Cella Serghi

Avocată română
Cella Serghi
Date personale
4 noiembrie 1907
Născută
Constanța
19 septembrie 1992
Decedată
București
Naționalitate română
Cetățenie România
scriitoare, publicistă,
Ocupație
traducătoare
Universitatea din
Studii
București 
Activitatea literară
Activă ca
1938-1992
scriitoare
 Operă de Pânza de păianjen, roman
debut
Modifică date / text  

Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22

octombrie 1907, Constanța, d. 19
septembrie 1992, București) a fost o
scriitoare, publicistă și traducătoare
română, una dintre cele mai importante
prozatoare române ale literaturii
interbelice.

A debutat cu romanul Pânza de păianjen,

fiind susținută de scriitori faimoși ai
epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail
Sebastian și Camil Petrescu. În anul
1977 a publicat la editura Cartea
Românească un volum autobiografic
intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.

Biografie
Născută la 22 octombrie 1907 în
Constanța, într-o familie de vechi
dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub
pseudonimul Cella Serghi, după numele
bunicului Serghi Marcoff, de origine
bulgară, scriitoarea va rămâne atașată
toată viața de farmecul ținutului natal,
așa cum de altfel și mărturisește: "M-am
născut la Constanța, într-o casă de pe
strada Mării, și prezența mării a avut o
influență deosebit de puternică asupra
copilăriei mele. Despărțirea de mare, din
cauza refugiului, a fost un șoc care a
lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia
mării, dorul de mare mi-a îndurerat
copilăria. Pânza de păianjen - în mare
măsură autobiografică - e plină de
ecourile mării, de amărăciunea acelei
despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei,
cântam marea copilăriei mele. Bunicul
meu, ceasornicar, era pasionat de
descoperirile care se făceau la Constanța
cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis
dragostea lui pentru cioburi, ulcele,
sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din
antichitate, pe care le căuta și le
strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele,
dar n-aveam voie decât să le mângâi sub
privirea lui aspră".
Scriitoarea va continua să evoce marea,
"marea e o prezență vie și o prezență de
vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care
se izbeau cu disperare de stânci și toate
acele schimbări de culoare, de la verdele
jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur
încins, diminețile triumfătoare de la
Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui
Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian,
dugheana bunicului, ticsită de ulcele de
lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate,
figurine ciobite, descoperite în săpăturile
străvechiului Tomis, totul era făcut să
incinte, să neliniștească, să tulbure, să
șlefuiască sufletul unui copil".
Familia Marcoff locuiește în Constanța
până în 1916, refugiindu-se în timpul
războiului la Brăila, apoi la București.
Clasele primare începute la Constanța
sunt continuate în orașele în care familia
se stabilește. Urmează la București
Facultatea de Drept, luându-și licența în
1931. Încă din timpul studenției începe
să lucreze, angajându-se ca secretară la
un avocat. Se căsătorește cu inginerul
Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion
Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt
ce servește romancierei la cunoașterea
diferitelor caractere, îmbogățind gama
personajelor sale. Sub pseudonimul Gella
Marin trimite ziarelor "Gazeta", de sub
direcția lui Ion Pas, și "Reporter" un
număr de reportaje și cronici teatrale,
care s-au bucurat de mult succes. Primul
său reportaj era intitulat "Week end în
Bucegi". Aceste prime publicații aveau
să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva
permanentei munci literare.

În 1937 apare în "Revista fundațiilor"

primul fragment din romanul "Pînza de
păianjen", intitulat "Cele dintâi
nedumeriri". Debutul este remarcabil,
lucrarea fiind apreciată de Camil
Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt,
Camil Petrescu o și determinase să scrie,
după cum mărturisește scriitoarea.
Romanul în manuscris fusese citit în
1936 de Mihail Sebastian, care l-a
recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate
spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat
odată cu apariția acestui roman. Așa se
face că prima lucrare a autoarei a fost
recomandată publicului de trei mari
scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu
și Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu
o banderolă pe care scria: „Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail
Sebastian au recomandat Editurii acest
roman”. Despre întâlnirea cu autorul lui
"Ion" și clipa când punându-i mâna pe
umăr i-a spus cu toată gravitatea "ești un
scriitor", Cella Serghi își amintește
întotdeauna cu emoție. De acum înainte,
scriitoarea își trasează hotărât drumul
spre cariera ei literară.
Este chemată să publice în "Viața
românească" și "Revista Fundațiilor" de
Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Al. Rosetti,
iar Eugen Lovinescu invită la "Sburătorul".
Leagă astfel multe prietenii literare.
Schițele publicate în revistele amintite,
având aceeași eroină - Mirona - vor
deveni romanul de mai târziu "Cad
zidurile", apoi în alte ediții "Cartea
Mironei" sau "Mirona".

Locuiește un timp la Paris, unde continuă

să scrie și să citească fragmente în
grupul studenților români, fapt relatat în
volumul "Mirona", care cuprinde foarte
multe elemente autobiografice. Lecturile
în grup sunt stimulente pentru autoare,
așa cum erau și citirile la "Sburătorul
pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu
care creația literară a Cellei Serghi are
tangențe.

În 1945 e secretara Universității libere

populare. După 1945 publică articole și
schițe în revistele "Femeia", "Flacăra",
"Viața românească". Romanele sale -
toate bine primite de cititori, au cunoscut
câte trei și patru ediții. Retipăririle
confirmă odată mai mult popularitatea
de care se bucură scriitoarea. Interpretă
deosebită a sufletului feminin,
personajele sale au găsit o largă
audiență în rândul publicului. Mai toate
eroinele au un destin tulburător și
captivant, sunt firi complexe, parcurg
drumuri deosebite în afirmarea lor
socială. După cum apreciază critica
literară, "ceea ce conferă originalitate
scrisului Cellei Serghi este viziunea
realistă a cărților sale".

