E T E R N

DACIA
DACIA
REVIST DE CULTUR - TRADIII, PROZ, TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
AN 1, NR. 2, MAI 2014 * APARE N ZIUA DE 21 A FIECREI LUNI
ISSN 2360 199X
ISSNL 2360 199X
Adresa:
Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007,
Deva, Romnia
Email: revistadaciaeterna@gmail.com
Anul I, nr. 2/2014
2
DIRECTOR FONDATOR:
CONSTANTIN LUPEANU
REDACTOR-EF:
IOAN PUNESCU
Numr ilustrat cu imagini dup lucrrile
sculptorului Panaite Chifu.
www.scribd.com/Dacia-Eterna
www.cartesiarte.ro
Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, n
format electronic, fonturi Times New Roman, size 12,
cu semnele diacritice proprii limbii romne, nsotite de
fotografia autorului.
Colaborrile nu se pltesc. Reproducerea este permis,
cu citarea sursei.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate n cuprinsul
textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal,
art. 205-206).
Revista se distribuie gratuit.
Coperta I: TELEPATHIC ARCHES, Project for
painted stainless steel
Coperta IV: ELAN, Project for stainless steel
SUMAR
Constantin Lupeanu, O REVIST DE PROZ / 3
TRADIII
ISTORICI ROMNI DESPRE STRMOSII LOR, DACII (II) / 4-5
Ioan Punescu, DIOSCORIDES SI DACIA / 6-8
ARTA PLASTIC
Constantin Lupeanu, S MPODOBIM ORASELE SI SATELE
ROMNIEI / 9-11
PROZ
Radu Aldulescu, JOI DUP J OI / 12-15
Camelia Pantazi, NEW BEIJING (II) / 16-19
Constantin Lupeanu, SCRISOARE DE DIVORT / 20-23
ROMAN FOILETON
Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 24-33
Raluca Ioana Maftei, SCRIS N STELE / 34-37
TEATRU
Doru Ionescu, MOARTEA LUI SOCRATE / 38-40
CleliaIfrim, OMUL-RNDUNIC, PE NUMELE SU,
ABEL-CLTORUL / 41
TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
Constantin Lupeanu, CONFUCIUS SI GLOBALIZAREA/ 42
MEMORII
Ion Andreit, NOTAR FR VOIE / 43-44
CARTEA DE AZI, CARTEA DE MINE
Niculina-Lucia Chelaru, CUVNT PENTRU FIECARE / 45
REMEMORARE
Angela Isroiu, ULTIMUL BAL / 46-49
Pentru o Romnie a Meritocra\iei!
S
t
a
t
u
i
a

r
e
g
e
l
u
i

D
e
c
e
b
a
l

l
a

C
a
z
a
n
e
Anul I, nr. 2/2014
3
O REVIST DE PROZ
Drag prietene,
mi spuneai deunzi c tu crezi n scrierile n proz, convins
c sunt ngemnarea cerului cu pmntul, plintatea cunoasterii
umane, inefabil neproclamat cu surle si trmbite, si mai foloseai tu
niste formule magice, pe care nu le mai nsirui aici.
Vorbeai att de convingtor despre arta perfect care ar fi
proza, sol al treburilor lumesti, pe msura ratiunii savante. Exagerai,
zic, trmbitnd cu voluptate c poezia si cntecul, dansul si pictura
nu sunt dect rsuflare de scurt durat, e drept, revrsat ca roua
diminetii, numai c au n ele mai ales virtuti pieritoare si greu de
nteles.
Creatia n proz n schimb, argumentai tu, intr n armonie cu
cerul si pmntul, se altur cii parcurse de soare si de lun, este
adesea simpl, alteori puternic, cu schimbri dese, cucereste,
mblnzeste, inepuizabil ca viata si ntotdeauna plin de atractie.
Proza e constructie, viziune de arhitect, naste oameni, caractere cum
rareori se ntlnesc printre noi, Balzac a rivalizat cu Dumnezeu! Proza
este covor tesut n jurul unei ntmplri, reale sau nchipuite, nseamn
ordine si armonie, ti se ofer pe de-a-ntregul, ti garanteaz rgaz
pentru a medita la semnificatii, fiindc derularea n timp si n spatiu
presupune schimbare, faptele ascund misterul cu adncimi nebnuite
dar sondabile. Proza limpezeste, educ, reprezint punctul unde se
ncheie povestea si totodat punctul de unde creste o nou poveste.
Proza este viat perpetu, precizai tu.
Cu ct patim proclamai c, astzi, n lumea dominat de
aparatur electronic, e cutat si gustat mai ales proza, inclusiv
sub form de ntmplare, anecdotic, fapt divers, diurn, adesea
metamorfozat n film, si mai cu seam film documentar sau film
artistic realizat dup istorii adevrate. Numai proza rspunde acestui
primat, este pe msura vietii de azi, cnd aproape nimeni nu mai
citeste poezie.
Poate c ai dreptate. Pn la urm, omul este acelasi ca acum
cteva mii de ani, strluminat de mituri, care dac n-ar fi nu s-ar
povesti, hran pentru minte si suflet.
n dictionare, le-am consultat dup plecarea ta, prietene bun,
proza este categorisit drept o modalitate (prin urmare nu singura!)
de a exprima idei, sentimente, actiuni si mai stiu eu ce, cuprinznd:
naratiune, descriere, dialog, personaje. Numai att? Proza ar prezenta
(si prin aceasta eu cred c iar se exagereaz) lucruri comune, banale,
ba, i-auzi: vulgare, cotidiene, apartintoare realittilor de zi cu zi.
La chinezi, prietene, proz se spune xiao shuo, , vorbire
mrunt, insignifiant, n comparatie cu poezia si filosofia, n vog la
ei, n anii dinti ai civilizatiei. Cuvntul a fost inventat cu vreo trei
secole nainte de Hristos si tot de atunci dateaz primele scrieri n
proz, dar ce constructii impuntoare a impus n timp aceast vorb!
Romanele uluitoare ale Chinei au cte o sut, o sut si douzeci de
capitole si contin n ele un ntreg univers.
Te rog s ncepi s citesti, lunar, cu bucurie sper, prietene, o
revist a prozei, cum este Dacia Etern, unde prioritare sunt lucrrile
literare n proz.
Lumea este poveste, nu-i asa, ncepnd cu ntemeierea, n
toate civilizatiile, iar viata de fiecare zi este prin ea nssi cea mai
trepidant si plin de nvttur poveste. Depinde de talentul
naratorului pentru a construi catedrale ale omului, cum nu s-au mai
vzut, una mai aurit dect alta.
Particip si tu la nche-
garea, numr de numr, a unor
pagini de proz de referint.
Noi chemmscriitorii cunoscuti
si i salutm pe cei necunoscuti
nc asa cum se cuvine sau
deloc s trimit Revistei Dacia
Etern textele lor literare de
valoare.
La sfrsitul anului, vom
acorda premii si diplome cre-
atiilor de exceptie, n: basm,
schit, povestire, nuvel, ro-
man, memorii, jurnal, teatru si
pentru orice alt nou moda-
litate de exprimare prin proz,
cu totul original si pe deplin
realizat artistic. Cine ia atitu-
dine de nvingtor?
Cu prietenie,
Constantin Lupeanu
10 Mai 2014
Anul I, nr. 2/2014
4
ISTORICI ROMNI
DESPRE STRMO}II LOR, DACII
(II)
TRADIII
...Dacii sau getii... sunt unul si acelasi popor, cu dou denumiri
ns, date fiecare de unul din vecini. Grecii le spuneau de preferint
geti, fr ns ca s ignore denumirea cealalt dedaci saudai. Romanii
ntrebuintau dimpotriv numele de daci n mod obisnuit. E acelasi
fenomen care s-a petrecut mai trziu cu noi romnii. Strinii ne
spuneau valahi sau moldovalahi, noi nu suntem dect romni.
Aceasta nu nseamn c eraudou popoare...
...Dacii si getii fac parte din marele popor etnic al tracilor si
constituie... cea mai mare parte a lui... Se poate spune c dacii si getii
reprezint elita numerosului neam al tracilor. Cu privire la multimea
acestor traci, Herodot ne d o mrturie de mare important: Neamul
tracilor - spune el n cartea a patra - este, dup cel al Indienilor, cel
mai mare dintre toate. Dac ar avea un singur domnitor si ar fi uniti
ntre dnsii, ar fi de nenvins si, dup cum cred eu, cu mult mai
puternici dect toate popoarele...
...Cei mai nsemnati dintre toate neamurile tracice au fostdacii
saugetii. mprtiti ntr-un mare numr de triburi, ei locuiau tinuturile
cuprinse ntre Tisa, Dunre, Marea Neagr si Nistru, trecnd n unele
prti si peste aceste hotare. Astfel n sudul Dunrii, ei se ntindeau
pn n muntii Balcani, mai ales n partea de vest, din spre mare. Spre
rsrit, treceau Nistrul pn la Bug, iar spre apus ajungeau pn la
Dunrea panonic.
...Din toate popoarele de la Dunrea de jos, romanii vzuser
si mai nti simtiser c cei mai primejdiosi, prin numrul lor, prin
organizarea, prin civilizatia si ndeosebi prin sufletul lor, netemtor
de moarte, erau dacii. nainte de ai nvinge n tara lor, pe malul stng
si n Ardeal, se gndiser si nconjoare, fie prin ntinderea
posesiunilor romane, fie prin barbari, adversari ai dacilor si clienti ai
Imperiului...
... Ei (dacii - n.n.) trebuiau s sparg acest cerc care se strngea
tot mai mult n jurul lor...
...Decebal - i se spunea si Diupaneus sau Diurpaneus -
izbuteste s refac unitatea politic a dacilor. Autoritatea lui se ntinde
peste ntreg tinutul dintre Tisa, Dunre si Nistru; preau c se ntorc,
si de fapt s-au ntors pentru ctva timp - vremurile lui Burebista...
...la sfrsitul anului 85 dup Christos, ...armata guvernatorului
Moesiei, Oppius Sabinius, e sfrmat, el nsusi ucis, iar capul lui,
tiat, e luat ca trofeu de ctre dacii (condusi de Decebal, n.n.)...
Starea acestei nfrngeri face pe Domitian s porneasc n persoan
mpotriva lui Decebal, iar... armata e trimis nainte cu generalul
Cornelius Fuscus...
1. CONSTANTIN C. GIURESCU, Istoria romnilor, vol. I
...Lupta ...a nsemnat un dezastru pentru Corneluis Fuscus...
Comandantul suprem al legiunilor, ...Fuscus, a fost ucis; trupele sale
mcelrite sau luate n robie, mpreun cu o serie de arme, de masini
de rzboiu si cu steagurile armatei (anul 87).
...Decebal e recunoscut oficial de ctre Domitian ca rege al
dacilor... i se d o sum de bani anual... i se trimite ca unui aliat, arme,
masini de rzboiu, precum si mesteri si ingineri pentru constructii
militare ca s le ridice...
...Aceast pace dureaz pn n anul 101...Traian aduga la
sfrsitul (oricreia din, n.n.) deciziile sale asa precum voi preface
Dacia n provincie roman.
...la Tapae... se d o crncen btlie (anul 101, n.n.)...n care
nving romanii... n 102 (romanii, n.n.) reiau ofensiva. Se dau o serie
de btlii, n care dacii, desi lupt cu un eroism vrednic de admirat si
cu un dispret de moarte pe care numai credinta lor n nemurirea
sufletului l poate explica, sunt totusi btuti...
...Decebal se hotrste el nsusi spre a cere pacea... (iar)
mpratul i acord pacea... Regele se supune de nevoie...
...Decebal nici n-ar fi putut respecta tratatul... El care btuse
dou armate romane, s vad acum garnizoana de legionari din
Sarmizegetusa supraveghindu-i orice miscare!...
...Traian plecase din Roma n vara anului 104 dup Christos...
La nceputul lui iunie 105... ncepe campania propriu-zis...
...Dup lupte sngeroase pentru cucerirea cettilor din munti
care aprau drumul spre capital, armatele romane ajung n fata
Sarmizegetusei... Are loc un al doilea asalt, n cursul cruia romanii,
izbutesc s ptrund n oras... o parte din cpetenii se sinucid bnd
otrav; ceilalti, mpreun cu regele si cu resturile armatei se hotrsc
s fac o ultim ncercare, n muntii din rsritul trii. Sunt ns
nvinsi si de data aceasta; se sinucid ultimele cpetenii. Decebal
vznd c totul e pierdut si mplnt sabia n piept... Capul lui este
adus, pentru credint, n fata lui Traian: acesta-l trimite la Roma ca s
vad Senatul si tot poporul pieirea celui mai vajnic dusman din cti
avusese imperiul n ultimul secol (anul 106 sfrsitul verii)...
(Istoria Romnilor, de Constantin C. Giurescu, vol. I,
Editia a IV-a revizuit si adogit,
Editura Fundatia Regal pentru Literatur si Art,
Bucuresti, 1942)
Grupaj realizat de Ioan Punescu
Anul I, nr. 2/2014
5
Din prefa:
...Intreprizi, punnd ntreaga lor pasiune pentru lupt si
libertate, dacii socotesc moartea n rzboi drept o favoare, chiar
scopul cel mai nalt al vietii. Cnd femeile din Dacia nasc copii, ele se
roag zeului s le acorde favoarea de a muri n lupt. Rzboinicii
primesc moartea cu senintate.
Tresar de bucurie cnd se gndesc c vor pleca din viat n
acest chip glorios; ei se plng cnd sunt bolnavi, pentru c se tem
de o viat rusinoas si mizerabil.
n lumea lui Zalmoxis ei se vor bucura, o vesnicie, de lupte si
festinuri, cci acesta era, n genere, idealul vietii pentru barbari.
Moartea, care pe noi ne sperie si ne ntretine permanent febra
nelinistei de ceea ce va fi dincolo, pentru ei nu era dect trecerea de
la o viat la alta mai bun.
