Constelatii Diamantine NR 17 2012

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 1 (17)
Ianuarie 2012
Iman Maleki - Composing Music Secretely
Opera de art este o problem
gustat-degustat ilogic si co-
mentat-rezolvat printr-o me-
tod logic.
O lume, n care Identitatea
este faultat la orice pas de bom-
Janet NIC~
beul impertinent al entropiei, nu
se poate stabiliza, nici mcar tem-
porar, fr stampila intelectului.
E adevrat, conceptul trdeaz
concretul, dar forma diafan e de-
legatul lucrului mustos, reverbe-
rnd pn la national si universal.
Gustul lui Eminescu nu se
simte cu limba, pe limb, ci cu m-
tasea ultrafin a mentalului. De-
colarea din zona senzatiei n ori-
zontul senzationalului se face
brusc, de la saptesprezece ani.
Se stratific, transant, dou ade-
vruri: unul ascendent, exploziv,
cellalt, descendent, flasc.
Poetul nu alege ghirlanda de
flori plpnde, june, plcute, ci:
cununa cea de laur, sublimul,
pasiunea la apogeu, ale crei va-
luri tip, turb, rstoarn, spume-
g de furii si url-ngrozitor. Dar,
ca ntotdeauna, de la sublim la ri-
dicol nu e dect un singur impas.
Fructul e inalterabil, dar merele,
perele si migdalele sunt n sufe-
rint, fragile, impure, ptate, ase-
menea junilor corupti si epigoni-
lor. Albul valorilor e vnt, dulce-
le e amar, sufletele sunt ametite
de patimi iar maiestatea spiritului,
n deriv, las la vedere numai
orgii, spasmuri, vine stocite, bra-
te slbite, puteri lesinate, fiinte
seci, spoial.
Omul cu ideal tricoteaz briz-
bizuri metafizice, strai de purpu-
r si aur peste trna cea grea,
face zeitate /dintr-o palid fe-
meie.
Aristocratia categoriilor, ca o
promisiune a adevrului ascen-
dent, si dezvluie vrfurile valo-
rice: uriesescul, naltul, imensul,
colosalul, cosmicul, multul, tu-
multul, debordantul.
Himalaya calitativului are pis-
curi cu nume de domnitori, prin-
cipi, mprati, crai, regi, genii,
magi, sultani, faraoni, cugettori.
Slasele pe msura acestor
chintesente nu pot fi dect pira-
midele, templele, palatele, cate-
dralele, bisericile, domurile, cet-
tile, castelele, muntii. Privirile
sunt ndreptate mereu n sus,
spre cer, soare, lun, stele, luce-
feri, ngeri si demiurg. Caratele
superlativului se concretizeaz n
argint si aur, argint e pe ape si
aur n aer, n ntelepciune, vi-
tejie, glorie, demnitate, sfintenie,
mndrie, iubire.
Dac naivitatea naste ideal,
dezamgirea, ca prim form de
maturizare a spiritului, trezeste la
realitate. Realul e moartea ide-
alului. Viza entropic reduce pro-
tuberantele metafizice, trimitn-
du-si clii pe teren: moartea, de-
sertciunea, absenta, uitarea, ru-
gina, ruinele, impersonalul, lutul.
De acum, periplul poetic emines-
cian se desfsoar, iremediabil,
ntre, penduleaz mereu ntre.
Aventura interioar este emina-
mente exterioritate deghizat, se-
ductie, fascinatie. Infinitatea a-
dncimii interioare nu rodeste
dect agurid, strepezind dintii
sperantei.
Oboseala rtcirii n vis, n
fantezie, i d ghes poetului, n
Gloss s se replieze: Tu
aseaz-te deoparte/ regsindu-te
pe tine si mai ptimas n Od
(n metru antic): Ca s pot muri
linistit, pe mine /mie red-m.
Bucla desprinderii de sine se
nchide prin revenirea la sine.
Vinovat de atta mretie si fan-
S
a
b
i
n

B
l
a
y
a

-

L
u
c
e
a
f
r
u
l

E
m
i
n
e
s
c
u
continuare n pag. 9
Janet Nic, Incrementa et decrementa ....pp.1,9
Doina Drgu(, Panorama unei lumi feno-
menale..................................................................p.3
George Popa, Lupta cu ngerul ................pp.4-6
Al. Florin Tene, Poeme .....................................p.6
George Filip, Un astru-al Poeziei ...................p.7
Florentin Smarandache, Turul oraului Seattle,
pe uscat i pe ap! ........................................pp.8,9
Liviu-Florian Jianu, Interviu cu Domnul
Eminescu ............................................................p.9
Iulian Chivu, Erori logice informale i aporii
factuale .....................................................pp.10-12
Eugen Roven(a, Poeme....................................p.12
$tefan Dumitrescu, Poezii de dragoste .......p.13
Dumitru Hurub, Neamuri de decembrie..pp.14,15
Vasile Anton, Farmecul vietii .................pp.16-19
Mariana Vicky Vrtosu, Portret de autor ..p.20
Ionu( Caragea, Poeme pentru Nicoleta........p.21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier ......................................................pp. 22,23
Elena Armenescu, Conspiratia Universului ..p.24
Costel Stancu, Poeme ....................................p.25
Boris Marian, Kierkegaard - un geniu straniu
.............................................................................p.26
Cristian Petru Blan, Poezia condamnrii
coruptiei din Romnia............................pp.27,28
Diana Iacob Sptaru, Coralul .......................p.29
Adrian Botez, Minile lui Drer... ........pp.30,31
Mihai Batog-Bujeni(, Norocosul Titi ........p.32
Claudiu $imona(i, Versuri ..............................p.33
Florin Mceyanu, Pictura romanic ............p.34
Emil Bucureyteanu, Oameni i locuri ..pp.35,36
Nicolae Blaya, Crciun, fr Crciun... ...pp.37,38
George Petrovai, Albert Camus sau ipostaza
scriitorului exilat n existent ...............pp.39-41
Gheorghe A. Stroia, George Roca, De vorb cu
stelele (vol, 2) - O alt odisee a imaginii Ro-
mniei pozitive, la scar planetar ...pp.42,43
Patricia Lidia, Dialog cu sufletul ..........pp.44,45
Cristian Petru Blan, Eminescu (od) .......p.45
Gh. Mihai - I. Hum, Discutii amicale ..pp.46-48
Olga Alexandra Diaconu, Versuri sacre ......p.49
Octavian Lupu, Pe urmele ntelepciunii
strvechi - Mozi... ....................................pp. 50,51
Geta Truic, Un topos al tainei omului, singu-
rtatea morometian ..............................pp.52,53
Andreea Vrlan, Versuri .................................p.53
Mihai Cosma, Constelatii epigramatice ....p. 54
dan Florian Smrscu, Spitalul... .......pp. 55,56
Ioan Pop, Constelatii epigramatice .............p. 57
Florentina Dalian, Cntecul ..................pp.58,59
Beatrice Silvia Sorescu, Versuri ..................p.59
Elena Buic, Ceasul de tain al pictorului
Mihai Teodor Olteanu ...................................p.60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 1(17)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/constelatii_diamantine
Ilustra(ia revistei: art romanic
3
Doina DR~GU}
George Popa - Tenta(ia sublimului
Dintre scriitorii contemporani cu profil complex, George Popa
este o figur aparte. Poet yi eseist, istoric al culturii yi filozof al
artelor plastice, dramaturg yi traductor, el yi-a ncercat pana n
mai toate domeniile umanistice. Spirit ales, de vast cultur, el a
ytiut s se mpart ntre obliga(iile unei profesii acaparatoare, yi
chemrii lui filozofico-literare, alctuind n toate un registru
nespus de amplu.
nsetat de candoare, prizonier al absolutei delicate(i, George
Popa se simte afin cu eminescianul Hyperion, cu ngerii lui
Leonardo, cu Mozart (muzica ta a descifrat sanscrita sufletului
meu), cu florile, cu lumina. Se poate nchipui o bucurie mai
intens, o mai nobil aspira(ie? Ceea ce a publicat George Popa, la
rstimpuri bine gndite, indic o ardere de tot pe altarul poeziei,
prezent yi n textele de filozofie a culturii sau n cele de exegez
plastic. Un joc filigranat ntre imanenj yi transcendenj, cum
recunoytea distinsul exeget, Al. Husar.
Al. Zub
C#r]i primite la redac]ie
Deprimati de spectacolul
realittii, vzut ca extensie n
slbticie si inform, cdere n
impostur si coruptie, cu imagini
dizolvate n culori tenebroase,
crispri interioare si disimulri
consecutive, incapabili de a ne
dezmetici din aceast agonie
sumbr, nstrinati de noi nsine,
serpuim n derut spre jungla
economiei de piat. Intelectuali
adevrati si falsi intelectuali, ntr-
un joc de spectre; unii, chinuiti
de ndoieli asupra conceptului de
gndire, ca adevr ce st naintea
tuturor existentelor si a tuturor
certitudinilor, privit ca o continu
devenire si un continuu proces
de transformare si schimbare a
ceea ce e fix si invariabil; altii,
animati de dorinte fr margini
de a-si mri capitalul pecuniar,
merg mpreun, de-a valma, prin
nepotrivirea legilor subiective cu
cele obiective, fiecare dup legea
inimii lui.
Exist, actualmente, o criz
a literaturii sau mai degrab o
criz a judectii literare, ba, mai
mult, o criz a interesului pentru
literatur. Crtile, ce nchid ntre
copertile lor tone de hrtie, cele
mai multe cu greseli gramaticale
sau, pur si simplu, cu pagini albe,
ca o sfidare la adresa cititorului
cinstit, apar cu un debit torential
si umplu, pn la refuz, tarabele
stradale. Suntem asfixiati de asa-
zisa pres literar si de cultur
care oscileaz ntre sexologie,
pornografie si documente poli-
tice. Combinatii verbale, foarte
limitate si de prost gust, umplu
pagini ntregi, limbajul colorat si
denigrator, scris cu litere mari pe
prima pagin pentru a atrage
atentia, asalteaz si invadeaz pe
anonimul curios oprit n fata
standului. n fata acestei pano-
rame a unei lumi fenomenale, ce
se deplaseaz structural si se
topeste n absolut, un suflet
mret, sprijinit pe nsusi semnul
neclintirii si statornicit ntr-o
desvrsire spiritual, ncreme-
neste o clip, apoi este coplesit
de sentimentul unui dezgust si
al unei profunde tristeti.
Dar, n aceast circulatie
vertiginoas de nonvalori, se mai
deslusesc, ntr-o lumin tulbure
a unui timp indecis, si crti
bune, capabile s emotioneze,
prin sugestii intelectuale ale
unui univers spiritual, ce pro-
iecteaz n spatiul pur al eter-
nului, autori de un prestigiu con-
solidat de nssi valoarea lor.
G
E
O
R
G
E

P
O
P
A
S
T
U
D
I
I

D
E
L
I
T
E
R
A
T
U
R
~

C
O
M
P
A
R
A
T
~
44
George POPA
ntr-o cunoscut legend biblic din
Genez (32, 23-33), Iacob lupt o noapte
ntreag, ntr-un mediu al misterului, cu un
personaj pe care nu-l vede si nu-l ntelege,
iar cnd apar zorile afl c a luptat cu divi-
nitatea. La cererea, sa, ngerul l bine cuvn-
teaz, dar nu-si dezvluie identitatea, iar lui
Iacob i schimb numele n Israel.
Lupta lui Iacob cu ngerul a devenit un
mit deseori solicitat n literatur si n art, ca
simbol al depsirii de ctre om a conditiei
sale existentiale prin mijlocirea faptei, n primul
rnd prin experienta poetic. Lupta are loc
cu verbul, constrns s creeze scara de
acces, magia prin care pot fi cucerite ideali-
ttile transempirice. Att simbolul ngerului
ct si idealitatea de atins variaz n functie
de viziunea creatorului de art.
Fiind vorba de un mit prin excelent al
videosferei, amintim mai nti ntruchiprile
n arta plastic. Prezent constant n arta vitra-
liilor din Evul Mediu, simbolul a fost reluat
de pictori precum Gustave Moreau, Paul
Gauguin, Odillon Redon, Marc Chagall, Jean
Revol. Dar cele mai expresive sunt interpre-
trile lui Rembrandt si Eugne Delacroix. n
tabloul su (1659, muzeul de Stat din Berlin),
Rembrandt trateaz motivul conform con-
ceptiei sale privind clarobscurul: personajul
divin, ngerul, este vzut n plin lumin,
omul - n penumbr, vesmntul su rosu pier-
zndu-se insensibil n zona ntunecoas.
Numai c aici nu este o adevrat lupt, ci
ngerul priveste cu afectiune pe omul care
pare c se nversuneaz mpotriva sa, astfel
c scena apare mai curnd o mbrtisare. Re-
plica statuar a viziunii lui Rembrandt este
lucrarea lui Bernini, Sfnta Tereza i ngerul,
unde ntre nger si Tereza are loc o mbrtisare
de o efuziune mistic.
n schimb, n tabloul lui Delacroix (Bi-
serica Saint Sulpice, 1857-1861) are loc o
puternic nclestare. Charles Baudelaire de-
scrie astfel aceast scen: Omul natural si
omul supranatural lupt fiecare dup natura
sa. Iacob, nclinat ca un berbec ncordndu-
Lupta cu _ngerul
si ntreaga musculatur, ngerul care se pre-
teaz complezent la lupt, blnd, ca o fiint
care poate nvinge fr sfortare. n adevr,
se observ c, spre deosebire de nger, Iacob
face un efort deosebit de ncrncenat ca s-
l doboare. Din atitudinea si privirea trimisului
ceresc, se poate vedea c acesta stie care
este miza luptei: el se va lsa nvins pentru
ca omul s capete ncrederea n sine, n posi-
bilitatea de a se depsi n accesul ctre trans-
cendent.
n cele ce urmeaz ne vom opri la unele
opere n care poetul se afl fat n fat cu
idealitatea sa suprauman, ngerul.
n volumul de poeme de inspiratie per-
san, Divanul Apusean-Oriental, Goethe
relateaz c el este ntmpinat la poarta Para-
disului de Huri, nger pzitor care s-a chemat
altdat Suleika, numele iubitei poetului. Huri
l ntreab pe poet ce merit are pentru ca s
intre n rai, iar acesta i rspunde c, om fiind,
el a fost n lume un lupttor. Stigmatele acestei
lupte sunt rnile vietii si rnile iubirii pe care
Huri le poate vedea n adncul inimii poetului:
Nu un nedemn alegi n mine./ D-mi mna
ta, ca zi de zi,/ Pe degetele tale fine/ S pot
s numr venicii. Cstignd lupta cu viata
terestr, poetul nvinge acum si ntrebarea
ngerului Pzitor n a crui intimitate, afirm
Iptura cereasc, a trit din infinitatea timpu-
lui, iar acum poate s ptrund pn n a-
dncurile Divinittii pentru ca s se absoar-
b, s se piard extatic n Iubirea Etern.
Alphonse de Lamartine n poezia Spiritul
lui Dumnezeu dup ce descrie lupta acerb
si smintit petrecut ntr-o liniste formi-
dabil ntre anticul pstor si misteriosul
strin, cerescul dusman, fiecare fiind cnd
nvingtor cnd nvins - umbrele ndoielii se
risipesc odat cu aurora, cnd Iacob, desco-
per c se luptase cu Spiritul Domnului.
Victoria este cea a poeziei, nsemneaz pri-
mirea inspiratiei divine, a acelui dicteu mis-
terios care uneste imanentul cu transcen-
dentul:
S ateptm supremul suflu
ntr-un repaus linitit.
Atta este-al nostru sine -
Un instrument melodios.
Cnd degetul de sus ne las,
Rmnem muti precum o lir
Ce strnge sfintele extaze
Pn cnd mna cea cereasc
Atinge coarda ce vibreaz
n care dorm divine-acorduri.
Pentru Paul Valry, omul nu este nici nger
nici animal. ngerii sunt existente pure, dar
omul se ridic deasupra lor prin visele sale,
prin spiritul su care l nrudeste cu ngerii.
Dar, desi omul pare a fi nc n stare de pro-
iect, totusi prin poezie, prin art, materia,
trupul, pot fuziona cu spiritul omului. Lupta
cu ngerul, omul o poate cstiga prin creatia
si trirea poetic, nsemnnd conjugarea ar-
monioas dintre facultatea intelectiv si emo-
tia senzitiv - un joc mutant total al unui om
total. Intelectul, care este partea angelic a
omului, face ca posibilul s devin realitate
in actu.
ngerii sunt detintorii adevrului, afirm
Arthur Rimbaud, sunt adevrul nsusi, dar
noi nu-l vedem. Adevrul ne nconjoar cu
ngerii si plngnd - aceasta deoarece pe
noi, cei moderni, alesii de sus nu ne mai pri-
mesc. De aici dramatica ntrebare: La ce bun
o lume modern dac se inventeaz ase-
menea otrvuri... lumina este alterat, forma
extenuat, miscarea rtcit... puritatea pier-
dut.
n viziunea lui Eminescu, ngerul incar-
neaz idealul femeii care devine idealitate
existential, mprumutat de nssi sfera ce-
reasc: Femeia este prototipul ngerilor din
senin (Venere i Madon). Angelizarea
eternului feminin revine frecvent n lirica si
proza eminescian: Cci tu, tu eti el, se
spune nc n poezia nger de paz. Cum
oare din noianul de neguri s te rump,/ S
te ridic la pieptu-mi, iubite nger scump?
(Din valurile vremii) Prea mult un nger mi-
ai prut (S-a dus amorul). n poezia nger
5
i demon, tnrul rebel se nvinge pe sine
prin intermediul ngerului, dar n Att de fra-
ged, ngerul-femeie, se demonizeaz cednd
dulcilor dorinti, pentru ca mai apoi, puterea
de idealizare a poetului s nalte icoana iubitei
la suprem axiologie - Fecioara Maria, situat
ns ntr-un dincolo al ntrebrilor rmase f-
r rspuns. ntr-un fragment postum ngerul
centreaz universul si substituie, n mbrtisa-
rea suprem, nssi divinitatea din nceputuri.
n viziunea lui Eminescu, pe msur ce
fiinta iubit se ndreapt ctre posibil, spre a
deveni real n lumea comun, ea se depr-
teaz de ideal. Dar pe msur ce se depr-
teaz ctre imposibil, ctre starea angelic,
ea devine din ce n ce mai real n idealitate,
devine adevrata, nalta realitate. Pentru a
cuceri acel nger, acea neorealitate care n-
semneaz o alt lume, - o nelume n raport
cu lumea noastr, - poetul trebuie s lupte
cu realitatea zilnic. Prin mijlocirea cuvntului
transmutant, prin mijlocirea poeziei.
n poezia Lupta cu ngerul sau poetul
bine cuvnteaz gimnastul (poemul 59),
EmilyDickinson confer o interesant pers-
pectiv mitului. Putin la rsrit de rul Iordan,
afirm poeta, pe timp de noapte lupt mult
timp si dur un gimnast si un nger, pn cnd
zorii ating muntele. Astfel, n momentul
cnd lupta nceteaz, gimnastul, adic poetul,
constat c s-a luptat si a nvins Divinitatea,
care si desface aripile argintate si pleac din-
colo de nltimi: Light swunng the silver
fleeces/ Peniel Hills beyond,/ And the be-
wildered gymnast/ Found he had worsted
God! De mentionat c, n mod ironic, poeta
umanizeaz ngerul, pentru c la un moment
dat, n timpul luptei, el cere un repaus pentru
a lua micul dejun... Dar gimnastul refuz si
nu l las s plece pn nu este cuvntat de
cerescul mesager, care refuz s-si dezvluie
identitatea. Nu si spune numele pentru c
este fr-de-nume. Este inefabilul. nvin-
gnd, omul a cucerit inefabilul. Iar inefabilul
este un Dincolo dumnezeiesc.
n conceptia poetei, mitul luptei cu n-
gerul opereaz o ntreit intertransformare:
Iacob devine si gimnast si poet, dar si nger
pentru c, scrie poeta ntr-o scrisoare, ngerul
este la rndul su bine cuvntat de pugilist,
adic de poet. La rndul su, pugilistul, gim-
nastul devine poet, iar ngerul se schimb
att n poet, ct si n gimnast prin umanizarea
sa datorit solicitrii de a opri lupta n ve-
derea micului dejun. ntr-un alt poem (657),
poeta si desface si ea micile aripi - strmtele
mini - pentru a primi Paradisul, deci trans-
cendentul, o rugciune care pleac din
Posibil ctre Imposibil. Astfel, lupta se n-
cheie prin cucerirea cerului de ctre poezie,
de ctre poet, care face parte dintre Vizitatorii
ceresti cei mai elevati.
Dac simbolul Sonetelor ctre Orfeu,
este zeul tracic al muzicii, simbolul Elegiilor
duineze, capodopera lui Rainer Maria Rilke,
este ngerul, personaj care nu mai este natur
crestin, asa cum avea loc n poeziile de ti-
nerete. Poetul precizeaz: ngerul Elegiilor
este creatura la care transformarea vizibilului
n invizibil, ncercat de noi, se afl svr-
sit... ngerul Elegiilor este garantul al celei
mai nalte existente a Invizibilului.
Prima elegie duinez se deschide cu ide-
ea de spaim pe care o provoac aparitia n-
gerului: Cine dac-a striga, m-ar auzi din
cetele ngerilor?/ Si chiar dac unul din ei
dintr-odat m-ar lua pe inima lui, a pieri/
de prea intensa lui fiintare... Si orice nger
e cumplit. Si poetul adaug, ngerii (se
spune) adesea nu tiu prea bine dac merg/
printre cei vii sau printre cei morti. n
Elegia a doua revine afirmatia c ngerul
genereaz spaim, iar mai apoi poetul de-
fineste printr-o adevrat cascad de me-
tafore natura ngerului: desvrsirii ale Primei
Zile, creste mpurpurate de aurora oricrei
Faceri, polen al dumnezeirii dnd n floare,
articulatii de lumin, tumulturi ale simtirii,
oglinzi a cror frumusete se recreeaz mereu
si mereu s.a. Dar dac ngerul este pentru om
nfricostor, el este nfruntat si pus n com-
petitie cu creatia artistic uman, lucru dez-
voltat mai ales Elegia a noua:
ngerului lumea slvete-o, Si nu negritul;
pe el nu-l poti ului cu mrete simtiri;
n trmul unde el mai deplin simte,
tu eti doar un nceptor.
Lui arat-i ceea ce-i simplu,
lucrul pe-ncetul modelat din generatie n
generatie,
i care vietuiete ca un bun al nostru, aici
la-ndemn i-n privirile noastre.
Rostete-i lucrurile...
Arat-i ct de fericit poate fi un lucru,
ct de fr de vin i-al nostru,
cum pn i geamtul suferintei pur
se ntruchipeaz,
slujete ca un lucru, sau moare ca un lucru
-, i dincolo,
din trupul viorii, transfigurat, evadeaz.
Si aceasta,
c tu le slveti, o-nteleg lucrurile din
destrmare trind;
trectoare, ele se ncred n noi
ca ntr-un mntuitor,
noi, cei mai trectori.
Ele o vor. Si este datoria noastr
s le prefacem n inim nezrit,
o, nesfrit n noi nine, indiferent ce-am fi
noi pn la urm.
n Elegia a saptea, poetul, dup ce invoc
operele sublime care sgeteaz cerul, precum
Chartres, columne, piramide, Sfinxul, toate
minuni ale omului, - nfrunt astfel ngerul
O, ngere mir-te, cci noi suntem aceasta,
noi am putut mplini atari lucruri. Din
acest motiv: S nu crezi c te implor,/ n-
gere, i chiar dac te- implora, nu ai veni./
Cci chemarea mea este plin de refuz. m-
potriva/ unui att de puternic uvoi tu nu
poti trece. Ca un brat nltat/ Este strigtul
meu. Si mna mea desfcut,/ sus, ca s
apuce, n fata ta/ ntr-un gest de aprare i
prevenire, Denecuprinsule, mereu deschis.
Astfel, omul nvinge sublimitatea ngerului
prin sublimele sale nfptuiri spirituale.
Depsire a omului, ngerul este la rndul su
depsit de om, de plsmuirea sa artistic, prin
S
c
u
l
p
t
u
r

r
o
m
a
n
i
c
n
g
e
r

(
A
l
b
a

I
u
l
i
a
)
6
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 1(17)/2012
care este ntrecut durata efemer si este abo-
lit hotarul dintre viat si moarte, la a cror
intersectie omul devine el nsusi nger: Nu
exist nimic n teribil att de refractar si ne-
gativ din care activitatea creatoare s nu
poate face, cu un mare excedent pozitiv, o
prob de existent, o voint de a fi: un nger.
Invers fat de Rilke, Pierre Emmanuel,
dup ce n prima perioad a creatiei sale a
avut drept simbol pe Orfeu, n a doua perioad
ngerul lupttor din povestea biblic a cons-
tituit tema principal abordat. Bntuit de
erotisme psihanalitice, interpretarea lui
Emmanuel vede n ngerul din tabloul lui
Delacroix fie pe Dumnezeu nsusi, fie o fiint
vesnic tnr, straniu de feminin, iar Iacob
este brbatul care dintr-un nenteles impuls,
nc nainte de lupt se dezbrac, pentru ca
astfel gol s se arunce nainte spre a forta
ngerul, a-l ptrunde, a trece dincolo. ntr-o
eseistic sofisticat, dramatic poetul fran-
cez afirm c, prsind identificarea din tine-
rete cu zeul muzicii, si-a gsit o nou iden-
titate n ngerul lui Iacob: ngerul lui Dum-
nezeu este vidul care nate din suflet... Tu
vrei, Doamne s nu fiu dect absenta ta.
Finalmente, ngerul mpotriva cruia poetul
se lupt sub forma unei confundri nuptiale,
devine Cuvntul, acesta avnd n limba fran-
cez genul feminin - la Parole. Iar fructul
nfruntrii este poemul. Iat un adevrat imn
nchinat de Emmanuel atotputerniciei Cu-
vntului: Loreille est faite pour couter la
Parole/ Loeil est fait pour envisager la Pa-
role/ La langue est faite pour profrer la Pa-
role/ La bouche este faite pour respirer la
Parole/ Les mains sont faites pour saisir la
Parole/ Les pieds sont faites pour suivre la
Parole. Si ncheie: Nimic nu dureaz dect
prin Cuvnt, nimic nu este creat dect prin Cu-
vnt, asertiune-ecou al afirmatiei lui Hlderlin:
Ceea ce dureaz poetii ntemeiaz.
Poezia este absolutul onto-axiologic creat
de om. Poetul lupt cu acest absolut. Este o
lupt cu ngerul. Si, la fel ca n legenda
biblic, ngerul vrea s fie nvins. Dar trebuie
nvins cerete.
Not. De mentionat c, unii scriitori, printre
care Marcel Proust (Sodoma si Gomora), ori
Andr Gide (Imoralistul, Corydon), interpreteaz
episodul din Vechiul Testament drept argument
pro-homosexual. Cum aceast nclinare erotic a
cptat si capt n continuare extindere, foruri
ecleziastice apusene cer depsirea prejudectilor
sociale, ntelegere fat de homosexuali. Consiliul
Federatiei Protestante din Franta invit la a privi
deviatia drept o ran a naturii care a produs schio-
ptarea (n povestirea biblic, la finele luptei n-
gerul luxeaz coapsa lui Iacob, asa nct acesta va
schiopta tot restul vietii), fapt care cheam indi-
vidul s apuce drumul rempcrii si spre tara
Igduintei (Reuniunea Homosexualitatea,
elemente de reflexie, Strassbourg, 4-5 iunie, 1994).
Al. Florin }ENE
Poezia trece
n vremuri ancestrale
Gnditorul din Hamangia
adstnd ntr-o vale
cu tribul su mpreun
se temeau de aparitia scrisului,
sub lun,
acele semne de ru prevestitoare :
cine va mai asculta cntece si gnduri
sub soare
cnd nimeni nu stie s citeasc
si scrisul pe piatr cost
ct un ciubr de iasc?
si ziceau iesind dintr-o grot
anost
Vremurile se rostogoleau vremuind generatii
si Gutengerg a nfipt un spin de team,
menestreli de prin toate castelele Europei
si prelatii
nclzeau saloanele cu incertitudini si dram:
cine va mai asculta
cntecele noastre
sub fonta solar si astre
cnd putini stiu s citeasc
iar cartea e scump si fragil
si poate s ard ca o iasc?
Nu e mai bine s-o facem din argil?
...si Dumnezeu a mai ntors
cteva secole de pagini
pe dos,
poetii la colturile pietelor
unor simpozioane de imagini
prevesteau sfrsitul Poeziei,
sorbind laptele viei:
Nimeni nu mai citeste o carte
si internetul cititorii n-i mparte,
nevznd c Poezia
ncltat cu sandale
din pielea cerului
si talp din scoart de tei
agale
venind din veacuri ancestrale
se strecoar printre ei
ca o femeie tnr
si dornic de dragoste
n mn cu o carte
n mileniul viitor
mai departe...
Poetul
S-a ntors poetul n satul natal
Cu toate psrile lui zburtoare
Acelasi ru i aduce la mal
Amintiri din clipe arztoare.
S-a ntors poetul pe strada copilriei
Si e o alt adres pe casa lui
Bronzul toamnei sun n frunza viei
Si galbenul scrisorilor a trecut n gutui.
...Ceata timpului, val dup val,
peste nuci ncet se las,
prin inimile oamenilor din satul natal
trece poetul, amintire, spre cas...
Garapoe(ilor
Noaptea m buzunreste prin locuri
unde nici iarba nu creste
si vorba ce-o spunem prin docuri
c de la coad se curt un peste
e un adevr la baza cruia sap
s nteleg c pestele se-mpute de la cap.
Luna, moned ruginit se strecoar
n portofelul meu ngurit
de zornie lumina ntr-o gar
unde trenul, nc n-a sosit
nerbdtor o iau cu halta nainte
pe miristea de cuvinte.
A rmas trenul n cmpie,
gara abandonat n poezie,
de atunci cu peronul m tot duc
bnutul lunii s-l apuc
cnd prin noaptea buzunrit de scaieti
trece un tren de cuvinte cu poeti.
Luna mi ndeas bnuti de lucie
n buzunarul umflat de srcie.
Iar umbl verbul prin fraze, descltat,
Cnd trag gara dup mine pe uscat.
Poeme Poeme
Poeme Poeme Poeme
Poeme
7
Anul III, nr. 1(17)/2012
George FILIP
(Montreal, Canada)
IZ DE EMINESCU
de multior prin timp n-am legnat,
prin multe primveri i alte brume
i iat c-ntr-o zi am cugetat
s mi zidesc i eu un rost prin lume.
frate Mihai - i iat: m-am nuntit.
chiar bunul Dumnezeu ne-a pus cunun.
meseni i lutarii au venit
purtnd pe umeri falduri lungi de lun.
tiam c-ti plac pdurile de-argint.
n palma lor noi am sltat o nunt.
eram ca dou flori de mrgrint,
eu nspicat i draga mea... crunt.
eu te-am simtit c-ai fost printre meseni.
cioporul tot - aa cum se cuvine.
din patru zri s-au strns samariteni
s-asculte prea-cntrile divine.
n cinstea ta eu am rostit un vers.
Luceafrul i-a pus mndre veminte
i a czut n jos - din univers
s stea la mas i s ia aminte.
MIHAI, tu niciodat n-ai nuntit
i n-ai postit n zilele de vineri,
cu famenii mereu te-ai rzboit
izbindu-te mereu de-ai notri tineri.
i a fost tomn, iarna cade iar,
romnii neaoi sau din emigrare
afl de ]ar - veti de prin ziar
i se nchin celui ce ne are.
luceafr blnd, astzi srbtorim
c te-ai nscut din veci spre pretutindeni.
noi, n credinta noastr te iubim
i te stropim cu izuri de armindeni.
EMINESCU
15 ianuarie 1850
Motto: astzi s-a nscut /
cel de ne-ntrecut / astru-al poeziei...
Doamne Mihai, te nati-renati mereu.
mileniul nostru este trist i greu.
efervescenta e un act anost
i legea lumii nu-i mai afl rost.
nu mai doinesc - fecioare - la izvor,
s-a ofilit n grai cuvntul DOR,
potecile prin codri s-au uscat,
romnii-n pribegie au plecat...
pe-aici suntem departe de Carpati.
din datini - nu ne-am vrut nstrinati.
fugim n stol spre flacra Treimii
i am ajuns s ndrgim strinii.
zmbete-ne MIHAI, e srbtoare
i te serbm n flame de ardoare;
Tu stai gola n gerul dur - srmane,
iar noi ncotomnm groase sumane.
dar hai i gust, ti-am adus colaci
ca-n vremuri, precum oamenii sraci
i tot aa - precum n vechii ani,
ti-am adus vin de pe la Botoani.
...luceafr blnd, acei ce te-au tocmit,
nu cel mai mndru loc ti l-au gsit.
statuia Ta putea s steie - pur,
lng-o biseric...pe bttur.
Mihai, birjari de ideologii,
te-au fost hulit cu noi, n pribegii
i iat, aa triti srbtorim
i naterea - poete, ti-o slvim.
Bine-ai venit MIHAI - luceafr clar.
din nou vom vinde panglici la ziar,
dar slava ta se suie-n zri albastre
tanind etern - din inimile noastre!
GLAS DE URSITOARE
ai cobort, MIHAI, pe-acest pmnt
din cerul tu cu atri i cu stele.
te-am ateptat - cu graiul tu cel sfnt,
s ne scrii limba-n blnde menestrele.
doine aveam, balade, strigturi
i lutari, cu cobze i cu naiuri.
brbatii htri, cu cimilituri,
tiau s cnte ale noastre plaiuri
dar nu aveam un astru, te-am dorit
s dai gririi noastre form clar,
poetul nostru drag - i ai venit
pe ]ar, cea mai sfnt primvar.
prin staulul tu cald din Ipoteti
n scutec te-nfar muze bune
care-au citit n atri c tu eti
rapsodul nou al pildelor strbune.
pdurea verde te-atepta i ea
i muntii falnici te chemau din zare,
Tu, prunc frumos, aveai pe frunte-o stea
ce te-a sortit s nu ai alinare.
ai pus, Mihai, n graiul nostru rost
dar oameni hzi te prigoneau prin soart.
maica-natur ti-a fost adpost
i-n veci - destinul ti-a deschis o poart.
i ne-a fost dat ca pruncul cel blai,
din acest Om de semintie - teafr,
s-aduc-n limba noastr un MIHAI
i-n poezia lumii - un LUCEAFR !
G
e
o
r
g
e

