitate.
Primavara literara care incepuse cu. Junimea, dureaza 5i
se continua cu Samanatorul, incAt cand Ii vedem pe autori
ca se inspira din viata porporului nostru (cu Wag ademenirea
desarta a modelelor de airurea), ni se invioreaza. sufletul, de
oare ce indiferenta fata de calapoaciele streine e, probabil, ei
la acesti din urma. veniti
ca si la marii lor premergatori
tin semn de sanatoasa originalitate. (IV, 120).
Bucuria unei atmosfere de primavaratica reintinerire, esteon atat mai puternica, cu cat aceast expansiune cultural&
era fructul unei profunde increderi in valoarea de rasa a DOporalui, in cumpanirea justa, a marilor sale calitati naturale,.
in puterea de munca i apreciere a acelei sensibilitati duioase

a poporului inca ne'ntinat d.e arfidi1e civilizatiei. Ea era

inainte de orice bazata pe incredere si larga simpatie.
Irumpea de aci, un umanitarism sincer, necuprins nici
in dogme nici in articole de aparente filotime.

www.dacoromanica.ro

VI
ATITUDINEA POLITICO-SOCIALA. IN FAZA
REACTIONARA..AUREL C. POPOVICI.
Trecerea Sgmndtorului sub of era de influentg a luptatoralui blagtean A. C. Popovici, a iusenmat prima frangere
spre o cale noug. Revista, care pang atuncea isi pAstrase independenta fat6 de problemele politico-sociale, foarte abundente dealtiel Iii. epoca aoeia, abordeazA cu. o predileatie in-

filtrath, de condelul autoritar al lui A. C. Popovici, temele

cele mai variate ale unor punote de vedere sociologice, brodate

pe substratul unor teme politice la modg. A. C. Popovici a

fost o minte stralucit si un suflet larg, care intalegea s. lupte
pentru ferioirea tgrii sale, cu toat sinceritatea i forta de
munc6 de care se simtea capabia. De aceia, articolele sale, lungi

pline de argumente metodic utilizate, transpirg pe laugh'

o culturg vast, o inteligenth vie i gata s pgtrunda dificultatile, cu o spontaneitate, care sa.' prvale atat de impetuoasa..

inteun debit verbalistic atat de bogat, inCat atinge o prolixitate obositoare.

Articolele sale, adevgrate studii filozofice, in care o minte

framAntA cu 0 luciditate de ggndire si en o maturitate de

intelegere, un vast material de critica politico-sociala", au in
ele, cii toata greutatea materialalui de abstractiune ntili za t, o
caldurA, o convingere i un entuziasm tinieresc. Ceiace athm
sufletul lui A. C. Popovici i d o expresie impuntoare cuvintelor sale, e o nesfaxsita incredere n posibilitatea de educabilitate a masselor prin sugestii eginAtoase repetate i insinuate de personalitali competente. Din acest punct de velereel s'a czezut un apostol, rob al unei convingeri persouale 5i in-

www.dacoromanica.ro

60

,crezator in triumful binelui asupra ru1ui, pe care nurnr cu

numhr Ii infiera in coloanale SamAnatorului. Societatea romneasca tria pe atuncea intr'o epoch' de frAmntari sociale,
urmari ale rascoalelor taranesti din 1907, care cereau o adaptare rapida la o democratie larga inspirata de Franta. Dar
democratia raclicala in sensul In care ea se inoetatenise in tara

noastra, venea in contradictie cu conceptiile politice ale lui

A. C. Popovici, care nu putea vedea in. ea, decht prologul
dareros al unei lente decadente. De notat ea Aurel C. Popovici, era un reprezentant convins al culturei Germane, si pe
vremea aceia, mai toata, cultura din Europa centrala, era a-

mimata de un curent pe care-I oreiase filosoful german Houston

Stewart Chamberlain, care era anti-democratic. Aparitia cartii

acestuia (Die Grundlagen ides XIX Jahrhunderts 2 vol.) de

o largA rhspundere, stArnise un vrtej de entuziasta admiratie
pentru Germania. Chamberlain voiae s arAte lumii, ca. tot
ceiace poseda ea bun, W. are isvoarele din Germania. Cartea
tui Chamberlain improsionase prafund pe A C. Popovici, care
devine un adept fanatic al acestei convingeri. De altfel, se stie
,ca in politica de iir impotriva Ungurior, A. C. Popovici
introdusese in literatura romana un curent care sustinea ea
Romnii nu vor putea iscapa de urgia maghiara, cleat prin
.ajutorul i unirea cu Austria. In anul 1906, el scosese celebra sa lucrare Die vereinigten Staaten von Gross-Oesterreich>> (State le unite ale Athstriei Mari) in care sugera ideia
izvorta dintr'un plan pacifist, a unei confederatiuni a tuturor statelor din Austria-Ungaria. Dad.' acesta a fost crezul
lui politic pentru care a luptat, cAstigandu-si si prietenia personada a arhiducelui Franz-Ferdinand, conceptiile lui filozofico-sociale, se carauzeau dupa o vasta lecturA, avleasa cu
predilectie din sociologii germani. In acest SP-Ths Chamberlain
i- a lost cartea de capatAi. Pornind pe de o parte de la afinitatea cu cultura i spiritul germanic, pe de alba dela starea
haotica a subitelor grefari democratice franceze, A. C. Po-

