Constelatii Diamantine, Nr. 10 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 6 (10)
Iunie 2011
continuare n pag. 9
Cnd auzi c Filosofia, regina
gndurilor, este, de cteva secole
ncoace, mereu detronat si pur-
tat, cu ctuse la mini, pe toate
ulitele satului si ale urbei, cnd
vezi c Platon, Aristotel, Kant si
Hegel, cei patru mari ai lumii
(Constantin Noica), au fost argati
n curtea Ratiunii suverane, ti
vine a zice, odat cu Poetul Nos-
tru c toate-s nemic.
Gndul, ncordat asupra-si, a
rmas un trm zaharos si saha-
ros, desert desertat n desertciu-
ne. Parc piramidele, silogisme
de piatr disciplinat, s-ar pr-
busi iar faraonii, irigati de Nilul
iluziei divine, ncercnd s-si sal-
veze lutul prin geometrie, s-ar
lsa, soldati neinstruiti, la vatr.
Veghea Ratiunii a nscut si
mai naste nc monstri, un bes-
tiar care l ncurc pe Dumnezeu
s-i vad pe oameni. ncet-ncet,
Filozofia, punte de aur spre Ab-
solut, s-a fcut tndri. Rmasi
Ir vzduh, oamenilor le cad n
crestet sgetile aruncate spre Za-
molxe, Buda, Visnu sau Yahve.
Neutra si impresionala Ratiune
n-a trimis niciodat dincolo de
acoperis. La streasina ei de tini-
chea inoxidabil, niciodat rndu-
nelele nu si-au fcut cuiburi.
Dar, de la Nietzsche, Heidegger,
Horkheimer, Adorno, Bataille,
Foucault si Derrida ncoace, ins-
tinctul, armsar de jeratic, intr
adesea n grdina cu salti a Rati-
unii si vine s ne aduc povesti.
Eminescu este, sigur, cea mai
frumoas poveste a unui neam
frumos, povestea mpratului-
poet si filosof, acelasi dar mereu
altul, un Anteu ale crui clcie
nu mai pot sruta pmntul ntru
ncrcarea bateriilor cu triile
sevei.
La Eminescu ruperea de s-
nul lptos al concretului se face
de la primii pasi ai copilului, de-
senati deasupra abscisei.
Eul mpunat, pentru care
toate legturile sunt rupte si care
ar vrea s triasc doar n fericirea
desftrii de sine (F. Schlegel),
este sgeata tras de trn spre
pntecele Ideii.
Reveria este serul otrvit ino-
culat de seringa metafizic n ve-
nele bietului pe cnd acesta cu-
treiera pduri.
Eminescu este mugurele des-
prins de ram, sunetul rupt de corn,
lumina rtcit de flacr. Dar
Janet NIC~
Sabin Blasa - Luceafrul Eminescu
eseu despre Eminescu
n cutarea concretului pierdut
n cutarea concretului pierdut
Janet Nic, n cutarea concretului pierdut
.........................................................................pp. 1,9
N.N. Negulescu, Ecourile Sferoidei Spirituale
..............................................................................p. 3
Doina Drgut, nvelisul de lumin ................p. 4
Al Florin Tene, Seneca sau homo sapiens
(erectus), robul destinului ........................pp. 5,8
N.N. Negulescu, Aprinderea Verbului ..........p. 6
Iulian Chivu, Doina Drgut si odele enciclo-
pedismului ....................................................pp. 7,8
George Filip, Poeme .......................................p. 10
Florentin Smarandache, Lectii pentru profesori
si fuziunea cu... istoria! ..................................p. 11
Florin Agafitei, Universitarul iesean Marin
Constantin - demn urmas... ....................pp. 12,13
Liviu Florian Jianu, Bucata de cascaval ...p. 13
N. N. Tomoniu, Coiotii tribunalelor ....pp. 14,15
Vali Nitu, Poeme .............................................p. 15
Slavomir Almjan, Poetul si marea (VI) .....p. 16
In memoriamFnus Neagu (evocri de Ilarie
Hinoveanu, George Filip, Adrian Botez).......p. 17
Corneliu Leu, Rsu-Plnsu...................pp. 18,19
Ionut Caragea, Asa trece gloria... ...............p. 19
Baki Ymeri, Inspiratii diamantine .............p. 20
Gheorghe A. Stroia, Sintoniile pelerinului -
simfoniile unui univers poetic original ..pp. 21,22
Victor Martin, O fclie de Pasti pentru
intrusii istoriei literare ................................p. 23
Eugen Petrescu, Printele Veniamin Micle
(Valer) de la Mnstirea Bistrita .........pp. 24,25
Iulian Chivu, Forta politic a femeilor, ntre
personalitate si marketingul politic ..pp. 26,27
M. Vicky Vrtosu, Invazia ngerilor ...........p.27
Coriolan Punescu, Poeme ...........................p. 28
George Pasa, Esentializarea discursului poetic
(Magda Mirea - femeia cu minile...) .........p. 29
Ion Pachia Tatomirescu, Uniil ntre mof-
teme si ecologia limbajului....................p.30
Constantin Stancu, Cnd diamantele se
fisureaz....................................................pp. 31,32
Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 33,34
Marian Ptrascu, Oameni, animale si cartofi
(IV) .............................................................pp. 35,36
Diana Iacob-Sptaru, Confidential ..............p. 36
Elena Buic, Oameni... ...........................pp. 37,38
Irina Lucia Mihalca, Poeme ........................p. 38
Ovidiu Ivancu, Al saselea simt... ...........pp. 39,40
Dan Cpruciu, Sonatele sonete ...................p. 40
Daniela Sitar Tut, La asa ceva m pricep: s
crtesc, s critic, s atac... ................pp. 41,42
Boris Marian, Poeme .....................................p. 42
Nicolae Blasa, Cum ai pierdut si ultimul
tren... ..........................................................pp. 43,44
Sadik Krasniqi, Poezii .................................p. 45
Stefan Lucian Muresanu, Amnarul si amarul
gnditorului perpetuu ...........................pp. 46,47
Geta Truic, Rspuns... .................................p. 48
Constantin E. Ungureanu, Mihai Eminescu si
Alexandru Macedonski .........................pp. 49-51
Puiu Gheorghe Rducan, Poeme ...............p. 52
Stelian Filip, Epigrame .................................p. 53
Adrian Botez, Versuri ....................................p. 54
Nicoleta Milea, Dincolo de tcere... ....pp. 55,56
Adriana Yamane, Hainele cele noi... ..........p. 56
Virgil Stan, Plnsul puiului de lebd ..pp. 57,58
Ioana Voicil Dobre, Versuri .........................p. 58
Stelian Ionescu-Astralus, Epigrame ..........p. 59
Cristina Oprea, Lumea tainic a picturii lui
Victor Brauner ................................................p. 60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
Membri de onoare ai colectivului de redactie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 6(10)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind continutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apartine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redactiei:
Bd. Gheorghe Chitu, nr. 61, Craiova, Dolj, Romnia, cod: 200541
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redactia
Director:
N. N. NEGULESCU
Redactor-sef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redactie:
JANET NIC
Consilier artistic:
CRISTINA OPREA
Redactori asociati:
- Prof. univ. dr. CTLINA-FLORINA FLORESCU, SUA,
membr a Asociatiei Romne de Studii ale Americii
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHESC,
Universitatea Danubius, Galati
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de Stiinte si Arte
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
- Prof. univ. GRIGORE AVRAM
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatii.diamantine@yahoo.com
http://www.scribd.com/constelatii_diamantine
3
Suntem tritori pe un Glob
viu, Theo/Therric, din infinita
Grdin a Universurilor. Ma/
therria mamei Geea este sacr,
sfnt si sfintitoare prin origine;
fiindc s-a ntrupat din sublima
energie vibrational a strlucirii
Logosului transcendent si re/
prezint o ipostaz a frumusetii
absolute, revelat de misterul
unicului arhetip universal. Fiind
reflectare a Logosului divin, Te/
rra are n aura inimii spirituale ger-
menul primului gnd pur, vesnic
roditor de gnduri. Altfel spus,
n grai omenesc, noi fiintm
ritmic pe Te/rra, ntr-o Lume de
gnduri, laolalt cu celelalte
forme fiintitoare.
Vietuim, asadar, n (si prin)
imaginile gndurilor rostitoare,
ale cror esente nu ne apartin.
Suntem doar grdinari de gn-
duri, imagini si cuvinte. Menirea
noastr este aceea de a pstori
aceste prolifice energii creatoare,
crora le reformm, etic si estetic,
potentele.
Modelul Lumii gndurilor se
continu si se interfereaz prin
cercuri concentrice cu ntregul
Lumilor (planurilor superioare),
conferind astfel sensul totalittii
genezei universale. Abateri de la
regula de aur a armoniei sacre nu
sunt posibile; gnduri ex/cen-
trice (n afara Legii) nu exist.
Mentalul uman, coordonat
de spirit, este accesat permanent
de Lumea gndurilor. ntelegerea
particularului nu ar fi posibil fr
integrarea n panorama (gr. pas -
tot, horama - vedere) totalittii.
La dimensiune uman, spiri-
tul gndit (impregnat de gnduri)
si gnditor (sintetizator de gn-
duri prin ratiune) se orienteaz
n spatiu/timp prin spectrul
intuitiv. Gndirea nalt urmeaz
Legea divinatiei (vezi strvechea
mantic; gr. mantike), a invocrii
si contine n miezul ei nvredniciri
cultice, sacerdotale, mostenite
din tezaurul prototipului celest.
Radiograma/astrograma sa ema-
n din porunca providential.
Fluxurile vibrationale ale Lu-
milor de idei mentin desfsurarea
nentrerupt a istoriei totalittii.
Lumile de idei sunt Theo/enti-
tare; iar gndurile omenesti sunt
enti/tare, de/venite.
n ordine progresiv, la un alt
nivel de perceptie, prin analogie
cu sensul semnului si al semnifi-
catiei simbolului (simbolul fiind
un sistem) ne raportm specu-
lativ la afinitti cognoscibile ale
contextului (sfericului) abstract.
Hierofaniile si simbolurile
sacre revel principiul contextu-
lui (al atotcuprinztorului si
eternului sferic ideal/Theo/lo-
gal) asa cum ne mprtseste Sf.
Augustin.
Concretul este re/zultatul
aproximrii impulsurilor mentale;
transmittor de interpretri si
sensuri senzoriale re/cunoscute
ca fiind proprietti ale naturii
obiective, care sunt re/flectate n
oglinda constiintei. Deci, gn-
direa constient urmeaz ritualul
invocrii, scrierea pe cel al evo-
crii.
Parmenide ntelegea gndi-
rea ca fiind identic cu existenta.
Plotin, la rndul su, considera
c: n sfera spiritului gndirea
si-a ajuns adevrata sa existent;
iar sfera gndirii este identic cu
existenta suprasenzorial a
ideilor.
Aici, se cuvine o interventie
aporetic. Eu vd diferit semnifi-
catia originar a gndirii: determi-
nismul agnostic ne mpiedic s
dobndim o gndire ideal. Ceea
ce nsemn c gndirea omeneas-
c, insuficient si relativ (n act),
nu poate cuprinde splendoarea
totului; si nici nu are complet
dezvoltat lumina cea de tain,
trebuincioas contemplrii fru-
mosului absolut. Prin urmare,
cum poate fi gndirea identic cu
misterul existentei? C gndirea
este un atribut dinamic al existen-
tei (att ct o percepem noi) asta
este alt/ceva...
Postulatul plotinian se str-
duie s ating nuanta cea mai
apropiat a adevrului, cnd afir-
m despre sfera spiritului n care
gndirea si-a ajuns adevrata sa
existent. Dar si aici avem o
ambigu fundamentare filo/
sofic.
Repetarea, sub o alt form,
a unui argumentum ad nauseam
n continuarea textului plotinian,
citat mai sus, nu are prea multi
sorti de izbnd.
Microsfera spiritului indivi-
dual este o proiectie holistic (gr.
holos, ntreg) Sferei Spiritului
Universal, din gndirea creia au
izvort toate Lumile. Asa nct,
fiind gndit de sacralitate, sfera
spiritului personalizat contine
apriori amprenta eternittii; si n
ea se afl viata gndului. Cum
s-si ajung aposteriori gndirea,
adevrata sa existent, n sfera
spiritului unde ea era vie n
continut?
n virtutea unei de/finitii, a-
ceasta ar fi ideograma spiritual
a eului ontologizat prin relieful
misctor.
n Phaidon, 72 b,c, Platon de-
scrie pilduitor intuitia compensa-
tiei reciproce circulare a elemen-
telor existentei.
N.N. NEGULESCU
Ecourile
Sferoidei
Spirituale
Dar, sunt si cazuri de ariditate
temperamental, n care, prin per/
vertire, relatia dintre ratiune si
credint (energia gndirii ome-
nesti) cade prad ispitei. Zborul
energiei/gnd, odat per/vertit,
are aripi frnte la altitudini eterice.
Thesis/ul lui Petre Tutea, din
Cugetri (43), edific acest sens:
Gndirea este o splare a cre-
ierului. Asta m face s cred c
gndirea nu e din creier si acest
creier e numai un sediu... De ce
gndirea nu e produs de creier,
care e numai un sediu? Fiindc
n-o produc toate creierele. Dac
inteligenta ar fi produsul creie-
rului, atunci ntre Goethe si nea
Gic n-ar mai fi nici o diferent.
Totusi, as mbrtisa, cu o cri-
tic de ntmpinare, judecata
maestrului meu preferat. n locul
categoremei propozitionale
Gndirea este o splare a cre-
ierului, s-ar fi cuvenit: Gndirea
este o nrourare i/luminat a cre-
ierului.
Distributia metafizic pro-
pus de mine se sustine printr-
un salt aparent n des/tinuire
paradoxal si anume: astfel sunt
depsite planurile temporale;
dar, ntru aceeasi ritmic, este su-
blimat trecutul si prezentul viito-
rului rememorrii mistice, ca mo-
del spiritual trinitar logo/sferic
(gnd, i/magi(n)e sacral, cu-
vnt).
Sferoida Spiritual a Lumii
Gndului, care prezideaz an-
samblul cosmic, l-a inspirat si pe
Tudor Vianu n scrierea tezei Fi-
losofie si poezie: Lumea mo-
dern a aprut cu prima tresrire
a gndului despre autonomia
feluritelor domenii ale culturii.
44
Doina DR~GU}
se clatin timpul
adun
pe o rsucire
de or
amiaza
lumin prelins
n vorbe adun
se clatin timpul
tremur drumul...
flacra dorului
n privire tin
un strop
din pdurea de brazi
lumina curge
ca o ap-vioar
pe o lespede
lng o aprindere
flacra dorului vine
retezat suind
sunetul corzii
ntr-un gol
din univers
ntre cer si cuvnt
melodia rupt vioarei
se nalt n zborul cioplit
coloan-fr-de-sfrsit
urcnd asezarea
n val rsturnat
ntre cer si cuvnt
verbul se nvioar
lng o pdure de fluturi
nu exist nimic
nu exist nimic
din cele existente.
nu exist nici primul
nu exist nici ultimul
unicul e cauza tuturor
dumnezeu se afl
n fiecare om
esenta n funebra vale
furtuna fu esenta
n funebra vale
ajuns rob pieri
asa spune sabia care cerea
s nu ptrund
niciun strin
prin peretele de lumin
ce nconjura cetatea
rezultatul gndurilor
tot ceea ce mi se-ntmpl
este rezultatul gndurilor mele
durata vietii este calculat
astfel nct s am timp
s trec prin toate
evenimentele
ce-mi cldesc destinul
nu pstrm msura
strngem lucruri
Ir s ne fie de folos
nu pstrm msura
mnati din toate prtile
e cu neputint
s cuprindem totul
permanent si pretutindeni
m apropii ndeprtndu-m
permanent si pretutindeni
m ncurc n libertate
dar am libertatea
de a m ncurca
nu m afecteaz pierderile
trag draperiile, potolesc lumina
devin egal cu ceea ce este profund
si m ndeprtez apropiindu-m
cel ce...
doar cel ce accept
pierderea
uitnd de sine
si de lucruri
dobndeste
cel ce se nalt prea mult
pierde echilibrul
cel ce alearg
prea repede
nu poate ajunge
nicieri
simplu ca adevrul
nvelis de lumin
peste nvelis de lumin
n interior - mister
ntuneric nvluit
de ntuneric
ntindere nedeslusit
totul este simplu...
ca adevrul
sau totul e complicat
precum cutarea lui
nimeni nu e prea btrn
nimeni nu a venit prea trziu
nimeni nu a venit prea
devreme
Dan Scurtu - Watermill (Reproduction after Meindert Hobbema)
arde n cntec parfum
fonturi pe ap
fonturi n vnt
dac le citim
e superlativ
arde n cntec
parfum
oval aflai
si golul este o form
cineva n locul tu
ar dormi
semnul de ntrebare
este strdanie
pierdut
dare napoi
cresc fiori
n profunzimi
nseltoare
totul se ntmpl
tuturor deopotriv
nainte si dup
nainte si dup
se urmresc
umplerea vidului
nu poate fi sfrsit
niciodat.
unde melancolice
izbucnite
din adncuri se nalt
n duioase brate
de ntinderi.
5
Al. Florin }ENE
Lucinus Annaeus Senecaa trit (c. 4 .Ch.
- 65 d.Ch.) si a scris sub efectele unui sistem
politic si social instaurat la Roma dup anul
27 .Ch., fiind influentat inclusiv de schim-
brile survenite n comportamentul si menta-
litatea locuitorilor acestei metropole. Era peri-
oada cnd Octavian August instaurase re-
gimul monarhic absolut ascuns sub falsa
masc a principatului. Acest regim se carac-
teriza prin faptul c monarhii dispuneau de
imperium proconsulare maius, conform lui
Eugen Cizek, n Epoca lui Traian. mpre-
jurri istorice si probleme ideologice (Edi-
tura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,
1980, pp. 124-125), ce garantau conducerea
armatei, controlul tuturor teritoriilor din afara
Romei. Discutiile, avnd idei originale, se
dezbteau in arto, adic n grupuri restrnse,
cci absolutismul interzicea exprimarea liber
a opiniilor n fata asculttorilor, n piata pu-
blic sau n for. n perioada la care facem
vorbire, Seneca era homo nouus, adic om
nou n senat, un fel de consiliu suprem aris-
tocratic al fostilor magistrati traditionali,
ce venea de pe vremea Republicii.
ns Seneca nu si-a exercitat activitatea
numai n domeniul politicii, ci si n domeniul
scrisului, fiind un scriitor de o fertilitate con-
siderabil, alctuind o oper deosebit si
ampl n literatura latin. Din pcate, nu-
meroase lucrri ale sale s-au pierdut, mai ales
acele tratate ce abordau stiintele naturii sau
cele ce studiau institutiile altor popoare, aple-
cndu-se cu osrdie asupra istoriei egipte-
nilor, acestea fiind opuscule de etic, cum
era Moralis philosophiae liber (Carte de filo-
zofie moral). Se pare c aceasta este cea mai
nchegat si sistematic dintre scrierile sale.
Prin temperament, Seneca n-a fost un fi-
lozof, ci scriitor preocupat de filozofie. Asa
cum si Traian Diaconescu l aprecia n stu-
diu introductiv la Lucius Annaeus Seneca,
Tragedii, vol. I (Editura Univers, Bucuresti,
1979).
Seneca, pe lng epigrame si tragedii, a
scris o ampl corespondent filozofic, expe-
diat prietenului su Lucilius, ce s-a consti-
tuit n opera sa cea mai important, Apokolo-
kyntosis, un opuscul care ironiza memoria
mpratului Claudiu, dup ce acesta a de-
cedat, inclusiv si un numr nsemnat de lu-
crri n proz, dialogi, nchinati unui grup de
prieteni ai si.
Quintilian, teoreticianul retoricii, la nce-
putul secolului I d.Ch., semnaleaz paleta di-
vers a preocuprilor si scrierilor lui Seneca,
amintind si de succesul acestor dialogi
(Quintilian, Institutio Oratoria, 10, 1, 128;
a scris aproape n toate genurile literare, cci
avem de la el discursuri, poeme, epistole si
dialoguri - traducere de Maria Hetco, Editura
Minerva. B.P.T., Bucuresti, 1974, vol. 3, pg. 190).
Ca reprezentant al stoicismului trziu,
Seneca, potrivit eticii sale, sustinea c omul
trebuie s se supun destinului n viata ex-
terioar, dar poate visa la o independent
interioar, a eului, pstrnd distant spiri-
tual fat de evenimentele care-l trsc si
dispretuind bunurile materiale. Conceptiile
sale etice au influentat crestinismul timpuriu.
mpotriva stoicismului lui Seneca si a
altor filozofi a scris Sextus Empiricus, medic
si filozof grec, care a trit n secolul al II d.Ch.
n scrierile sale, Schite pyrrhoniene, Con-
tra nvtatilor si, mai ales, n Contra dog-
maticilor, si ndreapt critica mpotriva sto-
icismului si epicurismului, reprezentnd o
sintez a scepticismului antic si o pretioas
surs de informatii asupra filozofiei grecesti
n general, dar si latine. n opera sa se gsesc
germeni ai logicii propozitiilor.
Stoicismul roman a fost reprezentat de
Seneca, Epictet, Marc Aureliu. Acest curent
a promovat o conceptie predominant mate-
rialist n filozofia naturii si o gnoseologie
senzualist. n logic, stoicii au fost precur-
sorii calculului propozitional. Etica stoic
reflect criza sistemului social al epocii (scla-
vagismul), exprimnd refugiul ntr-un ideal
iluzoriu. nteleptul trebuie s triasc, sus-
tineau stoicii, potrivit ratiunii, s str-
Seneca sau homo sapiens (erectus),
robul destinului
peasc pasiunile (durerea, frica, pofta si
plcerea), s considere virtutea ca un singur
bun adevrat, iar bogtia, Gloria, sntatea,
etc. ca lucruri neimportante si indiferente.
Omul (sapiens) trebuie s se supun destinu-
lui. Exaltarea datoriei, promovarea n societate
a fermittii n fata vicisitudinilor vietii consti-
tuie mostenirea pozitiv a moralei stoice, idei
promovate si de Seneca. n stoicismul trziu
(perioad n care a trit si Seneca) s-a accen-
tuat latura idealist, fatalist si religioas a
doctrinei, care, sub aceast form, a influen-
tat nceputurile crestinismului. Seneca crede
ntr-un dialog ntre corp si suflet, n care su-
fletul ar rspunde prin judecata constient,
aceasta fiind esenta vietii. Logica lui include
si gnoseologia. La nasterea individului ta-
bula rasa, constiinta uman ar cunoaste prin
perceptii mostenite cu putinta reflectrii fi-
dele a mediului nconjurtor. Ratiunea ome-
neasc ar controla si disciplina viata afectiv
pe baza reprezentrilor comprehensive, per-
ceptiile ce poart germenii adevrului.
Seneca are o preocupare deosebit fat
de conexiunile dintre notiuni si de notele par-
ticulare care exprim propriettile concep-
telor. n De beneficis (2, 34-35), Seneca
afirm c conceptele n-ar reprezenta corpuri,
cum sustineau stoicii de dinaintea lui. Faptul
c apreciaz conceptele drept cuvinte si or-
donri ale sufletului, se preocup de depar-
tajarea sensurilor, de lmurirea procedeelor
si categoriilor logice, cum subliniaz P. Grimal
n Place et role du temps dans le philoso-
phie de Seneque n Revue des Etudes Anci-
ennes, 70, 1968, pp. 92-100.
La Seneca, nsusi timpul se structureaz
n raport de moravuri, iar durata intern a
perceperii evenimentelor se prezint cea mai
important fat de cea exterioar. El explic
detailat c timpul ru consumat se comprim
pn la aneantizare, cum reliefeaz n De
bruitale uitae. Timpul este incorporal, dar se
corporalizeaz prin trirea intens a prezen-
tului. Gndirea lui Seneca asupra timpului se
stratific pe dou niveluri. Primul implic o
inspiratie epicureic si este refuzul trecutului,
asteptrii anxioase a viitorului si scurgerii
inutile a prezentului. La cel de-al doilea nivel,
scriitorul-filozof elimin idealul epicureic al
continuare n pag. 8
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011
n cutarea viitorului
Am trimis un cuvnt
s vad viitorul
si Lumina lui
a ngenuncheat
n miezul Lumii
pe aripile vzduhului
De atunci
mi creste sub tlpi
Pmntul;
fosforul vietii scpat
din flacra Soarelui
mi se roteste ntruna
cu hora elementelor
n deprtrile Creatiei
Cum s pun mna
pe umbra alb
a destinului
iesit din Lume
prin pestera ploii
spat de fulgere...?
Ar trebui
s port n mine
un cuvnt ancestral
cu multe degete
si un sir nesfrsit
de nume
care s vad
n deprtrile Creatiei!
n raza sufletului
Te ascund
de furtunile tenebrelor
n raza sufletului
adus pe unduirile
harfelor
din visul buchetului
de Luceferi
care st-n Ceruri
Rmi nvpiat
n Lumina chivotului
meu de templu
pn-ti voi regsi
cu alte aripi
tineretea speriat
N.N. NEGULESCU
Sub bolta Absolutului
Vd n iubire
sub bolta Absolutului
mpletirea rdcinilor
vietii
si misterioasa testur
a lucrurilor
Cnt pntecul
femeii-izvor
n fntna cu ghirlande
Se roteste narcul oulor
pietrei naripate
din pestera Duhurilor
Nimbul frunzisului
nfiorat
ridic arborii vorbitori
Suflul timpului verde
seamn flori
n calea Pmntului
luminat de ngeri....
De ceallalt parte a visului
De ceallalt parte a visului
sunt ziduri din nimic
pe care le nconjur
cu deprtrile primordiilor
si locuri zvorte ntr-o
scoic
de unde cnt amintirea
ecoului mrii adncitoare
Fuge cu mine fuga
timpului
si trebuie s mbrac repede
cmasa Luminii
pn-mi mbtrneste
zmbetul trezit zeu
Triesc n cntec
Triesc n cntec de ochi de peste
mai biblic dect mi se vesteste;
nu mai ninge ascuns cu oceane pe mine
nnoieste-mi aura, sfintitoare Crime...
La Temple sub diademe
Ce s facem noi cu mine
plin de semne de ruine
golit pn n mistere
ntre gemenele Sfere?
mi dezbrac rnitul eu
sub talpa Lui Dumnezeu
si zic sufletului: spune
razelor o rugciune ...
Aud ngernd a soapte:
- E o poart ntre sapte
mprat pe Lumini
cale pentru Heruvimi
Vino, fiu al firii-nalte
rou-a visului de carte,
la temple sub diademe
ai altare cu poeme!
Nu poate mbtrni sufletul
Nu poate mbtrni sufletul
zboar prin flacra
fulgului de Lumin
caut-ntruna
cu stele pn la bru
locul nasterii
n inima Cii Lactee
Cte rodiri,ct fior
are fosnetul mtsos
din adncul Cerului...
Dan Scurtu - Landscape at Sunset
7
Anul II, nr. 6(10)/2011
Iulian CHIVU
Matematician cu deschideri
culturale complexe si cu vdite
veleitti literare, Doina Drgut
este nc un caz fericit (si nu m
refer aici la cazul Dan Barbilian,
ci la cele de genul lui Marcel Chir-
noag, de genul Victoritei Dutu
sau al lui Florentin Smarandache)
care ne descoper lumea de pe
soclul spiritului stiintelor exacte
la confluenta lor cu artele si de
ce nu si cu cotidianul, lucru pe
care, n fond, l face si autoarea
recentelor Nelinisti prin timp
(Ed. Sitech, Craiova, 2010). Ea
nssi debutant cu un volum de
poezii (Ceasuri de ndoieli; Ed.
Spirit Romnesc, Craiova, 1994),
cruia i-au urmat alte trei volume
de versuri (Detasare ntr-un spa-
tiu dens, Ed. Spirit Romnesc,
Craiova, 1995; Spatiul din neli-
nisti, Ed. Scribul, Slatina, 1998;
Ochiul de lumin, Ed. Fundatia
Scrisul Romnesc, Craiova, 2000),
urmate de experientele eseului
(Arabescuri, Ed. Spirit Rom-
nesc, Craiova, 1995) sau de cele
ale romanului (Suferintele unui
redactor, Editura Alma, Craiova,
2006), Doina Drgut trece de la
frumusetea rece a logaritmului la
functiile estetice ale rostirii. Jur-
nalist atent la evenimentul cul-
tural, Doina Drgut nu numai c
si informeaz cititorii prin stirea
de ziar, ci intr n adncul prileju-
lui cu aceeasi dezinvoltur in-
diferent dac este vorba despre
cronica plastic, cronica literar
ori chiar eseuri urmnd crezul c
lucrurile cu adevrat esentiale
sunt lucrurile simple. De la sim-
pla relatare a evenimentului cul-
tural (Atmosfer plin de lumin
si cldur, Grup 6+1, nfrumu-
setare si nnobilare), plasat n
finalul lucrrii, ncerc s parcurg
drumul invers spre judecata de
valoare din Lumin si sensuri
confuze, Compozitii cu impli-
catii existentiale si mai ales din
Viziune realist-mistic (despre o
expozitie a graficianului Stan
Done), mbinare ntre mitic si
real (o expozitie a lui Marcel Chir-
noag, matematician de forma-
tie), o ndrzneal si o asumare
fantastic, un risc si totodat o
ocazie fericit pentru cronicar
de a privi, a ntelege si a judeca
lumea plurivalent a artei plastice
prin stiinta proportiilor, a ritmu-
rilor si a efectelor cromatice. Cro-
nicar cultural la fel de atent, caz
mai rar ntlnit n presa local
unde adeseori diletantismul sc-
pat de sub control face carier,
Doina Drgut este o autoritate
prin propriul exercitiu literar, ma-
nifestat liber si competent si n
cel de al III-lea capitol, intitulat
Recenzii, cronici literare. Uimit
de farmecul zicerii, autoarea cro-
nicilor se exprim adesea n citat
(singurul n msur s se argu-
menteze), ns judec ntr-un sis-
tem axiologic perfect vertical:
Cu stelele la plug nhmate,
printul Eugen Caraghiaur (...),
brzdeaz cerul si-l nsmnteaz
cu vise desctusat de limitele fi-
rii(Meteoritii, Ed. Mileniul Trei,
Deva, 1990 - n.n.). n asimetria/
universului - continu cronica -
se ascunde fata/ nevzutului, o
asimetrie nu matematic, ci una
ca imperfectiune a tuturor exis-
tentelor, o imperfectiune ce as-
cunde ceea ce este perfect si per-
fect este doar ceea ce nu exist...
(p.87). Doina Drgut trece, n cu-
tarea permanentei, si asupra crtii
de debut Blesteme, de Nicolae
Blasa, Invitatie la vis, a Md-
linei Maroga, ntlnire n alb, a
Danielei Luca etc. n general, re-
cenziile si cronicile literare sunt
scurte, din motive de spatiu, nu
si superficiale, din ratiuni deon-
tologice, ns am certitudinea c
autoarea nu a scris despre tot ce
a ajuns pe masa redactiei si ea
stie s se scuteasc de o astfel
de suspiciune tocmai punctnd
lucrurile originale si promisiunile
lor de durabilitate, nu de durat
(Cntri iubirii, a poetului mol-
dovean Eugen Enea Caraghiaur,
Toat suflarea s laude pe Dom-
nul, pricesnele preotului-pro-
fesor Alexie Buzera etc.). Inclus
n acelasi capitol, nici volumul
Foisor n Heliopolis al cunoscu-
tului poet si eseist Zenovie Cr-
lugea, scris n dulcele grai croni-
cresc, care aminteste de str-
vechile imnuri indo-persane n-
chinate Aurorei, nu primeste mai
mult spatiu fiindc Doina Drgut
stie s-si invite cititorul la a
descoperi singur cartea. Reedi-
trile, trecute o dat prin judecata
vremii, nu usureaz cu nimic re-
cenzia, ci cheam la identificarea
argumentului care a reclamat re-
aducerea n actualitate a unor pe-
renitti culturale, asa cum este
cazul generalului Nicolae Por-
tocal cu lucrarea sa Marile civi-
lizatii ale traco-getilor (Ed. Obi-
ectiv, Craiova, 2006), a crei pre-
fat este semnat de Doina Dr-
gut. E adevrat c lucrarea, re-
luat dup 70 de ani, ofer sufi-
cient material ct s scrii o pre-
fat, ns Doina Drgut nu se
Doina Dr#gu]
[i odele enciclopedismului
limiteaz la a sintetiza aspecte de
senzatie din prezentarea celor
sapte minuni ale lumii antice, ci
insist cu propriul interes de
cititor avizat pe acele date care i
pun probleme matematicianului:
Ptratul, cu latura de 123 m, pe
care fosneau Grdinile, era sus-
tinut de 1.524 de stlpi, dintre
care cel mai nalt avea 23,10 m.
nltimea maxim era de 77 m
(p. 79), altceva dect nsemn-
rile cltoriei lui Dinicu Go-
lescu. Simtul acut, matematic, al
esentei se concentreaz n con-
cluzie: Ceea ce nu se stie este se-
cretul dinuirii acesteia (Pira-
mida lui Keops, n.n). S-a cons-
tatat c egiptenii cunosteau
numrul de aur (raportul
dintre apotem si nltimea pi-
ramidei; valoare: 1,618) si va-
loarea lui a (3,14) cu dou mii
de ani naintea grecilor; ei ope-
rau cu asa-zisul triunghi al lui
Pitagora (p. 86). Ori lucrurile
acestea l-au fcut pe un scriitor
arab, dup cum retine autoarea,
s observe c pe pmnt toate
lucrurile se tem de timp, dar
timpul se teme de piramide (ibi-
dem). Si abia acum ajungem la
primul capitol, Articole, eseuri,
unde se pare c Doina Drgut si
justific ntrutotul titlul crtii
sale, Nelinisti prin timp. O prim
neliniste vine dinspre efigia im-
perturbabil a lui Eminescu, desi
detractorii lui de ieri si de azi sunt
neantizati de celebrul vers al lui
Sorescu, citat la locul potrivit:
Trebuiau s poarte un nume:
Eminescu. Dup ce se aduce un
elogiu (nc unul) lui Brncusi,
al crui atelier parizian devenise
la un moment dat mai atractiv
dect celebrul Turn Eiffel, Doina
Drgut rememoreaz cteva mo-
8
Anul II, nr. 6(10)/2011
mente din biografia lui Arghezi
printre care si nemeritata lui os-
tracizare din anii comunismului
romnesc timpuriu, epoc de pro-
letariat cultural care si pune
amprenta si pe traiectoria lui
Gheorghe Clinescu si care ne
las fr un Eliade dup ce pre-
simtise austeritatea cultural sta-
linist-sovietic din calea creia
se refugiaz numeroase alte va-
lori ale artelor si culturii rom-
nesti. Si cu toate insistentele pe
zona cultural att de fertil a
Olteniei, Doina Drgut nu se li-
nisteste nici aducnd n discutie
celebrul caz al acelui Homer ar-
gentinian, Jorge Luis Borges,
care se consola cu gndul la ce-
lebrul Premiu Nobel c poate
Academia din Stockholm l so-
cotea prea tnr nc pentru
aceast onoare, chiar si la cei
peste 80 de ani ai si. Confe-
siunea se fcea ntr-un dialog cu
Marin Sorescu, si el n atentia a-
mintitei academii, dar la propu-
nerea romnilor din diaspora, nu
a celor din tar.
Adevrate ode ale enciclope-
dismului cultural, eseurile Doinei
Drgut si declin nelinistile de
la Craiova pn la Paris si pn
dincolo de Ocean cu Ernest He-
mingway, cu Denis de Rouge-
mont, cu gndul la vikingi si
Nobel-ii lor, la soarta capodo-
perelor, ne ntoarce n istorie
pn la Regele Alfred cel Mare
si harpa lui, la pseudoecume-
nismul unei noi releigii, BahaI,
la Marele zid chinezesc, la mos-
tenirea lui Henry Ford, la Zidul
Plngerii - ultimele vestigii ale
celui de al Doilea Templu, la Se-
cretele Vaticanului, la Arta ara-
bescului, dup care ne readuce
la gloria aproape bicentenar a
craioveanului Colegiu National
Carol I, vizavi de realitatea crud
de pe la 1918 a Diplomelor de
vnzare, de la o universitate din
Debretin, pe care le pomenea n
glum la Cluj acad. C. Daicoviciu,
dar care au ajuns o jalnic re-
alitate n nvtmntul romnesc
de astzi - nc un prilej de
Nelinisti prin timp pentru jurna-
listul si omul de rafinat cultur
Doina Drgut.
plcerii si propune actiunea continu, care
s se contrapun timpului neantizat al inac-
tiunii, actiune de obrsie stoic si menit s
conduc spre echilibrul interior authentic.
Seneca ader la fatalismul stoic, ns
sustine c omul poate deveni liber si controla
soarta, dac o accept cu senintate (De bre-
uitate uitae - Despre viata scurt, 15, 5).
Astfel, libertatea exist numai fiindc exist
necesitatea. El preconizeaz nu att extir-
parea pasiunilor - cum ar fi: plcerea, mnia,
ambianta, durerea, gelozia -, ct controlarea
lor foarte ferm (De ira - Despre mnie, 1,7,2).
n mod sigur, el consider virtutea ca unic
valoare a vietii fericite, neevitnd hedonis-
mul (gr. hedone - plcere) grecului Epicur.
Dar, Seneca nu-si limiteaz sfaturile la abti-
neri, la ataraxie, la tanquillitas, ci obtinerea
linistii prin practicarea virtutilor.
n operele de la btrnete, Seneca, n scri-
sorile ctre prietenul Lucilius, combate cu
struint teama de moarte si de orice fel de
boli si dureri. n sine, moartea n-ar constitui
nici un bine nici un ru. El nu admite supra-
vietuirea sufletelor dect cu ezitri si exclu-
sive pentru spirite de elite.
n Epistole spune: Adevratul ntelept,
nu e supus nici unei vtmri, ntruct nu
are nsemntate cte sgeti l tintesc, de vre-
me ce el rmne de-a pururi neclintit.
Iar n De constantia sapients (Despre
constanta nteleptului), 3,5, spune c sufle-
tul nteleptului este drz si adun n el putere,
nct nici o vtmare nu-l clinteste. Spre
deosebire de alti stoici, cum demonstreaz
P. Grimal n Seneque, Seneca nu consider
c nteleptul ar reprezenta un mit al ratiunii,
ci ar constitui doar o norm stimulativ, si l
apreciaz ca realitate istoric.
Nicolae Mircea Nstase, n Conceptul de
libertate la Seneca, publicat n Culegere
de studio de civilizatie romn (Buc., 1979,
pp.77-93), precizeaz c libertas dobndeste,
la Seneca, mai multe sensuri si echivaleaz
nu numai cu libertatea interioar, ci si cu jude-
carea corect a defectelor prietenilor, chiar
cu o cunoastere solid a tainelor naturii.
Seneca nu a fost un clasic, ci, mai degrab,
un non-clasic, dac nu un anticlasic, cum l re-
comand stilul prozei sale. El a fost un spirit
romantic, ca temperament, si a apartinut cu-
rentului stilistic numit stilul nou. Acesta se ca-
racteriza prin asimetrie, culoarea poetic, con-
cizia, patetismul, prelungind vechiul asianism
literar si ilustra constituirea unui neoasionism.
Scriitorul-filozof roman, prin conceptia sa
despre viat, a promovat rolul destinului n viata
homo erectus, acesta fiind robul ntmplrii si
trind ntr-un nsemnat izvor de nelinisti: grija
de a-ti alctui o masc, spre a nu arta nimnui
chipul tu adevrat. (S trim cu simplitate;
s alternm ntlnirile cu singurtatea).
Al. Florin TENE
continuare din pag. 5
Vernisajul expozi]iei
de pictur# a Cenaclului
Constantin Br@ncu[i
Salonul de prim#var# 2011
(Galeriile Cromatic,
Craiova, 26 mai 2011)
Cristina Oprea si N.N. Negulescu
N.N. Negulescu, Benoni Mogoseanu si Dan Scurtu
N.N. Negulescu admirnd lucrrile
Cristina Oprea si N.N. Negulescu
9
Anul II, nr. 6(10)/2011
C#r]i primite
la redac]ie
Elena Buic - Luminisuri,
Ed. Anamarol, Buc., 2011
acidul conceptului cauterizeaz
muguri, cntec si limpezimi. A-
colo unde nfloreste un concept,
s stiti c un lucru concret este
nmormntat (B. Fondane).
Numai c, la Eminescu, butu-
ruga romantic a dat lstari gr-
itori de miastre ntelesuri. Nu
credeam s-nvt a muri vreodat
este impulsul nietzschean nsc-
tor de alte pulsuri. n zboru-i so-
litar spre lna de aur a Absolu-
tului, Eminescu a vzut de tim-
puriu c gndul se hrneste cu
snge, c de pe Himalaya con-
ceptului literele lumii nu mai pot
fi citite. Frenetica evaporare n
vrtejul fanteziei este uitare si
moarte.
n miscarea-i ascendent, re-
lieful si pierde protuberantele,
potolindu-se n vastitatea planu-
lui mut. Lucrurile devin idei. Din
copaci rsar zne, femeia e nger,
rul este Demiurg, Nilul este gnd.
Alambicul gndirii distileaz
comina realului. Palinca visului l
mbat pe zeul Eminescu care, n
uriasa-i risipire, d hrana pe extaz.
Desfrunzirea de lume se face ntr-
o inconstient rational asumat.
Celebra analogie a lui Aristo-
tel din Poetica, Btrneteaeste
pentru viat ceea ce seara este
pentru zi este, dup Alain Boutot,
lmuritoare de multe nedumeriri,
de parc ar fi fost una dintre Parce
la cptiul copilului Eminescu.
Cele dou serii eterogene de
termeni, seria biologic (btr-
netea si viata) si seria cosmolo-
gic (seara si ziua) pot da nastere
la dou metafore: btrnetea este
seara vietii si seara este btr-
netea zilei. Ambele metafore
trimit la termenul sfrsit care
sugereaz senzatia de durere.
Dac prima metafor mbog-
teste pentru c ridic seria bio-
logic la scar cosmic, cealalt
metafor coboar caratele cos-
mice n balta realului trector.
Pe bun dreptate Constantin
Noica vedea n versul eminescian
brat molatec ca gndirea unui
mprat poetsmburele culturii
romne moderne. Analogia bra-
tului cu gndirea, nalt, puri-
fic, aristocratizeaz corporalul
prin spirit. Acesta este proiectul
genetic al poeziei eminesciene,
transferul de la concret ia abs-
tract, de la luxuriantul palpabil la
eteratul mintal.
ngerul, eroul, mpratul, ge-
niul, zeul, Hyperion, sunt stri
care transcend lutul, vpi de
sublim, frumoase fr corp.
n furtunoasa-i decorporali-
zare, Eminescu nu alege ghirlan-
da de flori senzuale, ci cununa
de laur, visul de mrire, asceza
gndural, cerurile nalte. Inoro-
gul poeziei eminesciene nu paste
iarb, ci umbra ierbii, nu bea ap,
ci umbra apei.
Ajuns n vrful pascalienei
trestii abstracte, ochiul poetului
se ndreapt, lcrimnd, spre
pmnt, dorind s reversibilizeze
ireversibilul. Anteu, trezit din ui-
tare, vrea s palpeze pulsul ma-
teriei. Dar pnza de pianjen a cu-
getrii l-a prins definitiv n smoala
noptii. Prea trziu. Prea departe.
Drumul ntoarcerii este barat, iar
poetul rmne de-a pururi gnd
purtat de dor.
Biberonul copilriei nu se mai
potriveste n gura gndului br-
bos, ntelept dar sterp. Poetul nu
mai ntelege nici copilria, nici
pdurea, nici iubita. Dulcele corn
nu va mai cnta niciodat pentru
poet. Totul este suspin, suferint,
zdrnicie.
Realul, asemenea luminii ste-
lare si amorului, era pe cnd nu
se vedea. Azi, desi se vede, nu e.
Eminescu nu mai trieste timpul,
ci contratimpul, nu sensul, ci con-
trasensul. Adic absurdul kafkian.
Destinul lui Eminescu are ver-
santii unui munte: tnjire dup
ambrozia abstractiei si tnjire
dup agurida concretului. Vrnd
s nteleag, poetul a uitat s
simt. Gndul clugrit si caut,
acum, mireas. De aceea, aseme-
nea lui Hyperion, vrea s se nasc
din pcat si s-si dea nemurirea,
regatul su, pe o aschie de iubire.
Drmonul mentalului are, ns,
sita prea deas, iar fina cerului
nu-si mai ninge fulgii spre vatra
pmnteasc.
Strigtul de durere al poetului
si face datoria cristic, nv-
tndu-ne s iubim spontanul, ete-
rogenul, clipa cea repede.
Descoperim c Eminescu r-
mne sublim la ptrat. Fiind sf-
siere, ntruparea constiintei ne-
fericite a lui Hegel, Eminescu
moare, de fiecare dat, de dou
ori: odat prin ruperea de real si
o dat prin neputinta de ntoar-
cere.
Proba de foc a adevrului e-
minescian nu e ntlnirea, ci
cutarea. Unde stpneste Ra-
tiunea, lucrurile pier. Rmne ge-
nericul si platonicul Fruct, dar
dispar merele, perele si migda-
lele. Vrnd s fie apolinicul
Fruct, Eminescu uit s fie dio-
nisiaca migdal. Murire ascen-
dent si murire descendent.
Stilizat brncusian, Eminescu
devine gnd modular, insuficient
siesi, fr norocul lui Ulysse care
si-a regsit Itaca, al Fiului Risi-
pitor care s-a ntors de unde a
purces si al lui Ft-Frumos din
Tinerete fr btrnete si viat
Ir de moarte, care s-a mplinit
prin trecerea de la atemporal la
temporal.
Paradox ntrupat, Eminescu
ajunge hyperborean, gnd care
vrea s simt, asa cum Arghezi
dorea s pipie Absolutul: Vreau
s te pipi si s urlu: Este!.
Desi femeia este blamat c,
prin natura sa senzual, nu poate
sri prleazul n ograda spiritului,
este repede iertat: A fost crud-
nvinuirea!. Femeia este apro-
piere, ntlnire, mplinit n sim-
plitatea ce nu-si d efemerul pe
porumbelul nemuririi de pe gard.
Blanca din Ft-Frumos din tei
refuz brbteste asceza: ,,Nu voi,
tat, s usuce/ al meu sufle! t-
nr, vesel:/ Eu iubesc vnatul.
Jocul/ Traiul lumii altii lese-l.
Nici Ctlina din Luceafrul
nu e n stare de mprtia cuge-
trii, dar aceasta, nteleapt, si-1
alege ca partener de viat pe C-
tlin, care e viu, real, guraliv si
de nimic, asemenea ei.
Dac Eminescu s-ar fi simtit
acas n chilia principiului
Cogito, ergo sum, n-ar mai fi
ngenuncheat n altarul frumuse-
tilor de hum si ar fi plutit ca o
albin serafic spre polenul tran-
dafirului divin. A fi nemuritor si
rece nu e, la Eminescu, fal, ci
regret.
Janet NIC
continuare din pag. 1
Nicolae Firuleasa - Pasii mici
ai istoriei, Ed. MJM,
Craiova, 2011
Sadik Krasniki - Lacrima vietii,
Bucuresti, 2010
10
George FILIP
(Montreal)
NTMPINARE
du-te Maria cu Sfnta-Maria.
culegeti florile ce le-ati sdit.
e primvar afar, n lume
si Iisus - fiul s-a despironit.
din sngele Lui zmbesc trandafirii.
cmasa lui ne nvesmnt pe toti.
Golgota se-nchin sub tlpile Sale
si pe-alturi, smeriti, privesc si multi hoti
Hristosul ne iart - El e iertarea.
nu mai dati fuga cu tristi de talanti.
la visteriile de aur din ceruri
nu mai au cheia sperjuri eleganti.
Maria terestra - Maria din ceruri
a pus suflare n pruncii de seu
dar dintre toate fiintele lumii
numai Iisusul ne e Dumnezeu.
iat-le Doamne cum mtur raiul.
Mriile mele-s surori prin eter.
ele deretic, ele coc pinea
pentru flmnzii de jos si din cer.
iart-m Doamne c scriu despre sfinte.
eu sunt ortodox din mosii strmosi.
nu-mi lua harul, nu-mi usca mna
cu care-mi scriu versul spre unici Hristosi.
...a trecut ziua - e timp decusear.
Mriile lumii asteapt Hristosul.
s vin, s ierte, s-nving trdarea;
ce-as mai putea s spun eu - pctosul...