Prin moarte, dacii treceau ntr-o viat care pentru ei nsemna
renastere. Moartea aparent, nsotit de dureri nfricostoare, nu-i
speria, nu-i fcea s se tnguie. Aceasta pentru c o veche lume
trebuie s dispar, ca s poat face loc unei noi ordini a lucrurilor.
Rzboiul era, pentru ei, asemeni unui uragan purificator. Cnd
nu pot s moar si cnd libertatea le este amenintat ei singuri si
impun moartea.
Asa au procedat cpeteniile dacilor la cderea Sarmizegetusei
si asa a procedat si Decebal nsusi cnd soarta l-a prsit.
...Decebal e un personaj din antichitate sub haina unui dac...
...Dacii au devenit romani cu numele, dar n-au ncetat nicio
clip de a fi daci.
2. B. JORDAN, Decebal
Dreptul roman nu le-a putut distruge fiinta sufleteasc, iar
crestinismul care se apropie cu pasi repezi, este primit cu nicio
mpotrivire. Avea prea multe puncte de contact cu religia dacilor,
pentru ca s nu fie primit n chip sincer si temeinic.
Ei au rmas mereu daci, pentru c elementul dacic era prea
viguros pentru a fi absorbit de cel latin. Tot asa, limba Romei nu
putu s absoarb n totul pe cea dacic. Mai mult nc, romanii s-au
mldiat dup obiceiurile dacilor si mult vreme asimilarea celor dou
elemente a suferit din pricina caracterului lor prea pronuntat.
Caracterul comun al poporului dac este iritarea, prompti-
tudinea n lupt si nebunia rzboinic.
Puternici, robusti, ei se adun usor n cete si iau cu plcere
armele n mini. Nu stiu ce este teama de dusmani; nu se tem de cer.
Cnd norii acoper fata soarelui, ei arunc sgeti ca s-i mprstie...
...Sub nvelisul roman, sufletul dacilor a rmas acelasi. Roma
i-a modificat, le-a dat o civilizatie, o limb, dar nu i-a putut distruge.
Civilizatia roman care cucerise o parte a Orientului, a rmas
mult vreme strein barbarilor, care ocupau cea mai mare parte a
Europei. Ea n-a putut sustine ideea monarhiei universale... cci orict
de puternic fu puterea de asimilare a Romei, ea n-a putut distruge la
cei nvinsi toat amintirea vechei lor independente...
(Decebal, de B. Jordan,
prima biografie n limba romn dedicat regelui dac,
Editura Cugetarea-Georgescu Delafras,
Bucuresti, 1941)
Ioan Punescu
Dioscorides ]i Dacia
Scurt prezentare.
Dioscorides este una dintre marile personalitti ale lumii
antice. Prin lucrarea sa DE MATERIA MEDICA a pus bazele
farmacologiei, plantele medicinale i preparatele din ele avnd
un rol terapeutic hotrtor n vindecarea bolilor, rnilor i
debilittilor umane. n cele 5 crti ale lucrrii sale a descris circa
600 de plante tmduitoare oferind remedii pentru vindecare.
Interesant rmne i faptul c pentru 40 din plantele
prezentate este indicat i numele dacic al acestora. Acest fapt
evidentiaz c strmoii notri daci aveau cunotinte despre
lecuirea afectiunilor umane la un nivel care a trezit interes pentru
a fi incluse n aceast lucrare fundamental pentru civilizatia,
cultura i tiinta mondial. Sunt apoi evidentiate principalele
plante cu nume dacic, identificndu-se denumirea popular
romneasc, precum i remediile oferite de ele (aa cum ne nvat
crtile lui Dioscorides, care formeaz De Materia Medica).
Pedanius Dioscorides. Schi biografic.
Dioscodides Pedanius/ Diskurides Pedanios a fost un medic
militar grec care a activat n armata roman si care a trit n secolul I
dup Hristos. Unii istorici dau ca an al nasterii sale 40 d.H., iar ca cel
al mortii fiind 50 de ani mai trziu, adic 90 d.H., trind n timp ce
Imperiul roman era condus de: Claudius, Nero, Vespasian, Titus ?i
Domitian. S-a nscut n orasul Anazarba, din Cilicia, provincie din
Imperiul roman, situat n Asia Mic. Azi vechiul oras se numeste
Bazarba, si este situat lng Tars, pe teritoriul Turciei.
Ca medic a practicat meseria de doctor pentru legiunile romane
din Grecia, Italia, Asia Mic si actuala provincie Provence, din inima
Frantei. n felul acesta a cptat experient bogat n vindecarea
rnilor si bolilor soldatilor romani care activau n zonele mai sus
mentionate. n principal folosea plantele medicinale pentru lecuirea
sau alinarea suferintelor datorate bolilor sau vtmrilor din timpul
luptelor sau antrenamentelor.
La sugestia unui coleg de breasl, Areius, n anul 64 (alti
istorici dau anul 77), dup prsirea armatei si stabilirea sa la Roma
ncepe s pun n scris experienta si cunostintele medicale acumulate
n folosirea leacurilor n tratarea bolilor si durerilor.
Ca orice medic constiincios, dornic s ofere sfaturi si remedii
salutare obtinute din experienta personal celor care aplicau
tratamente medicale folosind plantele, a nceput o documentare
atent. Astfel s-a deplasat n orasul Alexandria din Egipt, pentru a
consulta lucrri aflate n pstrare la faimoasa Bibliotec din acest
oras. Mai mult ca sigur a studiat o multime de documente privind
plantele din tinuturile lumii cunoscute n acea vreme, dar, n special,
a citit si conspectat crtile naintasului su Theophrastus din Eresos,
originar din insula Lesbos (372-286 .H.), fost elev al lui Platon, prieten
si continuator al scolii lui Aristotel, scrise cu sute de ani nainte:
Cercetarea plantelor, unde erau descrise circa 500 de plante
(sau produse din plante), care se gseau n India, Egipt si n tinuturile
mediteraneene
Cauzele plantelor, lucrarea care trateaz despre fiziologia
plantelor.
Contemporan cu Dioscorides a fost si Gaius Plinius
Secundus, cunoscut si sub numele de Plinius cel Btrn. El se
nscuse la Como, n anul 23 d.H si a murit n ziua de 24 august 79
d.H., cnd se afla pe o nav n estuarul golfului portului orasului
Pompei, sufocat de gazele toxice emanate n zon ca urmare a eruptiei
vulcanului Vezuviu. A scris mult, una din lucrrile sale cele mai
cunoscute este Historia Naturalis, n 37 de crti. n una din aceste
crti sunt trecute n revist circa 1000 de plante.
Desi cei doi, Plinius si Dioscorides, nu s-au cunoscut direct,
n mod sigur lui Dioscorides nu i-a fost strin lucrarea lui Plinius.
Asadar, avnd la baz vasta sa experient n utilizarea
plantelor, a produselor din plante si de provenient animal ca si
cunostintele contemporane si ale naintasilor Dioscoride a elaborat
o lucrarea cu totul si cu totul original, menit s nfrunte timpul. Se
cuvin unele precizri suplimentare:
Aceast lucrare a fost scris n limba greac, numindu-se
Polon iatricon, care va fi tradus n limba latin sub numele de De
Materia Medica (Despre materia medical). Numrul plantelor
descrise de el este cu 100 mai mare dect ceea fcut de
Theophrastus, cu 300 de ani n urm. Abordarea sa este diferit fat
de cei doi importanti predecesori - Theophrastus descrie plantele
din punct de vedere botanic, Plinius o prezint ca un enciclopedist
- Dioscorides va prezenta plantele si produsele rezultate din acestea
ca remedii pentru vindecarea bolilor, sau usurarea durerilor cu care
se confruntau oamenii. Spre deosebire de cei doi nvtati, mentionati
anterior, sau ale altora care au abordat acest domeniu n acele vremuri,
el nu se va mrgini numai la cunostintele din lumea greceasc si
roman, dar va completa scrierea sa cu date de la alte popoare care
aveau cunostinte si pricepere n utilizarea plantelor pentru
vindecarea afectiunilor. El se va opri asupra lumii dacice, mentionnd
direct numele dacic a 40 de plante, si modul de utilizare a lor. n mod
indirect el face un elogiu civilizatiei dacilor, cu o experient medical
ridicat si cu un limbaj dedicat. Cu sute de ani vorbise de miestria
medicilor Platon, n celebrul su dialog Charmides. n ruinele de la
Sarmisegetuza se va descoperi o trus a unui medic dac, care era
dotat cu un instrumentar la nivelul celor mai buni medici romani.
Iat c si Dioscorides vine n lucrarea sa cu argumente indubitabile
c strmosii nostri se preocupau de vindecarea trupului, cultivnd
si adunnd plante pe care le utilizau cu mult stiint si pricepere,
obtinut n urma unei ndelungate experiente de viat.
Anul I, nr. 2/2014
6
nainte de a prezenta cu ce sunt creditati dacii c au venit n
utilizarea plantelor n lucrarea lui Dioscorides, s vedem structura
acestei opere, care a pus bazele farmacologiei si timp de aproape
1700 de ani a constituit cartea de cpti folosit de civilizatia
european, arab si nu numai, n vindecarea bolnavilor, prin folosirea
plantelor.
Lucrarea este compus din cinci crti, dup cum urmeaz:
Cartea I trateaz despre plantele aromatice, pentru produ-
cerea de uleiuri, cleiuri si rsini folosite la prepararea unguentelor si
pomezilor. Aici au fost incluse si unele fructe, desi acestea nu pot fi
incluse n categoria aromatice.
Cartea a II-a trateaz despre produse animale folosite n
medicin si dietetic. Tot aici sunt prezentate si unele cereale, le-
gume si ierburi de grdin.
Cartea a III-a trateaz despre rdcini, sucuri, ierburi si
seminte folosite n alimentatie, sau cu valoare medicinal
Cartea a IV-a prezint plante narcotice si otrvitoare.
Cartea a V-a vorbeste despre vinuri si minerale.
Crtile sunt nsotite de un ierbar desenat al plantelor
prezentate. La unele editii plansele cu plante sunt incluse n textul
crtilor mai sus mentionate. Unii autori moderni considera acest
ierbar desenat ca a sasea carte a lucrrii lui Dioscorides.
Tratatul lui Dioscorides a cunoscut numeroase editii, el fiind
tradus n latin, arab, ebraic, sirian si turc, influentnd tot evul
mediu si apoi ajungnd pn n medicina modern european. De
aceea Dioscorides a fost considerat pe bun dreptate ca ntemeietor
al farmacologiei.
Un numr important de manuscrise ale lucrrii De Materia
medica, ilustratii de plante au supravietuit pn n zilele noastre.
Cel mai vechi dintre acestea este cel elaborat la Constantinopole n
anii 512/513. n prezent exemplarul se gseste la Viena si este
cunoscut sub numele de Codex Vindobonensis sau Vienna
Dioscurises. Este format din 490 de pergamente, din care 400 din
acestea sunt imagini de plante. n diverse biblioteci se mai gsesc
copii ale lucrrii n limba arab, din secolele 12- 13.
Ceea ce a frapat pe cititorii si pe cei care au consultat aceste
manuscrise a fost faptul c la 40 din plantele prezentate de
Dioscorides, medicul grec a indicat i numele dacic al acestora.
Plantele n lumea dacilor.
Cele mentionate n paragraful anterior este un argument
destul de convingtor c n lumea dacilor, adic la nord de Dunre,
cunoasterea si folosirea plantelor n scopuri medicale era la mare
cinste, din vremurile cele mai ndeprtate. n decursul timpului,
probabil c pe lng acumularea experientei necesare care a condus
la stabilirea valorii terapeutice a plantelor, dacii aveau un ntreg ritual
n ceea ce priveste perioada anului si timpul zilei n recoltarea si
depozitarea lor. Toate aceste cunostinte, dar n primul rnd efectul
terapeutic al plantelor utilizate de medici daci nu puteau s-l lase
indiferent pe medicul Dioscorides si de aceea le-a inclus si denumirea
dacic a lor n lucrarea sa.
Din pcate n decursul timpului au fost lansate o multime de
teorii asupra termenilor dacici din De Materia Medica:
1. Contestarea veridicittii denumirii scrise:
- Alfabetul grec avnd numai 24 de litere, redarea cuvintelor
dacice nu se putea face dect aproximativ (Coloman Vaczy)
- Ca urmare a deselor si succesivelor transcrieri a lucrrii
originale, copistii au introdus numeroase deformri ale cuvintelor
initiale
- Autorii greci si latini n-au reusit niciodat transcrierea
perfect a denumirilor (ca de pild a numelui de ruri), din spatiul
dacic (Gheorghe Brtianu)
- Corecte n transcrierea n lucrrile antichittii au fost numai
numele latinesti si grecesti; nu se cunoaste cum se pronuntau
topicele barbare... (Alexandru Philippide)
- Numrul mare de triburi dacice, de la nordul Dunrii, a
creat o multime de forme dialectale pentru numele plantelor, ceea ce
Anul I, nr. 2/2014
7
a condus la reproducerea n lucrarea lui Dioscorides doar a uneia
din forme, care poate nu era cea mai reprezentativ.
2. Cum au ajuns numele dacic al plantelor n Lucrarea lui
Dioscorides. n lucrarea sa Limba traco-dacilor, istoricul romn I.
I. Russu prezint cteva dintre aceste teorii:
- Fitonimele dacice sunt adaosuri din secolul al III-lea, n
noile editii, sinonimele dace fiind luate dintr-un glosar, care avea
la baz o scriere al lui Pamphilius (Wellmann).
- S-a ncercat explicarea numelor dace ale plantelor ca fiind
de origine slav (Lattyak, D. Decev). Teoria este total eronat, cci
este dovedit si cunoscut de lumea stiintific c slavii si dacii fceau
parte din dou grupe lingvistice indo-europene total diferite.
- Unii savanti au sustinut c termenul dacic are o alt
semnificatie, nefiind legat de Dacia.