F
i
l
i
p

y
i

E
m
i
n
e
s
c
u

-
n

P
i
a
(
a

R
o
m
n
i
e
i

-
d
i
n

M
o
n
t
r
e
a
l
Un astru-al Poeziei Un astru-al Poeziei Un astru-al Poeziei Un astru-al Poeziei Un astru-al Poeziei Un astru-al Poeziei
8
Anul III, nr. 1(17)/2012
07.07.2009
Am plecat s fac turul orasului Seattle
cu firma turistic Ride the Ducks (Plimbare
cu Rtustele). Rtusca este o masin-amfi-
bie din timpul celui de-Al Doilea Rzboi
Mondial, condus de un sofer-cpitan, al c-
rui nume (de scen) este Rob R. Ducky (n
traducere liber, Rtoiul Robert), atestat de
ctre garnizoana de coast.
- Have some fun! (Distractie plcut)
Muzic vesel, antrenant, la difuzorul
originalului autobuz.
Seattle este orasul a dou mari companii
de tehnologie de vrf, Microsoft (de calcu-
latoare) si Boeing (de avioane), asa c nu
m mir faptul c 1% din bugetul municipa-
littii este alocat proiectelor de art public.
Ni se arat sculptura unei pduri de bam-
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
bus, nfipt n ciment, iar n fata Muzeului
de Art, sculptura unui pom din alumi-
niu, cu mai multe crengi.
Trecem pe lng diverse obiective turis-
tice sau cldiri importante: Muzeul de Stiint
si Tehnologie, Hotel Edge Water (Mar-
ginea Apei), unde au fost cazati membrii ce-
lebrei formatii muzicale britaniceThe Beatles,
John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starr
si George Harrison, cnd au concertat n
Seattle, Acvariul, Compania de Telefoane
QWest, care din cauza telefoanelor mobile
este n descrestere - o doamn lucrnd acolo
mi povestea c, din cauza recesiunii, sunt
presiuni tot mai mari asupra angajatilor s se
pensioneze mai devreme, fr a fi nlocuiti
cu alti salariati, iar cei rmasi s lucreze mai
mult, pentru a-i suplini pe cei plecati.
- Ei nu-ti spun s pleci, dar te-ncarc pn
nu mai poti s duci si pleci singur!...
Drumul nostru cu rtusca trece apoi
pe lng: stadioane de fotbal american (un
fel de rugby) si de baseball (un fel de oin
romneasc), Piata Pionierilor - un triunghi
perfect, n orasul vechi (pionier - nu este
vorba despre un militar al unei unitti de
geniu si cu att mai putin despre ceva ase-
mntor cu un membru al organizatiei co-
muniste pentru tinerii de 7-14 ani, ci este vor-
ba despre pioneer, care se refer la deschi-
ztorii de drumuri, n acest caz, ctre Vestul
SUA), Muzeul Istoric Goana Dup Aur (ca-
n filmul lui Charlie Chaplin), Cinerama...
Masina-amfibie intr cu rotile n apa La-
cului Washington, apoi ncepe s pluteasc
si s se miste ca o barc (vezi foto). Pare
ciudat!
Pe malul drept, este o rafinrie veche de
benzin, dezafectat, care cic a devenit
obiect de art! (Prin aspect, mi-aduce aminte
de Centrul Geoges Pompidou din Paris,
foarte controversat din punct de vedere
arhitectonic.) Totul este art!
Zrim Podul George Washington.
ndrgitul actor Bruce Lee, instructor de
arte martiale, nscut n Hong Kong, a locuit
n aceast zon.
Pe lac sunt si case plutitoare! La nceput,
erau vreo 2.000, dar Primria a redus numrul
lor la 500.
Receptia celei de-A 12-a Conferinte In-
ternationale de Fuziunea Informatiei, la care
particip, are loc la Muzeul Zborului.
Sunt expuse aici peste 85 de modele de
avioane utilizate n cel de-Al Doilea Rzboi
Mondial.
M uit pe o list lung de cercettori si
Memorii
de
c#l#torie
Memorii
de
c#l#torie
O plimbare cu R(uyca!
Poz cu Pasrea Neagr
Seattle Ride the Ducks
9
Anul III, nr. 1(17)/2012
inventatori din domeniul zborului. Gsesc n
ea si numele unui german din Romnia: Her-
mann Julius Oberth (1894-1989), nscut la
Sibiu (aflat pe atunci n Imperiul Austro-
Ungar). A lucrat n Germania si n SUA, con-
tribuind la propulsia rachetelor cu mai multe
trepte.
M-a impresionat cariera stiintific a dr.
Wernher von Braun (1912-1977), a crui acti-
vitate creatoare n domeniul rachetelor a n-
ceput pe cnd era n liceu si avea 17 ani. A
lucrat pentru Germania nazist, care devenise
cea mai avansat tar n domeniul spatial.
Cnd trupele aliate au cucerit Germania, ele
au nceput imediat vntoarea savantilor ger-
mani. Sovieticii au luat o parte din acestia,
iar americanii o alt parte. W. von Braun si
fratele su, Magnus, s-au predat americanilor.
Dup conflagratia mondial, marii cs-
tigtori, americanii si sovieticii, fac din trile
lor principalele puteri spatiale (ale cror pro-
iecte sunt dezvoltate de ctre cercettorii
nemti!). Asa se explic de ce n timpul Rz-
boiului din Coreea (1950-1953), SUA si URSS
au constatat c avioanele lor de lupt erau
asemntoare!
Vizitatorii muzeului pot testa un simula-
tor de zbor, asa c nu am pierdut prilejul de a
face si eu pe pilotul! n mod analog, am
Icut si o aselenizare!
M pozez, mpreun cu Nicolas Duclos-
Hindie, cercettor canadian din Qubec, n
cockpit-ul (cabina) avionului de spionaj SR-
71 Blackbird (Pasrea Neagr), realizat n
anii 60 de ctre Lockheed Corporation din
Burbank, California, care este un supersonic
cu Mach 3, adic atinge o vitez de trei ori
mai mare dect cea a sunetului (Numrul
Mach, definit prin raportul dintre viteza
avionului si cea a sunetului n aer, a fost pro-
pus de ctre inginerul aeronautic si profesor
universitar elvetian Jacob Ackeret n cinstea
fizicianului austriac Ernst Mach; francezii
prefer s numeasc acest raport Numrul
Sarrau, n cinstea chimistului francez Emile
Sarrau).
Iat si un avion supersonic de pasageri,
Concorde, construit de francezi mpreun cu
englezii pentru zboruri transatlantice si chiar
mai lungi. Modelul expus a servit ca Air
Force One (Nr. 1 al Aviatiei Militare [a SUA])
- numele generic al aeronavei cu care c-
ltoreste presedintele american. Acest tip de
avion (atingea Mach 2) a fost scos din uz n
anul 2004, din mai multe considerente, printre
care se afl zgomotul mare al motoarelor sale
si accidentul produs n anul 2000, unicul, de
altfel, la cele 20 de aeronave produse.
Florentin SMARANDACHE
INTERVIU CU
DOMNUL EMINESCU
Unde te-ai nscut, Bdie?
Pe un Rai de Romnie!
Cum (i-a fost, Bdie, traiul?
Via(a - Rai - yi Raiul - Graiul!
Dar, Bdie, cum iubeyti?
Ca pcatele cereyti!
Dar, Bdie, ce doineyti?
Tot iubirile lumeyti!
Unde eyti acum, Bdie?
Tot pe-un Rai de Romnie!
Cum e Raiul ei n cer?
Ca o doin de oier!
Cum i-e Raiul pe pmnt?
Ca frunza btnd n vnt!
Oare, Bade, ce mai vrei?
Doar o ramur de tei!
Ce s-(i punem la fereyti?
Floarea limbii romneyti!
$i pe vatr ce s-(i pun?
Mrgrit de suflet bun!
Ce dor ai avut, Bdie?
Ce nu ai, s-(i dau eu, (ie!
$i ce dor n cerul mare?
Tot dragoste muritoare!
Bdie, n Rai, mai scrii?
Scriu n vise, la copii!
Bdie, ce i nve(i?
S se nasc tot poe(i!
Ce le dai, ca s i creyti?
Dorul limbii romneyti!
Ce le dai s-yi duc traiul?
Via(a - Rai - yi Raiul - Graiul!
Liviu-Florian JIANU
tezie, de attea predicate, e n-
susi subiectul: Pe-al meu pro-
priu vis, mistuit m vaiet /Pe-al
meu propriu rug m topesc n
flcri.
Avntului i urmeaz cde-
rea, decderea. Aproapele devine
departe, prezenta devine absent,
dor, putinta se degradeaz n ne-
putint, lumina se vulgarizeaz n
ntuneric: Iar timpul creste-n
urma mea, m-ntunec.
Gustul de ambrozie al trans-
cendentei descalific orice li-
coare pmnteasc. De la nl-
timea paradisului fost si pierdut,
poetului i se pare: C vis al
mortii-eterne e viata lumii-
ntregi, Toate-s praf, lumea-i
cum este si ca dnsa suntem
noi., Cnd sorii se sting si
cnd stelele pic/ mi vine a crede
c toate-s nimic.
Traiectoria poetic eminesci-
an se petrece ntre o implacabil
incrementa si o implacabil de-
crementa, prin urcusul spre aurul
metaforei si coborsul spre lutul,
spre noroiul denotativului. Ma-
cul e mac prin floarea de pe lujer,
iar omul e om ca incrementa,
avnd pe frunte macul idealului.
Revenirea la sine e recunoas-
terea nfrngerii, suprematia
punctului.
n acest sens, Luceafrul este
un nvins, chiar dac nemuritor
si rece. El este idealul n sine si
pentru sine, nu poate fi uman, n
ciuda ncercrilor. El nu are nici
timp, nici loc si nu cunoaste
moarte. Ctlina, n schimb, este
omul mbobocit de ideal: n veci
l voi iubi si-n veci/ va rmnea
departe
Iar implacabila decrementa
decreteaz: Totusi este trist n
lume.
Toamna, ca mesager al decre-
pitudinii, si spune cuvntul,
nuntru si afar, cu vntul, cu
frigul, cu ploile, cu cderea frun-
zelor, cu acidul ruginii, cu dorul,
cu uitarea, cu nimicul.
Astfel, n povestea lui Emi-
nescu se mpletesc dou povesti
adnc tulburtoare si nalt pildu-
itoare, spre gloria lui, a veacului
si a neamului su.
Janet NIC
continuare din pag. 1
10
Iulian CHIVU
Insuficientele gndirii au determinri nu-
meroase, de ordin, de familie, de gen si de
specii diferite fiindc, asa cum desprindem
din cearta universaliilor, n realismul tri-
modal, universalul este n lucruri n chip con-
fuz (universalia in re), este n sine (ante
rem), dar si n intelect (post rem), discutia
fiind initiat nc de Aristotel (modalitatea
imanent si cea conceptual a universalului),
dac nu chiar de la Platon (imanent-concep-
tual-transcendent).
Universalul, ns, n toate cele trei ipos-
taze ale lui, asa cum sesiza scoala hindus
Nyaya n ceea ce numea Hetu-vada (stiinta
logicii si argumentrii), iar grecii numeau
oikq kui to ouoioo si nemtii Logik
und Argumentation, pentru naturalisti se
regseste n ordin (n sensul de categorie
sistematic superioar familiei si inferioar
clasei), n familie (categorie sistematic su-
perioar genului si inferioar ordinului), n
gen (categorie sistematic inferioar familiei
si superioar speciei) si n specie (subdivi-
ziune a genului care cuprinde fiinte cu tr-
sturi si caracteristici comune; soi, varietate,
categorie). Gndirea n sine care le-a con-
ceptualizat prin sens are ns n vedere, pe
lng caracteristicile acelor acte care asigur
semnificatie, inclusiv imaginile percepute ca
semnificatii prezumtive.
Edmund Husserl
1
, n cercetrile sale asu-
pra fenomenologiei si teoriei cunoasterii,
prin vorbirea fr judecat, nu desemna o
vorbire din care s lipseasc judectile, ci
numai o vorbire care nu apare ca reflectie
proprie. Pentru el, reprezentrile si semni-
ficatiile unitare sunt definite ca obiecte ideale
pentru c ele reprezint ori ceva de ordin ge-
neral, ori ceva de ordin individual.
Semnificatiile sunt luate de gndire ca
unitti asa nct judectile despre ele sunt
unitare si evidente, ca, mai apoi, vorbind des-
pre identitate si egalitate, s aprecieze c uni-
tatea speciei trebuie nteleas ca o unitate n
sens propriu, fiindc vorbind despre aceeasi
specie, respectiv despre aceeasi semnificatie,
suntem n contextul unui mod impropriu de
a vorbi.
Erori logice informale
[i aporii factuale
Husserl ncearc o distinctie ntre ipos-
tazierea metafizic si cea psihologic a gene-
ralului si pentru aceasta distinge ntre cele
dou; ipostaziere metafizic - presupunerea
unei existente reale a speciei n afara gndirii,
iar ipostazierea psihologic - presupune o
existent real a speciei n cadrul gndi-
rii
2
.Teologii au sustinut astfel o cunoastere
bivalent a lui Dumnezeu; calea apofatic,
respectiv prin negarea lui (Dumnezeu este
necuprins, este incognoscibil) si calea cata-
fatic (Dumnezeu este cognoscibil prin
creatia sa).
n timp, deci, gndirea a cptat o anu-
mit experient apofatic, din perspectiva
creia putem cuprinde experienta catafatic,
nu si invers, deoarece, n ultimul caz, catafaza
conduce spre gndirea categorial si spre
gndirea fragmentat, iar fidelizarea gndirii
se misc numai pe orizontal, pe cnd n pri-
mul caz, gndirea apofatic se misc liber si
pe vertical, se esentializeaz si face progrese.
Si fiindc lingvistica se intersecteaz n
chip fundamental cu logica pe cauza legturii
strnse dintre gndire si limbaj, limba i per-
mite gndirii s-si exprime acuittile obser-
vatiei si s fac diferentierile de care are ne-
voie. Procesul de semioz s-a sustinut logi-
co-lingvistic. Cu toate acestea, raportul din-
tre forma gndirii, continutul ei informational
si materializarea acestora este de subordo-
nare, dar subordonarea are loc n limb, nu
n gndire.
De pild, de la apofatic la apofantic me-
talimbajul a fcut un pas pe care lingvistica
l-a marcat aproape insesizabil ncadrndu-l
n ordinul paronimelor, desi semantic apro-
pierea tinde s se deplaseze spre familie (ceea
ce evidentiaz existenta unui raport; afirmatie
sau negatie cu privire la ceva). Apofantic nu
se distanteaz de apofatic doar ca ipostaziere
metafizic, pe cnd fatic se apropie de ipos-
tazierea psihologic. Standardizarea logic
se rezum la transformarea semnelor din lim-
ba natural, evitnd ambiguittile de conti-
nut, n expresii n care poate obiectualiza
structura lor logic.
Limba asigur simbolizarea si a instituit
simboluri speciale - constante si variabile -
cu ajutorul crora forma logic a acestor e-
nunturi este fixat n formule specifice. De
aceea simbolizarea se utilizeaz numai partial
n logica general si, extins, n logica sim-
bolic.
n interiorul ei pot aprea contradictii si
opozitii, fiindc, potrivit lui Ren Gunon,
orice opozitie nu exist ca atare, dect la un
anumit nivel, deoarece nu poate exista nimic
care s fie ireductibil; la un nivel superior ea
se rezolv ntr-un complementarism n care
cei doi termeni se gsesc deja conciliati si
armonizati nainte de a intra n cele din urm
n unitatea principiului comun de unde por-
nesc si unul si cellalt
3
. Logicienii moderni
utilizeaz mai multe clase de metode n cu-
noasterea logic gratie potentialului meto-
delor matematice generalizatoare cu forma-
lizri n finalizarea teoretic printr-o form
calculatorie, fapt ce adnceste diferentierile
ntre logica general si cea simbolic.
Dac ne ntoarcem la solutia francisca-
nului William de Occam (Ockham) - Quodli-
bet universale et genus generalissimum est
vere res singularis, est tamen univeresalis
per praedicationem non pro se, sed pro re-
bus, quas significat
4
-, genul nu este o iden-
titate n multiplicitate, ci prin comunitatea
semnului ca desemnare. n cest temei, evolu-
tionismul caut universalul de preferint n
categoria sistematic superioar a clasei,
asemenea functiei constante, cu valoare fix,
indiferent de argument, iar generationismul
l identific n ordin, ca functie identitar,
prin transformarea argumentului n el nsusi.
Matematic, am putea mai degrab s identi-
ficm universalul ntr-o solutie canonic, de
genul functiei Bessel - Z(z), a ecuatiei dife-
rentiale, cu un z real sau complex.
Dac logica traditional a constituit o
practic filosofic, ncepnd de la Aristotel
(logic aristotelic), obiectul ei constituin-
du-l formele logice esentiale (judecti, ratio-
namente) necesare accesului la adevr (insti-
tuind notiunile, definitiile, clasificrile, divi-
ziunile), logica formal se concentra pe va-
11
Anul III, nr. 1(17)/2012
loarea formei determinate de calitatea ope-
ratiilor cu ajutorul crora aceasta a fost reali-
zat sau modificat, logica matematic (sub-
ordonat matematicii) se concentreaz mai
ales pe teoria modelelor, a demonstratiei, a
multimilor ori a recursivittii prin care se leag
direct de fundamentele matematicii; teoriile
mai noi au condus spre alte orizonturi.
Cercetarea logic a regulilor, a normelor,
logica deontica, de pild, se centreaz pe
investigarea raporturilor corecte ntre norme
n genul permisiunilor, interdictiilor si impe-
rativelor. Mai recent, logica fuzzy se canto-
neaz n cadrul sistemelor expert pe nte-
legerea conceptelor imprecise, ncercnd s
gseasc instrumentele de reprezentare ne-
cesare si de interpretare calitativ a terme-
nilor (Japonia, se stie, practic aceast logic
n marketing si n tehnologiile moderne).
Cu aspiratia la o stiint modern, lor li se
adaug neutrosofia, cu obiect n special n
domeniul filosofiei, cercetnd neutralittile
din sensul originii, naturii lor si al scopului
ctre care tind. Ea se regseste n multimile
neutrosofice, n cele ale probabilittilor sta-
tistice cu aplicatii complexe (inginerie, medi-
cin, stiinte militare etc.). Dar ca s nu alune-
cm ntr-un descriptivism didactic, ne vom
concentra, dup acest excurs preliminar, asu-
pra erorilor logice cu care ratiunea se con-
frunt n chip frecvent din cauza dificulttilor
sale dac nu imposibil, cel putin greu de re-
zolvat (uaopiu).
Studiul propozitiilor categorice ne oblig
s tinem cont de criteriul corectitudinii, con-
form cruia judecata trebuie s fie n msur
s reflecte conformitatea nsusirii cu obiectul.
Adic, pentru a fi logic, orice judecat tre-
buie s afirme sau s nege aceast confor-
mitate. Dup criteriul valorii de adevr, sau
al valorii cognitive, nicio judecat nu poate
fi dect fals sau adevrat. n algoritmul
rationamentului nu sunt excluse erorile ca-
tegoriale
5
- erori semantice sau ontice - prin
care se d unui lucru un atribut impropriu,
de unde putem aprecia c o eroare logic
este un viciu de argumentatie care conduce
la o judecat argumentabil invalid.
O analiz a erorilor logice a putut con-
duce la o clasificare a lor n erori logice for-
male si erori logice informale. La rndul lor,
erorile logice formale se regsesc n erori pro-
pozitionale, de cuantificare si silogistice -
toate cu cauze multiple. Cele informale sunt
provocate fie de natura cauzal-ndoielnic,
de relevant ori manifestate n planul ge-
neralizrilor defectuoase. Ele apar n special
n cadrul inferentelor imediate (n conversi-
une, obversiune, contrapuneri partiale sau
totale), precum si al celor mediate (silogistic:
premise, legi ale silogismului, figuri si moduri
silogistice, dar si n testarea acestora).
Ceea ce ne determin s insistm asupra
acestor lucruri sunt tocmai aporiile factuale
cu care nssi viata l confrunt pe om nce-
pnd de la solutiile factuale, pn la ntele-
gerea conceptual, la asumptie, ca premis
minor (mai ales cnd este considerat ca a-
devrat n argumentarea cu orice pret a sco-
pului) si pn la discursul academic al sti-
intelor.
Teoria argumentrii, ncepnd chiar de la
sofisti, relev c astzi astfel de erori (inclusiv
cele formale) abund n comunicarea mo-
dern n plan intentional: determinarea ac-
tiunilor, influenta comportamentului, de/re-
constructia unor conceptii etc. Pe de alt
parte, teoria notiunilor ne demonstreaz c
o notiune (individual sau general), n sfera
(extensiunea) si continutul (intensiunea) ei,
devine precis doar prin capacitatea ei de
extensiune si este clar doar dac i s-a dezv-
luit complet extensiunea n clasa, genul, fa-
milia sau specia la care se refer.
Aceste chestiuni ncheie n teoria argu-
mentatiei un protocol de reguli sigure de in-
teractiune a cror nclcare conduce la erori
logice. Acestea se rezum de regul n a-
sumptiile implicite ale unor argumente ne-
analizate. n retoric, aceste argumente se
pot ascunde ca n subsidiar s poat con-
duce la conexiuni logice deschise, la con-
junctii ce se cer finalizte n subtext. Spre de-
osebire de eroarea logic formal, nteleas
ca formul de gndire totdeauna gresit,
eroarea logic informal poate avea form
logic valid ns e fals din premise sau din
inferenta enunturilor (n metatext).
Erorile logice informale sunt sprijinite pe
argumente invalide, se regsesc n aporiile
factuale si se exprim n mod curent prin
apelul la repetitie (reluarea insistent a unui
argument invalid cu scopul ca n final s fie
acceptat), prin argumentul ignorantei (orice
premis nedemonstrat ca invalid este pre-
luat consecutiv ca adevrat), prin confuzia
cauzei cu consecinta, prin incriminarea unei
singure cauze (n timp ce altele sunt ascunse
intentionat), prin comparatii incomplete (as-
cunderea aspectelor ce nu servesc cauzei),
comparatie inconsistent (cnd se evoc si
se compar premise necompatibile), prin dis-
tributia ilogic (atunci cnd nu se ia n calcul
un atribut distributiv, specific fiecrui ele-
ment al clasei, genului sau speciei, sau unul
colectiv, generalizator). Alte erori informale
se refer la argumentarea prin prolixitate si
prin echivoc, prin falsa atribuire (argumente
necalificate, prtinitoare ori inventate), prin
falsul compromis (cnd se prefer o cale de
mijoc celei mai plauzibile), prin respingerea
unor argumente ca subexigente, prin reificare
(respectiv cnd un fapt abstract e prezentat
ca sprijinit pe un suport real), dar si prin erori
cu cauze ndoielnice, prin erori de relevant
si generalizri defectuoase.
n final, mi propun s observm prin pris-
ma a ceea ce am discutat pn aici trei prover-
be de sorginte etnosofic diferit: proverbul
arab a fost semnat cuvntul mine i nu
a mai rsrit, proverbul chinezesc ua cel
mai bine ncuiat este cea pe care o putem
lsa deschis si proverbul german aproape
nu este nici pe jumtate vs, proverbul gre-
cesc nceputul reprezint jumtate din ori-
ce actiune.
Proverbul chinezesc despre ua cel mai
bine ncuiat
este, n aparent, un paradox pentru c ne
propune o situatie auto-contradictorie sau
contraintuitiv dac avem n vedere contra-
rietatea ncuiat/descuiat. Nu suntem nici ntr-
o situatie de disjunctie pentru c observm
validitatea ambelor propozitii, iar conjunctia
este posibil sub aspectul adevrului, ns
semantic ne transfer ntr-un alt registru ra-
tional; valoarea de adevr conclusiv care
se realizeaz prin inferent cu o concluzie
etic. Contrarietatea ncuiat/descuiat nu ex-
clude implicatia si nici echivalenta propo-
zitiilor, conexiunea rezid n premisa para-
semantic; n metaforic.
Aici nu ncape nicio eroare logic, apo-
ria fiind eliminat de inferenta care conduce
spre factualitatea etic. Proverbul arab
6
citat ne trimite (,- - _ '.=.- _-' ,'--_ '--')
Be(ia lui Noe (Biserica din Saint-Savin)
12
printr-un cuantificator existential la dou
adevruri care nu sunt n intricatie, ci n
implicatie pentru c se pleac de la ipotez
spre concluzia exprimabil sub forma p=>q.
n plan factual, lucrurile capt o generalizare
maxim cu un apel la probabilitate (eroare
logic formal), dar propozitional lucrurile
curg normal, ns n planul cuantificrii se
exclude orice exemplu admitnd ab initio
orice generalizare.
O oarecare prezumtie de eroare logic
apare n plan informal ca argument circular,
cnd concluzia argumentului este si premisa
acestuia. Proverbul german (fast die Hlfte
ist nicht) nu este totuna cu cel grecesc (oo,p
civoi :o pnioc yio ko0c oooop), cu toate c
adevrurile lor nu se exclud si numai ntm-
pltor se intersecteaz. Aproape nu este nici
pe jumtate este doar o contiguitate a promi-
siunii c nceputul reprezint jumtate din
orice actiune. nceputul (p) este mai putin
dect aproape (q); adic pq sau, mai exact,
p>q. Deci propozitiile nu sunt echivalente,
dar sunt n implicatie. Formal, conjunctia este
imposibil deoarece aproape nu este nici
pe jumtate, pe cnd nceputul reprezint,
aparent, jumtate din actiune.
Asadar, se intr n disjunctia de cuanti-
ficare: aproape este la fel de relativ ca a n-
cepe, deci exigentul indulgentul. n propo-
zitie, a ncepe este o premis pentru aproa-
pe, ceea ce nu mai este o aporie, si n factual
adevrurile sunt n contiguitate. Nu ntm-
pltor am recurs la exemple paremiologice.
Spuneam mai sus c studiul propozitiilor
categorice ne oblig s tinem cont de criteriul
corectitudinii, conform cruia judecata tre-
buie s fie n msur s reflecte conformitatea
nsusirii cu obiectul.
Viciile de conformitate, erorile logice for-
male (propozitionale, de cuantificare si silo-
gistice), precum si cele informale (cu cauze
ndoielnice, cu erori de relevant si cu gene-
ralizri defectuoase) se regsesc n cele din
urm n tipurile particulare si n cele generale
de reflectare, de argumentare si de judecat,
valabile de la indivizi pn la grupuri etnice.
1
Husserl, Edm.; Cercetri logice II, Buc., Ed.
Humanitas, 2009
2
idem, p.179
3
Gunon, Ren ; Domnia cantittii i semnele
vremurilor, Buc., Ed. Humanitas, 2008, p.235
4
Orice este universal si gen superior este cu
adevrat ceva singular, este totusi si universal dar
nu prin sine, ci prin ceea ce semnific.
5
Termenul a fost introdus de Gilbert Ryle
(1900-19760 n lucrarea The Concept of Mind -
1949
6
Transcrierea proverbelor n limba arab si n
limba chinez a fost fcut n formula traducerilor
online, motiv pentru care nu ne asumm ntrutotul
si corectitudinea notrii lor, ns am retinut pentru
mai mult relevant continutul sentintelor, n
paralel, si n limba romn.
Trei Insule
Muresul sparge nisipul
Lunecnd la mal usor
Eu m-n cumet in abisul
Si-l privesc intrebtor.
Muresul susur-n cet
Soptind o doin curgtoare
Eu m-n vlui si cuget
Apa cnt trectoare.
Muresul, ce soart grea
Se-n vlue si curge
Ducnd vesnicia-n ea
Cade-o lacrim si plnge.
Sinaia
Norii intr in pdure
Atrgnd priviri piezise
Se ridic apoi spre ceruri
Eu nimic nu am a zice.
Pe brdutul, mndru, falnic
Cnt viu o turturea
Eu privesc direct spre ceruri
Se anunt vreme rea.
De-atta ozon pe dealuri
Nrile-mi freamt lin
Eu privesc netrmurirea
Si sorb un vin pelin.
Aleanul
A venit la min aleanul
A venit pe-nserat
Gndul mi sa-nvolburat
Si-a scrsnit, strigoi, srmanul.
A venit la min aleanul
A veni, m-a tremurat
Ochiul mi s-a tulburat
Ghear grea, de plumb, amarul.
La pescuit
Dimineata-n zori de zi
Am pornit cu bicicleta
Prin pdure, prin pustii
Nu am zis nimic lui tata.
Am pornit la pescuit
Vasul pentru pesti e gata
Mltretul cel sfintit
Zace n pdurea Ceala.
Vasul s-a umplut de peste
Bucuroas va fi mama
Eu m-ntorc, ochiul sclipeste
Nimeni nu-si dduse seama.
Eugen ROVEN}A
(Toronto, Canada)
La Mare
E o mare cenusie
Si un cer asisderea
Plaja e nc pustie
Si un vnt adie abia.
De departe un vapor
Lin se-nvlue n valuri
Soarele nceptor
S-oglindeste-n talazuri.
Un pescar se-ntinde-ncet
Spre guvidul singuratic
Lng mine un crab discret
Vrea sa scape usuratic.
E o mare auster
Si un cer asisderea
Cade-o lacrim stingher
Si tcerea-i tot mai grea.
Rul Diavolului
Rul tremura sub gheturi
Purtnd vesnicia-n el
Eu pe mal privesc n ceturi
Si m duc tot ctinel.
n pdure o frunz-n pom
mi tot clipoceste-n ochi
Nu se vede pui de om
Diavolul e-n jur - deochi.
n min
n min se fac si se desfac
Att de multe gnduri
S le cuprind eu nici nu pot
Si-mi scap rnduri, rnduri...
Siroaie verzi de ap
Idei ce vin, idei ce mor
Idei care mi scap...
Nori mari si grei si negri
Tumultul lor, adeseori
M prinde-n pragul serii...
Lacrimi tindu-mi geana
Si care se transform-ncet
n lacul... Sfnta Ana.
Poeme Poeme
Poeme
Poeme Poeme
Poeme
13
Anul III, nr. 1(17)/2012
{tefan DUMITRESCU
Te voi cuta
Te voi cuta mereu, iubita mea
Eu fiind n firul ierbii tu ntr-o stea,
Simti-voi cum ochiu-mi devine privire,
Cum fiinta-mi se scurge ctre tine tiptor si subtire,
Cnd dup mii de ani voi ajunge n steaua ta
Te vei fi mutat demult ntr-un fulg de nea,
ndurerat si cntnd voi porni din nou
Dar abia la sfrsitul timpului ne vom ntlni ntr-un ou.
Mna iubitei
Elogiul 9
Oh, mna ei cu briliantele ct
turturelele orbindu-te
se ntindea s-l mngie pe El
n toate prtile se ntindea
deodat
mna ei
ncet pipind
n toate prtile se ntindea
Cutndu-l
nct semna cu un disc
Avnd pe margine mii de degete
nct semna cu o sfer
Din care cresteau
Mii de degete
Pe care se vedeau briliantele
Verzui ct vrbiile
Ah, si sfera crestea la
Nesfrsit
Ah, si degetele ei se prbuseau
Deodat n haos
Cu un zgomot asurzitor !
Elogiul 13
Ochiul Ei avea o arip
Si ochiul Lui avea o arip
Oh, si atunci s-au unit ochii cei doi
Ca s zboare
Sufletul Ei avea un trm
Si sufletul Lui avea un trm
Oh, si atunci s-au unit sufletele lor
Nscndu-se marea
Moartea Ei era jumtate din univers
Si moartea Lui cealalt jumtate a universului
Oh, si atunci s-au unit mortile lor
Oh, si atunci s-au unit mortile lor!
Sunt
n dimineata aceasta sunt Trm
Cntnd imens. Abstract. Iar tu esti mare
Toat materia este adnc si de miere
Valurile sunt soaptele noastre sfsietor ametitoare
La prnz eu sunt rdcina adnc si grea
Tu esti plopul melodios si fosnitor
Frunzele sunt tipetele noastre cutndu-se
n naltul cerului strlucitor tiptor
La apus eu sunt zarea nrosit a lumii
Tu esti cmpia ncrcat de flori, de ninsoare
Ne strngem unul pe altul n brate ne topim
Devenind osia universului dureros orbitoare
Noaptea tu esti materia ca o lav fierbinte
Eu sunt universul care te-nconjur, te mngi
Stelele sunt cuvintele noastre arznd
n veci iubito cu tmpla pe pieptul meu rmi !
Voi spune c-am fost n Levant
Voi spune c-am fost n Levant
Prin codri adnci de lumin
Cnd viata ti este o vin
Si visul ti e un pcat.
Am trecut prin orae nalte
Printre statui i printre lichele
Trind basmul vietii mele
Att de pure si de trdate
Voi spune c-am fost n levant
Prin nouri de praf si de smirn
Vzutu-mi-am viata strin
Si-acolo-n adnc trmul llalt.
Imnul druirii senine
Nu te lupta Ausonia
cu dragostea
ci ca un sarpe te ntinde
la picioarele muntelui
ca o corabie
ntepeneste n pustiu
si las prul
s ti-l duc vntul
s umple fundul lumii cu el
te vei trezi c esti
o mas pe vrful muntelui
un pat pus
pe zare
un cires nflorit
n mijlocul orasului
Imnul Aneisonia
Pe unde trece ea
nfloresc pietrele
si rnile
ncep s zmbeasc
orasele ntorc
gturile dup ea
ca lanurile
de floarea-soarelui
apusul rsare
din nou
si lumea intr
ntr-o epoca nfloritoare
Din volumul Muntele ncrcat
de dragoste
Imnul Vanesei
Ea merge cu un deal de mn
ca si cum ar duce un copil
picioarele i intr pn la genunchi
n nisip
rspunznd n lumea cealalt
ca o hipnotizat priveste nainte
turmele de piane pe zare
vntul btnd i ndoaie sursul
ce-i flutur n urm-i ca un sal
dragostea ei se aude clipocind n tot universul
n vremea aceasta n orase
carii cnt nalt asemenea cocosilor n istorie
femeia-si trste sursul nsngerat
ca un izvor, pe lume
hei, hei, hei, izvorul acesta va creste
devenind ru, devenind fluviu
curgnd nspre-nceputul lumii
14
Anul III, nr. 1(17)/2012
Ah, decembrie, Bacovia, Te uit cum ninge
decembre, Nicu Alifantis - ah-aaah-AH!!!
S-apropiau srbtorile iernii si conveni-
sem cu nevast-mea s nu ne mai certm asa
des, mcar n ultima perioad a marelui Post
de Iarn. n consecint, ne certam destul de
rar, iar cnd o fceam, nu cred s fi aflat mai
mult de-un sfert din populatia cartierului, fi-
indc nevast-mea, iesea pe balcon si ncepea
s tipe:
- Asasinule! Sriti, oameni buni, c-mi
bag cutitu, m omoar...! M omoa-
r!
Cum-cum? Ei, Doamne!, cum s rmn
indiferent la un asemenea tipt disperat? Si-
gur c i sream n ajutor ndemnnd-o:
- Mai cu viat, drag, mai cu viat! Ce e
cu tiptul sta anemic? Parc ai fi rahitic la
minte... Nu esti convingtoare deloc!... Vrei
s urlm amndoi? Hai: unu, doooooi-trei!
Adevrul e c nu mi-a trecut, nc, prin
minte s-o ajut efectiv, considernd c ar fi
putut rmne cu vreo neputint, iar femeia,
la casa omului, este, asa cum se stie din vre-
muri imemoriale si chiar biblice, un cevaIr
de care viata poate deveni anodin, trist si
culminnd cu dorinta de... M rog, s nu-i
spunem chiar apocalips, ns disperare,
prag de sinucidere, azil politic n Afganistan
sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar, tre-
buie s precizez si c - ea din sptmna Cr-
ciunului, sau joia? - am iesit dup ea pe bal-
con cu gnd s-o arunc de la etajul sapte. Si,
ct de nervos eram, as fi fcut gestul - ires-
ponsabil pn la urm - ns m-am oprit din
dou motive: nti, fiindc nu vroiam s-i ne-
norocesc pe niste colocatari care se njurau
fermector si constiincios la un septic ame-
rican n fata blocului si n-am vrut s le stric
relatia cu Dumnezeu, relatie pe care, n mo-
mentele-acelea premergtoare unui asasinat,
le consideram armonioase. Ei, dac vecinii
ar fi jucat ruleta ruseasc, alta ar fi fost
situatia... Si doi, pentru c nu aveam bani de
prohod, un fost coleg de teologie cu mine,
acum cucernic fat bisericeasc, spunndu-
mi confidential cu o zi nainte:
- Btrne, Domnu s te binecuvnteze!
Neamuri de decembrie...
Dumitru HURUB~
- Amin!, am rspuns n calitate de berbec.
Ei, oaie am fost cnd am prsit turma
Domnului - acum sunt oaie emancipat, adic
berbec...
Iar cucernicia-sa a continuat:
- Fiule, mi dai o sut de euroi, si-ti imple-
mentez un prohod trsnet! Ti-o trimit pe Ma-
laghenia n Rai fr stagiatur n Purgatoriu,
sau test-gril la Poarta Raiului...
- Ct, m, Puiule? 4 milioane, m? Ai tu
sufletul sta, m?
- Btrne, nu te lua dup vesmntul meu:
sutana e sutan, iar viata e viat...
- Am nteles, da, Doamne fereste! - n-as
vrea s rmn Grdina Domnului fr su-
flete!, am exclamat temtor. Doar o stii pe ne-
vast-mea...
- Tomna d-aia...
M rog...
Apoi, unul dintre juctorii de septic era
tatl a treisprezece copii pe care i rnduise
Dumnezeu si Revolutia din 89, de cnd ne-
vast-sa se afl n concediu de maternitate
Ir ntrerupere. n prezent i se ntocmeste
dosarul pentru Guiness Book, fiind gravid,
iar ginecologul de familie prezicndu-i cel
putin patru gemeni. Multi au zis c nu-i nor-
mal. Medicul.
Dar, e Decembrie, e..., A prins promoroa-
c i clampa - era s scriu clanta - neveste-
mi, ns la ea nu se ntmpl acest fenomen,
poate doar la 273
0
K. ns e putin probabil,
drept care e periculos s alunecm spre do-
leante zadarnice...
Deci, ultima dat m-am certat cu Mala-
ghenia din cauza neamurilor, pentru c ne-
am pomenit c noi nu avem, nu ne viziteaz
nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneaz
nimeni si, n general, pentru c suntem att
de singuri nct ne-a cuprins nervozitatea,
disperarea si spaima pn si de Uniunea Eu-
ropean si International Monetary Fund de
care Fund depindem orisictusi... Apoi au
venit reprosurile reciproc dezavantajoase, iar
de-aici pn la istericale si jigniri n-a mai fost
dect un pas mic pentru un om ca nevast-
mea, pe care ea l-a si fcut rapid. Pn la un
punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut
de unde si nici rbdare, asa c i-am strigat:
- Auzi, doamn, n definitiv, dumeatale
ce neamuri ai?
Trebuie s spun c, inclusiv n momentele
de vrf ale certurilor noastre, cnd o cratit
sau sucitorul pot avea conotatii extraprofe-
sionale, dm dovad de respect reciproc,
adic evitm s ne tutuim. Dar atunci astea
sunt detalii lipsite de interes si important.
Esentialul rmnea lipsa neamurilor, adic,
la toat lumea mai venea cineva, chiar de la
tar, mai aducea un lptic, un curcan, o poal
de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibr...
La noi, nimeni-nimic! ns, pn la urm, tot
scotocind prin arborele ginecologic - cum
spune analfabeta de Malaghenia, ddurm
de niste rude si le-am scris pe loc o scrisoric
duioas cum c, deoarece am rmas singuri
pe lume, i poftim pe la noi cu drag inim,
chiar dac n momentalul de fat o ducem
cam prost din cauza tranzitiei si a devalorizrii
leutilor personali. Dar oameni suntem si g-
sim noi ceva s ciugulim dou-trei zile. Adic,
am btut saua spre ceva produse zootehnice
si, n acelasi timp, spre durata vizitei, aluzie
din care ei trebuiau s priceap c vizitele,
cu ct erau mai scurte, cu att erau mai pl-
cute. Contrar tuturor asteptrilor noastre,
neamurile au sosit dup trei zile, aproape de
ajunul Crciunului...
- Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am
scuipat repede n sn), iar ea e mtusa voastr
Parmenica, a fcut prezentrile un ins care,
as fi jurat c nu trecuse vreodat prin judetul
nostru de bastin, sau c ar avea altceva n
comun cu noi, n timp ce nevast-sa avea un
cap semnnd binisor cu un craniu de Cro-
Magnon alcoolic. Nu stiu de ce alcoolic,
dar asa mi s-a prut...
n momentele urmtoare, printre picioa-
rele lor, si-a fcut aparitia o javr cu figur de
maidanez tinut n ploaie, chestie care m-a bu-
curat cu rutate pentru nevast-mea care nu
iubeste de loc cinii. n consecint, nu m-am
rbdat s nu exclam:
- Uay, ce cutu fain! Nu i-l donati Mala-
gheniei?
15
Anul III, nr. 1(17)/2012
43 Nevast-mea a privit spre zona cu suci-
torul, iar eu am nteles...
- Cum-cum?, au exclamat neamurile ntr-
un glas. Doamne fereste! Nici vorb! Rexy e
sufletelul nostru, e fiinta care ne ndulceste
viata zi de zi, si-i de-o inteligent pur si simplu
genial...
Dotat cu fler, patrupedul si-a dat seama
repede de antipatia Malagheniei, asa c a n-
ceput s latre la ea cu o nversunare care mi-
a adus aminte de colega noastr de la ser-
viciul Dealuri si pajisti cnd nu era trecut
la prim. Pe timpul ct a fost n emisie javra,
nu ne-am mai putut ntelege dect prin sem-
ne, comunicare cam deficitar, din moment
ce unchiul Haralampy, n loc s intre n sufra-
gerie, a intrat n baie, iar mtusa Parmenica a
priceput lesne c nevast-mea era, de fapt, o
vecin si-i tot fcea loc s plece... Pn una-
alta, javra a sfrtecat o bucat din rochita de
lamc a Malagheniei, linistindu-se brusc sub
masa din buctrie.
- Nu ntelegi nimic, i-am zis cnd am vzut
c ncepe s miorlie. La urma urmei, nu e
dect un dobitoc, un suflet ca oricare dintre
noi, trebuie doar s stii cum s-l tratezi...
- Sigur-sigur, a aprobat mtusa Parme-
nica, n timp ce pe usa rmas deschis au
nvlit trei artri crora nu le-a trebuit dect
foarte putin pentru a ntoarce toat casa pe
dos, activitate nsotit de ndemnul mtusii:
- Buni-mam! Buni-mam! Aveti grij s
nu stricati ceva...
- Sunt nepoteii, ne-a lmurit unchiul.
Dragii de ei...
- Sunt foarte vioi, am zis gndindu-m la
cte catastrofe s-au abtut pe peste capul
oamenilor de-a lungul veacurilor si de care
au trecut, chiar dac acestea au lsat urme
de nesters n unele cazuri, cum ar fi tornada
n care tocmai intrasem. Cel putin aceasta ne
era convingerea, minunndu-ne de inteli-
genta si inventivitatea nepoteilor n ceea ce
privea distrugerea bunurilor din apartament.
Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy
spunnd:
- Hai, Parmeni drag, s facem si noi ceva
dac tot am venit la copiii stia...
Asa da, am gndit noi ct de ct veseli,
se mai schimb viata. Am privit cu alti ochi
att nepoteii ct si javra disprut n pro-
portie de trei sferturi n oala cu sarmale pus
la rcit lng frigider.
Unchiul si mtusa erau oameni practici:
n cteva minute, noi - de fapt, fostii stpni
ai casei, pentru c atunci ne aflam sub ocu-
patie strin - ne-am dat seama c nu eram
dect niste amrti de diletanti n comparatie
cu ei. Ne si miram cum de putusem tri attia
ani fr s ni se ntmple o multime de neno-
rociri, fr ca medicii, procuratura si vreo or-
donant de urgent a guvernului s ne fi
izolat ntr-o rezervatie, undeva prin Retezat
sau, caz mai aparte, prin mangrovele austra-
liene. Ca atare, am nceput s ne bucurm
din tot sufletul c, datorit gravei neglijente
a organelor mentionate, mai eram liberi si
teferi, credeam noi.
- Mare noroc, mare noroc, murmura un-
chiul Haralampy din cnd n cnd, miscnd
mobilele din loc, scotnd usile din balamale
si nfptuind, de fapt, cea mai mare reform
din istoria csniciei noastre, pe lng care
postdecembrismul era o nenorocit de
anex a materialismului dialectic infestat cu
ceausism multilateral dezvoltat. Am citat
dintr-un discurs al vecinului de la trei la o
adunare general a Asociatiei de locatari,