PROTEST PUBLIC
opriti planeta!, iarsi m-am nscut
si la ponoda mea am fost si eu.
cnd mi-au tiat buricul m-a durut,
eram ca un brotac n elesteu.
dar a sunat alarma. Ra-ta-ta!...
porneau la trnt fritz si un rusnac.
muza mi-a spus: copile, nu uita,
rzboiul are vesnic ochi de drac.
putea a cai cu schijele n burti.
prin cer zburau Icarii de carton.
plecam sau ne-ntorceam, mereu desculti.
popii blagosloveau la unison.
Hristos... plecase si el la rzboi,
n duplicat - lupta pe dou prti
fiindc prea mondialul trboi
dansa n draci peste-ale lumii hrti.
cnd s-au sfrsit obuzele de tot
s-a scris, cum stiti, o nou pagin
si noi ne-am ncuscrit n hozrasciot,
o trambulin spre paragin.
si iar clocir oule n cuib.
si generatii noi s-au pus la drum.
eu n-as putea s spun c m mbuib,
ncalte c din nou miroase-a scrum.
papornita cu manuscrise-i grea.
abia-nvtasem s mncm ciuperci
si mulgem hmesiti din noua stea
licheni atomici ecologici - terci.
si tot tusim de-attea betesuguri
si-ades ne facem regi de operet.
unii ne mai poticnim n juguri
si altii cnt imnuri la flasnet.
important e cine d cu barda.
cli sunt si politruci de-asemeni.
e globalizare-n lume, dar da:
prin credint nu ne tinem gemeni.
...eram un mormoloc n elesteu.
venirea mea pe lume m-a durut.
acordul s m nasc nu l-am dat eu.
opriti planeta!, nu m vreau nscut!
TUZLA NATAL
propun s fie TUZLA - capital
iar din primar s facem presedinte
si mai prosperi dect n evul-mediu
s tinem legea: dinte pentru dinte.
azi drumurile lumii trec prin TUZLA
iar limba scris e din Babyloane.
avem fecioare - chiar mumificate
si crturari se nasac... batalioane.
chiar Stratonis a fost la malul Mrii.
foc a fcut si a zmbit din faruri
poate grecesti, trziu... mai genoveze,
s tin piept acelor avataruri.
la TUZLA - Dumnezeu a pus femeia
s care saci si s ne nasc pruncii.
a fost scandal si harte mondiale,
dar s-au supus al dracului - poruncii.
numai Hristos nu s-a nscut la TUZLA,
dar ne-am blagoslovit si Tu si Eu.
priviti la primrie - prin ceasloave:
noi suntem toti bucti de Dumnezeu.
s-a prbusit la TUZLA si o nav.
la TUZLA creste cel mai-nalt pitic.
mos Dogea a luptat n sapte-s-sapte
si-avem si-o fabric de cheag - v zic.
mult mai prosperi dect n evul-mediu
noi din primar vom face presedinte.
propun s fie TUZLA - capital
iar legea noastr: dinte pentru dinte.
Dan Scurtu - Peisaj cu pini
11
Anul II, nr. 6(10)/2011
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Memorii
de c#l#torie
Vedere aerian a Monumentului National Fort Stanwix
Lectii pentru... profesori!
29.06.2009
Am prezentat la Air Force
Research Laboratory (Labora-
torul de Cercetri al Aviatiei Mi-
litare, prescurtat AFRL) din
Rome, 74 de slides (clisee, ima-
gini digitale proiectate pe ecran)
despre Teoria Dezert-Smaran-
dache (TDSm), sectiunea de
fuziune/tracking (urmrirea
traiectoriei aeriene).
Au asistat si sefii: Mark Al-
ford, Daniel Daskievich, plus
John Salerno, specialistul n fu-
ziune de nivel nalt.
Expunerea mea a durat dou
ore si jumtate. Oamenii au fost
interesati, au pus multe ntrebri...
*
Privesc la televizor pe cana-
lele 57 (Istorie), 31 (Planeta anima-
lelor), 28 (stirile la CNN), 38 (n-
tmplri politiste reale), 21 (fil-
me). n timpul reclamelor TV, pun
sonorul pe mut si completez/
adaug idei noi privind studiul si
lucrul la laborator.
Singurul cu care mai vorbesc
este carnetul n care-mi scriu jur-
nalul. De fapt, m confesez mie
nsumi!
01.07.2009
Sunt n Griffiss Institute, aflat
Lec]ii pentru profesori
[i fuziunea cu istoria!
ca si AFRL n acelasi Parc Tehno-
logic si de Afaceri din orasul
Rome. E frig n sal, ar fi trebuit
s-mi iau pulovrul de la birou.
Am fcut o prezentare a
TDSm, n fata altor profesori si
studenti veniti s lucreze, ca si
mine, temporar n laboratoarele
de cercetare de aici.
03.07.2009
Fr masin, parc sunt
handicapat nu m pot deplasa
la cumprturi, mi-e greu s vin
pe jos cu plase si genti.
Vizit la Fortul Stanwix
din Rome
Am vizitat Fortul Stanwix din
statul federal New York, declarat
Monument National, asa c pot
spune n glum c, n timpul liber,
am fcut fuziunea cu istoria sta-
tului federal New York.
n urma rzboiului mpotriva
francezilor (1754-1763), pentru a
controla ruta est-vest care lega
Oceanul Atlantic de Marile La-
curi, generalul britanic John
Cum paradoxurile sunt
prezente oricnd n viata
cotidian, ele nu m-au ocolit
nici n orasul Rome, din statul
federal New York: am predat
lectii pentru profesori
universitari si am fcut
fuziunea datelor din isto-
ria statului federal New York!
Stanwix a ordonat construirea n
anul 1758 a fortului care i va pur-
ta numele. Victoriosi, britanicii au
preluat tot teritoriul aflat la est
de fluviul Mississippi. Dar in-
dienii erau nemultumiti de pier-
derea continu a pmnturilor
lor, pe care le ocupau englezii.
Rscoala lui Pontiac obtine,
n anul 1763, o Proclamatie Re-
gal care interzicea nfiintarea de
asezri englezesti la vest de
Muntii Apalasi.
Istoria fortului nu mi pare a
fi att de glorioas, dar aici au
fost semnate dou tratate de pace
americane cu Confederatia celor
Sase Natiuni (a triburilor indi-
ene Cayuga, Seneca, Onondaga,
Oneida, Mohawk si Tuscarora):
n 1768, semnat de liderii Colo-
niilor Engleze, si n 1784, semnat
de liderii SUA.
n timpul Rzboiului de In-
dependent al SUA (1775-1783),
britanicii au abandonat n 1776
Fortul Stanwix, care a devenit
pentru Armata Continental a
americanilor rebeli o garnizoan
important n controlul drumului
ctre Canada, colonie englez.
Colonelul Elyas Dayton, coman-
dantul Regimentului 3 din New
Jersey, primul care a avut garni-
zoan american aici, a schimbat
numele englezesc al fortului,
denumindu-l Fortul Schuyler, n
onoarea generalului american
Philip Schuyler (1733-1804). n
vara anului 1777, forte britanice
venite din Canada, sprijinite de
unele triburi de indieni si de ame-
ricani loialisti au asediat timp de
21 de zile fortul, care a fost salvat
de o btlie purtat la 11 km de
acesta, la Oriskany, de ctre for-
tele americane venite n ajutor.
Acestea au czut n ambuscad
si au pierdut peste 500 din efec-
tivul lor de 800 de oameni, cam
65%, ntr-un mcel oribil, dar lup-
ta a fost att de dur nct indienii
(care se aflau n ambele tabere,
ntr-o lupt fratricid) au prsit
cmpul de lupt, iar britanicii s-
au ntors n Canada. Garnizoana
asediat n Fortul Schuyler a
avut ns pierderi minime: 4 morti
si 21 de rniti. n anul 1778, lo-
ialistii si indienii aliati englezilor
au efectuat raiduri fulger n zon,
Ir ca garnizoana fortului s le
poat contracara. n 1779, o parte
din garnizoan a participat la Ex-
peditia Vestic, n care s-au dis-
trus principalele sate ale tribului
Onondaga, aliat cu englezii. n
primvara anului 1781, ploi pu-
ternice si un incendiu au distrus
mare parte din fortificatiile si din
barcile, care, din lips de re-
surse, nu au putut fi reconstruite
si fortul a fost abandonat (n
1784, tratatul a fost semnat n
ruinele fortului).
12
Florin AGAFI}EI
S-a nscut n Vrancea, nainte de al doilea
rzboi mondial, n anul 1937, la Nnesti, lo-
calitate aflat pe malul drept al Siretului. Dup
parcurgerea scolii generale, apoi a liceului,
n orasul Moinesti, se nscrie la concursul
de admitere pentru Facultatea de Istorie-
Filosofie - sectia Filosofie, examen trecut cu
bine. n facultate l va avea ca profesor, prin-
tre attia altii, pe savantul Th. Simenschy, a-
cela care i-a insuflat dragostea fat de civili-
zatia indian, de limba sanskrit.
Dup absolvirea Faculttii de Filosofie
devine cadru didactic al acesteia prin ordin
ministerial; va preda nentrerupt aici, att
nainte de 1989 ct si dup evenimentele din
decembrie ale aceluiasi an, pn n 2008,
cnd se pensioneaz.
Doctoratul l-a desvrsit sub ndrumarea
profesorului Ernest Stere, avnd tema: De-
terminism si libertate n filosofia epocii
elenistice. Teza de doctorat, sustinut n
anul 1971, va fi publicat ulterior sub titlul:
Ethos elenistic - Cunoastere si libertate,
la Editura Stiintific si Enciclopedic din
Bucuresti.
Preda, nainte de 1989, si un curs facul-
tativ de limba sanskrit.
Prelegerile-i privind istoria filosofiei
antice si medievale trateaz si problematica
filosofiei antice indiene.
Rmne asociat al Faculttii de Filosofie,
din Universitatea Al. I. Cuza - Iasi.
Din lucrrile lui Marin Constantin, pu-
blicate sub form de articole, studii, crti,
vom mentiona succint, doar titlurile care au
legtur direct cu civilizatia si spiritualitatea
indian.
Astfel, prima scriere consistent cu pri-
vire la filosofia Orientului antic este editat
la Universitatea Al. I. Cuza cu titlul: Isto-
ria filosofiei n Orientul antic (1979), de
ctre Centrul de Multiplicare al Universittii;
studiul intitulat Notiunea mv n filosofia
brahmanic apare n Anuarul Centrului
de Stiinte Sociale al aceleiasi universitti.
n anul 1982 scrie studiul Theofil Si-
menschy, contributii la cunoasterea filoso-
fiei critice, editat de Analele Universittii
Al. I. Cuza - Iasi, serie nou, tomul al
XXXVIII-lea.
n volumul Lucian Blaga - Cunoastere
si creatie, Culegere de studii, editat de
Cartea Romneasc n anul 1987, este cuprins
textul nrurirea spiritului indic asupra
filosofiei lui Lucian Blaga; n Actele de
comunicri ale Societtii de Studii Cla-
sice, volumul Antichitatea si mostenirea
ei cultural i aprea, n anul 1980, studiul
Miturile creatiei la Mircea Eliade. O alt
carte este: Isihasmul n mnstirile spa-
tiului mioritic romnesc - de la palamism
la paisism, aprut la Editura Lumea, Iasi,
2007. Aceast lucrare intereseaz mai ales,
n ce priveste controversata problem Yoga-
isihasm.
Scrie postfata crtii semnat de Agafitei
Florinel, Simbol si simbolizare indian n
sculptura lui Constantin Brncusi, editat
la Focsani, Editura Salonul Literar, n 2001;
realizeaz Cuvntul nainte al crtii semnate
de Stefan Munteanu, Istoria gndirii filo-
sofice n India antic, publicat la Bacu
n 1996; n Analele Universittii Al. I. Cuza
- Iasi, serie nou, sectiunea a III-a, tomul
XXVII, publica n 1991, Connaissance et
la libert dans la philosophie indienne
Smkhya; n aceleasi Anale, n tomul
XXXVI, anul 1991, aprea studiul De mo-
tifs cosmogoniques dans Scrisoarea I; n
tomul XXIV al Analelor iesene publica - n
1978 - Intentionalitatea actului uzual n
Bhagavad-gita; n 1982 edita n tomul
XXXVIII al Analelor universittii iesene,
Theofil Simenschy - contributii la cunoas-
terea filosofiei antice; n tomul al XXXIII-
lea, al Analelor Univ. Al. I. Cuza i aprea
n anul 1987 studiul g-vedice - Imnul, nce-
puturile filosofiei indiene n imnurile Nas-
dasya; scrie recenzia la Abecedar Hatha-
Yoga/Cum trebuie s fie profesorul de filo-
sofie, aprut n Analele Universittii Al. I.
Cuza - Iasi, 2000. n anul 2001, n aceleasi
Anale i era publicat textul Regele Milida
si buddhismul indian - colloquium ima-
ginar ntre un rege indo-grec si un ntelept
buddhist.
Dup 1989 editeaz o carte de referint
privind modalitatea de cugetare indian, inti-
tulat Filosofia indian - Izbvire sufle-
teasc prin cunoastere si meditatie trans-
cendental.
Cartea a aprut n Iasi, la Editura Mol-
dova, n 1994.
Este printre putinele aparitii livresti
realizate de un indianist romn ai ultimilor
ani ce trateaz profund filosofia indian, n
maniera lui Sergiu Al-George, adic din inte-
riorul problematicii si cu o usurint ce dove-
deste cunoasterea temeinic a marilor poeme
epice, a celor sase darshane sau scoli filo-
sofice indiene ale buddhismului, tantrismu-
lui, jainismului si, nu n ultimul rnd, limbii
sanskrite.
n Revista Symposion, tomul al III-lea/
2005, nr. I (5) scrie despre Manualul de limba
sanskrit, autor Mircea Itu, editat la Brasov,
precum si despre Filosofia si religiile Indiei
semnat de Mircea Itu si Georgiana D.
Repere ale limbii sanskrite n
cartea lui Marin Constantin,
Filosofia indian. Izbvire
sufleteasc prin cunoastere si
meditatie transcendental
Limba sanskrit continu s fie reperul
multor lingvisti care se apropie de studiul
comparat al limbilor indo-europene; nscut
milenar, slefuit prin intermediul creatiilor
vechi concepute n subcontinentul indian,
sanskrita este si azi izvor de inspiratie, de
cercetare si reconstituire a gramaticii
indoeuropene.
Instrument principal n dezvoltarea
gndirii specifice perioadei Veda, sanskrita
a cunoscut evolutia ulterior, mpreun cu
scolile noi de cugetare aprute n timp; asa
cum subliniaz si Marin Constantin, ea va
Fi[# de portret
Universitarul ie[ean Marin Constantin -
demn urma[ al savantului Th. Simenschy
13
Anul II, nr. 6(10)/2011
traversa mai multe etape: sanscrita vedic,
clasic, epic. Pe lng aceste etape prin-
cipale se mai poate vorbi de sanscrita brah-
manelor, sutrelor, povestirilor, sanscrita
budhic (vezi Marin Constantin, Filosofia
indian. Izbvire sufleteasc prin cunoas-
tere si meditatie transcendental, Editura
Moldova, Iasi, 1994, p. 15).
Autorul presupune c n etapa Veda,
sanskrita vedic este, probabil, limba
scris a sanscritei ce se rostea atunci. Are
o mare putere fil osofi c exprimnd
gndirea simbolic reglementat magic
(Ibidem, p. 16).
Imnurile vedice cuprind - cum deja s-a
demonstrat de ctre numeroase cercetri exe-
getice ale ultimelor secole - in nuce, moda-
litatea de cugetare caracteristic upanisha-
delor, cel putin.
S-a dezvoltat si un adevr axiomatic n
acest sens sustinndu-se c ntreaga creatie
vedic adun tot ce se putea transmite re-
velat omului despre existenta manifestat n
multiplele-i forme si c n afara Vedelor nimic
nu ai mai putea descoperi nou.
Adevrul revelat rishilor din cele mai
vechi timpuri devine fundament si baz de
pornire pentru cei care, trind n epocile
postvedice vor dori s si s-si pun ntrebri
cu privire la lumea n care triesc si la aceea
camuflat n propriul Sine.
Dou universuri la fel de incitante, s-ar
putea afirma, din a cror investigare s-a copt
ntreaga filosofare indian, liantul principal
ntre lumea Vedelor si cea a budhismului sau
jainismului functionnd cu precdere prin
transmiterea oral a adevrurilor descoperite:
e vorba despre limba sanskrit.
Marin Constantin subliniaz prefacerile
limbii sanskrite, survenite n etapa clasic a
acesteia, observnd c lexicul devine tot
mai variat si bogat, (ibidem) deci, am putea
aduga noi, un mai performant suport n dez-
voltarea gndirii bazate pe nalt meditatie.
Dac n cazul sanskritei epice ar prea c
nu exist probleme pentru cunosctori n
descifrarea sa, altfel stau lucrurile n cazul
sanskritei sutrelor (fie filosofice, fie nefi-
losofice) (ibidem), deoarece aceasta devine
din ce n ce mai ermetic, ncifrarea sa, carac-
terizat prin restrngerea exprimrii specific
ritualice, nemaifiind posibil fr anumite
chei, pe care Marin Constantin le desem-
neaz cu termenul paribhsa (ibidem).
Autorul ilustreaz o asemenea situatie
prin exemplul sutrelor filosofice (ibidem)
referindu-se la khya. Astfel, exprimarea
Smpayo mbuvac cet tatrpi (ibidem) s-
ar traduce prin: khya ar contraargumenta
c n cazul n care un adept al filosofiei
Sm preformatul posed miscarea n mod
firesc precum apa, de exemplu, si nu dato-
rit unei vointe proprii, trebuie s rspun-
dem c apa are voint proprie (ibidem).
n alt parte, verdictul succint privind
sanskrita budhic lmureste asupra carac-
terului acesteia, n spet privind Scoala Sar-
vstivda n care se ntrebuinteaz de ctre
filosofi fraza prohibitiv (ibidem).
De prisos s mai spunem ce influent a
strnit, dup ce a fost descoperit de Occi-
dent, limba sanskrit, precum si modalitatea
de cugetare indian; cert este c aflarea aces-
tora a dat posibilitatea rotunjirii cunoasterii
si transformrii Sinelui, izvorul Oriental ali-
mentnd la timp o fntn a Apusului ce d-
dea semne de sectuire.
Dan Scurtu - Peisaj de noapte
Bucata de ca[caval
A fost odat o bucat de cascaval mare si
frumoas. Un corb btrn tinea n cioc bucata
de cascaval, si corbii mai tineri veneau si ciu-
guleau din ciocul lui cte o buctic; la mar-
ginea pdurii, era o stn, n care lucrau alti
corbi. Cnd bucata de cascaval din ciocul b-
trnului corb se termina, i era adus de la st-
n o alt bucat de cascaval. Si asa, fiecare corb
avea buctica de cascaval, cea de toate zilele.
ntr-o bun zi, vulpea a venit sub copacul
btrnului corb, a zrit bucata de cascaval
din ciocul btrnului corb, si a tinut rapid
corbilor care si asteptau firimitura un discurs
fulminant despre libertate si democratie.
- Stiti voi ce este democratia, iubitii mei
corbi? Democratia nseamn ca fiecare dintre
voi s v bucurati, toat viata, nu de o biat
firimitur de cascaval, ci de ntreaga roat,
mare, frumoas, proaspat, si galben ca mie-
rea, pe care o veti face, fiecare, n singurtate,
la stna voastr personal. Alungati corbul
cel btrn care v mparte fiecruia batjocura
de firimitur! Si fiecare v veti bucura, n de-
plin libertate, de ntreaga roat de cascaval!
Ascultnd cntarea miastr a vulpii,
corbilor le-au lucit ochii de poft. Vulpea
avea, doar, atta dreptate. Au vndut stna
vulpii, i-au smus btrnului corb roata de
cascaval din cioc, si s-au repezit, grmad,
asupra ei; cei mai puternici au nfulecat atat
de mult, nct nu numai lor, dar nici copiilor
si nepotilor lor, nu le-a mai fost foame vreo-
dat. Cei mai slabi, dup mrime, se ciond-
nesc si astzi pe amintirea cte unei firimituri
din marea si frumoasa bucat de cascaval.
Btrnul corb a rmas cu toti fomistii pe
cap, s se mprumute de la vulpi, ca s le
dea, n continuare, la fiecare, dup tupeu,
cte o amintire de firimitur de cascaval. Cci
de unde stn personal pentru fiecare corb,
dup zisa vulpii?
Nepotica mea a ascultat povestea si a n-
trebat:
- Si cum l cheama pe corbul cel btran,
bunicule?
- l cheama Stat, draga mea.
- Si pe vulpe?
- Pe vulpe o cheama Statul din Umbr.
- Ce nume lung are, bunicule!
- Asa e, draga mea... dar s-i vezi umbra
ct e de lung...
- Si unde este vulpea asta acum?
- Acum, c a pus afacerea cu corbii pe
drumul cel bun, a plecat cu aceleasi promi-
siuni n Ibia, Iria, Lgeria, si alte, si alte tri,
de care o s nveti, cnd vei fi mare, c sunt
conduse, nu de corbi btrni, ci de vulpi
btrne...
Nepotica a adormit. Si btrnul a nvelit-
o, zmbind, n gnd, fabulei lui Esop.
Liviu Florian JIANU
14
Anul II, nr. 6(10)/2011
Coiotul, ca si vrul lui, sacalul, sunt ma-
mifere slbatice asemntoare cu lupul, dar
de talie mai mic, care se hrnesc, n general
cu hoituri, ocupndu-se totusi si cu ceva
mai special: furtul przilor marilor vntori ai
junglelor sau ai preeriilor, adic leul, tigrul,
leopardul sau puma. Din cauza furturilor de
la gura prdtorilor, care, epuizati n efortul
lor de a-si ucide prada, nu mai sunt n stare
s o si pzeasc, att coiotul ct si sacalul
sunt asociati persoanelor avide, rapace si
josnice. Cel mai frecvent, aceast asociere
devine foarte evident cnd destinul te-a pri-
copsit s ai de-a face cu jungla din palatele
de justitie din Romnia.
n tribunalele noastre, coiotii si sacalii,
asociati fratilor lor din lumea animal, sunt
consilierii juridici ai prea multor institutii de
stat, bogate si puternice care-si fac perma-
nent victime din rndul cettenilor, de regul
reglndu-si deficitele bugetare pe seama ce-
lor mai slabi si neajutorati. Fie c e vorba de
imobile, pduri sau terenuri agricole luate cu
forta, fie c e vorba de un abuz al conducerii
fat de drepturile legale ale salariatului, fie
c fiscul se gndeste s fac economii la bu-
get bgnd mna n buzunarul vreunui prlit
de pensionar, sacalii tribunalelor mpnzesc
holurile si slile palatelor de justitie, tare mn-
dri de puterea si tupeul lor. Se plimb pe ho-
luri tantosi, cu geanta de hrtii pretioase la
piept, scrutnd victimele pentru a evalua po-
tentialul lor de ofert. Celor deja contactati li
se face semn discret c totul este n regul,
iar pe cei din aparatul judiciar i gratuleaz
Ir sfial cu saluturi lingusitoare. Cei nc-
ptnati n a crede c pot cstiga, de capul
lor, un proces cu o institutie a statului sunt
ignorati pur si simplu. Ei sunt pleava...
Coiotii tribunalelor sunt, n genere, vechi
fosile de pe vremea bietului mpuscat si cu-
nosc pe toat lumea din palatul de justitie.
Cu cei mai vechi din judectori au de mprtit
mereu prada, se recunosc rapid si se pre-
tuiesc reciproc pentru c pot s-si ascund
erorile judiciare dnd vina unul pe cellalt.
Sunt att de versati, nct pn si tinuta si-o
potrivesc suficient de modest pentru a as-
cunde viloiul si limuzina de conte frantuz de
acas. Omniprezenti prin tribunale, s-ar zice
c fac parte din recuzita palatului de justitie,
ba chiar din corpul juridic al acestuia, de n-
dat ce gsesc rapid solutiile de ntmpinare
a jecmnitilor ce-si caut dreptatea.
Saizeci de ani de viat cinstit eu n-am
avut cu ei onoarea dar, odat ajuns la pen-
sie, pe unul din acestia am avut neplcerea
s-l cunosc personal. Am s v spun poves-
tea lui mai ncolo pentru c, mai nti, trebuie
s remarc un fapt: s nu credeti c abuzurile
contra cetteanului de rnd pornesc doar de
la guvern sau de la vreo lege proast dat de
parlament. Aceste institutii ale statului nu
sunt dect capul caracatitei si bratele ei hi-
doase sunt acelea care actioneaz pe fat si
eficace mpotriva noastr. Dou din aceste
brate, reprezentantul institutiei de stat si cel
al justitiei, sunt ndeobste foarte cunoscute
pentru c lupta propriu-zis la procese, cu
ele duce cetteanul. napoia lor st ns cel
mai hidos si periculos brat ce ne loveste n
punga proprie pe la spate, n mod direct si
las: fiscul. Adic, acea lance a Ministerului
Finantelor Publice, care se ocup mai nti
cu stabilirea apoi cu perceperea impozitelor
si taxelor noastre. Cine-i fiscul de astzi, acest
perceptor nenorocit?
Putine institutii de stat ceausiste au su-
pravietuit - cu toate metehnele lor - n noua
iepoc post-decembrist romneasc. Prin-
tre ele, fiscul bate orice recorduri de apuc-
turi ale comunismului totalitar, el fiind astzi,
mai mult ca oricnd, un fel de stat n stat.
Sub veghea lui permanent, nu exist lege
cinstit, normal si sigur n Romnia, ne fa-
cem iluzii c s-ar fi schimbat ceva dup 1989!
Imediat ce parlamentul d o lege, contopistii
guvernului si ai fiscului o fac praf cu nor-
mele ei de aplicare. Iar tu, ca un cettean la
locul lui, te gsesti subit n pozitia soldatului
pe care cprarul l ntreab: - B! Te doare n
cot de mine?. Oricum ai rspunde, ai dat de
dracu si asa e si cu legile noi, ele fiind apa
vie din care se adap zilnic fiscul. Nu cred c
mai exist astzi prin tar vreun cettean
cruia fiscul s nu-i fi luat ceva, barem vreo
retinere din salariu sau vreo amend acolo,
de vreo ctiva lei, dac nu cumva fiscul te
gseste clcnd pe coada legii s-ai mierlit-o
de-a binelea trebuind s-ti cauti dreptatea la
tribunal.
Fiecare are povestea lui cu fiscul si asa
am si eu. Pe mine m-au gsit, n anul 2007, c
mi-am nsusit foloase necuvenite (Sic!
taman cu pensia!) dup o iesire la vnat a
fiscului prin dosarele Casei Judetene de Pen-
sii Gorj. Ca s vedeti formul pe sefa Ro-
dica Ghimis care-mi semnase adresa! De par-
c eu mi fcusem calculele ce pensie mi se
cuvine, nu contopistii din propria ograd. Si
de ndat ce mi-am cutat dreptatea la tri-
bunal, hopa! uite si coiotul CJP dat pe inven-
tar tribunalului. Pe numele lui Coman Vasile,
acesta si confratii, au reusit performanta ex-
traordinar s-mi nceap retinerea din pensie
Nicolae N. TOMONIU
Coio]ii tribunalelor
Justitia - nc un pilon al statului pe cale s-si piard credibilitatea
15
Anul II, nr. 6(10)/2011
n ianuarie, s emit decizia pentru aceast
fapt n luna mai si s mi-o trimit prin post
in luna iulie, la patru zile dup prima nftisare
de la procesul deja nceput de mine. S-o cre-
deti dvs. c judectoarea Semenescu mi-a
dat mie cstig de cauz! Ea a acceptat ntm-
pinarea prietenului ei de tribunal, consilierul
juridic Coman, n care se spunea c... n-am
Icut contestatie dup 45 de zile de la lan-
sarea scremutei lui decizii! Ca s vedeti tupeu
de vechi coiot!
Desi, la dou sptmni, nalta Curte de
Justitie si Casatie decidea c eram n regul,
putnd cumula o indemnizatie de sedint cu
pensia, pltesc si acum, Coman, sacalul de
tribunal, avnd grij de asta.
Dar iat c veni si iepoca bsescian,
iar marele marinar al trii si marionetele lui
mi bgar mna din nou n buzunarul n care-
mi tineam pensia. Dac le dduse Curtea
Constitutional peste mn pentru c tn-
jiser s-mi ia 15% din ea, tot nu se lsar
pn nu puser impozit. Si iat-m din nou la
tribunal...
Ce circ e acum acolo, e musai s v po-
vestesc! n ciuda tuturor reactiilor mijloacelor
mass-media la abominabila msur guverna-
mental si a declaratiilor pompoase date de
sefii de sindicate, nchipuiti-v c sunt sin-
gurul pensionar din Gorj care deschide un
proces contra impozitrii pensiei. Ce este haz-
liu - dac nu ar fi tragic - este c nici consili-
erul Coman Vasile habar n-are cum s-si mai
fac ntmpinarea, cernd termen de respi-
ratie si inspiratie.
Fcuse initial una invocnd, culmea, tot
Curtea Constitutional care-i dduse peste
mn pentru 15% dar am reactionat imediat:
prtul vine cu povesti de cum se aplic le-
gea prin Uniunea European n loc s jus-
tifice de ce nu mi s-a trimis nicio alt decizie
prin care s fiu nstiintat c as avea o pensie
diminuat cu suma de 55 de lei. Pe de alt
parte, nu cade n competenta Curtii Consti-
tutionale a se cobor la niveluri dorite de CJP
Gorj, ea judec legi organice nu ordonante
de-ale lui Boc, cum ar fi OUG nr. 107/2010
dat ca exemplu. Curtea Constitutional tre-
buie s apere Constitutia trii si nu acte nor-
mative abuzive date de Guvernul Romniei,
mpotriva legilor organice si mpotriva nor-
melor europene n materie de drept, pensia
fiind considerat ca valoare patrimonial.
Pentru c mai suntem si cetteni ai Euro-
pei, nu doar vslasi n barca gurit a lui B-
sescu, numit Romnia, se pare c pentru
coiotii tribunalelor vin vremuri grele. Pe de
alt parte, judectorii s-au sturat s apere
un stat care are cteva degete bgate si n
portofelul lor. Eram de fat cnd, ntr-un pro-
ces al altui nenorocit, judectoarea i-a spus
franc coiotului de tribunal: - Domnule Co-
man, sper s nveti s mai faci si altfel de
ntmpinri dect cele de pn acum. Ultima
dumitale hrtoag am citit-o de dou ori si n-
am priceput-o niciodat!
Coiotii tribunalelor au adus tara ntr-o
situatie exploziv. Pe lng mlaiul lor zilnic
de a ciuguli bani din buzunarele amrtilor,
pe baza unor norme aplicate de ministri in-
competenti, ca de pild Vldescu si Pogea
sau a lui Botis, hot n regul din fondurile
europene, salariatii au popriri pe salariu, pen-
sionarii au pensii impozitate, iar subventiile
pentru produsele agricole ajung la alti coioti
ai Brganului, Timisului sau Siretului. Unii
dintre ei sunt strini, cetteni ai altor tri,
care au cumprat pmntul de la sacalii tribu-
nalelor deveniti peste noapte latifundiari prin
furt din averea unor babe incapabile s reacti-
oneze.
Stai s te ntrebi: ct o s mai reziste jungla
asta mai slbatic dect cea african numit
Romnia?
Cum din toti salariatii si pensionarii, afec-
tati de legile abominabile ale regimului bses-
cian, dintr-un judet ntreg doar eu m lupt cu
sacalii si coiotii tribunalelor, este clar c ago-
nia trii va mai dura mult si bine.
Primul pas ar fi totusi, ca aidoma judec-
toarei mai sus amintite, reforma n justitie s
nceap prin neacceptarea de ctre judectori
a hrtoagelor coiotilor de tribunal pe care le
citesti de mai multe ori si nu le pricepi nici-
odat.
666
vipie
blocaj n trafic
claxoane coxate
de rncezeala asfaltului
nici chiar agentul 006 nu mai are putere
s dirijeze mersurile pietonului
si sterge transpiratia cu o linie
de pe marcajul proaspt vopsit
un autobuz decapotabil peregrin
si caut un loc de parcare umbrit
de fluieratul agentului 06
ce-si face aparitia clare pe bicicleta
cu cauciucurile vopsite n alb
la trecerea de pietoni marcat
operatiunea bani pentru buget
este n plin desfsurare
agentul 6 scrie scrbavnic un proces
verbal
pietonului unic
care se deplasa
n traversarea strzii nezebrate
inspirat de presiunea coloanei de mercur
agentul 66 amendeaz pe soferul
decapotabilei
trezind invidia agentului 666
cobort din singura masin cu girofar
motind
ce strnea praful si privirile curioase
ale soferului ghinionist
pieton cu numere
pare pe degetul mare
ridicat ctre un Dumnezeu.
fluier de anotimp
m caut prin timp
si m gsesc adeseori contratimp
mi se ntmpl
s asude necuprinsul iubirii
iar uneori primesc reprosuri
dintr-un trecut ce nu apartine
unui inel primvratic
pe degetul toamnelor ruginii
m gsesc n rdcinile nsetate
de libertatea unei frunze
ce-si d mugurul pe tobogan
n ritmul muzicii stelare
din anotimpuri sincere
cu ele nsesi
m statornicesc n cuibul de mugur
lng dirijorul ce pare plecat
cu bagheta ancestral
la o alt orchestr
dintr-un alt timp
parc uitat
fluier.
Vali NI}U
Dan Scurtu - Forest at Sunset
16
Anul II, nr. 6(10)/2011
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Poetul [i marea...
******
Dac sublimul nspre care tindem este si va rmne
departe, infinit de departe, travaliul cutrii acestuia
trece dincolo de orice limite ntre care omul privirii de
sus este asezat s locuiasc. Dumnezeu a pus un poet,
un muzician, un artist al culorii si al formelor n fiecare
dintre noi. n acelasi timp, sentimentul de aparte-
nent...Ce minunat neliniste este acest univers uman!
Deci sublimul... As defini su-
blimul drept tint nspre care me-
rit si trebuie s tinzi, chiar dac,
n realul nostru, ea nu va fi nici-
odat atins. Printr-o matematic,
pe care noi nu o putem pricepe,
cderea de la nivelul acestuia este
aproape instantanee, pe cnd re-
cucerirea acestuia poate fi evalu-
at numai prin reperele vesniciei
si necesit eforturi la scara infini-
tului. Doar o musctur din fruc-
tul oprit a fost suficient ca s
ne ndeprteze, dar toate efortu-
rile sutelor de generatii nu au re-
usit s ne reapropie nici mcar
ct de putin. O, nu v nselati,
mintea omeneasc, puterea ome-
neasc, sacrificiile omenesti nu
numai c nu au lipsit, dar s-au
manifestat cu abundent pe tot
parcursul istoriei. Toate acestea
au adus valoarea intangibilului
sublim la un nivel aproape inima-
ginabil. Desi recunoasterea fap-
tului c aceast tint va rmne
mereu neatins ne-ar putea duce
la disperare, lupta si eforturile
noastre n ncercarea de a-l atinge
sunt un ceva care a ajuns cel mai
aproape de chipul si asemnarea
acestuia. Spiritul uman n cuta-
rea sublimului este un minunat
Amin! la dragostea cu care Dum-
nezeu ne-a mbrtisat prin creatie.
Asa cum am scris n eseurile
precedente, Edenul este ntru-
chiparea ideii de sublim, iar ceea
ce citim n cartea Genesei, despre
Eden, este o surs de nesecat din
care tainele relatiei dintre om si
Dumnezeu ni se reveleaz putin
cte putin, de fiecare dat cnd
ne punem inima s ntelegem.
Desi creatia n sine era desvr-
sit, acolo, n Eden, ea nu era sur-
sa acelei nalte desftri pe care
numai sublimul o poate da. Des-
Itarea continu din Eden era n
ntregime datorat prezentei lui
Dumnezeu. Iat ce minunat con-
firm psalmistul acest fapt:
Am necurmat pe Domnul
naintea ochilor mei: cnd este
El la dreapta mea nu m clatin.
De aceea inima mi se bucur,
sufletul mi se veseleste, trupul
mi se odihneste n liniste.
(Psalm 16:8,9)
Deseori, cltinati de vnturi
mpotrivitoare, de dorinte adnci
dup un ceva de neexplicat, ne
pierdem n mbuibri cu surogate,
n asa fel nct cutarea noastr
de sublim degenereaz ntr-un
fel de abandon n exact opusul
acesteia, alunecarea n grotesc.
De fapt, dac ar fi s tragem linia
neagr sub existenta noastr te-
restr, n vederea socotelii, tota-
lul ar fi o continu nfruntare n-
tre cutarea sublimului si alune-
carea n grotesc.
Att de crncen este aceast
nfruntare nct omul si-a gsit
odihna n ncrncenarea de care
vorbesc Odihn prin neodihn,
dac pot spune asta. Si n tot
timpul, dintre clipa alungrii din
Eden si pn n prezent, simturile
lui spirituale nu s-au ridicat de-
asupra de ceea ce ochii vd, ure-
chea aude si mintea ntelege. n
ciuda ncrncenrii lui cu reali-
tatea care i refuz aspiratiile, cu
realitatea niciodat demn de
idealul nspre care tnjeste, omul
a continuat s bat cu piciorul
trecerii lui aceleasi crri printre
plopii mereu fr sot ai decorului
din care, aparent fr voie, este
parte. Tragedia realittii existen-
tei lui st n faptul c spiritul lui
se ridic deasupra realului lui dar
sufletul lui caut mplinire tot n
tridimensionalul lumii care nu-l
accept. Nicieri la el acas
Dac sublimul nspre care tin-
dem este si va rmne departe,
infinit de departe, travaliul cu-
trii acestuia trece dincolo de
orice limite ntre care omul privirii
de sus este asezat s locuiasc.
Dumnezeu a pus un poet, un mu-
zician, un artist al culorii si al for-
melor n fiecare dintre noi. n ace-
lasi timp, sentimentul de aparte-
nent... Ce minunat neliniste
este acest univers uman!
n tot acest timp, apele de o-
dihn si pajistile verzi au fost a-
proape. Mesele demne de cele
mai nalte ospete mprtesti au
fost pregtite si fiintele ceresti
stau gata s ne serveasc. Lip-
seste doar foamea, adevrata
foame... Cerul ntreg st pregtit
s se miste nspre potolirea
ei. Este nevoie ca vistorul din
noi s viseze vise cu mult mai
mari si dorul dup o patrie care
s nu ne fie ostil s fie cu mult
mai intens. Este nevoie ca aripile
gndurilor s ne ridice nspre e-
terul din care lucrurile lumii aces-
teia sa se vad dintr-o dat mici,
infinit de mici.
Lumea din jurul nostru p-
trunde cu bocanci grei de caporal
pn n cele mai adnci tainite
ale inimii, ea se vrea n centrul
preocuprilor noastre pn cnd
oboseala ne aduce la starea n
care suntem imuni la binecuvn-
tata neodihn la care Dumnezeu
ne-a rnduit. Cnd cerem, cerem
lucruri prea mrunte si nu daruri
vrednice de un mprat, cnd vi-
sm, visele ne tin prea aproape
de mal si aventura credintei se
stinge.
Da, credinta este o aventur,
este un salt n mai nalt dect nl-
timile la care te pot duce cele mai
vrtoase aripi, este un salt n ce-
va cu totul nou, cu totul necu-
noscut si cu mult mai minunat
dect ceea ce visul cel mai nalt
poate plsmui.
Poate c tocmai aici locuieste
inima celui care si-a nteles meni-
rea de poet, de artist...
Aventura revelatiei mai de-
grab dect travaliul creatiei.
Astfel cred si numai astfel arta si
artistul pot coexista cu sublimul.
Da, alte simturi, alte corzi vor fi
parte din noi si altfel va fi nfi-
orarea din noi. Fat n fat cu
sublimul, inim la inim cu Dum-
nezeu, cnd cuvintele nu vor mai
rosti lucruri, poetul din fiecare
din noi va vibra sub torentul su-
premelor revelatii n octavele ce-
resti ale bucuriei.
Tot ce ne-a mai rmas, pn
atunci, este arderea noastr n t-
mia sublim a cutrii.
17
Anul II, nr. 6(10)/2011
VREMEA HOTILOR DE CAI
Iasi. Toamn. Vii posomorte,
Ca-n vremea hotilor de cai,
Beam vinul putrezit n bute,
La bolta badelui Mihai.
Pocalul nclia cu cear
Licoarea galben de Husi,
Sorbind paloarea selenar
Bocea, cu lacrimi dulci, Fnus.
Zicea pn-la mijirea zilei,
Balada mosului btrn,
Haiducul bltilor Brilei,
Pe przile de cai stpn.
Si astzi, poate, ne-ar prii
Feteasca putred de Husi,
Dac prin blti ar haiduci
Si ar mai lcrima, Fnus!
Dar bltile le-au supt vampirii,
n vii rd hdele ogase,
Fnus si vinde nemuririi
Nebunii marilor orase...
Ilarie HINOVEANU
NGERUL L-A STRIGAT
- la plecarea lui FNUS NEAGU -
sunt trist si nu-s prea trist, de ce as fi?
englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE.
Fnus A FOST - prin vile de plngeri,
unul dintre frumosii nostri ngeri.
prin lumea larg, lung i-a fost goana.
rmn n doliu Stela lui si Oana.
el doarme dus pe aripi de eter
si Mircea Micu l asteapt-n cer.
acolo, printre flamele din nori,
vor scoate ALMANAH cu scriitori.
glumele lor se vor topi n ploi,
sau n zpezi, si-or ninge peste noi.
dar noi mai stm pe-a timpului lacun
s ne mai rzvrtim SUB CLAR DE LUN,
c-asa ne e dat nou - si ne doare:
cnd un prunc nou se naste, un sfnt moare.
de ce-a plecat FNUS... pi a plecat
c NGERUL la ceruri l-A STRIGAT .
l-a tmiat Armindeni cu dichis,
caneaua brileanului s-a-nchis...
George FILIP
24 mai, 2011 - la Montreal
In memoriam
F#nu[ Neagu
...Hristos a nviat!...
- cnd "ngerul a strigat!"
...Dumnezeu s-l ierte si s-i odihneasc
sufletul lui FNUS NEAGU - suflet de om
cinstit, care nu a stiut, n toat viata lui, ce
este ftrnicia! - ... si de scriitor major, al
literaturii romane "cea din veac"!!!
...Multumesc mult, pentru trimiterea att
de frumoaselor versuri ale dlui George Filip -
versuri care sintetizeaz, perfect, att situatia
tragic, a "trecerii la ngeri" a unui om rarissim
al culturii si literaturii romne, ct si persona-
litatea (cu totul aparte!) a omului acestuia
titanesc/"horoiesc", numit FNUS NEAGU!
(n.n. - redactia a trimis colaboratorilor revistei
Constelatii diamantine, la aflarea vestii
trecerii Dincolo a lui Fnus Neagu, un
tulburtor videoclip realizat de dl Bendris
Toader - colaboratorul nostru - pe versurile
lui George Filip).
...Dup ce vrsm o lacrim, dup ce ps-
trm un moment de reculegere (n care s
recapitulm mcar o parte din bijuteriile lui
scriitoricesti, slefuite ntr-o manier unic n
lume! - merit, fr doar si poate, un Premiu
Nobel, care ar fi fost dat, de data acesta...
"pe cinstite"!) si spunem o fierbinte rug-
ciune, pentru att de puternicul si mndrul
lui SUFLET/DUH!!! - s zicem, pentru noi,
cei umiliti si nsingurati, prin plecarea lui
"dincolo de stele", dincolo de "frumosii
nebuni ai marilor orase" si sate ale prsitei
si tragicei Romnii de azi, pentru care lui i-a
plns sufletul, n ultimii si ani..., s prindem
curaj si s zicem un tremurat si, totusi, plin
de ndejde:
Doamne,-ajut!
Adrian BOTEZ
Scriu pentru c iubesc viata.
Fr muzicalitate sau o idee
scprtoare, pagina se sinucide.
Acum s-a realizat un vis al...
comunismului: "Locuitori de la oras si
sate, nfrtiti-v!" Suntem nfrtiti n
srcie ca niciodat altcndva...
Pltiti-i pe cei care muncesc! Aveti grij
de btrni si iubiti-v copiii ca pe ochii
din cap, pentru c vor avea ei grij... s
v plesneasc, la vremea respectiv!
Pentru mine, limba romn e distanta
dintre inim si umbra ei, care se numeste
suflet.
Fiinta omului e cea mai prefcut si e un
prost la care zice c se uit-n ochii ti
si-ti spune cu cine are de-a face. Numa
copiii sunt curati, fiindc n-au avut timp
s se strice, da' le vine rndu' si lor.
Fnus NEAGU
Eu am iubit vinul bun si petrecerea.
(...)Iubeam viata ca un desfrnat si n-o
cutam dect pe drumuri de pierzanie, de
hanuri si de dragoste. Oho! ce nemernic
am fost! Oho! si nu-mi pare ru deloc!
Fnus NEAGU
18
Confratele meu Dwight Luchian-Patton,
care editeaz cea mai veche publicatie n limba
romn din Statele Unite ale Americii -
Clipa.com - revist independent de in-
formatie socio-politic si cultur, editat
sptmnal n Statele Unite ale Americii
si nsoteste revista cu o rubric personal
intitulat Din Lumea... lui Stanley Kramer.
Adic nu mai este vorba de Lumea Nou, ci
doar de lumea celebrei expresii a obrazului
de hrtie cu care actorul a fcut deliciul fil-
mului mut. Expresie insensibil chiar si atunci
cnd este traversat de lacrimile mari, sim-
boliznd lumea insensibil n care trim si n
care, chiar dac plngi atunci cnd ucizi, im-
portant pentru tine este actul ucigas pe care-
l faci cu sngele rece al expresiei ncremenite
comic. Asa cum Presedintele nostru plnge
cnd nu trebuie, dar rde H, h, s triti
bine! cnd ne diminueaz criminal nivelul
de trai.
O rubric interesant ajuns la aproape
al o mielea capitol; din ultimul, eu extrgnd
urmtorul citat: ...parafrazndu-l pe jurna-
listul Ben Stein, inteligenta nu este admis
(Intelligence is not allow) sau mai edifi-
cator postulatul lui Ambrose Bierce, scri-
itor si ziarist American, care ne spune c n
civilizatia noastr si sub forma noastr de
guvernmnt, inteligenta este asa de nalt
onorat, nct nu este luat n considerare.
Deci, ferice de cei sraci n duh, c ale lor
vor fi... posturile natiunii.
Acest articol, al 987-lea din serial, aprea
tocmai sptmna trecut, potrivindu-se de
minune nu numai realittilor politice ame-
ricane la care fcea referint, ci si principalului
eveniment politic romnesc ce aduna mia de
participanti la Conventia PDL, eveniment c-
ruia comediantul nostru de frunte i druia
secretiile glandelor sale lacrimale.
Care secretii au avut efectul verificat a-
tunci cnd i-au purtat lui noroc n alegeri si,
la a zecea editie (dup altii a unsprezecea)
fiind acum, au adus din siroiul lor sters cu
dosul palmei prezidentiale: Marele succes /
Cu Boc reales !
E o metod politic de succes, care tine
la romni: Le mpusti conductorii brbteste,
Corneliu LEU
R^SU PL^NSU
iar apoi i sensibilizezi electoral plngnd
muiereste.
Pentru c explicatia asta cu ...e biat
sensibil; nu-l vezi ct de repede plnge,
tine doar la fraieri. Romnul mai cult stie c
accesele acute de veselie cu H-h alter-
nate de tristete cu lacrimi sunt simptomul
clar al labilittii psihice, boal grav demons-
trnd incapacitti rationale, deci incompe-
tenta de a conduce si a lua hotrri logice.
Dar si pentru cel mai putin cult, adevrul s-a
fixat n acest dispret: plngi muiereste
(muierea nefiind femeia, ci mahalagioai-
ca-scandalagioaic-pus-pe hart-si-pe-
istericale). Sau n convingerea c s-a-mb-
tat pn si-a pierdut mintile si a nceput s
plng; lucru pe care l pot confirma si eu,
care beau de-o viat cu tot felul de cheflii,
dar am oroare de betivanii care sau te umplu
de balele plnsului lor, sau fac scandal.
Ei bine, aceste premise teoretice fiind sta-
bilite, haideti frati romni s meditm putin
la personajul nostru prezidential care, fie face
scandal public lundu-se cu toti la hart, fie
vars lacrimi de durere incontrolat si, mai
ales, total nejustificat, demonstrndu-si clar
apartenenta la categoria labilittilor psihice
care-i confirm incompetenta pe postul pe
care-l ocup si care, conform legii, trebuie s
aib n primul si n primul rnd, un aviz favo-
rabil din punct de vedere medical si psihiatric.