Desi un proverb chinezesc spune c stim despre trecut, cam
ct stim despre viitor, referitor la cele mentionate se poate rationa
astfel:
Din biografia lui Dioscorides (prezentat mai sus) a rezultat
c medicul grec a colindat mult n lumea timpului su, nsotind ca
medic legiunile romane (n Italia, Grecia, Asia Mic, Galia) sau din
proprie intiativ (n Egipt, pentru a consulta la Biblioteca din Alex-
andria lucrri despre plante, la Roma - dup terminarea activittii ca
medic militar, unde s-a stabilit si a murit). Fiind un om care nu se
speria s plece n cltorii lungi, nu este exclus s fi efectuat o
cltorie si n Dacia preroman pentru ca s se informeze la fata
locului despre utilizarea plantelor n scop terapeutic sau religios.
Aflase de la Seneca (4 .H.-65 d.H.) c ierburi ale cror rdcini
strivite, prin distilare dau buturi otrvitoare cresc la Dunre....
Mai stia c dacii erau cunosctori nentrecuti ai plantelor utilizate n
scopuri religioase sau pentru tmduirea bolilor si debilittilor umane
(lucru pe care l va spune si J ordanes mai trziu).
Ori Dioscorides era un pasionat n domeniul su, si n acest
caz se stie c un astfel de om este dispus la eforturi uneori
supraomenesti, pentru a cunoaste ct mai mult despre problemele
care-l pasioneaz, indiferent ct de lung drum trebuia s fac sau
cte greutti are de ntmpinat. Poate c chiar conducerea roman
era interesat s afle despre potentialul de lecuire din aceast zon,
aurul si alte resurse genernd un interes crescut n a cuceri teritoriul
Daciei. Contactul direct al unui medic militar cu un astfel de teritoriu
era astfel binevenit. El putea oferi date cu caracter militar, dar si
acumularea unor cunostinte despre potentialul n colectarea plantelor
medicinale, utile att n timp de pace ct si n timp de rzboi.
Cunoasterea numelui ierburilor utile, n limba bstinasilor, asigura
un acces mai usor la fondul de plante de leac, precum si la evitarea
procurrii unor remedii ineficace sau duntoare.
Studiind De Materia Medica se poate trage usor concluzia
c Dioscorides era un nvtat meticulos, constient de greutatea
terapeutic a plantelor si de aceea denumirile acestora, puse n crtile
sale, trebuie s fi fost cea mai corect form scris, apropiat de cea
fonetic, a limbii barbare utilizate (n cazul de fat dac), pentru a
evita astfel de confuzii la achizitionarea si la solicitrile pe care se
Iceau ctre culegtori.
Iubea prea mult oamenii si meseria sa si de aceea informatiile
sale trebuiau s fie corecte. C unii copisti au putut corupe denumirile
dace de plante, nu este exclus, dar nu acest lucru poate conduce la
negarea partial sau total a denumirilor dacice, care, n mod sigur,
au fost introduse de la prima editie a crtilor.
Ct despre asa-zisa interpolare din secolul al III-lea, consider
c aceast teorie este nentemeiat. n aceast perioad provincia
roman Dacia era ntr-o situatie militar si social catastrofal, ceea
ce va conduce n final la prsirea ei de ctre romani. S adaogi,
numele dacic al plantelor ntr-o lucrarea pare putin credibil, dac nu
absurd. Cui ar mai fi folosit?
Parcurgnd lucrarea Lui Dioscorides, n crtile 2, 3 si 4 gsim
cele 40 de plante cu nume dacice. Filologul bulgar D. Dacev, a clasificat
aceste nume n trei categorii:
Plante cu nume cu rezonant latin, 8 (20%) - aprus, cercer/
cercerophon, curionnecum, lax, polpum, petrina, rutastra/tutastra,
chordela
Plante cu nume cu rezonant greceasc, 5 (12,5%) - crustane,
ormea, sciare, phityphtela, zuuster/zuste
Nume daco-getice, 27 (67,5%) - anarsexe, blis/bles, boudathla,
gonoleta, dacina, diellcina/dieleiam, diesema, duodela, dyn,
caropthla/caropithla, dinuboila, coala, coicolida/coscolida, cotiada,
mantia, mizela/mozela, olma, piradela, prodiorna, propedila, rathibida/
ratibis, salia, seba, scipnux/vicupnoex, teudila, tubela/tulla, zena.
De ce unele din fitonimele de plante dace au nume cu
rezonante grecesti sau latine? Au fost date mai multe explicatii
plauzibile:
1. Substratul autohton n zona ocupat de daci romani si
greci era acelasi pentru populatia preindo-euroean.
2. Fondul indo-european al celor 3 limbi a fost comun
3. n perioada mai recent (secolele III .H. - I d.H., au avut loc
mprumuturi de cuvinte de la o limb la alta, fie prin contactul
ndelungat (timp de secole), fie prin migrarea de populatie, a
vorbitorilor acestor limbi.
Se cuvine a fi fcute unele precizri:
Asa cum Columna lui Traian este un document care atest
existenta dacilor si crearea poporului romn, la fel si De Materia
Medica demonstreaz c dacii au avut o limb proprie, o civilizatie
solid, si veche, capabil s acumuleze si s stabileasc leacuri
folosind plantele pentru tratarea bolilor , punndu-si amprenta asupra
noii stiinte, a farmacologiei. Printele noii stiinte, Dioscorides, o
recunoaste, incluznd n lucrarea sa numele barbare, dacice, a unor
plante.
Nu se va sti niciodat care din leacurile din crtile lui
Dioscorides erau remedii la care dacii au avut o contributie sut la
sut n introducerea lor n tratamentele medicale odat cu aparitia
crtilor lui Dioscorides..
Faptul c n lucrarea sa medicul grec, ajuns cettean roman,
a inclus leacurile cu plante cu nume barbare (dacice) spune multe.
Lumea lui Dioscorides era format din romani. Celelalte popoare
care nu fceau parte din Imperiul roman erau barbare, fr important.
Deoarece orgoliul roman (si n mod implicit cel grec) a fost silit s
fac rabat si s includ termeni ntr-o limb barbar, cea dac, n
crtile lor, ne spune c n fata calittii superioare a medicilor daci
care aveau cunostinte superioare n tratarea bolilor cu plante, mndria
roman a trebuit s accepte adevrul si s-l consemneze.
(va urma)
Bibliografie
1. Dioscorides, De Materia Medica, IBIDIS Press, London, 2000
2. Dioscoride, J ohn Goodyer / Robert Theodor Gnter, Oxford, 1934
3. Alexandru Borza, Dioscoride i botanica romneasc, Apulum
II, 1943-1945
4. A. Decev, Die dakischen Pflannzennamen, Sofia, 1929
5. Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, Eitura Academiei RPR,
Bucuresti 1959
6. Istoria Romniei, vol. I (pag 260 si urm. limba traco-getilor -
elaborator I. I. Russu), Editura Academiei RPR, Bucuresti, 1960
7. Natalia Trandafirescu, Fitonimele atribuite dacilor n lucrrile
lui Dioscoride, Editura Universitatea Bucuresti, 1995
8. Ioan Punescu, Plante medicinale, manuscris.
Anul I, nr. 2/2014
8
Constantin Lupeanu
S{ MPODOBIM ORA}ELE
}I SATELE ROM~NIEI
Ilustrm revista de fat cu destul de palide rsfrngeri pe
hrtie ale unor lucrri de o mare frumusete, trecute si viitoare, adic
unele aflate n faz de conceptie, semnate de sculptorul de exceptie
Panaite Chifu. Prezentm mai cu seam Proiectele recente si sperm
ca iubitorii de art, colectionarii privati si de stat, conductorii unor
organisme puternice, primarii, s-si plece ochii asupra lor si s-l roage
pe maestrul Panaite Chifu s le dea viat, s ne nfrumuseteze viata.
l ntelege cineva n tara asta, pn nu este prea trziu, pentru a-i oferi
spatiu si a-i da ocazia s ne mbogteasc spiritual pe noi toti? Facem
apel la mai-marii capitalei, ai satelor si oraselor trii s-i comande
sculpturile monumentale, de adevrat valoare artistic si de cunoas-
tere, si s ne mpodobeasc orasele si sufletele noastre, ale lor.
Se risipesc attia bani pe obiective de
care apoi ne este jen, pe proiecte inutile, pe
idei fr continut. S aflm de artistii de nalt
tinut profesional si moral si s-i folosim,
pentru a mplini o tar ca un cristal, spre binele
poporului romn. V multumim, vou, priete-
nilor care ne mprtsiti aceste gnduri si le
rspnditi, le duceti poate tocmai la cei care
detin bugete care altfel se vor topi pe nimic!
Panaite Chifu s-a nscut la 24 Mai 1953,
n satul Silistea Gumesti, Romania. A studiat
sculptura la Institutul de arte plastice Nicolae
Grigorescu din Bucuresti si lucreaz cu
predilectie n piatr, bronz, otel si lemn.
Atelierul su spatios, impresionant, luminos,
te transport pe loc ntr-o lume enigmatic,
desprins din spatii numai de el stiute, unde
compozitii ncheiate de ani de zile se gsesc
printre proiecte abia ngemnate, lng
lucrarea drag din momentul respectiv, asupra creia este concentrat,
alturi de figuri acoperite cu huse, parc trecute printr-un proces al
misterelor. Peretii sunt mpodobiti cu postere ale lucrrilor mplinite,
asezate undeva n lume, pe pmnt, n aer liber, s nnobileze lumea.
Cele mai multe se afl n strintate (De ce noi, romnii, abia dup ce
unul dintre noi este apreciat si ludat de strini, recunoastem si noi
c persoana respectiv este geniu, desi adesea dup ce a trecut
pragul lumii terestre!), de exemplu, trei lucrri monumentale fiind
cstigtoarele unor concursuri internationale, achizitionate si
realizate n China.
Mai putin chemat s lucreze n tara sa, Panaite Chifu este
bine cunoscut si apreciat n strintate. Are peste 35 de lucrri
monumentale n lumea mare si o sumedenie de sculpturi de mici
dimensiuni n Germania, Spania, Italia, Turcia, China, J aponia. n
ciuda diversittii de forme si mplinire artistic, exist, credem noi,
un element esential al ntregii sale creatii - iubirea de om si de
natur. Exist de asemenea o magie a formelor sale neobisnuite, care
te ndeamn la meditatie si la introspectie. Si ceea ce este cel mai
important, lucrrile sale, fie c este vorba de un cap de brbat, un
tors de femeie sau multele compozitii de mari dimensiuni, cu forme
proprii artistului, nu au semnare, sunt greu de nteles si tulburtor
de originale. Iar dac ar trebui s i se atribuie o filier, numele Chifu
nu poate fi alturat dect de Brncusi, numitorul comun ntre acesti
doi deopotriv de mari artisti fiind iubirea fr margini pentru semeni,
gndirea creatoare, desprinderea de lut, visarea si foamea de spatiu.
Cnd lucreaz, Panaite Chifu este cu sigurant mai aproape
de Dumnezeu. El nu doar imagineaz, ci nsufleteste materia, caut,
taie, nltur ceea ce alti sculptori ar considera
de nenlturat, atinge miezul lucrurilor si
reuseste ca materia si spiritul s fuzioneze.
Acesta este Panaite Chifu. Iat-l.
- Creatiile dvs par vii, au suflet, sunt
parte din creator, l-am ntrebat ntr-o zi, imediat
dup Sf. Pasti. Cum abordati o lucrare? Puteti
spune ceva din procesul deveniri operei dvs?
- Nu o abordez eu pe ea , ci ea pe mine!
Eu, pur i simplu, am nite triri, care mi
stimuleaz imaginatia, merg mai departe i
le materializez. ns nu la primul impuls,
pentru c arta este o problem de spirit, dar,
dup, de revelare contient, materializare,
prin folosirea ntregii cunoateri, rezultate
printr-un praxis specific. Este vorba despre
ordonarea materiei n functie de spatiu, i
continutul ideatic, amplificat n timpul
procesului de creatie dar, la ordinul scnteii-
idee primordiale, a acestui impuls venit din spatiu i n mod sigur,
cu tirea Domnului.
- Exist anume izvoare care v-au ntregit crezul artistic si
care alimenteaz creatia proprie?
- Izvorul meu este unic: Dumnezeu! La urma-urmei, noi,
fiind o parte a ntregului universal, nu ne micm altundeva. Aici,
sigur, totul este foarte complex. Din Univers face parte i un pom,
de exemplu, care poate fi sursa direct de inspiratie pentru unii
confrati. Pe mine m obsedeaz constructia spiritual, energetic
i material a Universului, dar nu a ceea ce pot vedea, ci a ceea ce
a putea imagina, intui din aceasta. Altfel spus, m las dominat de
necunoscutul din aceast constructie, pentru care nu ndrznesc
s folosesc un termen de comparatie lumesc, din niciun limbaj,
totul trecnd prea mult dincolo de forta noastr. Misterele acestui
Anul I, nr. 2/2014
9
ART PLASTIC
Univers m fascineaz, i cred c, dac a tri un milion de ani, tot
aici a rmne, fr a atinge un procent satisfctor de idei
dezbtute. Tot ce fac, legat de aceast tem, este alimentat, dominat
de energia pe care o vd chiar n centrul geometric al Universului,
Divinitatea, cauza a tot ce exist. Aceast problematic poate fi
uor descifrat, analizndu-se titlurile lucrrilor mele i
constructia n sine a acestora, dar, rmnnd n cercul unei lumi
minore, adecvate msurii umane, din care nimeni nu poate iei,
sau, dac unii reuesc, trebuie s-i ntelegem ca fcnd parte din
alte lumi, n care noi ptrundem cu inexactitatea i nesiguranta
imaginatia de ordin artistic-oniric. Oricum doar aceast cale
rmne i omului de tiint, care cu toate cunotintele, rmne ca
o ram ce se trie pe Terra, neavnd meritul de a interactiona cu
alte lumi, cel putin, n acest moment de dezvoltare, nu tiintific, ci
spiritual. Le rmne i lor ansa de a se mngia tot cu... arta i,
cine mai tie, poate chiar de a evolua n propriul domeniu,
binenteles, cu gndul la ceea ce este primordial, tatl tuturor
cerurilor i lumilor lor.
