Elena Văcărescu

Scriitoare română

Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864

București – d. 17 februarie 1947 Paris) a
fost o scriitoare română stabilită în
Franța, membră de onoare a Academiei
Române, laureată în două rânduri cu
premiul Academiei Franceze. A avut o
bogată activitate politică și literară la
Paris.

Membru de onoare al Academiei Române

Elena Văcărescu

Date personale
21 septembrie 1864
București , Principatele
Născută
Unite ale Moldovei și Țării
Românești
17 februarie 1947 (la 83
 17 februarie 1947 (la 83
Decedată de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatăCimitirul Bellu
Naționalitate română
Cetățenie Franța

România
poet, prozator,
Ocupație memorialist, romancier,
dramaturg, traducător
limba română
Limbi
limba franceză[1] 
Activitatea literară
Activă ca secolul al XIX-lea - secolul
scriitoare al XX-lea
Specie
memorii, poezie
literară
 Operă de
1886, Chants d'Aurore
debut
Note
Premii Legiunea de Onoare în
grad de cavaler[*]

prix Archon-
Despérouses[*] 
Modifică date / text  

A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand,

relație dezaprobată de regele Carol I și
guvern.[2]

Biografie
S-a născut la București într-o seară de
început de octombrie (3 octombrie 1864),
într-o foarte veche și vestită familie de
boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de
piese de teatru de expresie franceză.
Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și
a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie
directă a lui Iancu Văcărescu („Familia
din care scobor eu a fost familia de
intelectuali cu deosebire a României de
odinioară”; „Mama mea aparținea și ea
unei vechi familii de boieri - Fălcoianii -
prezenți în toate cronicele de altădată ale
Valahiei”). Își petrece copilăria și
adolescența la vatra Văcăreștilor de
lângă Târgoviște. („Dintre toate locurile
unde au viețuit poeții, Văcăreștii din
Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei
ursite și vraja unei amintiri”). Primește o
educație aleasă. Prin 1891 se află în
Italia în exil, pentru ca după un scurt
popas în țară, în 1895 să se stabilească
definitiv în Franța, unde se distinge în
viața literară pe mai multe planuri.
Debutează în anul 1886 publicând la
Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele
zorilor), premiat de Academia Franceză.
A tradus în limba franceză din poeziile lui
Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu,
Minulescu, Vinea.[3]

În perioada Primului Război Mondial,

Elena Văcărescu a militat pentru
realizarea Marii Uniri de la 1918.
Începând din anul 1919 este numită de
către regele României ca secretar
general al Asociației Române pe lângă
Societatea Națiunilor pentru o perioadă
de douăzeci de ani. Pentru meritele sale,
guvernul francez îi decernează ordinul
Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare,
în anul 1925, Elena Văcărescu devine
membru de onoare al Academiei
Române, ea fiind prima femeie din
România care a beneficiat de acest
titlu.[3]

Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și

este înhumată în cripta familiei
Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat
moștenire Academiei Române, prin
testament, majoritatea averii
Văcăreștilor.[3]
Opera

1936, Hélène Vacaresco, secretar general al

Asociației Române, de pe lângă Societatea Națiunilor

Versuri originale

Chants d'Aurore (Cântecele zorilor)

(1886)
L'âme sereine (Cu inima senină) (1896)
 Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi)
(1903)
Le Jardin passioné (Grădina dorului)
(1908)
La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii
deschiși) (1914)

Prelucrări folclorice

Le Rhapsode de la Dâmbovița
(Rapsodul Dâmboviței) (1889)
Nuits d'Orient (Nopți orientale) (1907)
Dans l'or du soir (În auriul înserării)
(1927)

Romane

Amor vincit (Amorul învinge) (1908)

 Le Sortilége (Vraja) (1911)

Memorialistică

Memorial sur le mode mineur (Memorial

la modul minor) (1946)
Le Roman de ma vie (Romanul vieții
mele)

Teatru

Cobzarul (1911) [4][5]

Stana (1904)
Pe urma dragostei (1985)

Ediții românești

Scrieri alese; Țara mea (1977)

Memorii (1989)
 Hoinari în țara zânelor (1991)

[1]

Aprecieri critice
Nicolae Iorga

„Toate popoarele cuprind în cadrul vieții

lor sufletești ceea ce s-a scris de
persoane aparținându-le în alte limbi.”

Camil Petrescu

„N-a fost niciodată despărțită de țara în

limba căreia n-a scris (...). O româncă din
cel mai adevărat sânge românesc, care
își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul
românesc (...) O asemenea personalitate
onorează două literaturi.”

Șerban Cioculescu

„Așa cum se-ntreba cândva Tudor

Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara
întreagă, ne putem minuna de
sensibilitatea exponențială a înzestratei
poete de limbă franceză, care cu fapta,
cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune,
a stat necontenit în serviciul îndepărtatei
patrii, pentru ea, omniprezentă.”

Ion Stăvăruș

„Deocamdată în linie directă din spița

glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată
a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"),
Elena Văcărescu a încheiat șirul
strămoșilor care au răspuns, cu pana și
inima, celebrului Testament al lui
Ienăchiță. Prin opera literară cât și prin
vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat,
din dragoste și cu ambiție, de la vârsta
adolescenței la octogenat, în slujba
culturii române și afirmării spiritului
național dincolo de meridianul locului.”

Omagieri
Articol principal: Lista craterelor de pe Venus.

Un crater de pe planeta Venus a primit

numele Văcărescu.
Note
1. ^ Autoritatea BnF , accesat în 10
octombrie 2015
2. ^ Elena Văcărescu, exilată din iubire , 28
mai 2011, adevarul.ro, accesat la 28 mai
2011
3. ^ a b c
http://adevarul.ro/cultura/istorie/elena-
vacarescu-exilata-iubire-
1_50ba036f7c42d5a663afdc0c/index.ht
ml
4. ^ Un secol de la triumful "Cobzarului" la
Paris , 30 martie 2012, Simona Lazar,
Jurnalul Național, accesat la 27 mai 2016
5. ^ Elena Văcărescu – „ambasadoarea
sufletului românesc” , 8 iulie 2014, Cezar
Dobre, Puterea.ro, accesat la 27 mai 2016

Legături externe
Articole biografice

Vă mai amintiți de... Elena Văcărescu ,

3 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul
Iubire regeasca pentru o domnisoara
de onoare , 7 iunie 2004, Eugenia
Mihalcea, Roxana Roseti, Jurnalul
Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Elena_Văcărescu&oldid=12587548

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.