Pentru c, de trei zile de cnd i-am vzut
lacrima ce-i tsnea pomenind de anul 2001,
sunt tot mai nedumerit ntrebndu-m: Oare
ce motiv a avut s plng: Amintirea c a
fost ales, dorul dup Petre Roman, faptul c
acela i-a ntors spatele?... Si tot m chinui si
tot nu gsesc vreo explicatie fiindc nici una
dintre cele trei ipostaze nu erau deloc de
plns. Pentru orice om normal, faptul c par-
tizanii l-au preferat era motiv de mndrie;
despre dorul de Petre Roman ndoi-m-as; iar
la refuzul aceluia de a-i fi strns mna, reactia
gentlemanului ar spune regret, iar a mrla-
nului d-l n m-sa!. n nici un caz, ns,
vreo explicatie logic pentru ca un om nor-
mal s izbucneasc n plns.
Asadar, frati romni, treaba se nrut-
teste cu ttucul nostru de la Cotroceni! Dac
atunci cnd a avut Stolojan cderea istoric,
am putea spune c i-a plns de mil, dac la
Olimpiada din China l-a putut emotiona ri-
dicarea drapelului nostru, de data asta pln-
sul nu are nici o justificare din punct de ve-
dere psihologic. E un act, cel mult, fiziologic,
ca si cum s-ar fi scpat pe el. Nu-l mai tin
sfincterele de la canalele lacrimale si, asa cum
altii se scap-n pantaloni, el se scap pe obraz.
Da: se scap pe obraz; si nu-i e jen c
face de rusine obrazul trii, care ar avea ne-
voie s fie reprezentat cu mai mult dem-
nitate!... Pi, dac-i asa de sensibil, de ce n-
a izbucnit n lacrimi cnd i-a dat Sarkozy cu
tifla, sau cnd a fost acuzat pe nedrept c l-
a plmuit pe biatul din Ploiesti?!... Acele
lacrimi, da, ar fi provenit dintr-un sentiment
de jignire; pe cnd aici, zu c m chinui si
nu gsesc nici o explicatie logic sau, mcar,
psihologic. Dect, doar, dac ar fi vrut s
spun: iart-m nea Petric pentru ce m-
grie ti-am fcut atunci; iart-m c, uite
nu mai am liniste si m mustr constiinta!
E unica justificare ce s-ar putea gsi. Alt-
fel, rmnem doar la explicatia fiziologic a
celor care mai scap un prt, sau o pictur
ce le ud pantalonul. Iar asta este mai grav;
acesta este un adevrat semn de ramolisment.
De pe urma unui asemenea betesug, eu
mai cunosc un om politic care a cstigat. Este
vorba de Al. Duiliu Zamfirescu, fiul celebrului
nostru scriitor; si el scriitor mai mrunt, dar
diplomat de carier, care si-a exersat talentul
de a bea copios n misiuni diplomatice de la
Sankt Petersburg pn n America Latin. Ul-
tima nsrcinare diplomatic a avut-o Al.
Duiliu Zamfirescu n Argentina, ca ambasa-
dor n timpul celui de al doilea rzboi mondial
cnd, noi fiind aliatii Germaniei iar Argentina
fiind apropiat de Hitler, n ierarhia sefilor de
misiuni diplomatice el avea rangul cel mai
apropiat ambasadorului Germaniei. Asa se
face c, la un banchet, avnd scaunele altu-
rate, Al. Duiliu s-a ridicat s-si tin discursul
dar, fiind chinuit de regurgitri de la cheful
19
Anul II, nr. 6(10)/2011
trecut, nu s-a mai putut tine si a vomat pe fi-
returile si decoratiile ambasadorului Germa-
niei. Fapt pentru care a fost rechemat si demis
din diplomatie... Ei bine, n 1945 sau 1946,
cine se prezenta n audient la Ana Pauker
care era ministru de externe n guvernul Gro-
za?... Chiar dumnealui, Al. Duiliu, care i spu-
nea: Doamn ministru, v rog s tineti seama
c eu sunt singurul diplomat romn care am
protestat mpotriva hitlerismului vomnd pe
ambasadorul celui de al treilea Reich, fapt
pentru care v rog s mi se dea o pensie de
merit!...
Am relatat cele de mai sus tocmai pentru
a nu se spune c-l acuz pe Presedinte a-si
folosi slbiciunile n scop politic. Exemplul
de a sti s profiti politic de asemenea slbi-
ciuni s-a mai practicat, deci nu putem nvinui
practica. Putem nvinui ns rezultatele ei,
care conduc exact la cele citate de confratele
meu californian Dwight Luchian-Patton:
...n civilizatia noastr si sub forma
noastr de guvernmnt, inteligenta este
asa de nalt onorat, nct nu este luat n
considerare. Deci, ferice de cei sraci in
duh, ca ale lor vor fi... posturile natiunii.
Titlul Rsu plnsu se potriveste doar
prin faptul c ne facem de rs cu un asemenea
plns prezidential. De fapt, n realitate, ar tre-
bui spus Plnsu plnsu, pentru c e vorba
att de aspectul nesemnificativ al plnsului
su spontan cu explicatie freudian spre iste-
ricale, dar si de aspectul grav, tot mai grav
din punct de vedere national, c am ajuns s
ne plngem de mil.
Ct de greu este s fii scriitor! Dar veti
rspunde c nu este chiar asa de greu. C ati
reusit s cstigati zeci de premii n literatur,
c ati fost publicati n nu stiu cte reviste
sau c ati fost laudati de cteva persoane
mai mult sau mai putin calificate n domeniu.
Ca ati aprut n mai multe dictionare sau an-
tologii, c sunteti membri n nu stiu cte aso-
ciatii... C ati fost publicati la o editur cu
renume...
n spatele tuturor acestor performante se
ascunde dorinta voastr de a v ridica cu o
treapt mai sus dect majoritatea celor care
v nconjoar. Nu v intereseaz mesajul care
trebuie s ajung la cititori, nu vreti s aduceti
un dram de frumos n lume, nu vreti s salvati
nimic din ceea ce mai poate fi salvat. Nu.
Scrisul vostru a devenit o arm cu care vreti
s subjugati minti si suflete. O arm de distru-
gere n mas. Vreti s-i cuceriti pe cei slabi,
vreti s-i manipulati, vreti s modelati oamenii
si societatea asa cum v place vou.
Ati ajuns s v credeti profeti sau mntu-
itori. Slujbasi ai luminii sau martori ai apoca-
lipsei. Luati ca exemplu modelele cele mai
A[a trece gloria
celui care scrie
Ionu] CARAGEA
(Canada)
nalte dar uitati c ele nu au ajuns acolo sus
prin impostur ci prin sacrificiu. Nu vedeti
scrisul ca sacrificiu, ci ca o form de exterio-
rizare a gndurilor si sentimentelor. Dar tot
la ego v raportati. Credeti c sunteti genii
neintelese si ncercati s gsiti pe cineva care
s v aprobe, s v dea o diplom pe care s
scrie cu litere mari: GENIU NENTELES N
SUFERINT SI SINGURTATE. Si mai apoi
vreti ca toate stelele de pe cer s mpodo-
beasc miraculoasa voastr titulatur.
Multi se vor simti ofensati, vor spune c
scriu ceea ce simt, c ceea ce fac e firesc si
c nu au nicio asteptare de la ceilalti. Vor
vorbi despre scris ca despre o form de te-
rapie, dar dac le vei spune n fat c scriu
prost le vei simti orgoliul cum creste pe sub
piele. Te vor njura n gnd si se vor retrage
n coltul lor umbros dorindu-ti ce este mai
ru. Invidia, ura, gelozia le vor mcina su-
fletul. Noua lor boal va fi mai grea dect cea
dinainte. Trebuie s te gndesti de dou ori
cum s i minti mai frumos pe acesti oameni.
Trebuie s le vorbesti despre talent si po-
tential, s-i mbeti cu ap rece. Pentru c ei
nu sunt n stare s se ridice singuri si stau
mereu cu minile ntinse ca niste cersetori.
Statistici, statistici si iar statistici. Aveti
nu stiu cti prieteni care v cunosc, aveti nu
stiu cti adulatori n fata blocului, n orasul
natal sau pe blogul personal. Evident, ei v
cunosc pentru c si voi i cunoasteti. Ei vor
ceva de la voi asa cum si voi vreti ceva de la
ei. Dar cti dintre cei pe care nu i cunoasteti
v-au descoperit si v-au apreciat pentru pu-
terea si puritatea cuvintelor voastre? Cti
dintre ei s-au apropiat de voi doar pentru
faptul c v-ati pus n locul lor si ati ncercat
s rspundeti la problemele care i macin n
fiecare zi. Vedeti? Asta este valoarea voastr
de scriitori. V-ati fcut populari n rndul celor
care v cunosc, dar nu ati reusit s puneti o
floare la fereastra eroilor necunoscuti. S
aib ei surpriza c mai sunteti nc n viat,
n nu stiu ce colt de lume, si c v-ati dedicat
ntreaga existent lor, celor care dicteaz cu
adevrat cine este si cine nu este cu adevrat
un scriitor valoros.
Dan Scurtu - Peisaj de munte
20
CNTEC POPULAR
Prin Rai alergnd,
Cobornd
Pe asternutul de vnt
Snii ei tremurau
Undele lor m loveau,
M trnteau la pmnt.
PASTEL
Scoica snilor ti
Era sfnt ca luna,
Culoarea lor alb
Era precum spuma
La marginea mrii.
PERLA PLCERII
Parc esti un desert
De soapte-nsetate!
Tu aprinzi focul sacru
n clipele
Rugciunilor reci.
Vii si-mi arti
Perla plcerii
Strlucindu-ti la sn.
Din btrnele nopti
Se furiseaz
Din nou tineretea.
La marginea mrii.
PERLA POETULUI
Esti ca boarea cea usoar
Ca o poft legnat
La un piept de domnisoar.
Esti, oricnd, ca niciodat.
Niciodat nu stii cnd
Esti ca pasrea furat
De vzduhuri pe pmnt.
Esti aripa care-n ceruri
Las-n urma ei un rnd
Din poemul care zboar.
PUTEREA IUBIRII
Cu pielea ta luminezi stelele,
Cu gasul tu sorbi izvoarele,
Cu buzele tale nclzesti iernile,
Cu gura ta rostesti rugciunile,
Cu ochii ti orbesti zorile,
Cu numele tu albesti zilele.
Cu sngele tu nrosesti rodiile,
Cu snii ti strpungi noptile,
Cu pntecul tu rotesti soarele,
Vezi?!
Cu pntecul tu rotesti soarele.
Baki YMERI
(Albania)
MIERE
De ce m vrei?
M-ai ntrebat.
Pe buzele tale
Erau polen si nectar.
Nevzute albine
ti desenau pe buze o inim.
De ce m vrei?
M-ai ntrebat.
Nevzute albine
Se trudeau s poarte prin aer
Tremurul inimii tale.
EROTIC
Cum s te laud, Femeie
Cnd te alinti pe divan
Te rsucesti ca o cheie
Si te-apleci ca un lan
Si te-arunci n oglind
Si te-neci tot mai goal
Si nu-i nimeni s-ti prind
n agrafa din poal
Prul tu greu ca o bezn
Tremurnd lng glezn.
SRUTUL
Spune-mi, armno,
Mama ta cu ce te-a alptat,
n ce odi te-a ncuiat
De mirosi att de frumos
A trup legnat
Si a pustii mngieri?
De unde furi oare pofta
Pe care ti-o simt
Pe snul amar srutat
De norul descopciat
La cmasa lui de bumbac?
Buzele tale sunt fragi?
Vai, armno,
La amiaz cnd a fulgerat,
De la fulger s-au nmiresmat.
POEM PUFOS
Revolutia se face
n numele unui ideal pufos
ntr-o legalitate pufoas.
Lupta miroase a moarte pufoas
Si iubitei mele i-se nmoaie picioarele
Dup o btlie pufoas.
Fericirea devine o realitate pufoas
n asternutul pufos.
Pn aici e totul simplu
Ca ntr-un roman.
Fericirea ncepe
Cnd se deschide Poarta Raiului
Pentru un vulcan setos
Ca o surpriz pufoas
Si foarte pofticioas.
BLESTEM CU MIRESME
Numai zeitele se pot luda
Cu acelasi cutremur
Al snilor
Atunci cnd psesc!
O, ce vrtej
De dorinte si magice arte
Ale descopcierii
Diafanului vesmnt de mtase
Ce cade la picioarele tale!
Nici un blestem
Nu-i mai puternic
Dect al miresmei
Cu care m-nfsoar
Golul tu trup!
VECINII LUMINII
Vino, iubito
S devenim vecinii luminii!
Tu nici nu stii
C n fata ta
Exist biblioteci neguroase!
Vino, am soptit.
Deschide aceste antice crti
Si las-m
S-ti mngi trufia!
MONOLOGUL UNUI VIS
Potoleste setea
Pe Valea Luminii
Rzi
Ca s te mngie ngerii!
Du-te sus,
Trage perdelele
Si stinge lumina!
Nu vezi c eu sunt
Lumina ta!
Asteapt-m!
I
n
s
p
i
r
a
\
i
i

d
i
a
m
a
n
t
i
n
e
I
n
s
p
i
r
a
\
i
i

d
i
a
m
a
n
t
i
n
e
21
Anul II, nr. 6(10)/2011
Gheorghe A. STROIA
ntrebat despre poezia sa,
Victor Sterom afirma: Voi rs-
punde cu vorbele marelui Dos-
toievski care spunea: Nu scrie
cine stie s scrie, ci scrie cine
nu poate tri fr s scrie. Asta
e. Scriu fiindc nu pot s triesc
fr s scriu. Scrisul e viata mea.
Cred c scriu - poeme - pentru
sufletul meu ntru iluminare.
Cred c scriu - poeme - pentru
ctiva initiati si implicit scriu
pentru Timp. Pentru ceea ce va
rmne n urma mea ca Om. Du-
p cum stim, orice ntmplare a
vietii are dou realitti: una ca-
re se vede cu ochiul liber - si de
oricine - si alta care nu se vede.
Eu sunt scriitor, creatorul ace-
lei realitti care nu se vede si
pe care o fac - visez s-o fac, do-
resc s-o fac, vreau s-o fac credi-
bil si verosimil ca pe prima.
De unde vin? Probabil dintr-o
idee divin si tot ntr-acolo m
ndrept n rest e viat si astep-
tare - a se citi rbdare. Notati si
acest dicton al meu: Cine as-
teapt (deci cine are rbdare)
trieste mai mult.
Sintoniile(Editura Karta-
Grafic, Ploiesti, 2007, 60 pagini)
reprezint al 35-lea volum de
poeme al lui Victor Sterom, volum
care-i reconfirm valoarea si
desvrsita sa vocatie poetic.
Cartea este un amalgam atempo-
ral de stri, pe care le vei simti re-
Sintoniile pelerinului - simfoniile
unui univers poetic original
constituind, pas cu pas, o scar
ctre nltimile astrelor. Se m-
prumut, astfel, din frumusetile
grdinii cerului albastru, mple-
tind sinergic Uverturile initiatice
(partea I) cu Simfoniile (partea
a II-a). Te vei simti precum un fe-
ricit pelerin, asteptnd ilumi-
narea. n prima parte a crtii, cu
pana nmuiat n cerneala sufle-
tului, ti se aduce - printr-o nsiru-
ire domoal a cuvintelor - liniste.
Ti se va spune s taci si s as-
culti, pentru ca vibratia poetic -
o fierbinte cutie a Pandorei - s
fac ordine n dezordinea TA pri-
mordial, s-ti ascut simturile,
pentru a intra n castelul supra-
realist al poeziei. Cu inima strns
de consistenta tcerii, poetul ne
invit cu persuasiune s psim,
pentru a ne putea bucura de apa
vietii, izvort dintr-o imaginar
fntn a timpului. Un timp m-
prtit ntre ieri si mine, divizat
n milioanele de particule energe-
tice ale unui pulsar. Te vei ntoar-
ce, ca ntr-un sens originar, pre-
gtit pentru a primi acordurile
unice ale unei harpe vibrnde:
Cu inima plin de teama/ sin-
gurttii/ te astept/ n juru-mi
cteva rotocoale de fum/aud
cum trec pe lng mine/ pduri
de tceri/ mi dau senzatia n-
toarcerii tale (cteva roto-
coale cu fum, pag. 5).
mpletind simboluri arheti-
pale si rstlmcind ntelesuri
originare, Sintoniile asociaz
ntr-o armonie fabuloas, de pro-
portii mitice, adevrurile esenti-
ale, care ne conduc ctre trmuri
de vis. Experientele personale
sunt pe cale s devin experiente
mitologice, s creeze un univers
- n care locul zeilor este preluat
de vise, triri, contemplatii. Toate
acestea apar mbrcate n aura
special a sufletului ncrcat de
lirism. Aici, se ntlnesc energiile
ndeprtate ale universului, cu
strile alegorice ale fiintei. n
acest univers mitologic, cu rever-
beratii epopeice, vei gsi o divi-
na poesia, creia i se aduc ofran-
de (cuvintele) pe sacrul su al-
tar, decupat din sngele timpului.
Trezit la viat, vei striga: Laus
superis, em vivo!. Numai aici,
sufletele si-au construit biserici
n firele de iarb, iar fumul sa-
crelor ofrande alearg ntre cer
si pmnt. Si peste toate acestea,
flacr unic a poeziei este cea
care aprinde tcerea, mbrcnd-
o n nuantele evului implacabil:
o raz subtire/ aprinde cerul
din mine/ o singur flacr/
desteapt din somn clopotul
(lacrima eternului amurg, p. 6).
ntr-o poetic mbrtisare,
sunt tinute aproape: nentelesele
sensuri, pcatele si ereziile. Ca
ntr-un incredibil experiment cu-
antic, ar putea fi determinate - cu
suficient precizie - traiectoriile
tririlor tale, n camerele cu ceat
ale existentei. Ereziile si eresurile
sunt extensiile unui univers pe
care partea constient le refuz
si le neag. Din aceste eresuri se
nasc ntrebrile, crora poetul le
caut ntelesul si le aprinde ca
pe niste torte. Precum un Prome-
teu, el tine n mini lumina arde-
rilor sale, pe care ne-o druieste
cu generozitate. Scriind pentru
sine, pentru initiati si pentru timp,
poetul stabileste ca lege suprem
a universului su poetic: cunoas-
terea prin iluminare. Fulguratiile
sale aduc lumina cunoasterii si
lmuresc ntelesurile cele mai
profunde. Punnd bazele vietii
pe temelia incandescent a lumi-
nii, poetul nutreste convingerea
c va putea petrece si apoi psi
ctre Lumina absolut: ...stam
cu erezia pe aceeasi pern/ ro-
tund tain ce vrea s zboare/
strng un nceput de lumin/ n
focul palmei mele (Te pot visa
n ceruri, pag. 7).
Constient de valurile pe care
le va genera universul su po-
etic, constient de puterea pe care
poezia sa o va putea avea asupra
cititorului su, poetul constru-
ieste pas cu pas un labirint din
Cnossos, n care odat intrat nu
ai cum s iesi, fr a primi ful-
guratia. Apare dreptunghiul, ca
simbol al destinului ntr-o cons-
tructie poetic original. Un sim-
bol frecvent utilizat, despre care
stim c, n masonerie, simboli-
zeaz perfectiunea, relatia dintre
Cer si Pmnt: Acest unic
dreptunghi/ prin care se scurge
timpul/ l-am spat eu nsumi/
verb cu verb/ silab cu silab/
pn cnd s-a umplut cu mine
(Umbra lsat de mine, pag. 8)
n partea a II-a a crtii, se
mbin armonios o multitudine de
simboluri si de elemente creatoa-
re de sinestezii, ce-ti induc triri
unice (printr-o explozie vulcanic
a simturilor). Conturnd o poezie
de tip avangardist, Victor Sterom
se dovedeste a fi inovator, un cre-
ator, care doar prin simplele sale
rostiri, adnceste sau lmureste
misterul. Aseznd versurile pre-
cum o scriere n proz, se creeaz
o poezie de factur original, ce
te va surprinde cu accentele ei
suprarealiste. Spatiile ce se cre-
eaz sunt ample, astrale, cuprin-
znd ntre limitele lor galaxii
ntregi, planete si sori. Universul
prin care poetul cltoreste este
fie atemporal, fie timpul se suc-
cede cu viteza luminii - compri-
mnd distantele - ca ntr-o teorie
a relativittii.
Pelerinajul dincolo de absen-
t reproduce, prin oscilatiile sale,
efecte devastatoare. Cnd pia-
tr, cnd umbra unei stele, poetul
evadeaz ntr-un univers torturat
de iubire, un univers al eternelor
promisiuni. O piatr sunt ntre
22
plajele cerului si orologiile
eternelor promisiuni. Vino n
acest univers torturat de iubire
(Geometrii astrale, pag. 11).
Unele dintre poeziile Sinto-
niilor sunt veritabile tablouri
suprarealiste, amintind de arta lui
Salvador Dali (prin logica nelo-
gic), a lui Victor Molev (prin
sincronizarea detaliilor si umani-
zarea ntregului) sau mai nou a
lui Vladimir Kush (prin incredi-
bile metafore vizuale). Numai
aici, morile de vnt sunt miscate
de aripi de fluturi, ori timpul de-
vine un imens orologiu uitat pe
o desertic dun. Numai acum,
omul va ntelege c sufletul su
este parte a unui continent n-
ghetat, ce tnjeste dup arztorul
soare al tropicelor. Umbra l-
sat de mine o strnge cerul n
brate. Nu m ntrebati unde
sunt pietrele cu visele stncilor.
Nu stiu cti pasi mai sunt pn-
n paradis. Ceea ce rmne e
vntul ghemuit ntr-un ou
(Umbra frigului, pag. 12)
Poezia sa, un demers n egal
msur initiatic si doct, reprezin-
t ratiunea care-l face pe poet s
purcead ntr-o nou percepere
a sinelui. Acul poetic nsusi, n-
seamn geneza universului, care
naste nebuloase sau supernove
si le arunc-n privirile sale fl-
mnde de poezie, trecnd - prin
gurile de vierme - spre universuri
paralele. Inima poetului este o
lacrim, este un curcubeu sau
mai bine-zis O lacrim ct un
curcubeu (Somnul clopotu-
lui). Cititorul va fi impresionat de
profunzimea imaginilor supra-
puse prin asocieri surprinz-
toare. Vibratiile ancestrale ale clo-
potului, ridicate la rang univer-
sal, l nsotesc pe om n momen-
tele sale de glorie sau de cum-
pn, cntndu-i bucuria nasterii
ori jalea desprtirii de viat.
Muncile la care este supus po-
etul sunt, deseori, sisifice. Lu-
crnd pe tarina poeziei, cule-
gerea roadelor ei se face printr-
un efort pe msur: Am suferit
mngierea literelor pn mi-
am vzut privirile pline de spini.
Pn mi-am simtit palmele str-
punse de stele (Somnul clopo-
tului, pag. 13).
Fiecare poezie a crtii este o
treapt, de pe o scar n spiral,
care te-ar putea purta din neant
spre nicieri. Asta, dac nu vei
citi cu atentie semnele indica-
toare, care te vor obliga s urci
dintr-o stare comun, spre apote-
oz. Iat cteva dintre aceste
semne indicatoare: tcerea n
form de vioar (Vntul noptii,
pag. 15), geometria dorului
(Geometria dorului, pag. 16),
Aripi stelare (Nimbul hrtiei,
pag. 17), Spatiul despletit
(ntomnarea semnelor, pag. 18).
n poemele crtii, ntr-adevr,
ninge! E o ninsoare superb, ce
picur peste noi, prin milioanele
ei cristale, geometriile unice ale
strilor: muzic, frunze, melan-
colii, tcere, vitralii, vraj, cocori.
Abundenta de simboluri creeaz
cititorului o stare de confuzie.
Nu-si va mai putea recunoaste
timpul n care se gseste. Nu va
mai putea gsi calea ctre sine
dect evadnd, prin fortarea li-
mitelor propriei ratiuni.
Arta poetic a crtii are pu-
terea de a converti cteva ro-
tocoale de fum n Spiritul clipei,
stropite de lacrima eternului
amurg. Prin predilectele Geome-
trii astrale, vei putea alinta
Tmplele vntului, ncrcndu-
ti fiinta de Umbra clopotului.
Printr-un Poem fraged, ncrcat
de Lumina tainei, ti vei trans-
forma simtirea ntr-o Ramur
fantastic, a unui copac numit
Obsesia tcerii. Vei putea, astfel,
iesi din Crude insomnii prin Ges-
turi oarbe ale unui Somn tremu-
rat. ti vei regsi Dorinta fr-
mitat de Focul promisiunii n
Memoria coliviilor. Te vei simti
ca un Poem singur n Vntul
noptilor, fr Geometria doru-
lui. Te va mortifica Necunoscuta
zero, ce va devora din Carnea
poemului, cu sigurant, Reme-
mornd cenusa. Umbra lsat
de mine va fi Umbra frigului din
ntomnarea semnelor spreSom-
nul clopotului. O1cere frigu-
roas ti va aduce Vraja vzdu-
hului, peste Bruma gndirii. Un
Cntec cosmic purtat de Aripa
sngelui va fi, pentru tine, Um-
bra verde din Dorul oglinzilor.
Peste Purpura vilor, poetul, cu
Aripa clipei, va reconstitui Geo-
metria fumului, din resturi de
Clipe ireale ale unui Timp alb.
Din Spatiul mut, srind peste Ti-
parele stupide si Fantasmele
norului, Victor Sterom ne aduce
lumina poeziilor sale. mbogtind
Umbra cuvintelor, undeva Dea-
supra greselii, putem distinge
aura sufletului su ca pe Umbre
polare asternute peste Nimbul
hrtiei.
Cu sigurant o poezie unic,
auster si inteligibil, dar nu fa-
cil. Victor Sterom nu este un
poet comod. Fiecare silab a sa
pare desprins din anticele in-
cantatii, rostite pentru a drui
muritorilor lumina soarelui. n-
cifrate si ncrcate de simboluri,
versurile din carte te vor plimba
prin labirintul memoriei, oblign-
du-te la un exercitiu de voint.
Te vei lsa purtat prin zpezile
imaculate ale unor triri imacu-
late, ntr-un anotimp pur: poezia.
Vei surprinde amestecul de te-
luric si cosmic, caracteristice ale
unor viziuni cosmogonice. Vei
folosi fiecare poem ca pe o nou
masc ntr-un banchet al simtu-
rilor, n care te vei bucura de un
tratament pe msura nobletei su-
fletului tu. Pentru toate, lui -
poetului - i se va decerna de ctre
Poezia nssi, pentru devotamen-
tul cu care o slujeste, titlul de
noblete literar ce i se cuvine.
Stau si m ntreb ce ai putea
s scrii, mai mult dect s-a putut
scrie, despre profunzimea si fru-
musetea universului poetic unic
- numit Victor Sterom? Un uni-
vers care, ca ntr-un prototip al
lumii sensibile n care trim, u-
neste contrariile, aliniaz extre-
mele, umple palma cititorului cu
valurile unei mri efervescente.
Ce ai putea s spui despre ceva
pe care ti-l poti nsusi ca pe un
dar propriu si personal, ce te-ar
putea umple pn la refuz cu apa
nenceput a unui izvor - altar al
libatiunii? Cum ai putea s crezi
c te poti apropia de un vulcan
n eruptie, fr ca valul piroclas-
tic al poeziei s nu-ti provoace
o combustie instantanee? Iat n-
trebri pe care mi le-am adresat,
ntr-o retoric a simturilor, prin
lecturarea volumului de versuri
al poetului Victor Sterom. Dar,
mrturisesc c nu am cutat un
rspuns, am cutat - n schimb
- POEZIA. Si, cu certitudine,
mrturisesc: AM GSIT-O!
Dan Scurtu - Reproducere liber dup Salomon Van Ruysdael
23
Anul II, nr. 6(10)/2011
Victor MARTIN
Dac nu-ti faci timp s dai
intrusii afar din istorie, te dau ei
afar. Asa cum, n trecut, istoria
o fceau regii, prin cronicari an-
gajati pe viat, tot asa si istoria
literar, n general, si istoria
science fiction-ului, n special,
azi, este fcut de cronicari lite-
rari de tot felul, de la mici cronicari
de provincie sau de ntmpinare
pn la marii si temutii cronicari
de la reviste de succes sau insti-
tute de cercetare a istoriei literare
recente.
Frumos principiu, numai c
vorbitorii despre scriitori sunt tot
mai multi, mai nepriceputi si, n
consecint, promoveaz tot mai
mult nonvaloare. n timpul sta,
speriati, scriitorii de talent devin
tot mai putini.
Cu mai mult timp n urm, am
mers si eu la fondul literar s ridic
niste bani. La coad, era si un re-
putat critic de la o reputat re-
vist literar. n afar de coada
principal, era si o coad de scri-
itori la critic. Criticul lua cartea
cu autograf, o rsfoia, lua cele
cteva sute de lei, le bga n bu-
zunar si trecea la urmtorul.
Unii scriitori, critici sau isto-
rici literari sunt munti de talent,
dar nu sunt tari la moral. La noi,
deoarece se pleac tot mai mult
de la caracterul criticului sau is-
toricului literar si de la ntmpl-
rile mai mult sau mai putin stranii
din viata lui, mai mult sau mai
putin comice, mai mult sau mai
putin banale, omul e ignorat sau
marginalizat de confrati, care se
consider mai etici si mai morali.
n cazul sta, mult mai paranoici
dect cei care i ignor, creatorii
de istorie literar si iau n serios
menirea, mai mult pe latura male-
fic.
Confratii ncep s simt peri-
colul de a fi exclusi din viata lite-
rar de apoi si ncep s se gudure
pe lng criticul care, ndrituit
sau nu, si ia n serios rolul de
constructor al viitorului altora,
dac tot e ignorat viitorul lui si
nu i se recunosc merite pe care e
posibil s le aib, asa cum e po-
O f#clie de Pa[ti
pentru intru[ii istoriei literare
sibil s-i lipseasc. Scriitorii sunt
foarte sensibili la modul cum sunt
perceputi de cei din jur. Multi
nici nu dau doi bani pe ceea ce
fac; vd literatura doar ca pe un
domeniu oarecare, de unde se
poate vorbi de ei si dup moarte.
Dac nu ar fi asa, atunci s-ar n-
hma la istoria de o secund a
politicii, de exemplu. Cuvntul
scris are mai mult putere, exis-
tnd sansa de a rmne, de a fi
comentat, mpnat cu reflexii fi-
lozofice si, eventual, de a fi trntit
pe frontispiciile cunoasterii.
Cu putin timp n urm, pentru
a nu avea necazuri directe, unui
cunoscut critic literar, bun mese-
rias, i s-a publicat post mortem o
istorie literar pe ap, unde deni-
greaz tot. Contnd pe reputatia
sa de critic talentat, acesta stia
c va fi crezut el, nu cei rmasi n
viat. Cei denigrati, au rmas s
plimbe tinicheaua pe care le-a
agtat-o de coad, din rzbunare,
reputatul critic. Metoda e foarte
des folosit n tri cu civilizatie
nc neconsolidat, unde oame-
nii, nestiind ce s mai cread,
cred absolut orice.
Complexul de inferioritate si
obedient fat de creatorii isto-
riei nu vine totdeauna din lips
de talent, ci din nesigurant. Ne-
siguranta e dat de un sistem de
promovare si reclam violent si,
totodat, foarte insidios. Igno-
rndu-se principiul liberal al con-
curentei loiale, pe principii co-
muniste demult apuse n Apus,
multi neaveniti sunt premiati,
plimbati pe la tot felul de sindrofii
sau lansri de carte si sesiuni de
autografe, astfel nct nivelul ca-
litativ este foarte mult cobort.
Un nivel calitativ artificial co-
bort ncurajeaz mediocritatea,
care, dup un timp, se transfor-
m, de la sine, n mediocratie.
Este situatia literaturii science
fiction de azi de la noi din tar.
Complexati de aceast stare
de fapt, multor scriitori de talent
nu le mai rmne altceva de fcut
dect s stea si s se uite. Sau s
se coboare la nivel submediu, a-
colo unde e cald si bine, nestr-
nind umorale invidii.
Necazul e mult mai mare a-
tunci cnd fabricantii istoriei li-
terare nu au pic de talent, sunt n
viat si si permit, ostentativ, s
mint prin omisiune. Dac vor, ei
te bag n vreun dictionar; dac
nu vor, nu te bag, ca si cum nici
n-ai exista. Realitatea este ceea
ce gndesc ei. Dac vor, fac un
dictionar unde tu nu existi. Dac
vor, scriu o istorie a literaturii
science fiction din Romnia,
unde tu nu existi. Nu exist dect
cei buni, adic ei si prietenii lor.
Ei ntre ei, sunt din ce n ce mai
multi.
Astfel de oameni chiar cred
c o diplom de filologie le con-
fer talent si dreptul de a inter-
preta cum vor realitatea. Profit
de neatentia noastr si ne fac
cum vor.
Cine permite unui individ s
conceap un anumit fel de dic-
tionar sau s scrie o anumit for-
m de istorie literar? Ceilalti in-
divizi de acelasi fel.
Constatarea de mai sus vine
din att de multe directii, nct
trece aproape neobservat. Mie
mi s-a relevat dintr-o discutie n
care m miram cum de au unii un
asa mare succes fr nici un me-
rit. Atunci, pentru a fi si eu bgat
n seam, interlocutorul m-a n-
demnat s m apuc s scriu o
istorie literar sau s m apuc de
un dictionar. Asta, deoarece toti
scriitorii sunt dornici s fie fru-
mos descrisi n cronici si prezenti
n dictionare, dup principiul:
dac nu esti n crti, nu se vor-
beste despre tine. Si, dac nu se
vorbeste despre tine, nu esti cu-
noscut, nu ti se vnd crtile, nu
existi. n plus, a mai spus amicul,
acesti linge blide vor ncepe s
te laude, s te caute la telefon,
s-ti trimit mail-uri mgulitoare,
s-ti publice crtile.
Am nteles ce voia s spun
interlocutorul meu. Cu mai mult
timp n urm, cnd m-am angajat
la un ziar, au venit la mine si m-
au felicitat oameni care, pn
atunci, nu-mi dduser nici
bun ziua. De ce?!, m-am mi-
rat eu si, dup patru zile, mi-am
dat demisia scrbit. Abia acum
am nteles faptul c nu sunt dect
putini oameni care au respect fa-
t de om sau oper. Ei respect
functia, puterea care o d functia.
La sugestia unuia sau altuia,
n spiritul descris mai sus, cu
toate c nu am nici o treab cu
istoria sau critica literar, m-am
apucat si eu s scriu o istorie su-
biectiv a SF-ului romnesc. Cu-
nosc fenomenul science fiction
romnesc ncepnd cu anul 1972,
cnd m-am nscris n cenaclul
Henri Coand din Craiova. Cu
bune si cu rele. Mai mult cu rele.
Dac istoriile scrise pn acum
sunt cldute si caut s nu ating
susceptibilitti, istoria mea, din
care am scris deja 500 de pagini,
nu are personaje positive, iar
adevrurile fruste sunt trntite
Ir menajamente, O voi lansa
din strintate datorit obedien-
tei recunoscute a romnului fat
de tot ce vine din afara granitelor.
M-am gndit c, dect s n-
ghit mistificrile altora, mai bine
spun eu adevrul, inclusiv des-
pre aceste mistificri. Proceso-
manii vor sri ca arsi. Vor si ei n
poza de grup.
Adevrul nu poate fi ima-
ginat, dar, ntr-o perioad de tran-
zitie ctre nu se stie ce, se mai
ntmpl si asta. Imaginatorii unui
adevr personal nu trebuie lsati
de capul lor. Ar putea pieri pe
limba lor, dar perioada de civili-
zare a societtii pare a nu mai avea
sfrsit.
E ca n O fclie de Pasti;
hotul poate c nu intr peste
tine, poate are treab, poate s-a
mbtat, poate i naste nevasta.
Dar dac intr?
Mistificatorii istoriei literare
SF vor s li se recunoasc meritul
de a se da jos din pat.
24
Eugen PETRESCU
Arhim. Veniamin Micle
Printele Veniamin Micle s-a nscut la 7
iulie 1939, n satul Plopis, com Sisesti, jud.
Maramures si este unul dintre cei sase copii
ai familiei Timoftei si Eudochia Micle. La
botez a primit numele Valer. Att dup tat,
ct si dup mam, este urmas al unor vechi
si vestite neamuri de romni ortodocsi mara-
mureseni, din Tara Chioarului, ale cror rd-
cini coboar pn n sec. al XII-lea (cneazul
Giula, din Giulestii Maramuresului). Miclestii
se fac remarcati la jumtatea sec. al XIV-lea,
atunci cnd Ioan Micle din Sugatag a fost
nnobilat prin ridicarea, de ctre regele Matei
Corvin al Ungariei (la anul 1469), la cel mai
nalt rang nobiliar, acela de liber-baron (con-
te). Ulterior, la anul 1477, acesta s-a stabilit
la Surduc-Copalnic, n Tara Chioarului.
Istoria cunoscut a vigurosului arbore
genealogic, din care se trage Printele Arhi-
mandrit Veniamin Micle, coboar pn n
sec. al XII-lea, acesta descinznd din cneazul
Giula originar din Giulestii Maramuresului.
Istoricul neam al Miclestilor si-a nfiripat
profund rdcinile, de-a lungul veacurilor,
n toate provinciile romnesti de dincoace si
de dincolo de granitele actuale ale Romniei,
trasate vremelnic, dup bunul plac, de ctre
marile puteri pmntene. Peste tot, n spatiul
locuit de romni, ntlnim ramuri ale acestui
neam, purttoare ale numelui Micle, Miclea
sau Miclescu.
ncepnd din anul 1983, Printele Arhi-
mandrit Veniamin Micle vietuieste la poalele
Arnotei, n pragul sudic al Cheilor Bistritei,
n btrna si vestita cetate a culturii medievale
romnesti, Mnstirea Bistrita Oltean - cti-
torie a vitejilor boieri Craiovesti.
Crescut si educat n spiritul dreptei cre-
dinte, Printele Veniamin, simte nc din copi-
lrie chemarea ctre viata monahal si, nce-
pnd din 11 noiembrie 1954, la vrsta de 15
ani, intr novice (frate) la mnstirea Sfnta
Ana - Rohia, jud. Maramures, acolo unde
avea s fie clugrit n anul 1958. De atunci
si pn astzi, timp de 65 de ani, s-a dedicat
n totalitate slujirii lui Dumnezeu si cercetrii
istoriei bisericii neamului - Biserica Ortodox.
Apreciat pentru dragostea fat de carte,
de cunoastere, n general, si beneficiind de
o mostenire genetic bogat din punct de
vedere intelectual este ndrumat spre studiul
Teologiei. Cu mare rvn, parcurge studiile
teologice, inclusiv pe cele doctorale, n tar
si n strintate. De asemenea, urc treptele
si rangurile monahale de la frate, rasofor si
monah, la ierodiacon, ieromonah (1959), sin-
ghel, protosinghel (1975) si arhimandrit (1977).
Din pcate, viata blndului si nteleptului
Printe Veniamin este plin de piedici nc
din primii ani de clugrie, acesta fiind supus
unor grele ncercri att n timpul scolii ct si
dup aceea; o viat tracasant, rnduit altfel
dect si-ar fi dorit Preacuviosia Sa. Sunt mo-
mente triste din scoal, continuate ulterior ca
profesor si preot slujitor, prin mai multe insti-
tutii de nvtmnt teologic si asezminte mo-
nahale din tar, momente care au determinat
ntreruperea ascensiunii Preacuviosiei Sale
ctre ierarhia superioar a clerului (arhierie).
Iat pe scurt viata Printelui Arhimandrit
Veniamin Micle: Mnstirea Sf. Ana -
Rohia (1954-1959); Seminarul Teologic din
Cluj-Napoca (1955-1959); Institutul Teologic
din Sibiu (admis, n anul 1959, dar alungat
din Institut si din Mnstire n urma De-
cretului nr. 410 din 1959, prin care regimul
comunist a intentionat distrugerea monahis-
mului; revine n Mnstire, n acelasi an si,
ulterior, ntre anii 1962-1966, si reia cursurile
universitare); studii de doctorat la Institutul
Teologic Universitar din Bucuresti (1966-
1968), cu specializri la Facultatea de Teo-
logie Catolic din Strasbourg-Franta (1968-
1971) si la Institutul Ecumenic Tantur din
Ierusalim-Israel (1973); n anul 1971 este nu-
mit asistent si duhovnic la Institutul Teologic
din Bucuresti dar, se revine asupra deciziei
si este numit profesor la Seminarul Teologic
Special din Curtea de Arges (1971-1972);
asistent la Institutul Teologic Sibiu si repre-
zentant al institutiei pe lng Institutul Teo-
logic Ecumenic Tantur din Ierusalim (1972-
1973); n anul 1973 este propus pentru rangul
de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
dar, la scurt timp, este transferat ca profesor
la Seminarul Teologic Mofleni din Craiova
(1973-1977); profesor si director la Seminarul
Teologic Bucuresti (1977-1979); preot slujitor
la Mnstirea Cozia (1979-1982); mare ecle-
siarh al Catedralei Episcopale Sfntul Ni-
colae Rm. Vlcea (1982-1983); n anul 1983,
la propunerea sa, Episcopia Rmnicului face
o serie de demersuri n urma crora este recu-
perat Complexul Mnstiresc de la Bistrita -
locul n care s-au realizat si descoperit primele
tiprituri din tar, care ajunsese n folosinta
Ministerului Muncii, cu scopul de a fi redat
circuitului monahal si de a nfiinta aici un
centru de restaurare si conservare a
bunurilor de patrimoniu (icoane si crti
vechi), precum si organizarea unui muzeu
al tiparului romnesc. ntre anii 1983-1992,
este staret al asezmntului, care fusese des-
fiintat abuziv de regimul comunist si, tot-
odat, sef al santierului de restaurare, iar
n anul 1992, dup ncheierea lucrrilor de
restaurare si consolidare a edificiilor de cult,
prin hotrrea Episcopiei Rmnicului, ase-
zmntul devine Mnstire de maici, Prin-
tele Veniamin fiind trecut n functia de preot-
slujitor, functie n care l gsim si n anul 2011.
Numit n functia de director al Semina-
rului Teologic Ortodox din Bucuresti, n anul
1977, devine un apropiat al Printelui Gheor-
ghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 nov. 1925, la
Mahmudia, jud. Tulcea - d. 21 nov. 2006, la
Washington) - profesor la aceeasi institutie,
disident al regimului comunist si lupttor m-
potriva ateismului si pentru respectarea drep-
turilor omului, condamnat la zeci de ani de
detentie din care a executat peste 21 de ani
n puscriile comuniste (1948-1964; 1979-
1984), de la Pitesti, Gherla, Jilava si Aiud,
P#rintele Veniamin (Valer) Micle
de la M#n#stirea Bistri]a oltean#
arhimandrit, teolog, profesor, artist plastic, cercettor
istoric, publicist, editor si tipograf - unul dintre cei mai
valorosi istorici si crturari monahi ai BOR
25
Anul II, nr. 6(10)/2011
obligat s-si prseasc tara mpreun cu
familia, n anul 1985.
Dup cele 7 prelegeri, intitulate ,Sapte
cuvinte ctre tineri, tinute de Printele
Calciu n Postul Sfintelor Pasti, din anul 1978,
n fata a numerosi studenti bucuresteni si
dup atitudinea public fat de demolarea
Bisericii Enei din Bucuresti, Printele Calciu
este condamnat, n anul 1979, la peste 10 ani
de detentie. Dup 5 ani si jumtate, la 20 au-
gust 1984, ca urmare a presiunilor internati-
onale venite din partea principalilor lideri ai
lumii (Margaret Thatcher, Ronald Reagan,
Papa Ioan Paul al II-lea etc), este eliberat si,
un an mai trziu, este obligat s prseasc
tara mpreun cu familia.
Dup condamnarea Printelui Calciu, P-
rintele Veniamin (directorul institutiei) este
nvinuit de ctre Departamentul Cultelor de
lips de vigilent, motiv pentru care, n 1979,
a fost retras la mnstire pentru totdeauna.
Abia dup Revolutia din decembrie 1989,
latul strns n jurul su s-a slbit un pic,
ceea ce a fcut posibil ca romnii, n special
vlcenii, s-l poat cunoaste cu adevrat pe
Printele arhim. Veniamin Micle.
Cunosctor a 10 limbi, a participat la o
serie de congrese teologice si ntruniri stu-
dentesti; a vizitat numeroase si renumite cen-
tre de cultur si asezminte monahale din:
Franta, Belgia, Germania, Italia, Luxemburg,
Olanda, Israel (Ierusalim), Grecia (Muntele
Athos); a cercetat, etichetat, nregistrat si
ordonat dup toate rigorile stiintifice peste
200 de manuscrise romnesti aflate la Schitul
Prodromul, o important colectie de docu-
mente care fac referire la toate vetrele mona-
hale romnesti de la Muntele Athos, la mona-
hii caligrafi si crturari romni din mnstirile
athonite.
n urma ndelungatei si profundei activi-
tti de cercetare, Printele Veniamin, ptrunde
n tainele trecutului bisericii noastre, ajun-
gnd, prin lucrrile Preacuviosiei Sale, unul
dintre cei mai apreciati monahi-crturari ai
Bisericii Ortodoxe Romne.
De asemenea, de-a lungul timpului, pe
lng activitatea spiritual, educativ si de
cercetarea istoriei bisericesti a avut o contri-
butie important la restaurarea si conserva-
rea unor valoroase monumente de arhitec-
tur religioas si obiecte bisericesti de patri-
moniu national.
Activitatea publicistic
De-a lungul anilor a publicat peste 300
de articole cu caracter teologic, omiletic si
catehetic, numeroase studii de istorie biseri-
ceasc si comunicri bine documentate sti-
intific, predici, reportaje, nsemnri, comen-
tarii-recenzii si referinte n peste 30 din cele
mai prestigioase reviste bisericesti: Mitro-
polia Ardealului, Studii Teologice, Orto-
doxia, Glasul Bisericii, Telegraful Romn,
Mitropolia Olteniei, ndrumtor Bisericesc,
Romanian Orthodox Church News, Mitro-
polia Banatului, Biserica Ortodox Ro-
mn, ndrumtor Pastoral, ndrumtor
Bisericesc Misionar si Patriotic, Renas-
terea, Credinta Ortodox, Lumina lumii etc.
De asemenea, a publicat n numeroase
ziare si reviste de cultur laic din judet si
din tar: Magazin Istoric, Reporter, Alma-
rom, Jurnal de Vlcea etc.
Volume publicate
Prin intensa preocupare crturreasc,
Printele Veniamin scoate la lumin nume-
roase adevruri istorice sortite uitrii sau vine
cu ndreptri asupra unor adevruri istorice
denaturate cu voie sau fr voie. n imensa
oper gsim o serie de monografii dedicate
unor valoroase asezminte monahale - m-
nstiri si schituri, precum: Cosuna - Buco-
vtul Vechi, Polovragi, Bistrita Oltean,
Cluiu si Arnota; monografiile unor biserici
de mir - monumente de arhitectur ortodox,
situate pe teritoriul com. Costesti - Vlcea;
lucrri legate de istoria vietii si minunile unor
sfinti: Sf. Grigorie Decapolitul de la Bistrita,
Sf. Antonie la Iezerul Vlcii, Sf. Stefan cel
Mare, Sf. Ioan Valahul; biografia unor per-
sonalitti monahale: Arhim. Theofil S. Ni-
culescu, Cuv. Chiriac Rmniceanu, Ierom.
Macarie; explicatii si interpretri legate de
ortodoxie, documente, mrturii, istoria tipa-
rului si a primelor tiprituri bisericesti pe p-
mntul romnesc etc.
Printele Arhimandrit Veniamin Micle a
reusit s demonstreze stiintific faptul c la
Mnstirea Bistrita Oltean (Vlcea) -
important centru de cultur si spiritualitate
romneasc, nu la Mnstirea Dealu (Dm-
bovita) asa cum se sustine, a fost instalat
prima tiparnit din Tara Romneasc, de sub
teascurile creia ieromonahul Macarie a scos,
la 1508, Liturghierul slavon, prima sa carte
si ntia carte religioas tiprit pe pmnt
romnesc, cunoscut sub numele de Litur-
ghierul lui Macarie, acesteia urmndu-i Oc-
toihul slavon din 1510 si Tetraevanghelul
slavon din anul 1512. De asemenea, a reusit
s fac ordine si n controversata origine a
ieromonahului Macarie - clugr tipograf
considerat de origine srb, n realitate acesta
fiind romn ardelean.
n perioada 1982-2010, a publicat 60 de
volume care nsumeaz 9.025 pagini - o ade-
vrat oper de referint, marea majoritate
fiind editate si tiprite personal, la Sf. Mns-
tire Bistrita Oltean, dup cum urmeaz: Mo-
numentul Cosuna-Bucovtul Vechi, Mns-
tirea Polovragi, Sf. Grigorie Decapolitul.