- Ne puteti spune cteva cuvinte, v rog, despre conceptia
Domniei Voastre despre art si n special despre sculptur?
- ntruct arta este de esent Divin (Nu o spun eu prima
oar. Brncui se vedea o unealt n mna Demiurgului), cred c
nu poate fi abordat dect cu seriozitate maxim, la fel i de ctre
receptorii de art. Acetia, frumos ar fi, s nteleag c artitii
doar servesc Divinitatea, avnd aceast onoare extraordinar de
a veni n lume cu un scop clar, pentru coplanetarii lor, n numele
Domnului. ntelegnd astfel arta, mi exprim dezacordul fat de
toate ncercrile vremelnice, afiate public, cu rol de nucire,
ndeprtare de ceea ce este valoare, att a artistului, ct i a celor
care ar avea nevoie de noi pentru a ntelege i tri frumosul. Lumea
are un traseu evolutiv clar, o istorie de productii care s-au alimentat
una din alta, dezvoltnd noi ci de exprimare, care stau sub semnul
inteligentei i frumosului. E drept, azi, cu atta istorie n spate, cu
attea forme de exprimare, nu este uor s stai pe filonul central al
evolutiei. De aceea apar o multitudine de ncercri colaterale
demersului serios, dar, teoretizate afiate i impuse de ctre unii,
de dragul noului, chiar dac acesta este antivaloric, kitch. Avem
deja muzee ale kitch-ului (realizri comparabile, cu mult
generozitate, cu un fel de instrumente medicale nereuite, cu care
nu pot fi fcute operatii, sau, rachete spatiale, care nu au reuit s
se ridice de la sol, spun aceasta, cutnd comparatii cu alte
domenii, n care inteligenta uman se manifest). S ne imaginm
c acest fenomen se generalizeaz, nvinge. Toat lumea va fi kitch-
zat (autorii n-ar lipsi deloc!), i exact arta trimis lumii de ctre
Dumnezeu, prin talentele cu care unii se nasc deja, dotate pentru
misiunea lor, va muri, va fi chiar distrus, datorit nentelegerii
fenomenului artistic real! Pe scurt, sunt adeptul respectului fat
de evidente i nu al substitutelor impuse cu forta. Cumva, lumea
este ntre dou forme de existent: existenta prin rugciune, cu
toate consecintele normale, sau, la alegere, existenta fr criterii,
care are alte consecinte. Pofta de a o lua n grab naintea timpului,
seamn cu accelerarea inimii, care este maladiv. mi rog confratii
s stea pe filonul central, cu gndul sus i astfel i vor mplini
misiunea, vor ajuta lumea.
- Cum ati ajuns la Institut? De ce sculptura si nu specializare?
Este sculptura mai aproape de poezie sau de filosofie?
- Din copilrie, pictam sau sculptam, poate, datorit lipsei
de conditii mai mult am pictat. Sculptura presupune conditii mai
Anul I, nr. 2/2014
10
aparte, materiale, instrumente... Cnd sculptam, o fceam n cret,
ntr-un fel de lut solidificat, gri, pe care l gseam n grmada de
crbuni, cumprati pentru nclzire, foloseam un lut impropriu,
galben, luat dintr-un deal, din Silitea n care sunt nscut, ceva
lemn, dar pentru care nu aveam instrumente. Ai mei erau contra
acestei profesii, deci nu vroiau nici s m ncurajeze. Au vrut s
m fac medic. Dup ce am nvtat un an, anatomia, chimia... am
evadat, plecnd la Bucureti, cu mare i definitiv hotrre s
intru la Institutul N. Grigorescu. Nu a fost uor, din mai multe
motive i mai ales pentru c eu terminasem un liceu teoretic, fr
a avea tangente cu pregtirea specific artelor plastice. Oricum,
am simtit c venise momentul s dau la sculptur i att, pn a
fi reuit... Din acea clip, mi hotrsem definitiv destinul
profesional. (Vorba vine! Oare, eu?! Sau...?!) Oricum, am reuit, i
am absolvit Sculptura n 1979, an din care am nceput s vd
numai drumul clar al vietii mele: sculptura i nimic altceva.
M ntrebati dac sculptura este mai aproape de poezie
sau de filosofie. Cred c e situat pe o linie de orizont comun cu
cele dou. n sculptur, dac nu ai poezie, nu prea simti sufletul,
ceea ce este grav, pentru c se pierde definitia sculpturii, vorbind
de ceea ce nseamn adevrata sculptur i nu de crengi ndoite.
Dac artistul nu are o filosofie proprie, nu transmite idei filosofice
ctre public, acesta nu va avea probleme de pus n fata unei lucrri.
Se va afla n fata unei constructii mute! Si iari nu e-n regul! Arta
este complex, ea deschide lumi ntregi ctre public. Altfel nu
vorbim despre art. La fel am putea spune i despre muzica din
sculptur. Dac o compozitie sculptural nu vibreaz i muzical,
mesajul ei este de curs scurt, insignifiant, neajungnd n sferele
nalte universale, lipsind sufletul spectatorului de acel nveli
energetic, invizibil, dar puternic receptionat, care are un rol imens
n afiarea notei de mister i noblete a unei opere sculpturale,
scotnd lucrarea din context, din productia de mas i sitund-o
pe treptele ierarhice nalte, n zona capodoperelor.
- Aveti, fr ndoial, un stil propriu, lesne de delimitat de alti
artisti. Oare a existat la un moment dat ceva inedit, un accident, o
revelatie, care v-a trimis pe calea de acum, care ni se pare destul de
aproape de Cer?
- Eu nu a spune
stil! Mai corect ar fi directie
proprie de exprimare artis-
tic sau mai tiu eu cum.
Stilul presupune s vezi mai
mult lume ncadrndu-se n
unele criterii care devin cali-
ficativ comun. Cnd spui cu-
tare artist lucreaz n stilul...
l-ai lovit deja n nivelul su
artistic, categorisindu-l ca
nefiind unic. Vorbind despre
mine, eu lupt s gsesc forme
proprii de exprimare, care s
atrag ct mai mult interesul
publicului, prin inedit... i de
ce nu, poate s ajung i la
acel unic. Eu aici gsesc
adevrata valoare artistic.
Cu ct semeni mai mult cu
alti artiti, cu att mai mult
ai cam lucrat degeaba. n
acest sens, eu m lupt con-
tient, cutnd rezolvri ct
mai aparte, valoroase. Ct am reuit, sau nu... nu vreau s spun eu.
n primul rnd am cutat subiecte n zone mai complicate, mai
greu de folosit n sculptur. M-am oprit definitiv la Univers. Nu
sunt eu singurul, dar caut, n urma sugestionrilor Divine, s gsesc
rezolvri specific tririlor n care respir, din 1982, cnd am primit
un mesaj formidabil, care m-a pus la treab pe o directie clar,
asupra creia nu am avut oscilatii, abateri. Am visat, foarte clar,
un fel de car, fcut din stele, legate ntre ele, ca n schemele de
legturi atomice, chimice..., care trecea i m fascina, mi-a intrat
n suflet, mngind o bolt ndeprtat, de la stnga spre dreapta,
pn cnd a disprut. M-am trezit, am retrit totul i a doua zi, am
fcut prima lucrare n care am introdus stele, schematic, legturi,
aa cum vzusem. Din acea clipa, caut totul n adncurile galac-
tice, universal, bucurndu-m enorm, atunci cnd reuesc ceva,
contient c Dumnezeu mi-a mai fcut o comand. Aici gsesc
toat esenta existentei mele. Altceva... nu vreau!
- V rog s dezvoltati putin relatia artistului cu divinitatea.
- Aici, chiar c nu am multe de spus! Cu ct te ridici mai
sus cu gndul, cu att rmi mai jos i mai minuscul, dac eti
contient de raportul dintre tine i Dumnezeu. Nihil sine Deo! Nici
noi, nici arta noastr, Terra noastr nu sunt de conceput n afara
Divinittii. Dac suntem contienti de asta, nu rmne dect s
ncercm s ne manifestm recunotinta fat de Tatl Ceresc. Cum
o putem face? Prin rugciune i smerenie total! (Dac putem!)
Ar mai fi ceva, dac am reui, din cnd n cnd, s ne rugm cu
lacrimi, s fim foarte bucuroi, cci asta nseamn c Dumnezeu a
auzit i s-a bucurat, nseamn c noi am mai urcat nite trepte de
scar din abisul n care stm, spre Lumina Etern.
Prin confesiunile de mai sus, l vom ntelege poate mai bine
pe sculptorul Panaite Chifu si i vomiubi mai mult creatiile. i multumim
pentru dialog si pentru permisiunea de a nfrumuseta revista cu
imagini ale operelor pe care le vom admira n toat tara, dup ecoul
favorabil, ne place s credem, trezit de revista Dacia Etern.
Oare cti primari din cele aproape trei mii de localitti ale trii
ne vor scrie, solicitnd datele de contact ale sculptorului Panaite
Chifu?
n Bucuresti, dup Sfintele Pasti 2014
Anul I, nr. 2/2014
11
Anul I, nr. 2/2014
12
PROZ
Radu Aldulescu
JOI DUP JOI
si ngdui n sfrsit s se uite la ceas, dup ce cobor din
tramvai la Obor. Nu-i place s se stie n ntrziere, mai cu seam cnd
si lungeste si-si ncetineste deliberat drumul, mergnd pe jos, cu
tramvaiul si autobuzul. Ar ajunge mult mai repede dac ar lua metroul
de la Izvor pn la Republica, de unde n-ar mai avea dect un sfert
de or pe jos pn la Granitul. Ceva l retine s umble pe sub pmnt
cu metroul, poate dorinta de a vedea orasul trezindu-se sub ochii lui
si senzatia stranie c vederea-i eman lumina diminetii. Nici nu-i asa
trziu. E abia sapte.
La Obor se sui ntr-un autobuz din care cobor dup dou
statii la Piata Iancului. De aici lu un tramvai 13 foarte aglomerat.
Toat trnimea muncitoare se duce la munc. Umbl, misun, se-
nghesuie, strig, si face loc cu coatele, te-nbus n duhori iuti. Ar
cobor, dar e prea trziu s-o mai ia pe jos, iar urmtorul tramvai ar fi la
fel de aglomerat. E or de vrf, martea mai ales i se ntmpl, cnd are
prima or la sapte jumate. O zi grea. Dac nu cumva greutatea i vine
din alt parte. Trebuie din nou s-si spun c se putea si mai ru.
Luiza, m rog, purcica lui scump, si el care dintotdeauna se socotise
imun la boala asta. N-ar fi crezut si n-ar fi conceput. Are oroare s se
descopere gelos, si unde mai pui c retroactiv si pe cine? Pe vechiul
lui maestru vrednic de mil si de sil si pe alti estropiati asemenea lui.
Nevolnici, dezaxati, amrsteni de tot felul, stricati la cap si la mate,
s si-i nchipuie ca s-l npdeasc greata punndu-se-n pielea lor.
ncercaser doar aceeasi mare cu degetul, cum spune ea, scroafa
ordinar! Trtura! Toti cscaser gura la situatia, darea de mn,
generozitatea, disponibilitatea, iar stricciunile de un leat cu maestrul,
salivaser bucurndu-se la tineretea ei, pn ce si stia se lipsiser.
Binenteles c se lipsiser, degeaba se d ea pretentioas, c n-ar fi
corespuns. El, dragul de Emanuel, a corespuns, m rog, nc nu s-a
lipsit.
De acolo-i vine greutatea, nvrtosnd greuttile zilei de marti
si toat masa asta haotic strivindu-l, un popor zburtor sporovitor
croncnitor nfometat n draci. S-ar putea s-o iubeasc, ceea ce s-ar
putea s justifice gelozia. n cazul cnd iubirea ar fi o boal ntretinut
de alt boal, durerea surd care macin mruntaiele, obsesia
ntretinut de aplecarea ei spre scrbosenii de felul sta. Care
scrbosenii? Brbati si femei basculati claie peste grmad,
nchipuind sfrsitul lumii cu sfada lor de crieli, d-te domne mai n
fat nitel c n-am loc s cobor, mi-ai bgat cotu-n burt, dac nu-ti
convine de ce nu umbli cu masina mic cocoan si hai sictir de
nesimtit si foamea p voi ct capra si tu bosorogule te caut moartea
pe-acas si umbli brambura prin tramvaie, a-nnebunit lumea oameni
buni si mai nchinati-v si mai pociti-v-ti, huooo, nebunilor si
netrebnicilor, tu L-ai omort pe Iisus!
A auzit bine sau i s-a prut? L-a lsat n prculetul de la
Sfntu Gheorghe si-l gseste aici. Sau sta-i altul? Altul care zice si
totodat altul care L-a omort. Lumea se calc n picioare si el si
caut motivatia n tot balamucul sta. n definitiv ea i-a schimbat
viata. Se nghesuie cu neamurile proaste, dar la o adic si-ar putea
permite s vin la Grup cu taxiul. Nu doar martea, ci zi de zi, ca
domnisoara Crina. De unde o avea curva aia attia bani? Se d
domnisoar, pretinde s i se zic domnisoar, si ea face bani cu
curu. Sau de unde stii c n-o fi domnisoar? Auzi ce-l frmnt. n
loc s-si vad de necazul lui. Si dac Luiza ar fi precum curva de
Beatrice? Nu vezi c ncotro ntorci capul numai peste curve dai?