povici a intreprins afirmarea unui categoric <<veto>>_la tot ce

Irmbilau demagrgii ideologiilor democratice. Caci atnnci in.sese eflorescenta poporanismului <<Vietii RomnestiD, in care

www.dacoromanica.ro

61

C. Sterea ficea pe apologistul formelor de libertate i egalitate

radiralri; atunci avusese ecouri puternice socialismul gherist si

poporanismul reactionar pornit do pleiada Curentului Nom

condus de H. Sanieleviei. Iar acesti toti &au coalizat intru
apgrarea democratiei burgheze, facand turnouri demagogice
impotriva antidemocratului A. C. Popovici. Articolele din Sa"-mAnatorul, A. C. Popovici le-a scris ca rgspuns i sfaturi e-

ducative unei intregi generatii de politicieni inconstienti de

valoarea sau non-valoarea diferitelor regiruni. A foist un consequent apr5tor al conservatismului i liberali.smuilui n politic si un convins negativist al democratiei radicale. Dup .
el politica trebue Sa-ei canalizeze seopurile spre mentinerea
individualithii nationale a poporului. (VII, 250). La aceasti
finalitate se poate ajunge prin consolidarea culturei national&
si conservarea fiintei nationale. Pentru desvoltarea normal
a unui stat, nu este nevoe decat de existenta a doug particle :de un partid conservator care trebue si tinzg a mentine, a
.

conserva mostenirea istoricg, on alte cuvinte, intreg caracterul

national si San.5.tos al Statuluir al poporului, i un partid liberal care reprezint schimbarile necesare dupa" vremuri, dar totdeauna cu gandul de a adanci, de a intgri caracterul national'
ia tarii si in popor. (VII, 250).
Democratia, este <<o simpra abstractiune mintal ce n'a
existat si nu poate exista decat in. eterne fgklueli i eterne
trazeri pe sfoarg. Acest negativism categoric impotriva demoarunce epitetele cele mai
cratici, il face pe A. C. Popovici,
drastice, lovind. 6.n sensul acestui cuvant de reprezentare hibrid, cu note de pamflet coroziv si de logia. documentati. Motivarea atitudinei sale consta in chiar existenta lacial, a acestei
formule .democratice,in fond simpl fictiune, pentrua: faptnt
pozitiv este ca in price democratie tot numai o mana de oa--

meni, o oligocratie, stapfineste, niciodath poporuh. (VII,

251). Un alt neajuns al democratiei e Taptul 05, ea devine demagogie i plebea devine atotpurternich" contra claselor conducgtoare, contra poporului insusi.D. (VII, 252). Iar wawt .
demagogie combate si submineazg ideile firesti isub pretext eh

sunt false, loveste' in inchipuirile noastre omenesti despre

www.dacoromanica.ro

62

Duminezeu, despre lume i viata omeneasca, biserica, morala,

credintele noastre in randuiala trii si in antoritatea stapanirii. (VII, 270). Cu cat democratii doctrinari sunt mai putiri si eu cat ideile kr extreme sunt mai virulent combtute cu
atat viata politic a unui stat e mai normala.
Democratia nu. este o forma serioasa de durabilitate cu
atat mai mult cu. cat adeveirata democratie nu exista efeetiv
nicaeri in lume, ea clucand spre o ditsolutie politica si nationala. Fianta, tara prin excelenta demooratica, merge spre o
slabire continua iar exemplul ei aT trebui sa fie un stimulent
in fata unei atari conceptii politice. De aici ponne.ste, spune
A .C. Popovici, necesitatea unei clase conducatoare, intelixenta $i priceputa, religioasa i morala, patriotica, i railcar in
parte cu o stare materiala potrivitaD. (VII, 1045). 0 tiara care
poseda o atare clasa conducatoare, nu trebue s o somata ca
o oligarhie i sa, o submineze, ci din contra trebue sa o consolideze prin culturei superioard de patriotism luminat. 0
natiune trebue s fie condusa, nu dupa principiile democrafloe de popor, ci de caracterele ei puternice, de spiritele luan1
nate, de o severa ierarhie a oamenillor ei destoinici,> (VII,
1059), deed de o veritabila aristocratie a valorilor. A. C. Popovici, in desfasurarea opiniilor sale porneste dela interesele
.nationale, nu dela cele personale ale colectivitatii democratic:4)