Viata si minunile, Trepte spre amvon. Studii
omiletice, Initieri catehetice, Istoria Biseri-
ceasc de Samuil Micu, Predici si Cuvn-
tri de Eufrosin Poteca, Antihristica. Sem-
nele venirii lui Antihrist, Cultul Sfintilor,
Citirea si interpretarea Sfintei Scripturi,
Sfntul Antonie de la Iezerul etc. .
Referinte publicate n presa si revistele
locale si regionale
Despre Printele arhim. Veniamin Micle
si opera sa au fost publicate, de-a lungul
vremii, zeci de referinte critice n revistele de
specialitate si n cele de cultur din judetul
Vlcea si din tar, semnate de: Costea Mari-
noiu, Mircea Pcurariu, Const. Crstea, Const.
Drghici, Adrian Popescu, Eugen Petrescu, etc.
Prezenta n dictionare si enciclopedii -
referinte
1.Petre Petria, Vlcea - Oameni de sti-
int, cultur si art - dictionar, Ed. Conphys,
Rm. Vlcea, 1997; 2. Constantin Toni Drtu,
Personalitti romne si faptele lor, 1950-
2000, Iasi, 2005; 3. Eugen Petrescu, Vlcea
- Tara lupilor getici sau tinutul vlcilor,
vol. II, Ed. Conphys, Rm Vlcea, 2007; 4. Enci-
clopedia Judetului Vlcea, vol. I, Ed. For-
tuna, Rm Vlcea, 2010.
Recunoasterea profesional si cultural -
distinctii (titluri, decoratii, medalii,
premii, diplome):
Diploma pentru cultur teologic orto-
dox, conferit de Inspectoratul pentru Cul-
tur al Judetului Vlcea (1992 si 1996); Pla-
cheta comemorativ, conferit de Episcopia
Rmnicului, la 500 de ani de la aducerea
Moastelor Sfntului Grigorie Decapolitul la
Mnstirea Bistrita (1997); Diploma de Ex-
celent, conferit de Biblioteca Judetean
Antim Ivireanul Vlcea (1999); Diploma
de Onoare, conferit de Societatea Cultural
Anton Pann Rm Vlcea (2000); Diploma
Membru de Onoare, conferit de Asociatia
Arhivistilor si Prietenii Arhivelor (2000); Di-
ploma de Onoare, conferit de Consiliul Lo-
cal al Primriei Comunei Costesti, jud. Vlcea
(2001); Diploma de Onoare, conferit de Di-
rectia Judetean Vlcea a Arhivelor Natio-
nale (2001); Premiul de Excelent, conferit
de Fundatia Cultural Vlcea 1 (2003); Di-
plom de Excelent, conferit la mplinirea
vrstei de 65 de ani, de ctre Directia Jude-
tean pentru Cultur, Culte si Patrimoniul
National Vlcea (2004); Diploma Omagial
Aurelian Sacerdoteanu - Centenar 1904-
2004, conferit de Directia Judetean Vlcea
a Arhivelor Nationale (2004); Diploma de
Excelent Aurelian Sacerdoteanu, con-
ferit de Arhivele Nationale (2004); Diploma
de Excelent, conferit de Forumul Cultural
al Rmnicului (2005 si 2009); Premiul de
Excelent Cornel Frncu, conferit de
Fundatia Cultural Vlcea 1 (2005); Pre-
miul de Excelent, conferit de Asociatia Ro-
mn pentru Patrimoniu (2005); Premiul Mi-
hai Eminescu - pentru valorificarea patri-
moniului cultural romnesc, conferit de
Curierul de Vlcea (2009); Hrisov de cins-
tire, conferit de Fundatia Cultural Sfntul
Antim Ivireanul (2009); Diploma de Onoare,
conferit de Biblioteca Judetean Antim
Ivireanul Vlcea (2009); Diploma de Ex-
celent, conferit de Societatea Cultural
Anton Pann Rmnicu Vlcea (2009); Di-
ploma si titlul Cettean de Onoare al Mu-
nicipiului Rmnicu Vlcea (2009).
26
Prestigioasa editur iesean
Polirom a tiprit recent un volum
intitulat Forta politic a femei-
lor, coordonat de Andreea Paul
(Vass), realizat n chip original
ntre modelul jurnalistic de abor-
dare si cel analitic, minutios, ca-
pabil s repun n discutie o pro-
blem ale crei rdcini coboar
pn n Cartea Facerii sau Ge-
neza, respectiv problema femeii
si a rolului ei n viata social, tot
mai acut ridicat n ultimele 3-4
secole ale istoriei moderne chiar
cu riscul nfruntrii unor precep-
te de natur religioas sau a unor
prejudecti demontate n timp de
realitate. Spulberarea mitului mi-
sogin al lipsei de vocatii superi-
oare ale femeii s-a fcut chiar cu
contributia unora dintre ele de
talia Sarmizei Bilcescu - prima
femeie doctor n drept din lume,
a Anei Aslan - savanta care a n-
vins btrnetea, a Elenei Cara-
giani-Stoenescu - prima aviatoa-
re din Romnia, a Elenei Vc-
rescu - laureat a Academiei
Franceze, a Elenei Leonida Zam-
firescu - prima femeie inginer din
Europa, a Elisabetei Rizea - ero-
ina Rezistentei anticomuniste, a
Ellei Negruzzi - prima femeie avo-
cat din Romania, a Elvirei Po-
pesco - vedet a scenei si a ecra-
nului, a Mariei Rosetti - prima
Iulian CHIVU
femeie jurnalist din Romania, a
Marinei Stirbei - printesa aviatiei
romne, a Smarandei Gheorghiu
- prima femeie explorator care a
atins Polul Nord, a Sofiei Ionescu
- prima femeie neurochirurg din
lume, ori a Virginiei Andreescu-
Haret - prima femeie arhitect din
lume. E adevrat c noi, romnii,
nu am avut n istoria noastr fe-
mei politice de talia faimoasei
Cleopatra a Egiptului, a Ioanei
dArc, a Indirei Gandhi, a celebrei
Margaret Thacer - Doamna de
Fier a Marii Britanii, a Angelei
Merkel sau a pakistanezei Bena-
zir Bhutto, dar s nu uitm c n
spatele multor brbati politici ro-
mni au stat femei puternice, ca-
pabile s-si asume alturi de
acestia riscuri supreme. Dedicat
tuturor doamnelor, celor care
au avut curajul s intre n po-
litic, precum si celor care nc
nu au fcut acest pas, desi e
atta nevoie de ele, cartea An-
dreei Paul, ea nssi angajat po-
litic n jurul unui crez transpar-
tinic, acela de a nu-i lsa pe altii
mai slab pregtiti sau mai putin
bine intentionati s ia decizii
care s afecteze viata noastr
(p. 156), nu este o simpl sum
de opinii, ci o rational prospec-
tare a unei palete largi de perso-
nalitti de diferite orientri poli-
tice si de diferite vrste, n numr
covrsitor femei (60), alturi de
care si expun opiniile n chestiu-
nea carierei politice a femeilor n
Romnia si ctiva brbati politici
remarcabili (14). n literatura ge-
nului, problema ascensiunii poli-
tice a femeilor a fost suficient
abordat editorial n ultimele
dou decenii si autoarea si sta-
bileste referenti bibliografici n
chip selectiv, formula scriituri
dnd originalitate acesteia (a se
vedea Blut Oana; Gen si pu-
tere. Partea leului n politica
romneasc, Ed. Polirom, Iasi,
2006 ori Vladimir Pasti; Ultima
inegalitate. Relatiile de gen n
Romnia, Ed. Polirom, Iasi, 2007
si altele). Ceea ce este remarcabil
fie si ntr-o lectur mai putin a-
tent, este c autoarea rmne
adepta unei echidistante pe care,
din pcate, multi jurnalisti o ex-
clud din deontologia presei n ul-
tima vreme. n sumarul crtii n-
tlnim contributii ale unor mem-
bri ai PC (Lia Ardelean), ai UNPR
(Maria Barna), ai PNL (Mihaela
Bdic), UDMR (Rozalia Biro),
PDL (Ioana Rodica-Tatu), PSD
(Gabriela Cretu, cu un titlu remar-
cabil: Feminist si stngist.
Sau Don Quijote?), ca s citm
numai cte un nume de la fiecare
partid. Andreea Paul (Vass) face
ceea ce ar trebui s fac inclusiv
televiziunile comerciale, vizibil
angajate politic pn la patim:
ea respect orice opinie nu din
teama de a nu fi exclusivist, ci
din dorinta afirmat nc din
dreptul roman - audientur et al-
tera pars! Asa se explic sinceri-
tatea cu care Veronica Macri si
gseste modelul politic n Vasile
Blaga (p. 113), iar Aurora Liicea-
nu, de pild (p. 249), dup crite-
riul culturii politice, apreciaz c
politica nu este showbiz, iar Teo
Trandafir, Oana Zvoranu, Elena
Bsescu si altele au ptruns n
politic speculnd slbiciunile
romnesti si nclinatia electora-
tului, la fel de nematurizat politic,
pentru tipul politicianului caris-
matic, care a fcut o lung carier
la noi ncepnd cu Ion Iliescu. O
demonstratie de acest gen o face,
n opinia noastr, chiar n suma-
rul crtii si Andreea Marin B-
nic, de la care am retinut doar
observatiile ndrepttite n ce-l
priveste pe politicianul indepen-
dent si ascensiunea lui, dar care
n rest afiseaz destul de mult
vaguitate. Autoarea crtii mpr-
tseste, desigur opinia c profe-
For]a politic# a femeilor, \ntre
personalitate [i marketingul politic
sionalismul si integritatea nu
tin de gen, un incompetent, un
mincinos, un om care ncalc
legea fiind duntor indiferent
de sex (p. 158) ca numai cteva
rnduri mai jos s recunoasc:
Nu stiu ct anume datoreaz a-
mintitelor diferente de gen mo-
dul cum mi-am ales proiectele
pentru care m lupt. M-as fi
implicat n altele dac as fi fost
brbat? Habar nu am... Dac
avem n vedere elemente esenti-
ale ale psihologiei personalittii,
ajungem la o tipologie a liderului
din care desprindem calitatea
transformational a acestuia,
adic acea aptitudine care a
detasat net personalitatea unui
Churchill sau a unei Gandhi si
modul diferit prin care acestia au
rspuns aceluiasi tip de provo-
cri. Categoric c nu de sex tin
comportamentul, influenta con-
textului, formele imaginare vi-
itoare ale sinelui, perspectiva
interactionist, structura sinelui,
sursele de inconsecvent etc.
Volumul propus de Andreea Paul
(Vass) puncteaz cum se cuvine
problema autorealizrii si auto-
constructia personalittii, ns
aici nu mai intrm n interpretri
fenomenologice care conduc la
investigarea sinelui cu ajutorul
datelor cantitative. Autoarea se-
sizeaz c orice constructie are
un caracter interpersonal din mo-
ment ce oamenii pot s-si asume
roluri diferite si s perceap com-
parativ constructiile celorlalti.
Omul politic trebuie s fie capabil
s-si asigure fluiditatea persona-
littii sale asumndu-si roluri fie
27
Anul II, nr. 6(10)/2011
si cu un caracter tranzitoriu. Te-
oriile autodeterminrii subliniaz
trei trebuinte decisive pe care se
construieste progresul personal
si armonizarea personalittii cu
socialul. Prima trebuint, potrivit
acestei teorii, este cea de compe-
tent, pe care autoarea o pune
pe primul loc, dup cum am v-
zut. Cea de a doua trebuint este
cea de a stabili relatii, ceea ce
demonstreaz suma de opinii din
cartea pe care ne-o propune An-
dreea Paul, iar cea de a treia este
trebuinta de autonomie, prin ca-
re se asigur autoorganizarea
tririlor si comportamentului n
vederea angajrii n conformitate
cu sinele, de unde si varietatea
de manifestare, stilul de a cuta,
a gsi si a sugera solutii. n partea
a treia a crtii au cuvntul br-
batii si ei ncercnd s analizeze,
s dea rspunsuri si chiar s n-
trevad, fie si teoretic, solutii,
ceea ce nu i scuteste pe unii de
o usoar ipocrizie condescen-
dent. Nici n cazul lor, cum nici
n cazul femeilor incluse n partea
nti si a doua, nu pot cita toate
contributiile. ns remarc n dis-
cursul brbatului politician ace-
easi varietate de cultur politic,
de personalitate si mai ales de
carente n ce priveste marke-
tingul politic. A ngusta pista pe
care s intre n competitia politic
femeile din Romnia, a o reduce
la fenomene conjuncturale cum
ar fi de pild criza demografic,
misiunea femeii politician fiind
aceea de a promova sub orice
guvernare o politic familial
bine articulat, de care natiu-
nea noastr are vital nevoie (p.
301), mi aminteste de limbajul de
lemn de care cu greu am reusit
s m debarasez dup ce am trit
ceva mai mult de 40 de ani sub
comunism. A nu vorbi despre pla-
nificarea si barierele comunica-
tionale, a nu vorbi despre siste-
mul romnesc informational de
marketing politic, despre o cul-
tur n acest sens, a nu vorbi des-
pre elementele declansatoare de
schimbare, despre diferitele mo-
dele de marketing politic, a nu
sti s faci analiza pietei politice,
a nu ncerca s o restructurezi, a
nu lua n calcul variabilele de dis-
criminare e totuna cu a neglija
factorii de influent a comporta-
mentului politic att din interesul
furnizorului de modele politice,
ct si din interesul consumato-
rului de politic. Or pentru a-
ceasta, numeroase interventii re-
tinute n sumarul crtii Andreei
Paul (Vass) au reusit s incrimi-
neze unele probleme privind,
chiar tangential, factorii psiho-
logici, factorii socio-culutrali,
factorii situationali n conformi-
tate cu modelul Howard - Shet.
Dar dac nu vom trece peste va-
riabilele discriminatorii, vom
rmne cu o piat politic nc
pregnant segmentat, cota abso-
lut de piat a femeii rmne nc
o functie surjectiv, ca s m ex-
prim n termeni matematici, din
cauz c ea este mereu o multime
secundar care de fiecare dat
are un antecedent mai putin. Iat
de ce nemtii, care nu s-au sfiit s
promoveze o femeie ca Angela
Merkerl, ar spune despre noi c
wenn Sie nicht die Uhr anzu-
halten und Endzeit, adic a opri
ceasul nu nseamn a opri si
timpul.
Mariana Vicky V^RTOSU
Despre Gheorghe Suchoverschi si po-
ezia sa nu s-a vorbit att ct ar fi meritat. Nu-
mi propun s fac o prezentare critic, nu e
domeniul meu, doresc s schitez un portret
de autor. Gheorghe Suchoverschi este au-
torul a trei volume, versuri si epigrame. n
ordinea aparitiilor editoriale: primul volum a
aprut la Ed. Rafet, n 2004, si s-a intitulat
ncrncenatele-mi cuvinte; a urmat volumul
de epigrame, creditat tot de Ed. Rafet, inspirat
numindu-l, T-epigrame; cel de-al treilea
volum, de poezie de aceast dat, a fost cre-
ditat de Ed. Andrew (2008), numindu-l su-
gestiv, ngerul cuvintelor.
Gheorghe Suchoverschi public n di-
verse reviste, constant n revista Oglinda
literar, fiind un membru loial cenaclului
acesteia. Este inclus n diverse antologii, iar
cea mai recent aparitie editorial, volumul
AMPRENTE, primul volum antologic al
membrilor Ligii Scriitorilor din Romnia/
Filiala Vrancea, are si numele lui n cuprinsul
su. Antologia l-a inclus pe Gheorghe Suco-
verschi cu o proz scurt si o suit de ron-
deluri (n calitatea de membru fondator al
filialei). ndrgostit de acest gen, rondelul,
autorul a citit n cenaclu si a publicat rondel,
ncntndu-si cititorii. A fost rspltit pentru
contributia sa n mbogtirea fondului cul-
tural, primind dou distinctii: premiul revistei
Invazia \ngerilor
Asociatiei Culturale/2006 pentru rondel si
premiul revistei Oglinda literar/2008 pentru
colaborare.
Sensibil la sugestiile cenaclului, Gheor-
ghe Suchoverschi si-a desvrsit stilul, de
la an la an. Se poate spune c autorul practic
acest gen de poezie din pasiune si respect
pentru naintasii genului. Cel mai concludent
argument al valorii artistice, ar fi reprodu-
cerea unor texte, n care discursul poetic se
sustine de la sine. ,,si prind copacii frunzele
la loc/ lipindu-le, atent, cu pictura/ Btut-
au palma pentru-asa un troc/ Un nou
contract semnndu-l cu Natura (fragment
din rondelul ACEAST TOAMN). Sau
poezia TU VERTICAL, poezie, aparent de
dragoste, dar este o declaratie de dragoste
Icut poeziei nssi. Iat cum sun: De-ar
fi/ s mi se mplineasc un vis/ naintea
sfrsitului, as prinde fericirea de tlpi/ n
zboru-mi spre cer, /dac m-as preface n li-
tera T./ As ridica atunci bratele,/ n forma
literei U/ si n-as mai fi eu/ dect TU vertical,/
devenind diapazon/ n mna Lui Dumnezeu.
Autorul dezbate diverse teme, descrie di-
verse stri, totdeauna ntr-o imagine meta-
foric demn si decent. Despre umorul epi-
gramelor, despre esenta glumelor sale, ar fi
de vorbit. Mai lesnicios, de citit. Savoarea
lor numai asa este pe deplin gustat. As fina-
liza creionarea acestui portret de autor cu o
alt poezie care-i apartine: ,,Cad fulgi de
neant/ peste arcadele visului,/ ntre aisber-
guri de gnd/ curcubee./ Si fulgii devin/
soapte de ceasornic/ peste care cad/ pic-
turi de noapte/ din glasul celest al amur-
gului./ Si din ceasornic, un tren/ va porni
spre alte himere,/ oprind n gara unde va
ninge/ cu fulgi de zori (NTRE NINSORI
E UN TREN).
n memoria victimelor cutremurului din
Japonia, 11 martie 2011, si ale urmrilor aces-
tuia, autorul a scris aceast poezie: Ciob de
netimp, seismul nu asteapt,/ De stranii
verbe s te pregtesti!/ Sunt clipe de nevrut
si de nefapt,/ n avatarul firii omenesti/
Si-un bob de spaim-n trupul tu trezesti/
Dintr-un rgaz oniric te desteapt/ De stra-
nii verbe s te pregtesti.../ Ciob de netimp,
seismul nu asteapt/ Pe scara fricii, treapt
dup treapt,/ Cnd urc din ungherile
trupesti,/ Un vid ce nu ai cum s-l izgonesti,/
nvesniceste clipa cea nedreapt.../ - Ciob
de netimp, seismul nu asteapt! - Versuri
cutremurtoare, ca si tema! Gheorghe Suc-
hoverschi - un poet care onoreaz...
28
Anul II, nr. 6(10)/2011
Nebunul vnt
Alerga nebun pe strada mare,
vntul resimtit pe calde buze
si n trista si sonora lui chemare
rscolea prin miile de frunze.
El s-oprea prin vechile vitralii
srutnd timid obrazul lunii
si-ametit prin florile de dalii
dunrea rpus de dorul lumii.
Iar pe vrf de sfnt catedral
slefuind arama noptii ce rsun
ca un vagabond cu traista goal
sub potirul cerului s-adun.
Nevzut ca o durere unghiular
sau o inim plonjnd n valuri,
tot pe raze limpezi se coboar
hoinrind prin sfintele coclauri.
Si n trista si sonora lui chemare
vntul resimtit pe calde buze
alerga nebun pe strada mare
rscolind prin miile de frunze.
Negarea iernii
Nu admir nicicnd sosirile zpezii
nici misterul iernii ne-mblnzite,
nici singurtatea mea si-a strzii
sub azurul frnt al boltii infinite.
Nici de vntul ntetit nu-mi pas
cnd transform totul n poeme
si aprinde focul vetrelor din cas,
cutnd n ele nestiute semne.
Peste drum rsare-o biat lun
ca o pat aurie printre ramuri,
noaptea ns umbra ei s-adun
prin ninsorile ce curg n valuri.
Si n crugul vremii, enigmatic,
m cutremur de a cerului miscare
care piere-n geoidul singuratic
ca un punct ce se dizolv-n mare.
Sub azurul frnt al lumii infinite
nu admir nicicnd sosirile zpezii,
nici misterul iernii ne-mblnzite,
nici singurtatea mea si-a strzii.
Coriolan P~UNESCU
Trecuse vremea
Mlinii nostri mai nfloreau pe dealuri,
iar tu, iubito, nu mi-ai dat de stire...
Trecuse vremea ca undele pe valuri
si asteptam zadarnic o vorb de iubire.
Cu mna ta, un rnd ori poate dou,
nu te-ai gndit din marea-ti deprtare
s-mi scrii n dimineata-n care plou
iar tu renunti, iubito, la plimbare.
Si m gndeam atunci c dintro dat
se instalau tceri n galbenele frunze
care loveau razant n inima-mi curat
strivind cuvntul ce-mi venea pe buze.
ntr-un trziu cnd spicele din lanuri
se unduiau ca niste corbii fr prov
eu te-am vzut frumoaso pe limanuri
cu nftisarea ta de lin supernov.
Cnd ne-am privit eram tot mai departe
de parc timpul se prefcea-n secunde
si ne vedeam copii prin cioburile sparte
dintr-o oglind cu mrginiri rotunde.
Trecuse vremea ca undele pe valuri
si asteptam zadarnic cuvntul de iubire,
mlinii nostri mai nfloreau pe dealuri
iar tu, iubito, nu mi-ai dat de stire...
Acum m treci
S m ridici ncet cu bratele fragile
ca pe un cocor ce l-ai ucis n noapte
s recldesti eternitatea mea n zile
si s-mi nalti statui din pietre sparte.
Aseaz-m pe malul lacului sihastru
ca pe-un strin vntorit de-un cine
si-ti multumesc c n acest dezastru
mai rtcesti frumoaso lng mine.
Acum m treci n toamn ca o vietate
ce-mi duce dorul galben nspre lun,
eu sunt poetul ce pleac din cetate
si-n zorii albi l plngi o sptmn.
Orbecind voi trece printre albe ruri
si pasii luneca-vor pe-agate si rubine
apoi furat de-ntunecimea din pustiuri
s-i dau norocului salutul meu de bine
Apoi, s m ridici cu bratele-ti fragile
ca pe un cocor ce l-ai ucis n noapte
s recldesti eternitatea mea n zile
si s-mi nalti statui din pietre sparte.
Nu stiu de unde glasul
Eu vin din universul crud iluminat de lun
ca o strveche stea din sfnta ei poveste
atunci cnd umbrele din turnuri se adun
s vad-n ochi pdurea plecat fr veste.
Si cum cdeam n goluri din marea bolt
printre astrii ce-i credeam demult prieteni
simteam c ntreaga noapte se revolt
vznd copacii lumii dezgoliti de cetini.
M rentlneam cu fostele corole-n cale
ce rspndeau temute efluvii de lumin
si m-ntrebam cum lunec ntrziat la vale
cu cerul ce m strig n limba lui strin.
Nu stiu de unde adncu-i glas m cheam
cnd trupul greu pe unde lungi coboar
si cui ar trebui s dm prin timpuri seam
pentru eternitatea ce-n lume ne-nconjoar.
nc mai cred c totul n sine se petrece
chiar de nu stiu cum bate-n toamn vntul
ori dac viata asta prin vremea care trece
e doar perfidul mod de-a mosteni pmntul
Ca o strveche stea din sfnta ei poveste
eu vin din universul tainic iluminat de lun
s vd n ochi pdurea ce pleac fr veste
atunci cnd umbrele din turnuri se adun.
Eu nu mai vreau
Eu nu mai vreau prin rzvrtite stele
s rtcesc pe cer ca o ciudat nav,
din nltimi s m scufund prin ele
nfsurat n alba-mi mantie de slav.
Eu nu mai vreau lumina s o ntunec
fotonii cristalini s-i prelungesc n gene
ntregul univers prin guri vii s-adulmec
cnd peste oameni noaptea se asterne.
Eu nu mai vreau s tremur n oglind
pe crestet s-ti asez frumoase diademe
si-n zorii limpezi gndul meu s prind
cuvinte-nvesmntate n marile poeme.
Eu nu mai vreau s lunec pe o dulce raz
un palid voievod cu plete lungi si ireale
ori ca s fiu eroul din basmele de groaz
cel ce nfrunt soarta cu brate tari si goale.
Eu nu mai vreau s fiu lunaticul Quijote
un ins ce predic-n pustiuri ctre sear
ori primitivul homo ce hibernnd n grote
si doarme liber somnul dintre el si fiar.
29
Anul II, nr. 6(10)/2011
George PA{A
Volumul de versuri Femeia
cu minile lipite de trup (Ed.
Agerpress, Buc., 2008), aparti-
nnd poetei bucurestene Magda
Mirea, marcheaz un debut reu-
sit, fapt evidentiat si de Aurelian
Titu Dumitrescu n prefata crtii,
acesta identificnd aici dou ti-
puri de poezii care nu se bat cap
n cap: unul al senzatiilor aproape
instantaneu transmise n pagin,
deci o poezie n spirit haiku, cum
ar spune Nichita Stnescu, si al
doilea - al povestirii strilor de
spirit pe care i le d succesiunea
trit la modul total si absolut
riscant al acestor senzatii tari
(Magda este foarte curajoas.
Talentul literar si curajul mistic o
vor duce departe n art.) (pre-
fata crtii, p. VII)
Cele 128 de pagini ale volu-
mului contin 110 poezii, de re-
marcat fiind mpletirea textelor
concise, de 2-8 versuri, cu acelea
putin mai ample, dar nedepsind
limita a dou pagini la formatul
si asa redus al crtii. Dar nu acest
lucru este cel mai important, ci
harul de esentializare n discursul
poetic a unor adevruri venite
dintr-o natur sufleteasc simpl
n complexitatea ei. n acest
sens, textul de nceput ar putea
fi considerat chiar poem ntr-un
vers, dac versul incipient, scris
cu italice, l considerm titlul po-
eziei: Gnd ucis de miracol/ n
umbr, poezia. (p. 9). Aici se
adevereste nc o dat c poezia
este un miracol ce trece prin gnd
ca un laser si las n urma sa cu-
vntul, ca pe o umbr a acestuia.
Ar putea fi aici si o parafrazare a
versului nichitastnescian din
Evocare: Ea era frumoas ca
umbra unui gnd. De altfel, si
n alte poezii se vdeste influenta
lui Nichita Stnescu, si prin mo-
tive literare, si prin obsesia cer-
cului n care se nchide cuvntul,
spre a renaste n form perfect.
Definitorii ar fi n acest sens fi-
nalul poeziei Noapte albastr
(Tu nu esti.// ntre gnd si su-
flet/ zbor/ ca ntr-un cerc de fl-
cri. - p.78) sau al celei care d
si titlul volumului (M-ntreb:
dac as vrea s-ti fur sufletul/ as
avea suficient spatiu s-l as-
cund? - p. 42). S-ar putea spune
c poeta textualizeaz dup dou
cunoscute versuri ale lui Nichita,
ns ideea este cu totul neastep-
tat, marcnd profunzimea
adoratiei iubitului.
Acest fapt nu stirbeste cu ni-
mic originalitatea creatiei Mag-
dei Mirea, adept a unui discurs
de notatie a strilor sufletesti ne-
definite, a unei mistici personale
prin care se accede in media res
sau a unor ritmuri incantatorii, la
care o contributie nsemnat o
au si tcerile dintre cuvinte. Cert
este c efectul unor asemenea
versuri este unul taumaturgic. De
fapt, exist, ca si la Nichita St-
nescu, acea tendint de autode-
finire prin cuvnt, n special n
versurile: Poezia mea/ e ca un
copil/ care a vrut s ntepe soa-
rele/ cu privirea. (p. 51); Azi nu
am scris nicio poezie/ pentru c
azi doar am trit-o// si i respect
dorinta/ de a rmne nerostit.
(p. 35) sau n Autoportret: M-
am nscut/ cnd femeia/ era doar
idee/ am vrsta ninsorilor/ si nu
m mai tem de cuvnt. (p. 24).
Erosul din versurile Magdei
Mirea pstreaz o pecete a diafa-
nului, fr a lipsi notele drama-
tice. Desi atmosfera celor mai
multe dintre acestea este una cal-
m, bazat pe o ascez interioar,
totusi, la receptare, n functie si
de temperamentul si gradul de
sensibilizare a lectorului, se v-
desc si tensiunile n care se zbate
fiinta, ca un peste n cutarea oxi-
genului vital. n cutarea ntm-
platului si a nentmplatului, r-
mne doar sufletul, ntr-o resem-
nare deloc trist, ntr-o asumare
a unei triri la limita confruntrii
cu misterul: Chiar si banalul mi-
e dor de tine/ l voi nlocui cu/
Hai s fugim unul din cellalt!/
/ Vor rmne doar sufletele/ co-
paci goi/ sfiindu-se. (Jurnal
scris naintea ntmplrii, p. 46-
47). Ce mi se pare interesant la
Magda Mirea, nu numai n poezia
de dragoste, este faptul c, desi
unele versuri sunt filtrate prin
textualism, nu si pierd dimensi-
unea ontologic, fundamental,
as spune, n ceea ce scrie autoa-
rea. Iat un exemplu de asemenea
versuri la p. 40: Sunt iubita unui
poem./ i scriu epistole de amor/
de mn.// uneori, i strecor/ cte-
o virgul ndrgostit/ ntre
dou versuri triste. n mai multe
poezii ale autoarei, erosul pare a
se mpleti cu nostalgia dup su-
fletul-pereche sau cu pierderea
fiintei ntr-o agonie albastr, ca
semn al nzuintei spre transcen-
dent. Paradoxal, este aici si nl-
tare prin iubire, si cderea ntr-
un al cincilea anotimp: Unde s
m ascund/ dac, dincolo de cele
patru anotimpuri/ esti tot tu? (O
stare nu stiu cum, p.43) sau: A-
poi am adormit/ cu palmele n-
tinse spre cer. (Agonie albas-
tr, p.58).
Micropoemele sunt si ele de-
monstratii ale spiritului sintetic
al autoarei, iubitoare de para-
doxuri, cu o tentatie mistic a
contopirii cu elementele, nu n
maniera romantic eminescian,
Esen]ializarea discursului poetic
Magda Mirea Femeia cu m@inile lipite de trup
ci, mai degrab, asemntoare
celei din lirica lui Nichita St-
nescu. Magda Mirea se poate
spune c are talentul de a va-
lorifica sintagmele aflate la limita
cliseului n contexte neasteptate.
Ofer spre lectur dou fragmente
ce mi se par sugestive: Sufletele
noastre/ copaci goi/ se sfiau/ s-
si priveasc unul altuia/ rd-
cinile. (p.29); Somnul l purtam/
prin poieni virgine/ nici nu ob-
servasem/ c umerii mei/ nu mai
stteau perpendicular/ pe axa
soarelui. (p.116). ntr-adevr,
asa cum remarca si Aurelian Titu
Dumitrescu, aceste micropoeme
sunt aproape de spiritul haiku-
ului, avnd, mi se pare, atribute
ce depsesc limitele unei simple
poezii de atmosfer.
Prin urmare, volumul prin care
Magda Mirea debuteaz n lite-
ratur aduce o liric profund fe-
minin, valoroas nu numai prin
simplitatea expresiei, ci si prin
harul de a se apropia de sufletul
cititorului, pe care-l tine captiv
pn la capt, dar i si deschide
orizontul spre tainele fiintei. Greu
de ncorsetat n limitele unui cu-
rent literar, poezia din acest volum
are totusi unele note pe alocuri
suprarealiste, alteori, neoexpre-
sioniste, influente ale neomoder-
nismului stnescian sau unele
corelatii cu textualismul. Sunt a-
proape absente elementele ce tin
de ultimele tendinte doumiiste,
ns consider mai important fap-
tul c (mai ales dup ce am citit
n ultimii ani unele versuri memo-
rabile postate de ea pe Internet)
un viitor volum de versuri al
Magdei Mirea va consacra o po-
et cu simt deosebit al cuvn-
tului.
30
Ion PACHIA TATOMIRESCU
Enciclopedism-hasdeian
aureoleaz lucrarea publicat de
curnd de Ion Coja, Unu n
limba romn (2009*), prima
ncercare de a realiza o mono-
grafie, dup cte stiu, a lui Unu,
n spatiul spiritual pelasgo-dac
(> valaho-dac), structurndu-se
n opt capitole ale panoului cen-
tral: I. Preliminarii. Limitele
metodei stiintifice, II. Unu n
limba latin, III. Unun limba
romn, IV. Unula Eminescu
si Brncusi, V. Unu n Dic-
tionarul Tezaur al limbii romne,
VI. Altele despre consonan-
tism, VII. Cred ntr-Unnul
Dumnezeu si VIII. Ameste-
cate, spre care se ivesc din pla-
nuri complementare alte capitole
foarte interesante, aureolnd o
constiint ce trieste intens
limba valah ca limit tragic-
existential a Logos-ului: Cu-
noastere idiomatic si cunoas--
tere stiintific (n curcubeo-
larea reconectrii Distinsul Re-
ceptor parc la sacrul raport - e-
videntiat de Trilogia culturii
de Lucian Blaga - dintre orizontul
cunoasterii metaforice si cel al
cunoasterii stiintifice), Para-
doxul mincinosului, Criteriul
Uniil# \ntre mofteme
[i ecologia limbajului
adevrului n definitia limbaju-
lui, Cvadratura cercului sau
Cercul bine ncoltit, Mofte-
mele, Limba romn ca meta-
limbaj, Limbajul ca expresie a
creativittii, Pentru o ecologie
a limbajului etc.
Monografia lui Ion Coja
despre mpratul tuturor lumi-
lor, Unu, se angajeaz pe certe
coordonate si pe o mirare: n
graiul romnesc, asadar, pozitia
cuvntului unu este deosebit,
special, privilegiat; n felul
acesta, realitatea faptelor de
limb - cuvinte, structuri morfo-
sintactice si semantice, expresii
si locutiuni etc. - ne impune a
stabili c exist o evident con-
cordant ntre importanta cuvn-
tului unu n limbajul comun si
greutatea lui unu, ca si concept,
n filosofie, asadar, o concordan-
t ntre cunoasterea idiomatic
si cunoasterea stiintific, teo-
retic, institutionalizat (p. 7
sq.); mirarea lui Ion Coja privi-
toare la unu - de la limba latin
ncoace (cum, de altfel, si a alto-
ra, ca, de pild, cea privelistitoare
din pelasgo-dac > valaho-dac,
din doctrina Zalmoxianismului,
de la Uniil ca sacru ntreg cos-
mic n care fiecare ens / Dac e
parte, pn n orizontul zilei
noastre) - rezid n concordanta
neasteptat de mare [] ntre im-
portanta conceptului unudin fi-
losofie si pozitia lui unu n sis-
temul limbii romne, mai exact
spus, n ntemeierile Logosului
din ntreaga arie a limbii pelasgo-
dace > valaho-dace (sau dacoro-
mne), una dintre cele dinti ale
planetei, dac nu cea mai veche.
Aceast concordant reve-
lat / relevat ntre unu din filo-
sofie si unu din sistemul limbii
pelasgo-dace / valaho-dace, mai
exact, pozitia cuvntului unu n
sistemul limbii romne (spre a
respecta formularea auctorial)
este desemnat de Ion Coja prin
consonant (Iar preocuparea
centrat pe asemenea cazuri, de-
loc putine, o vom numi lingvis-
tic consonantist - p. 8; spre a
fi evitat cacofonita, conside-
rm c ar fi fost mai potrivit sin-
tagma consonantism lingvistic;
totodat - la secunda editie a a-
cestei lucrri -, fcndu-se trimi-
tere la Psihologia consonantist
si cibernetica, de Stefan Odo-
bleja, numele autorului valah -
adic numele dacoromnului
printe al ciberneticii - s fie
cules corect: Stefan Odobleja,
nu Dimitrie Odobleja, cum apare
la pagina 8, rndul 11 de sus n
jos).
ntru lmurirea conceptelor
cu care opereaz, ntre altele, mai
face (si noi mai spicuim pentru
Distinsul Receptor nc) o esen-
tial observatie: a rosti am
putea spune c devine, ca verb,
perechea romneasc a substan-
tivului grecesc logos; n limba
romn literar, a rosti (ceva) are
numai ntelesul (de) a gri, a
pronunta; de la substantivul
rost, cu ntelesul (de) rnduial
bun a lucrurilor, acel nteles
care l face pe rost att de inte-
resant pentru un filosof, avem
verbul a rostui, cele dou verbe,
rostui si rosti, separnd asadar
[] cele dou ntelesuri, ratio et
oratio... (p. 18). Deoarece, pen-
tru pelasg (> valah), ntr-adevr,
Dumnezeu a rostit si a rostuit
Lumea (potrivit nenumratelor
legende, ndeosebi, celor ale Fa-
cerii / Genezei, cercetate mai
spre zorii prezentului de Romulus
Vulcnescu, n Mitologie rom-
n, Bucuresti, Editura Acade-
miei, 1985). n cele opt capitole
ale monografiei lui Unu, Ion
Coja demonstreaz - ntr-un mod
indiscutabil / incontestabil - c
unu este un estem al limbii ro-
mne; este chiar mai mult: este si
un filosofem ! (p. 21).
Dar interesanta monogra-
fie a lui Unu, datorat d-lui prof.
univ. dr. Ion Coja, pare s rmn
deschis si pentru arhedemo-
nul Uniil de la Academia Sim-
posionic din Cogaion / Sarmi-
zegetusa, academie ecranat -
pentru c i s-a pironit pe zid, la
intrare, o firm desemnnd-o
printr-o sintagm de nstrina-
re / globalizare, Scoala de
Solomonie, chiar si ntre mof-
teme si o imperioas, veridic
ecologie a limbajului.
(*Ion Coja, Unu n limba
romn - exercitiu de consonan-
tist lingvistic, Bucuresti, Edi-
tura Semne, 2009; pagini A-5: 512;
ISBN 9789736248306). Dan Scurtu - Peisaj la apus
31
Anul II, nr. 6(10)/2011
Adrian Botez prezint sen-
surile existentei n volumul de
versuri Cartea profetiilor
1
, acele
sensuri care lumineaz fiinta, o
nnobileaz si deschide noi per-
spective sufletului dornic de ini-
tiere. Este un curaj spiritual ca n
vremuri din urm, vremuri de c-
dere, s mrturisesti despre pro-
fetie, despre taina ei, despre per-
pendiculara pe gnd, pentru a da
fort gndului.
Poemele scriitorului vin dintr-
o convingere profund n valorile
crestine, asimilate prin prisma
personalittii sale, modelate de
suferinta proprie, de boala pro-
prie, de luminarea care lumineaz
pe oricine caut matricea, esen-
tele - dimensiunea Cristic.
Toate sunt dinamizate prin
mijloace literare aparent clasice,
atinse de formele moderne ale re-
voltei artistului, mpinse la ultima
limit: MANE, TEKEL, FARES
(Numrat, cntrit, mprtit).
Zicerea aceasta de veghetor
se structureaz unitar n patru
prti: Cartea profetiilor, Cartea
glasurilor, gesturilor si tcerii,
Cartea descntecelor, Cartea
apocalipsei. Este o structurare
cu semnificatii, sunt patru Evan-
ghelii canonice, fiinta de lng
divinitate are patru fete, lumea
are patru dimensiuni, patru sunt
directiile pmntene pentru a fo-
caliza n directia vertical a cre-
dintei.
Profetia este despre cel ns-
cut ntr-un timp precis, despre ju-
decat, nger, zi-noapte, Hristos-
Viata, flori sub cenus, armonia
divin, lucrtoare.
Dinamica lumii vine din zi-
cere, din gest, din mrturisirea
simbolic si una liniar, culmi-
nnd n tcere ca mrturie de-
plin a celui care zice luminos.
Iar glasurile sunt glasurile apei,
liliac cu gar pustie, om, moarte,
art, moartea si forma suprem a
zicerii: tcerea, motiv preluat din
Scriptur (Cartea Ezechiel), cu
profunde trimiteri spre viitor.
Descntecul ia locul psalmu-
lui n Tinutul Carpatic, e leg-
narea naturii, a muntilor, atin-
gerea umbrei de brad, tristetea
realittii, prezenta Divin
Ultima carte este cartea pe-
depsei, dar si descoperirea per-
fect a lui Hristos, bazat pe stl-
pii de rezistent a creatiei: vointa,
ordinea, iubirea, cntecul la mar-
gine de lume.
Mesajul de ansamblu a ntre-
gului volum este arborescent,
trimitnd la copacul vietii si al
mortii, la copacul cunoasterii bi-
nelui si rului. Versul penduleaz
ntre tandrete si imprecatie,
adun cuvinte luminoase si vor-
be de lut, uneori de noroi, revolta
artistului n fata cderii este real,
bucuriile simple umplu poemul,
marile motive ale culturii romne
sau universale sunt prelucrate
atent si necesar ntr-o profetie
necesar. Din acest punct de ve-
dere Adrian Botez si asum riscul
de a merge la limit, acolo unde
poemul poate exploda n vocale
sau consoane. Exist la acest
poet energii pozitive, dar si unele
negative, profetia nu este una
comod, scriitorul are menirea de
a zice, de a tcea, de a mrturisi
cumva adevrul si frumosul, de
a accepta judecata divin, ca ul-
tim instant, depsind instan-
tele umane Se pune o presiune
extraordinar asupra celui care
trebuie s zic lumii taine. E vre-
mea mprtirilor, a cntririi ini-
milor, a numrrii celor dedicati
Dumnezeu este activ n poem si-
n lume O mn, brusc, scrie pe
inima ta verdictul din care nu poti
iesi, sentinta-cerc din care nu poti
evada, cuvinte venite din alt lume
pentru lumea aceasta n petre-
cere, n fast si glorie mundan
Simplu, poetul dedic acest
volum familiei, celor de lng el,
persoanele din Edenul de totdea-
una, este semnul ntoarcerii la
zicerea primar
Nimeni nu a mai vzut
attea/ punti de lumin - ntre/
peticele ntunericului lumii -
nimeni/ nu a mai vzut atta/
sperant - ntre cei care deja/
plecaser capul - pentru izbi-
tura/ final/ - Despre cel nscut
atunci, acolo
Desi cartea se deschide pro-
fetiei, aceasta este concret, vine
prin om ca zicere divin.
Sunt puse n lumin necesi-
tatea jertfei, carnea care doare,
povara dureroas, n acest drum
pe pmnt doar Hristos, cluza
Viziunea poetului se mple-
teste cu cea a profetului: da va
veni - curnd - din nou/vremea
- cnd vei privi - deodat - cu/
toate cele patru/fete ale/ naste-
rii tale - n mistica/tar din nori
- cum/numai Dumnezeu - acum/
mai poate/ - Cu toate cele patru
fete
Poemul este dens, simbolis-
tica profund, strbate istoria
credintei si istoria lumii, vzto-
rul devine desvrsit, cum numai
Hristos ESTE. Vederea aceasta
n patru dimensiuni este de na-
tur divin, poetul o prinde n cu-
vinte, atrage atentia asupra vizi-
unii, e posibil ca omul s vad
pn la urm, dac si asum sta-
rea perfect, n adevr
n economia zilelor exist o
sptmn a patimilor care
Constantin STANCU
C@nd diamantele se fisureaz#
frnge ritmul vietii, una de sapte
zile, atunci lumina atinge spinii
cununii lui Isus, nenteles atunci,
nenteles acum, dar lumea a fost
armonizat prin El: mplinit este
miezul n meri/chiar nainte ca
mugurii s-si/astmpere frica
vdirii - Sptmna patimilor
n lume exist lucruri des-
vrsite, floarea are o tain a albu-
lui desvrsit, nvierea vine din
izvoare, e o nunt mistic n nori,
comoara armoniei divine se mr-
turiseste n nunt, n fecioar:
copaci Grdinii, rstigniti n
floare,/mprumutatu-ti-au si
mini si snge,/iar nvierea vine
din izvoare /dar nimenea de
Tine nu s-atinge!/Maria a rzbit
printre zvoare:/n noaptea-
sfnt-a Florii nu mai
plnge! - Taina florii.
Este un glas al apei, apa cur-
gtoare de la lume la lume po-
etul scrie pentru creatie n ansam-
blu, e un scris cosmic, literele
sunt ngeri
Zicerea metafizic este pre-
zentat n poemul Rezolvarea
metafizicii, luntru care este tai-
na, toti dau din umeri, nu nteleg,
dar sunt intrigati de metafizica
interioar a omului atins de har
Si mereu, argumentele artis-
tului sunt din natur, liliacul d
msura. n aceste poeme se simte
lirismul unui poet ptruns de
vers: scprnd misterios - ma-
litios/liliacul - cutie cu bijuterii/
acest animal purtnd blana tu-
turor/constelatiilor primverii
- s-a suit/dintr-un singur salt/
pe ramura/arcuit - a cerului/
- Liliac
Poemele au grafia modern a
celui care se revolt pe realitatea
imediat, cuvinte fr liter mare,
versul frnt, modelat de durerea
nespus, dar n prezenta numelui
divin scris corect cu liter mare,
aduce n mod clar la stilul vechi-
32
Anul II, nr. 6(10)/2011
lor profeti, care ddeau cinste
Creatorului, iar n limba ebraic
veche, se stie, existau cuvinte
speciale, folosite doar pentru a
mrturisi pe Dumnezeu, era ceva
tainic, devotiunea celui care scria
era perfect, smerit, o smerenie
necesar, pentru ridicarea din
noroiul vorbelor zilnice
Sunt unele poeme care au
versuri grele de plumb, putini
scriitori au capacitatea de a n-
tinde zicerea poetic pn la li-
mit, cuvintele par a nu avea do-
za de lirism necesar pentru a se
aseza n structura poemului dup
rigoarea literar general acceptat.
Voi rmne ca un avorton
azvrlit de/curva de m-sa -
abandonat la/containerul de
gunoi - pn la/Judecata de
Apoi/ - Recapitulare de sta-
tut. Acest exemplu ar putea in-
triga pe unii critici, sau lumea aca-
demic, dar, evident, Adrian Bo-
tez, pornind de la modul de a fi a
unui profet, merge pn la capt
n volumul acesta, exemplele sunt
preluate din Vechiul Testament,
din scrierile proorocilor mari sau
a proorocilor mici, influenta este
penetrant, acolo imaginile sunt
mult mai socante, pentru a se
pune n lumin voia divin. De
fapt, specific scrierilor profetice,
este modul de a privi lucrurile,
prin Ochii lui Dumnezeu si,
atunci, se poate observa nivelul
cderii, a pcatului care face ra-
vagii n fiinta uman. Pentru poet,
ns, este necesar a se reaseza pe
viziunea crestin a Noului Tes-
tament, de a vedea lucrurile prin
Ochii lui Hristos, iar Adrian Bo-
tez depune acest efort vizionar,
trimitnd mereu la Mntuitor, ca
Salvator Universal. Dar, pn la
urm, totul este perfectibil
Volumul merit un studiu mai
atent, temele, motivele, zicerile si
tcerile artistului sunt calculat
puse n oper, chiar dac exist
un dezechilibru al strilor n unele
zone, instinctul de vztor al lui
Adrian Botez nu-i d pace, este
instinctul poemului ncarnat
Sunt legturi de cuvinte care
dau fort poemelor: catedrala
nerostitului cntec, nu e pace: e
prea mult deprtare, miros de zei
la mas, streasin de suflet, mi-
ros de stea, buzele arznd de t-
cere, furtuni de psri, cutremure
de verde, e atta bezn n gndul
zilnic, matematica ordine a cn-
tecului
Vine vremea: MANE, TEKEL,
FARES! Poetul nu pune pe ni-
meni s i se nchine, este fulger
si devotat al Luminii de Spad,
cade universul real care mpiedic
privire, apoi se deschide pano-
rama, de dincolo de realitatea
imediat
Volumul se ncheie cu preludii
vechi, din lumea veche: dia-
mante se fisureaz - pe linia/
melancoliei: e gata/ alunecarea
luminii n/ scrsnet/ - Preludii
hiperboreene
Temele finale se dezvluie:
nunta, cavalerii eterni, moartea
Ir de nume moarte, profetul
pierdut, speranta, eonii... Pro-
fetul si gseste locul ntr-o lume
Ir de profeti, poemul l-a pre-
schimbat, lumea este eonul
Adrian Botez tine s-si regi-
zeze volumul nsernd cteva
opinii asupra scrisului su, s
lase un scurt Curriculum Vi-
tae, argumente pentru o cu-
noastere mai apropiat a scri-
itorului pierdut n profetii, regsit
n poeme, echilibrat de spiritele
iubirii.