Doar nu degeaba si-a dorit-o nas. Genul la de femeie capabil s
fac viata un calvar oricrui brbat. Mai putin desigur acelora dotati
pentru a face viata calvar oricrei femei. Acelasi calvar n definitiv si
mai misc-te domne c vreau s cobor si nu vezi cocoan c nu mai
amunde. F o reclamatie dac nu-ti convine. O reclamatie la comitetu
central. Partidu te va rezolva. Partidu ne rezolv p toti. Da, ne-a
dat ulei si zahr p cartel. Alo, tovarsa, ai grij cum vorbesti.
Tovars-i m-ta, b nesimtitule! Si nu te mai mpinge-n mine, porcule!
Au, m violeaz! Violeaz-o b mai repede c vreau s cobor la prima.
Esti si bun de violat, nu te uiti la tine cum arti? Hai sictir! Femeie
btrn si-ti arde de prostii. Alo-alo, dom profesor, oamenii stia
face strunguri pentru tar, asa c d-ti seama cum vorbesti. Tu L-ai
omort, ttutule, tu L-ai omort pe Iisus.
S-ar putea s fie tot la dup voce. Umbl brambura prin
lume. Alo, dom inginer... Nu trebuie s pui la inim. Atta c pe una
ca Beatrice se vede ce-i poate pielea, n timp ce la Luiza boala-i
ascuns ntructva, dar cu att mai grea si mai periculoas. N-ai
dect s te mpaci cu gndul c i-ai luat boala la pachet cu situatia,
familia bun, apartamentul din buricul orasului, cecurile cu cstiguri
n Dacii... Dup ce s-a tvlit ca scroafa n mocirla desfrului, si-a
Icut cheful s se mrite. Si-a gsit prostul. Nu-i pas. Vorba aia, o
speli si-i ca nou. D-aia nici nu si-a pus mintea vreodat s fie gelos.
Se stie doar, urmele lsate de brbat n femeie sunt ca urmele lsate
de pasre n aer si de peste n ap... Si totusi ele se simt si se vd,
cnd vrei cu tot dinadinsul s simti si s vezi. Treizeci si doi de ani
este o vrst propice s-ti pierzi mintile pentru o femeie, vorba vine
s ti le pierzi. S te legi la cap adic fr s te doar. S calci de bun
voie n rahatul sta si pe urm s te lingi pe tlpi ca pisica. Ai nvtat
s vorbesti si s gndesti de la trnimea asta muncitoare care se-
nghesuie, url si scuip ocri, toti suntem o ap si-un pmnt, un
compost de viscere agresive-duhnitoare si nu-mi spune tu mie
nemernicule s merg cu masina mic dac nu-mi convine, ba tu s-
nveti pe m-ta si pe tac-tu s mnnce ccat cu copiii lor la mas si
hai sictir patachin ordinar, tiganc mputit si lingea-m-ai,
burtosule! T-ale dracului de ciori, c-ati invadat tot Bucurestiul de nu
mai are lumea loc de voi! Alo-alo, dom doctor, pe munca la oamenii
stia ai fcut facultti... Huo, huo, tu L-ai omort pe Iisus.
Oricum vorba asta umbla din gur-n gur. O blasfemie
nvrtosat de vremurile care se precipit. Ba nicidecum vremurile,
ci tu te precipiti. Alo-alo, dom profesor! Ea i s-a druit de fapt din
Anul I, nr. 2/2014
13
toat inima, devenind comoara lui. A continuat totusi s se considere
comoara printilor. Alo, alo... Nu mai mpingeti oameni buni c m
omorti, nu mai am aer, m sufoc oameni buni! Opreste dom vatman
tramvaiu c se sufloc. Se sufloc, n-auzi, i-a intrat un floc pe
beregat, hi-hi-hi... Ca s afle pe urm din gura ei c printii, medici
eminenti, pasmite destupati la cap n ultimul hal, fuseser extrem de
ngduitori, o ncurajaser chiar n privinta brbatilor, a amantilor
ocazionali, stiind-o cic lucid, capabil s decid singur ce-i prieste
si ce nu, perfect sntoas fizic, mintal si emotional.
Las-o, Gelule, nu vezi c-i beat? O bgm la decretu patru
sute. Pune-i fiola s-o vezi c-i beat. Se duce la munc beat, o
bgm la decret... Decretu patru sute doi, bea sefii bem si noi, hi-hi-
hi... Ia-i glanda, ttutule, nu mai sta cu el la discutie! nteap-l, ttutule!
Aha, beat-i m-ta care te-a fcut dobitoc! Bag-i surubelnita-n
burdihanu la plin de rahat! Pune-i matele p gard, ttutule! Alo,
dom profesor, degeaba te dai rotund, oamenii stia face locomotive
si compresoare, asa c vezi... Bi, muistule, bi gozare care scrii la
ziare!... Voi ati bgat tara-n rahat! Are dreptate presedintele
Ceausescu... Bi, m pis p spclia ta. Alo, vezi c te dau pe mna
procuraturii... Dom vatman, mai d-i dracului jos p spoitorii stia
cu spoim tingiri c ne-a-mputit tramvaiu... Ad ctusele alea dom
plotonier, s-i legm de calorifer c le-a intrat democratia-n cap... Si
mai tac-ti fleanca, lindicu principesii! Alo-alo, unde te crezi aici? La
tine-n Moldova? Pduchiosilor si riosilor si janghinosilor ati mputit
Bucurestiul de trani bsiti. Alo, domnu... Nu mai sta la discutie,
ttutule! Tale dracului de ciori, c dac tria Antonescu... Ei ce s
m fac acuma, dac nu i-ai suflat n cur lu Antonescu s nu moar...
Puscria te mnnc, bi idiotule, ce crezi c-i aicea sat fr cini?
Alo, domnu, matale nu esti sntos la cap? Sntoas pe dracu!
Alo, dom doctor, ti trag una de vomiti crbusi! Medici eminenti
incapabili s-i pun diagnosticul, pi dac ei i-au cultivat boala... Ja
la crut c ne omoar rumnii. Mama voastr de ciori, boala asta rea
si urt, de care el ar fi tras ndejde s-o vindece si ea nemaiprididind
s-si laude printii brfindu-i totodat subtire, cic ei stiind-o c nu-
si pierde capul, tocmai de aceea au sperat pn-n ultimul moment c-
i va da papucii golanului, filfizonului, profesorului rupt n fund,
trnoiului mputit pus pe cptuial, piticului oltenesc nfipt ca
cpusa s sug din rostul lor, ttutuleeeee!... Ia-l de pe mine c-l
omor! Auzi b, dac-ti trag una i zici la pop domnu doctor. Alo,
dom doctor, nu te pune cu oamenii stia! V dati intelectuali ai?
mputitule! Nu vezi c puti de la o post?! Nesplatule, vii aici s ne
dai pduchii ti! Sugi pula, bi! Nu, nu mai are nici un rost s i-o
ascund, acum c ei nu mai au nici o putere, n caz c-au avut vreodat.
O sugeti, da, tot ce-si puteau permite erau niste mici rutti, ttu-
tuleeee, niste mici rzbunri copilresti, clcnd pasmite la rndul
lor pe inima Luizei, exorciznd duhul ru care le-o rpise, blcrindu-
l n fata ei cnd el nu era de fat. Alo, dom profesor, nu te pune cu
oamenii stia. Stiind totusi c la un moment dat i va ajunge la urechi,
va afla ce este el pentru ei, golan, trnoi, pitic oltenesc si tot asa.
Alo-alo, dom profesor, te bat pn te caci ca capra. Pe Luiza chiar o
amuza jocul sta, care face parte dintr-un joc mai amplu, incluznd si
felul n care avea s le rd-n nas cstorindu-se, fcnd nunt si
mutndu-se la casa ei cu piticul oltenesc, pe banii lor. Ttutuleeeee!
Alo, dom vatman.... Huo, voi L-ati omort! Alo-alo...
*
Bulevardul se lrgeste, cuprinznd rondul dintre gardul
Granitului si prculetul din marginea Cosmosului, si tramvaiul
ntorcnd, rsucindu-si greoi botul spre oras si coada spre soseaua
ce coboar-n vale spre comuna Pantelimon. n sfrsit opreste si
vars prin toate cele opt usi suvoiul de lume care se risipeste n
patru zri dimpreun cu Emanuel traversnd spre Cosmos transpirat,
netezindu-si din mers costumul botit, aranjndu-si cravata sucit. O
ia repede pe strdutele dintre blocuri spre Grup, reprimndu-si iarsi
pornirea de a se uita la ceas. Martea viitoare poate o s mai mearg
cu tramvaiul sta, dac n-o s ia metroul sau taxiul si deja s-a pus
cldura peste orasul trezit, zvrcolindu-se n spasmele unei boli
necunoscute. Un tcnit de tocuri se apropie, te urmreste, nu n-
toarce capul si nu te uita la ceas, ai ajuns n Cosmos si Grupu-i la o
arunctur de bt. Alo, alo, dom profesor, stai mai usor c tot acolo
ajungi. l ajunge Crina gfind, cu fust galben mulat pe rotunjimi
opulente, apetisante-dizgratioase, scurt pn la jumtatea genun-
chilor grosi. Fata ei rosie ca o fleic si anodin, e a unei domnisoare
n curs ireversibil de mbtrnire. Pare ceva mai durdulie dect Luiza,
dar n schimb mai nalt, otova, cu constitutie de femeie-jandarm.
Bun, Crinule, ai venit tot cu tramvaiul sta? o ntreb, desi
stie c ea nu foloseste tramvaiul, dar trebuie s-i ofere ocazia de a
povesti despre deliciile cltoriei cu taxiul. De ast dat ns, Crina
are un subiect mult mai important:
Auzi, de ce nu mi-ai spus atunci din capul locului pentru ce
ti trebuie Pahontu?
Pahontu? Parc-ar avea tonul unui anchetator. Altminteri,
ea tine la Emanuel. A gsit-o n Grup cu oarecare vechime si
foarte dispus s-l pun la curent cu mezaliante si urzeli, de cine
s se fereasc si cum. I-a spus chiar c multi au sftuit-o s se
fereasc de el, c presteaz pe la Militie sau la Securitate, deh,
gura lumii mnnc de toate.
Pahontu? Io mai stiu de ce nu ti-am spus? Probabil c-
am uitat. Dar ce important ar putea s aib?
Stie prea bine, dar refuz s dea important si s-si fac
griji, tot asa cumrefuz s se uite la ceas cnd se stie n ntrziere.
Strategia strutului, m rog, uneori chiar d rezultate.
Are foarte mare important. Dac mi-ai fi spus c-l iei
s-ti fac ordine-n clas cu pumnii...
Alo, doamna profesoar, eu nu obisnuiesc s practic
astfel de metode pedagogice. Cine ti-a spus, e ru intentionat.
Binenteles c-i ru intentionat, dar dac mi-ai fi spus,
as fi stiut ce s-i spun lui Aurel. C ai avut probleme mari cu
elevii la clas si-ai fost de cea mai bun intentie. Ai vrut s
rezolvi cu mijloace proprii, fr s mai apelezi la directie si chiar
ai rezolvat. As fi stiut...
Nu m-ndoiesc, Crinule, ai fi stiut.
Anul I, nr. 2/2014
14
Asa ns, m-a luat pe nepregtite. N-am reusit s te dreg si-i
pornit ru de tot. I-au bgat limba-n ureche, i-au mpuiat capul c pui
elevii s se bat-n clas... Ce mai, e montat tare de tot pe chestia asta.
Nu stiu, n-am aflat nimic pn acum...
ti spun eu dac nu stii. De data asta chiar e montat. L-au
montat prietenii ti, umflatu la de Coroianu si curva aia de Gratiana...
Alo, alo, doamna profesoar, vorbesti ca-n Cosmos, ca-n
tramvaiul 13? Suntem ntr-o institutie de nvtmnt socialist...
Au trecut de poarta Grupului si s-au oprit n fata intrrii
profesorilor. Tocmai a sunat de intrare la prima or, dar nu se grbesc.
Emanuel e avid s stie cum a fost perceput balamucul si ncierarea
de joi, care ar fi tras speranta c vor trece neobservate. Crina a
devenit oricum de o vreme informatoarea lui de ndejde, mai ales de
cnd a invitat-o la nunt. A avut o bun intuitie invitnd-o. Pe ea si
pe directorul Gabrea, cic montat...
Totusi, drag, nu-i el omul care s pun botul la niste
turntorii ordinare. Nu fi fatalist. Vrei cu tot dinadinsul s m sperii?
Nu vreau s te sperii. Vreau doar s te pun n gard. Dac
mai afl si din printi si vin cu reclamatii la directie...
Stii ceva de reclamatii de la printi?
N-am auzit nc, dar e foarte posibil dup tot balamucul.
Ce balamuc?
Las-o balt, Emanuel, toat lumea stie.
S-au desprtit plecnd fiecare la clasa lui, pe vorba asta:
toat lumea stie, reverbernd ndelung n capul lui Emanuel. S-ar
putea ca lumea s stie chiar mai mult dect s-a ntmplat. E posibil ca
asa zisii lui prieteni, profesorul de fizic Dorin Coroianu si profesoara
de desen tehnic Gratiana Teodorescu s-o fi umflat, m rog, ar fi cam
singurii din Grup crora nu li s-a putut face simpatic. n rest, toat
lumea ar avea numai vorbe bune... Ct s-o fi umflat? si lu numaidect
seama: oricum e destul de umflat: Albinet n-a mai aprut la scoal si
douzeci si sase de elevi, plus portarul stiu n ce hal l-a scos joi din
Grup. Toat lumea stie, da, fata lui Albinet, ochii negri, umflati, nsn-
gerati si nasul negru i jucar n fata ochilor toat ziua, prednd si
ascultnd si asteptnd s fiechemat ladirector s i sespun... Ces
i se spun? Nedezis de stilu-i jovial-colocvial, directorul Gabrea s-l
atentioneze, tovarsu profesor, ai camclcat pe bec. Fiindc-i pentru
prima dat, noi te iertm, dar s nu se mai ntmple... N-ar fi fost chiar
pentru prima dat; de-a lungul a opt ani mai trecuse prin episoade de
felul sta si totusi parc niciodat n-a avut parte de o astfel de esca-
ladare a violentei. l asalta fata desfigurat, de extraterestru, a lui
Albinet, iar din dosul ei, chipul vested, de betiv al directorului perornd:
e inadmisibil, tovarsu Calomfirescu, vom pune cazul n discutie n
Consiliul profesoral si n sedinta de partid. Oricum s-a aflat si la
Minister si asteptm o decizie n ce te priveste. E inadmisibil,
intolerabil, contrar principiilor... nvtmntul nostru socialist...