pentru care a fost lovit brutal cu polonicul
de ctre nevast-sa - sef de scar, functie
dup care a tnjit timp de patru legislaturi...
...Nimic nu era bine, inclusiv cte un cui
btut n perete. Nu ne ndoiam c natura-
mam ne trimisese niste rude cu statut de
unicat si de care eram mndri. Muti! S fi
trecut vreo trei ore? S-ar putea, desi e cam
mult dac avem n vedere viteza cu care se
desfsura dezastrul. Oricum, ntr-un timp re-
cord, nimic nu mai era la locul su.
- Triti la oras si v-ati aranjat apartamen-
tul ca o cocioab de la tar, ne-a reprosat
mtusa.
- Pi, dac am fost tot singuri, am ncercat
noi s mai salvm cte ceva din onoare. Am
crezut c nu are rost s...
- Adic, cum n-are ? ne-a privit ea crunt
n timp ce aduna cioburile singurei noastre
vaze de cristal n care trsese cu prastia unul
dintre dragii nepotei...
Si, n ultim instant, ce este o vaz?, ne-
am ntrebat noi. Si am rspuns scolreste:
vaza este un obiect din casa omului care poate
deveni incomod n anumite situatii tot tre-
buind s-l deplasezi de colo-colo. Mai bine
spart! Pn si acest lucru de nimic a trebuit
s-l nvtm de la nepotei, dragii de...
Cnd toate lucrurile din apartament si-
au schimbat locul sau pozitia, unele chiar
forma, unchiul Haralampy a ordonat:
- Si-acum, toat lumea la treab - s facem
ordine pe-aci!
n trei zile apartamentul nostru ajunsese
de nerecunoscut: dou geamuri sparte, co-
vorul persan gurit n cteva locuri de chis-
toacele unchiului a crui deviz este c: un
brbat, dac nu miroase a tigar, nu mai poa-
te fi considerat brbat; usa de la baie se tinea
ntr-o singur balama si o sfoar, iar noi, pn
o s ne lum alt mobil, vom dormi pe jos.
Dar ce s mai discutm, din moment ce usa
de la intrare am schimbat-o cu o bucat de
PeFeLe - e adevrat c gros si trainic! ns,
peste tot haosul acesta, plutea maiestuos
mirosul de urin si excremente de cine, iar
seara, asezati pe podea, cu lumina stins, ne
amuzam cu sadism auzind cum sar purecii
cinesti pe ziarele ntinse pe jos. Cum-cum?
A, nici vorb de vreun semn de nebunie, s
fie clar!...
n preziua terminrii vizitei, stnd seara
la cin, unchiul Haralampy ne-a spus btn-
du-ne printeste pe umeri:
- Dragii mei, acum nu mai sunteti nici voi
tineri. Copii nu aveti, asa c gnditi-v si voi
la un mostenitor...
- Pi, ne-am gndit, avem si noi socotelile
noastre... Sigur c avem n vedere s...
- Nu, dragilor, asta-i mentalitate comu-
nist. La treab si...
- Adic, nu pricep, s-a impacientat Ma-
laghenia: ne dati ordin s... avem copii?
- Ei, fereasc-ne Bunul si Luminatul!, pru
speriat mtusa Parmenica.
Iar unchiul complet imediat: eu, cu Par-
menica, ne-am gndit c ar fi cel mai bine s-
i nfiati pe nepotei, ce ziceti ? Sunt mari, cu-
minti...
- Toti trei? am strigat fr s vreau.
- Apoi, nu se cade s-i desprtim, drag...
...De-atunci, nevast-mea se pretinde An-
tigona si sap toat ziua gropi n jurul blo-
cului pentru ndeplinirea nu-stiu-crui ritual
mitic, zice ea rznd permanent, inclusiv cnd
ne certm. Dar, la drept vorbind, e mai con-
venabil dect un trio de nepotei imprevizibili
si drglasi, ca niste draci n miniatur...
A, uitam: gsisem rudele pe internet, la
Ocazii.ro.
Ehe, Decembre, Bacovia etc., etc.
Tapiserie de Bayeux
16
Anul III, nr. 1(17)/2012
Vasile ANTON
Farmecul vietii este o stare
de spirit deosebit, pe care fiinta
uman o trieste n perioada ado-
lescentei. Farmecul vietii este o
forma mentis n care domin ilu-
zia asupra realului. Aceast stare
de spirit trebuie trit pn la c-
storie si aparitia progeniturilor.
Dup aceast vrst viata si
pierde, treptat, farmecul.
Fiecare etap biologic si are
farmecul ei, dar adevratul far-
mec al vietii i este conferit fiintei
umane n perioada edenic, a
tineretii, de la pubertate, cnd co-
pilul ncepe s constientizeze bi-
nele si rul, plcerile si nepl-
cerile vietii, pn la alungarea din
rai, adic pn la cstorie, mo-
ment cnd va asculta de glasul
nevestei sale i n sudoarea
fruntii sale i va mnca pi-
nea (Genesa, 3, 17, 18, 19).
De regul, cuplurile se for-
meaz n perioada de farmec al
vietii, ntre 20-30 de ani. n pre-
zent, ns, tendinta ultimelor ge-
neratii este de a forma perechi
dup 30 de ani. Prelungirea peri-
oadei de farmec al vietii poate fi
benefic fiintei umane.
Omul este o fiint ludic si,
prin urmare, are nevoie de o peri-
oad prelungit pentru jocul de-
a viata. n fond, jocul infantil, pur,
Ir interese, lcomii si perfidii, e
partea cea mai frumoas a vietii.
Homo ludens, omul care joac e
omul dionisiac - omul plcerilor
senzoriale si a creatiilor spirituale.
Poezia s-a nscut n joc. Chiar si
limbajul poetic este un limbaj lu-
dic. Poeziei i se altur cntul si
dansul, specifice perioadei de far-
mec al vietii. Toate aceste mani-
festri formeaz o sinergetic
cultural si au ca dominant par-
tea feminin a mintii omului.
nssi viata cultural a omului
predispune fiinta uman la joc.
n jocul n sine, cu toate c este
o activitate a spiritului, nu exis-
Farmecul vie]ii
Motto: Eu r#m@n ce-am fost: romantic
Mihai Eminescu
t nicio functie moral, nici vir-
tute, nici pcat(Johan Huizinga
- Homo ludens, p. 44).
n pofida faptului c fata-fe-
meia se maturizeaz cerebral na-
intea bietilor, rmne atasat jo-
cului. Poezia, cntul, jocul, cultu-
ra romantic, n general, sunt a-
panajul spiritualittii feminine.
Cu aceste jocuri romantice, ob-
scure, misterioase, femeia l atra-
ge pe brbat, care este un vistor
apolinic.
Homo ludens are ns o limit
biologic cnd poate s joace.
Dincolo de aceast limit, omul,
dac ar continua jocul, ar friza
nebunia sau infractionalitatea.
Cu toate c joaca, o oponen-
t a seriozittii, presupune limite
biologice, n anumite mprejurri,
eliberati de ngrijorrile si spai-
mele vietii, chiar si oamenii maturi
tind s redevin copii. Unii b-
trni chiar dau n mintea copiilor.
Puerilismul este o evadare din n-
chisoarea constrngerilor si a
anxiettilor societtii moderne.
Dup cstorie, ncepe vrs-
ta maturittii cnd fiinta pierde
starea psihic ce d farmec vietii.
Nu-l mai atrage fascinatia jocului.
E momentul cnd omul intr n
faza matur, cea a responsabili-
ttii si seriozittii, a filosofrii, a
ntelepciunii si a instituirii norme-
lor morale asupra progeniturilor.
E necesar s amintim c, Iisus
si Socrate au nceput s filoso-
feze, s cuvnteze si s propo-
vduiasc normele morale, dup
treizeci de ani. Multi tineri, din
generatiile actuale, s-au hazardat
s filosofeze la vrsta cnd ar fi
trebuit s triasc din plin pl-
cerile vietii. Dezabuzati, n-au g-
sit niciun sens vietii si au sfrsit
n suicid.
Mircea Eliade spunea, n
Scrisori ctre un provincial, c
astepta cu spaime de apocalips
s afle din ziare despre tnrul
acela filosof din provincie vestea
sinuciderii. Vechii greci refuzau
tinerilor, sub treizeci de ani, filo-
sofia. Probabil, s-au confruntat
si ei cu fenomenul sinuciderii n
rndul adolescentilor filosofi.
Spre deosebire de oricare alt
vietuitoare la care sensul vietii
este programat, omul are marea
libertate de a da el nsusi sens
vietii. Asadar, fiecare fiint uma-
n dispune de aceast capacitate
mintal de a da sau nu sens vietii.
Problema mare este de a-l gsi.
Majoritatea gsesc un sens vie-
tii, o ratiune si o motivatie de a
tri - a tri pentru ceva sau pentru
cineva. Dar exist si multi rtciti,
cei care triesc pur si simplu ca
frunza-n vnt.
Fiecare etap a vietii are un
anumit farmec, dar perioada care
confer existentei umane adev-
ratul farmec al vietii este perioada
adolescentei si a tineretii. Ea tre-
buie trit si-att. Exist, fr n-
doial, la vrsta adolescentei, un
farmec al vietii pe care cei mai
multi nu-l constientizeaz.
n aceast perioad, orice t-
nr trebuie s renege filosofia.
Dominanta acestei perioade este
cea senzorial. Si biatul si fata
trebuie s exploreze si s experi-
menteze senzorialul. De altfel,
preocuparea tinerilor, n aceast
perioad, vizeaz mai mult corpul
si mai putin mintea. Fetele se pre-
ocup de frumusetea afisat a
formelor, bietii se centreaz pe
organul sexual si pe propria lor
virilitate.
Cultura, educatia, nvtmn-
tul au fortat comprimarea n a-
ceste etape si a plcerii spirituale.
Tinerii ar trebui s cunoasc, n
perioada adolescentin, doar
senzorialul. Civilizatia, ns, i su-
pune unui intens bombardament
informational. Senzationalul si
cunoasterea spiritual, amplifi-
cate de mijloacele mass-media, i
constrng pe tinerii din societ-
tile moderne si-i supun la conflic-
te psihice. Cu ct o societate este
mai puternic tehnologizat cu
att fiinta uman este obligat s
renunte la plcerea dionisiac si-
i impune o stare permanent de
luciditate. Tentatiile si viciile sunt
la tot pasul. Societatea de con-
sum l ademeneste cu deliciile ra-
iului, l vrjeste cu poleial de be-
teal, l fascineaz cu reclame ti-
ptoare, iar tnrul, inocent si ne-
linistit, nu stie c, dincolo de a-
ceste glossy se afl iadul. Peste
tot tinerilor li se ntind capcane.
Din acest motiv, societatea mo-
dern impune tinerilor o stare per-
manent de luciditate si de trie
moral, n orice mprejurare. Alt-
fel, regretele vor fi amarnice si
inutile.
Farmecul vietii nu e dat de
gndire, de cunoasterea spiritua-
l, ci de tririle senzoriale n mai
mici sau mai ample comuniuni
dionisiace. ntre visarea, pe care
o simte tnrul apolinic, ca o che-
mare a spiritului spre absolut si
senzorialul concret, cu care l a-
demeneste fata din Floare al-
bastr, este de preferat, pentru
tnr, s guste senzorialul. Ade-
vrata cunoastere a vietii o aflm
n contactul cu senzorialul, nu
din crti.
Vistorul apolinic este aban-
donat de fat; ea nu-i poate nte-
lege visrile, vrea trirea senzo-
rialului, vrea concretul aici si-
acum. El o va pierde pentru pri-
mul care-i va oferi volupttile
senzoriale si materiale concrete,
17
Anul III, nr. 1(17)/2012
nu vise (A se vedea George Cli-
nescu - Enigma Otiliei).
Vistorii apolinici nu au ce
cuta n aceast lume. Lumea
concret nu e pentru ei. Femeia
nu poate ntelege vistorii. Ea l
prseste pe vistor pentru br-
batul fr vise si iluzii, fr idea-
luri; femeia vrea un bun gospo-
dar, care cstig bine, i face copii
si o ajut s-i creasc.
Visele de creator, de explora-
tor, de gnditor vor sfrsi n tris-
teti incomensurabile fr femeie,
asa cum de altfel a sfrsit Poetul
care a tnjit toat viata dup o
femeie, dup femeia lui.
Fr un suflet de femeie, br-
batul rmne un mare singuratic.
ntrebat de un tnr atenian dac
s se cstoreasc sau nu - So-
crate, marele moralist, i-a spus:
Orice vei face vei regreta. To-
tusi, la btrnete, nevoia brba-
tului de a avea alturi un suflet
de femeie devine mai mare dect
la tinerete cnd, liber si fr griji,
zbura din floare n floare. Si nu
numai la btrnete. Nimic nu se
poate realiza n viat fr coope-
rarea celor doi. n rezolvarea pro-
blemelor existentiale, brbatul
este mai dependent de femeie,
dect femeia de brbat.
Ce ar fi lumea fr acesti vis-
tori? Fiecare generatie are nevoie
de vistori, spre a nu fi uitat. O
generatie fr vistori este o ge-
neratie non-creativ. Nu doar vi-
storii sunt abandonati de femei,
ci, mai ales, filosofii tineri. Acesti
tineri exaltati, care cred c au
descoperit piatra filosofal, sfr-
sesc mai totdeauna n suicid. Ei
se afl ntr-o criz acut, un para-
dox al existentei, o dihotomie im-
posibil, o stare schizofrenic a
mentalului ntre dorint de a tri
dionisiacul, la fel ca ceilalti, si va-
nitatea autoindus de a privi lu-
mea din turnul lor de fildes.
Riscul mare, pentru vistor,
este s piard contactul cu reali-
tatea imediat, s rateze ceea ce
d farmec vietii - fata care l n-
drgeste, poate sufletul pereche.
Cci dominanta farmecului vietii
este dat de feminitate. Cnd
spunem feminitate, ne gndim la
romantism. Dominanta mintal
feminin este una romantic. E o
stare de spirit special, pe care o
triesc majoritatea tinerilor n pe-
rioada adolescentin. Unii r-
mn, asa cum afirm si Poetul,
mereu romantici, vesnic ndr-
gostiti.
Vrsta adolescentin este
perioada rzvrtirii, a micii re-
beliuni mpotriva regulilor si nor-
melor parentale, a imaginatiei
creative si originalittii n com-
portament si vestimentatie (ti-
nute provocatoare - emo, goth,
punk, rock), un amestec de volup-
tate si suferint, predilectie pentru
obscuritate, mit, simbol (tentatie
satanist), nevoie stringent de
puritate, voluptate si cruzime.
Toate aceste manifestri ro-
mantice - obscuritatea, poves-
tea, simbolistica - sunt caracte-
ristici ale mintii feminine. Far-
mecul vietii coincide cu starea de
spirit romantic a fiecrei fiinte
umane. Fiecare generatie de tineri
brbati trece prin aceast peri-
oad efeminat a vietii.
Cntul, dansul, contactul epi-
dermic, petting-ul, strngerea de
mn, toat aceast cochetrie
tine de partea feminin din noi.
Dominanta farmecului viteii con-
strnge pe fiecare biat la aceast
dulce si periculoas feminitate.
Fr aceast feminitate: totui
este trist n lume(M. Eminescu
- Floare albastr).
Ceea ce confer farmec este
aceast dominat a feminittii n
perioada adolescentin. Ea ge-
nereaz betia dionisiac si extazul
dttor de nebune delicii. Fr a
le fi trit la vrsta oportun nu le
mai poti tri. Si chiar dac le tr-
iesti nu mai au acelasi farmec ca
la vrst biologic optim cnd
se trezesc instinctele si trirea
se transform n extaz si uitare
de sine. Nevoia de orgie dioni-
siac devine o necesitate a co-
muniunii de grup, cnd toti se
simt unul si unul toti.
n fond, discotecile reitereaz
nevoia ancestral a tinerilor de a
tri plenar dionisiacul, moment
n care sunt nivelate toate deose-
birile sociale si de clas - toti sunt
egali, indiferent de pozitia social
sau politic a printilor genitori.
Cntul, dansul si exaltarea le con-
fer o stare de superioritate, de
zei, nemprtsite de cei care din
varii motive nu pot participa la
aceast nebunie colectiv, de
desntare si attare sexual pn
la abandon si perversitate. n a-
ceast exaltare colectiv, tinerii
se elibereaz de energiile nega-
tive, acumulate periculos n stre-
sul vietii moderne.
E momentul cnd se dezln-
tuie instinctualitatea colectiv,
de grup, n care amestecul de:
abjectie, voluptate i cruzime,
spune Nietzsche, confer grupu-
lui acea forma mentis de extaz
dttor de delicii izvorte din
adncul inconstientului colectiv.
n acele momente ale uitrii de
sine nimic nu mai are pret dect
trirea aceea dionisiac a instinc-
telor dezlntuite la maxim.
Insi fr nicio moral, fr ni-
ciun adevr, nepstori fat de
prieteni, fat de familie, prinsi n
forme aberante de biologie exal-
tat, asa i prezint Mircea Eliade
n Huliganii. n zilele noastre,
beizadelele, fii sau fiice ale politi-
cienilor si patronilor exceleaz n
astfel de manifestri extreme.
Cum politicienii tolereaz si
ncurajeaz grotescul acestor
domni Goe, care si etaleaz masi-
nile de lux pe banii furati din bu-
zunarul celor multi, este evident
c, pentru majoritatea tinerilor
romni, actul creator este descu-
rajant. Tinerii superdotati, fie e-
migreaz s-si mplineasc visu-
rile creative n folosul altor state,
fie se pliaz si se complac n a-
ceast filozofie al lui pseudo ins-
taurat de clasa politic, dus la
extrem de actuala putere.
n atare situatie, tineretul
romn, saturat pn la vom de
acesti imbecili care ne guver-
neaz, si refuleaz orice actiune
creativ, evadnd n discoteci ori
esund n alcool, drog si sex.
Toat plcerea dionisiac a ro-
mnului se reduce la grtarul cu
mititei, baxul de bere si dragoste
murdar.
Tinerii refuz realitatea ro-
mneasc n care inteligenta si
creativitatea nseamn imbeci-
litate, iar prostia si hotia sunt ri-
dicate la rang de virtute. Unde-i
generatia creativ al lui Mircea
Eliade? Tinerii romni cei mai
dotati si mai creativi pleac peste
hotare. Mica insul latin sr-
ceste pe zi ce trece si se umple
de pirati, dup chipul si asem-
narea actualului pirat-crmaci.
n loc s caute solutii, spre a
stimula creativitatea tinerilor ro-
mni spre binele tuturor, acesti
imbecili care ne guverneaz a-
lung spiritele bune ale acestei
natii. Cu ct se nmultesc medio-
crittile cu att comunitatea poa-
te fi manipulat mai lesne. Medi-
ocrittile nu pot tri pe propriile
lor picioare, ci pe proptele, pile,
cunostinte, relatii, care fac dintr-
un popor demn si mndru o co-
munitate bicisnic aservit clasei
politice lacome si perfide. O,
sancta simplicitas! O societate
care trieste zilnic n mizerie mo-
ral evolueaz treptat spre ne-
Tapiserie de Bayeux
18
vroz, devine nefericit. Nu poti
tri fericit ntr-o tar a nefericirii.
Fericirea individual este nemij-
locit legat de fericirea social,
iar cea social este determinat
de starea moral a clasei politice.
Dac, mi va fi dat s scriu o carte
despre tara mea, o voi intitula
Romnia sau istoria unui popor
nefericit.
Din vechea Elad si pn n
zilele noastre, istoria se repet cu
fiecare generatie de tineri teri-
bilisti. Individul simte o nevoie
stringent de ritualizare a instinc-
telor spre a se apra n fata an-
goaselor si spaimelor, pe care
societatea modern le amplific
nemsurat.
Este farmecul vietii conferit
de aceast betie a simturilor sau
de formele de sex extrem, de feti-
sismele si perversiunile la care
apeleaz tinerii din epoca mo-
dernismului? Noi credem c mai
mult dect toate perversittile
erotice si teribilismele bahice sau
narcotice, ceea ce confer farmec
vietii, este starea dionisiac cre-
ativ.
Aceast vrst biologic a
farmecului vietii nu este propice
pentru meditatie si filosofare. E
timpul tririi la maxim a vietii cu
toate receptaculele deschise. A
actiona, a face, a visa si a crea,
trebuie s fie pentru tineri etica
existentei n aceast perioad
biologic a vietii. n perioada a-
dolescentin, fiecare tnr tr-
ieste o poveste scris sau o con-
cepe spre a o tri. Cu ct poves-
tea este mai fascinant, cu att
farmecul vietii l prinde mai mult.
Farmecul vietii se trieste la
vrsta iluziilor, cnd totul fasci-
neaz si te prinde n vraja si magia
clipei, cnd tot ce zboar se m-
nnc, cum spune un proverb ro-
mnesc. Pn la treizeci de ani
trebuie s gusti toate plcerile
vietii, cci dup aceast vrst,
ncepi s te ntrebi dac viata are
vreun sens. Or, tocmai trirea ple-
nar a farmecului vietii te scuteste
de aceste ntrebri depresive.
Farmecul vietii, cel mai ade-
sea ne minte, ne prinde n cap-
cane subtile, ne atrage n plceri
interzise (mereu va exista un
fruct interzis), dar fr aceste pl-
ceri viata si pierde farmecul. n
aceast perioad tinerii sunt ntr-
o permanent stare de ndrgos-
tire, mereu n cutarea sufletului
pereche.
Nimic nu farmec mai mult ca
o agap plin de glume, de spirit
ncins, de discutii si glume ce te
prind si te aprind, te captiveaz
si te fascineaz pn la uitarea
de sine, de lume si de timp. Nimic
nu fascineaz mai mult dect iu-
birea pur, acea folie en deux,
cum spun francezii, cnd biatul
si fata devin un singur trup, o
singur minte, un singur spirit,
ce formeaz o uniune sublim a
androginului - sufletul pereche.
Uneori, nebunia n doi (cnd fata
este n mod absolut aservit), ia
forme aberante, poate duce la cri-
m, ca n cazul celor doi studenti
de la Timisoara.
Starea indus de farmecul vie-
tii e una special. Totul ti induce
aceast stare special, n care te
simti una cu Universul: tot sufle-
tul tu e gata s accepte, necon-
ditionat, orice ti se ofer, ca si cum
tot Universul ar concura pentru
aceast stare de fericire.
E o stare psihic vecin cu
nebunia, cnd ai vrea s rzi, s
cnti, s strigi, s alergi, s zbori,
cnd crezi c totul ti-e permis,
cnd devii micul teribilist. E mo-
mentul cnd descoperi autono-
mia existentei, libertatea abso-
lut, spiritul comuniunii de grup
si starea de frond mpotriva re-
gulilor parentale si sociale anchi-
lozate n timp.
Despre starea aceasta speci-
al ti vei aminti mereu, dar nici-
odat nu o vei mai putea repeta.
Acest farmec al vietii nu se poate
tri prin intermediul retelelor de
socializare, ci prin contactul di-
rect al companionilor. Din pcate,
retelele de socializare distrug ri-
tualurile ce dau farmec vietii. O
privire surprins, o strngere de
mn, un contact epidermic, toa-
te aceste banalitti au o ncrc-
tur energetico-emotional mai
profund dect orice vorb de
spirit schimbat pe retelele de
socializare.
Cred, cu trie, c orice fiint
uman are dreptul la aceste pl-
ceri ale vietii fr de care viata ar
fi, vorba poetului francez Baude-
laire, un timp care ne-apas tot
mai greu.
Mircea Eliade si-a impus, din
fraged tinerete, un program
spartan n privinta studiului. Dar
nu toti oamenii, care acceseaz
plcerile spiritului, sunt croiti
dup acelasi calapod si nici nu
avem pretentia de a ajunge o va-
loare cultural de talia lui. E un
risc enorm s te supui unui ase-
menea program spartan. Trebuie
s renunti la ceea ce d farmec
vietii - jocuri, petting-uri, toate
aceste nimicuri care iluzioneaz
si genereaz o stare emotional
de fericire.
E nevoie s ai o anumit che-
mare, o voint izvort din tine
si dincolo de tine, care s te m-
ping cu o fort devoratoare spre
mplinirea unui scop. Mircea Eli-
ade s-a vzut proiectat n fruntea
generatiei sale si numai cu supre-
mul su efort a putut rmne se-
ful ei. Eliade a fost unul din cei
mai mari magi ai Romniei inter-
belice si postbelice. Magii sunt
rari si singuratici.
Se pare c exist o rtcire a
tinerilor n aceast jungl de in-
formatii, de idei, unele pericu-
loase, de tentatii spirituale ab-
surde. Unora le-au sucit mintile
pn acolo, nct nu au mai gsit
nici un sens vietii si s-au sinucis.
Fiecare etap a vietii trebuie trit
dup normele ei biologice, fr a
ne lsa dominati mai mult de pl-
cerile dionisiace dect cele apo-
linice.
n aceast privint, morala lui
Epicur este (dintre toate formele
de moral - hedonist, cinic,
stoic), cea mai adecvat fiintei
umane - o mbinare armonioas
a plcerilor senzuale - kinema-
tice, cum le numea filosoful, pl-
ceri trectoare, cu cele kataste-
matice - spirituale. Plcerile spi-
rituale pot fi prelungite la ne-
sfrsit, nu afecteaz n vreun fel
fiinta uman, spre deosebire de
cele kinematice care pot mbol-
nvi grav organismul.
Cea mai apropiat religie de
morala epicurian o regsesc n
morala crestinismului ortodox,
care nu impune, ci doar recoman-
d reguli morale si d dezlegare
la multe plceri. Odat cu nain-
tarea n vrst, omul, vrnd-ne-
vrnd, renunt la multe plceri
senzoriale care dau farmec vietii.
Renuntarea treptat la plcerile
senzoriale, n favoarea celor spi-
rituale, nseamn renuntarea la
iluzii si la ceea ce numim farmecul
vietii.
Asadar, n perioada tineretii
pn la maturitate (n jurul vrstei
de 30 de ani) este bine ca domi-
nante s fie plcerile senzoriale -
acestea fiind conforme cu dez-
voltarea biologic, iar mai apoi
cele katastematice pn la sfr-
situl vietii. A cantona n plcerile
senzoriale e o contradictie a exis-
tentei biologice. Toat filozofia
vietii const n a tri, la momentul
biologic oportun, bucuriile exis-
tentei. Nu poti, ns, cunoaste cu
Tapiserie de Bayeux
19
Anul III, nr. 1(17)/2012
adevrat viata, dac nu ai gustat
din plcerile senzoriale. De a-
ceea, aceste experiente nu tre-
buie ratate. Experientele trite n
exercitiile de zi cu zi ale existentei,
formeaz fundamentul moral al
vietii. Regula de aur, ce trebuie
respectat cu strictete, este, ca
n varii relatii, s nu faci ru cu
bun stiint spre a-ti satisface
plcerea de moment. Cel mai usor
e s faci ru, cel mai greu e s
faci bine.
Trim ntr-o lume autonom.
Dumnezeu nu intervine n aceas-
t lume spre a pedepsi, pe unul
sau pe altul, pentru pcatele s-
vrsite. Exist, credem, o moni-
torizare a faptelor si gndurilor
noastre bune si rele, la nivelul
inconstientului. n viat, totul se
plteste. Si nu doar de noi, ci si
de urmasii nostri.
Cu toate c lumea functio-
neaz autonom, ea nu este inde-
pendent ci interdependent. La
fel individul, desi este autonom,
nu este independent. n cadrul
existentei noastre se realizeaz
relatii de interdependent, relatii,
care la nivelul inconstientului
sunt monitorizate si determin au-
toreglarea binelui si rului pe care
l facem cu gndul sau cu fapta.
Exist, astfel, o justitie ima-
nent care mai devreme sau mai
trziu se ntoarce mpotriva noas-
tr. Este, ceea ce numesc efect de
bumerang, pe care nu-l consti-
entizm cnd comitem rul cu
gndul sau fapta. Binele si rul
se ntorc atunci cnd ne astep-
tm mai putin, n varii situatii si
mprejurri.
Un autor romn, anume Toni
Victor Moldovan, n cartea sa,
Programul Terra, pe care o nu-
meste, orgolios, brevet rom-
nesc de decodare a bibliei n-
cearc s acrediteze ideea unui
Dumnezeu extraterestru. Nu cred
n existenta unui Dumnezeu ex-
traterestru. Eu cred c sunt sufi-
ciente dovezi ale efectului de bu-
merang, care ne conduc la ideea
monitorizrii binelui si rului pe
care le comitem, de inconstientul
fiecruia, n parte.
Vechii elini au ntrevzut, n
forta destinului, forma pltii si
rspltii. Heraclit afirm c ethos-
ul omului este daimonul su, fi-
ind perceput adesea ca o justitie
impersonal, oarb, necruttoa-
re. n pofida asigurrilor date de
darwinism, care, combtnd la-
marckismul, afirma c informatia
dobndit nu se transmite, stu-
diile sociologului francez mile
Durkheim confirm ipoteza la-
marckist, anume c anumite in-
formatii (nu caractere) cu o n-
crctur emotional deosebit
(ca de pild suicidul actioneaz,
n mod radical, asupra ADN-ului
neuronal) se transmit ereditar ur-
masilor, pe parcursul mai multor
generatii (aproximativ cinci-sap-
te generatii).
Ereditar nu se transmit carac-
tere, cum credeau lamarckistii, ci
informatii. Ceea ce modific in-
formatia ADN-ului neuronal este
fie o repetare a unei actiuni, a
unui comportament, fie o puter-
nic energie emotional, generat
de o trire extrem, a unei situatii-
limit - crim, suicid etc. Aceste
informatii, ce modific ADN-ul
neuronal, se transmit urmasilor
pentru mai multe generatii. Ur-
masii vor repeta, ca si cum ar fi
primit o comand posthipnotic,
actiuni si comportamente ale na-
intasilor.
Chiar dac aceast lume fun-
ctioneaz autonom, exist o jus-
titie imanent care ne monito-
rizeaz faptele. Aceasta msur
etic este implantat n incons-
tientul nostru, asupra cruia nu
putem actiona si care ne dirijeaz
spre mplinirea a ceea ce ne revine
drept rsplat pentru gndurile
si faptele noastre bune sau rele.
Vechii elini au perceput-o ca
un joc al hazardului, ca sans,
independent de vointa noastr
constient, dar cu sigurant tine
de ceea ce este programat n in-
constient.
Socrate a sesizat bine lucrul
acesta, anume c omul nu comite
rul cu bun stiint ci din igno-
rant. Dac omul ar fi constient
de efectul de bumerang, anume
c rul se ntoarce mpotriv-i,
mai devreme sau mai trziu, n
cursul vietii lui sau a progeni-
turilor sale, ar evita s comit rul
asupra semenului su. Acelasi
lucru l-a propovduit si Iisus.
Farmecul vietii nu const n
a comite rul, din impulsivitatea
adolescentin sau din ignorant,
ci de a tri plenar timpul predes-
tinat acestei perioade. Farmecul
vietii e momentul cnd totul d
n floare. Fiecare generatie tr-
ieste aceste momente de iluzii,
nfiorare si erotism pur.
Adevratul farmec al vietii l
regsim n perioada adolescen-
tin, cnd copilul nc trieste n
raiul printesc. Am putea stabili
c perioada optim a farmecului
vietii coincide cu perioada ede-
nic a iesirii din copilrie pn la
maturitate. Tnrul prins n a-
ceast etap a vietii vrea s fie
liber - s fac orice, nu vrea s
fie ncorsetat de reguli si etici. E
momentul cnd prietenia, comu-
niunea social si confesiunea ca-
maradereasc sunt actiuni firesti,
adesea credule, neselective. Cei
implicati emotional devin victime
ale escrocilor sentimentali sau
ale perversilor. Libertatea capt
adesea forma extrem a liberti-
najului, a spiritului de gasc, a
faptelor irationale, a nebuniei
eroice. Eu cred, afirma Mircea
Eliade, n nebunia afectiv, nu
n poz (Sensul nebuniei -
Cuvntul, 25 februarie 1928).
Nebunia afectiv presupune pa-
siune, patima de a descoperi ade-
vrurile esentiale.
La generatiile actuale, cnd
maturizarea biologic este mai ra-
pid, farmecul vietii poate fi trit
de la vrsta de 12 ani pn la
vrsta de 21-23 ani.
La 16 ani, Eminescu, aflat la
Blaj, plimbndu-se cu prietenul
su, Filimon Ilia, pe malurile Tr-
navei, scria vizionarul poemAmi-
cului F.I. n care vorbeste despre
farmecul vietii.
Trnava prins-n galbine
maluri/ Soptia prin unde gn-
direa sa/ Pe cnd plimbarea ni
rtcea/ Visr, sperante pe
frunti de valuri// ]ii minte cnd
te-ntrebai/ Ce este omul? Ce-i
omenirea?/ Ce-i adevrul?
Dumnezeirea?/ Si tu la nouri
mi artai?// Dar credeam ambii
n adevr/ Sorbiam din aer ca
din dreptate/ Priveam la soare
c-an libertate/ A fi credeam c e
un drept de fier// ... // Dar tot a-
mice nu voi uita/ Acele doruri
tainice, sfinte/ Farmecul vietii,
l tii tu minte?/ Cum optia dul-
ce, dei mintia.
(M. Eminescu - Amicului F.I.)
Farmecul vietii, desi minte fi-
ecare generatie, desi o amgeste
si o atrage n jocul adorabil si ca-
pricios, pervers si dulceag al
adolescentei si al romantismelor
desuete sau ne prinde n fasci-
natia clipei, ori ne atrage n idile
voluptoase si melancolii devo-
rante sau, la sfrsitul adolescen-
tei, ne ncnt sufletul ori ni-l
otrveste cu nostalgii amare, r-
mne cea mai plcut perioad a
vietii.
Farmecul vietii coincide cu
perioada edenic din mitul biblic.
Dup aceast perioad urmeaz
alungarea din rai, cnd fiinta u-
man trece n a doua etap a vietii
si cu sudoarea fruntii sale si va
mnca pinea (Genesa[Facerea],
3, 19). Dar este romantismul de-
suet? Oare nu ne oblig femini-
tatea din brbati si mai cu seam
din femei s fim mereu romantici?
Eminescu mrturiseste, n
poemul Eu nu cred nici n Ie-
hova, c nu crede n zei, nici n
Iehova, nici Budha - Sakya - Mu-
ni nici n viat, nici n moarte,
dar va rmne ce-a fost - roman-
tic. Fr acest romantism, care
d farmec vietii, existenta ar fi
searbd si fr sens.
Ceea ce d farmec vietii ne
ispiteste sufletul cu magia unei
feminitti plin de vraj si iluzii.
E bucuria cea mai mare a exis-
tentei - cnd iluziile par att de
reale, nct a tri clipa fr a simti,
ca la vrsta a treia, ngrozitoarea
apsare a timpului, este cea mai
fascinant aventur a lui a fi n
lume, ca un drept de fier. Cine
crede, la vrsta adolescentei, n
moarte? Viata, la vrsta puber-
ttii, ne apare o etern poveste -
tinerete fr btrnete si viat
Ir de moarte, cum spune cu-
noscutul basm romnesc.
Bibliografie:
1. Johan Huizinga - Homo ludens,
Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003
2. Mircea Eliade - Profetism
romnesc, Ed. Roza vnturilor,
Bucuresti, 1990
3. George Clinescu - Enigma
Otiliei, Ed. Litera, Chisinu,1998
4. Stephen C Covey - Eficienta n
apte trepte, Ed. Alfa, Buc., 2000
5. Mihai Eminescu - Poezii, Proz
literar, Ed. Cartea romneasc,
Bucuresti,1984
6. Friedrich Nietzsche - Naterea
tragediei, Ed. Pan, Iasi, 1992
7. Mircea Eliade - Huliganii,
Ed. Rum-Irina, Bucuresti, 1992
8. Toni Victor Moldovan - Pro-
gramul Terra, Ed. Conexiuni,
Sibiu, 2000
20
Mariana Vicky V^RTOSU
Constan(a Cornil este, prin
excelent, poet, desi a cochetat
si cu proza si cronica de prezen-
tare. Dup un lung drum parcurs
pe... aleea metaforei, Constanta
Cornil este la cea mai nalt cot
a creatiei sale. Semnatar a patru
volume de versuri: Anotimpul
cinci, Arhitectura sufletului,
Alergarea luminii yi Aleea scri-
sorilor (vedeti bine, toate volu-
mele au semnul literei ,,A, ceea
ce s-ar putea traduce prin uimirea
produs), poeta a mai fost inclu-
s si n antologii colective (Al
evei trup de fum, O antologie,
Antologie de poezie, Amprente,
etc.). De profesie, asistent de po-
ezie, Constanta Cornil si-a pro-
pus s acorde asistent sufletu-
lui, prin sensibilitatea poeziei
sale. Delicat, profund si filoso-
fic, poezia Constantei Cornil
nu poate fi inclus n postmoder-
nismul despre care se face atta
caz. Oricum, maturitatea poetic,
tematica, discursul utilizat o cla-
seaz n rndul poetilor recu-
noscuti, consacrati, recitalurile
sale fiind primite cu emotie si
aplauze, ori de cte ori a fost
invitat s-si prezinte poezia.
Frecventeaz cenaclul Duiliu
Zamfirescu, este membr a Aso-
ciatiei Culturale Duiliu Zamfi-
rescu, membr a LSR, filiala
Vrancea, nc de la nfiintare, ntr-
o continu activitate literar de
peste treizeci de ani, poate fi nu-
mit, fr tgad, un pstrtor si
transmittor al limbii romne.
Poate si din acest motiv a remar-
cat-o poeta Constanta Buzea.
Valeria Manta Ticutu consider
c ar putea detine statutul de
Madame Bovary a poeziei vrn-
cene. Gheorghe Andrei Neagu
crede c lirica poetic i meta-
fora, mai mult, imagistic ine-
dit situeaz poezia pe linia de-
svririi stilistice. n cea de-a
patra sa carte, poeta renunt la
haina intimist cu care era n-
vemntat (Stefania Oproescu
a remarcat acest lucru) si atac
teme majore pe care le solutio-
neaz excelent. Si, pentru c des-
pre poezie, cel mai bine vorbeste
poezia, argumentez: CU O
SINGUR CHEIE Se face c/
Urcam/ Multe trepte/ ntr-un
labirint/ n care tu erai/ Peste
tot/ Dar nu te/ Gseam/ Pe sub
tlpi/ Firul tu/ Cretea cl-
tor/ Nu-l striveam/ Pentru c
respira/ Respira-nemuritor/
Prea totul un rai rsturnat/ n
care tu erai femeie/ Si eu eram
brbat/ Cu o plnie alb/ ntr-
un ochi/ mi turnai lacrima ta/
Nu curgea/ Doar discret/ n-
ghetnd/ Se ruga:/ F, Doamne,
acum/ S fiu din nou brbat/ E
greu s urc/ ncet ca femeie/
Peste tot/ Sunt attea ui/ Ce
doar se nchid/ Cu o singur
cheie.; DE RERUM NATURA/
nctueaz-m, Doamne/
Legndu-mi gndurile/ La spa-
te/ Cu inima ta./ ntr-o noapte/
M-am trezit/ ntre azi i-ntre ieri/
Mila Ta se micorase/ Pentru
toate rnile/ Pricinuite de c-
deri/ Faptele erau aezate/ Cu
genele ude/ La vedere/ Peste
umbra aprins/ Ca o veche t-
cere.; DARUL APROBRII /
Gndul sau cuvntul/ Nu tiu
care a fost nainte/ ntreb peta-
lele timpului/ Unde s-a oprit
Portret de autor
rotatia lor/ Cnd se suprapu-
neau/ Unul peste altul/ Ca o lu-
min neapus/ Atunci nu exista/
Niciun motiv/ De neiubire/ Oa-
menii atingeau/ Vrful degete-
lor/ Doar cu un colt de privire/
Totul era aprobare/ n lupta cu
neastmprul noptii/ Fiecare
primea n dar/ Un orologiu/ Cu
el s-i msoare/ Orele de vrf.
Sunt edificatoare, nu sunt,
dumneavoastr, cititorii decideti.
Oricum, mesajul, departe de a fi
intimism, departe de banalitate,
departe de ludic este unul medi-
tativ, existentialist, profund si fi-
losofic. Despre crtile sale s-au
mai exprimat: Mircea Dinutz, Emi-
lian Marcu, Viorel Dinescu, Dan
Movileanu, Ionel Necula.
Constanta Cornil este una
dintre poetele vrncene cu care
ne mndrim. Este una dintre po-
etele la care modestia ocup un
loc fruntas. Poate, si de aceea,
nu s-a impus.
A alunecat spre inimile iu-
bitorilor de poezie, delicat, inse-
sizabil, n ritmul si muzica bobo-
cilor pregtiti de nflorire.
C#r]i primite la redac]ie de la Editura HERALD, Bucure[ti
21
Anul III, nr. 1(17)/2012
Azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
este prea frumoas prea sincer
mi seamn prea mult
n gndire si gesturi
nu mi-a gresit cu nimic
m-a iubit asa cum sunt
a vrut s fie doar a mea si att
mi strng fericirea la piept
i ascult vorbele calde si inima ei
cum bate numai si numai pentru mine
mi ajunge ct am fost pasre cltoare
cu lacrimi de soare
nsingurat n apus
iubind fericirea am mblnzit
pn si moartea
pisica neagr ce mpinge ghemul
de ln albastr prin univers
azi nu-i voi da cu piciorul fericirii
nici mine nici poimine
nicicnd
N-ay vrea s ytii
n-as vrea s stii ce este acum n sufletul meu
o lacrim este de ajuns s distrug
un castel de nisip
n-as vrea s stii c icar este zborul
frntprescurtat
al primului meu arhetip
am renuntat la tot pentru tine
n-am n bagaje
dect dor de iubire
si niste bandajehrtii
am renuntat la o lume mai bun
ntorcndu-mi obrazul
celor care vor scuipa
si repetat vor lovi
n-as vrea s stii c mi pot pierde puterea
de a lupta de a crede si de a tri
n-as vrea s stii si totusi
ti spun toate acestea
nu sunt omul de piatr
sau prefcutul
care te poate minti
Harachiri cu sgeata lui Cupidon
toate drumurile duc la tine
acesta este destinul si totusi
multi au spus c este prea frumos
pentru a fi adevrat
astfel apar primele ntrebri
primele supozitii
si nu mai sunt sigur dac totul
este o minciun inventat de altii
sau de propria mea ndoial
aduceti-mi o dovad un cuvnt orice
as vrea s stiu pe cine trebuie
s ucid cu snge rece
s m eliberez de spaima esecului
inima strig se bate cu pumnii n piept
si rupe cmasa si face harachiri
cu sgeata lui Cupidon
inima asta mi apartine
sau este o pasre care a migrat
din paradisul placentei n infernul
cald al crnii mele irepetabile
mam de ce m-ai nscut
nainte de sfrsitul tuturor dorintelor
poate c un test va face diferenta
mi-am spus
s fiu altcineva s fiu glacial
s privesc totul din exterior ca un judector
dar testele sunt menite s distrug
ncrederea
iubirea nu are nevoie de teste ci de fapte
si singurul lucru care ne tine mpreun
este c tu esti patria cuvintelor mele
si dorinta pe care mi-am pus-o cndva
s existi draga mea Nicoleta
Dumnezeu ne d dar nu ne bag si-n sac
n care sac m ntreb n cel al lacrimilor
nu sunt dect suferinte
n buzunare doar chei de deschis
usile bordelului cotidian
iubirea este un sac fr fund
n care ne aruncm sperantele
ca pe niste haine murdare
spernd mai apoi s ne creasc
pene de nger
s fim fericiti fredonnd cntece
de amgit nemurirea
Din prea mult iubire
ieri o femeie mi-a spus c am dou defecte
ndeajuns ct s rup vraja unui cntec
sau a unei povesti
dintr-o dat mi-am dat seama
c am numeroase defecte
de care uiti atunci cnd esti iubit si iubesti
ntrebrile au nceput s curg s curg
de ce sunt asa si nu altfel?
oare toti gndesc la fel despre mine?
oare trebuie s m schimb
pentru a fi pe placul cuiva?
oare ce este ru si ce este bine?
m-am ntrebat si m-am tot ntrebat
ceva a nceput s m doar
ceva a nceput s plng-n surdin
singurtatea ncepuse s nasc monstri
la captul tunelului plpia o lumin
primul meu defect era c sunt om si iubesc
al doilea c iubesc prea mult si triesc
Iubirea ne execut silit
sunt oameni care flirteaz toat viata
si oameni care iubesc toat viata
unii sunt mereu cu zmbetul pe buze
ceilalti cu misterul n tceri si priviri
eu am ales sa fiu poet
modelndu-mi cuvintele sincere
pe sufletul celor care mai cred n miracole
Ir s cer nimnui nimic n schimb
n lumea n care triesc
dezinteresul si tcerea ruineaz prezentul
cti si mai amintesc
de clipele frumoase petrecute mpreun
cti mai au dragoste de oferit
la cumpna dintre ani
si cti se joac de-a iubirea
executnd silit victimele focurilor sacre
ferice de cei ce sunt profeti
n aceast lume de orbi
ferice de cei ce depsesc bariera
propriului eu si cred
n ntelepciunea de pe urm
s fim ca ei s nu ajungem iubiri si praf
pe catafalcuri
D
i
n