Demoeratiile nu pot fi niciodata nationale, iar un poplar civilizat, o natiune, trebue sa fie i s ramana. vesnic o vie piramid nationala cu trepte de puteri i de valori, de talente, d.e
virtuti si fapte, iar nu un balciu cosmopolit de negustori de
fraze si minciuni, de saltimbanci si flasnetari, inselatori si tampitori de oameni i popoare. (VII, 1002). Un regim de libertate si control nu poate exista decat prin condueerea unei aristocratii (VII, 1002). Pentru ca. democratia pura, nu -exista
decat in teorie, in practicsa transformandu-se in demagogic.
A. C. Popovici ajunge la concluzia ch singura conceptie hogrtoare, trebue sa ramana conceptia patrioticit sag nationald,
(VII, 1125) care singura, in comparatie cu cea monarhista, aTistocrata, sau democratica, porneste dela interesele existentei
-si ale viitorului patriei, ale nationalitatii, ale intregului popor>

www.dacoromanica.ro

63

(VII, 1125). beci, in politica normalg a unei taxi, forma nationala de guvernamant e cea mai bung. Aceasta forma este
o monarhie care guverneaza cu aristocrata natio-marg., amandoug sustinute i controlate de popor (de popor nu de drojchile lui) si toate trei cu trup i suflet devotate Statului national, libertatii i ordinii dintr'insul, mgririi lui, si prin el na-tiunii intregi; binelui ei actual dar i marelui ideal al unei existente nationale, asigurate idealului firesc al unei civiliza-

tiuni nationale, cu caracterul propriu al intregului popor,

cu caracterul intreg, cu gradul de originalitate, pe cat D. are si-1
poate pastra, in imprejurarile in care se ggseste, mintea sa, sufletul isgli in fiinta sa deosebita de alte natiuni, in luptg continua cu ele, nu in pacifism>>, nu la banchetul vietii (VII,
1127---8).

Nationalismul politic pe care-1 vizeazg A. C. Popovici, co

forma demna, de guvernamant este subordonat idealului grab:-

natorist. De aceia, in toate articolele sale de filozofie sociologie sau politica ca si in cele de polemica, se manifestg intr'o
atitudine corecta de continuator al acelorasi puncte de Vedere,
cu revista care 1-a primit in sanul ei. Din pima de vedere cultural arrnonizeaza dezideratele sale politice, cu vederi similare

in materie de educate cerand o necesitate 'peremtorie de a

tinde Statul spre o cultura specifich, spre civilizatie naturala. (VII, 601). Iar in State le ultra-democratice si reformole si schimbarile poarta urmele improvizatiunii si diletantismului (VII, 999).
Pentru ea A. C. Popovici a negat din convingere autoritatea morala si viabila a oricarei democratii, a fost criticat
acuzat de reactionarism. Reactiune adica Impotriva spiritului
de adaptare la formele cele mai libere i moderne, la guvernarea <<poporului prin sine $i direct. Pe rand Viata Romaneasca
prin condeiul lui C. Stere, cCurentul Now>, i tot ideologii
socialist s'au revoltat si au aruncat invective demagogice impotriva omului care apgra, printr'o recunoastere de carturar
incercat, valorile traditionale de actualitate si de viitor ale tarii
sale.

Aurel C. Popovici si-a scris opiniile Cu sinceritate a con-

www.dacoromanica.ro

64

vingere. A pornit pe calea doctrinarului politiic cu increderein lunainarea poporului sau, ale earth calitati naturale le-a apreciat cu o calda, iubire si le-a dorit consolidarea. A scris .
mult, utiliznkl o limba frumoas i o fraza armoniocs inciae-

gata adaptind stiIu1 6611 colorat problemelor de filozofie

cu virtuozitate, ridicAndu-le la expresii tari de pamflet
atunci cand se impunea, cu cuvinte taloase. A adus o contributie de factura savanta, articolele sale End expresia de.
savArsita a invtatalui cu. 0 larga cuJtur i cu o justa apreciere a lucrurilor. A ramas profund legat de idealul samanatorist, in cadrul caruia a lucrat fara a desminti o singura data
eficacitatea culturei i politicei nationale. TnisfArsit A. C. Popovici, a fost in domeniul politic social, un demn urmas ceeace
d. N. Iorga a insemnat pe tarmul cultural. Prin contributia
sa, efera de influenta a Samanatorului asupra publicului Ii
contureaza spatiul complet, integrand sub lumina. calauzitoam
a nationalismului, literatura, arta si politica autolitona.

www.dacoromanica.ro

VII
EPILOG-UL SAMANATORISMULUI.