Mircea Dinutz scrie: Ambi-
tios, profund, cu gust pentru
textul cu anvergur crtur-
reasc, Adrian Botez respir
lejer n aerul tare al ideilor
Roxana Sorescu, cercettor
stiintific principal I, Institutul de
Istorie si Teorie Literar George
Clinescu - Bucuresti, noteaz:
n critica literar romneasc
nu exist, deocamdat, lucruri
de acest tip. Prin lucrarea SPI-
RIT SI LOGOS N POEZIA EMI-
NESCIAN, dl. Adrian Botez
este un precursor. Pe drumul pe
care nainteaz se vor buluci
multe persoane, ce vor confunda
bolboroseala extatic, cu foarte
severele discipline, care sunt
Mistica si Initierea
Despre Spiritele Iubirii (Sera-
fimii), Adrian Botez are revelatia:
peste iubirea de Dumnezeu
doar/misterul adnc: Dumne-
zeul Fetelor/Trei/...
1
Adrian Botez, Cartea profeti-
ilor, Ed. Rafet, Rmnicu Srat, 2010
N.N.Negulescu prezentnd vernisajul explozitiei de
grafic a artistei plastice prof. dr. Cristina Oprea
N.N.Negulescu mpreun cu soprana Zamfir Ilinca
N.N.Negulescu mpreun cu grupul de specialisti
La vernisajul expozi]iei de
grafic# a Cristinei OPREA
33
Anul II, nr. 6(10)/2011
Anton VASILE
l vedeam cum apuc bancnota, cum i
d foc cu bricheta. Apoi a nceput s aprind
una de la alta. Continua s le ard pn a ter-
minat toate pachetele. n camer, plutea fumul
miscat de curent spre fereastra deschis...
Odat, continu el, stteam ntins n pat
si priveam n tavan, cum privesc acum la banc-
notele ce ard. Priveam n gol. De o bun bu-
cat de vreme numai acolo priveam. Veneam
de la scoal, aruncam geanta, m aruncam n
pat mbrcat si rmneam cu ochii pironiti n
tavan. ntr-o zi m-a surprins mama. mi adu-
cea mereu, la prnz, mncare cald. Nici mcar
n-am catadicsit s-o onorez cu privirea. Ce
faci, Sorine, mam? De ce stai asa?, m-a n-
trebat ngrijorat de privirea mea pierdut n
tavan. Ce fac?!... Ei ce fac, sar eu, ncercnd
s-mi schimb figura crispat, mimnd un zm-
bet, mai mult o grimas... Meditez, mam, me-
ditez la o problem de filozofie. Azi, profu
de filozofie ne-a povestit despre Socrate, cum
l-au condamnat la moarte si cum l-au pus s
bea paharul cu cucut. Ce vor fi avnd, oare,
oamenii cu moralistii? C pe toti i-au asasinat.
Pe Socrate l-au pus s bea cucut, pe Iisus l-
au crucificat, pe Gandhi l-au mpuscat, unii
spun c si Eminescu a fost asasinat. Lumea
asta e o cloac de bestii, mam, animale bol-
nave - mncare, butur, sex. Exact ca n ve-
chea Rom, panem et circens. Sorine, nu-
mi spune mie de astea!... De asta a deczut
Roma. Noua moral a iubirii, propovduit
de Iisus, avea s-i fie fatal trufasei Rome.
Las-m, pe mine, cu astea! Hai, mai bine la
mas, mam! Nu mi-e foame! Am s m-
nnc mai trziu..., acum e important s medi-
tez. Mncarea m face obez, ca pe tata. ,,Dar,
uite, copile ce slab esti! Numai piele si os...
Las-m, te rog, las-m! Nu mai sunt copil
si nu m mai bate la cap cu mncarea c stii
cnd am chef s mnnc, mnnc. Acum, la-
s-m s meditez la problema mea de filozo-
fie! Te rog, mam, las-m!... Mine m ascul-
t proful de filozofie... Bine, te las, dac
asta vrei! M-am asezat din nou n pat, mi-
am pironit din nou privirile n tavan si n-am
vrut s mai stiu de ea. Sorine , m copile, tu
m ngrijorezi!
Mama rmsese n pragul usii. M privea
ngndurat. Mam, te rog pleac, te rog!...
Pentru meditatie, am nevoie de singurtate,
nu m pot concentra! Du-te, mam! Las-
m! S stii c-l trimit pe taic-tu!, m ame-
nint ea. Am s-i spun s nu te mai lase,
De ce nu, de ce nu acum?!..
continuare din numrul trecut
singur, la vil! Nu-mi place, defel! Credeam
c te gsesc si eu cu o fat... Si, tu?! Stai sin-
gur si clocesti gnduri negre... As fi vrut
s-i spun: Ca tine, mam, cu brbati... Am
tcut. Din lasitate, din jen. Cum s-i spun
mamei? Cum s-o acuz, fr s-o..., Doamne fe-
reste! Ca Oreste, biatul acela pe care l-au
nnebunit Eriniile. Mi-e lehamite... Si la urma
urmei, ce rost ar fi avut? C doar nu l-a ucis
pe tata, cum a fcut Clitemnestra. Dar, n fie-
care femeie adulterin exist o potential Cli-
temnestra. Sau o Dalila, spune Eminescu. Pu-
team eu s ndrept lumea?! Nu i-am mai rs-
puns. Intrasem n mutenia mea obisnuit, din
ultima vreme. Nu vedeam nimic, nimic..., a-
colo, doar neantul... Uneori, m apuca amo-
cul. M apuca, asa o furie, c-mi venea s
sparg totul. Simteam cum o ghear mi strnge
laringele, simteam c nu mai pot respira, c
m sufoc... Nu mai suportam s stau n vil.
Parc era bntuit de entitti malefice. Si-
atunci, o luam pe coclauri. Odat, am ajuns
pe la niste stne, n Raru. Altdat, am ajuns
la un schit uitat de lume, undeva pe Kogaion
- muntele sacru al dacilor.
Viata asta e absurd. E o prostie s mai
rmn..., s triesc, ca s ce?! S m nsor, s
m nsele iubita mea, ca mama pe tata... Sau
s fac schimb de dame ca swingers. Viata
este o iluzie. Cu vlul ei, Maya ne mbrobo-
deste. Nu mai vedem adevrul. Nu-l mai dis-
tingem de minciun. Cine i-a pus pe ai mei s
m aduc pe lume? Ziceau c din iubire. Aiu-
rea! Ce-i iubirea? E doar sex, capcana speciei,
asa spunea Schopenhauer. Vai, te iubesc!
.Si eu te iubesc! Si n acele momente chiar
crezi, devii nebun de fericire... Si ncepi dra-
gostea, noua mod: oral, anal, fisting si toate
alea pe care le vrea femeia modern. Dragoste
murdar! Si tu crezi c asta e iubire. Si ea se
dovedeste a fi the ginger sau o Dalila, iar tu,
ndrgostit pn peste urechi, crezi, te minu-
nezi si te mpunezi c esti unicul. Abia acum,
n era dezordinii amoroase, omul a descoperit
adevrata sexualitate. Stii ce va s nsemne
sexul pur? Sexul fr nici o implicare erotic?
Ce-i iubirea? Un instinct att de van, rs-
pundea Poetul, ce le vine si la psri cte
dou ori pe an. Asta-i iubirea! Un act pur bi-
ologic. Doar n-o s m fac ai mei s cred c
m-am nscut din ceva sacru... Un bou si-o
belea au aruncat informatia lor. Dintr-un sper-
matozoid si un ovul am iesit eu, nou nout,
un androgin cu jumtate din cromozomii tatei
si jumtate din cromozomii mamei. Bine c
erau treji cnd m-au conceput. Cti altii, alco-
olici sau drogati, nu concep oligofreni!
Tata la Parlament... Deh! Se crede mare po-
litician. Tine de politica asta mputit mai ceva
ca de mama. Zice c munceste ca s-mi fie mie
bine. Mama... deh, ca femeia neiubit. Sau
care nu-si mai iubeste brbatul. Mama, vorba
proverbului, ce stie satul, nu stie brbatul.
Ah, mama mea! Cnd am vzut-o goal
n bratele acelui brbat! Dou zile am umblat
ca un nebun. Am but, am fumat etno, eram
gata s-o mierlesc. Un amic, Bebe Nebunu,
mi-a adus Pokemoni. Las dracu etno, ia
de ici euforice s te simti bine. S vezi viata
n roz, frate-meu. Ai s simti cum ti trece be-
leaua... Pe dracu! Beleaua nu mi-a trecut.
Dup starea euforic, durerea a revenit si
mai acut. Simteam nevoia de mai multe pas-
tile. Dar, Bebe nu mai avea. Nu i-am spus ni-
mic de mama. Doamne fereste! I-am zis despre
o deceptie n dragoste. Misto, zicea el, esti
emo... Io nu pot s fiu! Io i-o trag azi uneia,
mine alteia, cum mi pic. Facem sex n grup,
post - double teamed teens. Ai vzut filmul
Caligula?
Da, mi aminteam cum l prinsesem pe
taic-meu uitndu-se la filmul la naspa...,
se masturba! Am rmas blocat. El nici nu m-
a vzut, asa era de concentrat. Intrasem n
sufragerie s caut o carte de filozofie, Camus,
mi se pare, cu omul lui absurd... sau Mitul lui
Sisif. Am crezut c doarme, dar el si-o freca
de zor. Am nchis usa repede, ngretosat. Mul-
t vreme, am rmas cu capul n mini. Nu mi-
a mai ars de omul absurd al lui Camus. Mi se
prea c tatl meu e omul absurd. N-am mai
reusit s nvt n ziua aceea. Nu-mi mai ardea
de nimic. Am plecat de-acas, dar cum n-am
niciun prieten, nici prieten. Filosofii, mai ales
cei tineri, nu au prieteni, nu au discipoli, iar
un maestru de care s m atasez, cum fceau
tinerii greci, n-am gsit.
Esti prea tnr pentru filozofie, mi-a zis
proful de filozofie. Grecii i acceptau numai
pe cei trecuti de treizeci de ani... Si Socrate,
abia dup treizeci de ani, Iisus la fel, iar tu, la
optsprezece ani, vrei s fii filozof? Trieste-
ti mai nti viata, copile! Carpe diem!
Dar, profu nu mi-a spus ce nseamn s-
34
mi triesc viata. N-am pe nimeni apropiat. N-
am prieteni, n-am un erastes, cruia s m
confesez. Profu mi-a respins oferta mea. n
Bebe Nebunu nu am ncredere. Nu colaborez
dect pentru droguri. Tata nu-mi este cel mai
bun model. Cu mama nu comunic. Nici cu
colegii de vrsta mea nu pot comunica. Cu
fetele si mai putin. Care fat se apropie de un
filosof? Cicero a fost nevoit s aleag ntre
filozofie si cea de-a doua nevast, frumoasa
Pubilia. Si a ales filosofia. Spunea Cicero c
e greu s te ocupi de filozofie si de femeie n
acelasi timp. S-a desprtit de frumoasa Pubilia
ca s se dedice filosofiei. Se vede c femeia
este o adevrat filozofie, dac Cicero a fost
nevoit s aleag ntre filozofie si nevast.
Dar Cicero avea 63 de ani. Eu m-am apucat
acum de filozofie. Cum s-mi dedic viata unei
femei? Si Eminescu a iubit filosofia, nc de
tnr. Era gata s renunte la filozofie pentru
Veronica. Era deja format ca filosof, creatia
sa ajunsese la apogeu, avea 32 de ani si tnjea
dup o familie. Dar Maiorescu l-a mpiedicat.
Mare eroare! De altfel, toat relatia lui Zeus
cu Eminescu a fost un lung sir de erori. A
fost o relatie nefericit, nesincer din partea
criticului. De aceea, dorind s-i fac bine, i-a
Icut mai mult ru.
N-am ntlnit nc o fat, creia s-i plac
filosofia. Cu att mai putin filosofii. S-au mai
vzut si exceptii. De pild, Simon Magul.
Gnosticul a scos-o pe Elena dintr-un lupanar
din Tyr. Era proprietatea lui, o rscumprase
de la bordel, a salvat-o; ntr-un fel, i era nda-
torat si devotat. A prezentat-o lumii drept
Ennoia - prima gndire al lui Dumnezeu. Cu
ea, gnoza simonian a instituit cultul gndirii
divine, ca principiu feminin. Se spune despre
ea c ar fi fost rencarnarea Elenei din Troia.
Numele mamei mele este Elena. Oare, mama
mea nu este rencarnarea Elenei din Troia?!...
Prima gndire, ca principiu feminin, r-
mne un paradox pentru soarta unei comu-
nitti. Ca, de pild, pentru natiunea romn.
Cred c stii mai bine dect mine c Ceausescu
a fcut din sotia sa, Elena, prima gndire a sta-
tului romn. Ba, chiar si a lumii, conferindu-i
titlu de savant de renume mondial. Iat cum o
prostituat ca Elena poate ajunge pri-ma
gndire a lumii, ba chiar prima gndire divin.
Dar, prima gndire divin poate fi o malefic.
Probabil, mie mi lipseste aura erotic, de
aia nu atrag femininul. Sau dracu stie ce mi
lipseste! Ceva mi lipseste de m ocolesc fe-
tele. Testosteronul! Sau poate lor le plac z-
natici ca Bebe Nebunu. Sunt la mod rockerii.
Eman mai mult testosteron. Si pe fete, asta
le atrage. Eu am ales filosofia, m-am izolat de
lume. Fetele m cred un ciudat. Un ciudat e
insul cu nasul n carte, care mediteaz, care
cuget si viseaz. Da, pentru spiritul comun,
dar mai ales pentru mediocritatea feminin
sunt un ciudat. Sunt un ciudat si pentru ai
mei. n ziua aceea, am luat-o iarsi razna. Am
umblat aiurea pe strzi, am intrat prin cluburi,
am but, dar n-am reusit s m mbt. Ai mei
m-au cutat disperati, dup ce s-au certat la
cutite toat noaptea, nvinuindu-se, ca de
obicei, unul pe cellalt. Au sunat la politie,
dar pn la urm am revenit singur acas...
Pe vremea aceea, Caligula era n alb ne-
gru. Circula pe sub mn. Dracu stie, cum
trecuse de vama comunist, de securisti...
Era un film subversiv. l prezenta pe dictator
n toat nebunia lui. Caligula se credea zeu.
La fel se credea si Ceausescu. De aceea si
grandioasele manifestri de adulatie pe sta-
dioane. Cei mai multi nu vedeau asemnarea
cu dictatorul comunist. Vizionau filmul mai
mult pentru scenele pornografice... Fireste,
unii mai ptrunztori vedeau dincolo de orgi-
ile sexuale. Tata e un oportunist. El a fost
mereu pe val. Mereu cu cei de la putere. na-
inte cu comunistii, revolutia a fcut-o n fata
televizorului, dar a fcut rost de certificat de
revolutionar. Acum trece dintr-un partid n
altul, dup sinecur, i linge pe toti n partea
dorsal pentru o sinecur... Cred c nc de
pe atunci ncepuse s se mputeasc regimul.
Era prea mare presiunea. Si nici securistii nu
mai erau ca aceia de la nceputul regimului
comunist; ncepuser s se mnjeasc. Deh,
banul ochiul dracului. Si ei erau stui de-
atta rahat, de ideologia care tot promitea
un viitor de aur si care nu avea s mai vin...
Cea mai uman societate, pe care o propo-
vduia ideologia comunist, se dovedea a fi
cea mai inuman.
Cnd m-au ntrebat de ce-am plecat, asa
de-a surda, de ce nu le-am spus, c ei mi-s
printii mei, c ei mi sunt cei mai apropiati...
bla!, bla!, bla!..., nu cei de pe strad... am
tcut. Ce era s le spun? Adevrul?!
Ah, spunea, cu verv, Bebe, l btrn
are un hrb de video, l-am pus pe Caligula,
dup ce luasem niste albitur si Ecstasy. Ne-
ar fi prins bine un 420, da n-am gsit. Marfa
natural e mai cool. Ca alimos!, i spun
eu. Ce e aia?, m-a ntrebat Bebe. E o plant,
pe care o foloseau vechii grecii, le tia foa-
mea si i transporta la ceruri, unde se ntl-
neau cu zeii. Epimenide a folosit-o si a trit
peste o sut cinzeci de ani. Wow! Marf,
frate... S faci hta-hta un veac si jumtate,
e ceva. Poti s-o procuri? Am ridicat din
umeri. Cu toat durerea mea, n-am putut s
m abtin si am rs de ignoranta bezmeticului.
El a dus un deget la cap, ca si cum ar fi vrut
s-si lipeasc informatia n minte, cum lipim
notite s ne amintim de ceva si a conti-
nuat. Ne-a prins babacu, taman cnd i d-
deam exviagra scotian unei blonde..., cum
i spune... cu limba... Cunilingus... A da!
Ce denumire haioas! Cunilingus, am s tin
minte... Unu i ddea, la balcon, albusul. Eu
tocma luasem foc si voiam s trec a doua
oar la gfial. Motanii ilalti si-o frecau la
rece. Erau la gioco del mano, cum spun bros-
carii, asteptnd s le vin rndul! Pe limba
noastr, tocma i lingeam bombonica, cnd
m-am trezit cu trei palme, jap! jap! jap!... Mi-
au ars bateriile...
N-am mai schitat nici un zmbet. Reve-
nisem la durerea mea. Plngea sufletul n
mine. Altdat, as fi rs n hohote, imagi-
nndu-mi scena povestit de Bebe Nebunu.
...o agurid cu forme de alivanc, cu dou-
bles, dolofane mam, mam, si o trtit, da
ce spun eu trtit, o adevrat piersic ze-
moas... si ce creast de cocos avea..., mi
curg balele si-amu, marf, frate-meu, si dou
mte zglobii si jucuse, era asa apetisant
amazoana. Cliseu farmazoana, ce mai! Io
eram la prima love story. Abia m golisem
c-mi venise din nou apetitu. Tocma m pre-
gteam s-i sparg rozeta, s-i sondez abisu,
da l btrn mi-a stricat planul. Fufa a fugit,
la baie, tipnd. Numa s tipe e bune fufele
astea! Ai vzut n filmele orror, ele bag toat
groaza, nu stiu dect s tipe si s geam. Att!
n rest, nimic, nexam gndire, nexam creatii,
o vorb de duh, o poezea, acolo, filozofie,
ceva, asa ca tine... Frate, da tu cu filozofia tre
s ai multi greieri n cap..., ele nimic, zero
tiat n patru, sunt naspa ru bambilicile. Nu-
mai la budigi, muzic si dans li-i capu...
...ce ai, b, cu mine?, m-am ntors spre l
btrn, nfruntndu-l, acu nu-mi dai voie nici
s fac sex? i spun mamei ce orgii faci tu cu
vecina, n lipsa ei. L-am lsat masc. l
btrn a pus botu la santaj. S-a ntors si-a
trntit usa. Fufa a fugit de-acas. N-am mai
vzut-o. O fi plecat n tri strine, n Italia mi
se pare... Ne-a donat la toti o acnee sifilitic.
Mie, pe limb mi-a aprut mai nti. Am bgat
antibiotic, frate-meu... O juma de an, n-am mai
pus n gur pic de albitur. Uitasem gustul la
Rusalk... Toti s-au tratat cu antibiotice,
numa frumosul Paul, emo si timid, abia de i-
a atins armonica. Nici mcar nu i-a bgat
regele n castel si i s-a vrsat uleiul, ante
portas. Nimic mai mult, nici mcar nu i-a
desprtit cat-flaps-uile, c a luat spirochetu.
Rusinos, ca o belciugat, era frumosul
Paul! N-a vrut n ruptul capului s mearg la
doctor. Babacilor nu le-a spus nimic, a fcut
complicatii, hepatita C si a mierlit-o... Pcat,
era asa boghet, un adevrat adoult baby. Ca
Alcibiade la de spuneai c umblau toti grecii
s-i culeag ghinda, mai frumos ca agurida
erea..., i-as fi cules si eu ghinda..., c-s AC-
DC. Eu ti vorbesc de frecangeal si tu esti n
amreal, te-ai bescuit ru , frate-meu...
continuare n numrul urmtor
35
Anul II, nr. 6(10)/2011
Marian P~TRA{CU
Oameni, animale [i cartofi (IV)
(fragment din cap. I al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
Argumentele lui Mrian de a
nu pleca cu cartofi la Rmnic din
viu nopt - auzi acolo, judecat
de muiere: la ora trei noaptea,
gara la trei kilometri, copil de nici
zece luni lsat singur n cas p-
n venea soacr-sa Hobzoaica
din Cmpuri - o convinseser, n
sfrsit, s plece, totusi, cu perso-
nalul de ora opt si jumtate:
- Bine, bine, niciodat nu m
poci ntlege cu tine, parc esti
turc, nu alta. Hai, asa facem, ple-
cm cu l de opt-jumate. A, am
uitat c te-a fcut Mrian Frntu,
de-aia esti tu asa de cu capu mare!
- F, primito, tu bagsam c
ti neaprat s-t nchiz melita aia
cu vro dou scatoalce peste ea,
tu-t care Dumnezu te-a fcut la
m-ta de muiere!
Da, era cunoscut teoria asta
a ei, cum c pe brbatu-su l-ar fi
fcut Chirculeasa cu Mrian
Frntu, desigur doar de-aia era
asa de ncptnat. Oara a tcut
imediat, de team c Mrian si
va pune n aplicare amenintarea.
Au hotrt s plece luni. O du-
cea pe Oara cu cartofii pn n
piat la Rmnic, iar Mrian se n-
torcea cu vreo ocazie sau cu per-
sonalul Piatra Olt-Sibiu de trei
dup amiaz. Duminic, spre sea-
r, Mrian a dat s plece n sat,
dar Oara l-a si luat la ntrebri:
- Un te duci, m?
- Ia, m duc n sat s vorbesc
cu vrun sofer pentru mine di-
mineat, ce, ai uitat, cu ce ducem
crumpenle elea la gar?!
- Nu, n-am uitat, da tu, bag
sam, cat motiv s te-nfunz n
MAT.
- Ei na, du-te tu atuncea s g-
seste masn!
- Da, eu m duc dup masn,
iar tu ai s-o-ntinz la Trocrel, nu
te las tu pn nu lingi niscai cio-
cane cu tuic-n sara asta!
- F, muiere, da sucit mi esti,
hotrste-te odat, m duc, or
nu m duc?
- Hai, du-te, da vez s vii p
zece crri! Peste o or, eu pui
de mmlig, s stii, s nu m faci
s viu dup tine, ai ntles?
Pn atunci, Marinic avea
sarcina de a se duce la MAT, la
Marioara Bulgarului, la Plus-
toaica, la Bloasa sau la Trocrel,
unde taic-su se cinstea cu tui-
c, mpreun cu alti consteni,
acas n-avea farmec s bea, tuica
trebuia descntat. Acum, n-
s, copilul plecase la liceu n
Rmnicu-Vlcea, la Nicolae Bl-
cescu. Mrian n-a venit peste
o or, ci peste dou si nu pe zece
crri, dar cu mare chef de vorb,
anuntnd-o triumftor pe Oara,
c aranjase totul cu Ion Stalin.
Dimineata, abia s-a trezit, si
atunci - zgltit bine de nevast.
Ion Stalin, soferul care cra pia-
tr adunat de pe prundul Boii,
s-a tinut de cuvnt: la ora opt fix,
masina cu piatr de ru a oprit n
fata casei lor din Capul Satului,
iar ei au urcat sacii cu cartofi, aju-
tati de Cailiu si de Laie-n Dung;
angajati la 6 Martie, ca si Sta-
lin, ei ncrcau si descrcau piatra.
- Lea Oar, tale urc-te-n ca-
bin; nea Mriene, n-am ce-t fa-
ce, tale te urci sus p pietri, cu
nea Laie! - i repartiz soferul.
- Gata, Ioane, s-a fcut!
La gar, au descrcat cei cinci
saci cu cartofi cam pe unde stia
Mrian c opreste ultimul vagon.
Trenul a oprit cu usa a doua a ul-
timului vagon chiar n fata gr-
mezii de saci. I-au urcat repede
n tren, ajutati de alti oameni de
prin gar, si i-au asezat ntre usile
vagonului. Nu ncurcau pe ni-
meni, doar era ultimul.
- Sti aci, eu m duc s vorbesc
cu sfu de tren, i-a zis Mrian
Oarei, dup ce trenul a pornit n
zgomot de fiare.
- S nu-i dai mi mult de douj
de lei, auz?, i-a cerut ea.
- Las-m, f, -n pace, c stiu
eu ce fac, nu m-nvta tu p mine!
- Vez, poate e vrun cunoscut,
i dai numa zece!, a insistat ea.
Mrian, plictisit, a dat a leha-
mite din mini, fr s mai spun
nimic. S-a ntors dup vreun sfert
de or, aranjase cu seful de tren:
- Ct i-ai dat m?, l-a si luat
Oara la rost.
- Doo scinci de lei, f, atta i-
am dat s-l s cunosc, na!
- Prpditule, nu esti n stare
de nimica!
- F, ia vez tu, c acus t arz
una peste melita aia, a potolit-o el.
n Rmnic, scena s-a repetat
ntocmai. Oara a rmas n gar cu
cartofii, Mrian s-a dus n piat
si s-a ntors cu un tigan cu o c-
rut fr laturi, tras de o mrtoa-
g prpdit. n piat, i-a dat ti-
ganului douzeci de lei; cnd toc-
mise cu el, tiganul ceruse treizeci:
- B, d-te draculi, pi tu-m
iei di la gar pn-aci, mi mult de-
ct am dat la tren pentru saij de
kilometri? t dau maxim douj de
lei, vrei - bine, nu vrei - la revedere!
Pn la urm, s-au nvoit pen-
tru douzeci, mult prea mult pen-
tru Oara. Cnd a aprut cu tiga-
nul la gar, primul lucru pe care
l-a fcut Oara, a fost s-l trag
pe Mrian deoparte si s-l n-
trebe cu ct l-a tomnit. Dup
ce a aflat pretul tocmelii, a si n-
ceput s i se vaite pe soptite, dar
apsat:
- Oliuuu, i dai tganului stuia
bort, p putn cinspe kile de
crumpene! Trebuia s m fi dus
eu dup crut n locu tu; nu-i
dam mi mult de zece lei, da tu,
galanton, ce s nu-i dai tu doo-
zci? Dac n-as fi eu, ai ajunge-n
izmene, prpditule ce esti!
- F, m mi toci mult la cap,
c-acus te las balt s plec!
- Unde pleci, m, prpditule?
- Ia, la crcium plec, uite co-
lea, la Macu Rosu, or unde-
oi vedea cu ochii, c m-ai nucit
de cap, nu alta!
Ajunsi n piat, nici n-au apu-
cat bine s se instaleze la o mas,
c n fata lor s-au si nfiintat doi,
un el si o ea:
- Carnet de productor aveti?,
a ntrebat el ameninttor.
- Avem, cum s n-avem?, i-a
rspuns Oara si a bgat mna n
sn dup carnet.
Individul a cercetat cu luare
aminte documentul si, la sfrsit,
a dat verdictul:
- Mda, e-n regul. Pltiti taxa
de piat!, a mai spus el, prilej pen-
tru Oara de alte crcoteli, dup
ce a pltit, iar cei doi s-au depr-
tat de ei:
- Hot draculi, p un te duci
dai numa de hot, e ceva de spe-
riat!
- Hai f, las gura, du-te s ia-
t cntaru, c vreau s plec. Da
p Mrinic, l-oi gs la internat?
- Cum s-l gssti, m, c e la
ore!?
- Asa e, am uitat, las c n-a
plecat demult de-acas, treci tu
p la el dup ce termini crum-
penle de dat, hai du-te s ia-t
cntar, c eu nu mi stau, m duc
s iau o ocazie din Nord.
nainte de a pleca, Oara i-a dat
ultimele instructiuni:
- Spune-i mamii s aib grij
p-acas ct esti tu la servici, s nu
36
Diana IACOB-SP~TARU
(Austria)
Anul II, nr. 6(10)/2011
lase vitlu s sug prea mult, fata
s n-o lase de capu ei, poate cade
s nu mi merge curn n pi-
cioare, eu nu stiu ct oi sta p-aci.
S vez, desar s te-mbet ca por-
cu, poate nu te trezsti mine
dimineat s te duci la servici!
Mrian nu i-a mai zis nimic, i-
a aruncat doar o privire nchion-
dorat si a plecat, bucuros c
scpase de gura ei. Binenteles
c, abia iesit n Calea lui Traian,
a trversat-o glont si a intrat re-
pede la Doi cocosi, unde a dat
iute pe gt vreo dou sute de tui-
c Dou prune, creia, peste
ctiva ani, toat lumea avea s-i
spun Ochii lui Dobrin. Si,
pentru c acolo i s-a fcut poft
- de la miros, de la tuica but - a
nfulecat si niste mici. n drum
spre iesirea din oras, n Nord -
La Mazilu, n-a rezistat si si-a
fcut plinul cu nc o sut de
grame din viitoarea tuic Ochii
lui Dobrin.
Pn seara, Oara a vndut trei
din cei cinci saci de cartofi. n
toat piata mai era un singur ne-
gustor de cartofi, dar ai lui nu se
comparau cu ai ei. La nceput, i-a
dat cu 1 leu si 50 de bani kilogra-
mul, dar, vznd c merge, a
prins un moment cnd nu avea
niciun client si a ridicat pretul la
2 lei, ceea ce, pentru Rmnicu-
Vlcea, era un pret foarte bun.
Multumit de treaba fcut, sea-
ra a mbucat ce adusese de acas
- un ou fiert, niste carne de porc
de la oal si niste cas - asortate
cu un ardei gras si dou rosii pri-
mite pe ctiva cartofi de la o ve-
cin de negustorie, de pe lng
Caracal.
A nnoptat acolo, n piat, ln-
g cei doi saci de cartofi, ntins
pe sacii goliti si nvelindu-se cu
o ptur adus de-acas, nu na-
inte ns de a-si numra banii
strnsi din vnzarea cartofilor.
Fcuse aproape 500 de lei, bani
pe care, dup ce i-a mai numrat
nc o dat, i-a legat bine ntr-o
batist mare si i-a bgat n sn. A
doua zi, la ora 5 fix, era n picioare.
Vnzarea nu a mai mers la fel de
bine ca n ziua precedent, veni-
ser multi negustori cu cartofi, i-
a vndut greu cu 1 leu si 50 de
bani kilogramul, noroc c avea
cartofi frumosi, toti Gl-Bab.
Printre cei care veniser cu car-
tofi, era si Dinu ngerasu, con-
stean cu ea. Sttea n vale, la
Borcan, sub cimitir, lng Boia,
era socrul lui Il Bortosu, veci-
nul lor. Cu chiu cu vai, pn dup
prnz, i-a terminat de vndut pe
toti. Nu mai fcuse bani nici pe
jumtate fat de prima zi, dar -
una peste alta - era multumit de
afacere. S-a grbit s-si strng
bagajul, poate prindea trenul de
trei dup amiaza. A pus ntr-un
sac gol ceilalti saci goi, ptura si
alte haine groase cu care venise
de acas, apoi traista cu actele si
- mare greseal! - cu banii legati
n batist, dup ce a luat 50 de lei
din ei pentru cumprturi si pen-
tru copil. A mai luat cu ea, ntr-o
plas, niste nuci legate ntr-un
batic vechi si dou borcane de
cte opt sute nvelite n ziare,
unul - cu peste marinat, cellalt -
cu muschi de porc n untur, nu
se fcea s se duc la biat cu
mna goal!
- Nea Dine, a zis ea nainte de
plecare, ctre ngerasu, las s eu
bagaju sta la tale aci, dau o fug
pn la internat la fi-mio, s vz
ce face, s viu iute, nu stau mult,
poate prinz s eu trenu de trei.
- Las-l, f, Oar, am eu grij
de el, aci-l gssti, eu nu-i termin
de dat nici mine!
De prea mult vreme stau asa,
legat de mini si de picioare.
Sunt fr izbnd, nctusat
de singurtate. Da, de
singurtate. Ai nteles perfect.
M-a prins ntr-o plas deas
care mi rneste oasele. Multe
au crpat deja. Nu am
dispozitie s-ti explic.
Vorbeam despre distrugerea
oaselor. Dac nu ntelegi, nu
mai ntreba. Sunt obosit si
derutat de remuscri. Nu, nu
m-a muscat nimeni niciodat.
Of, ai un fel imposibil de
tolerat. Nu crezi ca sunt
singur? Faptul c ai auzit
scncete n spatiul meu ct se
poate de intim, te face sa crezi
c nu m tortureaz
singurtatea? Te nseli. Dar
asta nu-i o noutate. Scncetele
reprezint efortul meu de a fi
ca pruncii. Zvrcolirea de a m
naste din nou. mi limpezesc
tmpla tinnd-o foarte aproape
de floarea de lotus. E un
exercitiu pe care l tot repet.
Aici e cel mai linistit loc. Sunt
nconjurat de multe cruci si
C
o
n
f
i
d
e
n
]
i
a
l
asta mi d o sigurant
maxim. Crucea, n orice
form sau dimensiune ar fi, te
fereste de ru. Ti-am spus s
porti si tu una. Cum unde? La
gat. O poti agta pe o at. A, ai
crezut ca n spate? N-ar fi ru
si asa! Dar s nu te smintesti.
Sunt multe acolo. Cum ce?
Cruci. Alege-o pe cea mai
mic. D si tu mcar o dat
dovad de ntelepciune. Stiai c
florile de lotus cnt? Asta pe
care m sprijin eu e albastr.
N-ai vzut floare de lotus
albastr? Asta ce nseamn?
Cumva c floarea mea e unic?
ncerc s-mi rod sforile. Care
sfori? De la mini si de la
picioare. M obosesti. Te-am
atentionat doar c sunt legat.
Nu, nu m plimb pe lac. Sunt
prizonier, dar n-as putea s-ti
descriu unde. E ntuneric. Da,
probabil s-a nnoptat. Dar gata
cu explicatiile. M obosesti.
Stiu c ti-am mai spus-o.
Conformeaz-te! Pe mine
crucea m apr de mine. S
taci! E secret.
Dan Scurtu - Parcul Romanescu
37
Anul II, nr. 6(10)/2011
Elena BUIC~
(Canada)
Oameni care nu trebuie uita]i
Chiar dac sunt mai rare
momentele deosebite din viata
noastr, ele ne nsotesc zile de-a
rndul cu bucuria c am avut pri-
lejul s le trim. M trimite gn-
dul la o zi de adevrat srb-
toare, n vara anului 2010, cnd
am revzut o remarcabil perso-
nalitate a spiritualittii romnesti,
Preacucernicul Printe Profesor
Nicolae Bordasiu, Parohul bise-
ricii Sfntul Silvestru din Bu-
curesti, care a cucerit inimile eno-
riasilor marcndu-le viata ori per-
sonalitatea n sens pozitiv si lu-
minos ca demn urmas la aceast
biseric al slujitorului sacerdo-
tal, Printele Constantin Galeriu.
Nu intentionez s-i prezint ac-
tivitatea Printelui Nicolae Bor-
dasiu, s-a scris mult, e plin inter-
netul de nsemnri care-i sustin
ndrepttirea de a fi asezat n
galeria oamenilor care nu trebuie
uitati. Eu vreau s vorbesc mai
ales despre o amintire deosebit
care i subliniaz personalitatea,
iar mie mi-a nclzit inima si prin
apropierea de prietenul nostru
comun, profesorul Teodor Damsa.
Pe printele Nicolae Borda-
siu l-am cunoscut n primii ani ai
tineretii si a trecut prin viata mea
doar ca o strfulgerare, dar a lsat
urme de neuitat. Mult timp i-am
pierdut urma, dar ctiva ani buni
a fost foarte prezent prin prie-
tenul su si fost coleg de facul-
tate, Teodor Damsa, care mi-a fost
logodnic si numai mprejurrile
potrivnice ne-au zdrnicit c-
storia. Mai trziu, cnd am dat
de urmele printelui Nicolae Bor-
dasiu, parca era un fcut, mereu
intervenea cte o piedic pn
cnd a sosit si ziua mplinirii aces-
tei dorinte. A fost o dup-amiaz
n care am retrit multe momente
din trecutul acelor vremuri, am
evocat personalitatea deosebit
a profesorului Teodor Damsa si
am lsat s picure o lacrim pen-
tru plecarea lui n lumea celor
drepti. Mi-a povestit scene din
viata sa, ca o completare la ceea
ce mai cunosteam, timp n care
am retrit n lumea de atunci. Ne-
am amintit cum a trecut prin grele
ncercri ale vietii, mai ales ntre
anii 1948 si 1955 pentru convin-
gerile sale politice si actiuni anti-
comuniste. Rememorrile fcute
Ir patim, dar sustinute de idei
si triri nlttoare, au pus n lu-
min cultura sa aleas si trsturi
morale mostenite de la strmosii
si. Pentru c a fost unul dintre
membrii fondatori ai Rugului
Aprins de la mnstirea Antim,
pentru c a fost presedintele
Asociatiei Studentilor de la Teo-
logie si a contracarat activitatea
UTC-ului, nfiintnd Asociatia
Tineretului Ortodox Studentesc
(ATOS), a fost condamnat n
lips la 20 de ani nchisoare.
Pe atunci, tnrul Nicolae
Bordasiu, nscut n localitatea
Sbolciu, aproape de Oradea si
de comuna Ineu de Cris, n care
m aflam eu ca tnr cadru didac-
tic, a stat ascuns prin satele biho-
rene, fiind cutat de securitate.
L-au descoperit n 1955 si au
urmat ani grei de nchisoare pn
n 1964.
Buna mea prieten de atunci,
Ileana Negrutiu, din localitatea
nvecinat, Tileagd, m tinea la
curent cu vestile mai importante
din viata palpitant a absolven-
tului de Teologie cu Magna Cum
Laudae, Nicolae Bordasiu. Teo-
dor Damsa, bihorean si el, pe a-
tunci profesor la aceeasi scoal
cu mine n Ineu de Cris, i comple-
ta portretul povestindu-ne n ma-
re tain cte ceva din activitatea
lor din timpul cursurilor Facul-
ttii de Teologie.
Din dureroasa existent tr-
it n acele vremuri, m-a rmas
ntiprit o ntmplare a luptto-
rului anticomunist Nicolae
Bordasiu. Cltorind odat ntre
dou sate, mnat de hrtuiala se-
curittii, n drum i-au iesit secu-
ristii narmati. Nu-l cunosteau. I-
au cerut s se legitimeze. Ps-
trndu-si calmul, le-a vorbit n
graiul tranului bihorean, asa cum
l recomanda si mbrcmintea.
Le-a spus c este de-a lui cu-
tare din neamul lui cutare
care este presedinte la Primrie...
si ca oricare tran care merge la
muncile cmpului, nu umbl cu
buletinul la el, l tine acas nvelit
n jolj de brnc (batist) si pus
pe polit.
Mai apoi, ne-a umbrit sufle-
tul cnd am aflat c acest tnr,
att de puternic, a ntrat ntr-o
stare de depresie, din cauza izo-
lrii din timpul celor sapte ani
triti n stres si dup alte norme
de viat. Doar noaptea mai iesea
din cas, umblnd singur prin
preajma casei n care sttea as-
cuns. Fcea scurte plimbri si
miscri cu mare fereal, iar ziua
dormea pe unde se putea. Oame-
ni de ndejde, care mi-au strnit
mult admiratie i-au tinut scutul
riscnd, dar viata lui se scurgea
ca ntr-un gol. Nu avea de citit
dect Biblia. Ca s-i ndulcesc si
eu mcar cu un strop izolarea att
de apstoare, am luat hotrrea
s merg cu Ileana, s l cunosc si
s povestim cte ceva din viata
de toate zilele care se scurgea pe
lng el att de dureros. A fost o
sear palpitant, Mi-au rmas n
minte ochii cu o privire blnd,
cereasc si plini de suferint ac-
ceptat cu demnitate, o suferint
care-mi amintea de Avram Iancu.
Dar nu peste mult vreme, am in-
trat ntr-o si mai mare tulburare.
Am aflat c securitatea l-a ares-
tat. Nu mi-am regretat nicio clip
gestul, ba din contr, mi se prea
c am fcut prea putin. M fr-
mnta ns mereu gndul c, de
voi fi condamnat pentru omisi-
une de denunt, asa cum a fost
condamnat mai trziu la zece ani
de nchisoare si Teodor Damsa,
ntr-un alt proces, s-ar putea s
nu fiu capabil de aceeasi trie
moral ca acela pe care l consi-
deram erou. Desigur c numai
elanul tineretii si frumusetea nal-
t a sentimentelor pentru oamenii
deosebiti, frumuseti cu care sun-
tem nzestrati n anii fr prea
mult experient de viat au f-
cut s trec pragul riscului major.
Mai trziu nu stiu dac as mai fi
fost asa viteaz, dar stiu c a-
tunci eram mndr de gestul meu.
S-au scurs de-atunci 6 dece-
nii. Nu decenii, ci vltuci de timp
parc s-au prbusit peste noi si
38
Anul II, nr. 6(10)/2011
Ceasornicarul timpului
Astzi, marti, de dimineat, pe strada mea
la o tarab a aprut un personaj fr vrst.
Purta o pancart - Reparm pentru o zi timpul ceasurilor,
drept plat ultimele nou secunde -
(pe mas diverse obiecte mprstiate strluceau n raza oglinzii)
Grbiti oamenii trec mai departe, doar unii
schiteaz un mic zmbet: Hmm, ciudat reparator, insolit afis!
n drum spre scoal, un copil se opri. Se uit, ntreb curios,
ntinznd ceasul primit cu o zi nainte cadou:
- Pentru o zi ce timp mi puteti repara?
- Depinde ce vrei! Un timp prfuit, un timp nghetat, un timp diferit,
un timp atrnat nainte, un timp napoi, un timp paralel, o bucl
de timp, jumtti sau sferturi de timp, fantome de timp mcinat?
- Un timp n avans cu 10 ani! si, astfel, prin timp o zi dispruse...
Cu prul n vnt, o tnr supl a trecut nainte.
Citind se ntoarse: De ce nu?
- As vrea s primesc un timp diferit!, ntinde ceasul-bratar
si-n alt timp intr...
A trecut si-un btrn ce greu si trsi anii multi,
privind asez pe tarab vechiul ceas si-n jumtti de timp,
pentru o zi, el fugi...
ntmplarea fcuse ca pe lng pancarta postat
s treac si-un om singur, cu privirea rtcit. Vag gndul i ncolti:
- Un timp, un timp paralel s primesc!
Ceasornicaru-i zmbi, tcut i lu ceasul si, astfel,
ntre tristete si soare prin ritmuri mareice omul trecuse...
...spre sear si strnse afisul, taraba cu piesele timpului, stia sigur,
a doua zi, de la fiecare, n dar va primi nou pretioase secunde -
- cadrane de vise, imagini, cu migal fixate prin timp.
Irina Lucia MIHALCA
Suntem
Ca un vis nentrerupt
vreodat
ca un gnd ce pulseaz la
captul strzii
ca un adevr purtat
mereu
n inimi
ca o furtun peste
necuprinse ntinderi
ca o salb de stele
ce ne nconjoar
ca o centur
de timpuri
prin spatii
ca o revolt
de semne
pe bolta cereasc
ca o nversunare de eroi
n ultimele lor faptele
de arme
ca un soare
ce ne nconjoar
printre razele de nori
ca ziua ajuns
dinaintea eternitatii
Noi suntem.
Exodul cuvintelor
Prin timp, orbit, omul arunc n lume lanturi grele.
Un zeu plin de temeri!
Pe norii gndurilor, o molim grea mprstie miasme,
plgi negre n adncuri, n cer si n ape, n snge si inimi,
n vis, n iubiri, n cuvinte.
Stlpii si usile caselor cu snge au fost nsemnate,
cu snge de albi porumbei praguri de usi au fost nsemnate.
Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau
epilogul secundelor stinse.
O ultim respiratie, un vuiet adnc, un geamt prelung...
Si totul durere, ocean de durere!
Sufocate, ntr-un salt disperat, cuvintele au tsnit
din crti, din inscriptii, din gnduri, din lume,
spre Tabernacolul din Muntele Luminii,
Lsnd o ntindere alb, uitat-n pustiu...
Si astfel o lume albastr mpietri, tcut si sumbr!
Doar zborul de psri si fluturi luceau
semne vagi n priviri,
Speranta unei, cndva, viitoare lumini...
dac nu l-as fi avut n fat pe
P-rintele Nicolae Bordasiu, as
fi pu-tut s m ntreb dac toate
aceste ntmplri din trecut,
retrite acum, nu sunt doar
fulgerri ale nchipuirii mele .
Nu putem lupta cu efemerul
care nghite si ceea ce odat n-
truchipa neclintirea, stlpii cei
mai puternici ai rezistentei uma-
ne, dar att ct ne st n putint,
trebuie s pstrm aprins lumina
care vegheaz asupra oamenilor
care si-au nchinat viata semeni-
lor si.
Pstrez in gnd si n adncul
inimii candela aprins pentru P-
rintele Nicolae Bordasiu, oame-
nilor de mare omenie care au ris-
cat adpostindu-l timp de sapte
ani si prietenului nostru comun,
profesorul Teodor Damsa, oameni
tesuti din lumin, crora le trimit
n gnd, aici pe pmnt sau n
naltul albastrului senin cele mai
luminoase gnduri, calde senti-
mente si deosebit pretuire.
ntre cer si pmnt
doar un timp
ntr-un ochi de oglind,
faldurile noptii
ne-opresc timpul
pe strada Mntuleasa,
Intersectii de raze si umbre
Punti ctre cer.
Galbene frunze, amintiri
rscolite prin aerul lunii,
pstreaz nisipul
din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc
mozaicul
pasilor mei prin ntuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de ngeri sfsie tcerea
noptii,
Prelinse n urm dou din
umbrele mele
se ntind ctre cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite n tu... n eu...
n eu... n tu...
si caut urmele noastre
n timpuri...
O inim rebel
O inim rebel
spe cineva ascuns n tine,
spre tcerea din voi,
spre acel copil ce-l poart
peste tot,
spre uimirea sngelui tu.
O inim rebel
spre cea pe care
nu o vei mai vedea,
ntrebndu-te
dac o vei mai regsi...
O inima rebel
n visul unei lacrime,
n sabia umbrei,
n libertate!
39
AOSR - Fisa postului, contract nr.88 din 29.12.2009
Anul II, nr. 6(10)/2011
Ovidiu IVANCU
(India)
Comunistii (romni si nu numai ei) erau
obsedati de ideea c literatura trebuie s re-
flecte marile realizri ale societtii. Nicolae
Ceausescu, n celebrul su discurs rostit la
Mangalia n 1983, declama convins si patetic:
Avem nevoie de art, de o cinematografie,
de un teatru care s prezinte esenta, s pre-
zinte modelul omului pe care trebuie s-l
construim. Urmeaz, desigur, aplauze furi-
bunde. Discursul de la malul Mrii Negre era
o reiterare peste timp a tezelor din iulie 1971,
ceea ce trdeaz nu absurditatea unui gest
singular, ci anomalia unei aproape obsesii.
Anvergura intelectual cu totul neglijabil a
personajului ce avea s conduc Romnia
pn la finalul lui 1989 ne-ar putea face s
trecem mai departe fr a acorda o prea mare
atentie celor spuse de el. Ar fi, ns, o eroare...
Dac privim cu atentie la istoricul relatiei
dintre politic si literatur (cci, da, orict ne-
ar plcea s credem contrariul, exist o ase-
menea relatie!) constatm c Ceausescu nu
e nicidecum un caz singular. Toate marile dic-
taturi ale omenirii au trit obsesia anexrii li-
teraturii la un car triumfal propagandistic,
ns, (explicabil, as zice!) odat cu timpurile
moderne tentatia abuzrii textului literar a
crescut. Si aceasta s-a ntmplat din cel putin
dou motive: n primul rnd, literatura a fost
considerat subversiv si influent. n al doi-
lea rnd, si abia de aici se deschide o dezba-
tere cu adevrat fecund cred, literaturii i-a
fost presupus o functie utilitarist, social-
militant.