v
o
l
u
m
u
l

n

p
r
e
g
t
i
r
e
R
u
g

u
l
t
i
m
u
l
u
i

p
o
e
m
Ionu] CARAGEA
(Montreal, Canada)
22
Marian P~TRA{CU
Si Bobltiu s-a mirat cnd i-a
cerut s-l tund, doar nu avea
prul asa de mare. L-a tuns totusi
zero - de jur mprejurul capului si
numrul unu n rest, dup ce-i
spusese de ce. Nici frizerul si nici
ceilalti care erau de fat nu prea
ntelegeau ce e aia s fii pioner,
desi el se strduise s le explice.
Pe cnd Bobltiu l tundea, n ca-
mer a intrat Laie Chircut - un-
chiul lui, Schiopu, care, auzind
de ce se tunde nepotul, ndat a
nceput s-njure apsat, printre
dinti:
- Nasterea si parastasu mamii
lor, de mici v-ndoctrineaz!
Puflea, Laie Ureche adic, re-
ferent la Sfatul Popular, omul par-
tidului, de, n-a avut de lucru si i-
a zis sftos, punndu-i mna
dreapt pe umr:
- Las, b, Laie, ce, legionarii
ti nu fceau la fel? S regina nu
erea ea mare sI la Cercetas
Ro-mniei? S strjria lu Carol
al II-lea? Elea ce ereau? Nu tot
ndoctrinri?
- B, te ia mama draculi!, i-a
zis ndat Laie Chircut smulgn-
du-si umrul de sub palma lui Pu-
flea. Pi bine, b, s compar ce
erea atuncea cu ce fac stia acu-
ma? C dac nu ereau rus, mi
pupat voi comunism! Ct comu-
nisti ereau, m, n Romnia n pa-
truscinci-patrus`sase, ca s nu
mi vorbesc la-nceputu rzboiu-
li? Hre-ar ei ai draculi de ameri-
cani s de engleji, ne-au vndut
ruslor!
- De, b, Laie, asta-i viata, s-
nvrte ca o roat, ieri - voi mari s
tari, az - noi..., a mai zis Puflea.
- Voi tari, p dracu! Niste coz
de topor! Niste vndut, asta
suntet tot!, i-a rspuns ncrun-
tndu-se Laie Chircut.
- B, ia mi tcet draculi din
gur, la mine-n cas nu facet voi
politic, at ntles? Ce, vret s
am ncazuri din cauza voastr?,
s-a dat la ei Bobltiu, frizerul.
La ntoarcerea spre cas,
Marinic s-a bgat pe la mosu-
su, Chircut, bunicul dup tat,
care sttea ntr-o csut separat
n aceeasi curte cu Titu, un frate
de-al lui taic-su mai mare dect
el cu doi ani. Trebuia s-i dea si
lui vestea cea mare, nu? L-a gsit
pregtindu-se s-si fac baie, ciu-
brul era n mijlocul cmrutei,
iar pe plat - un cazan mare de
tabl cu ap pus la nclzit.
- Iiii, bine c-ai vent, nepoate,
s-m pui s mie ap-n cap s m
spl!
- Gata, mosule, t pui!
- Da une-ai fost?
- La Bobltiu, m-am tuns, c
luni m face pionier.
- Da de ce te face?
- Pentru c nvt bine s am
note mari, mosule!
Chircut a uitat s-l mai ntrebe
ce e aia pioner, pentru c, ntre
timp, si trsese de pe el cmasa
lung, si lpdase cioarecii, si
sumesese izmenele pn deasu-
pra genunchilor si se vrse deja
n ciubr.
- D-ncoa spunu, uite-l
colo su pat, n stranchina aia!
ntr-o stranchin de pmnt
nesmltuit, la piciorul patului,
era o bucat mare, aproape cu-
bic, de spun de cas.
- Ce naiba, mosule, n-ai s tale
un spun mi ca lumea, dac nu
unu de fat, mcar unu Cheia?,
l-a luat la rost nepotul.
- Taci, b, din gur, s d-l n-
coa, sta e spun adevrat, fcut
de M-ta Moasa din zod s o-
snz de porc amestecat cu su
de oaie, nu-m trebe mie spun
de taolet, nu dau eu p mine cu
porcrii d-alea di la coperativ!
Pentru el, spunul de tao-
let era un moft, ca si mncatul
din farfurii de portolan si cu
tacmuri din inox. El folosea nu-
mai strchini de pmnt si linguri
de lemn; gtea n oale de pmnt,
nu bea ap dect din ulcior, cnd
n-avea spun de cas, se spla
cu cenus ...
Mama Moasa era fata lui. I
se spunea asa de ctre toat lu-
mea, era doftoroaia satului - mo-
sea, scotea msele, ndrepta oa-
se, punea ventuze... I se mai zi-
cea si Gzroaia, fiindc era c-
storit cu Gzaru - Tescut dup
numele adevrat, erau multi cu
numele sta la ei n sat. Sttea
chiar peste drum de ei, unde n-
cepea ulita care cobora n vale,
sub Gornis, la moara lui Ionel
Tescut.
- Acus toarn!, i-a cerut Chir-
cut lui Marinic, dup ce acesta
i-a dat bucata de spun. Nepotul
a apucat de ureche o ulcic de
pmnt si a vrt-o n cazanul cu
ap de pe plat.
- Mosule, da apa asta e cam
rece, dac recesti?
- Las-o, b, asa, tu nu stii c
eu nu sufr apa fiart? S-api,
pn m gat eu de splat, s-o mai
nclz o tr, nu recesc eu, asa,
cu una cu doo!
ntr-adevr, dup cinci-sase
oale de ap turnate pe cap, Chir-
cut i-a spus:
- Ia arunc, b, o stranchin
de ap rece p foc, ce, vrei s m
opri?
Cnd apa l-a acoperit pn la
bru, cum sttea el strcit n
ciubr, si-a scos izmenele, le-a
stoars bine si le-a pus pe mar-
ginea ciubrului. A continuat s
se spele pn a terminat toat apa
din cazanul de pe plat.
- Acu, ia cldarea aia cu ap
rece si pune-mi-o n cap!
Fr s mai comenteze, Mari-
nic s-a conformat.
- D sarvetele elea dou s
ies o tr afar, s poci ies s eu
din ciubr ca s m regulez, i-a
mai cerut el.
Nepotul i-a dat dou sarve-
te mari, nflorate - unul pentru
cap si trunchi, si cellalt mai ve-
chi pentru restul corpului.
- Hai, b, intr, c m-am gtat
de regulat!, a auzit el la un mo-
ment dat de afar.
Marinic a intrat n cmrut
si l-a gsit pe bunicul lui mbrcat
cu o cmas alb, lung pn la
genunchi, cu mneci largi, bro-
dat pe margini si la piept si guler
- cu ruri nguste de flori. Peste
cmas si trsese o vest din p-
nur, iar pe sub poalele ei - niste
izmene albe, largi, legate deasu-
pra labelor picioarelor cu bieri.
n picioare, p gol, avea niste
papuci din trente iar peste mij-
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
23
Anul III, nr. 1(17)/2012
loc se ncinsese de mai multe ori
cu un bru lat, brodat peste tot
cu romburi rosii si negre. A luat
de pe pervazul ferestrei o sticl
cu gaz, din care si-a turnat pu-
tin n palma de la mna dreapt,
si cu ambele mini, si-a masat
bine pielea capului. Marinic a
strmbat din nas iar Chircut, ob-
servnd asta, i-a zis:
- Ce, b, nu-t prieste? S stii
s tu c gazu si pelinu sunt sfinte
pentru pureci s pduchi!
ntr-adevr, avea tot timpul
pe sub pat, pe sub mas, pe sub
lad si prin locuri putin umblate,
pelin - verde vara, uscat n restul
anului. Mirosea frumos n cm-
ruta lui, fireste, atta timp ct nu-
si ddea cu gaz pe cap. Era un
om mic de statur si, curios, la
cei peste optzeci si cinci de ani
ai si, avea putin chelie pe vr-
ful capului, dar niciun fir de pr
alb. Aceast caracteristic ciu-
dat fusese mostenit si de cei
patru bieti ai lui: Laie, Il, Titu
si Mrian, chiar si de Marinic,
asa cum avea s constate mai tr-
ziu, dup cincizeci de ani, cnd,
ntlnindu-se cu prieteni si cu-
nostinte - fosti colegi de scoal
si de liceu, ba si de facultate -,
era acuzat c se vopseste, ceea
ce l revolta peste msur. Mama
Moasa, n schimb, la cincizeci de
ani, avea deja prul sein...
Chircut fcuse Primul Rzboi
Mondial si Marinic si-a amintit
c, dup ce a plecat n clasa I, l-a
chemat pe la el, i-a dat trei lei de
bomboane si l-a ndemnat s n-
vete carte, s ajung si el om ma-
re, cci cap avea. Constatase
el asta cnd, una-dou, nepotul
l btea la cap s-i mai povesteas-
c din rzboi, sau despre Mihai
Viteazul, din care sustinea c s-
ar trage neamul lor, apoi despre
Stefan cel Mare, Mircea cel B-
trn si Vlad Tepes. Ba, l punea
s-i explice cum functiona mi-
traliera, fiindc pe front, Chircut
fusese mitralior n regimentul 27,
comandat de colonelul Macri.
Lui Marinic i plcea mai ales s
aud cum a ajuns el s comande
unor generali si cum a fost deco-
rat tocmai de ctre generalul Ere-
mia Grigorescu ...
Vasile Anton - Cum s scriu un
eseu..., Ed. PIM, Iasi, 2011
Brnzan Constantin -
Instantanee cu epigramiti n
Cetatea banilor Craiovei
*** - Lumea epigramei, Ed.
SemnE, Buc., 2011
Marius Robu, n volumul Degeaba, nu e lovit de aripa
postmodernismului, la mod pe toate drumurile yi toate coclaurile.
De altfel, curentele literare nu sunt garan(ia valorii, sau semnul
nonvalorii, ci orientri ge-
nerale, n limpezimea crora
poe(ii (i afirm, mai mult sau
mai pu(in, vrtejurile origi-
nalit(ii.
Structural, Marius Robu e un
clasic. La el, poezia este ra(io-
nament, demonstra(ie. l tr-
deaz ritmul, msura, rima.
Poeziile au costum yi cravat,
redingot yi papion. Dumne-
zeu yi soarele, iubirea yi inima
sunt pilonii care (in lumea.
Druirea fr recompens
este semnul sacralit(ii. Soa-
rele yi trimite lumina spre p-
mnt degeaba, gratis, fr plat. Inima slujeyte n piept
degeaba, fr tax, fr impozit. Dumnezeu se distribuie n
fiecare suflet de om degeaba, fr preten(ii de rsplat.
Janet NIC
n volumul Dumnezeu este singurul meu prieten, Ana Drgoianu
cultiv o poezie de factur postmodernist. Structura interioar
este un insectar de stri fulgurante, avnd fragilitatea boabelor de
rou, naintea rsritului de soare. Versurile libere se vor slobode,
iar versurile albe caut culoa-
rea emo(iei yi cldura ideii de
Dumnezeu. Poeziile se strati-
fic n jurul crucii, vzut ca
un paratrsnet pe spinarea
destinului, garan(ie de sigu-
ran( n lumea rului. n ver-
ticalitatea divin a crucii, in-
tersectat de orizontalitatea yi
precaritatea uman, se afl
smburele adevrului. Din ne-
fericire sau, poate, din fericire,
ntre poet yi Dumnezeu se afl
oamenii, reale yi poten(iale sur-
se de neliniyte. Ambiguitatea
lumii sublunare nayte derut,
team, dar yi poezii. Volumul nu slujeyte construc(ia, ci de-
construc(ia. Totul se topeyte, se pierde. Strile, fr nume sau
etichete, se desfac pn la ramuri yi rmurele, drumurile devin
drumeaguri yi poteci. Este o lume unde alunecarea nu are timp de
ntrebri. De aici, nevoia de Dumnezeu.
Janet NIC
24
Elena ARMENESCU
Viata pe Pmnt presupune
un paradox ntre tendintele p-
mntesti de care sunt legate ins-
tinctele de vietuire si nmultire,
adic firea animalic, pmn-
tean, care slsluiesc n acelasi
corp cu firea dumnezeiasc, di-
vin, care aspir, doreste puri-
tate, blndete, mngiere, dra-
goste. Unii reusesc s le mpace,
altii nu, lsnd s ncline balanta
preponderent sau exclusiv spre
una dintre ele, la antipozi afln-
du-se bruta si sfntul.
n cltoria noastr prin viat,
avem un drum sinuos si ne apro-
piem cnd de unul cnd de altul.
Totul este s devenim constienti
si s alegem nu calea de mijloc,
care, cu sigurant, ne confer un
confort, numai c ea duce spre
nicieri. Mergnd doar pe aceas-
t cale, parcurgi rnduri de vieti,
cum merge o pisicut sau un ci-
ne pe band! Aurea mediocritas,
cunoscutul dicton antic nu cred
c se aplic n acest caz. Cu att
mai mult, cei binecuvntati cu
viat lung, dup ce trec de 60
de ani - vrsta recomandat si de
budisti - trebuie s lase altora gri-
jile privind administrarea averii
(cine o are) si toate celelalte pre-
ocupri mrunte si banale de care
trebuia s se ocupe, iar timpul
cstigat din aceste renuntri s-
l foloseasc pentru spiritualizare.
Cum? Respectnd Legile divine
la care adugm cele 4 legi spiri-
tuale din filozofia indian:
- prima lege: Persoanele pe
care le ntlnesti sunt persoanele
potrivite. Cu alte cuvinte, ni-
meni nu intr n viata noastr din
ntmplare; toate persoanele cu
Conspira]ia
Universului
care interactionm se afl alturi
de noi cu un motiv, acela de a ne
ajuta s nvtm lectiile de viat
care apar si s continum drumul
personal;
- a doua lege: Ceea ce ni se
ntmpl este singurul lucru care
ni se putea ntmpla. Nimic,
absolut nimic din ceea ce se pro-
duce n viata noastr nu ar fi putut
s se ntmple n alt mod (nici
mcar detaliul cel mai nesemni-
ficativ). Nu exist: daca as fi f-
cut cutare lucru, s-ar fi produs
alt cutare lucru. Toate si fiecare
n parte dintre situatiile care se
produc sunt perfecte, cu toate c
mintea si egoul nostru nu le ac-
cept.
- a treia lege: Orice moment
n care se ncepe este momentul
corect. Totul ncepe n momen-
tul potrivit, nici nainte, nici du-
p; cnd suntem pregtiti pentru
ca ceva nou s apar n via(a
noastr, exact atunci apare (n-
cepe);
- a patra lege: Cnd ceva se
termin, se termin. Dac ceva
a luat sfrsit n viata noastr, este
pentru propria noastr evolutie,
deci cel mai bine este s nchizi
capitolul si s mergi nainte m-
bogtit cu acea experient.
Cred ca nu este ntmpltor
c citesti aceste rnduri acum;
acest text ajunge la tine azi pentru
c esti pregtit(a) s ntelegi c
nici un fulg de zpad nu cade
niciodat n locul gresit.
Cam asta ntelegea si Leibnitz
cnd spunea c: trim n cea mai
bun dintre lumile posibile.
Revenind la ideea c trebuie
s devenim constienti de ceea ce
este n jurul nostru, s nu lsm
s se ntmple ca o ntlnire mira-
bil cu o persoan sau implicarea
ntr-un proiect care ne-ar ajuta n
evolutia noastr s treac aproa-
pe neobservat, s nu-i dm a-
tentia cuvenit. Asta desigur de-
pinde si de capacitatea noastr
de a identifica beneficul - desigur
spiritual - n viata noastr. Totul
este s stii ce cauti si s doresti
cu ardoare acel CEVA, asa cum
spune ntr-unul dintre cele mai
luminoase pasaje din crtile sale,
initiatul scriitor Paulo Coelho:
Cnd ti doreti cu ardoare
ceva, ntreg universul conspir
pentru a te ajuta s-ti mplineti
dorinta.
Ideea aceasta att de simpl
este prezen-tat n volumul Al-
chimistul (care a fost dramatizat
si pus n scen si n Romnia).
De altfel, din mai toate crtile lui
rezult ideea c Universul (Dum-
nezeu) te iubeste si ti vrea binele,
toate cte ti le vei dori se vor m-
plini. Tu singur pctuiesti n fa-
ta viselor tale si renunti la ele,
crezndu-le de neatins. Tocmai
de aceea, gndirea pozitiv, ur-
cusul pe drum orict de greu ar
fi, sunt numai etape n realizarea
unui scop nlttor. Cu ct crezi
mai puternic in visul tu, cu ct
ti doresti mai aprig ca el s se n-
Iptuiasc cu att ti vor aprea
n cale mai multe posibilitti pen-
tru ca visul s devin realitate.
E normal s te temi, e normal
s sovi. ndoiala ti aduce a-
minte c esti om, numai un nebun
se arunc uneori ctre telul lui
Ir minte, fr s evalueze pri-
mejdiile... ti doresti s ajungi
acolo... e important, dar cum vei
ajunge oare?
Mergnd pe drum ti se vor
deschide noi perspective, pri-
vind de acolo calea se va vedea
mai clar ... dar numai dac ai cu-
rajul s fi urcat pe acel drum, care,
atentie! Uneori este sau poate fi
spinat ori plin de capcane, ispite.
Dorinta si ncrederea ta n reusit
ti creeaz si determin viitorul.
Asadar, s nu uitam c Uni-
versul - din care noi facem parte
si suntem doar ct un fir de nisip
raportat la imensitatea lui - ne
ajut n functie de dorinta, de vo-
inta noastr s ajungem ori n
prpastia ntunecoas a existen-
tei unde suntem nvliti de pa-
timile si viciile mizerabile care
demoleaz att sntatea corpu-
lui ct si temelia mintii sau pe
piscurile nvluite n lumin, ale
dragostei ziditoare cu toate bu-
curiile oferite de ea conditionat
de apropierea si cunoasterea lui
Dumnezeu, ct ne este ngduit
n aceast ipostaz de fiint
rational - nzestrat cu disponi-
bilitatea mbogtirii spiritualizrii
- ncarnat pe planeta Pmnt!
n urm cu peste douzeci de
ani - ntr-o convorbire cu un pri-
eten scriitor ce se ntorsese din
India, am ajuns la aceasta con-
cluzie si mi-amintesc c n mo-
mentul desprtirii mi-a spus ferm,
subliniind prin tonusul vocii sale
cu o vibratie special: Tine min-
te, Elena, nu uita drumul!.
Mie cred c mi-a folosit acel
ndemn, de aceea m adresez n
special celor care sunt acum nc
nehotrti: Identificati-v telul,
apoi mergeti direct spre el cu
convingerea c se va mplini!
25
Anul III, nr. 1(17)/2012
Costel STANCU
***
Sfielnic ceasul. Parc-al lui schelet
cu snge de fecioar a fost uns,
m pierd n mine precum roua
n uscciunea ierbii s-a ascuns.
Piatr de moar, timpu-ncet m roade,
n mcinarea lui sunt doar un bob
uiumul dat psrilor n ceruri
unde la mprat se-nchin rob.
Inima-mi grea, vrtej ascuns n carne,
s-a risipit asemeni unui nor,
ceasul a stat, n locul lui se-aude
al sufletului ticit usor.
Secunda mortii-i fr continut
- sarpe stors aprig de venin
totusi la ea ne repezim cu totii
ca butorii la un vas cu vin.
***
Se-aseaz robu-alturi de stpn
- ca pe-un inel de aur dou chei.
Pentru o clip, lantul lui atinge
brtara fin de pe glezna ei.
Mn n mn, ochi n ochi, i pare
c fac al lumii tainic nconjur.
Si, moale, n pmnt, se scurge timpul
prin trupurile lor fr contur.
Danseaz lin, gust licoarea
ce nefiresc i-a-mpreunat.
n schimbul ndrznelii, robul
va fi, n zori, decapitat.
Ce-i pas, minele-i departe!
Moartea? Mai mult o artare.
O insul spre care tot vslesti
iar cnd ajungi aproape, ea dispare.
E ora dansului, cntati viori!
S se prefire viata-ntr-un suspin.
Acum, pn si regele l iart
pe cel ce i-a turnat otrava-n vin.
***
S-a aruncat o pasre pe geam.
A czut pan cu pan, rar.
Am asteptat-o, jos, cu palmele-ntinse
dar a fost n zadar.
Mi s-a scurs trupul ei printre degete
- fin ca nisipurile, sclipind ca amnarul -
De ce n-am prins-o, nu nteleg,
doar eu eram psrarul.
S-mi cnte voiam, pregtisem grunte
si boabe de struguri cu snge de taur.
De unde s stiu c dorinta-mi era,
pentru ea, colivie de aur?
A lsat n urma ei, la pervaz, o scrisoare
trist ca a oricrui sinucigas:
atrnat ntr-o doar de coltul ferestrei,
un cuib cu puii golasi.
De azi nu mai sunt psrar! am urlat
nluntru-mi ca n pustie.
Dup ce mor, legnati-mi pe mini
un trup de pasre. Liturghie.
***
Te duc la groap mbrcat-n mireas,
pe un pat minuscul cu rotite
de chihlimbar. Eu tac, tu ti tri prin trn
prul negru, ltrat de cini
- convoi mortuar. Se cnt ntruna,
din orchestr ies aburi ca dintr-o
can cu ceai. Ne regsim, copii,
la fiecare rscruce, adunnd bnuti
pentru intrarea n rai. Drumul e lung
opririle dese. n crestetul boilor scapt,
ncet-ncet, sorii. E-atta liniste c aud
cum se macin ntre ele, pe cealalt lume,
pietrele morii.
***
Se bteau oameni si psri
s mpart putinul rmas
dup datul uiumului. Morreas tnr,
moartea sta pe o piatr
n mijlocul drumului.
N-ai s treci, striga,
vreau tot s-mi rmie!
Steaua ce cade se agat
de cea care suie.
Aveam pe atunci cai nzdrvani
ca norii de ploaie.
Totusi, sub cerul liber am nnoptat.
Doamne, mi-esti martor:
cu sacii plini am venit,
cu palmele goale-am plecat!
***
Am obosit. M voi retrage lin,
de aste vmi s fiu ct mai departe.
Cu trupu-mi trecerea o s-o pltesc,
cci sufletul, nestios, se-mparte
- n cristale mari, ca sarea la bogati
ori cntecul, de sus, privighetorii,
cnd nsusi Dumnezeu coboar bratul
s-nchine un pahar cu muritorii.
Vrednic sunt eu s judec taina firii?
S-ndrept, n mintea-mi, chinul lumii,-ntreg?
S scutur mrul fr de prihan,
fructul curat de cel cu viermi s-aleg?
M ndoiesc. Supus voi fi de-acuma
cum n capcan un picior de fiar
din care-o alt viat se desprinde
si-i pregtit ca s muste iar.
***
Esti att de frumoas nct
fiintei mele i se face urt
de ea nssi, pe cer, mereu alta.
Sub luna, desvrsita, nalta.
n linistea de nceput a luminii
triesc - a cta oar? - taina grdinii.
Ca sarpele care-a muscat din clci fr rost
nu-mi mai gsesc, n pmnt, adpost.
26
O carte ce merit reluat
la lectur adeseori este Mirarea
filozofic a Jeannei Hersch,
aprut, n traducere romn, la
Editura Hasefer, n 1994. Nu pu-
tea lipsi Soren Kierkegaard, care
a trit n Danemarca, ntre anii
1913-1855, adic o viat extrem
de scurt pentru un filozof, ca
pentru orice om.
Karl Jaspers si alesese ca
modele initiale pe Kierkegaard si
pe Nietzsche. Ambii maestri au
avut o viat plin de dificultti,
datorit unei sensibilitti acute
si unei luciditti rar ntlnite. Au
respins retorica, tot ceea ce afir-
mau era rezultatul unor triri pro-
prii, ei triau prin propria gndire,
desigur, dup ce au asimilat un
vast tezaur de cunostinte. Un
spirit critic, neierttor chiar cu ei
nsisi, i-a fcut s priveasc lu-
mea cu un ochi cercettor, pru-
dent si reflexiv. De aici si sufe-
rintele ndurate. Copilria si ado-
lescenta lui Kierkegaard seamn
oarecum cu aceea a lui Kafka, fi-
ind dominat de autoritatea ta-
tlui, om de afaceri, devenit bigot
la btrnete. Cnd s-a nscut, ta-
tl avea deja 56 de ani, ceea ce
nu l-a ajutat s se apropie prea
mult de printele su. Copilul
avea tendinta s cread n mis-
tere, stafii, juca diverse roluri,
mascat fiind. nsusi tatl privea
cu nencredere si tristete compor-
tamentul ciudat al fiului, dar nu
este de mirare, din moment ce
educatia crestin pe care i-o ofe-
rea printele nu se baza pe opti-
mism, pe speranta Mntuirii, ci a
regretelor eterne pentru Pcatul
Originar, crucificrii Domnului,
s.a. n 1830, Soren se nscrie la
Teologie, conform dorintei tat-
lui. Viata sa capt o turnur mai
luminoas, intr n cercuri de pri-
eteni, intelectuali de talia scriito-
rului Andersen, s.a. Tnrul si
Boris MARIAN
Kierkegaard
un geniu straniu
caut modele n Faust al lui
Goethe sau n Don Juan, eroul
popular din numeroasele scrieri
care circulau n Europa. Prima sa
iubire a fost Regine Olsen, dar
este de la nceput chinuit de n-
doieli, pe care le mprtseste
iubitei n scrisori pasionale. Ei se
logodesc n 1840, an n care i
moare tatl. nclinat spre mistic,
el caut o comunicare cu tatl de-
funct, se dedic studiilor filoso-
fice, iar n 1841 scrie Conceptul
de ironie raportat la Socrate.
Rupe logodna. Regine se umiles-
te, l roag s revin. Soren scrie
Jurnalul unui seductor, numai
pentru a se nftisa mai ru dect
era. Regine s-a cstorit cu filo-
soful Schlegel.
Kierkegaard public Frag-
mente filozofice. Este deopo-
triv pornit pe calea renegrii, dar
si a preamririi crestinismului, a
Bisericii. Respinge cu o multitu-
dine de argumente, hegelianis-
mul, rationalismul lui Hegel, opu-
nndu-i individualismul, credinta
fiecrui individ n parte, cinstea
acestuia. n pamfletul Clipa,
filozoful l atac pe episcopul
Martens, un adept al lui Hegel.
Se opune religiei oficiale, susti-
nute de stat.
Fire pesimist, depresiv,
scrie Alternativa, Post-scrip-
tum, Maladia mortii. Se con-
sider un filozof privat, dar nu
a prsit niciodat dialectica, un-
de Hegel era maestrul. Dar Kier-
kegaard era un revoltat, el consi-
dera c libertatea permite oricui
s poarte masca pe care o dores-
te, fr a-si pierde identitatea in-
terioar.
Cuvntul lui Dumnezeu,
lucrare din ultimii ani de viat,
ni-l nftiseaz ca pe un Iov n
cutarea Cuvntului salvator. De
aici a pornit si Nietzsche, care se
nstea cu 11 ani naintea mortii
lui Kierkegaard. El a fost si un
pre-existentialist. Din el s-au
inspirat filozofi ai secolului XX.
Ca si scriitori.
Pe Iisus Christos, filozoful l
caracteriza ca pe un Paradox ab-
solut. Comparnd exemplul lui
Socrate cu cel al Mntuitorului,
filozoful afirm c Socrate stimula
cunoasterea adevrului, iar Iisus
era nsusi Adevrul. n privinta
existentei, el mprtea n trei stadii
aceasta: estetic, etic si religios.
Kierkegaard ne ndeamn la
subiectivism, la ironie si la auto-
ironie, numai astfel adevrul se
poate revela. Credem c are drep-
tate. Despre influenta sa ne spun
si enciclopediile (inclusiv Wiki-
pedia).
n cursul secolului al XIX-
lea, influenta gndirii lui Kierke-
gaard s-a exercitat numai asupra
unor scriitori scandinavi, ca Hen-
rik Ibsen si August Strindberg.
Abia un secol mai trziu, concep-
tiile sale filosofice se reflect n
scrierile reprezentantilor filoso-
fiei existentiale, ca Albert Camus,
Gabriel Marcel, Martin Heideg-
ger, Jean-Paul Sartre, Karl Jas-
pers, precum si ai dialecticei ne-
gative (Theodor Adorno).
Si scriitorul ceh Franz Kafka
a fost profund influentat de ope-
rele lui Kierkegaard. n literatura
romn influenta operei lui Kier-
kegaard a fost una trzie, operele
sale au nceput s circule abia n
perioada interbelic, n limbile
francez, italian sau englez si
i-au influentat pe Mircea Eliade,
Emil Cioran, Nicolae Steinhardt,
Max Blecher etc. Dup 1947, ro-
manele lui Nicolae Breban, Don
Juan si Pnd si seductie au
repus n circulatie multe dintre
ideile din Jurnalul seduc-
torului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au
nceput s fie traduse n limba
romn din anii 90.
Vom ncheia cu unele citate-
aforisme din bogata mostenire a
filozofului:
* Anxietatea este efectul ame-
titor al libertii
* Dusmnia dintre doi strini
este izvort din indiferenta reci-
proc
* Din cauza solemnittii cutre-
murtoare, moartea pune n lu-
min pasiuni, binele si rul, eli-
minnd aparentele
* Plictisul vine de la diavol, de
la refuzul de a fi tu nsuti.
* Nu uitati s v iubiti si pe voi,
nsiv.
* Cel mai mare pericol n viat
este de a nu risca niciodat.
* Oamenii sunt ciudati, ei cer
libertatea cuvntului, cnd ei nu
stiu nc de libertatea gndirii.
* Indiferent de ce actiune ntre-
prinzi, vei regreta, atunci, acti-
oneaz.
* ntelegem viata trecut, dar
cine ntelege viitorul? Numai
trind, ntelegi fortele tainice care
o mn.
* Iubirea d totul, dar si ia totul.
* Cstoria este mereu legat
de traditii.
* Rugciunea nu este pentru
a-L influenta pe Dumnezeu, ci
pentru a te schimba tu, nsuti.
* Paradoxul este patosul inte-
lectului, si el este superior oric-
rei idei mrete, aflate n stare in-
cipient.
* Adevrul este o capcan, nu-
l poti afla fr a fi prins.
* Tiranii mor si legile lor dispar,
martirii mor si legile lor triesc.
* A nu risca nimic, a nu drui
nimic, nseamn s pierzi con-
tinuu.
* Noi spunem c nu ntelegem
Biblia pentru c nu suntem n
stare s o urmm .
Dar Kierkegaard trebuie citit n
ntregime.
27
Anul III, nr. 1(17)/2012
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
Dac presa din Romnia contemporan
critic zilnic, prin zeci de articole, coruptia,
decderea economic, politic si moral-
social din aceast tar, nu acelasi lucru se
poate spune despre degringolada ei c ar fi
pe deplin reflectat si de literatura romn
din anii din urm, cu cteva mici exceptii, de-
sigur. Fenomenul este oarecum inexplicabil
ntr-o societate masiv nemultumit, mai ales
c decderea continu non-stop de peste
dou decenii.
Dac au aprut unele poezii, proze ori
palide ncercri dramatice, ele au fost rzlete,
lansate pe arii locale si cu totul insuficiente
ori scrieri total necunoscute. n general lite-
ratura contemporan din ultimele dou de-
cenii are mai mult un caracter regional dect
national. Ne-am fi asteptat ca si pe plan be-
letristic ecourile acestei decderi s fie mult
mai intense si mai convingtoare, conforme
cu realitatea. Asteptri zadarnice!
Asa stnd lucrurile, orice subiect literar
abordat pe tema coruptiei nu numai c este
binevenit dar este si foarte necesar, mai ales
dac nivelul lui literar a reusit s fie la nl-
time. Cu att mai mult creatiile din aceast
arie de discutie vor fi mai apreciate, cu ct
autorul lor este mai solid documentat si mai
nzestrat cu mijloacele convingtoare de a ni
le face cunoscute.
Am fost deosebit de ncntat s desco-
pr un asemenea autor n personalitatea unui
strlucit jurnalist romn din anii saptezeci,
dr. Gheorghe Marinic-Vdupreanu, poet,
prozator si prolific autor de excelente mono-
grafii legate de istoria si viata cultural a ju-
detului Prahova. Ultima carte a acestui har-
nic autor, fost primar al municipiului Cons-
tanta, se numeste Sgettura Adevru-
lui, un volum de versuri cu un subtitlu sem-
nificativ ntrebri i reflectii despre noi i
restul lumii, aprut n 2010 la Editura TIPO-
MAN, Ploiesti. Titlul este luat dintr-un citat
existent n Istoria ieroglific (1705) a lui
Dimitrie Cantemir si folosit de autor ca motto
al acestei originale crti. ntr-un scurt Cu-
vnt nainte, autorul subliniaz faptul c,
prin reflectiile lui, Nu dorete s participe
la nicio alt campanie n afara aceleia
de munc patriotic de plivire a lanurilor
neprite la timp....
Gheorghe Marinic-Vdupreanu, de-a
lungul anilor, a publicat numeroase versuri,
folosind un elevat limbaj modern, fr a in-
sista pe fardarea inutil a ideilor, deoarece el
si-a fcut din luciditate o serioas obligatie.
n volumul Sgettura Adevrului, lim-
bajul poetic se apropie de stilul clasic, re-
nviind ntr-o manier nou, profund realist,
poezia-manifest, diferit de cea punescian,
cu predominanta unui puternic verbiaj pro-
testatar, de-a dreptul supercaustic si ironic,
cum nu s-a mai vzut demult n poezia ro-
mneasc. Evident, poetul care alt dat ne
delecta cu versuri pline de idei filosofice,
uneori abstracte, acum, dintr-o dat, devine
un combatant neierttor care, spre a fi nteles
de toti, renunt brusc la poezia modern
(uneori este necesar aceast schimbare de
macaz, cu redirectionarea versificatia spre
dulcele stil clasic). n acest scop, autorul
recurge demonstrativ la o prozodie polemic
descriptiv, la fraze limpezi, scrise pe ntelesul
tuturor si golite de prea multe figuri de stil,
punnd, n numele unui tribunal virtual al
Adevrului, ntrebri profund acuzatoare, pe
care le adreseaz tios tuturor celor care au
distrus o tar pluridotat si o natiune cunos-
cut ca serioas, degradndu-le ntr-un timp
record. Cu aceste multiple si ndrepttite
acuzatii, fcute n numele poporului romn
debusolat, poetul lanseaz sute de sgetturi
aprinse si usturtoare care tintesc, cu fort
ucigtoare, inima coruptiei, condamnnd nu
numai pe marii vinovati dar si pe victimele
lor pe care le consider destul de vinovate
c accept cu o regretabil nepsare maso-
chist batjocura insidiosilor criminali. Teh-
nica incriminatorie este surprinztoare,
deoarece autorul, nainte de a-i nvinui pe
altii, ncepe cu schitarea unei autocritici ca
pe vremurile partidului unic, scriind: Stati
linititi, o s ncep cu mine! Sinceritatea
este debordant. Oare de ce asta? Deoarece:
Am fost i eu, cndva, navigator/ Prin reci
fiorduri pline de capcane,/ Purtam n tolb
mitul salvator,/ Iar sus, n vel, dogme i
canoane.// M-am cufundat n ape-nvol-
burate/ Si-am respirat prin trestie-n afund,/
ncorsetat n scheme sufocante,/ Lansate-n
canonade de pe prund...// Si am crezut, aa
cum cred i azi,/ n dezrobirea omului de
rnd,/ Si am clamat convins, chiar obsesiv,
C srcia va pieri curnd (...)// Visam i
eu Comunitti Solare,/ Vedeam ieind din
Carte Omul nou/ - Atlet modern, pe
Ducipal clare -/ Scotnd pe Marx i Engels
din cavou... (...)// Dar nu m plng i nici
nu m dezic,/ De propria-mi credint-n
Omenie,/ De fratii de pe punte, de nimic
Din ce nseamn natie i glie.// Cci sunt
convins, pe viat, ca i voi,/ C germenii
iubirii de dreptate/ Vor rsri, ca iarba,
din noroi,/ n Agora Ideii Sublimate... (Cru-
cificat n Agora Ideii)
Cnd nlocuiesti rul cu ceva tot att de
ru care tinde s devin chiar si mai ru dect
cel initial, este, ntr-adevr, un motiv serios
de alert. De aceea, privind nedumerit n jur,
poetul caut s-si dea seama de ce se n-
tmpl oare asa ceva cu natiunea noastr...
Si atunci se ntreab ngrijorat: Ce e cu noi?
Ce ni se ntmpl? Unde-i busola?/ Ce e
cu noi? Ce ni se ntmpl?/ Din albine-am
ajuns roztori !/ Ce demon ne pune pistolul
la tmpl,/ Fortndu-ne s devenim cer-
etori?
Rspunsul vine cu aluzii la globalizarea
mondial, altfel spus... valul. Valu-i de
vin,/ C-a fost turbat i... prea nalt/ Din
guri negre... teleghidat... . Dar nu nu-
mai valul este vinovat, ci chiar si noi toti
Poezia condamn#rii corup]iei
din Rom@nia
S#get#tura Adev#rului, de Gheorghe Marinic#-V#dup#reanu
28
Anul III, nr. 1(17)/2012
care acceptm n tcere acest val bles-
temat, aductor de colapsuri de toate cu-
lorile. Adevrul clamat n multitudinea aces-
tor versuri este sustinut ca mrturie de unele
citate din ziarele vremii, amplasate fie ca
motto la nceputul unor titluri, fie la finele
acelor poezii.
Cu mult tristete, peisajul negru al ambi-
antei contemporane din care a izvort demo-
nul coruptiei imposibil de a fi decapitat, este
perceput ca un urias colaps din care doar
Providenta ne mai poate scoate, cci pn si
gdele a putut fi ispitit si corupt. Lipsa de
sperante a poetului ne dezoleaz: Coruptia
- blestem universal,/ Ca i Iubirea, ori ca
Srcia -/ Plutete, triumfal, i-n Romnia,/
Pe-a legilor rozeuri de coral.// A inundat
serviciile toate,/ Piramidal, din cretet
pn-n talp,/ Dnd gust, ca sarea n
bucate,/ S-i taie gtu-n pietele festive.//
...Dar gdele, cu fata-mbrobodit,/ A n-
lemnit, cu barda ridicat,/ Cci i-a zmbit,
cu gale ispit,/ Si a scpat i de aceast
dat...(Coruptia)
Sgetturile versificate lovesc mai nti
n practicantii si slujbasii coruptiei care au
Icut ca srcia din Romnia s devin un
sport national. Consecintele lui vor duce la
anihilarea natiunii: Ne-a electrizat aceast
constatare,/ C srcia e sport national!/
Recordul nostru e att de mare, / nct, n
competitii, nu avem rival (...)// De-aceea,
lng turc i oin, pe maidan,/ Nationale
sporturi, marcnd copilria,/ Se-nco-
roneaz singur, suveran,/ Un sport al
disperrii - SRCIA... (Srcia - sport
national?!...)
Consecintele srciei nationale: mor din
ce n ce mai multi romni. Iat cum: De foame,
mor oameni, uitati,/ De vecini, de primari
i de popi;/ Mor oameni, de boli secerati,/
Si-i pun primriile-n gropi. (Mor oameni!)
Desigur, pare normal ca oamenii n vrst
s ne prseasc, dar nu mai este nimic nor-
mal cnd n tara noastr mortalitatea infantil
ne plaseaz rusinos pe primele locuri n Eu-
ropa zilelor noastre. Primele victime sunt
copiii strzii, copiii de pripas: Puteam s fim,
i eu, i tu, i el,/ Pe strad, n canale, la
ghena de gunoi,/ Puteam s fim damnatii,
spurcatii, printre voi,/ Purtati, ca pleava
lumii, fr tel...// Gnditi-v, o clip, cum
ar fi/ S ai doar ase ani i s cereti,/ La
colt de strad, ghimpe tu s creti,/ Scitor,
slbatic, un monstru printre vii?... (...)//
Mncnd un crod de pine cu cini
comunitari,/ nfofoliti n zdrente i plini
de boli barbare,/ Se las dui de zloat
solidari,/ Spre punctul zero - al vietii
viitoare...
Versurile acestea ncep s devin de ex-
ceptie, nu doar prin faptul c autorul nsusi
a trit cu adevrat printre acesti copii, sufe-
rind mpreun cu ei, ci prin adugarea unui
final dureros de realist, care subliniaz ironic
mila neputincioas a trectorului spectator
(si, din pcate, marea majoritate suntem asa,
deoarece, vznd pe aceste mici victime, l-
crimm ipocriti pentru o clip cnd ajungem
n dreptul lor, oftm nitelus cu jale pieritoare,
ca dup ce ne ndeprtm de trista scen,
furati de grijile si de plcerile zilnice, aplicm
politica strutului si uitm cu repeziciune pe
acesti copii de pripas, att de nefericiti si de
amrti, lsndu-i acolo neajutorati, n plata
Domnului): ...Iar noi, n urma lor, oftnd cu
jale,/ Ne-ascundem n nisipul eternelor
regrete,/ Si scriem versuri, drame,
nuvelete,/Gndind c Domnul le va iei n
cale... (Copiii de pripas)
ntregul volum al Sgetturii Adev-
rului, care include 55 de poezii trepidante
n care inima Adevrului pulseaz, desi pare
a fi fost brodat pe un fundal cu un pesimism
prevalent strbtut de palide raze optimiste,
nu poate fi lsat din mn datorit unor
poeme care captiveaz chiar si pe cititorul
cel mai pretentios, prin continutul unor titluri
provocatoare ca Lumea - un lung antri-
cot, Bocet i blestem, Impozitul pe
vise, Copiii ntunericului, ]ranii,
fratii mei, Corbii pleac, corbii vin,
Avem vacant un jilt de voievod, Cu
N.A.T.O., nainte, mar!, Pe rdcini
turnnd beton armat, Tablou cu soare
putrezind, Dracula - domnul rzvrtirii,
Rug la malul mrii etc., etc.
nainte de aceast carte, citisem, de ace-
lasi autor, o original balad mioritic, n ver-
siune istoric, Fratii ciobnei unul n tus-
trei, replic simbolic la celebra Miorita,
scris n vers popular. Tot o replic n vers
popular la o cunoscut poezie eminescian
Revedere, este si pseudobalada Cade
codrul sub topor. Dac marele Eminescu
ntreab pdurea din timpul lui: - Codrule,
codrutule,/ Ce mai faci, drgutule? - la
aceeasi ntrebare, codrul din vremurile noas-
tre triste, ntrebat de autorul Sgetturilor,
rspunde (evident, ironic):
-...Iac, ce s fac i eu?
M tot rog la Dumnezeu
S-i alunge pe Satani,
Sngeroii mei dumani;
S le ia topoarele,
Drujbele i armele,
S-i pietrifice n stnci,
S-i nece-n ape-adnci,
C de cnd e jaf n tar,
Toti m taie i m car
Peste mri n deprtare,
n nisipuri umbltoare.
Taie-n jur tot ce e viu,
Pn rmne pustiu,
Taie codri seculari,
Ca s-i vnd pe dolari,
Taie brazi i pltinai,
De rmn muntii golai,
Taie suflet de printi,
Ca s-i vnd pe arginti,
Taie pagini de istorii,
Taie urmele de glorii.
Si n nebunia lor,
Trecnd totul prin topor,
Taie rdcinile,
De rmn suspinele.
Taie codrul cu toporul,
Taie nsui viitorul (...)
...........................................
- Codrule, codrutule
B
i
s
e
r
i
c
a

d
i
n

H
o
m
o
r
o
d
29
Anul III, nr. 1(17)/2012
Diana IACOB SP~TARU
(Austria)
Ieri sear doream s te vd. Am
pornit spre tine dar n-am ajuns.
Da, stiu, ca de obicei. As vrea
s nu mi se ntmple dar... Tu
m ntelegi. Poate chiar pe asta
mizez, poate sunt oportunist.
Dac ar fi suficient doar vocea
mea, nu te-as lsa s gndesti
prea mult c vin. ti voi spune.
Tot ceea ce tu vrei s stii? Nu
stiu ct vrei tu s auzi, stiu
doar ct vreau s-ti spun.
Acum da, stau pe scaun la
masa de scris... o, nu sunt chiar
distrat, fceam o baie. Da,
ntelegi bine te sun din mijlocul
apei. Cum care ap? Apa care
n clipa asta mi albstreste
tlpile si-mi nverzeste
genunchii. Mai nainte erau
violete. Cum cine? Tlpile.
Tlpile mele care devin
transparente. Asa cum este
fereastra ta. Eu nu am fereastr
lateral. Deasupra exist una
prin care vd cum se aseaz
ngerii n cor, umr lng umr
si cnt. Nu stiu ce cnt. Nu-i
aud. i vd. M rotesc n apa
asta. Fac un fel de vrtej
insuportabil si tulbure. M
veselesc. Nu m auzi cum rd.
Ah, as vrea s te scalzi si tu n
rsul meu.
Hainele mi atrn prea greu.
Da hainele,... ha, ha, doar nu ai
crezut c am intrat aici goal?
n clipa asta am tlpile
portocalii. Ai gndit c m
scald aici, singur si goal? M
surprinzi! Nu-mi place s-ti
amintesc c detest
Coralul
singurtatea. Of, pardon,
goliciunea uman. Tu stii asta.
Cum ce s stii? C nu-mi place
s-ti amintesc ceva. N-are
important ce. Nu-mi cnt
nimeni, nici eu nu-mi cnt, dar
dansez. Apa danseaz si ea.
Suntem mbrtisate si dansm.
Ah, te rog, nu trebuie s cazi n
ridicol! Eu si apa. Da, noi
dansm, noi suntem
mbrtisate. Eu si apa. Ce se
ntmpl cu tine? Ai obosit?
Am pleoapele nchise. Pupilele
nu sunt sub pleoape. Sunt pe
fundul apei, acolo n linistea
profund, lng tlpi. Tlpile
ptrund peste tot. Sunt verzi,
portocalii, violete, albastre,
rosii, transparente... sunt, sunt
curcubeice... sunt, nu mai sunt.
Trebuie s fac ordine. Este
cineva pe mal. Pe malul... vai
doar nu ai crezut c m aflu n
cad. ti mai spun doar att ct
pot de rapid. Ascult! Cel de pe
mal are ochii albastri, nu-i un
albastru de pe aici l-as fi
recunoscut ntr-o clipit, poart
un fel de cmas tiat
deasupra de glezne, peste
umeri ii curge prul de culoarea
ciocolatei cu lapte. Stii cum
arat, nu? E o nuant rar. St
ciucit cu mna ntins n
directia mea. Si privirea,
privirea... Ce faci asculti? M
auzi? M auzi? Doar lumina
diminetii mi scalda fata. E
trziu. ncerc s-mi ntind
degetele spre ceasul de pe
noptier. Si coralul?
***
Cnd neuitarea
mi execut gndul,
doar stelele
m vindec de panic.
***
Eu port un cer n mine,
pe care m actoricesc
mereu,
cnd nu sunt
huma sngerie...
Redevin Zeu.
***
Ay vrea s-(i fiu,
n trup, n vers,
n oase
S-(i curg din frunte
pn-n glezne,
s te transform
n nebuloase
pierdute-n vreme.
D
i
a
n
a

