Florica Mitroi

Jurnalistă română

Florica Mitroi (n. 15 februarie 1944,

Giurgița, Dolj - d. 14 mai 2002 București)
a fost o poetă și ziaristă română.

Biografie
Florica Mitroi a fost fiica Mariei, născută
Doancă, și a lui Ion Mitroi, proprietar de
moară din Doljul rural.

A absolvit Liceul Vasile Roaită din

Râmnicu Vâlcea. A urmat cursuri de
drept în cadrul Universității din București,
între 1962 și 1963, abandonând ulterior
studiile.

În anii ’80 pleacă in Israel și ulterior în

Canada.

A avut o viață tumultuoasă.[1][2]

A avut doi copii, un băiat rezultat dintr-o

relație cu un om de afaceri israelian, Filip
Florian Poplingher (n. 26 septembrie
1971-d. 8 decembrie 2010), mort în urma
unei boli grave[3], și o fată, Arghira
Ștefania Ravanis (n. 25 martie 1978),
nepoata unui marcant comunist grec,
Dimos Rendis (pseudonim literar).
A fost considerată disidentă.[4]

La începutul anilor ’90 a devenit

cunoscută printr-o serie de scrieri și
fapte violente. S-a încăierat cu poetul
Mircea Dinescu, la acea vreme
președinte al Uniunii Scriitorilor, chiar în
biroul acestuia de la uniune.

A semnat în paginile mai multor

publicații pamflete agresive, pe alocuri
obscene, însă dovedind o înzestrare
deosebită în arta scrisului.

A colaborat la publicația „România Mare”,

în paginile căreia a atacat o sumă de
personalități politice și culturale.[5] [6] S-a
despărțit de revistă după un scandal
răsunător cu Corneliu Vadim Tudor.

A luptat cu mai multe instituții ale

Statului în demersurile ei de a redobândi
bunuri ale familiei naționalizate de
regimul comunist, demersuri ce au fost
în final încununate de succes.

A încetat din viață în anul 2002 după o

îndelungată suferință.

Activitatea literară
Florica Mitroi a debutat în anul 1966 în
revista literară „Luceafărul” și editorial în
1969 cu volumul “Rugăciune către
Efemera” ( Editura pentru literatură
universală ), volum pentru care i s-a
decernat Premiul Uniunii Scriitorilor.

A mai publicat două volume de poezie,

“Diapazon” (1973) și “Între Cer și Pământ”
(Cartea românească, 1976 , Premiul
Uniunii Scriitorilor).[7]

Mitroi a atras atenția criticii literare încă

de la primele versuri. Dacă în cazul altor
confrați opiniile erau controversate, în
ceea ce o privește se poate vorbi despre
o unitate a punctelor de vedere. Toți
comentatorii au remarcat tensiunea
emoțională și forța liricii sale, dar au
subliniat totodată imperioasa necesitate
a autocontrolului, a impunerii unei rigori
stilistice.
Critică
Fiindcă, în cadrul aceleiași poezii, pot fi
întâlnite imagini de o remarcabilă
puritate: „Și tu ești un altar de borangic
ușor / sub care se cunună soarele cu luna,
/ tu ești în fruntea mea de foișor / un uriaș
copil, râzând întruna\” (Rugăciune către
Efemera), alături de incredibile asociații
de vocabule, care șochează nu prin
insolitul lor (benefic, dacă ar fi fost
urmărit efectul estetic), ci prin senzația
de delir verbal, combinațiile
întâmplătoare, uneori de-a dreptul
incompatibile, lăsând impresia că
autoarea nu cunoaște sensul cuvintelor:
„cărămida botezului, computată”, „praporii
de pulberi indiferențiale” etc.