Spre sfArsitul existentei sale Sgmaingtorismul incepe sg

piardg mult din prestigiud de care se bucura odinioarg in public. Desi se nbentine cu un bogat cuprins literar, desi se adaogg o aubricg tiintific, totusi, alegerea acestui material
e mi Rutin. riguxoasg. Deasemeni, o mare cantitate de traduceri ia local creatiunei originale. Dizidentele care au determinat i pieoarea lui A. C. Popovici, pe de altg parte, concu-

renta pe care o fkeau revistele noi apgrute (Viata litorarg,

Neamul Romnesc, Ramuri, Viata noug, Viata Romneascg
etc.), au contribuit ca existenta Sgmgngtorului sg deving tot
mai anemicg, pang cand, la mijlocul anului IX-lea (1910) a
muxit, asa cum mor toate revistele care au insemnat ceva: cu
speranta unei renasteri, din cenusa prop/ie. Dar, mai este oe-

va, care a grgbit stingerea: spiritul public. 0 revista 2111

poate trgi lamentndu-se sau cersind pe altarul trecutului ei
gloria apusg. Samangtorul, insemnase ceva atunci and trebuia si cand aportul &au avea o mare putere de pgtrundere.
Sramiingtorul a fast revista epooei, neoesarg algt timp caA era
nevoie de o calguzire inteligentg, pe un drum nou. Dar indafg

ce in spiritul public, idealul de viatg national, s'a infiltrat

cimentandu-se, de indatg ce a .produs reactiunea fata de tot
ce atingea existentialitatea valorii autohtane, Samanatorul
ca un apostol ce si-a facut datoria trebuia sg moarg win in
Susi cel cgruia i-a fost propovgduitor: publicul. Dar dacg
revista s'a stins, ideia pe care a pus-o in circulatie timp de
noug ani, pieurnd-o In sufletele atator generatii a devenit
cristal limpede i dux, infruntnd timpul i supravetuind tuturor vicisitudinilor de conoeptii <craodernizarfoare.
5

www.dacoromanica.ro

VIII
IIISCAREA SAMANATORISTA CA VALOARE
CULTURALA.

0 re/1sta culturala Ii are valoarea numai atAt intructit

a dat expresia cea mai potrivita unor idei noi sau unor aspiratii colective. Samana.torul a concretizat dupg un maximum
cde posibiliti, ceiace plutea in atmosf era timpului, nu neexploatat, ci nereliefat. A pus accentul eel mai puternic acolo
uncle lipsea stimularea si a intons spre preocupari firesti, o gemeratie care-si pierduse axa. A rapt cn tralitia de inactiune
si a adus un plus de entusiasm, de energie i militantism. Prin
activarea de colos a d-lui N. Iorga, a stimulat dragostea de literatura si de creatiune artistica. nationai, ridicand generatii
intregi de carturari.

Avnd ca luceafr calauzitor indepartat dar vizibil,

idealul de unire al tuturor romanilor, Samanatoral a fost
:prima revista care a primit in sAnul ei oolaborarea tut,ror
Fromfmilor, si mai ales care a adus o inforrnat- e general.a.ca

cand graniti intre frati nu existau. A dat o larga ospitalitate

-scriitorilor ardeleni, a cAror produotie e abundent4. A inteles
-sit ducii o lupt de sustinore pe tema nationalistr, si a salasluit
convingerea superioritatii etnice.

Prin realizarea acestui, ideal, pentru care noui ani in

ciuda tuturor piedicilor, Samanatorul a luptat neineetat, a
bine meritat dela posteritate, care s'a inspirat si a rodit din
iceace sadise el.

www.dacoromanica.ro

Ix
1 NFIX ENTA SIMATORULUI *SI NOME C tiR.ENTE

INSPIRATE DE EL
figmsanatorul a fost una din acele putine reviste, care
trece prin viata unui popor, incrustnd o epoch, i determiLand un curent. Conexiunea de productie literard autoh.thng,
dare i-a dat expresia de tiipicg factur romneascI, contmuilnd

hiper-valorificnd elementele de traditie a contribuit la

diformarea i distrugerea noilor creatiuni hibride, de formd,
ale adaptArilor moderne. Atingand simplitatea naturala a expresiilor de gandire si artg nationata, S5mAnkorul a patruns
,cu o largA iubire, in toate colturile romnismului, imbraitisand
toate elementele sale de manifestare. Unitatea de limba, as-

piratii si trecut, care se p5stra u inima tan511 a fiecgrei regiuni, a fost un sprijin pentru fluiditatea in circuit inchis a
ideologiei sgmangtoriste. Aceasta a alunecat intr'o ramificatie
nesfhrsit, s'a strecurat in toate regiunile locuite de romani,
a servit de hrang sufleteasc si a determinat acea influenfa de
frateascg unire in aspiratiile comune. In acest sens Sm'an5.torul a fost un puternic factor de unitate cultural, prin valorificarea elementelor etnice, prin reactionaxea kr, si ridica-rea pe un piedestal de actualitate generara, a idealului nationa-

list, in toat societatea romneasc.