I
a
c
o
b

S
p
t
a
r
u
D
i
a
n
a

I
a
c
o
b

S
p
t
a
r
u
30
Iat ce povestire, cu adnc
si zguduitor tlc, mi trimite,
tocmai de la captul lumii, din
Australia, fratele meu ntru Duh
de Romnie, domnul Ioan Miclu
Gepianul (Cettean de Onoare
al comunei Gepiu, jud. Bihor!...
cu Parohia bisericii, aparji-
nnd Eparhiei Ortodoxe Ro-
mne, din municipiul Oradea)
si romn de o prospetime absolut
miraculoas! - ...o povestire pe
care, cndva, o stiusem si eu... -
... dar, ca tot romnul de azi, nuc
si uituc, o zvrlisem la...rufe
vechi, undeva, n tenebrele cre-
ierului, sufocat de monstruozi-
ttile demonice ale contempora-
neittii...:
n secolul al XV-lea , ntr-
un oray micuj locuia o familie
care avea 18 copii. 18! Pentru
a-yi ntrejine familia, tatl,
bijutier de profesie, era nevoit
s lucreze chiar yi 18 ore pe zi,
pentru a le oferi mncare. n
plus, se mai ocupa yi cu orice
altceva gsea de lucru, prin
vecintate.
n ciuda condijiei lor nevo-
iaye, doi dintre copiii familiei,
cei mai mari, voiau s-yi urmeze
visul lor, acela de a-yi valorifica
talentul pentru desen. Ei erau
conytienji de faptul c tatl lor
nu-yi permitea s-i trimit s
studieze la Academia de la
Nrenberg.
Dup lungi discujii, noap-
tea, n patul lor aglomerat, cei
doi au stabilit un pact. Vor da
cu banul - iar cel care va pierde
va munci la min yi va cytiga
bani pentru a-l susjine pe cel-
lalt, s studieze la Academie.
Apoi, dup ce fratele care va
cytiga va termina Academia,
dup 4 ani, l va susjine pe cel-
lalt, s-yi completeze studiile,
fie prin vnzarea operelor sale,
fie muncind, de asemenea, la
min.
Apoi, ntr-o duminic, dup
slujba de la biseric, au dat cu
banul, iar Albrecht Drer a cy-
tigat yi a plecat la Nrenberg.
Albert a plecat n minele peri-
culoase yi, timp de patru ani,
yi-a susjinut fratele cu bani.
Lucrrile fratelui su au fcut,
imediat, senzajie. Gravurile lui,
sculpturile yi pnzele cu ulei
erau mai bune dect ale multor
profesori, iar atunci cnd a ab-
solvit, ajunsese s cytige sume
importante. Cnd s-a ntors n
satul su, familia a dat o cin,
pentru a-i srbtori triumfala
ntoarcere acas. Dup o mas
lung yi memorabil, din care
n-au lipsit muzic yi rsul,
Albrecht s-a ridicat din capul
mesei, pentru a jine un toast,
pentru cel mai iubit dintre frajii
si, pentru anii de sacrificiu pe
care i-a ndurat, pentru ca el s-
yi ndeplineasc visul. Si cu-
vintele de ncheiere au fost: SI
ACUM, ALBERT, CEL MAI
BINECUVNTAT FRATE AL
MEU, ACUM E RNDUL TU.
ACUM TE POJI DUCE LA
NRENBERG S-JI URMEZI
VISUL SI EU VOI AVEA
GRIJ DE TINE .
Toate capetele s-au ntors
cu nerbdare spre cellalt ca-
pt al mesei, unde sttea Albert.
Lacrimile i curgeau pe faja pa-
lid, iar capul plecat yi-l miyc
dintr-o parte n alta, n timp ce
repeta n continuu: Nu, nu,
nu...
n final, Albert s-a ridicat yi
yi-a yters lacrimile de pe obraji
yi a privit spre figurile care i
erau dragi. Apoi, jinndu-yi
minile aproape de obrazul
drept, a spus blnd: Nu , frate,
nu pot s merg la Nrenberg.
Este prea trziu pentru mine.
Uite, uite ce au fcut cei 4 ani
de munc n min minilor
mele. Oasele de la fiecare deget
au fost strivite cel pujin o dat,
iar n ultimul timp sufr de ar-
trit, care mi-a afectat att de
ru mna dreapt, nct nu pot
nici mcar s jin paharul, pen-
tru a toasta cu tine... - cu att
mai mult s fac linii delicate pe
pnz, cu pensula sau creionul.
Nu frate, pentru mine e prea
trziu...!
Mai mult de 450 ani au tre-
cut. Pn acum, sute de capo-
dopere ale lui Albrecht Drer
(portrete, schije, desene n cr-
bune, gravuri etc.) sunt expuse
n orice muzeu mare din lume.
Cel mai ciudat lucru este c jie
ji e familiar doar una singur,
a crei reproducere o poji avea
acas, sau la birou.
ntr-o zi, pentru a-i aduce un
omagiu lui Albert pentru tot sa-
crificiul su, Albrecht Drer i-
a pictat fratelui su minile
muncite, cu palmele yi degetele
subjiri ndreptate spre cer.
Adrian BOTEZ
A 16-a Scrisoare La un Prietin:
M@inile lui Drer...
Albrecht Drer, Mini rugtoare (1508)
31
Anul III, nr. 1(17)/2012
Si-a denumit opera simplu
Mini, dar lumea ntreag yi-
a deschis imediat inimile spre
capodopera sa yi a redenumit
tributul iubirii, MAINII celei n
rugciune .
Data viitoare, cnd vezi o
copie a acestei creajii emojio-
nante, mai priveyte o dat. D-
i voie s-ji aminteasc, dac
mai aveai nevoie, c nimeni, ni-
meni nu reuyeyte singur -
www.bistritanews.ro
...Fireste c, cutremurat, pn
n miezul sufletului, de tlcurile
povestirii si rosturile picturii lui
Albrecht Drer, i-am si scris, pe
dat, fratelui meu ntru Duh de
Romnie si prietenului meu cel
nedesprins, nicio clip, din gn-
durile mele:
Preadragule mie, prieten yi
frate ntru Romnie, domnule
Ioan Miclu Gepianul -
...Ct de zguduitor de pildu-
itoare este povestirea despre
Minile fratelui lui Albrecht
Drer! Multumesc, din strfun-
dul sufletului meu, pentru aceas-
t binefctoare trimitere, care
mi-a trezit, din somnul cel de
moarte, amintirile!
...Da, vedeti? Dac romnii
din Romnia ar ntelege (nu m
refer la fauna reptilian a politi-
cienilor de doi bani grmada, ci
la oamenii simpli, ca mine, ca mi-
lioane...!) tlcul povestirii Mi-
nilor (si-ar si afla de existenta
povestirii acesteia, yi chiar i-ar
interesa povestirea... nu ca di-
vertisment usuratico-lacrimo-
gen, ci ca avertisment, pentru
vietile si destinul lor si al Nea-
mului lor! - ati vzut, din arti-
colul In memoriam OWS, c a
nceput, pe mult prea multi, s
nu-i mai intereseze nici mcar de
Dumnezeu!) - ...dac ar pri-
cepe c Nimic nu se face spre
bine, n fa(a lui Dumnezeu, dect
ca jertf pentru fratele/semenul
tu...!!! - atunci, Romnia s-ar
scutura de toate jiganiile si gadi-
nile si demonii-vampiri, care i
prpdesc, de tot, vlaga ei sfnt
- si...ar fi salvat, mntuit!!!
...Dar, ct vreme romnii, n
tragic majoritate, uit de Dum-
nezeu si de semenul/fratele lor,
si trag, fiecare, n alt parte (unul
his si altul cea), si (orbi yi
turba(i de ignoran( ori chiar de
prostie fr leac!), si scuip, si
batjocoresc si si ucid, cu pietre,
valorile autentice, singura zestre
de Duh, care poate fi oferit si
transmis, ca leac a toate durerile
Duhului/panaceum univer-
salis fiilor si nepotilor (pentru
c Romnia nu e a noastr, ci a
urmayilor noytri yi a urmayilor
urmayilor noytri, n vecii ve-
cilor, pn la Judecata de Apoi
a Judectorului-Hristos!) -
...ct vreme, deci, ei nu stiu yi
nu vor s ytie ce-i aceea jertf
ntru Hristos Mntuitorul/Fra-
tele nostru mai Mare (cum a fost
genialul pictor Albrecht, pentru
fratele su, minerul Albert, care
yi-a zdrobit degetele proprii,
acolo, n subpmntul trudei
infernale - pentru ca Germa-
nia yi Lumea ntreag s aib
parte de Miracolul Paradisiac al
Mntuirii prin zugrveala cea
genial, cutremurtoare tocmai
prin geniu! - deci, etern!; dar
ceea ce cutremur, n povestire,
este tocmai de tot tainica/perfect
discreta yi desvryit smerita
jertf, numai de Hristos-Dum-
nezeu ytiut yi cntrit, cu
drept cntar; pentru c nu vom
afla niciodat dac nu cumva
tocmai jertfit - minerul Albert
avea chiar mai mult geniu cre-
ator, demiurgic, dect fratele cel
realizat/vdit ntru geniu,
prin jertfa umil, deplin yi de-
svryit fr(easc, a lui Albert
- adic, dect Pictorul de
dicjionar yi celebritate,
Albrecht!!! - Albrecht va fi
mntuit de Hristos doar pentru
c a n(eles, cu durere yi sn-
gerare n suflet, jertfa fratelui
Albert, yi pentru acel tablou al
recunoayterii/recunoytin(ei
pentru jertfa fratelui, ctre sine
yi ctre Hristosul iubirii celei
fr vreo yovial, ndoial ori
precupe(ire: Mini !!!: aceas-
ta a fost Vointa Sfnt a Lui Hris-
tos-Dumnezeu... - ...dar jertfa umi-
l si de tot smerit/discret va fi
indicibil mai strlucit rspltit,
acolo, n Ceruri, dect geniul
cel vdit pe Pmnt! - ...dar
cti, oare, dintre oamenii de azi,
ca si dintre cei de ieri, au crezut
si vor crede si vor fi convinsi, a-
supra acestui elementar Adevr
Hristic?!) - ....slab ndejde s
Pictur romanic
ne aud si chiar s ne si asculte
cineva, cu ureche vie si chitit
- vorba, povestirile si avertis-
mentele fraterne! n niciun caz,
NUprea mult lume! - doar
cteva zeci ori sute (poate, n cel
mai fericit caz - mii!) de oameni,
nc treji (care, deci, nici nu aveau
nevoie, din partea noastr, dect
de o confirmare a propriilor gn-
duri si simtiri si presentimente! -
sau, cel mult, de-un impuls spi-
ritual ctre fptuire/n-fptuire
energic, de acel primo mo-
vens!), nc ne-descntati si n-
cntati (ntru moartea Duhului!),
de ctre demonii lumii acesteia
tot mai mlstinoase!!!
...Spunem, si noi, strigm, si
noi (ct ne-or mai tine bojocii!)
- pentru c aceasta este Misiunea
Sisific, pe care am primit-o,
deodat cu Harul (mai mic ori mai
mare!), de la Dumnezeu...
Dar, cum zicea Minulescu vo-
lumului sau de romanje - ele,
strigtele acestea de avertisment
- rmn, deocamdat, doar spe-
rante (ndejdi ntru Lucrarea Lui
Hristos, Lucrare nfptuit de El
pe deasupra si pe dedesubtul ori-
crei furnicesco-microscopice
tentative umane... ba si tind
chiar prin inima lucrurilor!... de
va fi nevoie... - si tare-mi vine s
cred c numai asa se va mai pu-
tea mntui lumea asta!) - ...rmn
doar... Romanje pentru mai
trziu!
...S ndjduim, din toat ini-
ma, c nu pentru...prea trziu!!!
...Mult sntate si senin n su-
flete, ntregii familii de vis, ba
chiar anuntnd, prin Armonia ei
desvrsit - Raiul: Ioan yi Flo-
rica Miclu, cu toate ale lor
ramuri, cu to(i lstarii lor cei
luminoyi, viguroyi, eroici lup-
ttori, chiar de acolo, dinde-
parte, pentru ne-pierderea
duhului romnesc, pe planeta
Terra!!!
...Doamne,-ajut-i pe ai Ti,
pe cei rmayi buni, din Oastea
Ta de Lumin - s izbndeasc
n lupta cu beznele nfricoyate!
V mbrtiseaz, cu toat
pretuirea si cu toat fierbinteala
frtiei ntru Duh de Romnie,
Adrian Botez
32
Anul III, nr. 1(17)/2012
Domnul Titi, locuitor al unui orsel din
Moldova de Mijloc era artist liber profesio-
nist, cu alte cuvinte, practica o form mascat
de somaj. Vindea portretele nud ale sotiei, o
tnr care abandonase liceul pentru a-i de-
veni muz, iar acum chiar devenise muz pen-
tru diferite practici ale adolescentilor din
orsel. Titi ns avea un vis! Acela de a pleca
ntr-o cltorie n jurul lumii s se inspire, s-
si perfectioneze arta si s triasc, mai spre
sfrsitul vietii, precum Gauguin pe o insul
nsorit, la trmul unui ocean, servit cu orice-
si dorea de tinere creole... Era de altfel con-
vins c orice dorint a omului se mplineste
dac ai perseverent si nu-ti pierzi speranta.
Doar c, la un moment dat, cam enervat de
ciclelile muzei, dar si de unele tigi luate n
cap, Titi hotr c este timpul s-o stearg.
Cum ns nu avea nici o letcaie pentru pa-
saport, sau alte daraveri si fcu un plan.
Prin urmare, astept venirea alocatiei de
ntretinere a copilului, lu si verighetele, plus
cerceii de mireas ai neveste-si, se urc n tren
si fcu un blat pn la Constanta, portul spe-
rantelor sale. Aici soarta i-l scoase n cale pe
Sile, un oltean care prea c-i este frate de
cruce n ceea ce priveste aspiratiile, dar care
se nvrtea de vreo sptmn prin port.
Desigur, acesta nu era pictor, ci poet. Eiusdem
farine, deci! Intrar amndoi n crsma unde
aflaser c se fac angajrile de personal pen-
tru servicii navale si nici nu apucar s dea
peste cap o drojdie c n fata lor apru un tip
simpatic avnd o privire deschis de criminal
n serie.
- B, la noapte ridicm ancora! Dac v
intereseaz un salariu bun s fiti la ora 19.00
la cheu!
Cei doi si ddur seama c norocul le
surde, iar un om mai de isprav ca acesta,
rar mai afli pe lume. La ora stabilit, un tip i
conduse, destul de greu, c ntre timp se cam
mbtaser de bucurie, pe nav si i zvrli
ntr-o gaur care mirosea mai ceva dect un
closet de campanie. Nu prea le psa, asa c
adormir bustean cam pn la miezul noptii,
cnd niste suturi bine executate i aruncar
n plin farmec al vietii pe mare, respectiv pe
punte, pentru acomodarea cu noua situatie.
Primir niste pumni, o gleat si vestitele pi-
sici, adic mop-uri, n limbaj marinresc.
Spre dimineat ncurajati si de privirile unui
tip de dimensiunea unui dulap, care prea
destul de prost dispus si prea c mestec
nisip, terminar de lustruit puntea, apoi tre-
cur spre cale. Prilej cu care aflar c nava
transporta cherestea, destul de ciudat amba-
lat n lzi cu nsemne indescifrabile. Mai pe
la prnz cnd tocmai luau hotrrea s se
arunce n mare, fur invitati la mas, unde
criminalul de serviciu le arunc o strachin
cu ceva. Ceva-ul era mai putin aspectuos
dect o vom de cine dar, avnd n vedere
foamea care-i sfrteca, precum un burghiu,
de cteva ceasuri, li s-a prut o buntate.
Mai ales c, dup mas, a urmat programul
de vopsire al navei, o chestie care se cheam
piturare n frumosul limbaj de specialitate si
se face agtat cu niste frnghii n afara navei.
Cum era si ceva hul au vopsit nava mai mult
cu cele mncate la prnz, dar marinarii, vreo
cinci de toti, nu au prut suprati. De dormit,
au dormit tot n frnghii ca s nu mai piard
timp a doua zi la reluarea lucrului.
Totusi au avut mare noroc! Dup numai
dou zile de tortur, nava opri n mijlocul
mrii si marinarii ncepur s se uite n larg.
Peste cteva minute aprur piratii. Erau n
vestitul Corn al Africii! Foarte veseli, piratii se
urcar la bord si, n timp ce ei scoteau lzile
cu cherestea din cal, vorbeau si glumeau
cu echipajul dnd dovad c se cunosc de
mult. Comandantul chiar, se ntretinea cu se-
ful piratilor si spuneau bancuri de pe vremea
cnd erau ei studenti la Petrol si Gaze la Plo-
iesti. La sfrsit, piratul-sef a pltit cherestea-
ua, iar comandatul i-a propus s-i ia si pe
cei doi, ca bonus, fiindc lui nu-i mai trebuie.
Bucuros de chilipir, acesta le ddu celor doi un
pat de pusc n stomac, impuls absolut sufi-
cient pentru a-i face s coboare cu mult abi-
litate pe scrile de frnghie pe nava piratilor.
n urma lor comandantul ntocmi actele
de raportare a jafului, solicit plata asigura-
torie a mrfii si despgubirea familiilor celor
doi bravi mateloti dispruti pe timpul atacului
pirateresc.
Spre norocul celor doi ns, piratii s-au
dovedit mult mai omenosi dect conationalii,
iar cnd a fost livrat marfa, unui tip pe nume
Mbobo, Titi a fost dus cu salupa si lsat pe
teritoriul acestuia. Pe parcursul drumului cu
salupa, Iusuf, cel care conducea, i spuse
plin de admiratie:
- Bi, Titi, mi, ge norocoz esti, bi! Sile a
blegat gu marfa la canibali, mi!
Mbobo, un individ a crui privire putea
s te fac terci mai ceva dect un autobuz n
vitez, creznd c Titi este reprezentantul fa-
bricii de cherestea l-a cazat ntr-o colib si
i-a dat dou nsotitoare tinere care aveau da-
toria sacr de a-i ndeplini orice dorint. Eee,
Titi cam avea dorinte de tot felul, dar cele
dou superbe creole nu l-au dezamgit. ntre
timp Mbobo a plecat si, cu ajutorul cheres-
telei livrate, a adus la tcere un trib nvecinat.
O tcere cumva mormntal. ns Titi era
fericit si, ncntat de norocul su, le fcea
portrete celor dou fete care se prpdeau
de rs cnd le priveau. Singurul lucru care-l
rodea era dorul de tar, de plaiurile natale,
de orselul lui necat vara n praf si n restul
anului n noroaie, de sotia sa iubitoare, de
manelele si sarmalele traditionale, n fine, de
tot ceea ce numim: specific autohton. Poate
de asta, desi totul era ca n visurile sale, la
un moment dat, a avut, pe fondul unei betii
crncene, o fantezie cu punul preferat al lui
Mbobo. n consecint, ceva mai negru ca de
obicei, Mbobo l-a mbarcat pe o plut cam
subred urndu-i bon voyage cu ajutorul
unor grenade si rafale de automat. Convin-
gndu-l astfel s vsleasc disperat spre
largul mrii. Dar, proverbialul su noroc a
functionat din nou! Ruta era destul de cir-
culat si, peste dou zile cnd ncepuse deja
s semene cu o pastram, a fost recuperat
de o nav militar, btut, anchetat si depus
ntr-un port. De aici, cltorind lejer din pus-
crie n puscrie, a ajuns, n sfrsit, n tar.
Tara l-a primit cu bratele deschise, mai ales
c nici nu aflase de aventura sa, sotia l-a dat
afar fiindc si refcuse viata cu un brbat
serios, bussines-man cu prvlie de cercei
n centru, iar fiul su drag i-a altoit un ciomag
la rotul, semn c intrase n problematica dur
a vietii de zi cu zi.
A avut totusi, din nou, noroc! Murise un
cersetor din gar si, imediat, seful de retea l-
a angajat. Cu conditia s cnte si s deseneze.
El ns, trist si cu glas dogit, povestea un fel
de balade n care erau redate ncercrile prin
care trecuse. Spre norocul su (ca s vezi!),
nimeni nu-l crede, altfel ar fi arestat sub acu-
zatia de contraband cu arme, terorism si ge-
nocid. Mare noroc!
Norocosul Titi
Mihai BATOG-BUJENI}~
33
Anul III, nr. 1(17)/2012
Claudiu {IMONA}I
***
sculptez
n stnca muntelui
crucea iubirii
poate asa
vei observa
c nu pot tri
Ir tine
femeie.
***
pictez
pe trmul mrii
chipul tu
de madon
cu privirea
fixez orizontul
intersectat
de gndul
iubirii vesnice.
***
noaptea
nvluit
cu hlamida stelelor
trezeste
n sufletul efemer
sentimentul
iubirii vesnice.
***
ultimul srut al nostru
nu ne-a mintit
la fiecare colt
de strad
ne-am luat n brate
Icndu-ne crucea
dragostei noastre.
***
prin usa larg deschis
trimite-mi freamtul
iubirii tale
s-mi lumineze sufletul
odat cu florile
primverii
prin fereastra nnobilat
cu tcere
trimite-mi gndul tu
curat
s-mi nclzeasc
sufletul
vezi c fereastra-i
deschis...
***
pdure de cristal
era chipul tu
de tnr fecioar
nmiresmat
cu iz de cetin
retriai
cea mai frumoas
poveste de iubire
***
ca o spiral
dragostea crestea
te modelam n cuvinte
lut proaspt
ru nesecat
***
var eram...
n sufletul tu
aduceam cldura
ce aprindea
rugul
iubirii noastre
***
privirea rtcit
spre parcul
cu verzile alei
unde ne plimbam
iubito
ne aminteste
c am fost
tineri cndva
***
noaptea
nvluit
cu hlamida stelelor
trezeste
n sufletul efemer
sentimentul
iubirii vesnice
***
n coltul ferestrei
petal de floare
sentimentul tririi
petec de lumin
iubirea
aur multicolor
asteptare
***
n labirintul visului
m mpiedic
de propriile gnduri
dragostea mea
alearg nebuneste
btnd din palme
ca o fecioar despletit
***
cu mna dreapt
ntins spre cer
ncerc s prind
gruntele de iubire
care s-mi vindece
singurtatea
***
e var din nou
la mine n suflet
iubire
nu te-ai artat...
crinii au nflorit
amintindu-mi de
dragostea
concentrat
n cteva gesturi
simt cum fericirea
mi cuprinde orizontul
clip nemuritoare
***
gndire abstract
inim plin
labirint
orizontul n flcri
sfrsit de primvar
m topesc
iubind
***
iarba
verdele cristal
din jur
mi dezmiard
simturile
rapsodia greierului
ce se perind
peste tot
cri-cri
iubesc
***
iubito
buzele tale
sunt asemeni
vinului rosu
proaspt fermentat
de fiecare dat
cnd le srut
simt acea betie
a dragostei
***
ultimul srut
nu ne-a mintit
la fiecare colt
de strad
ne-am mbrtisat
purtndu-ne
crucea
***
e primvar
aurie
n prul rvsit
mi-au legat
destinul
de cldura inimii
si pulsez
odat
cu ea
***
parfumul buzelor tale
l port n palme
pn la
marea albastr
cu bratele ating
stelele
culegnd sperante
esti pretutindeni
***
modelez iubire
cu degete lungi si
subtiri
lumina lunii
strecurndu-se sub
asternutul cald
m tulburi
***
prsit
ca un sinucigas
tai n cuvinte
numele tu
de floare
albastr
***
usa larg deschis
freamtul iubirii
mi lumineaz sufletul
odat cu florile
primverii
fereastra nnobilat cu
tcere
asteapt un sol
gndul tu
curat
***
privirea ta
raz violet
fecioar pierdut
pdure fr sfrsit
nopti de agonie
rscruce
34
Anul III, nr. 1(17)/2012
Florin M~CE{ANU
Pictura romanic#
Sub denumirea
improprie de pictur
romanic e desemnat
aceea care, n secolele
al XI-lea si al XII-lea n
Europa Occidental,
apare dup pictura
carolingian si cea
ottonian.
Pictura romanic se
manifest pe dou
directii principale:
miniatur si pictura
monumental n tehnica
San Clemente de Tahull din Catalonia
numit fresc. Temele
sunt religioase, tratate
sintetic, narativ,
puternic aplatizate prin
grafia liniar si prin
conturarea accentuat a
figurilor. Lipsa
perspectivei si a
clarobscurului este
compensat de o foarte
bogat plasticizare a
suprafetei, ceea ce
confer un dinamism
aparte ntregului cmp
pictural. Toate scenele
sunt aduse n prim plan,
fapt ce le sporeste
impactul psihologic. Un
rol esential l joac
limbajul simbolic, ceea
ce implic o subtil
cunoastere a dogmelor
teologice.
Importante scoli de
pictur romanic se
dezvolt n Franta,
Spania, Italia, sudul
Angliei, vestul
Germaniei, Flandra,
Elvetia, Austria.
Programul
iconografic este de o
mare bogtie, care
dezvolt conform
canoanelor viziunii
medievale cteva teme
esentiale. Ele sunt
inspirate din crtile
Vechiului Testament, din
viata lui Hristos, din
parabole, din
Apocalipsa, din
Judecata de Apoi.
O tem frecvent
ntlnit este aceea a
luptei dintre virtuti si
vicii. Altele ilustreaz
episoade cavaleresti
inspirate mai ales din
cruciade, unde figura
Sfintei Fecioare joac un
rol central n aprarea si
Victoria crestinttii.
Ansambluri bine
pstrate de pictur
mural se pstreaz la
biserica Saint-Savin, la
Leon (biserica San
Isodiro), la muzeul de
Art Catalana din
Barcelona, la Muzeul
Prado din Madrid.
n privinta tehnicii,
pictura romanic nu
prea inoveaz; rmne
credincioas unor
traditii seculare. Fiecare
atelier si are
deprinderile si metodele
proprii, dar toate se
reduc la trei procedee
principale: a) fresca
propriu-zis sau
italian pe tencuiala
proaspt, b) pictura
greceasc pe mai multe
straturi de preparatie si
c) tempera, culoare
aplicat pe tencuiala
umezit.
Stilurile sunt mai
variate dect tehnicile,
diversitatea lor
corespunznd
diversittii surselor artei
romanice, a preferintelor
regionale si a
temperamentelor
individuale.
35 Anul III, nr. 1(17)/2012
Emil BUCURE{TEANU
$coala Vasile Conta din Ghindoani
Oameni [i locuri:
Ghind#oani
Desigur, multi au auzit de Va-
sile Conta. Conceptia lui filoso-
fic se studiaz la faculttile de
profil, ba si la liceu.
Vasile Conta s-a nscut i a
nvtat primii ani de scoal la
Ghindoani, judetul Neamt. (Pen-
tru necunosctori o spun, Ghin-
doanii se afl la vreo 30 de kilo-
metri distant de Piatra-Neamt,
n dreapta soselei nationale ce
curge spre Tg. Neamt).
Vasile Conta este primul gn-
ditor romn care a creat un sistem
metafizic nchegat, original, cu
recunoastere european. Siste-
mul lui filosofic cuprinde Teoria
fatalismului, Teoria ondulati-
unii universale, Introducere n
metafizic, Bazele metafizicii,
ntile principii care alctuiesc
lumea. Publicarea integral, ntr-
un singur volum, a operelor filo-
sofice ale lui Vasile Conta s-a f-
cut n anul 1967 de ctre Editura
Academiei, o editie ngrijit de
Nicolae Gogoneat. Opul are 645
de pagini 14/20 cm; opera pro-
priu-zis a lui Conta cuprinde 523
de pagini. Pe lng sistemul fi-
losofic, volumul nseriaz mai
multe pagini de cugetri si n-
semnri pe teme sociale, estetice,
juridice, literare. Articolul de fat
nu are ca obiect analiza filozofiei
lui Vasile Conta; despre opera sa
s-a scris mult si elogios nc din
timpul scurtei si tumultoasei sale
vieti. A murit la vrsta de 37 de
ani, nscriindu-se prin destin al-
turi de Blcescu, Eminescu, Ci-
prian Porumbescu, personaje din
galeria de elit a culturii noastre.
Ghindoanenii snt mndri cu
acest fiu al satului lor. Scoala i
poart numele si n fata ei i-a fost
ridicat un bust.
Cu ani n urm, de mult, un
tran din Ghindoani, nscut la
14 februarie 1852, si-a trecut gn-
durile de o viat pe foi de hrtie
de caiet scolar pe care si le-a inti-
tulat simplu si convingtor: Me-
moriul meu, gnduri scrise la in-
tersectie de secole. Autorul lor,
Toader I. Stefan, asemuieste via-
ta cu o scar format din spite si
fiecare spit are sapte ani iar sca-
ra vietii lui trebuia, spera, s aib
dousprezece spite. Pe ultimele
dou nu a mai urcat, a murit ime-
diat dup Primul Rzboi Mon-
dial, la 10 februarie 1921. La figu-
rat, Toader I. Stefan, a urcat mult
mai multe spite pe scara vietii.
Memoriul su, dup ce multi ani
a circulat doar ca manuscris n
lumea satului su natal, a luat
fiint sub form de carte n anul
1974, datorit insistentelor nv-
ttorului Mihai David, care a b-
tut pe la multe porti editoriale.
Volumul a aprut la Editura Emi-
nescu, datorit faptului c scri-
itorul Lucian Cursaru a deslusit
valoarea manuscrisului; l-a pu-
blicat doar cu corecturile grama-
ticale de rigoare, fr s intervin
n modul de exprimare, continutul
povestirilor.
Toader I. Stefan a fost un au-
todidact perfect, adic a pornit
de unul singur n cunoasterea
scrisului si cititului, nvtnd
literele si cifrele fr ajutorul sco-
lii, din proprie dorint si voint
de cunoastere, De unul singur a
reusit s dea sens umbrelor din
pestera platonic si apoi s ofere
si altora lumin, nvtnd pe altii
carte, fcnd scoal n propria
cas.
Memoriul meu este un docu-
ment autentic despre viata tra-
nilor de la rscrucea secolelor
XIX si XX, valoros nu numai prin
informatiile ce le contine ci si prin
calitatea exprimrii. Autorul
trind ntr-un mediu pastoral, pu-
tem afirma c Memoriul meu este
un fel de Miorit n proz. Lec-
tura volumului de aproape patru
sute de pagini A5, cu un corp de
liter 11, produce multe satisfactii
estetice. S nu uitm c de pe
dealurile din jurul Ghindoanilor,
spre apus s zresc Humulestii
lui Ion Creang, tritor si el n
aceeasi perioad, dar cu un alt
destin, beneficiar de scoal si
mediu aparte, iar acestea au dat
alte forme exprimrii talentului.
Mihai David-Ghindoani,
persoana sub a crui ngrijirea a
aprut Memoriul lui Toader I.
Stefan, poate fi considerat un
continuator al acestuia, dar si un
urmas a lui Ion Creang. Cnd
tranul autodidact a trecut n
amintiri. Mihai David, avea s m-
plineasc 14 ani peste o lun si
patru zile, la 14 martie. Era mezinul
familiei. A urmat scoala primar
din sat si Scoala Normal din
Piatra Neamt. Viata-i, deosebit de
zbuciumat, ne este prezentat
n volumul autobiografic Crn-
cenul veac XX i ororile sale,
aprut postum, n anul 2005, sub
ngrijirea poetului Adrian Alui
Gheorghe din Piatra-Neamt, tr-
itor si el pe acele meleaguri, n
apropiere de cetatea Neamtului
si Humulestii lui Creang, comu-
na vecin Grumzesti. Cartea a
aprut la editura Timpul din
Iasi si, initial, trebuia s poarte
titlul manuscrisului, Viata mea.
Editorul, Casian Maria Spiridon,
i-a imprimat caracterul politic,
istoric, l-a rebotezat cu titlul
amintit mai sus.
Mihai David a trit aproape
un secol. Prima parte a vietii, a-
cea etap a inocentii, a fost ase-
mntoarea cu a tuturor copiilor
de la sate, pentru care greuttile
existentiale ale familiilor nu cons-
tituiau un impediment de a se ju-
ca, de a se bucura de clipele co-
pilriei. Cartea amintit poate fi
36
mprtit n trei mari capitole. Ne
sunt prezentate la nceputul ei,
cu talent si farmec, momente din
viata de scolar, de cioban (strun-
gar), de ajutor al familiei la munca
cmpului, chipuri de prieteni, ale
dasclilor cu care a nvtat, ale
printilor. Continu cu momente
ale adolescenti, elev la Scoala
Normal din Piatra-Neamt, nce-
puturile activittii de nvttor,
de elev al scolii de ofiteri.
Intrarea n politic, atasat
miscrii legionare, dintr-un sen-
timent de a fi de folos trii, avea
s-i aduc necazurile, care justi-
fic ntr-un fel sintagma ororile
sale (ale sec. XX), din titlul crtii.
Avea s fie nchis, cu si fr ju-
decat, n anii 1934, 1943 si dup
rzboi, de comunisti si destituit,
reprimit si iar destituit din nv-
tmnt fr a mai fi reprimit. Simtul
de dascl si talentul literar ns
nu i-au putut fi scoase n afara
legii, si nvttorul Mihai David
va fi prezent permanent n viata
satului si a scolii. Este autorul
povestirilor pentru copii, Aventu-
rile lui singurel, plachetei de ver-
suri Mndr Basarabie, dulce
Bucovin.
O lucrare de mare nsemn-
tate realizat de M.D.-Gh. este
Viata filosofului Vasile Conta,
autorul dovedind si spirit de cer-
cettor stiintific. O scurt prefat
ne introduce n tema operei. A-
poi, autorul porneste n elabo-
rarea lucrrii de la strmosii
filosofului, ne prezint familia
acestuia, copilria, scoala, stu-
diile universitare, activitatea li-
terar, filosofic si politic, prie-
tenii si adversarii, necazurile si
bucuriile omului care a fost Va-
sile Conta. Fiecare din probleme-
le enuntate formeaz un capitol
aparte n carte, fiecare din capitol
caracterizndu-se prin bogtia
materialului, prin claritatea ex-
primrii si evidentiaz o minu-
tioas documentare. Lecturnd
cartea, aflm date inedite si in-
teresante despre printii filoso-
fului, o viat plin de evenimente
care ne dau o imagine ampl asu-
pra acelor vremuri.
Cartea Viata fil osofului
Vasile Conta a aprut dup multi
ani de pribegie a manuscrisului,
asa cum s-a ntmplat si cu Me-
moriul meu al lui Toader I. Stefan
si Crncenul veac XX i ororile
sale, toate aprnd postum.
De aparitia Memoriului meu
s-a ocupat, dup cum am relatat
mai nainte, Mihai David-Ghin-
doani. Putem aduce aici n dis-
cutie adevrul exprimat de pro-
verbul Bine faci, bine gseti.
Dac el s-a ngrijit de scrierile
consteanului su, s-a gsit un
alt om de suflet, tot constean,
s se ocupe de manuscrisul su.
Acesta este inginerul Virgil Sa-
vin. Ca titlu de informatie, amin-
tesc c i-a fost fin de botez. Dac
Mihai David-Ghindoani si-a
ndeplinit o datorie patriotic prin
realizarea manuscrisului Viata
filosofului Vasile Conta, putem
spune, fr fric de exagerare, c
si domnul Virgil Savin a realizat
o oper temerar si de respect,
oferind tiparului manuscrisul
fostului su dascl. Volumul a-
mintit este valoros nu numai prin
trsturile lui stiintifice ci si prin
izul patriotic al biografului si al
crtii, are spirit si parfum de Ghin-
doani. Satul ne este prezentat
n culori luminoase att de auto-
rul manuscrisului ct si de dom-
nul Savin. De fapt, editarea aces-
tei crti este si un gest patriotic,
de dragoste fat de locurile na-
tale si de oamenii acestui spatiu
de legend, calificndu-l, cu ris-
cul repetrii, un mirific si adevrat
spatiu mioritic, prielnic unor in-
tense triri spirituale.
Domnul Virgil Savin, fizic, a
prsit Ghindoanii cu cinzeci de
ani n urm (nu intr n calcul anii
de liceu sau universitari fiindc
vacantele recuperau timpul rural
trit). Inginer zootehnist fiind, a
ajuns s lucreze la o ferm agri-
col n Brgan, pe lng Brila,
la Rmnicelu. Locurile natale, cu
toate succesele si onorurile pri-
mite pe meleaguri strine, erau
un magnet inepuizabil. S-a sta-
bilit la Piatra-Neamt de unde p-
n la Ghindoanii natali, cu ma-
sina, ajunge ntr-o jumtate de
or. n vara care a trecut, i-am
fost oaspete. Am urcat mai nti
pe dealul Hga, pomenit n scrie-
rile lor, att de Toader I. Stefan,
ct si de Mihai David, la poalele
cruia se afl, printre alte dealuri
mai joase, satul Ghindoani. De
sus de la aproape 600 de metri
altitudine, priveam n zare Ceta-
tea Neamtului, valea Ozanei si nu
departe Grumzestii lui Aristide
Caradja, unul din marii entomo-
logi ai lumii, si apoi Trpestii
creatorului popular Ioan Popa.
Opus acestor locuri se ntinde
culmea Stnisoara la adpostul
creia se afl, ncepnd de la sud,
mnstirea Horaita, Vraticul cu
Pdurea de Argint si Codrii de
Aram, Agapia lui Grigorescu iar
mai departe Mnstirea Neamt,
centru medieval de cultur si n-
vttur romn, Mnstirea
Secu si mnstirea Sihstria. Ca
un cuib de vulturi st sus n munti
schitul Sihla cu adpostul dintre
stnci al Sfintei Teodora. n zile
limpezi se profileaz la apus
Ceahlul, Olimpul romnilor. La
picioarele noastre vi adnci, cu
iarba nc neatins de secet, cu
case care abia se zresc dintre
livezi si o biseric impuntoare
pe un vrf de deal, ne creeaz a
stare sufleteasc de beatitudine.
Coborm, multumiti, n sat.
Observ c febra constructiilor tip
Italia sau Spania nu i-a cuprins
si pe locuitorii din Ghindoani.
Casele pstreaz caracteristicile
zonei, cu pridvoare din lemn in-
crustat cu motive traditionale, cu
garduri din lemn si porti mari
ornamentate. Totul seamn cu
arhitectura folosit la Vntori
Neamt. Filioara, Humulesti, V-
ratic, Agapia. Domnul Savin era
asteptat de mama sa, Frsina,
nonagenar. Se bucur, l ceart,
e fericit. Nora, doamna Mariana
Savin, se apuc s-i pregteasc
bucate. Fiul rspunde la toate ce-
rerile ei. Ct sunt ocupati cu dife-
rite treburi gospodresti, sunt in-
vitat s m odihnesc n una din
cele trei camere ale casei. Pe o
noptier, o carte: Cltor n timp,
Ed. Crigarux din Piatra Neamt.
Autor: Virgil Savin, gazda mea.
O cunosc. Este un volum n care
d-l Virgil Savin relateaz despre
o cltorie la Mnstirea Horaita
si sunt redate impresii din cl-
torii n strintate: Italia, Polonia,
Ucraina, Republica Moldova,
Cehoslovacia. Totusi o redeschid.
Gsesc o dedicatie: Mamei mele
SavinFrsina la mplinirea
vrstei de 95 de ani. n afar de
aceast carte, D-l Virgil Savin a
mai scris un volum, Ruri albe,
Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-
Neamt, o carte de memorii, o con-
tinuare a memoriilor lui Toader I.
Stefan si ale lui Mihai David-
Ghindoani. Un alt timp, o alt
lume si totusi i uneste ceva, un
fir rosu care se compune din tra-
ditii pstrate, dragoste de locurile
natale. Le ntlnim la Virgil Savin
nu numai n crtile scrise ci si n
felul lui de a povesti, si n grija
de a pstra cu sfintenie moste-
nirea printilor.
Casa printeasc nu se
vinde, spune poetul. Casele celor
din Ghindoani, sat parc rsrit
din pmnt, rsfirate printre dea-
luri molcume, pstreaz memoria
strmosilor si o vor pstra n con-
tinuare.
Vedere de pe dealul Hga
37
Anul III, nr. 1(17)/2012
Nicolae B~LA{A
Srbtorile de Crciun, la Grays, fr nici-
un farmec. Nu tu un guitat de porc njunghiat,
nu tu Ghit n flcri, nu tu soric, nu tu snge
pe vrful nasului, pus de mos Gheorghe semn!
De pomana porcului, nici pomeneal! Iar de
aici, lipsa mirosului de tuic fiart si a jumrilor
Icute n tigaie de mamaie. Cu murturi! Ce
vorbesti, domnule, minune mare! La englezi,
pe strzi, doar lumini, din plin, apoi cadouri
si iar cadouri! Niste cutii plimbate, cteva
zile, dintr-o parte n alta, apoi aruncate cu
sacii n strad.
La mas, fel si feluri din curc mpnat,
piperat, una peste alta, parfumat. Si totusi,
teioas si fr gust. Am nghitit n sec cu
gndul la crnatii fcuti de bunica. Parc i
vedeam agtati pe horn, la afumat, alturi de
suncile fierte n vin, date cu boia fcut din
ardei.
Pn dup Anul Nou, am avut vacant.
Tabitha nu m mai btea la cap cnd cu una,
cnd cu alta. Aproape ziua toat, stteam n
cas. Chestiunea asta ns nu-mi pica tocmai
bine. M plictiseam de moarte, mai ales c
nu puteam s-i spun vrute si nevrute despre
trznile fcute pe la mamaie prin curte. Ca
s ne treac, totusi, cumva, timpul, priveam
mpreun pe fereastr si gndeam fiecare spre
partea sa de lume. Ea, la desert, la trogloditi
sau la cmile, eu, la satul meu , la dealurile
nzpezite si la bunica bgat n rzboiul de
tesut velinte n ite.
- Uite, cum s-ti spun... la noi, n seara de
Crciun, mamaie las suveica si face calta-
bosi. Apoi, se nchin, pup icoana si as-
teapt s vin copiii cu steaua. Dup ce-o
colind, ea si ia sarsanaua plin cu nuci si
colaci, ciobul cu tmie, si se suie sus, la cei
din cimitir, s le spun despre una, despre
alta, de pe aici, de prin lume, c e si nu prea,
cine stie ce vreun bine. La voi?
- Kuskusu
- E, cuscus! Las-l, c mi-ai mai spus! De
psat ai auzit?
- Kuskusu
- Of! Ne ntelegem ca turcul cu pistolul!
Cr#ciun, f#r# Cr#ciun,
s#rb#tori [i nu prea
Ai vostri se duc la cimitir cu lumnare?
- Kuskusu, and chicken, spices... Roast
Arabic! (cuscus, cu pui, mirodenii... Friptur
arab)
- Un drac bltat, vorba lui mos Gheorghe!
Nu ntelegi c puiul vostru nu are gust? la,
liber prin curte, crescut de mamaie cu boabe
si huroaie... Ehe, ce stii tu?! Stai aici cu capul
n nori! C de unde la englezii stia, mai ales
iarna, soare?!! n loc s-ti vezi de caprele
tale, prin desert. ...De, si eu de ratele mele de
pe balt! De-ai sti cum se vaiet... Unele sunt
ns mute! Le-a nchis pliscul Cel de sus.
Cic au dat prea mult din clant. Adic au
fost prea limbute. Asa c, ai grij, m cam
bati la cap cu tot felul de... Mcar de-ar fi
bazaconii! Numai c pentru lea ti trebuie
minte... si un loc al tu n lume lsat de nsusi
Dumnezeu.
- Alah!
- Mda! Mi-a spus mami: Dumnezeu, la
voi.
- Yes, bud, Alah u Acbar! (Da, dar Dum-
nezeul Cel Mare.)
- Nu m lua pe mine cu chestiuni dintr-
stea. Dumnezeu, si-al meu, si-al tu si al
celui ce s-a dus si al celui ce-o s vin ori-
cnd si oriunde n lume. Mi-a spus mamaie
si afl c ea st de vorb cu tataie, pe lumea
ailalt dus. Ce stii tu?! Iar el i-a spus c Cel
de sus e Cel de sus! Adic El este Cel ce
este. Bag la cap! C n-o s-ti spun de mii
de ori ca popa la babe surde!
- I, baby? (eu, copil?)
- Of, asta confund baba cu pustoaica!
Cum s-o zice, n englezeste, hoasc? M rog,
hoasc surd. Deaf! ntelegi?
- Not!
- Not or not too? (Nu sau nu prea?) Pi
atunci s te nvt o idee romneste, de prin
sat de la mine, c fr s stii asta, mira-m-as
s te descurci prin lume!
***
Cu doar trei zile nainte de Anul Nou, toate
planurile au fost date peste cap. Katy a czut
seara, trziu, la bar, de pe o scar. Si-a rupt
mna dreapt din umr. Mami s-a ntors cu
ea plngnd, de la spital, dup miezul noptii.
Cnd am vzut-o, m-am speriat. Tremura toat
si prea desfigurat. Cnd s-a mai linistit, si-
a sunat familia din Romnia. Nu am nteles
nimic. Au vorbit n ungureste. Oricum, pe
tot parcursul convorbirii, i-au curs lacrimile
pe obraz.
- Ce-am s m fac? Cu ce am s-mi ntretin
copilul? - s-a plns Mariei.
- Stai linistit! Ne vom descurca, o s fie
bine!
- Dac mi frngem coloana si muream
sau, mai ru, mi blestema restul zilelor n
crucior, paralizat?
- Multumeste-I lui Dumnezeu c e doar
att! Ai s vezi, o s-ti treac!
Noaptea de Anul Nou am petrecut-o n
cas. Am stat toate patru la mas n camera
de la parter. Tabitha a pregtit meniul. La mie-
zul noptii, am desfcut totusi o sticl de sam-
panie, am ciocnit si ne-am pus n gnd cte o
dorint. Pentru prima dat, am gustat si eu
din vinul spumat. Nu mi s-a prut grozav
desi butura prea dulce. La un moment dat,
m-am strmbat, semn c licoarea nu era toc-
mai pe gustul meu. Abia atunci Katy a schitat
un zmbet n coltul gurii. Cteva clipe mai
trziu, a sunat-o Lajos, biatul ei. Katy s-a
luminat dintr-o dat la fat. Au vorbit mult.
Cteva clipe, mi l-a dat si mie la telefon. Luat
prin surprindere, m-am emotionat si abia i-
am putut spune ,,La multi ani!. Cnd el mi-a
spus c i-a zis Katy c sunt o frumoas, m-
am rosit toat si mi-a picat receptorul din
mn. Atunci, ceva s-a ntmplat n sufletul
meu, chiar dac nimeni nu a sesizat. Tot n
acel moment, m-am simtit pentru prima dat
firav, mai feminin si suficient de vulne-
rabil. Un sentiment ciudat pentru o copil
ce astepta s mearg la scoal n toamna anu-
lui abia nceput. Zi de zi, ncercam s fiu eu,
cea dinainte, si nu reuseam. Vocea lui Lajos
38
Anul III, nr. 1(17)/2012
rmsese undeva, n mine si nu o putea nici-
cum scoate.
- Sara, mami, ce e cu tine? - m-a ntrebat
Maria la cteva zile dup aceea, ntr-o sear
cnd a venit acas oarecum bine dispus.
- Nimic.
- Nu se poate, nu esti tu!
- Pi, cum nu?!
- Nu, c doar te stiu! Hai, mi spui?
- Mami, tie ti-a spus cineva, zilele de
acum, c esti o frumoas?
- E, si cu tine! Dar ce ti-a venit?
- Atunci am s-ti spun eu.
- Ooo! Mnca-o-ar mama! Dac mi spui
tu e ca si cum mi-ar fi spus lumea toat...
- Inclusiv tati? C zici c am un ttic, nu?
- Da, c Dumnezeu n-a vrut s fiu si eu o
Fecioara Maria!
- L-ai fi fcut iar pe Dumnezeu, iar eu...
- Nu, puiul meu, El e de dinainte de a fi
fost nscut om... Nu prea stiu cum s-ti spun
ca s ntelegi. Nu de-alta, dar nici eu nu prea
stiu. Oricum, trebuie s m crezi c doar tu
esti ngerasul meu.
- Si tati?
- Tati tu?! Deocamdat, o amintire pe
care am s ti-o povestesc ntr-un mine, cnd
vom fi doar noi dou ntr-un fel de paradis...
- Ehe, lungeste-mi, Doamne, viata, vorba
lui mos Gheorghe, ca s-o vd si pe asta!
- Mda, parc, ncet, ncet, ti vii acas.
Dar tot nu mi-ai spus?
- Mami, Lajos mi-a zis c sunt frumoas!
- Da? I-auzi, afurisitul! Dar, nu e ru...
Ce-as fi vrut eu s fiu n locul tu!
- Adic, s fii iar mic?
- Da, si s-mi zic mie ce ti-a zis tie pus-
tiulic.
- Eu nu! Mai bine mare...
- Mda! Ai dreptate, cam tot la asta m
gndeam acum si eu. S fii mare, mare si s ai
lumea la picioare...
- Nu chiar lumea, si nici la picioare...
- Atunci?
- Lng mine si tot timpul, pe cine vreau
eu.
- De exemplu...
- Acum as vrea-o pe mamaie. Of, s o iau
de urechi si s-i trag o mam de btaie!
- Ca s vezi! Dar de ce?
- C m-a lsat s plec cu tine n lume. Uite
asa, cine surd la vntoare. Mcar tu ai ser-
viciu, muncesti, ai treburile tale, dac le-ai
avea, dar eu?
- Si tu faci gimnastic, not, una, alta...
ntr-un fel, ti ordonezi viata.
- Ei si cu tine, pi dac o fac de-acum, mai
trziu cu ce am s m ocup?
***
Timp de aproape o lun, Katy a stat acas.
O vedeam chinuit si, n acelasi timp, ndu-
rerat. Sttea pe marginea patului, iar cnd o
scpam din priviri, parc se rezema de mar-
ginea vietii si lcrima. Alteori, o surprindeam
zmbind amar n umbra unor amintiri ce o
urmreau mai struitor dect umbra zilelor
nsorite. Cnd Maria era acas si stteau una
lng alta, vedeam cum teama de singurtate,
de necunoscut, le ndrjeau n a fi alturi.
Desi nu semnau la chip, parc erau surori.
Tineau una la alta. Uneori, mi se prea c se
iubeau asemenea perechilor de ndrgostiti.
Atunci, m nfuriam si voiam cu orice chip
s plec, s m ntorc n sat la bunica. Cu
toate acestea, nu le-am suspectat niciodat
de faptul c, dup esecul lor n dragoste,
probabil, undeva asemntor, ar fi putut de-
veni lesbiene. Totusi, ambele evitau discu-
tiile despre brbati si mai ales despre cei cu
care si fcuser copiii. Maria nu l-a brfit
niciodat pe tati si nici Katy nu trncnea
ceva despre cel cu care l fcuse pe Lajos.
Dup lunga perioad de convalescent,
Katy s-a eliberat de aparatul ce i-a sustinut
mna. A fcut apoi gimnastic de recuperare
si a renceput lucrul. Linistea prea a se rein-
stala n cas si zmbetul, pe buzele fiecreia
dintre noi.
- My dear... (draga mea) - ncercam eu un
dialog prietenos cu Tabitha, ns nu mi rs-
pundea. Intuia c i pregtesc o capcan din
care, de cele mai multe ori, victorioas eram
doar eu, chiar dac ne amuzam si una si cea-
lalt. Tabitha! - Insistam cnd vedeam c nu
m bag n seam.
- Yes, dear! (da, drag!)
- Ooo, my lady, I want to take you with
me in Romania marry a bosorog! (Ooo, doam-
na mea, vreau s te iau cu mine n Romnia
s te cstoresti cu un...)
- God, a gentleman! (Dumnezeule, un
domn!)
- Bosorog, Tabitha! Hodorog, stii ce e la?
- Waw! Yes, a gentleman... (waw! Da, un
domn...)
- Vrabia mlai viseaz! De unde, scumpo,
attia domni cnd hotii, la tot pasul, iar
prostia-i patima timpurilor?!
- Yes, a gentleman full of muscle! (Da, un
domn plin de muschi)
- Full of muscle... Full of muscle and no
brain! (plin de muschi si fr creier!) C dintr-
sta e n colt la mcelar!
- Tabitha, la bunica n sat, doar bosorogi!
- Waw, yes boss?! (waw, da sefi bogati?!)
- Nu! Cum s-ti explic, n engleza asta a
ta? De exemplu, pentru tine, dup cum vd,
ar fi bun, la nceput, Staros. Face nghetat,
are capr, are iap, numai c... sta are si ba-
b! Dac o fi murit aia, te-ai aranjat! ntelegi?
- Not!
- Vezi, dac nu stii romneste?! Oricum,
acum, mai bine! Adic, better! De-asta am
s te iau cu mine. S vezi si tu cum e cnd pe
lumea asta, cnd pe cealalt... S-ti spun si
tie mamaie povestea cu dracu mpiat cocos,
cu creast n cap pe loitra carului si Litr
beat, ntors din Infern, la Gorici, pe margine
de sant, s mai bea o cinzeac... Iar cumpna:
scrt! Ehe! Atunci s te vd?! Ca Mria
beat, ntoars de la crciuma asta nou, pri-
vat! Pe vremuri, de la mat! Mat! Tu stii ce e
la mat? (You know what is mat?)
- Not!
- Vorbesc cu lemnele! Un drac bltat! Cum
s-o traduce asta?! M rog, devil (diavol).
Bine zice mos Gheorghe: ,,f, zpcito, parc
n-ai fi nici pe-aici, nici pe lumea ailalt! Ai?!
Si nu prea e bine! Ce zici? Of, of, of! Dar
mai bine, las...
Biserica din Homorod
39
Anul III, nr. 1(17)/2012
George PETROVAI
Emil Cioran era de prere c cultura Fran-
tei face parte din familia marilor culturi din
toate timpurile. Chiar dac n spatele acestei
afirmatii se desluseste satisfactia celui ce s-
a lsat absorbit de limba si cultura francez
ntr-o asemenea manier decisiv, nct -
pentru a nu-si altera noul stil eminamente
frantuzesc - a refuzat s mai scrie n limba
romn, totusi, nu putem s nu fim de acord
cu spusa celebrului nostru fost compatriot.
Da, spiritul francez a nvins ntotdeauna sa-
bia, chiar si atunci cnd Descartes, acest mare
rege al cugetrii libere, duela de la mare dis-
tant cu mintile nctusate n dogme si su-
ficient. Si poate c tocmai distanta sta-
tornicit ntre cele dou tabere adverse a
contribuit n chip remarcabil la infuzarea car-
tezianismului cu universalism...
n parantez fie spus, cu gndirea lucru-
rile stau aidoma ca si cu iubirea - amndou
trebuie s fie libere pentru a fi durabile si
eficiente: C iubirea-i tain sfnt/ ce dez-
leag si-ndulceste,/ stim cu totii si ne-ncnt/
c iubind taina sporeste./ Omu-i trestie fra-
gil,/ zis-a Pascal gnditorul -/ doar iubind
poti fi acvil/ ce cu-azur si stinge dorul.
Pentru a ne convinge de mretia culturii
franceze si de rolul ei de prim motor ce i-a
revenit n derularea culturii universale, n-
avem dect s mergem pe firul ei de la primele
respiratii notabile n poezia liric european
si pn n zilele noastre.
Lesne vom deduce c primul moment n-
semnat al culturii medievale franceze l re-
prezint inegalabilul Franois Villon. Con-
siderat cel mai mare poet medieval francez si
unul din marii poeti ai tuturor timpurilor, op-
era lui Villon, la fel ca aceea a lui Dante Ali-
ghieri si Geoffry Chaucer, a deschis drumul
spre Renatere. Iar aici lucrurile stau cam n
felul urmtor: dup Renasterea italian si
momentul de vrf al Renasterii engleze, da-
torat monumentalittii lui William Shakes-
peare, Renasterea francez a contribuit cel
mai mult la mbogtirea tezaurului cultural al
umanittii prin capodopera Gargantua i
Pantraguel a lui Franois Rabelais, prin cer-
cul Pleiadei din care fcea parte Pierre de
Ronsard, cel mai de seam poet renascentist
francez si, desigur, prin Michel de Mon-
taigne, cel mai prestigios filosof renascentist
francez si ultimul mare umanist al Renasterii
franceze.
Dar dac Renasterea a aprut si s-a expri-
mat n forme specifice n cam toate trile
europene - inclusiv la noi prin Nicolaus Ola-
hus, cronicari si Dimitrie Cantemir -, clasi-
cismul se confund practic cu clasicismul
francez, ntruct Franta a fost tara care a oferit
climatul cel mai favorabil pentru dezvoltarea
acestui curent intelectualist prin excelent.
Genul cultivat cu predilectie de scriitorii
francezi din secolul al XVII-lea a fost teatrul:
tragedia clasic este reprezentat cu str-
lucire de poetii Pierre Corneille si Jean Ra-
cine, iar comedia dobndeste un binemeritat
prestigiu prin valoroasa oper a lui Molire.
Tot n acest curent se ncadreaz fabulele lui
Jean de La Fontaine si literatura moralistilor
La Rochefoucauld, Blaise Pascal si Jean de
la Bruyre, ei cu totii contribuind cu mijloace
artistice specifice la realizarea unei adevrate
cronice de moravuri.
Iluminismul francez s-a dovedit a fi mult
mai nuantat dect cel englez (reprezentat prin
Daniel Defoe, Henry Fielding si Jonathan
Swift), ntruct el a beneficiat de o arie mult
mai larg de aprovizionare spiritual: ideile
filosofice ale enciclopedistilor, creatia
vijelioas si multilateral a lui Voltaire,
comediile lui Pierre-Augustin Caron de
Beaumarchais si proza literar a lui Jean-
Jacques Rosseau, prin care, de altminteri, se
face trecerea la preromantism. Cu mentiune
c preromantismul francez nu s-a aflat sub
tutela exclusiv a lui Rousseau, ci si sub cea
a lui Chateaubriand si a Doamnei de Stal...
Romantismul, cu predilectia lui pentru
teme de tipul: natura, iubirea, patria, trecutul
istoric, moartea, geniul, titanul, demonismul,
visul si reveria, fantasticul si exaltarea sen-
sibilittii, melancolia si solitudinea, revolta
si abuzul de contraste, se caracterizeaz prin
urmtoarele dou nsusiri de ordin general:
a) Este primul curent artistic care de-
pseste limitele continentului nostru;
b) Este un curent mai complex dect cele
dinainte, deoarece el nu se limiteaz doar la
literatur si arte plastice, ci n unele tri s-a
extins si la domenii precum filosofia, istoria
sau estetica.
Ca n attea alte curente de care vorbeam
mai sus, romantismul francez a fost cu cinste
reprezentat de remarcabili artisti, precum
Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny si
Alfred de Musset, pentru ca seria impresio-
nant a romanticilor francezi s fie ncoro-
nat de gigantismul lui Victor Hugo.
Dar - dup cum spuneam - dac roman-
tismul, cu preferinta sa acordat poeziei, apa-
re nu doar n Franta, ci si n multe alte tri ale
Europei (Germania, Austria, Anglia, Italia,
Rusia, Romnia etc.) si ale lumii (Edgar Allan
Poe n S.U.A.), realismul practic readuce
izvoarele literaturii universale n Franta, tara
unde el s-a nscut si a cunoscut o remarca-
bil consacrare prin redutabila triad: Balzac,
Stendhal, Flaubert.
De precizat c n pofida consacrrii sale
frantuzesti, marele cstig de sorginte realist
pentru literatura universal vine dinspre
Rusia, unde din Mantaua lui Gogol a iesit o
impresionant serie de scriitori: Ivan Gon-
cearov, Ivan Turgheniev, F. M. Dostoievski,
Lev Tolstoi, urmati ndeaproape n timp si
Albert Camus sau ipostaza
scriitorului exilat \n existen]#
A
l
b
e
r
t