Paradoxal, în pofida acestor hazardate

ori disonante alăturări de sintagme,
atmosfera creată este de o halucinantă
intensitate a implicării eului poetic. Mitroi
reușește să fie și de o mare candoare,
dar și să braveze, frizând cinismul. În
pofida efortului de disciplinare, de
reducere a aluviunilor lingvistice
(sesizabil în ultimele creații), lirica sa
rămâne, cum remarca Mircea Iorgulescu,
„agitată cu violență de impulsuri
contradictorii și tulburi, epuizante”[8]

Ceea ce a apărut la un moment dat drept

dorință de originalitate cu orice preț este,
la Florica Mitroi, consecința unui
temperament neobișnuit și se justifică
suficient prin situarea liricii sale la limita
dintre expresionism si suprarealism.
Poeta trece, fără complicații, de la
invocația către o zeiță a jocului la
reiterarea dansului paparudelor și de la
frenezie la tristețe, marcând, în acest fel,
mobilitatea de atitudine din „Rugăciune
către Efemera” (1969), care va fi ulterior
contrabalansată printr-o imaginație
debordantă.

Metamorfozele grotești susțin în

„Diapazon” (1973) incandescența trăirii și
dinamismul expresiei care cedează
uneori durităților imprecatorii, într-un
amalgam de cruzime și nevinovăție.
Neașteptata pasiune a pierderii în visuri
cu hydre o conduce pe Florica Mitroi la
vizualizări în stilul picturii suprarealiste:
ea descrie un cerb cu cap de făt, lumina-
păianjen, coroiul-trandafir ce iese dintr-un
balaur turmentat, sfera de aur
despletindu-se de piei de basm sau luna
ce ține cu o gheară brazii, iar cu alta locul
ei din cer. În aceeași manieră sunt
prezentate personaje stranii.

Poeta însăși se reprezintă simbolic prin

imaginea unui porumbel ce emană
grifoni. Cu volumul „Între cer și pământ”
(1976), invazia subconștientului și
tumultul rostirii se temperează prin
celebrarea, alături de eros, a patriei și a
părinților.

Florica Mitroi a fost apreciată pentru

ceea ce a fost, așa cum a fost, de Nichita
Stănescu.[9]

Note
1. ^ Antoaneta Ralian, „Prietena mea,
neangelica Angela”, Observator Cultural,
nr. 582, iulie 2011
2. ^ Claudiu Sorin, „Când scriitorii se iau la
palme…”, Q Magazine, 13 decembrie 2010
3. ^ „Anca Serea, văduvă la 28 de ani, cu
doi copii”, Click, citat de Media Addict
4. ^ „România își izolează disidenții”,
Jurnalul National, 27 noiembrie 2009
5. ^ Ruxandra Cesereanu, „Cloaca maximă
- România Mare (1990). Defularea
"boborului" prin circ. Cuvânt către jigodii.”,
Studia Universitatis Babeș-Bolyai, ediția nr.
1/2001
6. ^ Cotidianul, „Mesaj reacție la ultimele
revelații”, 12 august 2010
7. ^
http://www.poezie.ro/index.php/author/00
37501/index.html#bio , accesat la 16
ianuarie 2014
8. ^ Mircea Iorgulescu, „Scriitori tineri
contemporani”
9. ^ Constantin Țoiu, „Amintiri cu poeți”,
România literară

Referințe critice
1. Eugen Barbu, „ O istorie polemică și
antologică a literaturii române de la
origini pînă în prezent”, Editura Eminescu,
1975
2. Mircea Iorgulescu, „ Scriitori tineri
contemporani”, Editura Eminescu, 1978
3. Marin Nițescu, „Poeți contemporani”,
Editura Cartea românească 1978;
4. Victor Felea, „Aspecte ale poeziei de
azi”, Editura Dacia, 1977

Bibliografie
 Ruxandra Cesereanu, „Imaginarul
violent al românilor”, Editura
Humanitas, 2003
Biblioteca Academiei - Colecția
„Luceafărul”
Biblioteca Academiei - Colecția
„Săptămâna”
Biblioteca Academiei - Colecția revistei
„România Mare”

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Florica_Mitroi&oldid=11020308

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.