Amintind viata locara din diferite regiuni, S6m6n6torul a servit ca model si inspiratie comunsa, incsalzindu-se dela
idealul sgu, acele noi reviste ap6rute In locuri at'at de de-pa'rtate dar vibrnd de aceiasi ideatie sffinfa, cUauzite de asteag ridicat In spiritul mndriei de neam. Luceafgruly,
in Ardeal,
FR Frumos in MoMova i Ramuri in

www.dacoromanica.ro

70

Oltenia, au fost cele trei ramuri creecute din aceiasi tulping

sgnatoasa a. Samanatorului. Fiecare din ele a cuprins viata
romaneasea in. desfasurarea ei naturala, a stimulat condeiul Iii

slujba realittilor n.ationale si a ridicat mentalitatea de intelegere spre o apreciere fireasca a posibilitatilor noa.stre de
creatiune i expresivitatii artistice a productilor de tot felul.
Prin aceasta influenta larga ce a nasout in colturile disparate
ale taxi", prin vitalitatea extraordinara a idealului national.
transfuzat, Samanatorul
dovedit nu numai oportunitatea
ci mai ales neoesitatea existentei sale. Sunt unale curente care
pier data eu revista care le-a dat viata. SaManaltorul nu infra,

in categoria aceasta. El formeaza fiinta integrala cu aspiratiunile sanatoase ale natiunei, si ea atare actualitatea lui s'a
permanentizat, hind o nesfarsit g. sursa de influentare. Pe
langa revistele citate, un numar mare de alte reviste locale au
conlucrat la statornicirea in timp a idealului samanatorist,,
care va ramane continua un punet de sustinere pentru cultura
romaneasca. Pe rand Neamul Romanesc si Floarea Darurilor
Junimea Literara sau Drum Drept .(care a rezultat din contopirea Neamului Romanesc Literar ou Ramuri), n'au
facut alteeva decal sal. continue in genul lor, tot ee postulase
Samanatorul.

Actualmente, curentul gandirist nu-i decal o altoire la

tulpina Samanatorului cad Gandirea venea sa ia local Luceafrului descalecat la Bucuresti. (Al. Badauta: Contrib. lit. a.
Gandirei,
Curentul 1. I, 1931). Directorul s'au d. Niel-1i for
Crainic, a marturisit-o, in nurnarul ce a comemorat pe d.. N.
Iorga, in cuvinte de miscatoare omagialitate :
E aproape
de prisos sa spun ca noi, generatia care am creat aceasta noua
miscare, ne-am insusit intru total adevarurile asupra artei si.
culturii rostite de d. Neculai Iorga. Ce am adaugat noi era necesar, dat hind diferenta epocei in care traim si lucram. Dac
ideia trecutului capata. amploarea de mit etnic in scrisul unui
Lucian. Blaga, daeg ideia tarneasca se desvolta in mit folkloric prin serisul lui Adrian Mania sau V. Voiculeseu, daca romanul unui Cezar Petrescu imbratiseaza toate clasele societatii
noastre, e ct orizontul intelectual al scriitoriloir de azi s'a largit

www.dacoromanica.ro

71

asa cum o dorise marele am de cultura pentru generatia samanatoristao....

Samanatorul s'a oprit la drumul jumatate. Noi continuam. (GAudirea, p. 246, XI). Militand in cadrele aceluiasi

fond de idei, diferentierea aparenta nu exista in fond ci in

forma de exprimare numenal.
Trecutul i taranul in care se rezuma doctrina Samanatorului e ceace noi, continuand-o, am numit in perspectiva. istcric traditionalism, acordndu-i o mai bred senmificatie de
mit ethic iar in perspectiva actual autohtonism, acordanclu-i
o semnificatie mai larga de mit folklorico. (Ibidem,. 245). Am
putea spune fara exageratie ea Samanatorul s'a perpetuat in
Gandirea cub o forma mai evoluata i inclinata spre un mistieism de esenta national, speculand acelasi ideal de cultura si
arta pentru afirmarea etnicului romnese alaturi cu ideia de
spiritualitate autohtonica.
In afara de Gandirea, n aceiasi filiatiune sufleteasca si

literara a Samanatorului se integreaza intre celelalte si revista Scrisul N ostru, redactata de fostul colaborator samanatorist poetul 0-. Tutoveanu. Iata dar o adevarata efloreseenta li-

terara brodata pe un substrat de pura inspiratie samanatorisfa.

Dar actualitatea samanatorista nu se opreste nici aici.

Ea a infrAnt granita timpului, a strabatut prin vicisitudinile
rasboiului, asa Inca: oSantem si astazi, ea si acum dougzeci de
ani, in Mina miscare samanatorista. (D. Tomescu, Atitudini,
p. 209). Intr'adevar, o privire &supra creatiunei postbelice duce

la rezultate surprinzatoare. Romanul taranesc al d-lui Liviu

Rebreanu: Ion, pastreaza in epica de structura social-psihologica, factura pregnanta a tipului samanatorist. Chiar in literatura admirabila de inceput a cl. Cezar Petrescu din Serisorile
unui razes ori Drarnul cu plopio, se gaseste aceiasi nota caracteristica de coloratura autatona si de ritm local. Mai tarziu

in romanele cu amplitu.dini de fresca, ca Intunecareo, sau

Calea Victhrieio, La paradis generalo Cezar Petrescu a trecut

cum era firesc, dela genul vizibil samanatorist, atat de abundent in schita, la cadrul desfkurat de decor si ansanablu urban.

www.dacoromanica.ro

72

Putem aclauga multe exemple gandindurne la productia

lui Nicbifor Crain* Al. Lasearov-Moldovanu, Ion Pi lat; G.
Braeacu, Em. Bucut, Gib. Mihaeseu, i altii, care au dat rezonante puternice ecourilar indepartate ale curentului samanatorist.
Ceiace este hash mai interesant e ca osamanatorismul se
mentine astazi nu numai ca realizare literara, ci si ea doctrina
militanta, (Ibid., p. 211).