C
a
m
u
s
40
spatiu de geniul dramaturgic si nuvelistic al
lui Anton Cehov, iar mai trziu de Ivan Bunin
(ultimul clasic al rusilor), Maxim Gorki si
Mihail Solohov.
Cu toate c uriasa statur de teoretician
si artist a lui Victor Hugo a dominat practic
ntregul secol XIX (al treilea nod esential din
cultura universal dup cultura clasic grea-
c si Renastere), consider c marele filtru de
trecere nspre literatura, implicit spre cultura
secolului XX si mai departe se cheam
Charles Baudelaire, acest straniu si incon-
fundabil poet, care, aidoma suedezului Au-
gust Strindberg, nu poate fi ncadrat ntr-un
curent anume, cu toate c el a fost salutat de
simbolisti ca un maestru venerat, ndat dup
aparitia unicului si incitantului su volum
Florile rului.
*
Si iat-ne dup acest periplu ajunsi la
cultura de la sfrsitul secolului al XIX-lea si
nceputul secolului al XX-lea, o cultur des-
pre care putem afirma fr teama de-a gresi
c nc era, dac nu dominat, mcar con-
trolat de ctre Franta, concluzie ce se impune
atunci cnd avem n vedere nume de rezo-
nant precum: Anatole France, Andr Gide,
Roger Martin du Gard, Marcel Proust,
Franois Mauriac, Andr Malraux, Jean-Paul
Sartre, Albert Camus.
Demn de retinut este faptul c sase din
cei opt scriitori mentionati mai sus sunt lau-
reati ai Premiului Nobel, n categoria lor in-
cluzndu-l si pe Jean-Paul Sartre, cu toate c
n anul 1964, el - caz unic pn n clipa de
fat! - a refuzat acest mult rvnit trofeu literar.
Doar doi dintre ei (Marcel Proust si Andr
Malraux) nu fac parte din galeria laureatilor
Nobel, nct ajungi s te ntrebi cam ce merite
literare trebuie s aib un scriitor pentru a
intra n posesia trofeului, dac doi dintre cei
mai de seam novatori ai romanului secolului
20 - Marcel Proust si James Joyce - nu l-au
primit; sau prin ce anume Albert Camus a
nclinat balanta preferintelor nspre el, de i s-
a decernat n anul 1957 Premiul Nobel, cnd
stiut este c Malraux nu-i este cu nimic mai
prejos ca prozator sau teoretician de art, n
schimb i este superior nu doar ca vrst
(nscut n 1901, Camus n 1913), ci mai ales
ca experient de viat, respectiv ca activitate
desfsurat pe trm obstesc: particip la
rzboiul civil chinez la Sanhai, ia parte la rz-
boiul civil din Spania, este unul dintre prin-
cipalii organizatori ai Rezistentei franceze, iar
mai apoi (dup eliberare) ministru al afacerilor
culturale n Guvernul de Gaulle.
n sfrsit, dac asta poate fi ct de ct o
consolare pentru cei care se simt nedrepttiti
pe trm literar, putem s-o spunem cu toat
certitudinea c criteriile de atribuire a Pre-
miului Nobel sunt tot asa de obscure pentru
cei din afar, prect de obscuri sunt unii
dintre bftosii care hodoronc-tronc se vd
cu el n brate...
Totusi, dincolo de caracterul discutabil
al distinctiei conferite, care sunt nsusirile
operei lui Albert Camus? Modest ca ntin-
dere (doar trei romane: Strinul, Ciuma si
Cderea, volumul de nuvele Exilul i mp-
rtia, cinci drame: Caligula, Nentelegerea,
Starea de asediu, Cei drepti si Rscoala
din Asturii, respectiv cele dou eseuri de
mari dimensiuni - Mitul lui Sisif si Omul
revoltat, care se constituie n coloanele idea-
tice ale prozei camusiene), stilul lui Albert
Camus nu poate rivaliza cu desvrsirea cu-
ceritoare a stilului lui Anatole France sau cu
puritatea clasic a lui Andr Gide, analizele
lui nu tintesc ca cele proustiene nspre atomii
psihologiei personajelor, iar gndirea sa ne-
sistematic nu are supletea necesar pentru
a-si afirma subtilitatea, atta timp ct autorul
nsusi sustine n interviurile acordate c nu
este filosof sau existentialist: Nici Sartre,
nici eu nu credem n Dumnezeu, este adevrat.
Si nu credem nici n rationalismul absolut.
Dup cum corect apreciaz Romul Mun-
teanu n Prefata la unul din volumele camu-
siene aprute la prestigioasa editur RAO,
cele dou volume de eseuri ale lui Albert
Camus enunt dou ntrebri: 1) dac indi-
vidul are dreptul s se sinucid (Mitul lui
Sisif), 2) dac omul are dreptul s ucid pe
un altul (Omul revoltat).
Iar cele dou ntrebri simtim cum ne n-
dreapt pasii spre existenta absurd, care
formeaz nsusi nucleul gndirii si al literaturii
lui Camus. Dar pentru a putea ajunge aici,
ceea ce s-ar putea traduce prin reactualizarea
tragicului antic ntr-o lume modern (Irina
Mavrodin), trebuie s mergem pe urmele lui
Camus, fie si pentru aceea c el fcuse obser-
vatia c nsusi Codul Penal distinge ntre cri-
mele pasionale si crimele logice. Dac pri-
mele sunt destul de rare, fiind de regul co-
mise de tinerii ndrgostiti, celelalte sunt n-
Iptuite de adulti si au o frecvent mult mai
mare. Ori, ntr-o epoc a expansiunii ideolo-
giilor asasine, asa ca epoca n care a trit si
creat scriitorul francez, omul si ia libertatea
s ucid, cci nihilismul contemporan ac-
cept sinuciderea, ba chiar nclin spre justi-
ficarea crimei logice, crendu-si un subred
alibi din afirmatia primejdioas a lui Nietzsche
cum c Dumnezeu este mort, prin urmare
lumea - curtat de mila crestin - trebuie s
apartin supraoamenilor, altfel spus celor mai
ndrzneti si mai puternici dintre oameni. Iar
treaba asta se deruleaz sub masca demo-
cratiei si n zilele noastre, n pofida faptului
c acuma stim prea bine ceea ce ilustrul scri-
A
r
t