În afara creației originale, Cella Serghi

este și o bună traducătoare, oprindu-se
însă la lucrări care se circumscriu
temperamentului său artistic ("Vă place
Brahms ?" de Francoise Sagan și "Casa
de hârtie" de Francoise Mallet-Joris).

Creația romancierei începută în perioada

de înflorire a literaturii române - perioada
interbelică - este în plină ascensiune.
(Constanța Călinescu, Ion Faiter -
Dimensiunile unor vocații ,Constanța
[Biblioteca Județeană Constanța], 1979
,p. 155-157)

Opere originale
Pânza de păianjen, roman revizuit de
autoare în trei ediții succesive (în 1938,
1946 și 1971)
Cad zidurile, 1950, roman refăcut în
1965 sub titlul "Cartea Mironei" și în
1972 sub titlul "Mirona"
Cântecul uzinei, 1950
S-a dumirit și Moș Ilie, 1950
Surorile, nuvelă, 1951
Cantemiriștii, 1954
 Fetele lui Barotă, 1958, redenumit, în
ediția din 1974, Iubiri paralele
Cartea Mironei, 1967
Gențiane, 1970
Pe firul de păianjen al memoriei, 1977
În căutarea somnului uriaș, povestire,
1980
Această dulce povară, tinerețea, 1983,
cu o ediție a doua revăzută, apărută
postum în 1993
Interviuri, cu douasprezece scrisori
inedite catre Ilie Rad ; ed. îngrijita, pref.
si nota asupra ed. de Ilie Rad; 2005

Traduceri
 Vă place Brahms? de Françoise Sagan,
1971
Casa de hârtie de Françoise Mallet-
Joris , 1972
Celălalt de Andrée Chedid, 1977

Bibliografie
Alexandru Piru: Istoria literaturii
române, Editura „Grai și Suflet –
Cultura Națională”, București, 2001,
ISBN 973-9232-55-8
Marius Pop: Convorbiri cu Cella Serghi,
în revista Orizont, an XXVII, nr. 41, 14
octombrie 1976, pag. 1
Cella Serghi: Pânza de păianjen, cu o
postfață de autoare, Editura Cărțile
 Tango, 2008, ISBN 973-88697-4-5
Constanța Călinescu, Ion Faiter:
Dimensiunile unor vocații, Constanța
[Biblioteca Judeteană Constanța],
1979 ,p. 155-157)
Doina Rad, Viața ca rescriere. Cella
Serghi, Cluj-Napoca, Editura Accent,
2010

Legături externe
Constanța Călinescu, Ion Faiter:
Dimensiunile unor vocații (pag. 155-157
- Cella Serghi ), Biblioteca județeană
Constanța, 1979
[1] Un interviu cu Cella Serghi de
Cleopatra Lorințiu,publicat în
SLAST,1984
Boris Marian: Centenar Cella Serghi , în
revista Realitatea evreiască, nr. 287
(1087), 4-31 decembrie 2007, pag. 18
Manifest pentru posteritate , 21 aprilie
2008, Sidonia Silian, Jurnalul Național
Cella Serghi sau o viață ca un roman ,
13 aprilie 2009, Daniela Titire, Jurnalul
Național
Serghi, contestată și adulată , 14
aprilie 2009, Claudia Daboveanu,
Jurnalul Național
Post-scriptum la romanul unei vieți , 15
aprilie 2009, Carmen Dragomir, Jurnalul
Național
Mirona, iubită, pătimașă, citită , 8 iulie
2009, Clara Margineanu, Jurnalul
Național
Arta, puntea dintre noi , 10 iulie 2009,
Daniela Titire, Jurnalul Național
http://www.biblioteca.ct.ro/personalita
ti_dobrogene/cella_serghi.htm
FOTO Cella Serghi, veșnic îndrăgostită
de Camil Petrescu și de mare , 8
martie 2013, Sinziana Ionescu,
Adevărul
IUBIRI CELEBRE Cella Serghi despre
Camil Petrescu: „În care anume clipă
m-am îndrăgostit de el nu voi ști
niciodată. Dragostea mea pentru el s-a
născut, poate, din nevoia mea de a
iubi." , 22 martie 2013
 Camil Petrescu și Cella Serghi: "Mi-era
dor de iubire" , 13 ianuarie 2015, Ana
Maria Iancu
Cella Serghi, frumusețea răpitoare care
a râvnit după Camil Petrescu. Scriitorul
credea că „nimic nu-i mai periculos
decât să te însori cu o femeie
inteligentă“ , 28 octombrie 2015,
Elisabeth Bouleanu, Jurnalul Național

Interviuri

La 85 de ani, doar cu sunetul mării și

amintirile copilăriei , 13 aprilie 2009,
Jurnalul Național
"Mirona", cea mai dragă carte , 6 iulie
2009, Ilie Rad, Jurnalul Național
 "Am fost sinceră în tot ce am scris" , 7
iulie 2009, Ilie Rad, Jurnalul Național
"Am păstrat sunetul mării și amintirile
copilăriei" , 11 iulie 2009, Ilie Rad,
Jurnalul Național
Interviu Cella Serghi
Cartea de la ora 5 - Doina Rad, Viața ca
rescriere. Cella Serghi

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Cella_Serghi&oldid=12515098

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.