Dac o societate trieste momente reale
sau imaginare de transformare profund, e
imoral ca textul literar s stea deoparte, izo-
lndu-se eventual n estetism... cam acesta
pare a fi mesajul. Cum poate literatura s fie
contemporan cu Nero si s nu l preasl-
veasc?! Cum de si imaginau scriitorii romni
sub comunism c pot fi contemporanii cl-
dirii Omului Nou fr s participe activ la
Iurirea lui?! Toate aceste judecti profund
defecte, ale cror urmri se mai vd si astzi,
pornesc de la prejudecata c actul de a face
literatur nu e exclusiv individual, nu e adic
o problem ntre emittorul de mesaj (scri-
itorul) si propria lui constiint, ci o unealt,
un soi de gadget ce asigur diseminarea n
interiorul unei colectivitti a unor transfor-
mri sociale sau politice pe care ea, colectivi-
tatea, nu le poate percepe altfel.
Nu era de asteptat ca tocmai literatura
Al [aselea sim]
\n literatur#
romn s se sustrag unor asemenea ex-
cese. S-ar putea spune c o literatur puter-
nic, rezultant direct a unei culturi si a unei
civilizatii tot att de puternice, gseste n
timpuri de criz doza de maturitate care o
face s se retrag n sine nssi, sub forma
samizdatului, a estetismului sau a parabolei-
protest. n ce msur ele au fost practicate la
noi ca fenomen, e discutabil... Nu m opresc
asupra acestei discutii pentru c ea ne-ar
duce n zone sensibile ce reclam pentru a fi
clarificate spatii tipografice ample si cu si-
gurant polemici interminabile.
Ceea ce trebuie spus e c, pn la un punct,
categoric nu putem vorbi despre un decalaj
de metod ntre textele romnesti si cele
europene. Cronicarii erau pltiti de domnitori
pentru a scrie cronicile glorioaselor lor dom-
nii. Miron Costin l preaslveste pe Iordache
Cantacuzino, Radu Greceanu e voceaoficial
a lui Constantin Brncoveanu, Radu Po-
pescu slujea la curtea lui Nicolae Mavrocor-
dat etc. Renasterea european manifest si
ea aceeasi apetent pentru amestecul n tre-
burile cettii. Nimeni nu cred c are ceva de
obiectat aici. Era o epoc pe care numai igno-
rantii o pot judeca aplicndu-i arsenalul me-
todologic al teoriilor moderne. A nu se nte-
lege c orice pagin de literatur renascen-
tist are n spate interese politice ale vremii.
Nicidecum. Vorbesc aici doar despre... ten-
dinte. Mai trziu, elita politic era n acelasi
timp si elit literar (a se vedea cazul pasop-
tistilor si junimistilor romni), deci apele erau
greu de desprtit. Era secolul natiunilor si
nici Koglniceanu, nici Blcescu si nici Rus-
so nu-si puteau imagina literatura ca pe un
soi de limbaj universal ca adresabilitate si in-
dividual ca alctuire, transnational, dac vreti.
Interbelicul romnesc e prima ncercare
de trezire. Modernistii lui Lovinescu, ns,
nu sunt ntotdeauna suficient de vocali (cci
nc nu se punea problema argumentelor, ci
a fortei brute a discursului) pentru a se im-
pune asupra traditionalistilor lui Iorga. n
esent, putem reduce polemica Lovinescu-
Iorga, din pure ratiuni didactice, la discutia
n jurul importantei specificului national n
aprecierea unui text literar. Acela era mo-
mentul popice al desprtirii apelor, al afirmrii
unui principiu care ar fi diminuat ulterior din
confuziile etnic-estetic. Fiecare cultur are
momentele ei de rscruce, iar deciziile si opti-
unile acelor momente au un impact covrsitor
asupra evolutiilor ulterioare. Ce s-ar fi n-
tmplat dac Lovinescu nu ar fi ntmpinat o
att de ncptnat rezistent, dac el ar fi
reusit atunci s impun lumii literelor ideile
sale europeniste? Cu sigurant nu ar fi putut
fi evitat proletcultismul, Nicolae Ceausescu
ar fi spus aceleasi lucruri la Mangalia n 1983,
Corneliu Vadim Tudor ar fi scris aceleasi ode
patetice la adresa regimului, Blaga ar fi avut
acelasi destin literar, dar climatul general,
constiinta critic scriitoriceasc si, mai ales,
cea a cititorului, ar fi urmat un alt traseu. Farsa
nationalist a comunismului romnesc nu ar
fi prins la fel de bine pe un sol deja impregnat
de europenismul lovinescian, posibilittile
reale de rezistent prin cultur ar fi fost cu
totul altele. Si, mai ales, postcomunismul
romnesc ar fi artat altfel, poate mai aproape
de cel polonez.
n interbelic, premisele favorabile erau
create: aveam parte de un context istoric re-
lativ stabil, literatura romn ajunsese la o
oarecare maturitate, puteam profita de exis-
tenta unei personalitti prolifice si nu de pu-
tine ori vizionare precum Eugen Lovinescu
iar racordarea la Occident prea mai aproape
ca oricnd. Ratarea sansei, auto-boicotul
practicat de traditionalismul romnesc, fie c
vorbim de poporanism, gndirism sau sm-
ntorism, au avut consecinte pe termen lung.
Au legitimat ntr-un fel ntoarcerea la viziunea
unei literaturi utilitariste. n mod pervers s-a
considerat c un text... mai romnesc (oare
ce-o fi nsemnnd asta?!) e, pe cale de con-
secint, mai valoros.
Dup interbelic, istoria a nceput s de-
cid peste capul nostru. Succesiunea devas-
tatoare a celor patru dictaturi (cea carlist,
cea legionar, cea a Maresalului Antonescu
si, n fine, cea comunist) au mplinit dorin-
tele din pcate profetice ale traditionalistilor
romni: deprtarea de Occident si apropierea
de Orient. Nepregtiti intelectualiceste, con-
fuzi n privinta unor valori care nu avuseser
timpul necesar pentru a se impune, cu o imu-
nitate cultural sczut, am primit si suportat
comunismul ntr-o manier... romneasc, s
zicem. Desi pare fortat, un rol important l-a
avut si influenta traditionalist interbelic.
Privind la istoria noastr cultural, cons-
40
tatm c am petrecut att de mult timp n
proximitatea Orientului, nct inadecvrile
noastre postcomuniste, ezitrile, provincia-
lismele de tot felul sunt cum nu se poate mai
explicabile. Si aceasta constatare ne face s
ne ntoarcem la exercitiul de imaginatie pe
care vi-l propuneam: ce s-ar fi ntmplat dac
Lovinescu ar fi reusit? Istoria nu se face cu
dac, ns ndrznesc a crede c istoria cul-
turii are nevoie de asemenea exercitii de ima-
ginatie tocmai pentru c ele ne pregtesc pen-
tru eventualele situatii similare ulterioare si
ne familiarizeaz cu ideea c optiunile cultu-
rale ale elitei noastre nu rmn niciodat fr
consecinte. S nu zbovim, ns, prea mult n
fatalism: sansa a fost ratat, dar ceva tot mai
rmne de fcut. Si anume recuperarea lui Eu-
gen Lovinescu si a teoriilor lui si eliberarea de
complexul Iorga (vorbesc aici exclusiv des-
pre contributiile marelui istoric n cmpul lite-
raturii). Aici nu vd de ce am mai da gres.
Totusi, dincolo de regretul c Iorga nu a
nteles cum se cuvine mecanismele interioare
ale literaturii si c si-a irosit energiile ntr-un
domeniu pe care l-a ndreptat ntr-o directie
gresit, ntrebarea formulat la nceputul a-
cestui text rmne si ar fi cazul s-i gsim un
rspuns: de ce mai de fiecare dat cnd litera-
tura ncearc s coboare ntr-o zon a clipei,
a momentului (cci e, ntr-adevr o coborre!),
tinndu-le isonul (sau hangul), ea esueaz
lamentabil? Stau la noi mrturie puzderia de
texte proletcultiste. Rspunsul imediat ar fi
c ontologic, funciar, exist o inadecvare ntre
natura intim, intrinsec a literaturii si arena
public. Dac sursa ei ar fi fost nteleas de
traditionalistii romni interbelici, cine stie
cum ar fi artat cultura romn astzi?! S
iesim, ns, din zona lui dac si s vedem
care ar fi elementele acestei inadecvri?
Nu a scrie despre azi este problema, ci a
angaja textul n slujba unei cauze efemere
sau a nu fi capabil s lasi deoparte balastul
prezentului, opernd o selectie a evenimen-
telor, atitudinilor, personajelor care vor avea
relevanta lor peste timp. n definitiv, pre-
zentul e ntotdeauna ambivalent. El are doza
lui de nulitate si de substant care, bine arti-
culat, poate genera literatur. Nu exist, de-
sigur, subiecte despre care nu se poate scrie,
dar exist cu sigurant atitudini pe care textul
nu le poate adopta fr a se auto-submina.
Cum s-ar putea face o analiz serioas a unui
poem de Mihai Beniuc ce debuteaz astfel:
Noi stia sntem prea comunisti/ Ca s mai
fim, de soarta ce ne pndeste, tristi (Ce s
v spun)?! Chiar dac sub aspectul tehnicii
literare ne-am afla n fata unui poem genial
(nu e cazul, desigur!), atitudinea eului liric,
tonul interior al vocii poemului te ndemn
s nu l iei n serios. Scriitorul de talent, cel
care mizeaz pe propria sa posteritate si nu
doar pe confortul conjunctural, este tocmai
acela care, pe lng talent si cultur, pe lng
lecturi vaste si o permanent racordare la
ceea ce se ntmpl n literaturile din jurul
su, mai are si acest fler al refuzului coborrii
ctre insignifiant. Orice discutie serioas
despre valoare literar cred c ncepe dup
ce scriitorul si-a exersat acest al saselea simt.
Abia dup aceea putem discuta despre ta-
lent literar, despre scriitur, despre personaje,
despre strategii narative. Puteti numi acest
al saselea simt si constiint critic dac do-
riti, desi eu cred c e mai mult. E, n primul
rnd, un refuz al prostiturii, al compromisului
care compromite, un soi de grij fat de modul
n care textul tu va nfrunta viitorul. E n
ultim instant, ntelegerea adevrului
fundamental c literatura nu are si nu poate
avea functii utilitariste. Nu se poate face li-
teratur n absenta a dou componente fun-
damentale: componenta mitologic si acest
al saselea simt. Ambele sunt a-temporale,
aproape anistorice si de aici provine ina-
decvarea de care vorbeam. De aceea Iorga
gresea fundamental: literatura nu poate avea
un exclusiv specific national. Ea e doar, n
acceptiunea ei cea mai nalt, un produs al
exceptionalismului fiintei umane. E vorba
de exceptionalismul individual si nu de cel
colectiv, teoretizat de Herder si preluat de
attia alti intelectuali ai secolului XIX. Or,
exceptionalismul nu are nici granite si nici
nu vorbeste o limb anume...
Si plcerile dor (Prerea amicului)
Respect zicala zmbitor,
Convins c n-o s am belele
Plcerile, firesc, m dor,
Cnd vd c nu sunt ale mele...
1 Prieten devotat
Cnd Dumnezeu mi-a dat un bun amic,
M-am bucurat c El mi l-a ales
S-l pretuiesc, iubirea mi d ghes,
Si nu i-as face-un ru, orict de mic
Dar consternat am fost si nu un pic,
Cnd constatnd din ce n ce mai des
Cum sufer cumplit de-al meu succes,
Vreau totusi gestul su s mi-l explic.
C-i pizm, eu cu gndul nu m-mpac,
Ci la dusmani cred, le-a fcut pe plac
n explicatii nu tin s insist,
C-n viat drumul este foarte greu
Privesc amicul, vd c-i foarte trist
Si-amarnic sufr de succesul meu.
Valente multiple
Un amic perfect nvat,
Cum invidia s-ndure
Ludndu-te n fat,
Ca n spate s te-njure.
Dan C~PRUCIU
Rentoarcere
Cnd omul fuse modelat,
El din pmnt a emigrat
Si dup ce din viat piere,
Se face o repatriere.
2 De-ale vesniciei
Prevztor ca om, Ilie,
Se antreneaz de pe-acum,
Gndind la ultimul su drum,
Si se-aburc pe nslie
C nu-i usor, n vesnicie,
S intri orisicnd, oricum,
Ci pomdat, dat cu parfum,
S fii si mort, o pild vie
Privea de sus, insidios,
S vad de-s invidios
Nicicnd nu fost-a mai presus,
S-l laud nu aveam cuvinte...
El m sfida flos de sus,
C iar mi-a luat-o nainte.
Calificare
Experient la plecare
Pe-un alt trm, nu-ti este dat
Dar dobndeste fiecare,
Mai greu e pn mori odat.
Adevrul despre revolutia din 89
n tar este putred mrul,
Din 89 si azi iar,
C nu cunoastem ADEVRUL,
Dect ca nume de ziar.
3 Alergie
A fost cndva, azi e caduc,
Cnd pe ntreaga noastr glie,
Fcea tot natul alergie,
La mit, dar si la ciubuc
Observi acum, putin nuc,
Cum dezvoltatu-s-a zglobie
Coruptia, ca rana vie,
Ori calmul la un eunuc
Juristii din mai toat glia,
Desi n seam nu-s bgati,
Mobilizndu-si energia,
Se lupt nenduplecati
S renvie alergia,
Dar se izbesc de emanati!
Mutatie major
Privind la cei de cinste goi,
ncep s cred n mod pregnant
C regnul animal la noi,
Va deveni predominant.
S
o
n
a
t
e
l
e

s
o
n
e
t
e
41
Anul II, nr. 6(10)/2011
Daniela SITAR-T~UT
(Bratislava)
n data de 2 octombrie 2010 Paul Goma a
mplinit 75 de ani, ultimii 32 petrecndu-i n
exil. Presa din tar a fost relativ amnezic n
relevarea evenimentului. O merituoas initia-
tiv comemorativ i apartine neobositei Flori
Blnescu, ngrijitoarea crtii Paul Goma 75
- dosarul unei iubiri trzii (Eagle Publish-
ing House), la care n-am avut nc acces.
Academia de Stiinte a Moldovei din Chisinu
a organizat o conferint stiintific despre o-
pera acestuia, iar revista Institutului de Filo-
logie, Metaliteratura, i-a dedicat un numr
special. Cu acest prilej, a fost lansat si volu-
masul basarabeanului Dinu Mihail, Paul
Goma sau Predica n pustiu (Ed. Magna-
Princeps, Chisinu) un fel de eseu, conceput
n 8 microcapitole, botezate de autor pagini.
Mentiunea de pe foaia de gard, Pagini
recuperate dintr-un interviu ratat cu cel mai
mare disident romn semnaleaz divortul
epistolar al autorului de Paul Goma, dar i
atribuie acestuia un calificativ ce va fi validat,
din pcate, doar de posteritate. Ulterior, n
interiorul volumului, Dinu Mihail relev dis-
culpant conditiile care au dus la esecul edi-
trii anterioare a dialogului, generate de fer-
mele opinii ale intervievatului despre foarte-
proasta calitate uman a Romnilor, ntr-
o perioad n care eseistul era - cum aflm de
pe coperta a IV-a, unde-i troneaz fotografia,
acompaniat de o jun blond - ,sef-adjunct
al Serviciului de Pres si Informatii al prese-
dintelui Petru Lucinschi, consilier de Stat
(1997-2001). Rememorndu-si atitudinea
trecut, recunoaste onest c s-a comportat
ca un putoi ordinar.
Debutul culegerii st si ea sub spectrului
pilat-ian al splatului pe mini, prin opinii
referitoare la tarele balcanice ale conationa-
lilor, ce vietuiesc vegetativ, n vreme ce ideea
de destin le este strin. Analistul desco-
per rdcini explicative taman la Dimitrie
Cantemir care zice c am fost lenesi la scris
si la carte. Ele sunt mai vechi, credem noi.
Scriitorul bizantin Kekaumenos, referindu-
se la daci, remarca plin de dispret: Mari
mincinosi si tlhari vestiti, ei sunt pururi
gata a jura prietenilor cele mai grozave
jurminte, si a le clca apoi cu usurint; -
fcnd frtii de cruce si cumetrii, mesteri
de a nsela prin ele pe prosti. Radiografiind
manifestarea retractil a moldovenilor fat
de cuvntul scris, autorul si pigmenteaz
discursul cu labile interogatii retorice si frag-
mente din slagrele cndva la mod. Pornind
de la o confesiune a lui Paul Goma, prezent
ntr-un interviu din anul 1990, Pentru mine
Basarabia nseamn tot, Mihail Dinu
semnaleaz atitudinea dual a disidentului
fat de conationali, ce penduleaz obiectiv
ntre extremele: laud (mai rar) si ocar.
Dincolo de multiplele elucubratii, para-
lelisme biblice, citate, glosri pe marginea
rspunsurilor si alte prolixiuni menite s n-
tregeasc economia tipografic a crtuliei de
70 de pagini, importante sunt asertiunile in-
tervievatului, un promotor din totdeauna al
adevrului, ce opereaz aceleasi incizii pe viu
n etnopsihologia mioritic. Retin n egal
msur autoportretele, n care imaginea cava-
lerului probittii morale, a lupttorului insur-
gent si solitar se impune redundant. Prima
ntrebare vizeaz raportul dintre un bun ro-
mn si ortodoxie. Paul Goma percepe orto-
doxia drept una din marile idiotenii venti-
late dup 1989, un exhibitionism crocodi-
lian profesat de fostii atei. Exemplele care
ilustreaz plenar prizele de fariseism n cre-
dint i se par C.V. Tudor si Dan Ceachir, fosti
amploiati la Sptmna lui Eugen Barbu.
Polemistul denunt lipsa unor lumintori,
a unor redresori etici care s le arate romnilor
oglinda schilodirii lor morale. Ortodoxia i
pare un certificat al abuliei ce legitimeaz
peren acel dolce farniente. n plus, disidentul
proclam faptul c, imuni la recuperarea isto-
riei, nu suntem un popor, ci o populatie.
Mihai Eminescu a operat cndva aceeasi ca-
ramelizare a realittii referitoare la spiritua-
litatea noastr, punnd detracarea pe seama
strinilor.
Subliniind, n descendenta afirmatiilor
Monici Lovinescu, faptul c Paul Goma este
devorat de adevr si memorie, Mihail
Dinu l percepe drept un scriitor de ca-
racter, a crui oper este marcat de triada
caracter-moralitate-snag, tip etic opus
scribului second hand sau scriitorului-
turt-dulce. Succintul tabel cronologic al
biografiei militantului este succedat de dez-
vluirea c tocmai romanul referitor la co-
pilria basarabean, Din Calidor, nu gseste,
n 1993, un editor la Chisinu interesat de
publicarea acestuia. Interesante sunt confe-
siunile referitoare la momentele de creatie
cnd prozatorul opereaz un fel de autocen-
zur, antrennd empatic o confirmare a vala-
bilittii textului din partea mamei sau a unei
alte reprezentante a feminittii. Paul Goma
monitorizeaz permanent manifestrile din
Basarabia, lansnd avertismente asupra sico-
fantilor, impostorilor sau a spiritului imitativ,
de turm. Astfel, atacurile de la Bucuresti
mpotriva Istoriei literaturii romne a lui
Ion Negoitescu sunt reduplicate calchiant
la Chisinu de ctre acei patrioti-cu-bilet-
de-voie-de-la-stpnire. Incisivul diagnos-
tician se arat ns reverent fat de Gheorghe
Grigurcu, pe care-l consider un foarte bun
poet si un foarte bun critic literar.
Paul Goma se dovedeste la fel de non-
conformist n ipostaza de teoretician si na-
ratolog. Prerile lui se axeaz ns pe speci-
ficitate etnic si istoricitate. Astfel, proza
constituie apanajul citadinului, n vreme ce
poezia poate fi propagat de oricine, atta
vreme ct Starea liric este proprie ori-
crui vietuitor (poate fi si un analfabet, po-
ezia e scurt, deci memorizabil), prin ur-
mare si Basarabeanului, care, prin struc-
tur, este mai degrab un liric. Si un senti-
mental. Spre deosebire de stihuirea melo-
dramatic, poezie lenes n acceptie bar-
bian, proza necesit exhaustivitate, cunoas-
tere, cultur, lecturi consistente, virtuozitate
n asamblarea episoadelor. Descendenta
rural a majorittii condeierilor basarabeni,
precum si mentalitatea colhoznic, retro-
grad sunt considerate drept frne ale ascen-
siunii calitative a prozei. Naratorul e obligat
s aib harul zicerii, dar mai ales o minte
organizar arhitectural, apt s cldeasc,
rebrenian, edificiul romanesc. Scriitorul tre-
buie s fie, realist, un cronicar al timpului
su, iar feliile de viat decupate din ime-
diat s fie aservite, fr concesii conjunctu-
rale, doar adevrului. Paul Goma demoleaz
imaginea idilic a literaturii de extractie rural,
La a[a ceva m# pricep: s#
c@rtesc, s# critic, s# atac, s#
str@mb din nas
42
singurele exceptii perene estetic fiind, n
opinia lui, Liviu Rebreanu si C. Stere, apre-
ciati pentru felul n care au tradus viata sa-
tului n opera lor si calitatea prozei.
Raportul valoare-nonvaloare, recunoas-
tere-lips de receptare se ntemeiaz pe bi-
nomul opozitiv colaborationism-verticalitate.
n vreme ce rusnacul Nichita Stnescu,
Adrian Punescu, Ioan Alexandru, Mihail
Diaconescu sunt pusi la stlpul infamiei
etice, salutul simpatizant al intervievatului
se ndreapt nspre Cezar Baltag, Marcel Mi-
halas, Leonid Dimov. Consilierile diriguitoare
valoric, percepute drept predici n pustiu
sunt urmate de un remarcabil portret al si-
nelui: La asa ceva m pricep: s crtesc,
s critic, s atac, s strmb din nas Dac
ns as fi pus s construiesc ceva, n-as fi n
stare s nalt nici o cusc pentru cinele
(soldatului): fiindc acesta sunt: soldat (si
acela degradat - dac nu am instructia mi-
litar) al tuturor cauzelor pierdute. Dac
se ntmpl ca una din cauze s fie gsite,
gsita nu m vrea - asa c pornesc mai
departe, la alte pierdute.
Un alt aspect vizeaz raporturile cu limba
romn ale confratilor din diaspor, care n-
cercnd s se adapteze unui nou idiom si s-
si probeze integrarea, fie stlcesc limba
matern, fie nu o transmit progeniturilor. Con-
cluzia amar a scriitorului este c dac s-a
mbogtit sub comunism, limba romn s-a
si degradat, trivializat, tignit, iar sub efec-
tul radioului si al televiziunii bucurestene,
a devenit agramat (dup Ceausescu) si
ltrat (sub nrurirea covrsitoare a lui
Punescu). Abandonarea limbii de acas
devine, din punctul su de vedere, una dintre
cauzele pentru care romnii alctuiesc o
populatie, nu un popor. Sub influenta in-
terlocutorului, Mihail Dinu ajunge si el la
niste observatii similare: romnii sunt niste
flotanti. Niste captivi ai extremelor, cu
gestic si pasiuni disproportionate. Destinul
vitreg al Basarabiei, provincie aflat perma-
nent la margine de imperii se conjug cu sin-
dromul exclusului, de strin n propria tar.
Rolul lui Paul Goma, de civilizator, de pueri-
cultor de constiinte, repugn lichelelor, care-
i ataseaz, prin zvonaci, diversi clopotei di-
versionisti: antisemit, homisexual, hot, sio-
nist, iredentist, iar romn - ioc, defel. Nu
este omis nici cabala postdecembrist. Eflu-
viile de simpatie si cohorta de crti editate
imediat dup 1989 scad progresiv, iar atacurile
mpotriva conducerii Uniunii Scriitorilor ia
forma unui rzboi deschis ce va culmina cu
deja celebrul divort revuistic al lui Nicolae
Manolescu: Adio, domnule Goma!
ntrebarea referitoare la existenta unei
tehnici de constructie similar arhitecturii
muzicale n romane aduce rspunsuri cunos-
cute deja din numeroase alte confesiuni. Ine-
dite sunt congruentele identificate de intervi-
evat ntre invazia slavilor n Peninsula Bal-
canic si nrurirea tigneasc a muzicii
din aceeasi zon, vizibile ns doar n teri-
toriile campestre, deoarece ambele etnii a-
veau oroare de ascensiuni montagnarde.
Scriitorii care i-au influentat etapele devenirii
se modific n functie de vrsta biologic.
Lecturile copilriei pun n umbr numele au-
torului fiindc important, n aceast peri-
oad, era cartea: De-as fi rege, 1us-1us, ro-
manul unui mgrus, Cuore, Coliba un-
chiului Toma, Pinocchio. Numele lor este
impregnat pe retina memoriei si dup ce
onomastica prozatorului i-a devenit familiar.
Ulterior, n adolescent, aspir s scrie ca
Balzac, apoi ca Rebreanu, niciodat
ca Tolstoi, nici ca Sadoveanu. Ul-
terior, n studentie, profesorii i asociaz scri-
itura modelelor Joyce, Faulkner, Thomas
Mann, necunoscuti tnrului pe atunci. Paul
Goma l apreciaz pe Panait Istrate, nu att
pentru oper, ct pentru traseul lui biografic,
pentru faptul c este primul care are curajul,
nc din 1928, s denunte adevrata fat a
comunismului. Hortensia Papadat-Bengescu
este singura care merit s fie pomenit,
iar Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Gala
Galaction, G. Clinescu sunt considerati doar
buni prozatori. Literatura postbelic se
reduce, din punct de vedere estetic, la un
unic tom: Morometii vol. I. Att. Interogat
asupra cochetrilor cu genul dramatic, Paul
Goma recunoaste c, n pofida mai multor
ncercri, Usa noastr cea de toate zilele
avnd chiar o conceptie dramatic n privinta
celor trei unitti: de loc, de timp si de actiune,
lectia teatrului nu este asimilat: Vd timpul
dramaturgic: un cub.
Timpul meu, al povestitorului ce sunt
are o form alungit, prelung, misctoare
- desi ferm n consistenta ei. Timpul meu
nu intr n odaia teatrului, n cei sase
pereti ai dramaturgiei.
Un ultim - si decisiv - motiv pentru care
am renuntat la tentativele de a scrie teatru:
prea l respect pe Caragiale, pentru a-l mai-
mutri; prea l iubesc pe Ionesco, pentru a
face ca el. Eu fac ca mine. E mai usor.
Cu un final sub semnul protectiei lui
Doamne-Doamne si-a Sfintei Paraschiva
ncheie Dinu Mihail crticica despre Goma.
Autorul merit apreciat pentru curajul de a
pune ntre coperte acest interviu ratat cu
cel mai mare disident romn. Important
este scheletul volumului, confesiunile lui
Paul Goma, desi unele se gsesc, detaliate,
n jurnalul electronic al acestuia. Stiu c
acum, n mai multe centre universitare din
tar se scriu teze de doctorat despre el...
Bietul clu din Lyon
Peretii vorbesc nbusit,
n vine clocotesc plumb si aur,
Oamenii fug de el,
Bietul clu din Lyon,
Omul pus s ucid
Fr s-l doar un deget.
O femeie i pune mna alb
Pe crestet.
El este beat, ar vrea s doarm putin,
Femeia vrea dragoste,
Clul vrea somn si iertare,
Iubirea femeii aceleia
Pare blestem.
Apoi se trezesc, fiecare
Merge la treburi.
La coltul strzii
La coltul strzii, un cersetor pe care
Ani de zile nu-l vzusem,
n haine ponosite, gri,
Cu plria gri precum i-e scoarta-i
cerebral,
M salut c-un merde, printre dinti.
nti n-am nteles, c frantuzeasca mea
e diferit de a lui,
i-am dat chiar un bnut,
el mi-a rspuns tot merde,
l-am socotit cndva un frate bun,
un print al elegantei,
dar el mi spune merde, fratele meu bun.
Viata-i o balad,
Trupul balalaic,
Eu nu mai ies n strad,
Mai rupe cte-o halc
Din mine, timpul,
Ptrunde-n mine ru avangardismul,
Viata mea e vag,
Iubirea face spume,
Stm spnzurati alturi,
Ne vom zmbi din funii,
Ne mtur portarii,
Ne ciugulesc colunii.
mi apartin uitarea, deprtarea
si uneori si moartea-mi apartine,
o glum este rostul nostru pe pmnt.
Dulii ne cunosc, ne ocolesc cu grij,
Eu pot visa c sunt chiar Dumnezeu.
Cnd libertatea-nseamn chiar sfrsitul,
Poti s te-arunci n golul negndirii.
Boris MARIAN
43
Anul II, nr. 6(10)/2011
Nicolae B~LA{A
Revin asupra unei chestiuni umane ce
tine de pretuirea aproapelui, n conditiile n
care iubirea sa, n sensul biblic al cuvntului,
nu ne st la ndemn. Oricum am face, ori
de unde am ncepe, tot peste comunicare si
ntelegere dm, iar de aici, un fel de Izvor al
Tmduirii, curge totul. Printre altele, trans-
punerea si empatia. nainte de a ajuge la a-
ceste concepte, pentru ca firul discutiei s
aib si logic si sens, trebuie s-l punem n
capul mesei, de data aceasta, pe Kant, cel
din Critica ratiunii practice, lucrare n care
ne-a artat c sunt domenii de investigatie
intelectual care au o functie vital n organi-
zarea ntelegerii umane, n corespondent cu
trei idealuri sau idei regulatoare. Aceste
domenii si ideile lor corespondente, le-a nu-
mit: 1) ontologia, care studiaz Fiinta, 2) psi-
hologia, care studiaz sinele si 3) teologia,
care-l studiaz pe Dumnezeu. Acum s nu
credeti c autorul amintit sau noi, cu aproape
cu 300 de ani mai destepti dect el, putem
formula domeniile anterioare ntr-o structur
ermetic. Mie personal mi-ar fi chiar fric.
Nu de alta, dar Apocalipsa, dup Biblie, un
fel de purificare prin foc, prin ardere, fie ea si
doar interioar, ar cpta doar nuanta cenu-
siului (de care oricum suntem stui), provocat
de plictisul omului scrbit de orice, pn si
de cer. Totusi, trebuie s mentionm faptul
c, desi cele trei idei regulatoare ale metafi-
zicii kantiene acoper domeniul investiga-
tiilor posibile, exist si alte investigatii din
metastiint ce pot fi structurate n functie de
alte concepte ideale, universale si non-empi-
rice, iar scopul lor, evident, extrastiintific,
mcar creioneaz ideea de dezvoltare si arti-
culare a ntelegerii, de organizare a acesteia
n forme comprehensive si holistice de gn-
dire, si apoi exprimarea lor (a formelor), n
limbaj. Cu alte cuvinte, investigatiile extra-
stiintifice ne sugereaz ideea conform creia
ntelegerea nu s-ar limita doar la gndirea
mental, deoarece ea include multe feluri de
identificare cu alte persoane si popoare, prin
experienta activ de viat.
Altfel spus, dintr-o perspectiv holistic
a cunoasterii umane, metastiinta ar orienta
studiile din cadrul fiecrei stiinte sociale, ana-
liznd functiile potentiale si actuale n so-
cietatea ca ansamblu (lume si lumi posibile),
tinnd cont, n primul rnd, de tot ceea ce
este ndoielnic sau de-a dreptul suspect.
C@nd ai pierdut [i ultimul tren...
Revenind, si sinceri cu noi, mai trebuie
s spunem c, indiferent ce spatii de explorare
ne-ar oferi metastiinta, fr o coerent a abor-
drii, orice spus, din interiorul oricrui do-
meniu, schioapt, iar la transpunerea ling-
vistic, patologia, prin cele enuntate, este
mai mult dect evident. Filosofia stiintei si
analitic, n special, vine, parc, s comple-
teze, ntr-un fel, ideile kantiene, adugnd
acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale
adevrului si ale cunoasterii.
n loc de concluzie la cele enuntate mai
sus, putem spune c st la ndemna oricui
(specialist sau nu) cel putin ideea conform
creia abordarea metastiintific trebuie s fie
extrem de prudent, s nu resping informa-
tiile sau mrturiile care nu sunt la ndemn,
s aib rezerva n judecat si s lase portile
deschise mai ales acolo unde nu exist solutii
disponibile. Mai mult, ndeamn la rbdare
si, pe ct posibil, la ntelepciune.
Dac n logica anterior expus adugm,
fie si numai de dragul de a aduga (nu ns
oricum), conceptul de consens, calitativ si
cantitativ (adic interesul comun care unes-
te), logica exprimrii deja cucereste, iar dac
vrei s faci manipulare, nici dracu (ct ar fi el
de experimentat) nu te mai opreste! S nu
credeti c vreau s v nvt la prostii! M-ar
bucura s stiti ns, mcar cum s v pziti
de ele.
Acum, pentru c tot am tras, cumva, focul
pe turta noastr, ne ntoarcem la transpunere,
la empatie, nu de alta, dar ele, n special, trimit
la OM, OM fr de care lumea, omenirea, nu
prea exist. Trebuie spus c orice act de nte-
legere prin transpunere presupune o anume
,,trire, o participare (chiar si de natur su-
biectiv), conditionat ontologic de ,,o stare
particular a fiintei, situat ntr-o dispozitie
favorabil de receptivitate si cunoastere reci-
proc (A. Marino, Hermeneutica lui Mir-
cea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 64).
Dup ct se vede, procesul ntelegerii are
ca statut esential raportul existential cu obi-
ectul ntelegerii, cu prinderea din interior a
fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu
particularitti). A-l ntelege (mai ales pe se-
menul meu) nseamn a-l implica n propriul
meu mod de a fi. Aceast chestiune echiva-
leaz cu ,,a vorbi ntru ceva, dup zisa lui C.
Noica, si presupune, cel putin dou existente
de aceeasi disponibilitate si de aceeasi iden-
tificare. Trirea din interior nseamn, n ter-
menii lui Hans-Georg Gadamer, n primul
rnd, re-situare, fr a accepta intropatia
(empatia), apoi, dup alti autori (de exemplu,
Mircea Eliade), retrire n sens experimental,
concret, autentic si nu simpl acceptare teo-
retic. Transpunerea presupune n acelasi
timp, implicare, intuitie, afinitate reciproc,
uneori credint, ntr-un cuvnt mobilitate
ntr-un proces de re-creere a lui, a celuilalt
ca sintez a tuturor ntreptrunderilor, asimi-
lrilor si totalizrilor de semnificatii.
Altfel, sau cel putin la limit, stau lucrurile
n privinta empatiei care poate fi vzut si ca
un produs psihic concretizat prin starea de
retrire a vietii subiective a celuilalt(R. Gher-
ghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura
Atos, Bucuresti, 2001, p. 19) .
G. H. Mead, de exemplu, este unul din
gnditorii care concep empatia ca pe o ca-
pacitate de a prelua rolul celuilalt, ns n
planul social existent si, doar imediat. El per-
cepe aceast capacitate a individului ca
pe o form a inteligentei sociale. n acest
caz, trirea interioar vizeaz o lume cotidian
si contingent, n care apare raportul eu-
cllalt, raport ca experient si modalitate
de ntelegere reciproc orientat, fie spre
cunoastere psihologic (a celuilalt: el, ei etc.),
fie spre comunicare.
Pentru a puncta a doua mare form a em-
patiei, trebuie s apelm la cuvntul intro-
patie (cuvnt francez propus de Flournoy
ca echivalent al empatiei, folosit pentru prima
dat de ctre Titchener), cuvnt ce se defi-
neste ca o specie de comuniune afectiv
prin care cineva s-ar identifica cu o alt per-
soan, msurndu-se n acest fel sentimen-
tele(R. Gherghinescu, op. cit., p. 30) si de la
ideea conform creia comunicarea l contine
pe om, iar omul se nftiseaz sau se ascunde
n si prin comunicare. Comuniunea, n acest
caz, este echivalent cu comunicarea, ct
vreme, prin transpunere, se realizeaz o iden-
tificare partial ce duce la comunicare implicit.
Toate bune si la locul lor, numai c ce-
llalt(fie el, individul, fie grupul din viata
cotidian) are mai multe imagini, mai multe
fete (as aminti si teoria idolilor la Francis
Bacon, filosof englez, apoi teoria imitatiei la
44
Gabriel Tarde, sociolog francez) si anume:
imaginea cu care vrea s apar n ochii altei
persoane, imaginea cu care realmente apare
n ochii altei persoane, imaginea cu care si
apare siesi, imaginea lui cea adevrat etc.,
n consecint mai multe stri ascunse.
Pentru a le depista, Kenneth Bullmer pro-
pune dou ci:
1. Clarificarea conduitelor celuilalt, po-
trivit unghiului nostru propriu de vedere, pe
baza cunoasterii factorilor care influenteaz
perceptiile fcute de persoana respectiv,
adugnd ns c doar simpla cunoastere a
perceptiilor fcute de persoana n cauz nu
aduce dup sine si ntelegerea.
2. A doua cale se refer la preluarea feno-
menelor asa cum persoana studiat le per-
cepe interpretnd deci prin optica persoanei
respective. Aceast modalitate este mai greu
de realizat, ns ea vizeaz explicit conduita
empatic.
Principala problem care se pune este
legat de capacitatea de comprehensiune,
de ntelegere din punct de vedere psihologic,
ntelegere care s fie legat doar de abilittile
empatice, de transpunere n psihologia
celuilalt.
Din perspectiva acestei chestiuni, au fost
date diverse definitii empatiei si anume:
R. Dymond spune c empatia este un
proces care presupune un transport prin
intermediul imaginatiei n gndirea, senti-
mentele sau actiunile altora (R. Dymond,
Personality and Empathy, n Journal of
Consulting Psychology, n
o
14, 1950; apud.
R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei,
Editura Atos, Bucuresti, 2001. p. 27.
J. P. Guilford consider empatia ca o abi-
litate de prezicere, de recunoastere a dispo-
zitiilor psihologice ale unei alte persoane, a
perceptiilor, gndurilor, sentimentelor si ati-
tudinilor sale (J. P. Guilford, Personality,
McGraw Hill Book Company, Inc., New York,
1959; apud R. Gherghinescu, op. cit., p. 27.
Conform teoriei lui P. Maucorps si R.
Bassoul, empatia nu este nici cunoastere de-
ductiv abstract si nici intuitie impresio-
nist, ci o intentie cognitiv, o voint partici-
pativ, un efort imaginativ, o tentativ de
anticipare viznd ntelegerea eu-lui altuia,
o previziune a potentialelor sale, fr ns a
deveni o fuziune afectiv de tipul identificrii
emotionale totale (P. Maucorps, R. Bassoul,
Empathies et connaissance dautrui, di-
tions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gher-
ghinescu, op. cit., p. 27).
La rndul su, Kenneth B. Clark defineste
empatia ca o capacitate a unui individ de a
simti trebuintele, aspiratiile, frustrrile, bu-
curiile, suprrile, anxiettile, durerile, foamea
altora, ca si cum ar fi ale lui proprii (K. B.
Clark, Empathy. A Neglected Topic in Psy-
chological Research, n American Psycho-
logist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu,
op. cit., p. 28).
Toate definitiile anterior enumerate au n
comun transpozitia n psihologia altuia prin
intermediul creia apare un anumit tip de
ntelegere atitudinal. Prin transpunerea cui-
va n situatia unei alte persoane, n viata de
zi cu zi, este evident c persoana respectiv
dobndeste acel mod de cunoastere si de
ntelegere a acelei persoane fat de care se
va comporta ntr-un anume fel.
n urma transpunerii, obiectul cunoasterii
devine modalitatea de a gndi, de a simti, de
a se comporta, al celuilalt. Trebuie precizat
c la acest obiect al cunoasterii se ajunge
cunoscut tot prin gndurile, emotia etc., unei
fiinte umane, fapt nemaintlnit la alte forme
de cunoastere. Identificndu-se rational si
afectiv cu partenerul, prin raportarea compor-
tamentului obiectiv al acestuia la propria ex-
perient verificat si ea obiectiv, n practica
social, individul dobndeste acel tip spe-
cific de ntelegere a semenilor(R. Gherghi-
nescu, op. cit., p. 30).
n studiile de specialitate, s-au distins
autori care au considerat empatia ca fiind,
fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul
mai mult afectiv, fie un fenomen inconstient
cu implicatii strict fiziologice. Unilateralitatea
abordrilor este dat de separatia dintre in-
tuitiv si rational, afectiv si intelectiv, separatie
provenit din dualitatea gnoseologic (in-
tuitie-ratiune) si dualitatea psihologic (cu-
noastere-trire; intelect-afect) si fcut de
sustintorii uneia sau alteia dintre idei.
Dar, toat polologhia de mai sus rmne,
cel mult o selectie de idei cu structur teore-
tic incitant, dar care nu se poate aplica n
cazul angrenajului patologic EU-TU, Eu-
Cellalt. Bolnavul e ns bolnav. Regretm
si-i trecem manifestrile (chiar odioase), cu
vederea. Ce ne facem n chestiunile limit, n
care medicul nu poate diagnostica simplu:
sindrom maniacal cu puseuri... sau schi-
zofrenie de tip paranoidal.
Cum putem s-l ntelegem pe narcisist,
pe cel pentru care legea juridic (raport inter-
uman) nu exist? Despre cea moral, de sub
cupola Crestinismului sau a oricrei alte re-
ligii, nici c a auzit.
Cum s-l ntelegem pe cel care, n rt-
cirea sa (bahic), doar cuvntul lui conteaz?
Cum putem s-l ntelegem pe frustratul,
care crede c nu s-a realizat din cauza poe-
tului X sau a scriitorului Y ?
Cum putem s-l ntelegem, de exemplu,
pe Ion de la gar, poet adevrat, care a tot
pierdut trenurile vietii artndu-si sexul,
acum sex-amintire, proslvit n institutii cu
renume, n blmjeli de tipul ,Si-l arta el
domnisoarelor/ Dar numai asa ca s le
sperie cu mrimea lui colosal/ Nu-i trecea
prin cap s si-l pun n versuri/ Si, probabil,
nici n practic/ Ion de la gar a fost poet
adevrat.../ (...) Nu e asa, doamnelor si dom-
nisoarelor, care i-ati vzut sexul din gre-
seal si v-ati speriat/ Vai de mine e ct o
pisic!/...
Cum s-l ntelegem pe cel care, un ne-
isprvit al vietii, d vina pe vremuri, uitnd
c, mai mult de jumtate din timpul su l-a
petrecut la Cteaua lesinat, crciuma de
pe peronul vietii, iar acum... Noi, cei care
am avut marele noroc de a nu face puscrie
la comunisti, am fost, totusi, nchisi ntre
zidurile unei culturi imbecile, am fost opriti
de la lectura marilor crti, pe care le vedem
astzi si ne gndim unde, cine am fi fost,
dac le-am fi citit la timpul potrivit.
Oameni si oameni, ar zice un nep-
stor... De, fie! Fiecare pacient - un caz, ar
spune psihologii, neuropshiatrii etc. Eu cred
altceva: cnd ai pierdut si ultimul tren, dup
el, cu sigurant, dricul! Regretabil c ntre
una si alta, esti umbr pmntului degeaba!
Dan Scurtu - Watermill
45
Anul II, nr. 6(10)/2011
LACRIMA VIETII
(Loti i jets)
(Izvorul Ceamurliei)
Picur lacrima pietrei
Peste ochiul acoperit
Pupilei i d verdeata
Si rsare lumina pe lac
Picur sufletul osului
Vulturul si ia zborul
Trecnd dincolo de curcubeu
Aruncnd cciuli peste leagn
Picur luciul peste pleoap
Cu srutri fecioara acoper soarele
Umbrele msoar lungimea zilei
Prin tremurul lunii speriate
n snge pur durerea
Cmpiile se umplu cu maci
Stelele coboar peste lanurile Kosovei
Cnd oftatul renvie rsuflarea
DELIR VERDE
(Kllapi e blert)
La acest sfnt izvor
Cu sete rupt
Apa celor trei sute de primveri beau
Rnile mi se nverzesc
Vrtejului i amn clbucii
i gsesc venele umede
Unei slcii albastre
Cu umbra plin de rou
ntorc cursul apei cu ochii
n mreaja acvatic
Devin pianjen srat
Cu picturi pe buze
M prind frisoanele Znei
Trei sute de ani astept un fulger
S-mi scoat din pupile deliriul verde
MORMNT PIERDUT
(Varr i humbur)
Dac nu-l gsiti pe maluri
Cutati-l pe crri
Fr a-i gsi hotarul
Nu drmati stejarul
NU VOI IERTA SINEI MELE
(Sdo tia fali vets)
Nu voi ierta sinei mele
De ce n-am mbtrnit-o
Umbr unui plop
Pn s-ar zgria luna pe ram
Si s nvt durerea noptii
De ce n-am rcorit piatra
Pentru a-i amorti sarpelui
Dintele cu otrav
De ce nu am furat
Ora soarelui din clepsidr
Ca s aflu ruttile vremii
De ce nu le am scos cuvintelor oasele
Ca s a aflu despre sufletul sngelui
n acea flacr ce m ardea viu...
URNA LNG FLUVIU
(Urn pran lumit)
Sunt urna gsit lng ru
Plin de durere cu mireasm de os
Oftat care tremur
O frunz verde pe valuri
n groatele ochilor
Cerul nfinit
Cu o pictur neagr pe aripi
Iesit din pupilele dorului
Si dup dou mii de ani
Cenusii mele face umbr
Aripa rndunicii
Cu zborul gri drept spre primvara
PIATRA CETTII
(Gur i kulls)
Cnd i cnti Kosovei
Devii
Piatra cettii arse n snge
Stea n leagnul alintat
Frnghie a dorului cu privire spre mare
Pusc cu trosnet
Pasrea Soarelui
n srma lutei
Cu cntece de lumin n inim
Sadik KRASNIQI
(Albania)
PIATRA GLIEI
(Guri i truallit)
Cu aceast piatr
Ridicm cetti
Arcuim poduri
Gsim izvoare
Botezm brbati
Vai cnd se clatin locul
Aceast piatr de glie
Se aprind cettile
Se stric podurile
Se seac izvoarele
Se sperie brbatii
Vai de acest pmnt
Deseori lespede de mormnt
ALBANIA 97
(Shqipria 97)
Am plns cnd nu te-am vzut
Am plns cnd te-am vzut
Am plns dup ce te-am lsat
Pacea cerului
Raft peste tine
Albanie
LICURICII
(Xixllonjat)
Fluturi care nu mor nicicnd
Primverile ce difer
Fluvii ce ies din matc
Peste grne cerul coboar
Ele devin stele departe de lun
Pe geam n toiul noptii
Privind pupilele dorului
Cautnd calea lactee spre patrie
n fruntea alb a copiilor
Lumin ngereasc m transform
46
{tefan Lucian MURE{ANU
Dou concepte care au de-
finit si vor defini de-a lungul tim-
pului starea de fapt a omului per-
petuu, a literatului si a ideilor, a
profanului si a termenilor, se vor
distinge n acest studiu ca fasci-
cule unduitoare ale unor energii
matriciale. Dou elemente cu to-
tul diferite, care au strlucit, una
prin lumin, cealalt prin ntelep-
ciune. Singure, fr interpusi,
aceste dou constituente ale e-
xistentei n istorie a omenescului
au fasciculizat fiintare ca nefiind
n timp. Ambele au adus un plus
luminii, reflectnd n timp in-
teligenta. Ratiunea fiind ea nssi
lumin din ntuneric, iradiant si
perturbant a fasciculelor n dis-
persie. Paronimia lor a deschis
drumul spre initiere omului, a c-
rei fiint zcuse n timpul istoric
si a fcut s le putem ntlni n
Universul sacru al vietii: Seman-
tic vorbind, spune Gilbert Du-
rand, se poate spune c nu exist
lumin fr ntuneric, n timp ce
contrariul nu e valabil: noaptea
avnd o existent simbolic au-
tonom. Regimul Diurn al ima-
ginii se defineste asadar la mo-
dul general ca regim al anti-
tezei.
1
Imaginarul s-a nscut din
ntuneric, dar el nu a putut fi vzut
acolo, pentru a-l nlta spre lu-
min, dect de cel initiat n ale
imaginatiei si care a dat valoare
umbrelor petrectoare de nevoi
sumbre, tainice si devoratoare de
idei. ntunericul nu face dect s
nspimnte profanul si s-l fac
s ngenuncheze neluminii, pen-
tru c purul si umbra sunt doar
dou componente care definesc
existenta imaginatiei literatului,
poet sau prozator, n drumul pe
Amnarul [i amarul g@nditorului perpetuu
care l parcurge definindu-si arta.