Unde-ai nvtat asa ceva, tovarsu profesor?... La noi n Grup? Noi
nu ncurajm astfel de metode... sta-i caz penal, tovarse profesor...
S zici mersi dac-ai s scapi doar cu excluderea din nvtmnt...
Te dau pe mna procuraturii, idiotule! Auzise si stia de cazuri
mai grave, care rmseser fr nici un fel de consecint pentru
mpricinati. Dup cum stia si cazuri mai putin grave, care se lsaser
cu pedeaps penal. Norocul, deh, si felul cum esti vzut. Cum s-ar
putea apra? A fcut tot ce i-a stat n putint ca s-i despart, vzndu-
i c se bat, ceea ce-i n definitiv purul adevr. Si cum de i-a venit ideea
s-l cheme pe Pahontu? Pi s-a simtit amenintat si nu putea s-si tin
ora, iar dac s-ar fi dus la director... Directorul nu se vrea deranjat cu
cctisuri din astea, cum le spune... Directorul nu-l chemase. Umbla
absorbit pe culoar, mergnd spre ultima or din ziua aceea, cnd
iarsi auzi n urm pasi urmrindu-l. De ast dat nu mai erau tocurile
Crinei. Nu ntoarse capul, ncerc s ghiceasc cine-i, pn se pomeni
cu o palm peste ceaf, amical, izbit totusi destul de puternic
pentru a-l dezechilibra. Tovarsului director Gabrea i arde s joace
bza. Dup ct e de bine-dispus, nu-i asa grav ct ajunsese s-o
vad nvrtosnd-o n mintea lui si cscnd gura la aberatiile Crinei.
Alo, alo, dom profesor.
S triti, dom director, zvcni ndreptndu-se. N-ar fi lipsit
mult ca s duc palma la frunte, ceea ce pru s-i fac plcere directorului.
Pe loc repaus. Punct trgndu-i nc o palm, n umr.
Chiar i arde de bz. Directorul si profesorul de matematic
Aurel Gabrea e lung, desirat, mai nalt cu mai bine de un cap dect
cel de-al doilea profesor de matematic din Grup. E slab si umflat
totodat, avnd pntecul ca o minge de baschet abia ascuns sub
sacou.
Cei doi ar putea forma un cuplu de toat bafta, gen Pat si
Patason, dac ai face abstractie de ascendentul dezinvolt exercitat
de director asupra lui Emanuel.
Dom profesor, cnd mai organizezi meciuri de box la clas,
s m anunti si pe mine. Chiar m intereseaz si m pasioneaz si
destul de rar am ocazia.
Sarcasmul su l deruteaz pe Emanuel. D s se justifice, dar
i se face semn s tac, printr-o a treia palm, oprindu-i-se la ctiva
centimetri denas. Dup cumd din mini cao moar, s-ar puteas
fie ntr-adevr pasionat si interesat. Si n-are stare s asculte, vrea
doar s fie ascultat.
n afar de meciuri de box, poate mai organizezi si cercul la
de matematic.
Cercul pe care i l-a pasat din mers lui Emanuel, nc din primele
sptmni cnd a venit n Grup.
Cercul se tine n fiecare vineri la ora patru, dar nu reusesc
s adun mai mult de cinci elevi.
Rnji n acelasi stil colocvial-jovial, expeditiv:
Am nteles. Doar dac-i pui s se bat, poti strnge mai multi.
Iarsi ddu s-i explice - el nu pune copiii s se bat, cine i-a
spus e ru intentionat... - si iarsi i se puse palma-n nas.
Ai grij, dom profesor.
Att si s-a rsucit spre biroul su. n nici un caz n-arta
montat. Crina exagerase. Exagerarea Crinei avea ns n afara Grupului
o surs precum un focar de infectie, extinzndu-se fr grab si fr
s ntrzie, pentru a urma ciclul pornit n joia aceea fatidic. La o
sptmn, n joia urmtoare, Emanuel gsi o citatie de la Militie n
cutia de scrisori - s se prezinte la circ n decurs de o sptmn.
Asta a fost dimineata, cnd s plece spre Grup si n-a mai avut rbdare.
Dup mas s-a dus de la Grup direct la Circa de Militie a sectorului 1
de pe strada Luigi Cazzavillan. Plutonierul de la poart i ddu alt
citatie-convocare, la o adres a Consiliului Culturii Socialiste si un
birou pe care-l stia al cpitanului Ardelean. Desi ocolisul sta i se
prea ciudat, rsufl usurat ntructva. Asta-i alt poveste, o poveste
mai veche... Oamenii vor s-l reactiveze, sau s-l atentioneze, precum
directorul Gabrea. Oricum ei sunt peste tot prezenti si vegheaz.
Aerul relaxat, jovial-colocvial al directorului Gabrea, i-l aminteste pe
cpitanul Ardelean. Relaxarea e o masc; altminteri ei se pricep s-si
apere pielea si pinea. Nu sovie adic s calce pe capul oricui. Sunt
hotrti. O hotrre derivnd dintr-o regul a supravietuirii si
parvenirii deprins de timpuriu si de Emanuel. Regula are meandre,
strategii si subtilitti de tot felul, care inevitabil duc la momentul
adevrului: ia-i glanda, ttutule, nu mai sta cu el la discutie! i
zdrngne-n piept tramvaiul 13, drumul spre Grup si Cosmos,
gndindu-se la cpitanul Ardelean; ce-o s-i spun cpitanului, c
nu mai vrea si nu mai poate... Ar fi prea simplu. I-a mai spus-o cndva,
iluzionndu-se atunci c un oltean istet ca el ar putea s ntoarc pe
dos un ardelean securist mputit. Si acuma iarsi, ca o boal hrnindu-
Anul I, nr. 2/2014
15
se din ea nssi, care vine din adncul pmntului. Asta-i n firea
omului n definitiv. Uit-te la Crina cumdin proprie initiativ i-a devenit
informatoare fidel; n firea omului n general si-a femeii n special.
Va scrie ntr-o bun zi un eseu care va comenta note informative ale
ctorva sute de femei si brbati subzistnd si parvenind prin turntorii
aplicate prietenilor, rudelor, colegilor de scoal si de serviciu, verbale
sau scrise, semnate sau anonime. Probabil c cei mai dotati si prezen-
tnd interes, ar fi oamenii cu un anumit grad de cultur si creativitate,
care le potenteaz capacitatea de a-si influenta semenii. Eva cola-
bornd cu sarpele si mprtsind lui Adam experienta acestei cola-
borri, a declansat cderea. O cdere ireversibil, i se scrbise lui si se
zisese, dar n-ar fi avut cum s dureze. n scrb subzist foamea. Doar
s fii ispitit, scuturat putin. Cpitanul Ardelean, da, o poveste strveche.
L-a gsit n dosul aceluiasi birou strvechi tapetat cu placaj
bituit negru, iesit probabil din fabric pe la sfrsitul anilor patruzeci,
mai vrstnic dect Emanuel, si-n acelasi costum ccniu lliu, de
functionar culturnic salahor cu intelectul, care vegheaz aplicarea
politicii Partidului n conformitate cu prosperitatea personal si a
familiei, cutnd si descoperind la tot pasul dusmani ai Partidului si
poporului. Poporul sta zburtor, critor si sporovitor, ttutule, i-
ai glanda, si aceeasi cravat gri cu nodul minuscul iesind de sub
gulerul cmsii albe artnd ca ntotdeauna nesplat, umbrit de
gusa vinetie, de lutar martirizndu-se cu vioara strns sub brbia
dubl, suierndu-si totodat partitura vocal pe sub buza groas:
Alo-alo, dom profesor, nu mai vrei s dai pe la noi s ne
ntrebi de sntate, si-i ntinse peste birou angajamentul, acelasi din
urm cu sapte-opt luni sau altul. S-l semneze, desigur, si n-ar mai fi
fost nevoie s-l citeasc. Stia doar ce scrie acolo si totusi parc prea
din scurt.
Ultima dat cred c-am fost destul de explicit. Si oricum nu
m pot hotr asa, pe loc. mi trebuie putin timp de gndire.
Alo-alo, dom profesor, drept cine ne iei?
Stiu c reprezentati Consilul Culturii Socialiste si Securitatea
Statului. Respect aceste institutii, dar nu m puteti constrnge...
Cpitanul Ardelean l privea pe sub genele lsate, de-ai fi zis
c-i gata s adoarm. Expresia aceea dezabuzat l edific pe Emanuel
instantaneu. Aproape c nici n-ar mai fi fost nevoie de expunerea pe
care i-o servi pe tav, ca o butur tare menit s-l limpezeasc, s-l
readuc cu picioarele pe pmnt. Un salahor cu intelectul, ntr-adevr,
un bun cunosctor al materialului uman care face obiectul muncii sale.
Stia cu lux de amnunte, mai bine dect era n stare s-si amin-teasc
Emanuel, tot ce se petrecuse joia trecut n scoal, la ora de matematic
a clasei a zecea C. Stia de asemenea parcursul elevului Albinet Vasile,
de cnd a fost urcat n tramvai si pn-n clipa de fat. Stia lucruri
necunoscute lui Emanuel, directorului Gabrea si altor profesori din
Grup, care nu-si puseser problema de ce absenteaz elevul Albinet,
Icnd eventual legtura ntre absentele lui si incidentul de joi.
... ajuns acas la ora dousprezece, btut, desfigurat, marti-
rizat n ultimul hal. Vasile Albinet locuieste cu mama lui ntr-o garso-
nier de pe bulevardul Socului. Un copil srman, crescut de o femeie
singur, cu sacrificii si suferinte. Maria Albinet, muncitoare la
ntreprinderea Electroaparataj, a trebuit s-si interneze de mai multe
ori fiul la Spitalul Gheorghe Marinescu n urma manifestrii unor
labilitti psihice, care l fac suspect de schizofrenie paranoid. Bine-
nteles c nu stiai aceste amnunte, dom profesor, si nici nu te-ar fi
interesat. N-ai avut vreodat minima deferent de a te apropia de
sufletele copiilor. Copiii clasei muncitoare, dom profesor, de pe urma
crora ti cstigi pinea. Vai de capu nostru, dom profesor, oamenii
stia... Vocea cpitanului pieri, prnd s se nece de indignare.
Emanuel i sri n ajutor, prelund si completnd cu glas ferm: Oamenii
stia face strunguri si locomotive pentru tar. Pi vezi c stii, dom
profesor, reveni cpitanul nseninat. n definitiv, multi stiu, dar nu
tin cont, nu pun n practic. Teoria ca teoria, dom profesor, dar
practica ne omoar. Ne pretindem genii, iesite din te miri ce pepiniere
de rahat, nfiintate de tot felul de degenerati, n loc s avem grij... E
inadmisibil, dom profesor, de unde atta ignorant, nepsare, lips
de interes... Toate astea se vor ntoarce ntr-o bun zi mpotriva celui
care le practic. Deci: ntorcndu-se de la lucru la ora patru, Maria
Albinet si-a gsit fiul desfigurat, abia tinndu-se pe picioare si
vorbind incoerent. Tot ce a putut afla de la el a fost c l-au btut
tiganii n Cosmos - o minciun, cum avea s se dovedeasc mai apoi,
care nu l-ar fi dus capul s-o ticluiasc de unul singur. n fine, toat
povestea s-ar fi putut termina aici, dom profesor, asa cum de bun
seam c ai preconizat. Ct de ndurerat si indignat ar fi fost,
femeia nu s-ar fi complicat s fac o reclamatie la Militie mpotriva
unor tigani despre care nici fiu-su nu stia nimic. n cazurile de genul
sta trebuie s te bazezi pe zicala prinde orbul scoate-i ochii. Ceasul
ru ns, dom profesor, nenorocirea: starea copilului s-a nruttit
extrem de rapid, nct la ora sapte a trebuit s fie internat la Spitalul
de Urgent Floreasca, unde se afl si-n momentul de fat n stare
grav, n com, cu comotie cerebral, conectat la aparate. Oricnd
poate muri, asa nct cazul a intrat n vederea Procuraturii. Btut n
Cosmos. Omort n btaie n Cosmos. Cosmosul ns, nu-i sat fr
cini, dom profesor, nu zboar aiurea meteoritii prin el, h-h-h...
Cosmosul e una dintre cele mai strict monitorizate zone din Bucuresti
n privinta infractiunilor. Bti, jafuri, tlhrii, crime, totul se afl sub
controlul interlopilor locali, care colaboreaz fructuos cu Militia si
Procuratura. Ca simplu fapt divers bun s te edifice, pot s-ti spun
c am un nepot care a fost de curnd njunghiat n Cosmos, n mpre-
jurri hilare: fiind n trecere prin zon, a vzut doi insi acostnd o
fat, apostrofnd-o si agresnd-o n plin zi, printre cetteni pasnici
vzndu-si de drum, cum ar fi trebuit s fac si el si azi i-ar fi fost mult
mai bine. A intervenit ns, nu anihilndu-i pe cei doi pentru a salva
fata ca un adevrat brbat, ci tinnd cu tot dinadinsul s-i atentioneze
c nu e bine si nu e frumos ceea ce fac, drept pentru care i s-a dat o
replic prompt: a fost hcuit cu cutitul si lsat n drum n nesimtire,
cu o coaps fcut ferfenit. A stat acolo o jumtate de or, pn s-
a ndurat un sofer s-l duc la spital. S-a ales cu piciorul amputat, iar
Iptasul n-a putut fi pedepsit, deoarece se afl sub protectie. Ce fel
de protectie, ar fi mai complicat de explicat. Ceasul ru si nenorocirea,
iarsi, dar c s-a ntmplat n Cosmos n-a tgduit nimeni. Cosmosul
si-a asumat-o. Pe elevul Vasile Albinet ns, nu l-a btut nimeni n
Cosmos. N-a fost greu de aflat de asemenea c el a fost btut n
scoal, la ora de matematic, sub supravegherea profesorului Ema-
nuel Victor Calomfirescu.