r
o
m
a
n
i
c

d
i
n

C
a
t
a
l
o
n
i
a
41
Anul III, nr. 1(17)/2012
itor englez Graham Greene afirma cu toat
convingerea nc din anul 1955, an n care i-
a aprut romanul Americanul linitit: Nu
sub ocrmuirea celor mai puternici condu-
ctori triesc populatiile cele mai fericite...
n aceste conditii merit s ne ntrebm
n ce categorie se ncadreaz crima svrsit
de Meursault, straniul personaj din romanul
Strinul, cel care se dovedeste att de golit
de orice participare afectiv, nct nu stie si
nici mcar nu se sinchiseste cnd i-a murit
mama (Astzi a murit mama. Sau poate c
ieri, nu stiu.), necum s plng la nmormn-
tarea ei. ntr-un climat al sensibilittii absurde,
creat prin fraze limpezi si tioase, crima lui
Meursault nu poate fi considerat pasional
sau logic, atta timp ct scriitorul o nca-
dreaz ntr-o conjunctur nefericit: nisipul
era fierbinte, soarele ardea, aerul era ncins,
iar lama cutitului tinut de arab n mn prea
un palos, care - sustine criminalul - m lovea
n frunte. Iar Meursault si revine din
zpceala provocat de soare si sudoare de-
abia dup ce mai trage patru focuri n trupul
inert al arabului: Si era ca si cum as fi btut
patru bti scurte n poarta nenorocirii.
Pozitia lui Meursault n fata faptei s-
vrsite are darul de-a nedumeri si intriga, cci
el intr n nchisoare cu gndurile unui om
liber. Tocmai de aceea are curajul s afirme
c nu simte nevoia s se ciasc, fiind doar
plictisit de ceea ce s-a ntmplat.
De-abia cnd este condamnat la moarte,
n Meursault se trezeste starea de revolt:
refuz s primeasc preotul pe motiv c nu
crede n Dumnezeu (dar nici Camus nu cre-
dea!) si doreste ca n ziua executiei spectatorii
s-l priveasc cu ur!
Astfel, ne spune Romul Munteanu,
Albert Camus a conceput un personaj de
laborator, iesit din plmada tezelor sale. Jocul
logic este captivant, chiar dac astzi pare
neverosimil. Dar acest personaj este simbo-
lul absurd al crimelor logice.
Atentie, ns! Cu toate inerentele asem-
nri dintre autor si unele dintre personajele
sale, stiut fiind c de regul artistul si dez-
vluie prin intermediul lor o bun parte din
propriile triri, dureri si aspiratii, trebuie s
lum aminte si la surprinztoarea mrturisire
inserat de Camus n eseul Enigma: Operele
unui om evoc adeseori istoria nostalgiilor
sau a tentatiilor sale, aproape niciodat pro-
pria sa biografie, mai ales atunci cnd se pre-
tind autobografice. Nici un om n-a ndrznit
vreodat s se zugrveasc aa cum este
(subl. mea, G.P.).
Romanul Cderea, cu judectorul-peni-
tent Jean-Baptiste Clamence aflat n prim
plan, ne prezint un alt caz de revolt indi-
vidual mpotriva semenilor: o revolt cu att
mai steril, cu ct ea este mai cinic si mai n-
versunat, dup cum putem s ne dm seama
din aforismele cu care acest erou lugubru si
mpneaz istorisirea: De obicei i dispre-
tuim cel mai mult pe cei pe care-i ajutm mai
mult; Mi-am trit ntreaga viat sub semnul
duplicittii; Nu avem tinut, e lucru sigur,
murdria ne tine tepeni; Adevrul e plicti-
sitor la culme; Religia e o mare spltorie;
Cnd vom fi cu totii vinovati, vom avea cu
adevrat democratie etc.
De-abia n romanul Ciuma, aprut n anul
1947 si considerat capodopera lui Camus,
acesta realizeaz trecerea de la revolta soli-
tar din Strinul la ideea solidarittii luptei,
vzut ca fiind singura justificare a conditiei
umane. Dup cum precizeaz nsusi autorul
n Scrisoare ctre Roland Barthes, Ciuma,
care am vrut s fie citit pe mai multe planuri,
are drept continut evident lupta rezistentei
europene mpotriva nazismului. Iar n Ca-
iete, sensul celor dou romane este nftisat
de ctre Albert Camus dup cum urmeaz:
Strinul descrie goliciunea omului n fata
absurdului, Ciuma, echivalenta desvrsit
a punctelor de vedere individuale n fata ace-
luiasi absurd. E un progres ce se va preciza
n alte opere. Dar, n plus, Ciuma demons-
treaz c absurdul nu ne nvat nimic. Acesta
este progresul definitiv.
De remarcat c romanul Ciuma aduce cel
mai mult cu incitantele scrieri kafkiene, unde,
dup cum stim de pild din nuvela Metamor-
foza ori din romanul Procesul, actiunea de-
mareaz brusc. n chip analog, intriga princi-
pal din Ciuma debuteaz cu o surpriz: n
dimineata zilei de 16 aprilie, doctorul Bernard
Rieux iesi din cabinetul su si ddu peste un
sobolan mort... Dar nici pomeneal ca Albert
Camus s scrie n umbra lui Franz Kafka, cu
toate c - dup cum deja m-am exprimat n
cartea Literatura perennis - n jurul anului
1930, adic dup efectuarea traducerilor n
francez si englez - ceea ce a facilitat circu-
latia scrierilor kafkiene pe arii culturale mult
mai ntinse, opera scriitorului praghez s-a
constituit ntr-o mod literar. Ba mai mult,
dup al doilea rzboi mondial Franz Kafka
ajunge s fie socotit un adevrat profet al
ororilor naziste.
Cci reprezentarea parabolic a realittii
nu doar i nrudeste, ci n egal msur i di-
ferentiaz pe cei doi reprezentanti de seam
ai literaturii absurdului: Kafka a construit n
mod deliberat o lume ireductibil la un co-
mentariu rational, lume pentru care s-a adop-
tat sintagma de realism magic (rezultatul
fuziunii dintre concretetea descrierii si stra-
niul ntmplrii), pe cnd la Camus - ne nsti-
inteaz acelasi Romul Munteanu, romanul
este parabolic si demonstrativ, iar cele mai
multe dintre personaje au un caracter expo-
nential. ntruct n romanele parabolice pla-
nul fictiv este prezentat ca real, personajele
stilizate nu sunt dect mici acte de exagerare
n acest sens.
...Si astfel, de la o zi la alta se nmultesc
semnele prevestitoare ale catastrofei (dup
primul sobolan viu sunt gsiti trei morti, apoi
doctorul observ cum un muncitor arunc o
ntreag lad de sobolani morti), semne care
nc nu au puterea s-i smulg pe locuitorii
Oranului din preocuprile lor cotidiene.
Rnd pe rnd personajele intr n scen
si, dup ce evidenta ciumei devine nendo-
ielnic pentru medici, iar mai apoi pentru
autoritti, ncepe contraofensiva oamenilor
uniti mpotriva suferintei, mortii si - de ce
nu? - mpotriva fricii, pn la instaurarea ce-
lor mai radicale forme de lupt mpotriva fla-
gelului (carantin, izolarea total a orasului
de exterior, interdictia categoric de intrare
si iesire), elemente prin care Camus pune n
lumin starea de exil interior.
De unde deducem c starea de exil este
inerent n situatii limit, ndeosebi pentru
spiritele alese, care din totdeauna s-au simtit
nstrinate sau exilate n existent si pentru
care - dup cum subliniaz autorul n ntoar-
cere la Tipasa, timpul exilului nseamn tim-
pul vietii uscate, al sufletelor moarte.
Are dreptate Irina Mavrodin atunci cnd
ne invit s struim asupra perfectei simetrii
a titlurilor primului volum(Fata i reversul)
si ultimului volum din opera camusian (Exi-
lul i mprtia), titluri simbolice, care sunt
echivalente, de parc ar vrea s marcheze
tocmai aceast circular epuizare, att n pla-
nul ideii, ct si n cel al scriiturii, a unui unic
demers.
Iar acest unic demers nu poate fi dup
prerea Irinei Mavrodin altceva dect unita-
tea operei camusiene: Exist o unitate a n-
tregii creatii camusiene - eseuri filosofice,
romane si nuvele, piese de teatru - ce se nte-
meiaz pe aceeasi constiint sfsiat de ten-
dinte contrare, n egal msur de puternice:
gustul pentru actiune si totodat pentru con-
templare, detasarea si pasiunea, nevoia logi-
c de a nu merge pn la ultimele consecinte
ale unor premise teoretice si teama de a de-
psi msura (n sensul n care vechii greci l
ddeau acestui cuvnt), dragostea de viat
si obsesia mortii, o senzualitate arztoare,
dar si o nalt spiritualitate, atractia pentru
solitudine, dar si pentru solidaritate, absur-
dul si revolta, sensul istoriei, precum si cu-
tarea unor adevruri limit, demers ce s-a izbit
perpetuu de aceeasi tragic dificultate.
S o spunem pe cea dreapt: nici c pu-
team gsi o mai fericit ncheiere a prezentului
eseu ca aceast admirabil sintez a operei
camusiene!
42
Gheorghe A. STROIA
George Roca, De vorb# cu
stelele (vol. 2) - O alt#
odisee a imaginii Rom@niei
pozitive, la scar# planetar#
n vremurile actuale, prin conjunctura lor
politic, etic, moral, economic - dac ar fi
s enumerm cteva dintre domeniile vietii
direct vizate -, nu se las, n niciun caz, actu-
lui cultural voluntar, dar mai cu seam valo-
ros, cale liber spre afirmare. De cele mai
multe ori, din pcate, actul cultural nu se face
sincer si dezinteresat, ci urmrind interese
de grup sau de hait, prin care ferocii sacali
sunt dresati s atace, volens nolens, n satis-
facerea nevoilor animalicei sete de snge.
Din ce n ce mai putini sunt cei care astzi
aduc un mare serviciu culturii, un mare ser-
viciu de imagine Romniei pozitive, valo-
roase, acelei Romnii profunde, care ne re-
prezint ca oameni, ca individualitate. Tocmai
de aceea, poate inconstienti, acesti voluntari
aflati vesnic n lupt cu nonvalorile, dar si n
lupt cu propriile lor convingeri, si utilizeaz
toate armele pentru redobndirea credibili-
ttii, frumusetii culturale si morale romnesti.
n atingerea acestui nobil scop, oriunde s-ar
afla n lume, ei fac cu mult mai mult dect o
armat ntreag de elitisti autohtoni.
Simtind romneste, scriind romneste,
avnd sufletul racordat la spiritualitatea ro-
mneasc, prin ce are ea mai valoros, George
Roca este un astfel de voluntar. Cmpul lui
de btlie se ntinde, practic, pe toat su-
prafata globului, unde caut, si gseste, oa-
meni cu care s rezoneze, colaboratori ori
autori valorosi, s descopere talente, s pro-
moveze copii ce ne pot uimi cu maturitatea
lor literar ori artistic. ntr-un cuvnt, oa-
meni despre merit s se vorbeasc si merit
s se scrie. Acestui circuit universal al valo-
rilor, titanul George Roca i racordeaz mereu
alte si alte figuri, fapt care face din el, prin
persuasiva sa cutare, unul dintre cei mai
activi, mai consecventi si mai mari publicisti-
editori de limb romn din diaspora.
Interesant n abordarea interviurilor sale
este minutioasa pregtire ex-ante, prin care
ntreprinde analize si investigatii asupra
persoanei pe care o intervieveaz, tocmai
pentru a o cunoaste mai bine, pentru a sti
totul, pentru a dezamorsa minele-cuvnt,
ce ar putea exploda, oricnd. Fiecare interviu
este o nou provocare si nu o simpl nsiruire
de ntrebri si rspunsuri. Se mpletesc, cu
art si versatilitate publicistic, multiple pla-
nuri existentiale, prefigurndu-se tabloul
complet al persoanei intervievate. Se scot la
iveal date si informatii inedite asupra co-
pilriei, adolescentei, evolutiei si maturittii
umane, literare ori artistice, rezultnd n final
o poveste care prinde, uimeste si reverbereaz.
Cltorind ori numai intersectndu-se vir-
tual cu persoanele pe care le intervieveaz,
publicistul australian de origine romn de-
turneaz firul discutiilor spre tinta propus,
dar o face, de fiecare dat, cu mare respect si
cu deosebit pretuire pentru interlocutorul
su. Interviurile lui George Roca sunt conce-
pute sub forma unor discutii libere, arbitrarii
(desi sunt minutios pregtite), prin care se
creeaz, mai nti, atmosfera de confesional.
Intervievatul percepe energia pozitiv, prin
care i se furnizeaz o doz de ncredere, sufi-
cient ct s poate face confesiuni inedite
despre propria persoan. Reporterul se dove-
deste a fi o albin, ce culege nectarul florilor
aromate si le transform n fagurele de miere
al aducerilor aminte, al tririlor, al sentimen-
telor rare, unice.
Interlocutorii si provin din varii domenii
ale culturii, domenii pe care autorul le sca-
neaz cu usurint, dovedindu-se un erudit,
un fin cunosctor al literaturii, istoriei si cul-
turii nationale, dar si al valorilor si reperelor
culturii universale. George Roca joac n
aceste interviuri rolul de prieten, cruia poti
s i te confesezi fr rezerve, acest lucru con-
tribuind, n esent, la calitatea actului publi-
cistic. O fiint uman nu-si poate desrta
sacosa cu emotii, sentimente, triri, vise, re-
alizri ori nempliniri, dect n fata unui prieten
adevrat, pe care l simte aproape si care cu-
cereste prin onestitatea sa. Un astfel de re-
porter-investigator este George Roca. Un pri-
eten pe care te poti baza, discret si noninva-
ziv, serios si sincer, pentru care singurul scop
este acela de a extrage din sufletele oame-
nilor mrgritarele-amintiri si de a le drui
tuturor, n filele de jurnal al unor mrturii-
document.
Se pot ntlni n carte interesante perso-
nalitti ale culturii romne din tar si din
diaspora, de pe toate palierele de vrst, dar
care au n comun aceeasi vibrant fervoare
tinereasc, pus n slujba culturii si a rom-
nului - n genere. Sunt prezenti si foarte tinerii
aspiranti la titlul de literator, pentru care
George Roca duce o munc de mucenicie,
prin sustinerea si eforturile sale fabuloase.
Impresionant este campania pe care autorul
a dus-o n sprijinirea si promovarea partici-
pantilor la concursul de eseuri Romnia
mea, organizat de PNL Vaslui, n anul 2011.
Implicarea sa a fost att pe plan material
(nsind participantii si avnd un rol m-
portant n publicarea antologiei concursului),
ct si pe plan afectiv.
Motto: ,Si n viaj, n simjire, n scris, n gnd, cnd te uiji
bine, rmne mai ales ce ai dat altora, ce ai lsat de la tine, ce
ai jertfit. Prin nstrinarea de tine nsuji, capeji yi consecvenj,
yi struinj, yi caracterul, yi iubirea oamenilor. (Nicolae Iorga)
43
Anul III, nr. 1(17)/2012
Interesant este povestea cstigtoarei
concursului de eseuri de la Vaslui 2011, ta-
lentata elev Gina Camelia Roman care, n
eseul su intitulat Romnia mea: Jara Con-
troverselor!, mrturiseste, prevestind parc
cele ntmplate la finalul concursului (res-
pingerea vizei promise pentru America): Ro-
mnia... Este tara mea, tara scpat din
mna ce se ndreapt spre un declin sadic
creat de propriile mentalitati? Ar fi absurd
s pun aceste cuvinte pe umerii numelui de
Romnia? Nu, eu nu sunt n masur s n-
vinuiesc tara pentru nimic, ci doar s atrag
atentia catre umilul megie romn. Este
cert faptul ca ntr-o zi voi putea prsi
aceast tar... Privesc, stagnez dar nu, stin-
gher ca un fobist aflat n fata propriei ui
fr cheie... Cutez a-mi prsi tara i a
ncepe viata ntr-o tara perfect? Este Ro-
mnia o tar perfect? Cum ar arta o tar
perfect, cu oameni perfecti? Romnia este
locul unde am crescut, am mprtit bucurie,
tristete, am nvtat s iubesc, s dau fru
liber imaginatiei, s cred n fortele proprii,
s m exprim, s ajut, s caut rspunsuri,
s ignor, s sper c, ntr-o zi, eu cu un grup
de oameni, asemeni mie, vom putea pune
baze solide ntr-o tar ierarhic magnific,
iar spectacolul proastei imagini va nceta.
Sensibil, deja, la truda acestor minunati
si talentati copii, George Roca dovedeste o
rar calitate uman, simtindu-se dezamgit
de neseriozitatea celor care au pretentii de
initiatori si promotori culturali. Iat ce spune
George, ntr-o conversatie avut cu Simona
Botezan (Washington DC): Pun o ntrebare!
Oare i copiii americani ptesc la fel cnd
ctig un concurs de eseuri unde premiul
cel mare este o excursie n Romnia? Amba-
sada Roman de la tine din Washigton le
refuz micilor elevi americani viza? ti dai
seama n ce situatie sunt organizatorii! Dis-
perati! Le afecteaz imaginea! Au vrut s fa-
c o fapt bun... dar a ieit prost... i pot
pierde credibilitatea! Sau o fi oare vreo lu-
crtur... a concurentei politice? Cine tie?
Poti tu s dezlegi misterul, cci pe mine m
intrig!... Ce-o fi n sufletul acelei fetite...
Pentru ce s mai lupte, pentru ce s mai scrie
eseuri ctigtoare? Poate considera c lo-
cul ei este la gaca cpunarilor! Acolo nu
are nevoie nici de viz, nici de coal i nici
de eseuri... Mhnit! Asta sunt! Mhnit tare!
Simpla prezentare a acestei ntmplri,
dovedeste implicarea si seriozitatea auto-
rului. Pentru publicistul australian, cuvntul
dat trebuie respectat cu sfintenie, fiind o da-
torie de onoare ce trebuie pltit. Iat de ce,
profilul lui George Roca nu este att de tare
ancorat n contemporaneitate, el potrivindu-
se, de minune, cu vremurile cnd romn si
Romnia nsemnau respect, cinste, datorie
moral asumat, corectitudine. n fiecare in-
terviu, se contureaz pas cu pas profilul unui
scriitor, al unui artist sau, pur si simplu, a
unui simpatizant cu Romnia. Interesant este
si faptul c George Roca acord o deosebit
important vocilor tinere si valoroase, ce se
dovedesc noi instrumente n concertul cul-
tural universal (enumerm aici pe Octavian
Lupu, fondator al prestigioasei reviste online
Confluente Romneti, talentatul scriitor si
publicist romn, stabilit n America, Octavian
Curpas, Simona Botezan, redactor al Gnda-
cului de Colorado, o prestigioas publicatie
a romnilor din diaspora american, Ioana
Moldovan, reputat critic de teatru si jurnalist).
Prin ntrebrile subtile, precum substan-
tele amestecate n retort pentru a crea o so-
lutie efervescent, si apelnd la voci cu auto-
ritate, autorul nu doreste altceva dect s
reitereze ntmplri din vietile unor perso-
nalitti romnesti memorabile, exploatnd la
maximum capacittile intervievatilor si. Din
aceast categorie poate face parte interviul
cu Buni (Elena Buic - Toronto), o veritabil
lectie de istorie, o aducere aminte a traditiilor
si obiceiurilor romnesti trecute n uitare.
Indirect, persoanele intervievate sunt provo-
cate s-si defineasc motivatia pentru scris,
s formuleze propriul crez literar ori artistic.
Iat ce spune Elena Buic: Cnd ntmpl-
rile vietii m mping n vreun unghi mort,
cnd nu mai gsesc n mine ceea ce mi d-
dea curaj i fort, scrisul mi sare n ajutor
adunnd ntr-un mnunchi firele nevzute
ale altor chemri spre viat. El este acela
care m ajut s-mi revin, s-mi regsesc
izvorul de viat i de bucurie. Ajutat de
scris, nu m poate opri nimeni s triesc n
dimensiunile pe care le doresc. Scriu nu
numai gndind, ci cu toat fiinta mea. Cele
mai multe povestiri ale mele sunt o stare de
suflet, un punct de fierbere pentru scris. M
transfer dincolo de cuvinte pentru a dezv-
lui ceva din universul existential: dragos-
tea de frumos i adevr, nfrtirea omului
cu natura, dorul i jalea, setea de viat brz-
dat uneori de trznetele durerii, nelinitea
tririlor scurgerii ireversibile a timpului,
contorsionatele triri ale adaptrii la noul
mod de viat pe pmntul strmutrii...
Scriu despre frumusetea operelor scriito-
rilor notri i din vacantele mele, despre
frumusetile pmntului, adevrate colturi
de Rai n care Bunul Dumnezeu a revrsat
minuntiile Sale, iar mintea omeneasc s-
a ntrecut pe sine n a pune n valoare aceste
frumuseti. Dac n-ar fi fost o veche nzuint
a mea, aceast ndelednicire ar fi fost o
cutezant.
Iat, n cteva cuvinte, un crez de viat,
formulat pentru a aduce n atentia cititorilor
motivatia simpl a vietii si a fericirii, ce poate
fi vzut ca o sum de lucruri mrunte, apa-
rent fr valoare, ce capt sens si strlucire,
doar atunci cnd lucurile mari nu mai pot
aduce mplinire. O motivatie destul de pu-
ternic pentru fiecare fiint uman, de a-si
urma calea, destinul, fr a abandona lupta
pentru ceea ce conteaz cu adevrat. Printre
personalittile intervievate se regsesc si
sportivi de performant, care au marcat cursul
sportului romnesc, chiar dac s-au stabilit
n alte colturi ale lumii. Un astfel de exemplu
este cel al lui Reinhold Batschi - un romn-
german-austalian, cu pieptul plin de medalii
- stabilit la antipozi. Completeaz galeria per-
sonalittilor intervievate: patriarhul culturii
romne - Artur Silvestri (cu note de cores-
pondent virtual), scriitorul Al. Florin Tene,
Nicolae Firoiu, Rodica Dacin, Pascu Balaci
dar si cteva personalitti culturale interna-
tionale (prieteni ai romnilor), precum filoso-
ful spaniol Hctor Martinez Sanz sau Ant-
nio Caldern de Jess (Fondatorul Galeriei
madrilene Artejescal).
Prin excelenta sa activitate publicistic,
prin interesul manifestat valorilor culturale
romnesti de pe ntreg mapamondul, fiind n
permanent conectat la valorile si talentele
romnesti autentice - fiind un mare desco-
peritor si promotor al acestora -, George Roca
merit titlul de AMBASADOR AL IMA-
GINII ROMNIEI POZITIVE N LUME.
Un ambasador pentru care cea mai nalt
distinctie acordat ar fi reconstruirea aurei
intacte a Romniei valoroase, iar cea mai mare
plat - zmbete sincere, de fireasc acceptare,
pentru toate eforturilor sale. Se poate spune,
Ir niciun dubiu, c titanul George Roca este
un mare prieten al romnilor si al tuturor
prietenilor Romniei si c pstreaz vie n
suflet imaginea trii natale, indiferent de ct
de departe s-ar situa, fizic, de ea. De vorb
cu stelele (vol. 1 si vol. 2) (re)confirm - pe
deplin - acest lucru. Se poate vorbi despre
crti document, care depun mrturie n fa-
voarea romnilor, completnd n cartea de
istorie a neamului date ce fac referire la oa-
meni si personalitti, timpuri, evenimente si,
nu n ultimul rnd, amintiri.
Sintetizm, n cteva cuvinte, dragostea
si dorul pe care publicistul australian de ori-
gine romn, le simte pentru Romnia: (...)
pentru tine (mine!) i majoritatea emigran-
tilor romni patria strmoilor va rmne
puternic n memorie. Cu timpul se vor dilua
relele i motivul pentru care am fost ne-
voiti s prsim Romnia. Vom pstra n
gnd doar amintirile plcute... i vom uita
de cele rele! Aa este fcut omul! S uite de
rele i s i aduc aminte de perioadele
frumoase ale vietii! Poate i pentru faptul
c trecutul reprezint pentru individ ti-
neretea! Tineretea cu griji mai putine, ti-
neretea n care erai aprat de printii,
tineretea cnd erai foarte sntos... Iubesc
Romnia aceea pe care mi-am construit-o
n sufletul meu, i ajut cum pot pe cei de-
acas, promovez pe ct pot limba, literatura
i cultura romn... dar sunt un ambiguu
notoriu romno-australian! Omul cu dou
patrii! Punct!
44
Patricia LIDIA
XVIII
- Ct durere, Suflete
- Ce s-a ntmplat, Clarice?
- M doare Suflete, m doare
M doare
aripa de soare
ncarnat n pulpa stng
de atta foame
de dumnezeire.
M doare
acel organ lips
atottiutor,
acea gur care
aude i miroase tot,
acea ureche care
vede i simte tot.
M doare
tot eul din mine
i m dor i eu
de atta durere
generalizat.
- Te doare pentru c iubesti e simplu!
- mi triesc ultima flfire de arip spre ves-
nicia nemuririi...
- O, Clarice
- Stii, Suflete Ploaie cu gheat rsritul
apune peste tine
- Da, Clarice ns, var de var, primvara
din mine renaste timid
- Avid de iubire, cu aripi de soare m ning.
Mereu m ning cu raze de soareMai nayte-
m o dat!
ntuneric.
ncepe s fie trziu n mine,
i ca Iona mi e mil de mine c iari
s-a fcut ntuneric n mna dreapt
i n salcmul din fata casei.
Trebuie s strng cu pleoapele
toate lucrurile care au mai rmas
aprinse;
Dialog cu sufletul
tot ce se vede in jur,
pn dincolo de stele,
n-are nici un rost s iau:
ia respir i tu acuma
cum tiai s respiri n tinerete.
Hai, pun capul jos i mi cnt
Venica mistuire, venica mntuire...
Am fost pescar de nori,
azi unul, mine altul,
i-am dus pe umerii mei tot greul
mrilor i oceanelor.
Pun viitorul la cale.
Beau otrava i mi-e sil de mine...
Sunt prea la s mor.
M-atept s nu i fac efectul
i not prin ea att de repede...
par glgioas.
Mam, mi s-a ntmplat o nenorocire!
Mai nate-m o dat!
ntuneric.
- Scump Clarice Nastem si murim dureros
de necuprins o viat
- Mna-mi obosit mretia ta o caut, Su-
flete... fr sorti de izbnd, ns... Plnge si
zmbeste, niciodat nteles, copilul din noi...
- Scump Clarice... Tcerea ta, hain de prim-
var n miez de iarn... Stii... atta liniste...
- Nu e liniste, Suflete... Ascult! Vorbesc ape-
le, vorbesc copacii... vorbeste pmntul, vor-
beste cerul... vorbesc cu tine, poezia mea
- O, naiva mea Clarice...
- Ascult, Suflete... Cioc! Cioc! Cioc! La
poarta ta bat anii... nc un rid obrazul mi
brzdeaz... alt var... nc una si nc una...
Timpul curge ars... nc un an mai trece... si
iar e toamn pustie...
- ...
- Oare ruinele trecutului sunt fundamentele
retorice ale viitorului?
- Viitorul... ocean prea adnc! Unde s caut?
- Stii, Suflete... Cu aripi de nger caut cerul,
s zbor... Clipa sfnt si povestea nesfrsit
s gsesc si s urmresc neostoit...
- Clarice... Stii legenda genezei?
- Nu... Suflete...
- Dumnezeu si diavolul lumea-au mprtit spre
guvernare... Soarele, mire... apa, mireas... pe
pmnturi hoinare...
- Dar Suflete... focul din vatr si lumina
vesnic apa le stinge...
- Da, Clarice... ns ntotdeauna poti spune
Eu sunt Dumnezeu, fiindc noi crucea ne-
o purtm mereu... si atunci tu esti Preotul.
- Si atunci eu sunt Preotul ce crucea mi-o
port mereu de la Dumnezeu... dar, nchis n
mine, Dumnezeu sau Lucifer crucea mi-o
poart.
- Si cnd bate clopotul pentru ultima oar,
iarna se asterne tern peste suflete, Clarice...
Cci lava topeste niciodat ca acum cresti-
nismul...
- O, Suflete... Ferecat-n timp n cutia Pan-
dorei rmne eternitatea... Nu se mai vede
timpul dincolo de ea... avem doar clipa, nici
trecut, nici viitor... nici mcar nemrginirea
sau iluzia vesniciei...
- Clarice, scump Clarice... n orice ploaie de
var, n cutatea acelui Eu, vine amurgul cli-
pei... timpul trece nestingher spre eternitate...
- Suflete, prin lume cltoare, la casa mea
m-ntorc mereu cu gndul... Si astept s mai
srut o dat pmntul ce m-a crescut...
- Clarice, n lumea mea captiv m sufoc, ne-
protejat de iubire.
XIX
- Suflete, attea simboluri lng noi... si noi,
nimic...
- Ce vrei s spui, Clarice?
- Uite, Suflete... vezi tu lacrima asta ce mi
curge pe obraz?
- O vd, Clarice...
- Ea nu este simbolul durerii... cea mai mare
durere e nspimnttor de calm... ea nu se
arat la suprafat... si totusi, Suflete, tu vezi
o lacrim pe pleoapa-mi si crezi c doare...
- ...
45
Anul III, nr. 1(17)/2012
- Stii care este adevratul simbol al durerii?
- Care, Clarice?
- Iisus rstignit pe cruce... ca o floare ni se des-
chide mereu... an de an... frumusetea Sa... un
simbol al durerii si necazului, planta de Aloe...
- Clarice... de mult nu am mai vzut flori n
inima ta...
- Ba da, Suflete... cnd ti spun Crede-m, o
lalea rosie de deschide n inima mea... dac
spun Este o flacr n inima mea, o camelie
rosie mboboceste... si dac mi multumesti u-
milit pentru ntelegere, o hortensie nfloreste...
- O, Clarice...
- Suflete... begonii si caprifoi, clopotei de
Irlanda si camelii, crizanteme si trandafiri,
eucalipti si ferigi, floarea soarelui si iedere,
magnolii si margarete, orhidei si ppdii... o,
Suflete... de le-as avea mereu pe toate n inim,
viata ar fi mult mai usoar...
- Las, Clarice... viata e mai mult dect un
simplu buchet...
- Nu, Suflete... tocmai... viata e un buchet...
n loc de flori, anii... n loc de ambalaj, noi...
n loc de semnificatie, viata noastr...
- O, Clarice... scump Clarice...
- Suflete... as vrea s fiu o floare de lotus...un
simbol al purittii si elegantei...
- ...
- Stii, Suflete... florile de lotus cresc n noroi
si totusi rmn curate si frumoase...
- De ce esti suprat, Clarice?
- Nu sunt suprat...
- Atunci ce e cu tine, scump Clarice?
- Cred c sunt furioas...
- De ce esti furioas, Clarice?
- Sunt furioas pe aceast ntreag lume
- ?!?
- ... pe mame minore ce si abandoneaz
copiii... pe tati care si bat cu violent copiii,
doar pentru c nu vor s le cumpere butur...
sunt furioas pe oameni ce cred c e mai
important s ajungi la o ntlnire, dect s
dai o mn de ajutor bunicutei ce cu greu
poate trece strada...
- ?!?
- ...sunt furioas pe culori si nonculori, pe
lumin si ntuneric, pe mirosuri si nonmi-
rosuri, pe viat si moarte, pe rzboi si pace...
- ...
- M-am sturat, Suflete! M-am sturat de mu-
tre urte, nesimtire, lips de ntelegere... de
vecini ce dau muzica tare, desi am de nvtat...
de lips de intimitate si spatiu... Stul sunt...
Stul sunt de toate,
de cuvinte i oapte,
de zmbete false
i mngieri amare.
Stul sunt de tine,
de aceleai scuze ratate,
de eternul te iubesc
n grab aruncat.
Stul sunt de suferint,
de fericirea etern
ce mi-o promit cu totii
nainte de a m arunca n pat.
Stul sunt s m trezesc
n acelai pat mizer
cu pete de ruj i cafea
i miros de bitter suedez.
Stul sunt de pronume,
de tine, de mine, de noi...
Stul de nori, de soare...
Stul sunt de voi!
- Cum adic, scump Clarice?
- M-am sturat, Suflete... m-am sturat de
nori, de frig, de responsabilitti... de pro-
grame, de ordine si comenzi... de infatuare,
arogant si lips de respect... de asteptare...
M-am sturat de lipsa de afectiune, de sen-
zatia de plnset, de refuzuri...
- Dar de circul asta de atitudini ale altora
care nu ma ajuta cu nimic nu te-ai sturat?
- ...de probleme, de bani si de boli m-am
sturat... de rutti si de prefctorii.
- ...
- Mi-e scrb, Suflete, realmente...
Ai aprut din senin ca un meteor orbitor
printre licurici
yi printre cteva flcri curate, fierbin(i
ale geniului etniei noastre,
printre poe(i ce-au scris o limb ca un fagure de
miere...
Ai rmas de atunci deasupra tuturor
ca un fulger lung ncremenit,
luminnd cerul furtunos al existen(ei valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafr
al suferin(elor neamului nostru peren,
strlucind peste toate literele de aur
yi peste toat istoria plaiurilor daco-romane,
de la Nistru pn la Tisa...
$i, iat, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne yi vii!
Orice-am cuvnta
yi orice-am scrie,
Orice-am cnta
yi orice-am plnge,
Prin Tine respirm yi vism!
Prin Tine plutim yi trim noi aici,
to(i Romnii!
De la Tine-am nv(at a turna n form nou
limba veche yi-njeleapt,
Noi, moytenitorii de drept
ai cuvntului ce exprim adevrul,
ai filelor de aur yi cristal ce le-ai lsat n urm.
Cu ele ne-ai mbog(it yi sufletul, yi Tara,
cci suntem, prin Tine, mai boga(i
dect to(i miliardarii pmntului;
mai mari, mai puternici yi mai nemuritori ca oricnd,
numindu-ne de-a pururi, cu mndrie,
nobilii Fii de Luceafr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mndrie
Fiii ti de lumin,
rspndi(i pe Gura cea Mare de Rai,
ntins din Carpa(i yi pn la Marea cea Mare,
Printe al nostru ntru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u!
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
Eminescu
(od)
46
I(oan) H(um): De cnd cu minunea asta
de internet, ne-am cutat - sporadic, ce-i
drept - s ne scriem despre una, despre alta.
Sporadic, de prin 2001, apoi insistent din
primvara lui 2008, pe parcurs cum s-ar zice,
s-au adunat nu putine misive, amintind de
corespondenta prin posta de pe vremuri, pe
care le-as numi ntlniri colocviale. Asa a
fost s fie, poate, ca pe amndoi, ieseni de
cteva generatii, prieteni si colegi de catedr,
evenimentele s ne trimit pe tine la Timi-
soara n septembrie 1991, pe mine n Galatiul
universitar. Apoi, aproape un deceniu ne-om
fi vzut ntmpltor de cteva ori prin dulcele
trg, vechea noastr prietenie parc se des-
trma sub povara grijilor fiecruia, presati
de cele ce nu le-am voit ntotdeauna. ntl-
nirea de la Galati din 2002 se pare ca n-a fost
suficient s renviem ndelungile noastre
discutii. Si, iat, ne-a iesit n ajutor internetul.
Am putea astfel s refacem, pe aceast
cale, acele consensuri si disensuri, ca si cum
am sta fat n fat, ca pe vremuri, la Casa
Universitarilor, la Academie, n plimbrile pe
lng plopii fr sot, pe cile Ttrasului, n
cafenelele de pe strada Lpusneanului, pe
unde am umblat, ca ieseni de treab. Cci
ndjduiesc, drag Geo, s fi rmas iesean
n toate ale tale, ca si mine. Purtm n noi, nu-
i asa?, oriunde am fi, parfumul florilor de tei,
nostalgia pdurilor Brnovei si Ciricului, dar
si a gndurilor ce ne-au naripat anii tineretii
intelectuale.
G(heorghe) M(ihai): Da, da, am rmas
iesean n toate ale mele, chiar dac vremuirile
m duser n Timisoara. Iasul nu e doar
mndr cetate, a vechilor zidiri, a iu-
birilor eterne, chintesenta spiritului ro-
mnesc, dar si bastina noastr, locul din care
oriunde am pleca, revenim cu mndrie si
sperant. Iasul m-a ntors din cte drumuri
am peregrinat prin hlduirile mele euro-
atlantice. Odihneasc-mi-se oasele n gr-
dinile lui!
M bucur propunerea ta de a aduna n
volum o parte din dialogurile noastre. Vom
putea pe aceast cale s mprtsim citito-
rului, la modul subiectiv, nestnjeniti de ste-
rile conveniente, impresiile de viat, de acti-
vitate academic, precum si ideile ce ne-au
preocupat n ordinea spiritului, cci socotesc
c filosofia si doctrina juridic se nscriu n
aceast ordine. Sunt destule argumente c
avem de nvtat unul de la altul - tu, jurist-
filosof, eu - filosof-jurist -, amndoi cuttori
de adevr, amndoi fii ai aceleiasi patrii, ai
aceleiasi natiuni, ai aceleiasi istorii. Nu tre-
buie, Ioane, s uitm, ci s-i nvtm cu unel-
tele noastre pe tineri ceea ce am nvtat la
rndu-ne de la naintasii nostri.
I.H.: Fireste. As aduga c aceste con-
vorbiri ar putea fi continuarea unor repetate
Prof. univ. dr. Gheorghe MIHAI Prof. univ. dr. Ioan HUM~
Discu]ii amicale:
_nt@lniri colocviale privind
\ntemeierile dreptului
La nceput a fost un schimb de misive electronice; dezordonat si vesel, ca
ntre doi vechi prieteni. Pe nesimtite, am angajat discutii pe teme din ce n ce
mai serioase, am implicat filosofia, dreptul, politicul, viata profesional, scena
social a Romniei si nu numai. Intentia asezrii gndului n pagin tiprit s-
a ivit mai trziu, spre sfrsitul lui 2010. De aici, forma rezultat, ndeobste
spontan, nu aceea cu rigorile clasice ale dialogului consacrat cultural. Motiv
pentru care convorbirile de fat, n felul cum s-au nfiripat, sunt mai degrab
aproape juridice, ba chiar si pe aproape filosofice, dect efectiv asa sau
altfel. Adic, ne-am zis, s dm la iveal ntrebrile, nelinistile, ndoielile si
chiar descurajrile ce ar putea nsoti cutarea unor posibile certitudini. Ele s-
au purtat, cu aritmii inerent conjuncturale, pe un interval de aproape trei ani,
inclusiv 2010. Precizm c nu orice mesaj al unuia dintre noi a provocat o
reactie scris la cellalt, dup cum si faptul c rspunsurile fiecruia nu si-au
propus s ating n parte fiecare dintre problemele ridicate de cellalt, avnd a merge, nu o dat, doar pe unul dintre
firele gndului receptat. Iar unele dintre ele sunt replici ntrziate la provocri care, desi citite oportun, n-au mai putut
fi salvate din gura mistuitoare a calculatorului ca s poat fi inserate paginilor de fat. A rmas, n aceste cazuri, ecoul,
nregistrat totusi, la ele.
Autorii ar fi multumiti s stie c mcar unele dintre frnturile lor de gnd, consemnate liber n paginile ce urmeaz,
ar fi n msur s mrturiseasc ceva-ceva despre ntemeierea valoric a dreptului si, pe aceast baz, despre lucrarea
sa n Cetate, viznd Binele general si Armonia social.
Cu ezitri ce nc le avem, am lsat s treac vremea pn ne-am hotrt, n cele din urm, s ncredintm tiparului
nsemnrile de fat.
Ianuarie 2012, Iai i Timioara Autorii
12-14 septembrie 2010
47
Anul III, nr. 1(17)/2012
discutii n catedr, la dezbateri n aule, la
numeroase reuniuni filosofice si juridice, la
agape mai neortodoxe din deceniile 8 si 9 ale
secolului trecut. Ba chiar, mi amintesc de
certurile din grdina Copoului, de prin
1970, biete.
Mai cred c ar trebui s le lsm urmasilor
nostri asa cum le-am scris, ele nsemnnd o
mrturisire peste timp a asteptrilor unei ge-
neratii; am trecut noi, aceast generatie, n
copilrie prin rzboi, prin foamete, n adoles-
cent prin represiunile comuniste asupra p-
rintilor din deceniul sase al secolului XX,
prin educatia stngist din deceniul sapte al
aceluiasi secol, prin lipsurile din deceniile
opt si nou al numitului secolul XX, prin
rezistenta spiritual, cum am priceput-o pe
atunci. Toate generatiile secolului romnesc
al XX-lea au fost sacrificate; bunicul mi spu-
nea trist c a fcut parte dintr-o generatie de
sacrificiu, aceea a primului rzboi mondial,
tata ofta necjit c a fcut parte din generatia
de sacrificiu a celui de al doilea rzboi mondial,
a Marii Foamete, a colectivizrii, eu nsumi
mi socotesc generatia sacrificat de sr-
cirea premeditat moral si material din
comunism. 1989 ne-a gsit deja btrni. Mi
se pare, amintindu-mi de Nicolae Filimon, de
Mihai Eminescu, de Rdulescu-Motru, noi
nu am avut generatii asezate, drag Geo, din
attea cauze si motive. Elitele noastre, n suc-
cesiunea deceniilor, n-au obtinut asezarea,
cci mereu au intervenit vremuirile crncene.
Si tu, cu studiile tale filosofice si juridice
la Iasi, ai fost ntre studentii si, mai trziu,
asistentii unuia din cei mai mari logicieni
europeni din a doua jumtate de veac XX, l
numesc astfel pe profesorul Petre Botezatu,
ai lucrat ca cercettor sub ndrumarea aca-
demicianului Vasile Pavelcu, mintea scli-
pitoare a psihologiei romnesti; n anul n
care ai obtinut licenta n drept ti-ai sustinut
si teza de doctorat n filosofie - n 1974 (eram
n sal) - ntr-un domeniu necunoscut nou
la acea vreme, logica juridic, n fata unei co-
misii din care fceau parte renumitii Petre
Botezatu, Vasile Pavelcu, Mihai Jacot. Ai
obtinut, prin concurs, n 1991, o catedr de
conferentiar, iar n 1993 de profesor la Univer-
sitatea de Vest din Timisoara. Am aflat c n
1997, pe cnd altii se pregteau de pensio-
nare, te-ai nscris la doctorat n drept la unul
dintre cel mai mari doctrinari romni, Gheor-
ghe Bobos, obtinnd titlul de doctor n drept
n 1999, la Cluj-Napoca. Mediul universitar
iesean vorbea despre apropierile tale de per-
sonalitti remarcabile precum Gr. Moisil, Ath.
Joja, Constantin Noica, Ioan Ceterchi, Paul
Cosmovici, Victor Shleanu, Liviu Sofonea,
ce-mi amintesc. Si s-a dus vestea de curajul
tu vecin cu nebunia s organizezi acele gru-
puri de drumeti studenti cu care ai strbtut
Europa ntre anii 1980-1989, perioad n care
ai publicat si patru crti, de asemenea cura-
joase. Ce mai stiu eu stie toat lumea univer-
sitar romneasc: ai publicat cea mai ndrz-
neat carte, Fundamentele dreptului, n
sase volume, cu care ar putea s se mn-
dreasc, nu-i asa?, ntreaga cultur euro-
pean, dac ai fi achiesat la ceva ce nu te-
ar fi vrjit. Altfel, ai rmas ieseanul meu pre-
tuit, s nu spun ieseanul nostru drag, dincolo
de titluri si diplome.
Interesul acestor dialoguri ar putea re-
zulta din faptul c, n conditiile n care ai pri-
mit o educatie filosofic si juridic de cel mai
nalt nivel, te-ai ndreptat spre un orizont spi-
ritual bizuit pe o cultur nu la ndemna ori-
cui. Si ai fcut acest pas - trebuie s precizez
- nu spre a aduga, a gsi un supliment la o
carier ntr-o paradigm localizatoare, ci pen-
tru a servi idei, pentru a arta c viata social,
viata universitar, universul politic, Teoria
General a Dreptului si Filosofia dreptului
stau dimpreun.
G.M.: Aa, as mai putea aduga, autoiro-
nic cte uneleC provin dintr-o prestigioa-
s familie trneasc de sub dealurile Roz-
novanului; c sunt prin natura mea un com-
petitiv, un brbat preocupat de performant,
de performanta cea mai performant; c am
nfruntat strasnic de curajos forte ale tene-
brelor ticloase pe care le-am nvins cu inte-
ligenta si cultura mea, neaprat performante;
c am dizidat - sunt attea forme de dizident,
cte au recunoastere oficial - sau c am sub-
minat - n felul meu, desigur. D-mi voie s-ti
pomenesc, cu nvtmintele necesare, o pa-
rabol, dac pot s-i spun asa.
Un ins cu barb alb trecea pe sub o
spnzurtoare de care atrna lesul unui ce-
lebru tlhar. Dumnezeu s-l ierte, c de-
treab om a fost! exclam, spre uimirea n-
sotitorului su Cum poti spune asemenea
vorbe despre acest tlhar care a ucis femei si
copii? ntreb. Stiu, stiu, primi rspunsul,
dar nu-s foarte sigur c e mort de-a binelea
n streang. Cndva l-am si gzduit n casa
mea... de fric... l-am ludat primarelui... de
fric. Insul cu barb alb nu voia acum s-
l probluiasc pe spnzurat tot de fric. E
mort, uite-i rceala corpului!, Ei si, de unde
s stiu c nu se preface rece?, Priveste,
corbii i-au ciugulit ochii, deja. Ai dreptate,
prost mai sunt, lua-l-ar dracu de tlhar, arz-ar
n fundul iadului!, De ce l blestemi? Ti-a
Icut ru?, Dar n-ai spus tu c a ucis femei
si copii?, Ba da, i s-a aplicat corect legea
pentru faptele sale criminale, dar judectorul
nu l-a si blestemat, iar tu n-ai nici un drept s-
o faci. Greu lucru si cu filosofia asta!,
cum mi tot repet un amic, avocat, profesor
universitar, strlucit autor de lucrri stiintifice
si priceput om de afaceri.
Binenteles c filosofia e grea; ia gn-
deste-te numai cte kilograme cntresc la
un loc tomurile lui Platon, Aristotel, Thomas,
Kant sau Hegel?! Pentru ce mi evoci sfor-
trile mele n termeni laudativi? Sun a ne-
crolog. Asa si eu pot s povestesc despre
tine o seam de lucruri; valoros absolvent al
Faculttii iesene de drept, doctor n filosofie
n domeniul complicat al eticii, ai urmat o
carier universitar consolidat si respectat.
Nenumratele studii si articole, crtile pu-
blicate n Editura Academiei Romne, n alte
cunoscute edituri nationale sau la Paris au
relevat un pasionat nelinistit al cercetrii sti-
intifice si filosofice. Ai evidentiat constant
c stiintele, orict de interesante le-ar fi des-
coperirile, nu sunt suficiente pentru a da sens
vietii individului si colectivittilor. Stiintele,
inclusiv cele juridice, sunt risipiri necontenite
n detalii tehniciste din care cu greu se pot
obtine adevruri esentiale. Ai voit mereu mai
mult, detasndu-te de precaritate.
ntr-un stil de luminoas respirare uma-
Fresc romanic
48
nist, dragul meu, exprimi convingeri si o vi-
ziune care, ntr-o lume academic cu adevrat
european, ar fi avut o alt audient. Dar a
fost s triesti - ca si mine - ntr-un mediu
provincial est-european, prfuit cu meschi-
nrii provinciale, cu invidii nejustificate, cu
orgolii mrunte. Nici o noutate!
Ca si mine, a trebuit s gsesti tot felul
de solutii s-ti formezi cultura academic,
ntr-o perioad de grozave restrictii ideolo-
gice. Asta, prietene, iarsi nu e vreo noutate.
Cltoriile tale spirituale au avut loc prin
intermediul crtilor obtinute pe sub mn,
din lips de bani, din dezinteresul celorlalti,
sub presiunile cenzurii.
Vietii noastre universitare i lipsesc n-
deajuns altruismul, sinceritatea, colaborarea
ntru valori de promovat. Lucrrile tale, ori-
ginale n peisajul culturii romnesti, ar trebui
- normal - s provoace o schimbare de para-
digm n filosofia moral si n aceea a drep-
tului, cel putin, dar uite c lumea exploreaz
abatiile pecuniarului si ale oportunismului
ubicuitar, pe care nu le-ai subminat ndestul.
Or, poate, tocmai acest dialog din deprtare
s dezvluie cte ceva din ceea ce se petrece
n spiritualitatea provincial din aceast
mrginime de lume. Nu cred c ti-ai terminat
cltoria, n pofida celor care se duc n Indii,
n China, n Statele Unite pentru a cuta Ade-
vrul si Dreptatea. M doare c nu esti sor-
bonist sau heidelbergist. O specializare,
acolo, un doctorat acolo E-he-he!
I.H. Suferi pentru mine?
G.M.: Nici vorb. Constat unde ne aflm
fiecare. De fapt, vreau s spun - fr o con-
tabilizare gratuit - c tocmai n acest mediu
est-european, privit de sus, strlucesc nu-
merosi intelectuali de cea mai bun calitate,
mai tineri, mai vrstnici - logicienii Ioan Petru,
Tudorel Dima, Constantin Grecu, filosofi pre-
cum Andrei Marga, juristi precum Ion De-
leanu, George Antoniu, Viorel Ciobanu s.a.,
istorici ca Neagu Djuvara, Dinu Giurescu sau
Gh. Buzatu, matematicieni (Viorel Barbu, de
pild), fizicieni (Liviu Sofonea, Ion Bica),
sociologi, psihologi, dar si teologi, medici,
economisti si ingineri profunzi (vezi, de pild,
impresionantele lucrri ale inginerului timi-
sorean Daba) -, datorit crora spiritualitatea
romneasc e vie si se va mbogti perma-
nent. La urma-urmelor, nu egoismul nostru e
pus n joc, ci strdania care s valoreze social.
S mai fac o remarc, sper util convor-
birilor noastre. n cunoastere, nu conceptele
ngrijoreaz, ci categoriile. Categoriile tin de
cunostinte, n forme ncercate, conceptele
revin spiritului, izvor al ntelepciunii. nte-
lepciunea nu este consecint a stiintei, cum
socotesc unii. Lucrrile tale deschid un ori-
zont de asteptare n care cunoasterea tinde
s se transfigureze n viziune si atitudine.
Tutea a fost un ntelept fr s ias n fata
lumii cu 120 crti publicate, s spunem. nte-
leptul e detasat de pris-partiuri ideologice
ubicuitare si, chiar fiu al epocii, ntelepciunea
lui l instaleaz ntr-un timp dincolo de ore,
de zile si ani, dincolo de secole. Nu Hegel, ci
nevoitorii din Athos sunt ntelepti.Urmnd
ndemnul Ia si citeste!, nu ajungi la sophos.
Cititul ti deschide calea spre starea de inte-
lectualitate, de minunat, de profund inte-
lectualitate, dar nu garanteaz ntelepciunea.
Prietene, nu am cunostint de nici un ntelept
european din secolul XX afar de Petre
Tutea, necunoscutul chiar ntre ei si.
I.H.: E ciudat cum pui problema; provincia
pare a fi locul - nu locatia!! - n care spiritul
se sufoc, iar ratiunea plpie, pe cnd pro-
vincialitatea - starea spiritului sufocat si a
ratiunii plpietoare? Provinciali ntlnim
pretutindeni, nu neaprat ntr-un loc admi-
nistrativo-geografic, provincia ca asemenea
loc poate germina spirite elevate. Chiar tu
dai cteva exemple.
Si nc, dac admiti elita intelectualilor,
pe de o parte, iar pe de alta elita nteleptilor,
evitnd-o pe aceea a filosofilor esti nedrept.
n acest sens, numrul intelectualilor e foarte
mare, dac socotim ntre acestia licentiatii.
Nu prea am nteles ce a vrut s spun sfrsitul
de secol XIX prin termenul intelectual; o fi
o scldtoare liberal? Cci aici am cuprinde
chiar si politicieni, multi dotati cu tot felul de
diplome universitare si postuniversitare, din
bastina noastr sau de dincolo, o mas
eterogen altfel. Dup socotinta mea ns,
din 20 milioane de romni, mult prea putini
sunt cu adevrat intelectuali care, ei si?
Azi, termenul clasic de jurist e confuz,
acela de filosof e compromis, e luat n rs-
pr, se atribuie cuiva cu capul n nori, situat
ntr-o metafizic perfect inutil intelectualilor,
n sensul precizat mai nainte. Ct priveste
atributul de ntelept, are alte conotatii; n-
teleptului nu i se cere nici o conditie preala-
bil; el are calitatea de a produce n altul o
transformare interioar prin rostirea sa pur-
ttoare de intens trire spiritual. ntelep-
ciunea nu e functie de vrst, de intelectua-
litate, de ras, de cettenie, de limb, ci doar
de virtutea de a produce n cellalt transfor-
marea interioar spre zarea tririi exemplare,
cum ar fi cazurile mirabile ale unor Constan-
tin Noica, Petre Tutea si Dumitru Stniloaie.
Neamurile nu nasc ntelepti pe fiecare de-
ceniu sau secol; la limit, grecii vechi au lsat
celor noi, trei - Socrate, Platon si Aristotel,
romanii - nici unul (Seneca a fost un ntelept
de parad), bizantinii pe Grigorie Palama, n
secolul XIX - rusii pe Dostoievski, francezii,
englezii, germanii - pare c nici unul, italienii
si spaniolii poate c la fel. Nu cunosc ntelepti
africani, nici afroamericani, nici nord sau sud
americani. Nendoielnic, le-ar fi folosit acelora
un Socrate al lor.
n vremurile de dup secolul al XVIII-
lea, nteleptilor nu le-a mai priit spatiul euro-
atlantic si euroasiatic, cci prioritate avur
tehnicile si tehnologiile, locomotivele si avio-
anele, becul si internetul. Ne place sau nu ne
place, constatm c nteleptii sunt pentru
neamuri sftuitori ntru pace si echilibru so-
cial, restauratori ai moralei, nvttori de Ade-
vr despre Lume si Om, dau msura Frumo-
sului si Drepttii, dimpreun. O cultur fr
ntelepti e anost, e ubicuitar, nu are rd-
cini, deoarece rdcina presupune smnta,
iar aceasta presupune nsmnttorii. Filo-
sofii sunt azi o categorie de interpreti ai sti-
intei teoretice si ai celei practice. nteleptii
se afl altundeva, ntr-o spiritualitate dificil
accesibil nu doar omului de toate zilele, ci
si intelectualului, situa(i, fr a fi desctusati.
Cel care ia o hotrre nteleapt are ntelep-
ciune ntr-o clip minunat, nu c ar fi ntelept.
O societate fr ntelepti! Nu cred c doctrina
drepturilor omului provine de la ntelepti, ci
de la intelectualii ubicuitari. Apoi, ce nseam-
n jurist? E doctrinarul, e dasclul, e avo-
catul, e judectorul, e notarul, e procurorul, e
consultantul? mi place cuvntul jurisprudent.
G.M.: Dar n India? n China si n Orientul
apropiat? Acolo nu sunt ntelepti?
I.H.: Posibil. Din cte stiu, acolo sunt ma-
estri, tibetani, confucianisti, sufiti si cti or
mai fi. nteleptul nu e tinut de texte, de infor-
matii doctrinare, de studiu, de meditatie,
de respiratie, de pozitii corporale. El e con-
stiinta omenirii plmdit de luntrul su, nu
nsmntat de rcoarea mnstirii, nu de
linistea pustiei, de ntunericul pesterilor. So-
crate a vietuit n cetate, ca si Tutea.
De bun seam, omului, ca om concret, i
st la ndemn nu att prgul ntelepciunii
deja obtinute - cine o poate pretinde att de
orgolios? -, ci cutarea luminoas. E nzu-
inta, deopotriv, si ctre Adevr, si ctre Fru-
mos, dar si ctre Bine si Dreptate, fr de ca-
re nici cele dinti nu s-ar mplini n sufletul
omenesc.
Aceast cutare - ce nu-i una de sine au-
tentic dac nu este a sinelui n comuniunea
cu ceilalti si cu Cetatea - are a se sprijini ferm
si pe valorile Dreptului si Drepttii, chemate
s coparticipe la rezidirea permanent a lumii.
Putea-vom noi, prin prinosul gndului,
s ntrezrim unele dintre problemele acute,
cu lumini dar si cu umbre, ale mirabilei ncor-
dri a Dreptului n constructia social? Po-
trivit vechiului adagiu, poate s piar lumea,
numai s se fac dreptate! N-a venit oare
momentul ca n acest tulbure ceas al istoriei
s ntelegem, dimpotriv, c numai Dreptatea
poate salva lumea?
49
Anul III, nr. 1(17)/2012
De spui o rugciune-n yoapt
Cnd ti iubesti Tatl Ceresc
se las Cerul ca un cnt
De spui o rugciune-n soapt,
l simti de tine mai aproape
si-ncet ti se coboar-n gnd
Si-atuncea simti cldura Lui
cu dragoste cum te-nconjoar
si-n spirit te ridici la Cer
si-ti cnt-n suflet o vioar
E melodia vietii-n cnt
cu bucurie si tristete
ce contopite-s ntr-un gnd
de Sus, cnd Domnu-ti d binete.
Olga Alexandra DIACONU
E-atta lumin pe cale
E-atta lumin pe cale
si-o umbr de vis sub copaci,
dar eu m-nvesmnt n tristete
de parc nu Tu mi-ai fi vraci
O pace adnc pluteste
si psrile-au atipit,
dar viata n mine descreste
si parc de tot am murit
Eu simt c-as fi rupt din Tine
si-apoi liber Tu m-ai lsat
si nu-mi mai stiu drumul
chiar dac n viat m-ai tot ndrumat
M-mpiedic n corpul de tin,
desi stiu c tot eu l-am vrut,
si-aud doar un gnd cum suspin
pe Tine c nu Te-am stiut
Nu-i clar nici de stiu mult prea bine
doar Tu c-mi esti vietii un sens,
c n-am libertate de sine
de nu-mi esti doar Tu nteles
Gseste-mi o cale de mijloc
s-accept viata mea ca un vers
n care se-nchide tot cerul
ca mie s-mi fiu univers
La Tine s vin doar spre sear
cnd viata mea-i doar rugciune
si mintea o am mult mai clar
si-s doar rug, aprins din tciune.
(i simt chemarea
ti simt chemarea lin cum vine
si m atrage cu miresme
si-n aer parc-i o lumin
ce poate fi doar n poveste
Si totusi, nu Te pot afla -
scoate-mi n cale,
Doamne,-o iesle
s stau lng inima Ta
Scoate-mi n cale
Doamne,-o maic
n mine cnd se face noapte
si ziua mea-i de mucava.
Si cui i pas cnd lumina
n pesteri abia licreste
cnd inima-i ca un incendiu
vrsnd lumina din poveste?...
Pasrea care scrie prin mna mea
Pasrea care scrie prin mna mea
rosteste cuvintele cu inima
Le contureaz direct n aer
oameni de lut s le prind din caier
si cu iubire le druieste
celor ce simt iubirea cum creste
Pasrea care cnt ascuns-n cuvinte
zboar ne-ncetat fr trup si vesminte
E doar un caier de flcri cuprins
de-o vesnicie rmne nestins
E doar un caier cuprins de lumin
ce toarce doar gnduri neatinse de vin
Pasrea mea cea rotat si sfnt
suflete treze spre Cer le avnt
si le tot duce, le duce, le duce
pn ajung n a Cerului Cruce
Si le tot cheam, le cheam, le cheam
pn devin si ele o flam
S-nceap dansuri sub semnul divin,
dansuri ce flacra o ntretin
S cnte cntecul cel mai duios
ce suflet desprinde de carne si os
si l trezeste cu roua Cerului
ce spal ne-ncetat sngele Mielului.
Numai Pe Tine, Doamne, Te presimt
Numai pe Tine, Doamne,
Te presimt
n mine nevzut cum Te cobori
si cum Te rspndesti n mine
si cu lumina Ta m nfiori
As vrea si eu s pot
s-Ti calc pe urme
si cu iubire suferinta s-o primesc
ntinse tin minile, Doamne,
de sus s-mi cad
darul cel dumnezeiesc:
o inim de dincolo de vl
ce-n flcri nu se mistuie.
Aproape sunt...
Aproape sunt de-acum
de Tine, Doamne, -
cu lacrimi topesc mereu zpezi
a celor ce din drum vor s m-ntoarne
ca slava Ta s nu-mi mai fie crez
Nu mai am mult
si m-nfsor lumin -
cu melcul n spiral m ntrec
dar tot ca el ncetinel alunec
trire sunt, dar adumbrit-n cerc
Rbdarea ta m mustr de o vreme -
m cert n clip, iar apoi uit rostul
ce mi l-ai dat cnd eram doar lumin,
de fr lut, n Cer mi-e adpostul
ncerc s fiu docil uneori
dar ndrtnicia m absoarbe
Tu cu a ta blndete m-nfiori
si sufletu-mi atunci avid Te soarbe
De-s blid ascuns ce se desir-n cercuri
spre Tine n lumin navignd,
dezbrac-m de trup nevrednic, Doamne,
Lumin s rmn, ascuns-n gnd.
50
Octavian LUPU
Am avut ocazia s citesc
mai multe crti si documente pri-
vind literatura clasic chinez, n
special genul filozofic, si am fost
impresionat de varietatea ideilor
de valoare pe care am putut s le
identific, multe dintre acestea
avnd o actualitate ce nu poate
fi pus la ndoial. Din aceast
cauz, am cutat s v ofer cte-
va cugetri pline de ntelepciune
scrise de Mozi, un autor ce a trit
ntre anii 480-390 .Hr. fiind con-
siderat primul filozof adevrat al
Chinei cunoscut pn n clipa de
fat.
Mozi a fost interesat de arta
argumentatiei si dialogului, n
acest sens dezvoltnd un sistem
de analiz si critic a opiniilor
contrare, precum si de sustinere
a tezelor proprii n cadrul dezba-
terilor publice. Desi s-a nscut
ntr-o familie srac, totusi tezele
sale filozofice sunt de nivel nalt,
cu impact asupra ansamblului
societtii n mijlocul creia a trit
continund traditia de gndire
initiat de Confucius.
n acelasi timp, din dorinta de
a schimba starea de lucruri a tim-
pului su, Mozi a organizat o mis-
care social angajat n actiune
direct, incluznd chiar si aspec-
te militare necesare aprrii pro-
vinciilor si oraselor n fata poli-
ticii de expansiune a diferitelor
centre de putere ale vremii. Fiind
nzestrat cu o charism puterni-
c, Mozi a reusit s si inspire
discipolii n a se dedica idealului
justitiei sociale pe care el o pro-
clama sub forma unei structuri
statale centralizate, organizate si
unificate ideologic.
Din punctul de vedere al lui
Mozi, o cauz principal a su-
Pe urmele \n]elepciunii
str#vechi Mozi sau idealul
echit#]ii sociale
ferintei umanei era datorat dife-
rentelor ideologice dintre oameni
si numeroaselor factiuni ce exis-
tau n societate, fiecare disputn-
du-si ntietatea. De aceea, el a
criticat aspru sistemul politic si
etic al promovrii pe baz de a-
partenent la familiile consi-
derate nobile, precum si spiritul
de clan, din cauza inerentului spi-
rit partinic n administrarea in-
tereselor societtii.
Mozi considera c problema
etic fundamental provenea din
cauza excesului acestui aspect
partinic generator de inechitate
la nivel de individ si societate.
Prin urmare, scopul principal n
contracararea acestui principiu
consta n schimbarea si cizelarea
comportamentului fat de oa-
meni prin cultivarea controlului
dorintelor, dispozitiilor si atitu-
dinilor astfel nct acestea s re-
flecte idealul echittii sociale.
Pentru realizarea acestui lucru,
Mozi a considerat c printr-o ar-
gumentatie rational si temeinic
se poate realiza motivarea ori-
crui om n a actiona n confor-
mitate cu principii de gndire
superioare, fr a fi necesar fo-
losirea fortei.
Pentru a oferi o ilustratie
practic a cugetrii lui Mozi, am
preluat mai multe fragmente din
scrierile sale pe care le voi ex-
pune n continuare. Se va vedea
cu usurint ct de actuale sunt
sfaturile sale si ct de bine ar fi
ca ele s fie luate n considerare
de factorii de rspundere ai lumii
n care trim.
nvttorul nostru Mozi a
spus: Regii, nobilii si marii oficiali
doresc ca diferitele regiuni pe ca-
re le conduc s fie bogate, popu-
latia s fie numeroas si ordinea
s domneasc n administratie.
ns cel mai adesea, srcia dom-
neste pretutindeni, oamenii sunt
putini, iar haosul predomin n
locul ordinii. Astfel, toti acesti
conductori nu reusesc s-si a-
ting tinta pe care o doresc, iar
n schimb au parte de opusul as-
teptrilor pe care le au.
De ce se ntmpl toate aces-
tea?
nvttorul Mozi a spus:
Aceste lucruri se ntmpl din ca-
uz c regii, nobilii si mari oficiali
n cauz, nu sunt capabili s ono-
reze si s angajeze oameni capa-
bili n realizarea actului de con-
ducere. Astfel, ntr-o regiune n
care exist multi oameni de va-
loare pusi la locul potrivit, or-
dinea si prosperitatea vor fi con-
secinta direct si imediat. Dar
ntr-o regiune n care sunt putini
astfel de oameni, dezordinea si
srcia vor domni cu sigurant.
De aceea, principala datorie a
conductorilor const n a creste
numrul oamenilor de valoare si
de a-i promova n administratie
pentru asigurarea dezvoltrii so-
ciettii.
Dac asa stau lucrurile, atunci
care ar fi cea mai bun cale pentru
a creste numrul oamenilor de
valoare?
nvttorul Mozi a spus:
Mozi, marele gnditor chinez
51
Anul III, nr. 1(17)/2012
Acest lucru este asemntor si-
tuatiei n care se doreste sporirea
numrului de arcasi sau de c-
lreti de bun calitate. Pentru
aceasta, este necesar ca liderul
s recompenseze si s aprecieze
oamenii de valoare, s i recu-
noasc, s i laude si s i pro-
moveze. Numai pe aceast cale
se poate realiza un sistem de