Revenind la titlul eseului n-
treb: ce sunt acele dou elemente
si de ce n al doilea cuvnt, tim-
pul folosirii termenilor a fcut s
fie eludat o singur consoan,
care, n fapt, este simbolul ener-
giei electrice n fizic? Care dintre
ele a fost primul rostit, amnarul,
sacra unealt a scnteii si aprin-
derii focului sau amarul, starea
funebr a simturilor si a inimii
dezndjduite? Litera Na disp-
rut sau a aprut schimbnd sen-
sul unui cuvnt mitic, pe care
mintea l-a sgetat spre matricea
original a sufletului? O energie
a strfulgerat cugetarea si s-a a-
dugat unui termen ce n veacuri
avea s denumeasc obiectul
dttor de schimbri, n civilizatia
profund si nc neptruns a
omului. O candel urias s-a a-
prins n fata celui czut cu fata la
pmnt si l-a ajutat s vad pe
cel care i-a produs amarul. Si, m
ntreb, cu ce l-a ajutat c l-a vzut
cnd el era att de nensemnat?
ns, din tot ceea ce a fost lut,
cel ales de puterea celest a fi
initiat, s-a dezvoltat ca o creatie
a specificittii lumii sale, eul su
fiindu-i autorul propriului su
personaj, totodat, mprumutat si
opus altuia: Atunci lumea cea
gndit pentru noi avea fiint,
/ Si, din contra cea aievea ne
prea cu neputint. / Azi abia
vedem ce stearp si ce aspr
cale este / Ceea ce poate s con-
vie unei inime oneste; / Iar n
lumea cea comun a visa e un
pericol, / Cci de ai cumva ilu-
zii, esti pierdut si esti ridicol.
2
Actualitatea gndirii entittii
noastre este uimitoare si cobor-
toare n miile de ani trecuti peste
ceea ce suntem acum, cu o exis-
tent de care ne bucurm c sun-
tem oameni ai unui timp nou, mo-
dern! Comportamentul entittii
om, definit ca o expresie a unei
relatii a organismului cu mediul
nconjurtor, este direct propor-
tional cu un alt comportament
determinat de necesitatea unui
rspuns la o incitare endogen
sau exogen sau de ambele feluri.
De ce ne temem cnd teama
suntem noi prin tot ceea ce facem
nechibzuit? Al cui ajutor l vrem
de ne prosternm voit rului nos-
tru, cernd apoi duiosie din par-
tea spatiului deusian, care se de-
prteaz lsndu-ne n jocul ten-
siunilor energetice, pe care noi,
ca sum de energii, le sorbim cu
toate elementele din trupurile
noastre, n special ale mintii, care
ne ameteste pozitia biped,
lsndu-ne s cdem, la greu, n
genunchi, dup ajutor. Si atunci
strigm c amar-i viata pe care
o trim n teritoriul dltuit, nc
de la nastere, spatiului nostru vi-
tal. ntunericul domin att am-
narul ct si amarul cnd nepu-
tinta omului, de a vedea cu ochiul
mintii, este nvluit de cenusiul
ntunecat al suspinului: Dac
esti tu nsuti, nainte de toate tu
nsuti, dac ai rdcinile adnc
mplntate n viat, n concret,
nimic nu te poate atenua, nimic
nu te poate rata.
3
Pentru Uni-
vers, omul a fost o grea ncercare
deusian de a echilibra tensiu-
nile energetice ale matricei de
unde a desprins aceast entitate
si a depus-o, pentru existent, n
elementul teluric al organismului,
pe care l avem att de complicat
ns miraculos de bine structurat.
Ceva mai frumos ca acest templu
uman nu cred c se mai poate n-
tlni undeva n timpul istoric al
existentei. Pcatul este ns toc-
mai faptul c acestui lcas i s-a
dat asteptarea ca interes de viat
tumultuoas: Asteptarea era
echivalentul psihic al unui pro-
ces de eroziune a substantei ner-
voase. Moara sufletului lucra
fr grunte, si mcina doar
pietrele.
4
Gnditorul vietii ros-
tuite a profanului ndestulat n
gratiile nevolniciei huzurului,
suspin pentru ideea nepretuit
n cuvintele srcite de valoare,
rostite n pauza rgit si schi-
monosit a celui care toac ele-
mentul luciferic de al schimbului
si a valorii lui nensemnate, ba-
nul. Schimb al nimicniciei si al
nonvalorii troneaz peste cei
bntuiti de ntuneric; multi, foar-
te multi pentru c n rndul aces-
tora intr si cei doritori de cer-
seal, de hotii mrunte, de vicii,
sodomii, srcia voit a cerseto-
rului este egal cu pcatul m-
bogtirii dorite a profanului: La
infinit se naste lumina din mie-
zul cosmic, / auriu, de nufr /
Numai ciocnitoarea vesteste
rana copacului. / Dar nu mai
sufr.
5
Suferinta este mana ne-
ocolitoare a sufletului gnditor,
rezultat al unor experiente peste
care initiatii trec: Pe drum crunt,
cu captul aproape, / Si chiar
dac-am oftat, sau mi-a plns
inima / Prin stinse nopti,
6
el a
iubit tcut, c prin iubire a nvins
greul scriindu-l pe cenusia pa-
gin celest a Universului vizibil
ndurerat. Prin Univers ntelegnd
toat lumea material si imateri-
al, nemrginit n timp si spatiu,
infinit diversificat si caracteri-
Eu sunt un monstru pentru voi,
urzind un dor de vremuri noi.
George Bacovia
Cuvinte cheie: amnar, amar, regim diurn, om, entitate,
literat, profan, energii, tensiuni, ntuneric, lumin.
47
Anul II, nr. 6(10)/2011
zat printr-o multitudine de forme
aflate n diverse stadii evolutive.
Universul exist n mod obiectiv,
independent de vointa noastr
dar legat de entitatea om prin ma-
tricea ce se afl sus, undeva, n
care atunci cnd vom pleca de
pe Pmnt ne vom rndui ideile
n ea: Tumultul miscrii risipit,
ncoltit n freamt / Protectia
ngerilor izbvitoare de geamt
/ Anuleaz singurtti, ncunu-
neaz mprat / Omul cu sufletul
renfrunzit, despovrat.
7
Amnarul l-a ajutat pe om ca
surs de aprindere a focului,
pentru nclzirea trupului n vre-
me rece, a pregtirii hranei pentru
vigoarea de a ntelege c rul e
mai puternic dect binele, el fiind
totodat si sclipirea literatului,
poet sau prozator, ntr-o lume de-
finit fr inspiratie, pentru c
inspiratia este divin si nu d-
ruit tuturor; amarul l-a nvtat
pe om s mediteze asupra situa-
tiei sale existentiale, s cnt-
reasc vorbele si faptele, s aud
prin vuietul vremii pasii ndepr-
tati si respiratiile dusmanilor, care
i cutau fiinta s i distrug n-
zuintele: Sfrtit, mi vd umbra
czut pe mal, / Vine un cine-
nfiorat si grbit / Si sngele-mi
linge-n delirul carnal, / Musc
din mine flmnd si scrbit .
8
Amnarul loveste cremenea pen-
tru a scoate scntei asa cum vu-
ietul celest izvorste prin lumin
ideea gnditorului, care asteapt
ngenuncheat sclipirea. Creme-
nea este mintea geniului creat s
se aprind cnd fasciculul de idei
i strpunge cu mii de sgeti cre-
ierul. Atunci literatul se ridic,
prinde tremurnd, la nceput, pa-
na cu care scrijeleaz pe piatra
de granit si las, apoi, s se ros-
togoleasc n cuvinte cerneala
din creierul lui ce macereaz con-
tinuu idei: Si-a strmosilor cre-
dinte, mii de gesturi rituale / E
o muzic divin, energii univer-
sale./ Declansate si-n strfun-
duri, plnge apa n adncuri. /
Dans, balans, focul planetei se
revars prin pmnturi / Si
ironic propulseaz n afar
Universul .
9
Geniul sfinteste,
se roteste n jurul axei vietii si i
d ndejdea c sufletul lui, m-
brcat n creatia sa, se ridic spre
naltul cerului, cutndu-i mai n-
ti matricea fiintei sale celeste,
ca dup aceea s revin n me-
diul teluric al trupului su, si s
dea trire artei sale. Amnarul aflat
n mna doritorului de lumin lo-
veste cu putere cremenea, si a-
tunci, scntei de eruditie pornesc
un joc miestru.
Amarul a fost cntecul greu
al durerii ce nc apas fiinta omu-
lui, acea durere fizic si sufle-
teasc ce l rpun pe cel neinitiat.
Amarul este greu ca un plumb
rsturnat din cuva topitoriei sor-
tii, ce caut, prin ntinderea lui n
spatiu si timp s distrug frumu-
setea moral: Dormea ntors
amorul meu de plumb / Pe flori
de plumb, si-am nceput s-l
strig - / Stam singur lng
mort si era frig/ Si-i atrnau
aripele de plumb.
10
Literatul
modeleaz durerea, o ncnt cu
slovele lui, o apropie de obrazul
chinuit de gnduri si asteapt li-
nistit s-i smulg derma care i
acoper suferinta tcnd.
Paronime ale luminii si ale
suferintei, ale initierii si ale as-
teptrii fuziunii sufletului cu un
timp mai bun. Tot ce este suferin-
t vine de la nepriceperea noastr
de a nu sti s alegem energiile
benefice, care ne nconjoar si
care se limiteaz atunci cnd ne-
gativismul vampiric ne vlgu-
ieste aplecndu-ne n fata rului.
Amarul este o scoal de medita-
tie profund a mintii, a durerii
dar si a puterii de a ne ntelege
existenta: Fiecare trire este, n
acest caz, un salt n neant. Cnd
tot ce ti-a oferit viata ai trit
pn la paroxism, pn la su-
prema ncordare, ai ajuns la
acea stare n care nu mai poti
tri nimic fiindc nu mai ai ce.
11
Am putea oare defini aceast fi-
intare teluric a noastr, sau este
numai o plsmuire a creierului si
a imaginatiei pure a mintii, ce ne
las s ne pierdem vremea cu
toate nimicurile care ne distrug?;
s nu uitm c avem puterea dat
de a discerne singuri, n tot ceea
ce facem. Si iar ne nselm cnd
afirmm c pe pmnt suntem
singuri si neajutorati. Trim din
impresii si unii dintre noi se hr-
nesc cu lumina oarb a nchipu-
irii. E un joc al fantasmelor albas-
tre, al adncirii omului profan n
nestiut. Literatul mimeaz nen-
telegerea jocului pentru c el este
un dat al lumii acesteia, n lumea
profan a pmntului rmne un
exaltat, un vehement al facerii fi-
intei prin fiint: Creatorii au
identitate accentuat. Ei se par-
ticularizeaz ca personalitti
prin raportare la comunitate si
dovedesc o vitalitate specifi-
c.
12
Creeaz, d strlucire cu-
vntului si l aseaz acolo unde
i este cu adevrat locul, nu unde
profanul l arunc umplndu-l de
abjectii, de neintitulri mestecate
n criza de timp a afacerii, a mini-
malizrii importantei cuvntului
si aducerii acestuia n nesclipiri.
Suntem nscuti din mama-
om pe care pruncul o cunoaste
nc din pntece. Unii plng cnd
se nasc, lcrimnd nc din pri-
mele clipe ale vietii pentru ceea
ce ndjduiesc, altii asteapt pal-
ma celui care i pune n dreptul
vietii, fiind necunosctorii ama-
rului fiintei telurice. Literatul este
lumina celestului universal va-
labil existentei pe Pmnt, este
Universul nsusi pentru c lui i
s-a dat prin nastere descifrarea
tcut a verbului existential: Lite-
ratul adevrat sdeste slovele,
care nfloresc cnd cititorul se
simte luminat de profunzimea
adncului respirat al ideilor ce
eman culturalismul incandes-
cent.
13
Creierul lui este brzdat
de energii ce pot schimba cu aju-
torul celor dou viziuni, deusian
si luciferic, esenta cuvntului.
Cuvntul fiind idee, ideea Dum-
nezeu. Poezia si proza sunt ele-
mente angelice cnd spiritul cu-
noaste n totalitatea lui esenta
creatiei, desvrsirea ei ca des-
lusire nedeslusit n tainica sfer
a imaginatiei, idei n devenire n
care imaginarul joac pueril con-
stiinta. Umbra este dublul enti-
ttii n obscur, te nsoteste si se
tulbur cnd deviatiile energe-
tice ale corpului ntlnesc opusul
magnetic al altor energii. Divinul
tresalt cu nentelegerile, taini-
cele ascunzisuri ale memoriei n
perpetua miscare a dansului an-
gelic al ideilor. Arta este o nde-
letnicire druit de puterea ce-
lest celui nscut s fie artist, am-
narul dndu-i puterea de a lumina
obscurul ns nu a-l dezvlui n
fata profanului pentru c nici asa
nu ar ntelege taina luminii, iar
amarul este gustul strii produs
de cel care din spatele creato-
rului nu a nteles-o n schimb, i-a
ptat-o cu dorinta snoab de a o
avea. A sdi, n ntunericul lumii
czute, acea vertical a geniului
artei luminii, prin ruga unei pre-
zente slvitoare, e vocatia nest-
pnit de idei si gnduri ale ori-
crui literat, poet sau prozator,
ce merge spre nemurire.
BIBLIOGRAFIE:
1. BLAGA, Lucian, Luntrea lui
Caraion, roman, editie ngrijit si sta-
bilire text Dorli Blaga si Mircea Vasi-
lescu, Ed. Humanitas, Buc., 1990;
2. CIORAN Emil, Pe culmile dis-
perrii, Ed. Humanitas, Buc., 1990;
3. DURAND, Gilbert, Structu-
rile antropologice ale imaginarului,
Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1998;
4. ELIADE, Mircea, Huliganii,
roman, editie ngrijit si cuvnt na-
inte de Mircea Handoca, Ed.Rum-
Irina, Bucuresti, 1991;
5. ISPAS, Sabina, Cultur oral
si informatie transcultural, Ed.
Academiei Romne, Buc., 2003;
6. MURESANU, Stefan, Lucian,
Metanoia formelor literaturii si a
omului nou, antologie colectiv Mo-
zaic literar, coordonator proiect Pe-
tre Ru, Ed. InfoRapArt, Galati, 2011;
7. RAICU, Lucian, Reflectii
asupra spiritului creator, Ed. Cartea
Romneasc, Buc., 1979;
8. Revista Cetatea lui Bucur,
publicatie de literatur, arte, carte,
turism, editat de Liga Scriitorilor
Romni, Filiala Bucuresti si de Ce-
naclul Cetatea lui Bucur, Anul I, nr.1,
ianuarie-martie 2011.
1
Gilbert Durand Structurile antro-
pologice ale imaginarului, p.67.
2
Mihai Eminescu, Scrisoarea II.
3
Mircea Eliade, Huliganii.
4
Lucian Blaga, Luntrea lui Caron,
p.184.
5
Elisabeta Iosif, La marginea tim-
pului, pag.1, Revista Cetatea lui
Bucur, nr.1/2011.
6
Cristian Neagu, Clipa dintre noi,
p.2, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/
2011.
7
Silvia Armenescu, Pdurea, p.2,
Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011.
8
Alensis de Nobilis, n numele crucii,
p.3, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/
2011.
9
Elisabeta Iosif, Clepsidra, p.6,
Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011.
10
George Bacovia, Plumb.
11
Emil Cioran, Pe culmile disperrii,
p.13.
12
Acad. Sabina Ispas, Cultur oral
si informatie transcultural, p. 35.
13
Stefan Lucian Muresanu, Meta-
noia formelor literaturii si a omului
nou, p.141.
48
Geta TRUIC~
,,Omul, dac nu vorbeste
uneori, moare, nu-i asa?, intr
n vorb si cu mine naratorul. n
minte l substitui unei idei, l abs-
tractizez, dintr-o team perpetu
a unui esec de comprehensiune.
El nu e o fiint singular, e repre-
zentantul unei categorii: solitarul
Ir patrie, cuttor de adpost,
aflat ntr-o gar pustie, pe un pe-
ron, n asteptare. Eu sunt singu-
lar, un eu-cititor concret, parte
din abstractul generatiilor care l
succed si constituie punctul
su de referint, receptorul.
Poetica postmodern a scri-
iturii devine pretext pentru con-
fesiune. Naratorul caut pe cine-
va care s-l asculte. Lumea con-
temporan, ntr-o febril goan
de forme noi, materiale, a pierdut
din vedere setea interioar de
spiritual, conditie sine qua non
de mentenant a vitalittii sale.
Viziunea aproape crengian ce
transform cuvntul n spectacol
d operei un caracter teatral, iar
personajele, Eleonora si Profe-
sorul, sunt ochii intimi prin care
e pus n lumin incertitudinea
filosofic a lui Paler. Mediul celor
doi e nconjurat ca o ram, de i-
magini decupate dintr-un film de
Tarkovski: pustietate, mlastin,
cenusiu, obscuritate, pienjenis,
interiorizare.
nc de la nceput, profesorul
si mrturiseste tendinta nsin-
gurrii, n momentele de naivitate
tinereasc, cnd si-ar fi dorit s
urce treptele sfintirii, ale pustni-
ciei. Ironia sortii l-a adus departe
de lume, unde nu reuseste ns
dect rememorarea expresiilor in-
terioare, clivajele structurii intime
ntre bine si ru, dar si o dreapt
fundamentare despre sine. Nu
poate fi sfnt pentru c i e team,
iar pentru sublimare e nevoie de
R#spuns la absurdul
a[tept#rii
un curaj ne-bun. Are nftisarea
unui profet ,,cu barba neras si
netuns de mult vreme sau a u-
nui nsetat de adevr, ceea ce nu
e totuna, fiindc filosofia e ade-
sea opus certitudinii. n oglin-
da sinelui se vede un ratat, dat
fiind c n pasiunile vietii (con-
templarea mrii, mersul pe bi-
ciclet, sahul, muzica, religia, po-
ezia, istoria, filosofia, cariera de
judector) a esuat lamentabil, a
gsit vidul obositor al nemplini-
rii. Dintre pasiuni, unele i-au ab-
sorbit reflexivitatea, a fost ntinat
de ele n calea curtirii interioare,
n ordonarea matematic a gn-
durilor. Si dac dup orice cntec
urmeaz tcerea inevitabil, pro-
fesorul si d seama c vietii, ca
o emotie sfsietoare la apogeul
unei melodii, i succede o eterni-
tate necunoscut. Astfel se impu-
nea abandonul pasiunii pentru
muzic. Esecurile se datoreaz n
esent nu doar insatiettii pasiu-
nilor sale, dar mai ales c i pun
problema ce va urma cnd se vor
termina ele.
Profesorul are viziunea mer-
sului n cerc, n jurul unui punct
pe care nu-l vedem, desi e foarte
aproape. E si aceasta o form de
c-utare a adevrului altundeva
dect n noi nsine. E un blestem
al celor ce se autoignor, fr s
fructifice darurile primite, bucu-
rndu-se de ele, multumind prin
aceasta si regsindu-si sinele.
Iat mangusta imperfect despre
care vorbeste Paler n Viata pe
un peron! Si asa se naste un ab-
surd al vietii, care te oblig s o
prsesti, privind pe un peron,
plngnd zdrnicia ei. Revolta
nscut din spasmul tribulatiilor
interioare arunc sgeti divini-
ttii, dintr-o ntelegere limitat a
resemnrii: c raportarea la Dum-
nezeu e un soi de lasitate. Accep-
tarea nedrepttii e ns eroism,
nu nfrngere. Umilinta nu e sl-
biciune, e, prin scrutarea nepu-
tintelor omenesti, prilej de a elo-
gia absolutul dumnezeirii. Care e
cauza acestor determinisme? Un
rspuns e trufia absolut a st-
pnirii universului. Celelalte de-
riv din acesta...
Si astfel se poate justifica as-
teptarea sa fr obiect. Astep-
tarea se naste din incertitudine.
Cnd cunosti drumul, ai un rost.
Cnd nu, e nevoie nti s-l afli,
ns, pn atunci, poti ajunge la
autonegare.
Jertfa e cartea de identitate a
mretiei omului. Ea presupune
deci, implicare, actiune, aderent
cu dualitatea conditiei umane.
Personajele, prin lupt ar primi
aureola sublimului. n schimb, ele
aleg o solutie mai putin primej-
dioas, ce supraliciteaz un i-
mens disconfort sufletesc.
Greul personajelor porneste
din asumarea singularittii, opu-
nndu-se frenetic uniformizrii.
Instinctul de turm le e e strin.
Ele se vor libere de orice cons-
trngeri, au privirea ndreptat
spre alte zri, e adevrat, necu-
noscute nc. Nu vor s fie supu-
se mblnzitorilor de cobre, dar
nu vor nici s supun. Negnd
ceea ce triesc, ele aspir la pers-
pective insolite. Fug de ru si as-
teapt binele. Din pcate ns,
asteptarea lor n-are nicio n-
dejde. Ea devine trist, fiindc
absoarbe teama. Acest soi de as-
teptare e o antecamer a mortii.
Viata le ofer doar pustiul (unei
gri). Gara e marginea, golul, pus-
tiul, dar e si regsirea de sine.
Sau punctul de unde ncep alte
ntrebri.
C#r]i primite
la redac]ie
Gheorghe Niculescu, Florentin
Smarandache - Amprente
paradoxiste,
Ed. Silviana, Rm. Vlcea, 2009
Dan Cpruciu - Sonatele
sonete, Ed. Pax Aura Mundi,
Galati, 2011
Puiu Gheorghe Rducan -
Un Orpheus cu cartea-n mn,
Ed. Silviana, Rm. Vlcea, 2011
49
Anul II, nr. 6(10)/2011
Mihai Eminescu (n. 1850) si Alexandru
Macedonski (n. 1854) sunt doi poeti contem-
porani, trind n aceeasi epoc, nu acelasi
lucru si n privinta operelor acestora, deoa-
rece cnd Eminescu si ncheie destinul scri-
itoricesc (1883), Macedonski ncepe s si-l
afirme pe al su prin aparitia volumului
Poezii (1881-1882). Mihai Eminescu apar-
tine marilor clasici, pe cnd Alexandru Mace-
donski se situeaz n epoca literar din ulti-
mele decenii ale secolului al XIX-lea si pri-
mele decenii ale secolului al XX-lea. Mihai
Eminescu este cel mai de seam reprezentat
al romantismului romnesc (Eu rmn ce-
am fost: romantic), dar este si poet clasic,
n acelasi timp, un precursor al modernismu-
lui, iar Alexandru Macedonski este structural
un poet romantic, avnd n snge vocatia
si damnatia idealului, note fundamentale ale
romantismului su (Adrian Marino), prin
excelent un poet parnasian (Eugen Lovi-
nescu), ,,un clasic n sens mediteranean (Ion
Negoitescu).
De formatie initial pasoptist si romantic,
Macedonski descoper succesiv naturalis-
mul, parnasianismul si simbolismul, ia din
aceste zone literare numai ceea ce cores-
punde afinittii sale. Precumpnitor roman-
tic, este un poet de tranzitie, de la romantismul
eminescian la modernism (simbolism). Pentru
c opera sa se caracterizeaz printr-o mare
libertate si fantezie de exprimare, avnd atin-
geri cu mai multe curente literare, Alexandru
Macedonski poate fi ncadrat n stilul baroc.
Mihai Eminescu si Alexandru Mace-
donski reprezint cele dou directii opuse
ce se configureaz dup 1830, n poezia ro-
mneasc, primul apartine poeziei cu rezo-
nante locale si folclorice, inspirat din mitosul
national, prin urmare, se ncadreaz n direc-
tia autohton, cu deschideri spre germanism,
iar cel de-al doilea este adeptul poeziei neola-
tinizante, dup moda francez si italian. n
timp ce Eminescu este membru al societtii
Junimea si colaborator al revistei Con-
vorbiri literare, Alexandru Macedonski este
un furibund antijunimist, antismntorist si
antipoporanist.
Cei doi poeti au format un cuplu anti-
nomic, ntre ei au existat raporturi de ina-
micitie. Motivul esential al disputei - sustine
Mihai Zamfir - rmne unul banal si ome-
nesc: invidia lui Macedonski fat de geniul
eminescian, care-l punea n umbr.
Temperament subiectiv, egolatru, eruptiv,
cu un orgoliu nnscut si cu o fire rebel din
mostenirea tatlui su, n ntreaga sa viat,
Macedonski s-a manifestat ca un spirit de
opozitie si de frond. El fcea parte din ge-
nus irritabile vatum. Pe bun dreptate, Tu-
dor Vianu, un discipol la scriitorului, afirm:
Cele mai multe din incidentele care au o-
trvit viata lui Macedonski au izvort din or-
goliul su, din pornirea de a ntreprinde acti-
uni hazardate pe rspunderea proprie, n o-
pozitie declarat cu ntreaga nconjurime si
n dispretul reactiunii asteptate. Acelasi
sustinea c Cine a pus iesirile lui Mace-
donski pe seama invidiei s-a nselat. Tudor
Vianu consider c toate pornirile sale im-
pulsive si ostile pleac de la o sensibilitate
exagerat a orgoliului.
El nu avea rbdarea absolut necesar de
a nu rspunde imediat ofensei, prin resem-
nare, astfel c este victim a propriului tem-
perament impulsiv.
Atitudini polemice, puternic subiective,
a adoptat si fat de alti scriitori contemporani:
Vasile Alecsandri si I.L.Caragiale. Un atac
violent l dezlntuie mpotriva lui Vasile Alec-
sandri, n paginile Literatorului, unde, prin-
tr-o Analiz critic, supune opera bardului
unei critici minutioase, dup ce, cu un an
nainte (1881), l convinsese s colaboreze la
revista sa, afirmnd c Vasile Alecsandri si-
a nscris numele n cartea secolelor. Aceast
denigrare a bardului de la Mircesti se dezln-
tuie n anul 1882, dup ce poetul fusese dis-
tins cu premiul Academiei Romne, pentru
ca ulterior s adopte o alt pozitie. n 1901,
declanseaz campanii denigratoare mpotriva
lui I.L.Caragiale. Se pune n serviciul cam-
paniei lui Caion. Sprijin acuzatia de plagiat
mpotriva marelui dramaturg, n afacerea Ca-
ion, se nscrie, mpreun cu fratele su, ca
aprtor n procesul de calomnie intentat de
I.L. Caragiale.
n ceea ce priveste raporturile cu Emi-
nescu, Macedonski, creator de mare talent,
a intuit genul poetic eminescian, de aceea,
superiotatea poetic a acestuia devine o ob-
sesie. Aceasta este cauza determinant a
atacurilor antieminesciene. Din cercetrile lui
Adrian Marino, se pare c Eminescu ar fi n-
ceput primul atacul n pres, dar acest lucru
nu are nicio relevant. ntr-adevr, n anul
1879, Mihai Eminescu public, n Timpul
dou editoriale: Un cenusar romn (8 aprilie
1879) si D. Al. Macedonski (21 aprilie 1879),
prin care critic abuzurile directorului de pre-
fectur, aluzia fiind la Alexandru Macedonski,
iar n editorialul Cititorul nostru, publicat
n Timpul din 6 iulie 1880, ziaristul de
geniu si reafirm teza sa cunoscut potrivit
creia administratia romneasc din Do-
brogea se impunea s tin seama de strile
de lucruri din provincie, tinut sub ocupatie
strin sute de ani. Relatrile din aceste edi-
toriale nu au caracter vindicativ, critica deta-
sat eminescian si are sursa n convingerile
gazetarului Eminescu, a crui probitate nu
trebuie pus la ndoial. Mentionm c n
noiembrie 1878 Macedonski este numit di-
rector al Prefecturii Judetului Silistra-Nou,
cu resedinta la Cernavod, iar n aprilie 1879,
este numit administrator al plasei Sulina, apoi
inspector financiar.
Si totusi, n Conferinta tinut la Ateneu,
la 8 martie 1878, Miscarea literar din cei
din urm zece ani, Macedonski recunoaste
c Eminescu... ntre felurite poezii a navutit
literatura cu Epigonii, poezie ce va rmne.
Actiunile violente antieminesciene ncep
Constantin E. UNGUREANU
Mihai Eminescu
[i Alexandru Macedonski
,,Putini scriitori celebri, care s fi scpat de dizgratie.
Aproape toti poetii care au avut succese, au fost calomniati.
Nu poti opri pe mzglitorii de hrtie s scrie prostii, pe
librari s le vnd si pe lachei s le citeasc.
Voltaire
,,Eminescu fusese ultimul poet
complet.
Succesorii lui vor fi prti, doar.
Sateliti ai marelui glob
Ion Caraion
,,Talentul unui poet se msoar
dup numrul vrjmasilor ce are.
Alexandru Macedonski
50
nainte de aparitia faimoasei epigrame: Unul
dintre pretinsii poeti ai Convorbirilor lite-
rare, D. Eminovici (cititi Eminescu, v rog)
si d aere de patriotism prin Timpul, lundu-
si ifos de romn neaos (Literatorul).
n decembrie 1881, are loc o apropiere
efemer de Junimea. Mai particip la cteva
sedinte ale acesteia, unde citeste Noaptea
de noiembrie: ,,mi aduc aminte c rugat
chiar de dl. Maiorescu, o citii ntr-o serat
literar a d-sale. Fat se aflau domnii Hajdu,
Alecsandri, G. Baritiu, printul Al. Stirbey, D.
Aug. Laurian, Angel Demetrescu si altii, ntre
care se afla si d. Eminovici (cititi Eminescu,
v rog). Cu toat prezenta d-lui Eminovici
(cititi Eminescu, v rog), d. Hajdu se scul
entuziasmat si declar c este cea mai fru-
moas poezie din cte s-au produs de ctiva
ani ncoa. mpunsturile malitioase ale lui
Macedonski sunt evidente.
n scurt timp, dup aparitia poeziei
Noaptea de noiembrie ( Literatorul, IV, 3
martie 1882), Macedonski si continu dez-
lntuirile polemice si satirice printr-o diatrib,
n versuri, Viata de apoi (Literatorul, III, 7
noiembrie 1882). Satira, ce contine un potop
de invective, este ndreptat mpotriva Ju-
nimii si Academiei Romne, pentru c a pre-
miat opera Despot-Vod. Iat cum i gratific
pe Eminescu si pe Alecsandri n notele ce n-
sotesc Viata de apoi:
Greoiul Eminescu, poet de scoal nou,/
Era ntr-o ciuperc schimbat, ca s nu-l plou!.
.Si cine oare ar crede s-ar vrea s-o recunoas-
c,/ Alecsandri cel mare, - era si el o broasc!.
Nefericita epigram ndreptat mpotriva
lui Eminescu si publicat n Literatorul, IV,
7 iulie 1883, revist de orientare antijunimist,
tocmai cnd acesta suferea primul atac al bo-
lii, nemaiputnd da o ripost, i atrage lui Ma-
cedonski oprobriul public si i provoac o
ndelungat dizgratie, un blam continuu, fapt
ce i va marca destinul su literar.
Iat epigrama cu pricina:
Un x... pretins poet-acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-as plnge dac-n balamuc
Destinul su n-ar fi mai bun,
Cci pn ieri a fost nuc
Si nu e azi dect nebun.
De-acum ncolo, Al. Macedonski va
cunoaste soarta poetului blestemat, damnat,
reprobat. Toate iesirile acestea impulsive a-
veau si o explicatie: nonconformismul, in-
capacitatea sa de adaptare la mediu. Mai
multi abonati ai Literatorului i napoiaz
revista, iar unii colaboratori l prsesc. A de-
venit tinta atacurilor de ast dat si ale unor
prieteni: Alexandru Teodor Stamatiad, N. Da-
videscu, Ion Pillat si altii. Toat lumea l atac:
tineri, btrni, literati, intelectuali, oameni de
toate categoriile. Auzeai vorbindu-se: Cel
care l-a ponegrit pe Eminescu , Vrjitorul,
Omul misterios, ,,Macedonski etc.
Stigmatizat de ctre contemporani, Mace-
donski a transpus n versuri atitudinea sa
fat de lumea literar a momentului, respectiv
n poezia Ur:
Dac-as fi trsnet v-as trsni,
V-as neca dac as fi ap,
Si v-as spa mormntu-adnc
Dac-as fi sap.
Dac-as fi streang v-as spnzura,
Dac as fi spad v-as strpunge,
V-as urmri dac-as fi glont,
Si v-as ajunge.
Dar eu desi rmn ce sunt,
O voce-adnc mi murmur
C sunt mai mult dect orice
Cci eu sunt ur.
ncercnd s scape de atmosfera ostil
pe care si-o crease n 1884, pleac, mpreun
cu sotia, la Paris, cu ambitii de a deveni poet
european.
n diferite ocazii, Alexandru Macedonski
a afirmat c epigrama fusese scris cu doi ani
nainte ca Eminescu s se mbolnveasc si
c doar hazardul a fcut ca publicarea aces-
teia s coincid cu boala sa. n cartea sa de
amintiri cu titlul Cum i-am cunoscut, I.
Peltz, un apropiat al scriitorului, redactor ntr-
o vreme al revistei Literatorul, reproduce
ntocmai o replic a lui Macedonski prin care
neag faptul c el ar fi autorul epigramei: -
Nu e adevrat c eu as fi publicat epigrama.
Nu e adevrat!. Ceva mai mult: cnd a aprut
Literatorul nici nu stiam c Eminescu avu-
sese acel accident. Epigrama o tiprise Dimi-
trie Teleor.
Lumea literar se astepta ca, dup moar-
tea lui M. Eminescu, atacurile rivalului su
s nceteze, dimpotriv, obsesia eminesci-
an rmne, astfel c, n diverse mprejurri,
exist tentative de a cobor prestigiul poetu-
lui de geniu n opinia public. n acelasi scop,
sunt atacati Titu Maiorescu, n primul rnd,
si sustintorii lui Mihai Eminescu.
n cazul lui Al.Macedonski, Mihai Zamfir
este de prere c se poate vorbi de un nar-
cisism maladiv : ... rareori vreun artist si-a
ntretinut att de obsesiv cultul propriului
eu si rareori acest cult a atins proportii hilare.
Si totusi se observ o inconsecvent n
manifestarea unor atitudini fat de rivalii si.
n fond, afirm. I. Peltz, Alexandru Mace-
donski era de o buntate incomensurabil.
Urile si pornirile lui se dizolvau repede la cl-
dura vorbei, n timpul unei plimbri pe un tro-
tuar bucurestean, ntr-o sear de primvar
timpurie. Era, fireste, de o suprtoare mobi-
litate sufleteasc. Multi au vorbit despre ge-
nerozitatea sa sufleteasc. Avea o privire de
nger si de martir, de Mecena si de frate, de
sfnt laic si de profet - spunea I. Peltz.
Adrian Marino prezint patru situatii n
care Alexandru Macedonski l deplora pe
Mihai Eminescu:
1. Noua directiune, ea, creia se cuvine trista
glorie de a fi lsat pe Eminescu s nnebu-
neasc de mizerie (Literatorul, XI, 2 august
1890);
2. Mi-ati creat mie legenda c am lovit pe
Eminescu, dar voi l-ati omort, cci l-ati lsat
s moar n mizerie pe cnd strigati c este
cel mai mare poet al trii! (Nationalul ,IV, 16
decembrie 1893);
3. Ceva mai mult, pe cnd d. Maiorescu, d.
Carp si multimea celorlalti se rsftau n luxul
policandrelor aprinse, pe jeturi de mtase,
Eminescu era exploatat ntr-un mod infam de
aceast ceat... (Nr. 1, Nationalul, IV, 5-16
decembrie 1893);
4. Eminescu s-a consumat la Timpul n curs
de ani si a trebuit s nnebuneasc pentru a
i se face un mic ajutor si s moar pentru ca
versurile sale s fie date publicittii tocmai
de cel care l declara poetul cel mai mare al
trii (Secolul XX, III, 23 mai 1901).
nltur orice resentiment si devine chiar
generos privind atitudinea sa fata de Vasile
Alecsandri si I.L. Caragiale. Moartea lui Va-
sile Alecsandri i prilejuieste urmtoarea re-
flectie: Alecsandri n-a murit. Era semizeu;
astzi s-a fcut zeu - iat tot . Pe Alecsandri
l socotea cel mai mare poet al doinei natio-
nale, a crui oper va rmne nepieritoare.
La fel despre Caragiale: Este normal - se
ntreba Macedonski - ca, n tara noastr, un
fost director general al teatrelor s fie nevoit
s deschid o berrie pentru a putea s tr-
iasc? ... ca tat a patru copii, protestez n
contra unei astfel de nepsri nedemne de
regatul romn, ministrii romni si de epoca
de lumin n care trim (Romnul, noiembrie,
1893). La moartea lui I.L. Caragiale, Mace-
donski public n pres o scrisoare deschis
cu urmtorul continut:
Domnule Director,
Destul de grav bolnav aici, unde am fost
nevoit s-mi ntrerup cltoria spre Bucu-
resti, aflu cu nemrginit durere moartea
lui Caragiale. Ne loveam adesea, pentru
c ne iubeam mult. Pierd n el un rar prieten,
si tara, un urias al condeiului. Unele din
scrierile lui vor rmne o vecinic podoab
a literaturii noastre.
Caragiale a respectat limba asa cum
nu se face de multi, si stilul su este cu des-
vrsire admirabil. Humorist prin excelent
- desi inim bun - el era poate superior lui
Marc Twain. Ca om, era un fermector, iar
instructiunea pe care si-o nsusise era din
cele mai vaste.
51
Anul II, nr. 6(10)/2011
43
Recurg la organul dvs. de publicitate
spre a v ruga s transmiteti familiei, mpre-
un cu condoleantele mele, expresiunea
acestor sentimente.
Cu cele mai bune salutri,
Al. Macedonski
Procednd la o sumar comparatie ntre
opera lui Al. Macedonski si a poetului care
ocupa locul suprem n ierarhia valorilor lite-
rare nationale, M. Eminescu, vom constata
unele trsturi asemntoare. Pe cei doi i
uneste dorinta de absolut si perfectiune, ide-
ea de ideal, aspiratiile siderale, imaginea fe-
meii demonico-angelice, a frumusetii de-
monice. Noptile macedonskiene pot fi
comparate cu Scrisorile lui Eminescu. Pot
fi observate cu usurint nrudirile dintre
Noaptea de decemvrie si Luceafrul emi-
nescian, avnd o tem comun, conditia
omului de geniu. Sunt comparabile: motivul
oniricului (visul fetei de mprat si visul po-
etului), motivul cltoriei (drumul ascensi-
onal pe care l face Hyperion ctre Demiurg
si drumul Emirului prin pustiu), evidenta
alegoriei, analogia dintre Hyperion capabil
de sacrificiul suprem pentru atingerea abso-
lutului si Emir, care moare avnd imaginea
absolutului. Hyperion, fiint a absolutului,
vrea s cunoasc lumea, Emirul, fiint a lumii,
vrea s cunoasc absolutul. Ambele creatii
sunt poeme epico-lirico-dramatice care dez-
bat destinul geniului, n comparatie cu omul
comun. n Luceafrul, tentativa este apro-
prierea de oameni, pentru c Hyperion vine
din alt lume, pe cnd Emirul se deprteaz
de oamenii din care provine. Calea de iesire
pare, de asemenea, aceeasi: izolarea de uma-
nitatea comun, dup ce Hyperion si Emirul
au cunoscut-o n toat mediocritatea ei. Si n
alte poezii ale lui Macedonski ntrevedem
aspiratia Luceafrului eminescian:
O! Suflet, sparge-odat ngust-ti nchisoare
Si scutur-te-odat de lutul pmntesc
(La suflet)
Leapd-te de-orisicare simtminte printesti
(Vlceaua)
Asemnri se pot observa si ntre con-
ceptiile despre geniu, despre poet si poezie
ale celor doi mari poeti. Eminescu afirm:
Dac geniul nu cunoaste nici moarte si
numele lui scap de simpla uitare, pe de alt
parte ns, pe pmnt nu e capabil de a fi
fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.
Cam n aceiasi termeni se exprim Al. Ma-
cedonski n versurile de la sfrsitul poeziei
Avnt:
Dar vai! El care merge de-a drept la nemurire,
Adesea n-are-n viat nici pine, nici noroc
Ceea ce l diferentiaz de Eminescu este
o anumit duritate a verbului si vigoarea de
poet social si citadin (ntiul nostru reprezen-
tant al lirismului citadin).
Ostracizat si contestat n viata literar a
timpului, victim, ntre altele, a propriului
orgoliu, cu consecinte asupra destinului su
literar, Alexandru Macedonski are o evident
constiint a valorii sale literare, fapt care-i
d dreptul s nutreasc la o viitoare recu-
noastere de ctre posteritate:
Dar cnd patru generatii peste moartea mea vor
trece,
Va suna si pentru mine al drepttii ceas deplin,
S-al meu nume, printre veacuri, nltndu-se senin,
Va-nfiera ca o stigmat neghiobia dusmneasc,
Ct vor fi n lume inimi si o limb romneasc.
(Epigraf)
Termenul pe care-l prevede pentru recu-
noasterea meritelor sale este devansat de c-
tre posteritate poate chiar cu dou generatii.
Valoarea operei sale a fost recunoscut att
de istoricii literari ct si de cititori. Tudor Vi-
anu alctuieste, ntre anii 1939-1946, cea din-
ti editie reprezentativ a operei maestrului
su din tinerete, n patru volume, astfel nct
s se impun cititorilor ca o valoare de prim
mrime a literaturii noastre.
Adrian Marino, unul dintre ce mai pro-
funzi cercettori ai operei macedonskiene,
scrie Viata lui Alexandru Macedonski, Bu-
curesti, E.P.L., 1966, si Opera lui Mace-
donski, Bucuresti, E.P.L., 1967.
n acelasi an, 1966, apar dou volume,
Alexandru Macedonski, Opere I si II Po-
ezii, o editie ngrijit de Adrian Marino, cu
un bogat Studiu introductiv, cronologie si
bibliografie, note si variante.
Posteritatea critic a izbutit s fixeze de-
finitiv locul potrivit pe care l ocupa Alexan-
dru Macedonski n istoria literaturii romne.
Pompiliu Constantinescu consider c Ma-
cedonski s-a luptat cu Eminescu, fr s-l
ajung, dar nu s-a lsat covrsit de forta De-
miurgului. Dar caracterizarea lui George
Clinescu din inegalabila sa lucrare, Istoria
literaturii romne de la origini pn n pre-
zent, se dovedeste a fi cea mai conving-
toare, fixnd rolul lui Alexandru Macedonski
n poezia romn si european: Fr ndoial
c Macedonski este un poet inegal. Luat n
toat dimensiunea, el nu suport comparatia
cu Eminescu, poet profund si mai ales poet
national. Dar pesimismului eminescian ni-
meni ca el nu i-a adus o replic mai trit de
ncredere n absolut. Cte strofe din poezia
lui Macedonski rezist sunt ale unui poet
mare, tot att de mare ca si Eminescu, n
punctul cel mai nalt atins... poezia modern
s-a pierdut n mruntisuri, dar Macedonski
este un poet de aripi mari, de pathos, de alti-
tudini. Ceva din solemnitatea strfulger-
toare a lui Dante, din slbticia lui Byron,
din jovialitatea mistic a lui Blake.
n conceptia lui Nicolae Manolescu, Nu
ne putem imagina nasterea poeziei moderne
Ir cele dou fete de Ianus ale lui Mace-
donski, una ndreptat ctre trecut, alta ctre
viitor.
Cu cteva luni nainte de moartea lui
Alexandru Macedonski, Gala Galaction pu-
blic un frumos articol, n Cuvntul liber
(aprilie, 1920) din care retinem:
Macedonski a fost ziarist, pamfletar,
diletant politic, director de ziare si reviste,
sef de scoal literar si mai presus de toate
un pasionat amant al poeziei. Omul acesta
rud, amic si uneori aliat politic cu ctiva
din conductorii statului romn. Fiu de ge-
neral, intrat prin cstorie, ntr-o cas de
boieri romni, apartinnd oligarhiei atot-
puternice, Macedonski, stiind sau nestiind
a fcut tot ce i-a stat n putint ca s se stri-
ce cu clasa lui si cu egalii lui si s dea buz-
na printre noi, pe maidanul vast al boemei
si al proletariatului intelectual. El n-a putut
s prseasc, n casa lui, nici o para.
Soscotesc c n privinta aceasta, Mace-
donski n-a avut pereche dect n marele
su potrivnic, Eminescu. Mai nepractic, mai
cheltuitor si mai pornit pe mprteala cu
prietenii dect Alexandru Macedonski, n-
am cunoscut vreun altul printre intelectua-
lii nostri.
A jertfit totul ideii si atitudinii. Mace-
donski - dup Eminescu - a fost tempera-
mentul cel mai veritabil pe care ni-l putem
nchipui.
Psalmul IX, cu titlul N-am n ceruri, din
Pslami moderni, ncepe si se sfrseste cu
versul concluziv N-am n ceruri nici o stea,
izolat de restul poeziei printr-un cmp estetic,
pentru a da rgaz cititorului s mediteze. Dim-
potriv, Alexandru Macedonski si are steaua
sa pe cerul poeziei romnesti, chiar dac nu
are mrimea si strlucirea orbitoare a poetului
de geniu, Mihai Eminescu.
BIBLIOGRAFIE
Alexandru Macedonski, Opere, I si II, Poezii,
Studiu introductiv, cronologie si bibliografie, note
si variante, editie ngrijit de Adrian Marino
Scriitori romni - mic dictionar - coordonare si
revizie stiintific, Mircea Zaciu, n colaborare cu
M. Popahagi si A. Sasu, Editura Stiintific si Enci-
clopedic, Bucuresti, 1978;
George Clinescu, Istoria literaturii romne de
la origini pn n prezent, editia a II-a, Editura
Minerva, Bucuresti, 1983, editia I, 1941;
Pompiliu Constantinescu, Scrieri, vol. VI, Edi-
tura Minerva, Bucuresti, 1972;
Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei,
E.P.L., Bucuresti, 1968;
Adrian Marino, Viata lui Alexandru Macedonski,
E.P.L., Bucuresti, 1966;
Adrian Marino, Opera lui Alexandru Mace-
donski, E.P.L., Bucuresti, 1967;
I. Peltz, Cum i-am cunoscut - amintiri - , E.P.L.,
Bucuresti, 1964;
Pompiliu Marcea, Varietti literare, Ed. Scrisul
Romnesc, Craiova, 1982
Tudor Vianu, Scriitori romni, vol. II, editie n-
grijit de Cornelia Botez, antologie de Pompiliu
Marcea, Editura Minerva, Bucuresti, 1970;
Mihai Zamfir, Introducere n opera lui Alexan-
dru Macedonski, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972.
52
Suprarea...
Suprarea negr
mi-a intrat n sn
tocmai cnd credeam
c nemurirea
m ia-n brate...
M cuprinsese focul iubirii,
iar naivul din mine
credea
c nu-l vor putea stinge
toate apele din hrti,
dar suprarea m-a mbrtisat
asa de tare,
pe ascuns...
s- a nfrtit cu suferinta,
cu tristetea,
pregtindu-m
s-mi nchid ochii
nlcrimati
si tcerea-n lacrimi
amare...!
Toamna...
De-atta toamn ce-mi circul
n snge,
acoperindu-m cu flori...
si cu ciori,
m trsc prin viat ca soprla
ce plnge,
iar mersul ei mi d
mari fiori.
ncheieturile creionului ncep
s m doar,
ca pe femeie cnd snii-i
se las.
Toamna m scoate din
cas - afar,
viata e grea, m-nteap,
m-apas...
Puiu Gheorghe R~DUCAN
Iubito...
Iubito,
de vrei s-o ducem bine
si s nu ne prind
tristetea de mucegai,
cnd vorbesti cu mine
s taci...
Iubito, de vrei
s-alungm tristetea
si durerea norilor negri
ce ne-apas
de sase ori pe sptmn
si odat, numai joia,
s vorbesti cu mine
cu gura nchis...
Iubito, cnd lumina
din cntecul meu
se abate asupra noastr
s sfarme si minuscula bobit
de liniste,
s vorbesti doar atunci
cnd eu voi fi plecat
din mine, spre tine!!!
S-a umplut...
Azi, pcatul mi d voie
s m rog la Dumnezeu,
s nu vd lux si gunoaie
si nici om cu gust... ateu.
S-a umplut de tot paharul,
limba clopotului plnge,
am cam depsit... hotarul...
De ce ne e dor de... snge?
Viata este tot mai rece,
cldura-i la... cabinet,
cei ri vor s ne nece,
s-i dm jos din alfabet!
Zmbetul...
Zmbetul tu,
ochii ti,
vocea ta,
mi trimit fiorul
ce m-nfsoar
de picioare,
de mini,
de suflet...