Ilustrarea acestui aspect o aflam Sin articolele de largi

posibilitati de sustinere i combativitate ale d. Paanfil Seicaru, inspirate si din idealul de lupta samanatorist si din
ziaristica culla'. a lui Eiminescu.

Chiar si in ideologia politica si crezul de activitate a

unei ammite grupari, samanatorismul a infiltrat o diseiplin
de caracter in atitudinea de guvernare.
democrati,
Acest partid al na.tionalistilor

pornea

de la apropiata, entu2iasta lupta literara do la cSamanatoriCo i o ideologie statornica ii ramasese, care era pentru ei,
chiar daca n'ar fi s guverneze nieiodata, dach ar fi sa.,-si istoveasca viata sufdind de nelipsitele prigoniri i mici miserii
ale eluburilor, tin crez dant, un articol de religie; relatia ell
desvoltarea unei literatuxi continua; in oricecuvant, n orice
atitudine A lor se siantia mirulv. (N. Iorga, Supt trei regi, p.
371).

Daca acest curent a trait si a rodit asa cum am vazut in

aceste pagini, daca el a insannat un pas de afirmare hotarata
si de mandrie national, trebue sa-i dam nu numai atentia cui cu oblectivivenit, dar mai ales, sa no apropiem cu decen
smul tiii4ific, iar in comentarii sau note critice, sa se aibe
in vedere ceiace pana acurm s'a ignorat, anume, cunoasterea intreaga., a miscarei.

Cum pornind dela. aceasta intentie am scris studiul de

Tata, si cum in oontinuarea lui . va apare o bibliografie anali-

tica a samanatorismului, ce asteapta de mult lumina tiparului, incerc sL stimulez atentia intelectualifatii, pentru ere-

www.dacoromanica.ro

73

iarea unei intregi serii de asemenea monografii complete asupra revistelor importante.
Nu e nevoe sa. insist cat elucidare justa, si cat folos pot
aduce asemeni lucrAri.
Dar atunci (And ele vor exista, actualizand atatea lucruri
uitate, TOT deschide un camp vast de cercetare, prin posibilitatea de orienfare usoarg, si prin faciitarea de a cuprinde in
putin timp im vast material informativ sau artistic.

www.dacoromanica.ro

SAMANATORUL

CARP, REVISTE $.1 STUDII CONSULTATE.

1. Adercd.F., Domnul care ni trebue (Contimporanul, 1922, No,
7, 8).
2. Aderca F., Idei i owmeni, p. 267-280.
3. Agtirbiceanu I., SeMan6toru1 (Ramuri, VI, 427).
4. Basarabescu I. A., Liraba romng, Buc. 1930, ed. Vremea.
5. Beicldutd Al., Contributia literarg, a Candirei (Curentul,
1 lanuarie 1931).

6. Beide/Wei Al. N. Imo cgrator, (Gandirea, XI, No. 6-8).

7. Bdncild Vasile, Un educator: Nicolae Iorga. (Gandirea, XL

No. 6-8).
8. Beirbulescu I., Asupra poporanismului istoric dela San:Canatorul (Arlativa, XVII, 1906, 68).

9. Busuioceanu Al. D-1 N. Iorga, istoric al artei romanesti(Gandirea XI No. 6-8).

10. Bogdan-Duicd, Istoria trgnismului. Craiova, 1922.
11. Biblioteca ronitineascd. Calendar pe 1909. Buc. 1912. Seriitori i artisti contimporani.
12. Caion. Idei predominante n literatura romneasca. (Romnul literar, 7 Mai 1906, tom IV).
13. Caion., Cum scrie un profesor universitar. (RornAnul lite-(rar, 1905, 544); Nationalism integral. (Idem, 1906, 230);
Iztanzi nationale (Idem, 181); DouA conceptiuni deosebite despre art`d. (Idem 1905, 585); Cine stria, graiul
romnesc. (Idem 1906, 196); Cearfa, intre frati. (Idem,
169); Pretorienii iin literatued. Contra hi N. Iorga si SmAnsatorul. (Idem, 305) ; Mici reflexiuni &supra intampl-

www.dacoromanica.ro

76

rilor din timpul de fat. (Idem, IV, 316); Nationalism

integral (Idem, 231); IzbAnzi. nationade (IV, 181) ; Cearta
intre frati: Iorga-Chendi (1,69); SA,-i 15sAm in pace (56);

Duph patru ani (VI, 89).