Cpitanul Ardelean si tamponeaz fruntea si flcile cu batista.
Efortul expunerii l-a fcut s asude si nc ar mai fi de spus destule.
Dincolo de puseul de spaim ce-i nclesteaz maxilarele, Emanuel
gseste rgazul s-l contemple si s constate c arat mai obosit
dect si-l aminteste din urm cu sase-sapte luni. I s-au lsat flcile si
au cptat o nuant lemnoas, iar cearcnele din jurul ochilor usor
bulbucati, au devenit si mai negre. Oricum povestea asta pare s-l
afectezelafel demult casi peel, desi doar el epasibil s suporteniste
consecinte.
Puse pe biroul cpitanului angajamentul semnat. Asta-i tot
ce poate face, si spuse. De semntur si de felul cum o va onora
depinde soarta lui, mai mult chiar dect ar depinde soarta lui Albinet,
dac va tri sau nu. Acest din urm gnd i risipi spaima. i va fi greu,
dar nu pn ntr-att nct s nu poat duce greul sta, ajutat desigur
de cpitanul Ardelean.
[Radu Aldulescu fragment de roman,
scris la Akademie Schloss Solitude, din Stuttgart,
Germania (07 octombrie - 20 decembrie 2013)]
NEW BEIJING
Camelia Pantazi Tudor
Urmtoarea destinatie era Templul Cerului. si aminti
sentimentele pe care le avusese cnd l vzuse pe cel real n Beijing.
Rmsese atunci nemiscat ca o statuie n fata constructiei circulare,
Sala Rugciunii pentru Recolte Bogate, locul de ntlnire dintre
cer si pmnt. Atractia fusese nucitoare, fr margini, spre nltimi...
Acum, sttea dreapt, privind fascinat cerul, ptruns de ntreaga
energie a universului. l privi pe brbatul de lng ea si ntelese c
simtea la fel. Apoi, dintr-o dat se fcu ntuneric.
- Ce se ntmpl? l ntreb ea putin speriat.
- Fii atent! Priveste!
ncepur s plpie luminite n fata terasei mari si se
distingeau clar lanterne rosii cu lumnri lungi de peste un metru.
Din loc n loc se aflau vase cu alimente si testuri. Un fum de tmie
urca ncet spre cer n timp ce se auzeau tobe si gonguri. Oamenii din
jur amutir, ndreptndu-si rugmintile ctre cer, prinsi de solemnitatea
momentului venit de peste secole. Ea citise mai demult c n ziua
solstitiului de iarn, n vremuri strvechi, se organizau asemenea
ceremonii prezidate de mprat pentru a se adresa divinittilor. Acum
nu era solstitiu, dar ceremonia aceea la care oamenii prezentului
participau prea rupt din Istorie. Trecutul si prezentul se mbinau
pentru ca ei s nu-si uite mostenirea si, pornind de la ea, s-si
construiasc viitorul.
Plecar tcuti. Levitaxiul i conduse n fataMarelui Zid.
Nu putea realiza faptul c se afla acolo! Cnd l vizitase pe cel
de pe Pmnt se ntrebase dac se vedea de pe Lun. Aflndu-se pe
treptele reprezentrii holografice VR, abia astepta s urce din ce n
ce mai sus, s se apropie de cer pentru a se convinge.
Suir ncet, privind n jurul lor, bucurndu-se de peisajul
minunat, de strigtele de uimire ale oamenilor, chinezi, dar si multi
europeni sau alte nationalitti pmntene si lunare, de ploaia de
cuvinte chinezesti pe care acum le ntelegeau. Planeta albastr era
acolo, sus, parc din ce n ce mai mare, mai luminoas, splendid.
- Tu vezi ceva? ntreb ea, trgndu-si rsuflarea si ncercnd
s ptrund cu privirea Universul.
El i art cu mna.
- Cred c se vede. Acela ar putea fi Marele Zid? E ca un sarpe
urias. Seamn cu imaginile luate din spatiu de peyoutube. Dar
poate fi altceva, un fluviu. Nu e clar.
- Da , ntr-adevr. Zresc si eu, dar nu stiu ce ar putea fi.
- Nu conteaz, zise el. Important este c suntem aici, amndoi.
El zmbea. Figura i redevenea ntotdeauna tnr cnd era
luminat de sursul acela unic.
O privea cu ochii plini de stele, iar n sclipirile lor ea deslusi o
form ciudat cu cap de dragon, coarne de cerb, acoperit de solzi si
avnd coama unui leu. Era Qinlin, creatura mitologic pe care o
vzuse demult, cnd fusese n Beijing. Atunci nu ntelesese motivul
aparitiei, dar si aminti c simtise o adevrat mpcare cu sine, o
liniste sufleteasc pierdut demult... Cum de l uitase? Acum, apruse
doar pentru o clip n ochii negri si adnci ai brbatului de lng ea,
peMarele Zid chinezesc de pe Lun, la nceputul noii ei vieti.
Deodat, totul i se lumin n minte. Stia! Qinlinul i prevestise
momentele esentiale ale existentei, iar pn la ntlnirea cu ele dorise
s o linisteasc si s-i dea ncredere. O viat complet schimbat! Ea
nu vzuse n mutarea pe Lun doar o oportunitate financiar,
posibilitatea unei mpliniri pe plan profesional si spiritual, nici chiar
ocazia de a-si prelungi viata, ci mult mai mult de att - dorea s se
rup odat pentru totdeauna de trecut si s construiasc o existent
nou alturi de omul iubit, singurul ce-i ddea curaj, ncredere n
viitor si n ea nssi. Se apropie de brbatul nalt si l mbrtis, chiar
dac stia c lui nu-i plac asemenea gesturi n public. Intuia c nu se
va supra. i mngie prul lung si blond cu o tandrete ce izvora din
iubirea n care odinioar niciunul dintre ei nu mai crezuse. Dar, acum
erau acolo, n cel mai frumos loc de pe Pmnt si de pe Lun si
credeau n ceea ce li se pruse doar un ideal - n vise mplinite, n
dragoste, chiar si n fericire.
Lsar n urm Marele Zid stiind c vor putea reveni oricnd
si se ndreptar sprezona Locuintelor pe cel mai scurt traseu spatial.
nainte de a intra n cas si a se odihni doreau s parcurg mpre-
jurimile. New Beijing era mprtit n 4 (patru) zone. Vizitaser deja
zona principal, cea acelor Patru constructii antice. Casele oame-
nilor se aflau, n totalitate, n cea de a doua zon, a Locuintelor.
Voiau ca n ziua urmtoare s vizitezezona Arterelor comerciale,
ultima, cea a Companiilor, avnd suficient timp s o strbat cu
ocazia invitatiei pe care presedinteleCompaniei Economiei Lu-
nare si cel al Companiei Turismului Interplanetar, le-o fcuser
pentru a-si cunoaste sefii si colaboratorii.
Zona Locuintelor era un loc superb. Casele de dimensiuni
reduse, nu mai nalte de 2-3 etaje, mbinau armonios stilul arhitectural
traditional chinezesc cu elemente moderne. Aranjate dup modelul
grdinilor tipice, arborii, florile, lacurile, stncile, le nconjurau,
amplificndu-le farmecul si crend o atmosfer de calm si liniste.
ntinzndu-se pe o suprafat mai mare dect casele obisnuite,
se nltau formele deosebite aleCluburilor de relaxare, avnd n
jurul lor plcuri deginkgo biloba a cror adiere rcoroas se mbina
cu prospetimea cascadelor. Intrar si ei ntr-un Club, dornici s afle
mai multe.
i ntmpin un chinez mbrcat ntr-un costum elegant, care,
aplecndu-se, li se adres n cea mai melodioas limb chinez:
- Bine ati venit! Ne bucur foarte mult vizita dumneavoastr.
Numele meu este Wang si voi avea plcerea de a v arta acest loc.
i conduse prin slile luminate ale Clubului, ncntndu-le n
continuare auzul cu accentele impecabile.
- Sper c de acum nainte veti trece de multe ori pragul acestui
club. Avem aici tot ce v-ar putea interesa. V veti bucura de clipele
relaxante oferite de bile de plante, de masajele tonice si gimnastica
de ntretinere, n compania plcut a unor androizi simpatici.
- Am fost mereu interesat de cntecele chinezesti. Exist
(continuare din nr. anterior)
Anul I, nr. 2/2014
16
posibilitatea de a nvta aici? l ntreb ea.
- Sigur, i rspunse Wang, nu numai cntece, ci si dansuri.
Avem profesori excelenti.
Ea i zmbi si intr ntr-o sal n care mai multi oameni erau
scufundati n tcere.
- Ce este aici? ntreb n soapt.
- Se joac sah chinezesc. Puteti nvta si dumneavoastr.
- E grozav! se emotion ea, ntorcndu-se spre brbatul nalt,
cruia i strluceau ochii privind tablele de sah.
- Tu spuneai ca vrei s nveti! i se adres. Acum ai cel mai
bun prilej.
- Da. Mi-ar plcea, dar nu m ncumet, rspunse el. Se mai
poate juca si altceva? l ntreb pe chinezul ce-l privea cu zmbetul
acela permanent pe buzele subtiri.
- Tot ce doriti! Go, bridge, scrabble, remi, biliard, bowling.
Avem simulatoare pentru antrenamente si jocuri. Puteti practica orice
sport, precum si qigong. Sunt terenuri amenajate pentru tenis,
baschet, fotbal.
Ea se apropie de o sal unde se aflau multefotolii-lotus albe
ce semnau cu cele din noua ei cas.
- Ce este aici? ntreb.
- Un loc aparte, zise Wang, conducndu-i nuntru. Avem
mai multe asemenea sli. Aici, cei interesati de literatur se adun n
fiecare sear. n jurul acestor msute rosii decorate cu dragoni galbeni,
colonistii - literati, precum si cei pasionati de cultur, n general, stau
ore n sir, sorbind din cescutele de ceai, discutnd despre lucrrile
lor sau despre orice altceva privind istoria si civilizatia popoarelor
celor dou planete.
Se apropie de o msut si aps pe un buton invizibil.
Instantaneu apru ominihologram care, dup o comand scurt,
verbal, ls s se vad un brbat recitnd foarte absorbit o poezie.
- n acest fel veti asculta, dac veti dori, poezii sau fragmente
de proz ale autorilor din alte veacuri sau chiar ale dumneavoastr
nsiv.
La invitatia gazdei lor, se asezar pefotoliile-lotus, dedicnd
cteva minute poetilor ce se afirmaser dup stabilirea n Colonia
Lunar.
- De multe ori, continu Wang, dup ncheierea acestor
ntlniri, noaptea, cnd linistea devine deplin si se simte doar
mireasma suav a florilor ce nconjoar Clubul, toti acesti iubitori de
cultur se retrag nSala Legendelor. Veniti s v-o art!
i conduse pe niste coridoare nguste luminate de cteva
lampioane rosii si galbene si i ndemn s intre ntr-o ncpere goal.
Rse cnd le vzu reactia uimit.
- Este doar o aparent. Camera pare pustie, dar de fapt este
locul de conectare cu trecutul legendar al Chinei. Aici, asezati pe
covorul plutitor, oamenii mediteaz sau se las purtati pe lng peretii
pe care se deruleaz, la simpla atingere, imagini din mituri si legende,
putnd intra n legtur direct cu mpratul Huang Di, cu arcasul Yi
si sotia sa, Change, cu mpratul de jad, cu uriasi si pitici, cu dragoni,
phoenicsi si alte personaje. Uneori, cnd simt nevoia de un sfat, pot
accesa hologramele cu dragoni. Jucusi, ntinzndu-se pn n tavan
sau ncolcindu-se pe podeaua din bambus galben, purtnd un
zmbet permanet pe gura larg, ei rspund ntrebrilor puse si nepuse
n stilul lor glumet, plin de ghicitori.
Cei doi vizitatori se artar nerbdtori s urce pe covorul
plutitor, dar Wang i temper, explicndu-le c mai nti trebuie s
devin membrii ai clubului.
si luar rmas bun de la ghidul ce-i condusese prin inte-
resantul lcas de distractie, relaxare si cultur, convinsi fiind c se
vor ntoarce foarte curnd.
- V asteptm cu mult plcere, zise chinezul cel amabil si
elegant, strngndu-le clduros minile. Dac doriti, puteti vizita
templele din apropiere, ce se nlt n toat splendoarea lor
arhitectural printre casele oamenilor. Multi dintre cei proveniti din
Orient mai simt nc nevoia de a se ruga si medita.
Cei doi reusir s strbat ntreagazon a Locuintelor, foarte
bucurosi c din acel moment vor avea parte de toate beneficiile si
frumusetile ei.
Anul I, nr. 2/2014
17
Noaptea czuse peste noul oras chinezesc de pe Lun si ei
intrar n casa primitoare. Orhideele si miscar petalele parfumate n
semn de salut n holul spatios, mbiindu-i s intre n livingul alb,
unde razele Pmntului i ntmpinar ospitaliere, nvluindu-i cu
strlucirea lor.
A doua zi, pornir voiosi si nerbdtori sprezona Arterelor
comerciale, el dorind s-i arate magazinele pline cu siraguri de perle
si cu portelanuri, stiind ct de mult i plac, iar ea curioas s vad
dac orasul semna cu Beijing.