aprare performant. n mod si-
milar, conductorii trebuie s re-
cunoasc si s promoveze oa-
menii de valoare, mai precis acele
persoane ce dovedesc un com-
portament caracterizat prin vir-
tute, ntelepciune n vorbire si o
larg cunoastere. Astfel de oa-
meni se constituie ca avutia cea
mai de pret a societtii, ei sunt
pilonii adevratei ordini publice,
garantia prosperittii economice
si progresului regiunii n care lo-
cuiesc.
Astfel de persoane trebuie
s fie recunoscute, apreciate, rs-
pltite, ludate si promovate, iar
n msura n care se realizeaz
acest lucru, numrul lor va creste,
aducnd bunstare pentru ntrea-
ga provincie. De aceea se spu-
nea n vechime de ctre regii n-
telepti ce domneau n acele tim-
puri:
Pe cel ce nu este un om drept,
nu l voi mbogti.
nu l voi rsplti.
nu l voi considera ca fiind de
un neam cu mine.
nu l voi tolera n prezenta mea.
Exemplul dat de ctre condu-
ctori va conduce la o reform a
ntregii societti, fiecare om n-
telegnd c nu este suficient s
apartin unei caste nobiliare sau
s fie rud cu regele pentru a ob-
tine privilegii si pozitii de rs-
pundere. Iar astfel, chiar si a-
ceste persoane ar fi nevoite s
si modifice modul de a fi pentru
a rmne n gratiile unui astfel
de conductor.
M opresc aici cu acest citat
plin de semnificatii, dar nu nainte
de a expune un alt principiu e-
nuntat de Mozi si anume c o
persoan ce are talent si dove-
deste valoare n exercitarea pro-
fesiei pe care are, fie ea ct de
umil, va reusi s dovedeasc ta-
lent si valoare n orice pozitie de
conducere ar fi promovat. Astfel,
oamenii potriviti pentru a fi se-
lectati n sistemul administrativ
se regsesc n mijlocul bunilor
artizani, fermieri, muncitori sau
militari, indiferent de natura pro-
fesiei pe care o au. Un om ade-
vrat si mentine valoarea pe care
o are indiferent de pozitia pe care
o detine n societate.
n acest moment nu pot s
nu constat similitudinea cu n-
vtturile Bibliei n aceste cu-
vinte pline de ntelepciune pro-
venind din alt parte a lumii: Da-
c vezi un om iscusit n lucrul
lui, acela poate sta lng
mprati, nu lng oamenii de
rnd (Proverbe 22.29) sau
Cnd se nmultesc cei buni,
poporul se bucur, dar cnd st-
pnete cel ru, poporul geme
(Proverbe 29.2). Ct adevr este
cuprins n ele si ct de simplu s-
ar putea evita multe rele n lumea
n care trim dac astfel de cu-
vinte ar fi cunoscute si urmate!
nchei expunerea succint a
personalittii complexe a lui
Mozi, dar voi mai reveni cu citate
similare de ndat ce voi mai avea
ocazia. n orice caz, dac n soci-
etatea romneasc ar exista o mi-
nim bunvoint n a se acorda
atentie acestor principii simple,
dar deosebit de puternice, atunci
situatia noastr ar fi cu totul alta.
Admirm societatea german
pentru spiritul ei de ordine, echi-
tate si promovare a valorii, dar
nu facem nimic pentru ca astfel
de principii s functioneze si n
locul n care trim. ns totdea-
una cauza va fi urmat de conse-
cinte, care nu vor putea fi nl-
turate indiferent de msurile ce
se vor lua mpotriva lor. ntot-
deauna rspunsul la orice ntre-
bare se afl la ndemn. Totul
este s l poti vedea si s ai tria
s l urmezi. Iar acest principiu
desi este simplu, necesit trie
interioar pentru a-l aplica.
Bibliografie
Readings in classical Chinese phi-
losophy / edited by Philip J. Ivan-
hoe, Bryan W. Van Norden, publi-
shed by Seven Bridges Press, 2001.
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universittii din Bucuresti,
n colaborare cu British Council si
Institutul Cultural Romn
Cu ocazia celor dou aniversri James JOYCE:
71 de ani de la moartea lui, la 13 ianuarie 1941,
si 130 de ani de la nasterea lui, la 2 februarie 1882!
Anunt publicarea volumului
A Lexicon of Common Scandinvian in
Finnegans Wake,
de C. George Sndulescu
(ISBN 978-606-8366-17-3)
Dup Lexiconul romn si cel german, publicm al treilea volum
din seria Joyce Lexicography, si anume A Lexicon of
Common Scandinavian in Finnegans Wake, care are
aproape de 200 de pagini. Autorul lui este C. George
Sndulescu.
Limbile scandinave ocup un loc extrem de important n
conceptia crtii lui Joyce. Singura cltorie de plcere fcut
vreodat de scriitor a fost la Copenhaga. Joyce a vzut de la
bun nceput c suedezii, danezii si norvegienii se nteleg
ntre ei de parc ar vorbi aceeasi limb. Lexiconul acesta
examineaz tocmai legturile strnse dintre cuvintele si
expresiile Scandinave din Finnegans Wake.
Prin ceea ce a scris, Joyce se ridic deasupra nationalittilor
si devine primul scriitor european din lume. El dovedeste
Ir drept de apel c esentialul n literatur este limba: cel mai
nensemnat cuvnt din alt limb dect a ta poate avea n el,
latent, mai mult poezie dect toate Sonetele lui Shakespeare
la un loc. Aceasta este ratiunea pentru care Finnegans Wake
nu povesteste ceva, ci exist ca o lume n sine, cu o prezent
real printre noi toti.
Volumul A Lexicon of Common Scandinavian inFinnegans
Wake, de C. George Sndulescu s-a lansat oficial la data de
Vineri 13 ianuarie 2012, dar el poate fi consultat si descrcat
la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/C-G.Sandulescu-A-Lexicon-of-
Common-Scandinavian-in-FW.html
Editura pentru Literatur Contemporan v invit s
accesati website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura public
lucrri att n limba englez ct si n limba romn. Pentru
sugestii sau comentarii, v rugm s v adresati Editurii,
lidiavianu@yahoo.com.
52
Solitudinea morometian este o vocatie
de familie. Ea se traduce printr-un sentiment
de acut durere n neparticipare, apatie, chiar
antipatie, alienare, nclinatia spre reverie, pl-
cerea contemplatiei, iesire din contingent,
spirit stelar, abulic, e un rspuns al vanittii
rnite, se naste dintr-o tain accesibil doar
constiintelor zbuciumate, rar sau deloc racor-
date la efemer.
Niculae Moromete reprezint conditia
omului, ncorsetat n propriile limite. El are
nevoie de eliberare si vede n aplicarea co-
munismului zorii unei lumi noi. Aspiratia lui
la fericire mbrtiseaz practica unei gnoze
ale crei scpri le observ treptat, preg-
tindu-i calea de iesire din strmtele dimen-
siuni ale utopiei. La un alt nivel, personajul
repet iluzia ziaristului Demetru Ladima, per-
sonajul lui Camil Petrescu, care si trieste
existenta jucnd un rol dublu, iubind o femeie
de moravuri usoare, nchipuit sub aureola
virtutii. El mprumut acestui ideal tot ceea
ce are nevoie pentru a-l mplini si l iubeste
pentru ceea ce i-a mprumutat. Tot astfel, Ni-
culae si construieste mental un vis pe care l
pune n centrul vietii, devenit att de pretios,
nct prin el concepe o posibil form de izb-
vire. Visul su devine, ns himer, iluzie, iar
prbusirea este iminent.
Marcat de brutalitatea existentei ante-
rioare, Niculae crede n izbnda noului partid,
n ideologia cruia afl supapa de iesire dintr-
o lume nchis, care nu-l satisface. Avntul
tineresc l propulseaz spre a ncerca altceva,
perspectiv care i d aripi spre lumea cea
nou, nct progresul, citadinul, organizarea,
i se deschid nainte ca o promisiune. Pe fon-
dul orientrii sale apare efectul opozitiv al
relatiilor cu tatl, care nu poate concepe c
fericirea ar putea avea si alt esent dect
aceea a traiului cuminte, asezat, simplu, n
jurul su, sub privirile-i atente. Stiinta de carte
nu mai poate face acordul ntre Niculae si
conditia ruralului; n admiratia pentru tatl
su e ncredintat ns de unicitatea ei. Tra-
nul e liber si veghetor deasupra, pe cnd el,
ca intelectual, are grija marilor tensiuni; unul
simte instinctiv, cellalt urmnd calea retoricii
rationale. Tranul are n esent o statornicie,
n a crei neclintire se oglindesc libertatea,
pacea si mai ales securitatea sa n ordinea
firescului. Mediul trnesc autarhic e pentru
Ilie Moromete o conditie a mplinirii. La Nicu-
lae nseamn stagnare, instinctual, reductio-
nism. Eludnd destinul repetitiv, el se redes-
coper ntr-un altul, cu perspective luminoa-
se, n care proiectul societtii fr clase l
abandona fericit ntr-o cuprindere desvrsi-
t a lumii. Si pentru c dintotdeauna n-a putut
face fat elementarittii, brutalittii ei, tnrul
se simte un ales n noua ornduire instituit,
neezitnd s-si ndeplineasc menirea.
Blestemul sngelui l urmreste pe Nicu-
lae n evolutia sa n Morometii I, II si Marele
singuratic. Zbuciumul de a-si depsi conditia
umil, de pauper lucrtor al pmntului, nu
impresioneaz dect sufletul mamei, adnc
rscolit de dragostea lui pentru carte: Se
uita la mine auzindu-mi glasul decis, cu
chipul luminat de revelatia ei veche, care
fusese singurul meu sprijin n numeroasa
noastr familie... n ziua premierii sale
descoper si afectiunea stngace a tatlui,
care primeste altfel pe fiul su, cu uimire si
team, ntr-o confruntare nou cu propria
fiint. Violenta prietenilor pune ntre el si
tinerii de aceeasi vrst o delimitare cate-
goric, nlesnindu-i pe de alt parte cltoria
interioar. Momentul inoportun al primirii
Bibliei, cnd tnrul nu ajunsese la ntele-
gerea tainic a lumii, l contrariaz si, deza-
buzat, trieste efectul invers: al respingerii
lui Dumnezeu, tmduitor al singurttii. Pas
cu pas, procesul initiatic aduce prin metamor-
fozare un personaj nou, care particip intens
si neobosit la propria formare: parcurgnd
zeci de kilometri pentru o carte, apoi n slujba
partidului, analiznd situatii si fapte (Mo-
rometii II) sau claustrat ntr-o ncpere, citind
si observndu-se (Marele singuratic). Re-
tragerea n sine e urmarea coplesirii de ab-
surdul vietii, de dureroasa distant dintre
aparenta si esenta ei, de vidul non-afectiv.
Candid voltairian, Niculae Moromete nu
ntelege s fie optimist. El alege cultivarea
grdinii ca pe un gest exterior al ngrdirii in-
terioare. Personajul se descoper erou, fi-
indc si-a redirectionat crezul, desi aparent
era un nvins: ,,N-am ntemeiat o nou reli-
gie, dar am descoperit secretul ca ura s
nu aib putere asupra mea, ceea ce, ... poate
deveni, mpreun cu nc ceva, o nou
religie.
Cel mai adnc, Niculae se reveleaz prin-
tr-o iubire nou, lng o fiint dilematic. El
ntmpin dragostea cu reticent, adept al
unei absolute independente. Apartinndu-
si siesi, repudiaz orice form de afectivitate.
n sfera legturilor mundane, Niculae Mo-
romete se ntoarce pe ci ocolitoare n spatiul
destinat suprapunerii elementelor tcerii.
Ultima lui dragoste reprezint certitudinea
nasterii omului pentru iubire si a salvrii lui
n cazul atipic al izolrii de lume, prin ea.
Neurmnd acestei logici, n umbra mortii,
personajul rmne nvluit n obisnuita lui
singurtate.
Legturile sufletesti dintre el si pictorita
Simina i aduc cea mai vie transfigurare. n-
zestrat cu darul povestirii, ca si tatl, tnrul
Moromete trieste retrospectiv, rememornd
cu acuitate nu doar ntmplrile trecutului,
dar, mai ales, oglindirea lor secret, ascuns
n ungherele sufletului si pe care aceast
analeps le disec analitic, ca ntr-un proces
de laborator, stabilind ordinea fireasc a evo-
lutiei interioare. ntoarcerea la origine si de-
mersul autobiografic se ntlnesc si unesc
semnificatiile profunde, n intentia abolirii
timpului scurs, a revenirii n urm si a ren-
ceperii vietii. Aceast rentoarcere e conce-
put ca o posibilitate de a nnoi si regenera
existenta celui care o ntreprinde. Personajul
si trieste propriul mit, ptruns de puterea
sacr, exaltant a evenimentelor, pe care le
rememoreaz si le reactualizeaz prin re-
constituire. Simina simte nota lor tragic, in-
tuind c amintirile nu renvie dect atunci
cnd viitorul ni se ngusteaz. Fr s stie,
Niculae iese astfel din matca propriei scu-
fundri, iar prin repetare el transform durata
n eternitate.
Iubirea l umanizeaz, l red vietii. Dar ea
nu rmne doar la nivelul de sentiment, ea
stimuleaz filosofia fiintei, asa nct n jurul
dialogului si al ideilor ajunge la mari tensiuni
Geta TRUIC~
Un topos al tainei omului,
singur#tatea morome]ian#
53
Anul III, nr. 1(17)/2012
Andreea V_RLAN
sau aparent se anuleaz. E o dragoste pti-
mas, aproape apostolic, prin care Simina
urmreste izbvirea celui iubit, iesirea lui din
adpostul protector, dar limitat al cochiliei
cutate si reintegrarea social n folosul uma-
nittii si implicit al lui nsusi: Ca s redevii
normal i viata ta s aib un sens, ar trebui
s nvingi deceptia i s revii asupra credin-
tei. Nu credinta a fost rea, ci faptul c ai
fost silit din pricina unei nfrngeri s-o p-
rseti.
ncercrile repetate ale tinerei de a trezi
n Niculae fiorul participrii la evenimentele
construirii lumii noi, nscute tot att din iubire
ca si din rationament, se izbesc de neputin-
tele personajului de a rscoli n el tcerile n-
delungatei lui singurtti. Gndirea ei lucid,
strbtnd viziuni transparente, i atribuie o
judecat limpede: ... singurtatea care i
place n adncul sufletului l face fr voia
lui intratabil. Nu tie c dragostea e supus
ncercrilor, care, e adevrat, c i tulbur
din puritate, dar n schimb o ntrete prin
adaosul de suferint pe care pcatele noas-
tre, prostia, trdarea, minciuna le provoac
celuilalt...
Abstragerea din lume a tnrului Moro-
mete aminteste - fr s se identifice cu ea -
de mizantropia ducelui des Esseintes, sastisit
pn la dezechilibru si great; ca si Dorian
Gray, personajul lui Oscar Wilde, Simina nu
vede n acest tip de nsingurare un refugiu,
ci un loc otrvit. Apatia se instaleaz ca un
fluid de venin, stpnindu-i sufletul si ratiu-
nea. Orgolios, Niculae nu accept nicio nl-
tare si niciun sprijin. Nicolae Moromete e un
ins grav, iar n singurtate devine un spirit
meditativ. Mai mult, el nltur voit orice so-
licitare amical. Starea lui, devenit un viciu
de nevindecat, e transformat prin iubire ntr-
un soi de libertate mai adnc dect atunci
cnd era slujbas singurttii.
S-a spus c personajul svrseste un
boicot al istoriei; n derularea istoriei, el str-
bate timpul att de nensemnat, fiindc istoria
si urmeaz repetrile delirant, iar omul nu
este dect spectator al propriei captivitti.
Desi se nchipuie profet, aceast istorie se
va sustrage viziunilor sale prin abuzul rului
si al violentei. Niculae va alege participarea
la mersul istoriei ntr-o prim faz a maturi-
ttii, dup ce moartea Siminei l va reda aces-
tui univers de lupte, cderi si izbnzi.
Este singurtatea lui Niculae congenital
sau nseamn pragul spre o nou devenire?
n descendenta tatlui, el este singurul,
cel mai expresiv apropiat de marea agitat a
frmntrilor omenesti. Purtnd aceast mos-
tenire adnc, fiul are de sustinut marile ela-
nuri, depsind firea obisnuirii. Cci darul
adncirii n sine nu este pregtit dect pentru
supravietuitorii gndului si ai pasiunii...
Niculae reia izolarea lui Ilie Moromete din
vremea prsirii fiilor mai mari, n care si
pusese ndejdea de a-i vedea trind alturi;
nchiderea n sine, cnd nu mai rspundea la
salut cu multe vorbe; plcerea contemplatiei
minunilor firii, putere a singurttii de a dis-
tinge tainele. Ilie Moromete, un esential sin-
guratic al operei prediste, trieste la vrsta
senectutii sentimentul iubirii, nvingnd so-
litudinea.
Singurtatea lui Niculae este, evident, si
un proces initiatic, prin care trec n viat c-
uttorii de esente. Mortii Siminei i urmeaz
desprtirea definitiv de tatl. Gndurile l
prind ntr-o rtcire halucinant, de mono-
loguri adresate, revrsnd n suvoaie notele
tragice ale acelui fel de dureri cu care ai sen-
timentul c nu te poti deprinde. Pretul rodirii
personajului cere moartea iubitei si pierderea
tatlui. Maturizarea sa este un rod care pre-
supune o crestere prin jertfire. n mod obis-
nuit, nimic nu rmne durabil n curgerea mo-
noton a timpului dect printr-un sacrificiu
suprem. Singurtatea a fost si ea, astfel, cu
pret de lacrimi si de snge un catharsis izb-
vitor al psrii renscute din pulberea de
cenus.
Triunghiul
La fel de crud,
Cum rupi tu din tcere
Cuvinte mprstiate
Ud...
La fel de surd,
Cum mi citesti privirea
Si-o nghesui
ntr-o mare
de triunghiuri
Nud.
la fel de mult,
la fel te-ascult.
Si umbra ti-as urma
la fel de cald
n amnunt,
Cum stii tu n margini
de triunghiuri,
cine sunt.
Vntor de apus
Cine a putut
s zgrie apusul
att de violent?
Sunt urme de avioane
aparent...
Dar dac m gndesc mai bine,
Tu ai vrut s furi apusul
pentru mine...
Apusul,
Lumin coapt n linii adormite,
Degeaba l caut miile de psri
Necjite.
Iar tu desertic l cauti s-l vnezi;
Timpul l-a scurs dup-orizont,
Iar eu acum plec s-l protejez.
Am s-l ascund;
ntr-un loc pe care tu nu-l stii.
Acut n colturi, episodic
mai pustii.
umbre si zebre.
Zebr n vnt
Eu vreau s alerg.
Eu vreau s plng,
si vreau s sterg
orice cuvnt
cu linii verticale.
Eu vreau culoare,
Eu vreau s simt
si vreau nisipuri misctoare,
s m agt mai des de soare.
Te vreau cu mine vis nebun,
dar nu oricum;
Te vreau cu ploaie
n semiton,
Te vreau pe scri
de lume si de drum,
Te vreau n straturi de pmnt,
Te vreau n lav de vulcan
arznd,
Te vreau n mare,
Te vreau n vnt.
curnd
ti spun de locul unde mor
Nu-i trist,nici fad.
E luminat de o pdure veche,
mut
de stejar.
Dar din iubire
am uitat in hol
Un clopot de rugin.
mi e cutremur
mi e pmnt
mi e eclips
de lun si de tine.
Stelele au rmas acum putine.
V e r s u r i V e r s u r i V e r s u r i V e r s u r i V e r s u r i V e r s u r i
54
Mihai COSMA
(n. 10.01.1927)
Nscut la Aldesti, azi Beresti-Meria, judetul Galati, si stabilit dup terminarea studiilor la Iasi. Medic
primar cardiolog, doctorat n cardiologie, cadru didactic universitar la U.M.F. Iasi, peste 70 de lucrri si 4
crti stiintifice.
Aparitii editoriale epigramatice: Ridendo... cstigm ore (2001), Vorbe despre vorbe (n colaborare,
1999), Cosmografii spirituale (2009), Din poant... n poante (2011). A ngrijit aparitia volumului colectiv
Epigramisti ieseni contemporani (2003).
Inclus n peste 55 de volume colective de epigram.
Membru al Academiei Libere Pstorel din Iasi si al Uniunii Epigramistilor din Romnia, al Asociatiei
Medicilor si Farmacistilor din Romnia si al Societtii Medicilor Publicisti si Scriitori din Romnia.
Unui burlac n vrst
C nici acum nevast n-are,
E o dilem, un miraj:
Ori este lipsa de curaj,
Sau are un curaj prea mare!
Laud mediocrit(ii
E-o gndire cu mult rost,
Despre-un scrib incompetent:
Ca s scrii asa de prost,
Ai nevoie de talent!
Idealul
E-un tel superior spre care
n viat tindem fiecare,
Dar cruia-i trim sicana
C-i uneori... fata morgana!
Tenta(ia
Este fata cea sfioas,
Ce ezit ne-ncetat,
Ba ar vrea, ba nu te las
Ca s intri n pcat!
Doctorul
Te consult, ti trateaz
Boala pn cnd cedeaz.
Boala lui de-i aparent
O trateaz-o asistent!
Vrsta a treia
Nu-i blazare, ai ti fani
S te plng, n-are rost:
Depsind optzeci de ani
Insul e deja... un fost!
Dricarii
Duc un mort
Spre un port
Cu confort
Pentr-un ort!
Epitaf de parlamentar
Aici fu dus plin de pcate,
Nedezlegat de jurmnt
Si-i la doi metri sub pmnt...
N-a mai avut imunitate!
Corb la corb...
De pe vremea Babei Dochii,
Chiar rivali cnd ei rmn,
Corb la corb nu-si scoate ochii,
Ca romnul la romn.
Schimbri de mediu
Mai vedeai n vremi obscure
Cte-o vil prin pdure.
Azi, cnd vremile-s stabile,
Poti vedea pduri de vile.
Ca ntre amici
Mi-e prieten bun, se stie,
Nu ncape vreo-ndoial;
Doar c-mi face la sotie,
Concurent neloial.
Contraprob
E ilogic, vreau s spun:
Noaptea e un sfetnic bun,
Cnd de-un prost se spune-n soapte
C e prost precum o noapte!
Suspiciosul
Mereu se ndoieste el:
O fi asa, o fi altfel.
Probabil c si-n mintea sa
O fi altfel, o fi asa...!
Metod de convingere
Asa se-ntmpl-n mod curent
Si-n controverse-i conduita:
Mgarul fr argument,
D cu copita!
Intrusul
Desi de mult nu mai e-n pom,
Ba chiar se crede-un tip cu fler,
El n-are caracter de om,
C nu e om de caracter!
Adevr vs. Minciun
Minciuna st cu regele la mas
Iar adevrul st-necat n vin.
Minciunii i servesc meseni de ras
Pe adevr... betivii l sustin!
Paradoxul prietenului adevrat
ndeplinind criteriile toate,
Ar fi precum diurna noastr hran:
Prietenu-i ca sarea n bucate,
Deci nu e cazul ca s-l pui pe ran.
Cu o floare...
Primvara iat vine,
Anuntat de o floare;
Si sperante sunt de bine...
Primvara viitoare!
Dura lex, sed lex
Vorba asta vrea s spun,
De-o traduci pe limba ta,
C o lege este bun
Mai ales cnd este rea!
Judecat prompt
La tribunale cine-asteat
S-i fac judecat dreapt,
S tot astepte-un an, sau doi,
Ori... Judecata de Apoi!
Mereu invocata schimbare la alegeri
Poporul nu mai vrea schimbare,
C s-a schimbat de-attea ori,
Cu-attia binevoitori,
C azi nici schimburi nu mai are!
Avansare?
Nu cu mila
Nici cu sila
Ci cu pila
Si stampila!
Femeia, o floare
Aleas floare-i cnd o iei
Si chiar te bag-n boal,
Cnd cad treptat toate-ale ei,
Petal cu petal!
Moda, haina yi femeia
Cum a cobort din pom,
Haina l-a fcut pe om.
La femei, nimic de spus,
Haina deseori e-n plus!
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
55
Anul III, nr. 1(17)/2012
Am putut nota, ceea ce dup
timpul de imobilizare petrecut n
spital, a fost o plcere real. Imo-
bilizarea din spital mi slbise
muschii. Apoi am revenit n ca-
mer, fiindc astept telefon de la
Coca, s-mi spun c Anda si So-
rana au aterizat, mpreun cu fe-
tita Soranei, aia mic, dar cu multe
prenume Tamina - dup numele
unei cascade de la Predeal, Flo-
rina, obisnuit n familia noastr,
Maria, la fel cu numele mamei.
Copilul de 7 luni, a fcut deja 4
zboruri spre Bucuresti, dovada
clar, daca mai era necesar, c
oamenii se misc rapid. Ca si lu-
mea spre globalizare. Cu totul alt-
fel, dect pn n 90. Eu fcusem
primul zbor, spre Iasi, la peste 30
de ani si-mi amintesc zdruncin-
turile avionului, cauzate de go-
lurile de aer, ntre Ploiesti si Bu-
curesti, la zborul de ntoarcere.
Atunci fcusem si prima vizit n
capitala Moldovei, care m-a im-
presionat prin atmosfera sa de
poezie si prin stilul de viat. Mol-
dovenii cnt cu plcere. Peste
ctva timp, am zburat de la Trgu
Mures spre Bucuresti, din aero-
portul acela mic, aflat n acelasi
loc cu aeroportul militar, cu un
avion de fabricatie romneasc.
Avionul a ntrziat plecarea, fi-
indc necesita unele lucrri de
ntretinere. Este de imaginat c
zborul cu un avion, care avusese
nevoie de reparatii, nu poate sa
fie tocmai agreabil. Acum, ns,
m aflu la tratament si sora medi-
cal si-a fcut aparitia. A vzut
c scriu ceva si probabil si-a ima-
ginat c tin un jurnal zilnic, ceea
ce, m gndesc eu, ar putea influ-
enta comportamentul fat de mi-
ne - un efect neasteptat -, dar po-
sibil. Msurtorile tensiunii nu
Dan Florian S~M~RESCU
(Germania)
SPITALUL - Drumul lung,
de la boal# la normalitate
continuare din numrul anterior
se nscriu n conditiile speciale.
M-am obisnuit cu ele.
Anda sosise n Frankfurt,
apoi acas n Maintal - un nume
aproape generic..., n traducere
valea Main-ului, Main este un
ru care curge si prin Frankfurt
si prin Maintal, unde locuim de
ctiva ani. S-a plns c este dez-
ordine n cas si c pisicile erau
nerbdtoare s aib companie
omeneasca.
- Nu merit s cheltui bani,
pentru asa o discutie, i-am replicat.
- Aoleu, m mai si cost, a
fost rspunsul .
La sfrsitul sptmnii m
vor vizita. Mi-am amintit c n
timpul detentiei sale, timp de 4
ani, n-am putut avea nici o stire
de la tata. A fost plimbat prin
diferite puscrii. De dou sau trei
ori au venit unii, care spuneau
c fuseser cu tata n celul. Ne
temeam de ei. Puteau s fie tri-
misi de securitate. Atunci era po-
sibil orice. Ei fceau ce vroiau.
Aveau drept de viat si de moar-
te. Prin 48 l mai nchiseser o
dat pe tata, cteva luni, cum se
obisnuia, fr proces, pentru in-
timidare, dar atunci ni s-a permis
o vizit... A primit mama aprobare
de vizit la penitenciar n Pitesti
si m-a luat si pe mine. Aveam 9
ani. L-au adus pe tata ntr-o nc-
pere separat de noi, printr-un
grilaj de srm si am stat de vor-
b, de la distant si sub supra-
vegherea gardianului. Pachete
nu erau permise n 59, pentru
politici. Nici vizitele familiei.
Dup arestare, care s-a petrecut
n var, mama a vrut s duc ceva
mbrcminte de iarn, dar pa-
chetul a fost refuzat.
- Are tot ce-i trebuie de la noi,
a fost rspunsul.
Printre amintirile nepieritoare
ale perioadei comuniste revine si
aceea a zilei de iarn, n care ur-
mau s-l ridice
Tata astepta, cu cufrasul de
lemn lng dnsul, rezemat de so-
ba de teracot din camera copi-
ilor, s vin s-l ia... Asa se
zicea atunci la arestri... L-au luat
pe dl... nsemn c fusese ridicat
de securitate.
A fost mult suferint dup
venirea comunistilor n Romnia.
S-au chinuit intens s ne distru-
g. Distrugerea a rmas marea lor
realizare. Pe profesorul Ghinea,
un vecin, coleg cu mama, tot pro-
fesor de istorie, l-au luat... si dus
a fost. A fost omort n anchet.
Eu cred c scrisese ceva, despre
istoria noastr adevrat si fu-
sese denuntat. Cu noi, copiii, nu
se vorbea despre asa ceva. Era
prea periculos. O vorb scpat
si nfunda omul puscria. Puteau
s-i putrezeasc oasele n tem-
nit. Securitatea tia si spnzura
cum voia si cred c si la voia n-
tmplrii. Ca s mprstie groaza.
Pe tata l asteptau mereu la iesirea
principal din biseric, mai cu
seam dup vecernii. Biserica,
fosta catedral, un monument is-
toric pictat de Gh. Ttrscu, n
care, n prezenta Regelui Carol I,
s-a oficiat primul Te-Deum la re-
venirea n tar, dup Rzboiul de
Independent si care a rmas n-
c drmat, avea o iesire, din
altar n grdinita care o nconjura
si apoi n Strada Mare. Tata iesea
prin acea usit si scpa de ares-
tare. Dac nu te luau atunci, n
acea zi, scpa omul pentru cteva
luni. Ridicau in loturi... Aveau,
probabil, planuri de arestri. n-
deplineau norma... si pentru un
timp se linisteau. Apoi o luau de
la nceput... Ani de zile asa a fost,
cel putin la Pitesti. Dar cred, c
n toat Romnia a fost cam la fel.
mi povestea, mult mai trziu,
un profesor de la drept, care, n
anii de dup rzboi, lucrase n
ministerul nvtmntului, c a-
desea erau ntrebati de consili-
erul sovietic.
- Nu mai arestati?
Trebuia s ne fie fric. Si tr-
iam nfricosati.
Valea rului Mosel se des-
chide larg privirii, de aici de pe
colina Landshut. Se afl si o p-
dure tnr, cu alei bine amena-
jate. Pe Mosel circul vaporase
turistice, iar n apropiere sunt
localitti romantice, vechi si se
zice c vinul de Mosel este vin
bun. Relieful seamn cu valea
Rheinului, dar culmile nu sunt asa
nalte. Apa, soarele care a aprut
n acest nceput de primvar,
suntem n martie, pdurile care-
si schimb culoarea, vilele si viile,
toate se potrivesc mai bine cu o
statiune de odihn, dect cu o
clinic. Vizitatorii mei vor fi n-
cntati. Pcat c este nc r-
coare... si plou. La mas, vis
vis de mine, a venit un pacient
tnr n crucior, care pn acum
a mncat n camer. i dispar
muschii. Ne-a povestit c mama
lui aduga prune uscate n cas
la supa de linte care ni se servise.
Asta mi-a amintit de copilrie,
fiindc si noi uscam prune pentru
iarn. Familia tatei este de la Sa-
mara-Arges, unde cresteau pruni.
Am auzit c au fost distrusi. Pes-
te tot era cam la fel, m gndeam.
- Mama fcea tot soiul de
conserve pentru iarn, de legume
si fructe uscate.
- Astzi, se cumpr toate la
56
magazine. Zilele trecute am ntre-
bat o vecin, care este reteta pen-
tru pine. Voiam sa fac pine de
cas.
- Nu stiu, a fost rspunsul.
Cumprm pinea la brutrie.
- Dar reteta de aluat de pr-
jituri, o stiti?
- Nu. Prjiturile le cumprm
la cofetrie.
Cnd au venit comunistii, n
Romnia a disprut pinea si a
urmat foametea. S-au nchis si
brutriile. Pinea neagr se vin-
dea doar pe cartel. Iar pine alb
nu se mai fcea. Noi nu primeam
cartel, fiindc aveam gospod-
ria familiei la Samara. Cei cu car-
tel aveau ratie, un sfert de pine
de persoan. Erau bonuri zilnice,
datate.
La Samara se fceau ns pru-
ne si porumb. Gru nu. Grul se
Icea la vale. Samarenii plecau,
sptmni n sir, s vnd tuic
la vale si se ntorceau cu gru.
Aveau nevoie oamenii de pine.
La sate nu se ddeau cartele. Co-
mertul cu tuica era ns interzis
si au stat oameni la puscrie pen-
tru asa ceva. Dar tuica falsificat
nu exista. Asta este o inventie
comunist. Fceau oamenii tuic
n cas, la instalatii improvizate.
Cine avusese cazan de tuic, fu-
sese fcut chiabur si fusese si o-
bligat s-l cedeze statului. Sta-
tul la MAT - trebuie ca are o sem-
nificatie aparte acest cuvnt -
Icea doar tuic proast. Cum de
reuseau s strice tuica, nu stiu.
M gndesc acum, c agri-
cultura merge cum merge si fi-
indc stenii nu mai au inven-
tarul agricol de odinioar. Acela
a fost distrus. Nu se poate pro-
duce rentabil si de calitate, ca n
capitalism, unde tranii au utilaje
moderne si deci randament su-
perior de productie. Ilegalit-
tile inventate de comunisti sunt
si urmarea lipsurilor de toate fe-
lurile. Aici nimeni nu se gndeste
s fac ilegal comert cu buturi
alcoolice. Cei care au vie, pot s-
si desfac produsele n crciuma
proprie. Produsele lor au chiar
cutare... mai ales acum cu moda
bio. Toate deveniser o pro-
blema, cnd s-a instaurat comu-
nismul. Cei care n-aveau cartel,
cumprau la negru, cu pericol
si suprapret. Trebuiau s-si hr-
neasc copiii. Ati mncat cartofi
prjiti n spuz? Dar mmlig
coapt n cuptor? Devin delica-
teturi, cnd te podideste foamea.
Ce s mai zicem de iaurtul mncat
cu un colt de pine neagr. Si
mai bun. Si mai sntos. Fr ca-
lorii. Diet adevrat. Mentine
silueta. Nu stura, ns. Pe sora
tatei, Floricica Silveanu, au luat-
o de lng copilul de doi ani si
au trimis-o n Brgan, la Mrgi-
neni, sau Slobozia... N-a fost sin-
gura. Multi erau proscrisi. Acolo,
i-au lsat fr case si fr alimen-
te. S-a mbolnvit de TBC si au
trimis-o familiei spre ngrijire.
Boala era contagioas. Farmaci-
ile fuseser luate de stat. Medi-
camente se gseau doar la negru,
cu suprapret. Spitalul era n fosta
cas din Pitesti a Brtienilor...
Asa voiser comunistii... Cine vor
fi fost aceia... cine mai stie..? n-
grijirea dusmanilor de clasa era
si mai proast, se ntelege. Tanti
Florica a murit si copilul a fost
crescut de alt mtus, creia i
se luase si ei aproape totul. Sora
tatei a murit la mai putin de 30 de
ani. Era nvttoare. Ar fi trebuit
s-si creasc propriul copil si s
nvete si copiii altora. Comunistii
i-au curmat brutal viata. n nu-
mele luptei de clasa. S-au fcut
crime multe n numele unei
ineptii.
Destinul unei cunostinte a
fost tot att de tragic... I-au bgat
printii n puscrie si i-au ucis,
cnd era nc copil. A rmas sin-
gur si a intrat n fabric. O d-
deau afar de peste tot... Dup
ani, i-am scris.
- Ai suferit din cauza luptei
de clasa, trebuia s mori. De ce
n-ai murit?
Mi-a rspuns:
- Era o lupt unilateral.
La nceput n-am priceput...
adic, cum o lupta unilaterala..?
La orice lupt sunt doi, sau mai
multi combatanti, nu-i asa...?
Apoi mi-am dat seama... Nu f-
cuse nimic. Nici nu se opunea.
Suferea doar. Si suferise crunt...
Nu se defineste asa crima?
S provoci suferinte celor fr
aprare si nevinovati, semenilor?
Comunismul a fost criminal. Veti
gndi, poate, c gndurile negre
vin de la spital. Nu cred, ns, n
acest caz. Astept vizita familiei.
Sunt n curs de vindecare. Nu m
consider nici pesimist. Am timp
la dispozitie si mi adun unele
amintiri. De amintiri nu ne putem
feri. Pe nea Tic, un unchi din
Samara, l-au bgat la puscrie,
fiindc n Samara iesiser la
alegeri n 46, liberalii brtienisti
si omul fusese delegat la numr-
toare voturilor. Numraser co-
rect voturile. Atta tot. Stia s
numere. Si numrase corect. Tre-
buia s plteasc. S se nvete
minte. L-au tinut fr proces un
an. Un an de puscrie este lung
si greu. Si avea copii mici. Dup
eliberare a avut nc de tras
ponoase.
De curnd, am aflat de la un
cunoscut, care nu mai este n Ro-
mnia, c fusese si el delegat la
numrtoarea voturilor n epoca
lumin... Atunci, nu mai num-
rau nimic. Ddeau rezultatele. Le
era fric, fiindc gseau voturi
cu njurturi... si nu le puteau
prezenta sefilor. Un alt unchi,
Ionel Samarescu, tot nvttor, s-
a mutat cu postul n Banat si a-
colo l-au gsit cu un manifest. A
reusit s fug si a stat pn la
moartea bunicului, care era para-
lizat, sub patul acestuia, ntr-o
groap, din care iesea, cnd si
cnd, cu fric. Noi, copiii, care
duceam cu sufertasul, mncare
bunicului, nu l-am vzut nicio-
dat, n acel timp. Era fugit. Se
zicea c la Bucuresti. Acolo, ntr-
un oras mare, i se pierdea urma.
El vietuia ns... n groapa de sub
patul tatlui su. Noi ne miram
numai, cum de mnca bunicul asa
mult... Misterul s-a dezlegat
dup ani... L-au gsit prin 54,
fiindc dup moartea bunicului
prsise ascunztoarea. L-au
dus la securitate si l-au btut...
Apoi l-au lsat liber... Se ntelege,
nu i-au dat voie s lucreze. Nu
se mai stia de ce-l urmriser...
Trecuser mai mult de 7 ani, de
cnd tria ascuns. Casa cump-
rat de bunicul era ocupat cu
repartitie de chiriasi, care nu
plteau chirie, dar nici nu puteau
fi obligati s elibereze spatiul
repartizat. Cine repartiza spa-
tiul nu mai stiu. Trebuie, c erau
oameni de la primrie. I-au permis
s locuiasc, pn la deces, deci
si n timpul epocii lumina, ntr-
un foisor, aflat n curtea casei, al
crei proprietar era. ntre timp au
demolat toat strada... Cred c nu
s-a construit nimic, nici acum...
Dar, cine mai stie... Cei noi au
acum vile... pe terenurile devenite
virane, dup ce le-au fost furate
oamenilor. Cum zicea dl. Iliescu?
Democratie originala... Ce pen-
sie primeste, pentru descope-
rirea acestei forme originale de
organizare sociala?
Prin 54, regimul se consoli-
dase. Sperantele de eliberare
muriser. Nu mai asteptam
schimbarea regimului. Opresi-
unea ns, continua... Cum am a-
mintit... lupta de clas, unila-
teral...
Pictur romanic
57
Anul III, nr. 1(17)/2012
Ioan POP (n. 27.01.1937)
Nscut la Somes-Odorheiu, judetul Slaj. Absolvent al Faculttii de Filologie la Universitatea Babes-
Bolyai Cluj (1967), profesor.
Aparitii editoriale epigramatice: Si totusi... epigrama (1999, editia a II-a -2004), Ispita ironiei (2002,
dou editii). A ngrijit aparitia volumului colectiv 85 de epigramisti clujeni. Mic antologie (1999) si
aparitia altor 11 volume (n colaborare), editate cu prilejul Festivalului National Eterna Epigram, de la
Cluj Napoca. A publicat si dou volume de versuri.
Epigramist, poet, cronicar, rebusist, inclus n zeci de volume colective de epigram, primind peste 22 de
premii pentru creatiile sale.
Membru fondator al Cenaclului Satiricon din Cluj Napoca (1979) si presedinte n perioada 1990-2000,
Membru de Onoare al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
Consacratul
Exemplar
De interes
Scrie rar,
Apare des.
Logic
Cum viciile au rmas
La noi si-n patru zrile
Am hotrt ca s m las
De toate... ezitrile.
Nimic nu se pierde
Am cstigat n luna asta
Mai mult dect spera nevasta
Si am but, c nu e greu,
Mai mult dect sperasem eu.
Mie nsumi
M-am cntrit n mod obiectiv
Si am ajuns la rezultat concret
Nu sunt poet ntmpltor betiv,
Ci sunt betiv ntmpltor poet.
Laureat
Cu premiile literare
Am constatat, desi trziu,
C-s un poet cu mult mai mare
Dect as fi putut s fiu.
Ultima dorin(
Am fost o viat navetist, se stie,
Si m-am sfrsit acum de moarte bun.
V rog s m-ngropati lng sotie
S fim si noi, o dat, mpreun.
Epitaf
Vreau pe mormntu-mi doar o floare
Si nu pretind nici un nscris.
Lsati-mi spiritul s zboare
Spre crtile ce nu le-am scris...
Contraven(ie postum
Sfntul Petru m-a gsit
Cu un nger sub un brad;
Drept s spun, mi-as fi dorit
Cu un drac de fat-n iad.
Moto
Judec ca un ntelept
Chiar de-s pus mereu pe glume -
Faim n-am, ce-i drept e drept!
Ce s fac? S-a dus prin lume...
Epigrama
Minuscul petic de hrtie,
Putin am scris, mai mult am sters
Ca s surprind, n fine, vie
O discrepant-n Univers.
Epigramistul
Medic care stie
A luminii carte,
Taie-n carne vie
Doar celule moarte.
Credo
Satirei i prefer umorul fin,
S m huleasc dac-or vrea nebunii,
Nu-i niciodat cerul mai senin
Ca dup tunetul si fulgerul furtunii.
Demitizare
Asa simt eu pe romneste
C nu sunt ru si nici apatic,
Cnd epigrama m pndeste
E semn c pot s-i fiu simpatic.
De ce nu sunt membru
al Uniunii Scriitorilor
Desigur, as fi vrut s fiu,
Dar v explic s intuiti
Acolo sunt doar cei ce scriu
Nu-i loc si pentru cei cititi.
De ce scriu
Pretentii n-am de autor
Si nici multimea s m-aclame,
Dar n-am suficient umor
Ca s m las de epigrame.
Epigramiyti yi poe(i
E timpul ca s se destrame
Nentelegerea socot:
C unii scriu doar epigrame,
Iar altii scriu si ei ce pot...
Prietenul scriitor
Ambitia ti-e pueril,
Ti-o spun ca-ntre amici, pe sleau:
Cum vrei s-ti construiesti tu vil?
Sunt nc osptari ce n-au...
Confratelui, umorist
Hitchock, un mare regizor,
Trateaz groaza cu umor,
Iar el, n schimb, le inverseaz
Produce un umor... de groaz!
Jurnal de memorii
Volum ctre posteritate
Dorind acesteia s plac,
O mare personalitate
Noteaz ce-ar fi vrut s fac.
Luciditate
E omul ntru totul
Si nger si misel,
Cum pot s-mi cert nepotul
Cnd retriesc prin el?
Responsabilitate
Pensionar, dar cu temei
Brfeste-organizatia
C umbl iarsi la femei!
Adun cotizatia...
Miting aprobat
C-s opozant eu nu ascund
Si demonstrez n piata mare,
Iar de sus-pusi m doare-n fund!
C-am ncasat niste picioare...
Portret de so(ie
Enigmatic astru,
Prul abanos,
Irisul albastru,
Sotul de prisos...
Elit
Ne credem subtili,
Destepti si abili,
De prosti ne ferim
S nu-i molipsim.
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
58
Florentina DALIAN
Pdurea ne suport pe toti. Doar noi,
oamenii, nu ne mai suportm ntre noi. Si apa
Dunrii, ct o s ne mai suporte?, m ntrebam
n timp ce Dacia veche strbtea pdurea,
apoi cmpul, ntr-un nor de praf, prin noaptea
luminat de singurul far functional si de vreo
dou stele. Oricum, mergeam cu clasa I, dac
m gndesc c Fabian, Profesorul si Ian rm-
seser s se ntoarc acas cu o crut. Ace-
easi cu care venisem. Acum, ne luase fiul lui
Fabian, pe maic-sa, pe mine si pe institu-
toare. Aceasta din urm turuia ca o moar
hodorogit, fcnd s crape de invidie mo-
torul rablei care gfia de parc si-ar fi dat
sufletul. Dac l-ar fi avut. Asa mi atrsese
moara atentia c e institutoare, nu nv-
ttoare. Aha! Si care-i diferenta?, mi-a venit
s ntreb. Dar mi-am nghitit ntrebarea, gn-
dind c, de bun seam, diferenta trebuie s
fie una considerabil de vreme ce doamna
institutoare prea c a-nghitit o cobilit cu
gleti cu tot cnd mi-am permis s m adresez
dumneaei cu apelativul doamna nvt-
toare. Ca s m conving de greutatea spu-
selor ei, mi nsira pe nersuflate proiectele
sale grandioase cu elevii de clasa I, realizrile
mrete si planurile sale de a-si lua un masterat
n psihologie. n psihologia cui?, m mbol-
dise iar gndul sugubet s ntreb. A celor
mai ptrunsi de importanta lor dect oaia de
tepus cnd e pus la rotisor? Am tcut,
totusi. Doar noaptea mi-a vzut zmbetul ivit
fugar pe fat, ntrebndu-m ce-ar spune
doamna institutoare viitoare masterand n
psihologie dac i-as vorbi cu aceeasi nuci-
toare vitez - tinznd s-o depseasc pe cea
a luminii - despre cercetrile mele n domeniul
adsorbtiei monoxidului si dioxidului de car-
bon pe zeoliti naturali modificati. Probabil ar
fi rs ca de o glum bun. Sau proast. Ca de
obicei cnd am tendinta s devin mult prea
critic (fie si numai n sinea mea), m str-
duiesc s gsesc ct mai multe asemnri
ntre mine si victima n cauz, ncercnd,
astfel, s mi-o apropii. Dup ce mi-am stors
cu simt de rspundere toti neuronii rmasi,
am ajuns la concluzia c singura asemnare
ntre noi era praful care ne acoperea n strat
gros, gratie geamului de la sofer, care, plin
de personalitate, nu se nchidea mai mult de
trei sferturi, lsnd astfel, spatiu suficient
pentru ca noi s ne putem bucura de bine-
facerile naturii.
Institutoarea mi amintea de o femeie de
demult, venit n curtea bunicilor, pe vremea
cnd abia ncepusem s aflu ce-i viata. M
impresionase prin gesticulrile largi, repetate,
agasante, parc dorind s substituie graiul,
acea trstur ce - se pare - ne deosebeste
de necuvnttoare. Dup ce a plecat, am n-
trebat-o pe bunica cine este. O trtur, a
venit rspunsul care m-a bulversat si mai
mult. Ce-i aia?, am ntrebat. Las, c afli
tu! Eu auzisem de trtoare, un fel de ani-
mal care se trste, cum ar fi rma, de exemplu.
M fascinau rmele cu puterea lor de re-
generare. Le vedeam tiate cu sapa, cum si
continuau drumul n dou prti. Cu mintea
mea de copil, m ntrebam de ce-or fi att de
proaste de nu se ntlnesc, s se lipeasc la
loc. Fiinta divizat deveniser dou, cu iden-
titti separate. Si omul se simte uneori rupt
n dou. Seara, l-am ntrebat pe bunicul ce-i
aia o trtur. De unde stii tu cuvntul
sta? I-am spus, si att i-a trebuit ca s-i
mai care vreo doi pumni bunicii, c si-asa l
cam mncau palmele si nu prea stia ce mo-
tive s-i mai inventeze. De-atunci, am urt
trturile, oricine vor fi fost si orice vor fi
Icut cu minile acelea care gesticulau cu
miscri largi. Trtura m ntrebase cum
m cheam si izbucnise ntr-un rs grotesc
la auzul rspunsului meu. Ha, h, h! Ce
nume-i sta, drag, Crenguta? Nu era doar
trtur (indiferent ce-o fi fost aceea, desi,
din tonul bunicii, cam pricepusem eu c n-ar
fi chiar ceva de laud), dar mai era si proast
pe deasupra. O proast care nu putea s pri-
ceap ce nume-i acela Crenguta. Cnd m-a
ntrebat cti ani am, am simtit nevoia s-i
transmit c scurta si elevata noastr conver-
satie a luat sfrsit, dndu-mi vrsta bunicii.
Cincizeci. Cum cincizeci, s-a indignat, cu
gesturile unuia gata s intre-n sevraj, poate
cinci, vrei s spui! Nu voiam s spun nimic.
I-am transmis mesajul meu scotnd limba la
ea si am fugit la joac. A plecat ofuscat,
trntind poarta. Bunica a dat drumul unui rs
sonor n urma ei si m-a mngiat pe crestet.
Am ajuns, cu chiu, cu vai, acas la Fa-
bian. La casa de la tar. Acolo ne astepta C-
lugrul. Fabian bnuia c venise de la o M-
nstire din apropiere (fugise sau fusese alun-
gat, lucrurile nu erau clare), se aciuase pe
lng casa lui, se fcea util, dormea acolo,
prea s fie de-al locului de cnd lumea. Doar
att povestise Fabian: M-am trezit ntr-o di-
mineat cetoas, cnd ddeam la animale,
cu el n curte, fr s-l vd venind de undeva,
parc picase din cer. N-a zis nimic, doar mi-a
apucat gleata cu ap din mn, si s-a dus s-
o toarne n teic. O vreme am muncit asa,
tcuti, amndoi. Ce fceam eu, fcea si el. Si-
a suflecat straiele, nnodndu-le aproape de
sold, apoi pantalonii, si a venit dup mine.
Dup mine n grajd, dup mine pe-afar. Am
strns blegar, l-am urcat n crut. Apoi,
pn s m urc s pornesc spre locul de de-
pozitare a gunoiului, s-a urcat el, a luat htu-
rile si a ndemnat caii s porneasc, lsndu-
m n curte. Gndeam prostit: M, s vezi c
sta mi-a furat caii! S-a-ntors pe la o vreme,
cu cruta golit de blegar, a deshmat caii,
i-a adpat. Tot fr s schimbm o vorb.
M uitam prostit la el si ncepusem s cred
c am halucinatii. Ca s m conving c nu-i
asa, am nceput s vorbesc. i tot puneam n-
trebri: c cine e, c de unde vine, ct vrea
s-l pltesc pentru munc. Nu zicea nimic.
Robotea n tcere. ntr-un timp, m-am enervat,
l-am nhtat de guler si-am tipat la el: Dac
m mai lasi mult s vorbesc singur, te-arunc
peste gard! S-a uitat la mine de parc-ar fi
zis: Vezi s nu m sperii!, mi-a adresat o
prere de zmbet si-o ntrebare: Si dac vor-
besc, m tii? Din clipa aia, am stiut c va
rmne la mine, habar n-am de unde am stiut.
Parc si el m cutase, parc si eu l asteptam
demult. Nici acum nu vorbeste, dect prea
rar si numai cnd e absolut nevoie. Dar simt
c n-as mai putea fr el.
Ceilalti plecaser la oras, pe la casele lor.
Rmsesem cu profesorul, cu Fabian si Clu-
grul. Acesta aprinsese focul n sob, se n-
vrtea pe lng noi, servindu-ne la mas;
C@ntecul
59
Anul III, nr. 1(17)/2012
degeaba a tipat Fabian la el, spunndu-i c
nu-i nevoie s fac el lucrurile acelea. Nu l-a
luat n seam, si-a continuat roboteala, apoi,
cnd a hotrt singur, s-a asezat cu noi la
mas. L-am studiat pe furis, desi n-am reusit
s-i prind privirea. Nu se uita la mine. De
fapt, nu privea pe nimeni. Era cu noi, dar
parc nu era. Un ntreg mister, pe care Fabian
se tot strduia fr succes s-l dezlege. Reu-
sise numai n msura n care se lsase el dez-
vluit. Ne-a spus c bnuieste c are o inte-
ligent si o cultur mult peste medie, dar o
grij deosebit s nu lase s se vad asta. l
prinsese doar de cteva ori. Prima dat
cnd l-a uimit, se ntmplase cnd unul dintre
vecini, elev de liceu, venise la Fabian, despre
care se stia c fusese olimpic la matematic,
s-l roage s l ajute s rezolve o problem
grea de matematic. Orict si-a stors creierii
Fabian, n-a reusit s-i dea de capt. Clugrul
sttea ntr-un colt si mzglea ceva, nebgat
n seam. Cnd elevul se pregtea de plecare
cu problema tot nerezolvat, a alergat dup
el si i-a ntins o foaie cu rezolvarea. Acesta a
luat-o uimit si s-a prezentat cu ea la scoal. A
doua zi, a venit entuziasmat si le-a povestit
cum a mpuscat un zece la matematic si
cum s-a mirat profesorul de metoda de re-
zolvare, adugnd c nici Traian Lalescu n-
ar fi rezolvat-o att de frumos. Evident c n-
cercrile lui Fabian de a afla misterul Clu-
grului au fost sortite esecului. Si-a vzut
mai departe de muncile lui fizice, ascultnd
laudele de parc ar fi fost vorba de altcineva.
Altdat, cnd l credea pe Fabian plecat
la casa din oras (de fapt, se fcuse c pleac,
dar se ntorsese din dorinta de a-l surprinde
singur, ndjduind s mai afle cte ceva),
gsise prin cas o vioar prfuit (pe care
Fabian o pstra n amintirea bunicului su),
o acordase si interpretase sublimBalada lui
Porumbescu. Fabian l vzuse prin geam cum,
dup ce a cntat, a pus-o cu grij la loc, avnd
grij ca, nainte, s-i ung corzile cu sacz.
Se pare c avea si cunostinte de medicin
veterinar: asistase vaca la nastere, salvase
un cine de la moarte, ngrijise rana urt a
unuia dintre cai. Despre niciuna din cuno-
stintele sale nu voia s vorbeasc, adu-
cndu-l la disperare pe extrovertitul Fabian.
Acum ne ceruse nou ajutorul, spernd c
poate vom fi mai iscusiti n a-i da vlul de
mister la o parte. Eu nu mi-am fcut iluzii. Si-
apoi, mie mi place misterul.
Profesorul se cherchelise, ns doar att
ct i sade omului bine. Declama poezii n-
tregi, fantastic memorie! La un moment dat,
nu stiu dac intentionat sau doar datorit
vinului, stlcise un vers dintr-o poezie de
Esenin. Fr s-si dea seama, Clugrul l-a
corectat. Apoi, i-a prut imediat ru. n t-
cerea grea care se lsase ntre noi, prnd c
nimeni nu mai vrea s spun nimic, ca si cum
toate cuvintele omenirii fuseser spuse, o
dat si bine, Clugrul ne-a surprins din nou,
interpretnd cu o voce baritonal, grav si
totodat plin de sensibilitate ceva ce se-
mna cu o arie dintr-o oper, pe care ns n-
am recunoscut-o niciunul dintre noi. Dar
niciunul n-am avut dubii c era compus de
nsusi interpretul ei. n timp ce cnta, se trans-
forma vznd cu ochii. Nu mai era Clugrul
Ir chip, fiinta cenusie care prea umil ser-
vindu-i pe altii. Toat pasiunea, toat dragos-
tea si toat durerea se adunaser n cntecul
lui. Nu stiu de ce, ascultndu-l, m-am gndit
la pasrea aceea care cnt o singur dat,
apoi moare. Cnd a dat drumul ultimei note,
pe la colturile ochilor i s-a prelins cte o la-
crim. Apoi i-a nchis, rmnnd asa minute
bune. M-am gndit atunci c, probabil, nu
voi mai vorbi niciodat. C orice ar urma s
spun, ar suna vulgar si maculat. Eram precum
acele statui umane. O clip, am avut senzatia
iesirii din timp. Am pierdut contactul cu
atunci si acum, dimensiunea temporal fu-
sese anihilat si, pn s-mi amuteasc si
gndurile, am mai avut timp s-mi spun c
pesemne asa arat vesnicia.
Clugrul si-a revenit primul. S-a ridicat
cu miscri lente, cu team parc s nu clatine
aerul din jur, s nu strice vraja si, pn s ne
dezmeticim noi, a fcut o plecciune n fata
Profesorului, mie mi-a pus mna pe cap, l-a
mbrtisat pe Fabian, apoi a iesit.
L-am asteptat s se ntoarc. l mai astep-
tm si acum. Fabian plnge, sterge n fiecare
zi vioara de praf si-i mai d, uneori, corzile cu
sacz. Ne spune c nu-si poate imagina de
ce a fost att de idiot nct nici mcar o poz
nu i-a fcut. L-ar fi ajutat n cutrile sale, i-
ar fi ajutat pe detectivii pe care i-a angajat
s-l gseasc. Nimeni nu i-a putut spune ni-
mic. De parc se evaporase. Dar cel mai mult
l-ar fi ajutat fotografia aceea n diminetile
cetoase de toamn, cnd dorul btea n inim
mai tare ca oricnd. Apoi si d rspunsul
singur: Nici nu mi-a dat prin cap s-l foto-
grafiez; pentru c niciodat nu l-as fi vzut
plecnd. Credeam c va mbtrni aici, cu
mine. Asa l-am simtit tot timpul, ca fcnd
parte din locul acesta. Ori poate numai din
mine.
Ieri m-a sunat Fabian s-mi spun c, f-
cnd curtenie prin cas, a gsit un bilet datat
n ziua n care plecase. Mi l-a citit: Aceia pe
care-i iubim nu pleac niciodat. Niciodat
nu pleac din noi. Se duc numai pe drumul
lor. Dac-i iubim cu adevrat, ne bucurm. Si
asteptm clipa revederii n vesnicie. nche-
iase cu citatul din Apostolul Pavel: Dragos-
tea nu cade niciodat.
Orayul, un tablou
Atta ger alunec pe zare,
Biciul iernii bate fioros.
Pomii duc zpezile-n spinare.
E orasul un tablou frumos.
Mi se pare c strivesc sub tlpi
Stelele ce-s albe diamante,
Si-au czut luceferii n gropi,
Hai, iubito, s le lum pe toate.
Suntem beti de-atta alb sticlos,
Soaptele se pierd n deprtare,
E orasul un tablou frumos,
Pomii duc zpezile-n spinare.
Eu port n suflet
Eu port n suflet, casa cu pridvor.
O am cu mine, mi-este-att de drag!
Cu geamuri nalte, poleite-n dor,
Si curtea casei, tot att de larg.
Eu port n suflet pe printii mei
Si-aud cum sun orologiu-n tind.
Miros n curte, florile de tei
Si ochii mintii-ncep s se aprind.
Eu port n suflet, anii de demult.
Aud tipnd copilul de-altdat.
Un cntec din salcmi tot mai ascult
Si-atunci cnd dorul vine, bat n poart.
Muzeu
n fiecare-i un muzeu strvechi.
E viata retrit-n amintire.
Sunt exponate fr de perechi,
Mai vechi, mai noi, mai pline de iubire.
n fiecare, este-un plug pe brazd,
Sau un mnunchi cu secera n ea.
n fiecare, este- un suflet gazd,
n fiecare-o adiere grea.
O vatr-n care mama coace pine,
Sau un ogor cu grul alb, curat.
n fiecare, este-un azi si-un mine,
Dar mai ales, un ieri mpovrat.
Muzeu-acesta e mai sfnt din toate.
Strbunii nostri sunt prezenti mereu.
L-am dltuit cu sufletu-ntr-o carte
Si vreau s-l urc n cer, la Dumnezeu.
Beatrice Silvia
SORESCU
60
Elena BUIC~
(Toronto, Canada)
Anul acesta, 2011, Mos Crciun ne-a adus
din Romnia un dar deosebit nou, romnilor
strmutati n Canada. A poposit n mai multe
locuri, dar a ajuns si ntr-o localitate nu de-
parte de Toronto, n Oshawa, 261 Bloor Street
East, la biserica romnilor Sfantul Stefan cel
Mare. Dup Sfnta slujb, din tolba sa, cu
ajutorul preacuviosului preot Petre Busuioc,
a pus pe peretii spatiului destinat actiunilor
social-culturale minunatele tablouri ale cu-
noscutului pictor timisorean Mihai Teodor
Olteanu, creatii care fac parte din ciclul Ceas
de tain si sunt nchinate srbtoririi nasterii
Mntuitorului. Mosul a fost generos, fiindc
expozitia va rmne timp de o lun. M-am
pregtit si eu cum se cuvine ca s fiu prezent
la vernisaj.
Prima cunostint cu pictorul a fost, asa
cum se ntmpl adeseori n zilele de acum,
pe internet. M-am uitat nti la fotografie si
am zis: sunt multumit, arat a fi om bun
care uit de sine. Apoi am citit cteva rnduri
n care si fcea prezentarea si m-am oprit de
cteva ori ca s se aseze mai bine cele citite
si am reflectat: Din rndurile lui transpare
inteligenta ncrcat de spirit si cultur, care
va s zic, pe lng pictur, i-a stat n apro-
piere si cartea.
Am citit apoi mai mult si asa am aflat c
pictorul Mihai Teodor Olteanu, este supranu-
mit Pictorul Revolutiei de la Timioara si
gndul m-a trimis imediat la faptul c artistul,
nu numai c a intuit bine c arta si artistul nu
pot fi rupte de complexul vietii sociale, dar s-
a implicat cu toat fiinta sa. Revolutia din Ti-
misoara i-a marcat viata si opera. n primele
zile ale liberttii Timisoarei, a pictat n fata
Catedralei o poart din icoane, ca un altar
sub cerul liber pentru a-i multumi lui Dum-
nezeu pentru izbnda n lupta lor. Si pentru
c pictorul trieste druindu-se semenilor si
si prea putin pentru el, multe din tablourile
sale au destinatie caritabil.
Alte informatii au subliniat faptul c pic-
torul Mihai Tudor Olteanu este cunoscut pe
toate continentele, c are lucrri n galerii de
art particulare si de stat, n nenumrate mu-
zee din Europa, USA si Canada, n colectii
particulare precum n colectiile a trei regi, a
unui mprat si a unei ducese.
Am fcut urmtorul pas, cel care m du-
cea n fata artei sale. Si cnd am vzut primele
reproduceri ale tablourilor, mi-a venit s ntind
mna pe ecranul computerului si s mngi
culorile care-mi aduceau n fat strlucirea
smaltului de pe vasele de ceramic si am zis
cu voce tare: E un pictor ncrcat de emotii
profunde, un vitalist, un pictor debordant,
pur i simplu d n clocot, pictor care poate
s stpneasc arta i tiinta creatiei. Abia
atept s-i vd pe viu tablourile.
Trecnd pragul expozitiei, am trecut, de
fapt, pragul revelatiei pe care ti-o poate da
apropierea de art. n sal am respirat aerul
vocatiei pentru art. M-am trezit deodat n-
conjurat de tablouri cu anvergura unui cli-
mat cromatic fermector, debordnd din prea
plinul inimii creatorului lor si de densitatea
continutului ideatic, de adevrate meditatii
n cheie liric. Nu m sturam privind acel
univers al culorilor care se aflau ntr-un dia-
log cu ele nsele sau cu privitorul. Parc au-
zeam respiratia pictorului la sevalet sau pul-
satia vietii transpus n tablouri. Numai asa
mi explic bucuria neretinut n fata frumuse-
tilor naturii sub asezarea calm a culorilor
alternnd cu o mare frenezie a vietii.
Am remarcat imediat tablourile de inspi-
ratie religioas. Fervoarea credintei de acum
si are nceputurile din fraged copilrie, de
cnd mama si bunica l duceau de mnut la
biseric s se roage ca bunul Dumnezeu s-
i aduc acas tatl sntos din puscriile co-
muniste. Credinta transpare nu numai din ta-
blourile cu teme religioase, ci si din multe
alte ipostazele ale vietii. Bisericile, locasuri
sacre, formeaz o tem cu predilectie si prin
toate pictorul ne transmite frumosul, armonia,
binele si iubirea. Numeroase sunt si tablou-
rile-icoane cu chipul Fecioarei Maria sau cel
al Mntuitorului, create dincolo de canoanele
impuse de biseric, chipuri pe care pictorul
le-a ncrcat cu nc multe alte daruri. Fecioara
Maria e pictat n diferite icoane ca o fptur
diafan, gingas, cu nftisare de fecioar abia
iesit din universul copilriei, un chip ce ne
aminteste de un boboc de floare cu parfum,
culoare si frumusete specifice vrstei adoles-
centine din care transpare puritatea, inocenta,
sinceritatea, devotiunea. Icoanele si tablou-
rile pe teme religioase ne trimit cu gndul la
existenta unui univers dincolo de lumea noas-
tr concret, care se afl n adncul nostru,
un univers pe care pictorul l-a sugerat stre-
curnd picuri de sfintenie si de smerenie, un
univers care te ndeamn la contemplare si la
rugciune.
Stnd de vorba cu pictorul, i-am deslusit
cteva trsturi pe care i le bnuiam. Profun-
da sa religiozitate i-a sdit n suflet dragostea
de om, de adevr, de dreptate, de frumos, de
curtenie si puterea de a lupta pentru aceste
valori. Idealul su n art este acela ca arta s
devin expresie a permanentei valorilor umane.
L-am ntrebat cum mnuieste paleta mul-
ticolor ca s iradieze frumosul, s transmit
mesaje de adnc vibratie si cu profunde
semnificatii si simetrii poetice. Mi-a rspuns:
Simplu. Nu fac niciun efort. Tot ce pictez
este surprins de ochiul interior, ochiul st-
rilor de spirit. Ce vede acest ochi interior,
aceea pun n tablouri. Dac rspunsul su
a venit simplu si firesc, e pentru c picturile
sunt o stare de suflet lucrate cu o usurint
uluitoare, cci tot ce-l nconjoar poate deveni
art prin penelul su.
S-au spus multe cuvinte de apreciere des-
pre artistul plastic Mihai Tudor Olteanu. A-
mintesc doar pe cunoscuta scriitoare Doina
Uricariu, care, ntr-un remarcabil eseu, pu-
blicat n iunie 2011, intitulat: Pictura ca o
scar a raiului spunea: Uurinta de a picta
a artistului ne poate descumpni, cineva ar
spune c picteaz aa de uor i de rapid de
parc ar zbura, sau: Fiecare buchet pic-
tat ne trimite la o stare de spirit, linite,
provocare, admiratie, nostalgie, nelinite,
furtun luntric, scenografie, artificiu,
inocent. Admiratia pentru pnzele sale i-a
smuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte de
cald apreciere considernd c sunt: tablouri
luminoase, vitale, cu tuse n cascade, ecouri
si vrtejuri, precum Van Gogh ...pnzele ar-
tistului sunt remarcabile prin nvlmeala
culorilor clamnd ascensiunea, levitatia,
creterea spiritual i paradisul.
Mi-am luat rmas bun de la tablouri si de
la creatorul lor cu gnd s mai revin si cu sa-
tisfactia c pictorul Mihai Teodor Olteanu
face parte din rndul pictorilor care merit
cinstirea noastr, a celor multi care nu suntem
nzestrati cu acest dar. Prin creatiile ce ni le
ofer, putem si noi s ne bucurm de frumu-
setile create de cei nzestrati cu acest har dum-
nezeiesc si putem s exploram propriul nostru
labirint de gnduri si triri. Creatiile pictorului
Mihai Teodor Olteanu sunt o mndrie pentru
noi, fiindc ele contribuie la mbogtirea patri-
moniului nostru cultural pentru a ne feri de
pericolul dizolvrii identittii culturii noastre
proprii.
Ceasul de tain# al pictorului
Mihai Teodor Olteanu

Constelatii Diamantine NR 17 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine NR 17 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și