14. Caragiale,, I. L., 1907 din primgvarg pana.'n toamnA. CAteva
note. Buc. 1907, Adevgrul.

15. Chendi It., Impresii, Foiletoane, Preludii.

16. Chendi 11., Anul literar trecut (1907). (Vkrta lit., 1908,
No. 4.
17. Chendi 11., Lipsa de corectitudine. (Mem, 19 Febr. 190G).
18. Chendi IL, In chestie personal. (Viata list., 1908, No. 12) ;

Istoricul unei rupturi literare. (Hem, No. 4 5).

19. Cheindi 11., Falimentul literal' al d-lui 0. Densusianu.
(Viata lit. si art., 24 Innie 1907); Rkpuns d-lui Iorga
Idem, 1908, No. 1 si 12) ; Retragere.a lui N. Iorga de la
qSgmangtorul (Idem, No. 5)..
20. Cioculescu, $erban., SAm'anAtorism i poporanism sub unghiul artistic. (Viata lit., 1926, No. 16).

21. Ciotari, N. D.) Croatori de curente literare. (Luceafarul,

XII, 301).
22. Conistantinesca Porn piliu., Miscarea literath. (Bibl. Universalg, No. 144-146).
23. Constantineseu Pompiliu, C. Sandu-Aldea. (Viata lit., 1926,
No. 43); E. Lovinescu: Istoiria literaturii romne contem-

porane. (vol. I). (Idem, No. 25).

24. Cosbuc Gh., Pentru. limba kvmneascg. (Viata lit., 19 Mart.
1906).

25. Crainic Nichif or, Estetica lui Nicolae Iorga. (G-Andirea,

XI, No. 6-8).
-26. Damianovici Const., Literatuala noastia si clasele Sociale.
(Viata noug, V, 165).
27. Dragnea Radu, Creiatorul nationalismului. (Omagiu lui N.
Iorga, Craiova, 1921, 113-120)'.

28. Dragnea Radu, In jurul criticelor d-lui N. Iorga. Rkpuns

d-lui E. Lovinescu si altora. (Drum drept X, 508).
'29. Dragnea Rada, Unitatea de stil. (GAndirea XI, No. 6-8).

www.dacoromanica.ro

77

30. Densuyianu 0., Propaganda demagogic:a in miscarea tArA-

neasca (Viata mil, III, 97)

31. Dragomirescu M., Dela misticism 1

ioualisra, Buo 1925.32. Dragomirescu M., Critici, v. I--II (Directive).

33. Dragomirescu Ike SamakaWrign4uil redirvivus. (Viitorul,.
1926, 'No. 5338).

34. Dombravei Gh., Ce este: lilwatura t4rgnista," 01 (Viata lit. si

art. 1907, No. 27).

35. Dumitriu4oimu, Tr, Qurente litemre in lit remana',, (Lur

ceafaral, XI, 261).
36. Drum drept, X, 24 Ian. 1915.

37. Eliade Pompil, Samb4tarului, Bug. 1903.

8. Feigetel, C. L9., Pe druinill 86m5nAtoruliki. (Druln-drept, X,
210).

39. Floarea Darurilor, J. Ian. 1907., 0 amurire,

40. Georgesca-Tista N., Biblingrafia literarg, ronanA, Acad.
Rom. Studii i cercetart XVIII, 1932,
41. Goya, Oct., Precursorii.
42. Goga 0., Mustul care fierbe.

43. Greciuc V., Nationalismul indrumat de N., Iarga, (Junimea lit VIII, 133).
44. Haney P: V., Istoria literaturii romnesti, Buc. 1924.
45. Hodo$ AL, Muse:area de la S'am'angtorul. (Tara Noastrk
VI, 1022-23).
46. Ibrdileana G., Influente streine i realitti rationale. (Viata

Rom. XVII, vol. LXI, 266-282).

47. Ibreiileanu G., Spiritul critic in cultura romang, ed. II-a.
48. lorga N., Lupta pentru limba ramneascg, Buc. 1906.

49. lorga N., 0 lupt literarg, vol. II (1905-1906). (Vlenii

de Munte, 1916.

50. lorga N., Istaria literaturii romnesti. Introducere sinte.

ticsa, Buc. 1929.