Dau fuga
la propria-mi oglind...
si nu stiu
dac m iubesc
sau m ursc...
Cine este de vin?
Eu, ori tu!
si-n cusul
palmelor
ti d roua
florilor
din vpaia
vntului,
de pe vrful
muntelui.
De pe vrful
muntelui,
din naltul
cerului,
vine-n vale
o adiere,
ce te umple
de plcere,
Alizeu
Dan Scurtu - Reproducere liber dup Serghey Toutounov
Orice...
Orice femeie-mi poate intra-n
cas,
dac-as putea... i-as desena
minuni,
ca s-mi desfac papionul
la cmas,
cnd ochii-mi tremura-vor
pe ai ei sni.
Le-as invita pe toate, viata
s-mi desfac
si s-mi nveseleasc
ntunecimea,
iar inima aprins-n flori
de iasc,
mi va sopti atunci:
53
Anul II, nr. 6(10)/2011
Stelian FILIP
(18.09.1924 02.01.2010)
Nscut la Moldoveni, Izlaz, Romanati / Teleorman si-a urmat familia la Tuzla, Constanta, unde ulterior s-a
retras la pensie si este nmormntat.
Profesor la Tuzla, apoi redactor, iar din 1968 seful sectiei Unda vesel la Radio Romnia Bucuresti.
A scris peste 20 de crti, ntre care: Un buchet de epigrame (1975), Catrene... musatesciene (2007),
Epigrame muc si sfrc (2009).
A mai semnat Tell Blaciu, S. Dobrogeanu, S. Tuzleanu.
Este inclus n aproape 20 de antologii si volume colective de epigram.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia (1970), Cettean de Onoare al comunei Tuzla (2009), iar scoala
din localitate i poart numele.
Reteta epigramei mele
Un picut de indignare,
Putin zmbet cnd gsesc,
Limb iute, tinte clare,
Restul... spirit oltenesc.
Autoironie
Mic, coltos, talent trei grame,
Ce mi-am zis de mai multi ani?
Hai s fac si epigrame,
C tot n-am destui dusmani!
Autoportret
n viata mea de om btos,
Eu prin att m-am afirmat:
Pe nimeni n-am pupat n dos
Si nici nu m-am lsat pupat!
Scutire de salut
n dou cazuri dup mine
Poti fi scutit s zici Salut,
Cnd insul ti-e necunoscut
Sau dac l cunosti prea bine.
Definitia epigramei
Epigrama (cea cu har)
E o spad de hrtie,
Care-ti face ran doar
Cnd se-nfige n prostie.
Definitie (A o mie una)
Epigrama-i pocnitoare
Ce contine praf de rs.
La unii pocneste tare,
La altii scoate un fs!
Celui care m citeste
Ti-o spun (si nu cu titlu de repros)
Privind aceste versuri ( mai ales):
De cte ori mi le arunci la cos
mi faci dovada c le-ai nteles.
Celui care m laud
O faci cu planuri bine calculate,
Cu mine ns ai gresit putin:
Pltesc njurturile pe toate,
Dar laudele nu. Mi se cuvin.
ntr-o csnicie
Li se desfsoar viata
n deplin armonie,
Ct i e de scump soata
Numai punga lui o stie.
Zmbetul Giocondei
Da Vinci, cu ilustrul lui penel,
I-a dat Giocondei zmbet ncifrat,
Gndindu-se s aib dup el
Si criticii o pine de mncat!
Echitate
Fondul literar, bun for,
A decis de la-nceputuri,
Unii, drepturi de-autor,
Altii, dreptul la-mprumuturi.
Unui scriitor bgret
E un semidoct, n sine,
Dar a speriat prezentul
Cci mimeaz foarte bine
Si cultura... si talentul.
Unui chirurg
E vestit n medicin
Opernd cu tot tipicul
Si-are-o mn foarte fin:
A simtit cnd i-am dat plicul.
Dentistului meu
Trist jalnic figur
Ce mai ala-bala
Sunt mai demolat n gur
Dect... capitala.
Unui palavragiu (epitaf)
Zace-n inim c-un ghimp
Ce i-l stie doar pmntul,
A trecut atta timp
De cnd nu mai ia... cuvntul.
Unor paraziti
Din indiciu n indiciu
Azi pot lesne s conchid,
Pentru dnsii un serviciu
E ca un... insecticid!
Efectul distantrii
Pe Costic, la servici,
Mi-l fcur sef, recent.
Cum s-ar spune: ieri amici
Si... tovarsi n prezent.
Ft-Frumosului Florin Piersic
Speriat de-a ta-nltime
Cte-un ins mai mucalit
Zice-adesea din multime:
.sta-i piersic altoit!
Dilem
n eterna Romnie,
St guvernul la rscruce,
Dar n nici un fel nu stie
Ce directie s-apuce!
Dragoste de tar
N-o s poat nici mafia
Sentimentul s-mi destrame:
M-am nscut n Romnia
Si-aici voi muri!... De foame!
Explicatie bahic
Zice el: V spun pe sleau
De ce fac mereu prpd:
Unde dau de vin, l beau
Pentru c... nu pot s-l vd.
Folcloric olteneasc
Desi nu-i btrn de fel,
Merge cocosat nea Ghit.
Zic oltenii despre el
C-a-nghitit o cobilit!
Unora care m ntreab
de ce nu duelez n epigram
Dragi confrati si dragi amici,
mi plac luptele-ntre doi,
Dar, scuzati, sunteti prea mici
Ca s duelez cu voi!
Tinerilor de azi
Nu renuntati la Universitate!
Puneti-v pe studii serioase,
C una e somer cu patru clase
Si alta e somer cu facultate!
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
54
Adrian BOTEZ
O dung - fizic - inexplicabil
aud - undeva - ecoul degetelor
mele - btnd un
ecou de mars - pe un
ecou de margine de mas
viata mea s-a jucat la
zaruri - si
toti cti au pariat pe ea - au
pierdut
stafiile degetelor mele au
nconjurat - n hor tcut
jilav si rece - stiloul - si l-au silit s se
miste - n sensul celor
scrise aici
...ferestrele s-au nfundat - negre - cu
liniste: pe sub pragul
inimii mele - se scurge
ctre plmnii mei - nvinsi
istoviti - care de mult s-au
predat - gazul otrvitor (lingnd
timpane - amintiri aeriene
de mult uitate priviri) - al
amrciunii
...mestec proaspete flori de
salcm - si mor: rmne - din
toate - un surs - excesiv
ntins pn s plesneasc - de
rbdare
...elasticul sursului rbdrii
s-a rupt - n toate prtile
dintr-odat...
...de fapt - sora de salon care st
aplecat peste patul unde scrie c-as fi
fost eu - se sterge de zor - pe obraz
de o dung rosie - fizic inexplicabil
***
Solutia
se ntmpl attea
lucruri - n lume - total
inutile - exasperant
inutilizabile
- a iesit o carte
extraordinar! - -...toate
crtile care ies - sunt
extraordinare... - -se strig - de
undeva! - -...de peste tot
se strig - de foame - de moarte - de
sanki...
- a murit un
presedinte! - -...au murit attia
presedinti... unul dup altul... - - ...si
papa... - - ...si papi au murit
sodom...
- a nviat unul... - - ...mereu nvie
cte unul - asa demonstrativ...
...ce-i de fcut - ca s atragi atentia ntr-o
lume - n care - toate
faptele - devin lucruri:
lucruri mucegite - de
dezinteresul general si
total - lucruri care se rotesc n gol
inutil?
cum s atragi atentia asupra
sngelui care picur - glgie - foarte
real - din cscate
rni - fr nicio intentie
ascuns - ilicit filmat - de a se mai
ntoarce la inim - cum s faci s atragi
atentia - asupra horcitului - aspru ca
aripa diavolului... - ...asupra
ultimului - ...fr va urma - fr
partea a doua - secondo tempo ...! -
strigt de suferint zvrcolit - si
moarte - cu dintii nfipti - buldogeste - n
beregat?
...lasi bratele-n jos - a
neputint - apoi - strluminat de-o
idee - te duci n piat - la
rachetii moldoveni - si cumperi un
AKM: te duci
cu pusca automat sub brat - agale - pe
rnd - la fiecare acas - la
toti cei care ti-au trntit - data trecut
usa-n nas - plictisiti de avertismente si
exasperri fr play back
...rnjind - privindu-l - pe primul
drept n ochi - fr s
ochesti - tragi n plin - tragi pn-ti
frige-ntre degete teava - urlndu-i celui
acum interesat - pe cnd se prbuseste -
strngndu-si ntre palme - spasmodic -
pieptul bolborosind
de snge: - ei - ai mai murit undeva
cndva?
- ...asta
nu... - va mai apuca s
suspine
...si asa
la toti - tuturor - pe
rnd... - pn cnd
nu va mai exista credinta nimnui n
trucajul mortii - si
nu vor mai exista
spasmuri cumplite - ca
forme ale plictisului generalizat -
cu cscturi trosnind
alene - molim
a virtualittii
demente - decadentei
molatic funebre
...de aici - va
ncepe
iar - lumea
curat - lumea
ochi viu n viu ochi - nu ochi n
stricl - sticl-n ochi
...Criasa Zpezilor
Otrvit Aburite - va
sucomba - spre
Triumful nrourati
Tradafirilor
***
Nu faci conversatie cu un asasin
nu faci conversatie cu un
asasin: l distrugi - si
att
ce s mai discut eu - spre exemplu - cu
Moartea - care a dansat
ca un dervis dement - prin
toat viata mea - adncind - n
pmnt si n
ceruri - pn la
nevedere - tot ce-am
iubit?
acum - am prins-o n
fundtura Poeziei: i nfig
pumnalul Cuvntului n piept - prompt si
cu Majestuoas Tcere - si
pn cnd nu vd cum ochii ei devin
cer nstelat si
liniste a Grdinii - n-o slbesc
nu faci conversatie cu un
asasin: i scoti
pumnalul Cuvntului din piept - si vezi
vezi cu ochii ti nboind (prin
monstruoasa - cosmica ei ran
deschis) - florile n grdini
***
55
Anul II, nr. 6(10)/2011
Adevrat este c ,,aflm despre cineva
ceva pentru prima dat si att. De cunoscut,
ns, avem prilejul s-l cunoastem dac o
situatie identic se repet a doua oar, a
treia oar, cnd capacittii noastre de cu-
noastere i se ofer sansa.
Mrturisirea cunoasterii este absolut va-
labil acum pentru diplomatul-poet Theodor
RPAN, pe care l-am aflat adolescentul de
acum mai bine de 40 de ani, n prima duminic
de septembrie a anului 1970, la o ntlnire a
cenaclului literar pe care l organiza, lunar,
ziarul Teleormanul. Se citea literatur bun,
se prezentau creatii originale, se interpretau,
se comentau.
Fac aceast mrturisire cel putin din dou
considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce
stiu de-o viat, c dintre numeroasele ins-
trumente ale fiintei omenesti, cel mai uluitor
este, fr putint de tgad, cartea. Celelalte
sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva,
cartea e o prelungire a memoriei, a imagina-
rului, a fiintei cosmice. 2. Pe lng ziarul
Teleormanul functiona un cenaclu literar
n care nu vrstele i apropiau pe cenaclisti,
ci trirea alesilor n fiorul cuvntului scris.
De atunci, am rmas cu acest cult al crtii si
al creatiei. O spun ntr-un mod care poate s
par patetic si nu as vrea s l simtiti asa. Re-
ceptati-l ca pe o mrturisire de credint a unuia
care cel mai mult dintre noi toti de atunci s-a
cluzit pn la uitarea de sine n cuvntul
scris.
Ca profesor de literatur, le-am spus ele-
vilor mei, cu fiecare prilej ivit c o form de
fericire e lectura, o alt form e creatia, n
general, si creatia poetic, n special. ntr-
o societate n care tehnicizarea si pune tot
mai mult amprenta pe modul de existent al
omului si se vorbeste chiar despre disparitia
crtii n format traditional, eu nu cred c va fi
posibil, atta vreme ct creatorul autentic
face art nu numai din ntruparea ideii n cu-
vnt, ci face art si din fiintarea grafic a tex-
tului n carte. Chiar mai mult dect att, cre-
atorul si invit cititorul n modul cel mai ele-
gant, asa ca mpreun s strbat universul
crtii ntemeiat pe corespondenta viat-
literatur, ntelegnd esentialul: creatia este
o scriitur tainic, o criptografie pe care
trebuie s o descifrm. Toate lucrurile sunt
cu adevrat cuvinte, n afar de lucrurile
pe care nu le putem ntelege si pe care le
lum cum sunt.
Poetul Theodor Rpan ne invit ntr-un
mod cu totul special la mntuirea prin exer-
citiul lecturii: - Vino, cititorule, vino, si ia-
m de mn! Nu te nfricosa! Vino la umbra
copacului Lumii, linisteste-te si vino s ne
asezm n iarba cea deas de umbr, n
pridvorul unui vesnic amurg, sub aerul dul-
ce al verii eterne!... Nu mai rmne dect
s ne eliberm gndul de angoasa existential
si s ne umplem sufletul cu bucuria lecturii.
Nu este o surpriz a 12-a carte a poetului
Theodor Rpan. Dup ce, la nceputuri, cu-
noscndu-l, poetul Nichita Stnescu mrtu-
risea: atentie, aici este uraniu... sau ci-
tind poeziile lui Theodor Rpan m ntorc
si zic - poetul s-a nscut romn!, Theodor
Rpan ne-a obisnuit cu o anume periodicitate
a aparitiei crtilor sale. ntre cele peste 3.000
de pagini publicate, Evanghelia inimii (Ed.
SemnE, Bucuresti, 2010) este o creatie spe-
cial, n alctuirea creia nu putem intra pn
a nu ntelege c titlul i este cheie, cifru si, n
consecint, cititorul, amator sau exeget, n
demersul interpretativ ajunge la el. Si ce alt-
ceva, mai presus de religia iubirii n care a
trit si trieste poetul, poate nsemna Evan-
ghelia inimii? Crezului poetic al spaniolului
Juan Ramon Jimenez, pe care l ador si pe
care l ia partener alturi de graficianul Damian
Petrescu, tritor la Paris, i se altur poetul
Theodor Rpan care ntelege c omul, na-
inte de a deveni Cuvnt, prin actul divin al
creatiei sale este Constiinta. Poezia, pre-
cum Dumnezeu, nu este dect credint!
Ideea crtii, dup ce a fost sugerat n
titlu, strbate ntregul univers ideatic si liric,
actionnd ca un fir al Ariadnei, subtextual.
Cele patru prti ale crtii sunt structurate
corespunztor celor patru anotimpuri. Fiecare
anotimp este introdus n compozitia crtii
printr-o selectie sugestiv din lirica lui Juan
Ramon Jimenez.
I. Primvara: Floralia Rtceste prin
ploaie sufletul florilor.
Nicoleta MILEA
ti multumesc, Juan Ramon, pentru c m-ai nvtat s merg prin
viat: nici grbit, cci ,,timpul va zbura naintea mea precum un
fluture, nici ncet, cci ,,timpul va veni n spatele meu, ca un bou
blnd. Asa stnd lucrurile, am ales Calea mea! (Theodor Rpan)
Dincolo de t#cere metafora
II.Vara: Iubitor Iubire, dac pleci, r-
mn ruin.
III. Toamna: Melanholia Pe un drum de
aur se duc mierle. ncotro? Pe un drum de
aur se duc trandafirii: ncotro? Pe un drum
de aur m duc si eu. ncotro, toamn? n-
cotro psri si flori?
IV. Iarna: Ultima Thule Nu-ti arunca,
moarte, piatra n oglinda mea.
Poetul nu are numai cultul cuvintelor, ci
si cultul cifrelor. Viata este una, trece fr
ntoarcere prin cele patru anotimpuri, care
nu sunt altceva dect vrstele iubirii (cifra 4
corespunde zilei ivirii pruncului-poet n lume
si n lumin), fiecare anotimp are 33 de poeme
(cifra 33 corespunde vrstei hristice). Din-
colo de calea destinului care impune rolurile
jucate, poetul rmne sufletul pur si etern,
de o candoare inefabil.
Rotundul crtii este evident. Incipitul ex-
prim spiritul creatorului pregtit de jertf:
Plng n limba romn si tac: e primvar
n cuvinte!. E gata oricnd s rspund so-
licitrilor circumstantei sau CLIPEI, cu o re-
plic uneori efemer (martori infideli ai clipei),
alteori, menit s sfideze timpul cu o des-
vrsire intransigent (Din supunere oarb,
sfinteasc-mi-se Cilpa!).Ct emotie nfio-
rat fulger interogatiile care primesc si rs-
puns din nevoia de aflare a cunoasterii!
Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dinti
al iubirii. Prima silab din ultimul sopot?
Nu stiu! Moarte, acordeaz clavirul tcerii
din mine si, ajut- m, Doamne, s trec!
Rostirea haric dar si mestesugit aduce
n prim plan bogate ncrcturi emotionale
Poetul este mut, s-a dus tarotul! S vin
primvara din-nainte! ti srut dreapta.
Viata: Sunt Mortul din Cuvinte. La primul
impuls, exegetul-crturar este tentat s caute
asocieri ale poetului cu cele mai proeminente
personalitti lirice.
Pregtiti cu argumentele pe care ni le
pune la dispozitie chiar Evanghelia inimii,
suntem gata s contrazicem si s rostim cu
fermitate c poetului Theodor Rpan i se pot
altura truditorii cu har ntru credinta poeziei.
56
Adriana YAMANE
(Japonia)
La csuta de pe marginea lacului, fe-
restrele strlucesc si dinuntru se aud voci
vesele. n cas, dou fetite stau tinndu-se
de mn si privesc imaginile desenate n ca-
ietul cu scoarte albe n care Seara si scrie
impresiile de peste zi. Cele dou verisoare
nu s-au mai vzut de anul trecut, si au multe
s-si povesteasc. Printii stau s discute
probleme de-ale adultilor, iar Paseran - cel
mic - e n lumea lui, ocupat cu asamblarea
unui avion din scndurele. Printii Aurorei
se ocup si ei tot de art. Ei au un atelier de
creat textile originale, si Seara e sigur c nu
a vzut niciodat o rochie ca aceea a Aurorei,
creat ca pentru un elf al pdurilor n nuante
de verde si albastru, si mbinat ca frunzele
unui copac mistic.
Aurora i destinuieste verisoarei sale:
toate hainele mele sunt frumoase, dar eu
mi doresc... as vrea s am... hainele cele noi
ale mprtesei. Stii povestea, nu? Un mp-
rat din timpurile vechi a iesit n mijlocul po-
porului mbrcat numai n haine pe care nu le
puteau vedea dect cei cu inima curat; si
asa deczuse de tare tara aceea, nct nici
mcar copiii nu au reusit s vad hainele m-
pratului. Cu sigurant, si imprteasa avea
haine din acelea, si trebuie s fi fost tare fru-
moase, dar ea a stiut mai bine ce s fac si le-
a tinut ascunse. Hainele mprtesei trebuie
s fie si acum ascunse undeva, si nici nu stii
ct mi doresc s le aflu!
Paseran, asezat pe covor, mesterea la ju-
cria lui zburtoare, dar pe msur ce po-
vestea fetelor se depna ca un fir de borangic,
gndul lui ncepu s colinde liber prin lumi
de basm. Paseran avea si el multe de povestit:
ntr-o noapte de var i apruse n vis Zna
Licuricilor cu o lantern mic n mn, si
Paseran aflase atunci c orice lucru care este
cutat poate fi gsit cu ajutorul acestei lu-
minite fermecate. Poate c stie Zna Licuri-
cilor, sopti el gndurilor. Seara l mngie
usor pe pr: Paseran, spune unde o gsim?
Zna Licuricilor cu tine a vorbit, du-ne la ea
dac poti!. Paseran sta pe gnduri: cred c
se joac printre florile din pdure, pentru c
vin acolo multe luminite-licurici, dar trebuie
s stii care dintre ele este ea.
Seara o trage de mnec pe Aria, si i sop-
teste la ureche: mam, vrem s mergem s
vedem licuricii! Paseran zice c Zna Licu-
ricilor e printre ei, n pdure.
Ce ziceti, oameni buni, mergem n pdure
cu copiii, s vedem feeria noptilor de var?
spune Aria cu vocea ei cnttoare, si cum
nimeni nu are nimic mpotriv, dou mame,
doi tati si trei copii, echipati cu saluri si lan-
terne se ndreptar spre Poiana Pdurii.
Pe msur ce intri mai adnc n pdure,
pe lacul irisilor ncep s apar nuferi, si aici e
lumea licuricilor, libelulelor si tntarilor. Ciu-
dat, oare de ce nu ne atac tntarii? se mira
Cora, mama Aurorei. Aria rde: secretul este
n ierburile aromate pe care le-am mncat la
cin, n salat: busuioc, ment, oregan, p-
trunjel si altele; plantele ne schimb mirosul
si ne fac s fim tratati ca prieteni n toat
pdurea.
Lanternele se sting si n Poiana Pdurii
se face ntuneric deplin. Aproape deplin.
Printre copaci se vd clipind luminite care
par s-si trimit semnale una alteia: sunt licu-
ricii. Copiii psesc atent pe poteca de lemn,
de fapt un podet lung, construit n asa fel
nct oamenii s nu deranjeze viata micilor
vietti ale pdurii. Ce ne facem, se plnge
Aurora, c toti sunt la fel. Unde putem afla
Hainele cele noi ale Aurorei
rspunsul? Seara ncepe s recite o poezie-
ghicitoare, care suna ca si cum ar fi citit
dintr-o carte:
n pduri sunt licurici, unii mari si unii
mici; printre ei, alba lumin: este licurici sau
zna?
*
* *
La captul drumului, nconjurat de
nuferi albi, Aurora st n genunchi si priveste
n potirul unei flori imaculate, rsrite din
no-roiul fertil. Pare s vorbeasc cu floarea,
iar imaginea pe care o ofer mpreun proiec-
teaz o lumin feerica pe fundalul noptii.
Aurora si aminteste totul ca n vis: zna era
asezat pe un tron micut n potirul florii, si
cnd fetita i-a soptit c vrea s vad hainele
cele noi ale mprtesei, mica lumin s-a
ridicat n zbor si, srutnd fata pe frunte, i-a
rspuns c lucrurile nu stau mult timp
ascunse pentru cei care privesc cu ochii
sufletului.
Paseran si Seara ascult atenti povestea
Aurorei: Si apoi... ea mi-a spus c hainele
mprtesti sunt tesute de niste zne numite
Urzitoare, care dau n dar fiecrui copil, la
nastere, cte un vesmnt fermecat, dar care
rmne nevzut pentru cei care nu caut s
vad dincolo de aparente. Am nteles cum
fiecare putem vedea hainele cele noi mpr-
testi, hainele tesute din raze de lumin pe
care le purtm si tu, si eu, si toti ceilalti.
Estetica special a crtii se sincronizeaz cu
vocea liric a poetului. Cuvntul, silaba, clipa,
melanholia, tcerea, profunzimea, metafora,
nelinistea, profunzimea, metafizica, dorul,
cerul, flcrile Gheenei, umbra, norii, oglinda,
psrile, apa, aerul, licornul, firul de iarb,
focul, tcerea - sunt elemente specifice uni-
versului poetic rpanian. Pe tot parcursul
crtii descoperim lirismul profund, rafinat al
poetului Theodor Rpan care intelectuali-
zeaz expresia poetic n limba romn.
S nu credeti c ajungeti asa usor la n-
telegerea textului dac nu stpniti cuno-
stinte ce tin de identificarea unicittii stilului
poetului prin bogtia lexical, prin intuirea
celor mai subtile asociatii contrastante, prin
frazarea ampl, uneori interogativ, alteori
exclamativ, prin elemente ce tin de cultura
tuturor timpurilor si popoarelor, si toate tre-
cute prin inima reginei - POEZIA! Poetul
crede cu toata fiinta n CUVNT, l simte
cum simti o fiint cu toate ale vietii, crede n
forta lui demiurgic, de aceea si asum cu
toat sinceritatea tririi esentialul, micile si
marile sensuri ale existentei. La echinoctiu
smirna se preface n mucenita Nimfodora,
sfnta, pe cumpene de vnt slvesc ghin-
darul, din muritor sunt rspopit Cuvnt!
Nu am murit! Nu am murit?. Versetele frea-
mt de fiorul spunerii, ca si cum ar fi ultimul
timp al ofrandei.
Numai lectura Evangheliei inimii v
poate convinge de un fapt cert: mplinirea
nevoii de reper si model literar prin opera
Poetului Theodor Rpan
57
Anul II, nr. 6(10)/2011
Afar, vntul turbat al Dobrogei sufla pu-
ternic, spulbernd zpada asezat peste n-
treg orasul, n trei zile de ninsoare continu.
Un ger nprasnic, cum nu a mai fost pe litoral
din 2006, a nceput s nghete marea la mal.
Stolul de lebede st la adpostul digului din
zona hotelului Paradiso, plutind pe apa putin
adnc. Sunt toate cele 36 lebede adunate n
familii, care ntregul an au ncntat privirile
turistilor si ale localnicilor. Nu exist rivalitti
ntre grupurile de psri, ns fiecare familie
are un mascul dominant, ce conduce ntreaga
familie iar n caz de agresiune extern, se lupt
cu agresorul ce d trcoale vreunei femele din
grupul su. Acest fenomen este mai rar n-
tlnit la lebede, dar nu exclus. Mai sunt situatii
cnd se ciondnesc, ntre ei, capii de familii.
Lebedele stau adpostite plutind la pi-
cioarele stabilipozilor n incinta bazinului si
se nclzesc ntre ele ferindu-se de urgia de
afar. Printre cele cu vechime pe litoral se
afl si puii din vara aceasta, fr experient
si fr aclimatizare la urgia vremii de afar.
nc au penele colorate gri. Abia din anul
trei de viat devin albe complet.
Valurile se izbesc cu fort de diguri arun-
cnd apa nspumat peste ngrmdirea de
pietroaie si stabilopozi si se mprstie pe su-
prafata digului, loc de promenad al turistilor
sositi la mare vara, mai ales seara sub razele
lunii si a iluminatului public de pe falez. La
fiecare val se depune un strat de gheat din
ce n ce mai gros. Masculul dominant al cr-
dului iese din ap si se adposteste pe plaj
sub malul falezei. Stau toate adunate la un
loc pentru a se feri de urgia iernii. Niciodat
nu a mai fost o asemenea iarn de cnd aceste
psri s-au aclimatizat si nu au mai prsit
litoralul, pentru a nsoti stolurile de psri
migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un
asemenea ger nprasnic, cnd marea a nghe-
tat la mal peste dou sute de metri spre larg.
Noaptea se apropie de ntmpinarea zo-
rilor. Este o noapte ntunecoas, fr stele,
Ir posibilitate de orientare. Doar licritul
slab al becului de veghe de la statiunea mete-
orologic de lng hotel, mai arunc o scn-
teie de lumin spre crdul de lebede nghetate.
Zorile ncep s-si fac aparitia. Situatia
este dezolant. Valurile se reped cu fort n
Pl@nsul
puiului
de leb#d#
mal, aruncnd cu putere sute de hectolitri de
ap rece spre crdul de lepede. Cum a nceput
s se mijeasc de ziu, masculul dominant
se ndreapt spre plaj si ia ntreaga comu-
nitate de psri gratioase si se ridic n zbor
spre lacul Mangalia, lac cu ap mic, cu hran
si cu adpostul oferit de plcurile de stuf.
Aici se pot adposti mpotriva vitregiei
vremii sau s se hrneasc cu pestisorii a-
mortiti de apa nghetat. ntregul crd ate-
rizeaz pe luciul lacului, grupndu-se spre mal.
ncepe pescuitul, afundndu-si ciocurile n
ml, cutnd moluste sau pestisori. Gerul strn-
ge tare. Vntul sufl cu putere suiernd printre
stufuri. Sesiznd pericolul nghetrii apei, gn-
sacul dominant iese pe un plaur din turb si
stuf, dup el urcnd ntregul crd de lebede.
Doar un pui nevolnic si neexperimentat mai
rmne s caute de mncare, ignornd perico-
lul de a rmne prizonierul ghetii. Gerul si in-
tensific tria, vntul sufl tot mai tare. n-
treaga suprafat de ap se cristalizeaz instan-
taneu, prinznd puiul de lebd n ghearele
necruttoare ale ghetii. Vznd c nu mai poate
nota spre plaur, puiul ncepe s strige dup ajutor.
Tot grupul de pasri intr n panic. Tip,
bat din aripi, pornind spre malul plaurului sau
retrgndu-se ntr-o glgie general, che-
mnd puiul pe plaur. Psrile cu experient
ncep s sparg gheata de la mal cu ciocurile,
ncercnd s ajung la pui pentru a-l salva.
Se nvrt mereu n portiunile sparte s nu n-
ghete apa la loc, ns gerul este prea puternic,
iar puiul prea departe. Exist riscul ca ntreg
stolul s rmn prizonier al ghetii nemiloase.
Doar la ctiva metri de stol, puiul plnge
dup ajutor, vznd cum psrile pornesc
spre plaur abandonndu-l. Plnge puiul, plng
si lebedele, scotnd sunete de jale. Sunt ne-
putincioase. Nu au cum s-l ajute pe nesbu-
itul pui. Se retrag pe plaur pentru a nu pieri
n capcana ghetii ntregul stol. Afar gerul
devine din ce n ce mai tios. Peste drum a
nceput s nghete si marea la mal. Stabi-
lopozii si bolovanii de piatr sunt albi si aco-
periti cu turturi de gheat. Doar puiul de le-
bd mai plnge n strnsoarea ghetii, ns
glasul sau este din ce n ce mai slab. Ctelusa
Molda, o corcitura maidanez, cu picioarele
scurte si strmbe, ce se pripsise pe lng
cldirea bufetului sezonier al ADRAS- ului,
auzind tiptul de disperare al puiului de le-
bad, alearg la malul apei. Face calea n-
toars si latr la usa paznicului zgrind tocul
usii cu ghearele, pentru a-i atrage atentia aces-
tuia, s ias afar pe gerul de crpau pietrele.
Nicolae, care pzea de ani de zile aceast
cldire, motia la cldura unui calorifer elec-
tric. Era cald si bine n camer. I s-a prut c
o aude pe Molda ltrnd. Cine putea s apar
pe o asemenea vreme vitreg? Molda ltra la
usa camerei, apoi fugea spre malul lacului.
Cnd Nicolae s-a uitat pe fereastr, a vzut
cursele repetate ale ctelusei.
Aceasta zgria cu insistent la usa sa,
ltrnd continuu. Paznicul nu prea avea chef
s prseasc cldura camerei, s vad ce
vrea ctelusa. Dinspre lac nu putea s vin
nici-un pericol pentru siguranta cldirii aflat
n paza sa.
Enervat de insistenta ctelusei si intrigat
de cursele acesteia peste sosea spre malul
lacului, si nvinge repulsia de a iesi n ger si
vnt si porneste pe urmele Moldei lundu-si
pe umeri suba clduroas.
Ajunge ctelusa pe malul lacului nghetat
si cnd a vzut puiul de lebd prins n strn-
soarea nemiloas a ghetii cum ddea din aripi
din ce n ce mai slab, si-a dat seama de situa-
tie. Stia c apa este mic ns nmolul adnc.
Las suba jos si fuge repede spre cldirea
bufetului, de unde ncepu s care pe mal bla-
turile meselor folosite vara la servirea clienti-
lor. Aseza un blat pe gheat, apoi psea pe
el, montnd altul n continuare, pn a ajuns
la puiul de lebd. Gheata se sprgea sub
greutatea omului dar blatul de mas nu se
scufunda mai mult de ctiva centimetri, abia
de i uda cizmele. n sfrsit, ajunge la puiul
de lebd. Pasrea a nteles c nu i este dus-
man, fiind obisnuit cu prezenta oamenilor,
s-a lsat luat din ap, cnd acesta a spart
gheata din jurul su.
Nicolae, cu puiul n brate, ajunge, n fug,
n camera nclzit si, acoperindu-l cu o hai-
n, i cerceteaz aripile si picioarele. Constat,
cu regret, c are un picior fracturat. A cutat
prin magazia cu materiale o scnduric, din
Virgil STAN
58
care, cu ajutorul cutitului, a confectionat re-
pede dou atele. Puiul a fost prins de gheat
exact pe ncheietura unuia dintre picioare si i
l-a frnt. Nu va mai putea nota acum, ns de
zburat va zbura si nota dup vindecarea com-
plet la fel de bine ca si nainte de accident.
S-a hotrt s-l pstreze n camer pn
la vindecarea piciorului. Asa va avea si o ocu-
patie, nu se va mai plictisi si poate l va
mblnzi. Lebedele sunt nvtate cu oamenii,
care, zilnic, le aduc de mncare n timpul anului.
Vin si mnnc direct din mn, mai ales de la
copii. Nu va fi o problem s-l pstreze.
Puiul cu piciorul ntre atele, psea prin
cldura camerei, fr s se mai fereasc de
salvatorul su. Ridica aripile ncercnd s se
echilibreze. Tipa din cnd n cnd chemndu-
si familia. Nu era mofturos. Mnca fr nazuri
pinea aruncat ntr-o farfurie de Nicolae.
Peste cteva zile se va obisnui, si spuse
Nicolae. Trebuia s-i dea un nume, ca s-l
poat striga s vin la mas. Asa a si fcut.
Cum era salvat din ghearele ghetii, s-a gndit
s-l boteze Ghetus. Acum, Nicolae avea o
nou ocupatie si de asemeni un nou prieten
care i tinea de urt n lungile zile de plictiseal.
Ziua, trebuia s mearg acas s-si ia de
mncare si s se schimbe de mbrcminte.
Sotia sa, geloas din fire, nici la btrnete
nu-l slbea, mai ales c-l stia singur pe malul
mrii, unde putea s primeasc orice vizit.
Vznd c acesta, de la o vreme, si ia mai
mult hran ca de obicei, a devenit bnuitoa-
re, cnd sotul su ndesa n sacos o pine
si jumtate. Ba, mai lua si tot ce era comestibil
prin cas, n general de panificatie.
- Pe cine ai, cu tine, la barac?
- De ce?
- Uite asa, vd c mai hrnesti pe cineva.
- Deocamdat, nu stiu ce este, biat sau
fat, rspunse el mucalit.
- Cum, asa?
- Pur si simplu. Nu am cum s stiu ce este.
- Pi, nu ai observat, are sni sau..., m
rog...
- Nu...
- Si unde ai agtat-o?
- Nu am agtat-o, ci am gsit-o, sau...
poate... l-am gsit, de ce te grbesti? - o fcea
el pe misteriosul, s-si fiarb sotia fr ap.
- Esti ntreg la minte?
- Da..., ntr-un fel.
- Crezi?
- Da, cred.
- Esti bolnav, cumva?
- Eu?... Nu. El sau ea... sigur este.
- Ce are? Nu nteleg.
- Un picior rupt din cauza ghetii.
- Unde l-ai sau ai gsit-o?
- Pe lac, prins n gheat.
- Omule, vrei s m omori? Ce cuta un
copil pe lac n gheat?
- Nu am spus c este un copil.
- Dar ce este atunci dac nu este copil?
- Un pui de lebd.
- Chiar ai vrut s fac infarct?
- Nu.
- Cum, asa?
- Ti-am rspuns doar la ntrebri.
- Esti nebun, omule. Du-te la medic s te
cauti. Cred c singurtatea din camera ta,
bntuit de vnturi, ti-a luat mintile.
- Deocamdat, nu mi le-a luat, dovad c
la btrnete am devenit din nou tat cu
responsabilitti, asa c mai bag o pine n
sacos pentru pui. Sper ca atunci cnd i se
va vindeca piciorul si voi putea s-l redau
familiei sale, s m simt fericit c am salvat
un suflet.
- Treaba ta. Ia si niste mlai si pune-i pu-
tin ap, poate l mnnc, c tot un fel de
gsc este.
- Am s-i transmit c este de la tine.
- Am spus eu! Singurtatea noptilor ti-a
luat mintea, omule!
Nicolae si-a luat sacosa cu mncare si a
plecat la noul su prieten, rmas doar cu
Molda la cldura caloriferului din camer.
Erau acum buni prieteni cei doi. Meritul de a
salva pasrea era al ctelusei sale maidaneze.
n dou sptmni, piciorul puiului s-a
vindecat si Nicolae, cu el n brate, cuta sto-
lul de lebede pe lng malul mrii. A trecut
pericolul nghetului, iar zpada s-a topit. A
gsit stolul tot lng cazemata de la Spitalul
Municipal, acolo unde triau, pescuiau si se
ntlneau cu cei ce le iubeau si le aduceau de
mncare, de ani de zile.
Cnd a vzut stolul, Nicolae i-a dat dru-
mul lui Ghetus pe plaje. A zburat pn s-a
alturat stolului ce plutea elegant pe luciul
mrii, apoi dup ce toate lebedele l-au ncon-
jurat si s-au bucurat glgios de venirea sa,
puiul a prsit crdul si s-a ntors la mal, la
picioarele lui Nicolae si a catelusei, ciugu-
lindu-l de pantalon.
A ridicat gtul su elegant si l-a scuturat
n aer cu bucurie. Nicolae a nteles mesajul.
Rmn prieteni pentru totdeauna. Cnd Ghe-
tus a plecat spre apa mrii, Molda a alergat
spre crd, ltrnd disperat. si pierduse
prietenul, care i tinu-se de urt dou spt-
mni. Se vor mai vedea vreodat, oare? La
mal si-au luat la revedere. Unul apartinea
apei, cellalt uscatului. Asa s-au desprtit,
rmnnd prieteni pentru totdeauna, o
pasre, un cine si un om de omenie.
ngerul pzitor
Sunt vulturul
rotitor
deasupra muntilor
iar teama
fuge-n trecut,
speriat!
Alturi,
zmbesti enigmatic
ascunznd scara sub arip.
Rmi, cu mine,
pasre rar
si nu voi mai privi
niciodat n abis
ci numai
cerul,
casa mea si a ta!
Roata timpului
Numai ceasul e de vin!
De cnd a cobort
din perete
si a iesit din cerc
nsilndu-se
pe ecranul telefonului,
toate firele vietii s-au ncurcat
n limbile-i nveninate de Timp.
Visul ca o sgeat
Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcasului din mine.
Si totusi,
o sgeat nu-mi iese la socoteal!
Reflectii
Nicio bucurie nu e ntreag!
Nu sunt asa cum m visezi,
nu esti aici cnd te doresc
si totusi
suntem jumtti
ale aceluiasi mr...
Urna sufletului meu
n vasul acesta rustic
pictat cu vechi motive,
cenusa patimilor
e ntesat
de mine explozive.
Ai grij, exploratorule,
iubirea e nc o min activ!
Dragoste de viat
Iubesc ploaia, vntul slbatic,
zpada, cernnd singuratic.
Si totusi insist si totusi risc,
s privesc soarele n adncul luminii.
Cldura lui m nvluie si soare devin!
Ioana VOICIL~ DOBRE
59
Anul II, nr. 6(10)/2011
Stelian IONESCU-ASTRALUS
(06.06.1922 07.01.2004)
Nscut la Rosiorii de Vede, Teleorman, s-a stabilit ulterior la Brasov, unde este nmormntat.
Ofiter, ulterior tehnician constructor.
A publicat 3 crti , toate de epigram: La dolce vita (1996), Rsul de pe lume (1998), La trei-pzeste
(2000).
Este inclus n peste 40 de antologii si volume colective de epigram.
A fost membru fondator si presedinte al Cenaclului umoristilor brasoveni Anton Pann si s-a ngrijit de
organizarea a 12 editii ale Festivalului National Epigrama, Zna Ironiilor (frumos nume!), n intervalul
1991-2002.
Astralus, cum era cunoscut Stelian Ionescu n lumea epigramei romnesti, a fost unul dintre marii epigramisti
romni: att la stat (nalt de 1,90 m, atletic, top-model as putea spune), ct si ca implicare (a fost membru
fondator si vicepresedinte al Uniunii Epigramistilor din Romnia) si, mai ales, ca valoare epigramatic (premiat
la numeroase concursuri nationale).
Ratare n viat
Din ale vietii mari probleme,
Pe asta cel mai bine-o stiu:
Mereu eu m-am sculat devreme,
Dar vesnic m-am trezit trziu!
Solutii
Nu vom putea iesi din criz
Dect cu mijloace de piat:
Democratia ca deviz,
Coruptia ca mod de viat!
De m-as mai naste a doua oar
N-as vrea s fiu miliardar
Si nici, n rnd cu dizidentii,
As vrea s fiu minoritar
S pot avea si eu pretentii.
Sinceritate
Gsesc c-a fericirii cheie
Si-al sufletului meu balsam,
S mor e, pentru o idee,
Dar deocamdat nu o am!
Porcul si politica
Politica zic eu- din toate
O cale de-ngrsare e,
Cci n politic se poate
Si-i bine s mnnci... orice!
Politica
O entitate ce trieste
Din paradoxuri si minuni!
Ea adevrul l slujeste
Edificndu-l din minciuni.
Traditie romneasc
Cnd Domnii nu le conveneau,
La Nalta Poart i vindeau;
Si vnztorii nu sunt morti:
O fac si azi... la alte porti!
Nuant definitorie
Peste tot se-ncalc dreptul,
Visuri mari se nruie!
Nu renunt nteleptul-
Prostul, ns... struie.
Redistribuirea bugetului
Printr-un act de guvernare
Socotind c astfel scap
Vor s umple-o groap mare
Cu pmnt din alt groap.
Astenii de primvar
Cnd primvara, astenia
Motiv devine de zzanii,
Brbatii-si uit datoria,
Femeile si uit anii.
Sahul, joc strvechi
Nu s-a depsit rutina,
Nu s-au petrecut minuni:
Regele, ca si regina,
Stau si-acum ntre... nebuni.
Vnt (definitie)
O adiere, dac vrei,
Ce are prostul obicei
Rmas de la securitate:
... Bate!
Eterna poveste
S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au nselat, au divortat,
S-au recstorit apoi
Si-i bine-acum!... Ca-n versul doi!
Minijupa
Privindu-i fusta, scurt foc
Doar dou palme sub mijloc
Brbatul, trist, i reprosa:
Iubito, tu-mi ascunzi... ceva!
Tnr prima oar la vot
Cu ochii ei de peruzea,
S-a prezentat la vot copila
C-o fust ce-i acoperea
Doar locul unde pui... stampila.
Paradox feminin
Am admirat-o undeva,
n timp ce-si etala pe strad
O fust ce-i acoperea
Pretul iaurtului
Mncnd iaurt si la cantin,
Pe vremuri mi-am luat masin
Si-acuma tot iaurt mncnd,
Azi, mine, trebuie s-o vnd!
Stop criticii
Cnd negativele aspecte
Nu vor mai fi, le-om duce dorul,
Cci, fr unele defecte,
La ce-ar mai folosi... umorul?
Exod
Rmnerea pe-afar e mania
Ce de o vreme vrea s se remarce!
Devine limpede c-n Romnia
Nici... bumerangul nu se mai ntoarce.
Inexorabila dilem
Timpul sta e nebun
Si, n calcule, meschin:
Pe msur ce-l adun,
mi rmne mai putin.
Plns de toamn
Cnd norii plng si cnd copacii
si plng pierduta bolt verde,
Iar cmpul gol si plnge macii,
Eu rd... c nu mai am ce pierde!
Judecata de apoi si plata pcatelor
O, Doamne-acuma, cnd ti stau n fat
ncovoiat sub grelele pcate
Ce mi-au nevrednicit ntreaga viat,
Permite-mi s mi le pltesc... n rate!
De mortuis nil nist bene
De peste veacuri ne parvine
Dictonul care ne nvat:
Pe morti vorbiti-i doar de bine
C i-ati brfit destul n viat!
Mort
Un tip rigid, dintr-o bucat,
Dar din pcate ncrezut,
Cci nu salut niciodat
Si nu rspunde la salut. P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
60
Cristina OPREA
Pe 15 iunie, acum 107 ani, la
Piatra Neamt venea pe lume
Victor Brauner, artist de mare
anvergur, cu un rol important
n istoria artei moderne.
Despre creatia sa exist mr-
turii scrise de ctre specialisti,
materializate n articole si crti.
Acest articol nu se vrea a fi dect
o re-amintire a personalittii sale,
a scurtei sale existente, avnd n
vedere faptul c a locuit printre
noi numai 66 de ani. Timp prea
limitat pentru creatia unui artist.
Dac privim cu atentie opera
sa, facem o incursiune prin cu-
rentele secolului XX, ncepnd
cu expresionismul, constructi-
vismul, cubismul, dada-ismul si
ajungem n spatiul suprarealist,
unde ne oprim, fascinati de moda-
litatea artistului de a ne arta cum
s psim ntr-o alt lume.
Demersul su artistic a nce-
put, cum era firesc, cu studii dup
natur, dar constientizndu-si
tririle, artistul face primii pasi n
spatiul transcendental. O perioa-
d a pendulat ntre materie si
spirit, alegnd lumea spiritual,
ilustrat n stilul su inconfun-
dabil. Trecerea aceasta poate fi
usor perceput prin vizualizarea
mai atent a lucrrilor.
Probabil, bntuit de ntrebri
asupra naturalului si supranatu-
Lumea tainic# a picturii lui Victor Brauner
ralului, s-a oprit si asupra aces-
teia - ce nseamn imaginea si
cum poate marca ea existenta
uman? Suntem nconjurati de
imagine de la venirea pe lume.
Totul este culoare si miscare. Ra-
piditatea de stocare a imaginilor,
care ne impresioneaz pe parcur-
sul existentei, depinde de fiecare
individ n parte. Suntem unici si
avem triri unice. Creatia lui Victor
Brauner ne vorbeste despre
unicitate, dar si despre un trm
magic, n care mai multe semne-
simbol slsluiesc ntr-o armonie
total. Lund n considerare na-
tura nconjurtoare, factorii ex-
terni, si construieste cu grij
spatiul unde si vor duce exis-
tenta elementele cu ncrctur
simbolic, ce nu au fost compuse
aleatoriu, ele reprezentnd o
simbioz ntre real si imaginar.
Lumea sa, cu substrat fa-
bulos, este populat de animale
fantastice, psri, pesti, pisici,
serpi, cini, balauri, himere c-
rora li se altur figura uman
(feminin, masculin) si elemen-
tele vegetale - floare, frunz, co-
pac. Si-a gndit propria sa lume
mitologico-urban. Mircea Eli-
ade socoteste c ntelegerea
mitului se va numra ntr-o zi
printre cele mai utile descoperiri
ale secolului XX datorit acelui
rest mitic din comportamentul
modern consubstantial cu con-
ditia uman, n msura n care el
exprim angoasa fat de Timp
(Mituri, vise si mistere, 1972).
1
Modul su de a simti cu-
loarea si de a o asterne pe pnz
este diferit. Cromatica este sur-
prinztoare, avnd n vedere tre-
cerile de la un spatiu limpezit de
lumin la unul tulburat de n-
tuneric. Se servea de culori ntr-
un mod simbolic, cu semnificatii
numai de el stiute. n functie de
mesajul lucrrii se pot identifica
anumite armonii cromatice. Ac-
centund anumite tonuri creeaz
o conceptie de unitate cromatic.
Trece de la pata plat la pata pic-
tural cu o mare usurint, ceea
ce demonstreaz sensibilitatea
sa, dar si cunoasterea aprofun-
dat a tehnicilor picturii. Culorile
au o mare fort de a reflecta gn-
dul creator al artistului.
n tablourile sale apar fie un
V
i
c
t
o
r

B
r
a
u
n
e
r

-

A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
V
i
c
t
o
r

B
r
a
u
n
e
r

-
C
o
m
p
o
z
i
t
i
e

c
u

a
n
i
m
a
l
e

f
a
n
t
a
s
t
i
c
e
element sau chiar dou elemente,
ca dominante, restul construind
magistral spatiul compozitional.
A gsit ci de comunicare din in-
terior ctre exterior si invers.
Compozitional, Omul este centrul
n jurul cruia dispune celelalte
prti ce compun imaginea si cre-
nd un dialog.
Cu miestria de care a dat do-
vad, a ncercat s uneasc spa-
tiul terestru cu cel celest. Prin ele-
mentele sale compozitionale a
ptruns n mentalul colectiv.
Lumea semnelor sale, aceste
ideograme i construiesc un lim-
baj mai greu accesibil. Pentru fie-
care element ce i populeaz com-
pozitiile a gsit o semnificatie. A
construit o lume magic folosind
simboluri ce apartin tuturor co-
durilor culturale.
1
Kernbach Victor, Dictionar de
mitologie general, Editura Albatros,
Bucuresti, 1983, p. 430.

Constelatii Diamantine, Nr. 10 / 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 10 / 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și