51. lorga N Istoria presei romne pAnal la 1916. AdevArul,

1922, p. 70-80; 112).
52. Iorga N., Ce ideal am predicat 01 Lainurirt pentru o foaie din Craiova. Neamul Rom., 31 Dec. 1916).
53. Iorga N., Supt trei regi; ed. II, 1932.

www.dacoromanica.ro

78

:54. Lovinescu E., Meanorii; 2 voL

55. Lovinescu E, Pasi pe nisip, vol. I, 1906.
56. Lovinescu E., Critice, 8 vol.
-57. Lovinescu E., Istoria literaturii romane contemporane, I.
Evolutia ideologiei literare.
.58. Lovinescu. E., Istoria civiizaiei romane moderne. II Fortele reactionare.
59. Lovinescu E., Epiloguri aware, vol. I.
,60. M. Gh. H., Semsangtarul, Notica" (Rev. IdeallistA, 1908, vol.
j
4
III, 119).
0, 61. Micu, ct., Ideile d-lui Densusanu. (Romanul lit., 1905, 99).
.;

62. Morariu Al., Skigngtoruh si rostul eau n desvoltarea

culturii romne. (Ramuri, VI, 291).
63. Murcirasu D., Nationalismul lui Eminescu.
64. Neamul Romeinesc, (I No. 53, 869).
65. Notitii despre Smangtorul, an. IX, (Rev. Idealist, VIII,
201).

66. Omagiu, lui M. Eminescu. Cu prilejul a 20 ani dela moartea

sa. Buc. 1909.

067. Petrescu Cezar, N. ,Iorga memorialist. (Gndirea XI, No.

6-8).

68. Petrovici I., Arnintiri uniyersitare, Alcalay, p. 20-33.

69. Popovici A. C., Pie vereinigten Staaten von Giros& Oesterreich.

10. Popovici, A. C., La question rournaine en. Transylvanie et

en Hongrie, Lausane, 1918.
71. Puscariu Sextil, Cinci ani de miscare literarA. (1902-1906).
Bibl. Minerva, No. 49.
12. Radulesca-Motru C., Cultura rornn i paliticianismul, ed.
III, Buc. 1904.
73. Revista periodicelor, 1925-1926 (Extras din. Dacoromania vol. V, Cluj 1928).
74. Revista cTransilvania, 1920, 705--6 (A. C. Popovici).
75. Idem, pe 1921, inchinata. lui N. Iorga.
".76. Regele Solomon, Tnguirea d-lui N. Iorga, (Contemporanul, 1922, No. 9).

www.dacoromanica.ro

79

77. Root Nic., Un omi o opera supravietueec. (Curentul, Julie 1931).

78. Savel V., Conternporanii, 149.
79. Sanielevici H., Studii orifice.
80. Sanielevici H., Poporanismul reactionar.
81. 6tefeinescu Marin, Filasofia romneasca Buc. 1922, v. p.
235-247, N. Iorga.
.

82. Tafrali 0., lira contra superioritatilor. (Viitorul, 27 Mai

1924).

83. Tanoviceanu I, D-1 Iorga Semanatorul i d-1 Ibraileanu,

Curentul-nou. (Rom'anul literar, 1906, Tom. IV, 49); Negustoria deraocratica (Idem 1905, 249); Inca unul (Idem,
313); Tot d-1 Iorga Pripila (Mem, 457); D-1 Iorga plasrauitarul (Idem, 505); Iargaidale (Idem, 53); Junimistii
petrec (Idem, 1906, tom. IV).
84. Tasleivanu, Oct. C., Grupari literare (Luceaf. V, 41 46).
85. Tecusanu Gr., Cum judeca streinii pe d. Iorga. (Cele trei
Crisuri, Iulie 1924, 97).
86. Teodorescu-Braniste T., Recitind cCaleidoecopub> lui A.
Mirea. (Viata lit. 1926, No. 43).
87. Tomescu D., Atitudinii politice si literare, Craiova.
88. Tortuzac M., Stilul lui N. Iorga (Cuvantul romane.sc, II,
125).

.89. Veniamin Boirseanal, In Transilvania. (Raman' ul lit.,

1906, tom. IV, 308 4).
90. Vianu Tudor, AI. Mateevici (Gandirea 1926, 138).
91. Vleidescu Toma, Prefata pentru o olegenda a lui Nioolae
Iorga. (GAndirea, XI, No. 6-8).
92. Xenopol, A. D., Evenimentell din. Martie trecut. (Rom.
lit., 9 April 196., 245-247).
93. Zeletin st., Burghezia rarnan. Originea si rolul ei istoric.
Bac. Cult. Rom.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE
pag..

Prefata

Introducere

..

.1

I.

IrnpreruOrile cultural

II.

Isioricul revistei . .

III.

Scopul i mijloacele de lupta

care an prilejuit aparitia Sa'nfan'atorului

.

I.

Crltica saranAtoristA

V.

0 miscare, o primvara literara

6,

, ..........

.
.

MI. Epilogul s'arngnalorismului

. . .

31
41

57

Aurel C.

VI. Afitudinea po1itico,socia1 5 In faza reactionarg.

Popovici

3.

. . 59'

67
VIII. Miscarea slmnalerist ca valoare cultural
IX. Influenta thangtorismului i noile curente inspirate de el . 60
.

Bibliografie

www.dacoromanica.ro

75

LIMIIIMIONNIea*M

Preful 100 Lei

www.dacoromanica.ro