- mi amintesc prima iesire din Hotelul Poly Plaza si prima
mea cltorie cu metroul n capitala terestr. Aici nu exist metrou.
- Da, replic el. Efortul de a perfora solul din piatr masiv
este foarte mare, iar costurile uriase. Pe de alt parte, guvernantii au
pornit de la ideea ca oamenii s se bucure de frumusetea din jur.
Astfel, s-a dezvoltat transportul pe traseele spatiale.
Merser cteva ore pe jos, simtind trepidatia orasului.
Majoritatea oamenilor foloseau ns levitaxiurile apartinnd
companiilor locale, care urmau trasee spatiale bine stabilite prin tot
megalopolisul. Aceste mici autoturisme levitante puteau fi dirijate
att n spatiu ct si pe sol n functie de distanta dorit a fi parcurs
si de graba pasagerilor. Cei mai traditionalisti se distrau mergnd cu
bicicletele clasice. Erau foarte caraghiosi, plutind la ctiva centimetri
de sol, sau chiar mai mult, urcnd si cobornd n unduiri gratioase.
Colindar prin zona central a orasului si se bucurar de
privelistea ncnttoare a magazinelor de dimensiuni reduse, n spe-
cial de portelanuri si bijuterii, si a restaurantelor si ceainriilor ce se
gseau la tot pasul. Ea se mir, nevznd constructii nalte asa cum
erau n Beijing.
- Nu nteleg! n orasul acesta nu sunt mall-uri sau alte cldiri
nalte? Nici urm de Xi Dan, Full Link!
- Sigur c sunt, dar nu n centrul Zonei. Aici se promoveaz
traditia, doar stii ct de mult nseamn pentru chinezi. Voi comanda
levitaxiului s ne duc la marginea acesteia. Acolo vei vedea partea
modern aZonei Arterelor Comerciale. Dar mai nti vreau s intrm
ntr-unul dintre restaurante. Nu am fost pn acum si mi doresc s
mergemmpreun.
- Chiar mi s-a fcut foame, zise ea, si m gndeam s-ti propun
un asemenea restaurant. Dar tu mi citesti gndurile, ca de obicei.
Aflase c restaurantele si ceainriile purtau amprenta
vremurilor trecute ale Chinei, toat ambianta avnd darul de a-si
transpune oaspetii ntr-o alt epoc. Mobilierul din bambus si jad,
decoratiunile colorate cu dragoni si phoenicsi, picturile cu flori sau
scene din istorie, muzica armonioas, mbrcmintea celor ce serveau,
fermecau, si cine trecea pragul unui asemenea loc uita c se afla pe
Lun.
Trecur printr-un portal albastru ornamentat cu flori si dragoni
si intrar ntr-un restaurant ce li se pruse foarte atrgtor. O tnr,
purtnd o rochie rosie tipic perioadei Qing, acoperindu-si sfios
chipul ca de fildes, ochii migdalati si buzele de culoarea nfocat a
trandafirului cu un evantai albastru asemenea cerului pmntean, i
conduse la o msut de jad, invitndu-i cu glas melodios s ia loc pe
scaunele n form de elefant. Un chelner foarte vesel si pus pe glume
le aduse meniul, plecnd apoi n pas vioi, fredonnd o melodie.
Ei admirar coloanele rosii cu phoenicsi aurii ce sustineau
acoperisul pagodei, stampele chinezesti colorate de pe pereti, vazele
nalte de portelan din care zeitele i priveau cu simpatie, ascultnd
acordurile melodioase ce le ncntau auzul ca un susur cristalin de
izvor. si zmbeau n tcere unul altuia. Doreau s pstreze clipele
acelea nchise pentru totdeauna n inima lor, bucurndu-se de
atmosfer si savurnd delicioasele feluri de mncare. Dup un
excelent wuliangye, cea mai faimoas butur chinezeasc dup
maotai, servir mncrurile lor preferate, rat cu portocale, rat cara-
mel cu mirodenii, coltunasi, pachetele de primvar, pui cu bambus
si pui Gong Bao alturi de orez si sosuri de soia, dulce-acrisor si otet
chinezesc, ncheind cu nghetat de ciocolat si mere caramel.
Se odihnir si sporovir despre tot si toate cte vzuser n
acea zi, ca apoi ea s-si arate nerbdarea de a vedea magazinele
moderne.
- Esti sigur c mai ai puterea de a merge acolo? o ntreb el.
Am fcut un tur de fort astzi. Putem lsa pe altdat.
- Nici nu m gndesc, rspunse ea, hotrt.
El stia c nu avea rost s o conving pentru c atunci cnd
si punea ceva n cap nu o mai putea face nimic si nimeni s se
rzgndeasc. Prsir restaurantul si se urcar nlevitaxiul numrul
13. Viteza era redus, ceea ce le permise s admire n continuare
strdutele nguste, mpodobite cu lampioane si reclame colorate.
Apoi, deodat, n zare aprur cldiri ale cror ultime etaje se pierdeau
n norii nconjurati de lichid.
- Nu pot crede! exclam ea. Nu am vzut nicieri asa ceva.
Cum apar norii acestia n coloizi! Sunt efectele electromagnetismului
planetar! Dar, ce se ntmpl? Vd c urcm n loc s coborm.
- Ai rbdare si vei vedea, o linisti el.
Levitaxiul urc lin si intr n nori, ca apoi s se opreasc
brusc.
- Dar unde suntem?
- Pe unSelenarmall, rspunse el, ridicndu-se, lund-o de
mn si ndreptndu-se mpreun spre iesire.
Toti cltorii ajunseser pe terasa cldirii, o urias pist de
levitaxiuri, un minilunarport, la fel ca toate celelalte aflate pe
constructiile nalte ce se vedeau strlucitoare de jur mprejur. Unii,
pentru prima dat ntr-un asemenea loc, erau extrem de ncntati si
se distrau intrnd printre norii ce se miscau lin nvluindu-i, mbiindu-
i parc s urce pe vreunul care s-i poarte prin Univers. Ea se amuz
foarte mult de atmosfera vesel de la nltime si apoi ntreb:
- Si acum, ce facem? ncotro?
- Vino! i zise el.
O conduse spre un cub de sticl acoperit n totalitate de nori,
ce se risipir atunci cnd se apropiar. Zrindu-l, oamenii de pe
minilunarport se grbir s urce. Liftul cobor, oprind la etajele
dorite de fiecare dintre cei prezenti si n doar cteva secunde ajunse
la parter. Constructia impuntoare din jad, cu ferestre mari de cristal,
era luminat feeric. Lifturile cubice coborau si urcau pe exterior. Din
cinci n cinci etaje, din dreptul ferestrelor glisante porneau poduri
avnd de o parte si de alta parapeti de jad, unind cldirea cu altele
din apropiere. Pe reteaua de poduri suspendate, oamenii pluteau
printre nori, ndreptndu-se spre diverse magazine. Plimbarea la
nltime devenise o plcere si o distractie. Era locul n care femeile,
dup ce cumprau diverse produse dintr-o cldire, plecau ntr-alta,
de multe ori nsotite de prietene, stnd de vorba si odihnindu-se pe
drum pe una dintre bncutele de onix aflate din loc n loc pe marginea
podurilor. Luna, neavnd nucleu de foc, nu exista pericolul producerii
cutremurelor, de aceea constructorii si puteau permite asemenea
exuberante arhitectonice.
Din ce n ce mai interesat de ce avea n fata ochilor, rmase
foarte putin s admire mrfurile extrem de atrgtoare din
Selenarmall, fiind nerbdtoare s ias si s vad ct mai mult din
Zon. Remarc totusi lipsa vnztorilor. Oamenii cumprau produsele
dorite si achitau contravaloarea lor nselenari, moneda unic lunar,
utiliznd automatele. Dac doreau s afle mai multe despre produs
accesau untransparent-computer, n orice loc al magazinului, putnd
citi sau auzi informatii si privind n acelasi timp rafturile ncrcate cu
mrfuri din spatele acestuia.
Anul I, nr. 2/2014
18
Iesir si se plimbar printre constructiile ce preau nesfrsite.
Printre ele pluteau, la distante mai mici sau mai mari, la nltimi sub 3
metri, levitaxiurile extrem de numeroase. Era ametitor, dar altceva o
contraria. Zgrie-norii nemaivzuti, podurile suspendate strlucitoare
pline de oameni, levitaxiurile ce se ntreceau n vitez, s-ar fi asociat
n mod normal unui vacarm, unui zgomot asurzitor, dar aici totul se
desfsura n deplin liniste. Doar cascadele din parcurile ce se nca-
drau frumos ntre cldiri tulburau cu clipocitul lor atmosfera calm.
Oamenii se odihneau pe bnci sub bambusi nalti sau se plimbau
printre florile de tot felul, bucurndu-se de coloritul lor fr egal.
Cei doi noi locuitori al Coloniei se asezar pe una dintre bncile
n form de scoic umbrit de magnolii galbene, obositi, dar ncntati.
El i povestea n soapt c zona semna foarte mult cu cea din New-
York Moon, oras pecarel vizitasen calitateasadeghid dar, acolo,
desi cldirile erau la fel de nalte si extrem de tehnologizate, lipsea
farmecul dat de coloritul numeroaselor grdini chinezesti. n schimb,
inedit i se pruse ideea dispunerii pe strzi a unor computere care
ofereau oamenilor, prin accesare verbal, stiri despre aspecte politice,
economice, sociale, culturale din statele terestre sau lunare, n plus,
permiteau contactul cu persoane aflate n oricare colt al lumii terra-
lunare. i aminti c nu de mult, de la un asemenea computer o vzuse
cnd si cumpra dintr-un magazin parizian o rochie superb, Chanel.
Ea rse ncet, rememornd momentul.
- Uit-te bine, i zise el, ridicnd privirea spre cer. Imagineaz-
ti zgrie-nori cu acoperisuri aurite. Asa sunt n Moskow Moon unde,
spre deosebire de Moscova terestr, exist o multime. Am fost acolo
cu ocaziaCampionatului Terra-Lunar de ah si am fost impresionat.
Mai discutar putin, el vorbindu-i despre cltoriile sale prin
trile lunare, promitndu-i c vor merge mpreun, cu prima ocazie, la
New Paris si London Moon.
Plecar, plutind ntr-unlevitaxi si se napoiar n casa lor
lunar.
A doua zi, amndoi urmau s se prezinte la sediile companiilor,
fiind invitati pentru o petrecere de bun venit. De fapt, acele pagode,
la fel ca si sutele aflate nzona Companiilor, pe care le vzuser
initial navignd pecosmic-phone, erau locuri unde angajatii se
adunau numai convocati pentru a discuta probleme de maxim
urgent sau pentru a participa la vreun banchet organizat n zilele
aniversare. n restul timpului, oamenii lucrau acas, n camere simple
si linistite, dotate doar cu strictul necesar. Un birou si un fotoliu se
ridicau din podeaua de onix n momentul intrrii. Instantaneu aprea
un simulator spatial extrem de util pentru a avea legtura permanent
si imediat cu toate retelele de comunicatii planetare si interplanetare.
Foarte usor, si distractiv n acelasi timp, de utilizat pentru ntocmirea
diferitelor lucrri solicitate erauhologramele virtual-reality ce se
puteau accesa n orice loc. Ea fusese ncntat de ideea de a lucra
acas, de faptul c nu mai trebuia s suporte toanele sefilor sau ale
colegilor si, mai ales, c nu mai era nevoit s ajung la o ora fix
pentru a semna n condica de prezent.
Intrar n living unde, doar psir si o lumin plcut, ocro-
titoare, i nvlui, multiplicndu-le chipurile n oglinzile ce acopereau
peretii verticali. Se ndreptar spre cel mai apropiat perete si imediat
se desprinse din el, plutind usor, o canapea pufoas ca o lebd
alb, perfect pentru momente de relaxare. El lu din buzunarul de la
piept al cmsii albastre o tigar electronic si pufind nori de abur,
o privea misterios. O mireasm suav de tei umplu ncperea si ea si
aminti de anii adolescentei sale si de zilele ce urmaser an de an, la
nceputul fiecrei veri cnd credea c, poate, nu era totul pierdut, c
undeva, cndva, parfumul de tei i va mpli visele. Zmbea emotionat
si l privea pe brbatul frumos si distins care tocmai accesa
cosmicphonul si l ndrepta spre podea. Rse plcut surprins cnd
vzu nltndu-se un bar plin de sticle. Ca de fiecare dat, o amuzau
miscrile lui lente si i admira n tcere minile albe si fine care asezau
cu grij dou pahare mici de jad pe o tvit trandafirie. Se apropie
ncet de bar si ocup unul dintre cele dou scaune nalte ce aprur
instantaneu din podea. Surznd, astepta rbdtoare s vad ce va
alege dintre numeroasele sticle, mai mici sau mai mari, sobre sau
foarte colorate, cu forme ciudate. El se aplec si ridic una, de undeva
de jos, ascuns parc, o deschise si turn n pahare o licoare
transparent.
Mirosul acela l-ar fi recunoscut-o dintr-o multime de alte
buturi. Eramaotai, butur de reputatie international pe Pmnt,
devenit extrem de apreciat si n Colonia Lunar. O degustaser
mpreun, cu o imens plcere, pe vasul de croazier pe care se
cunoscuser.
Ciocnir si sorbir din butura dulceag, surzndu-si si sim-
tind cu toat fiinta intensitatea acelor momente. Luar paharele si se
ndreptar spre o oglind mare acoperit cu perdele fine, albe, brodate
cu dragoni rosii. Perdelele se d-
dur ntr-o parte si oglinda dispru.
Din ce n ce mai uimit, ea se ntreba
ce alt surpriz o mai astepta.
O pajiste verde se n-
tindea la picioarele lor, con-
ducndu-i spre malul lacului n
care pestii strluceau si sreau
zglobii, urndu-lebun venit.
Sus, pe cerul noptii, Pla-
neta Albastr si revrsa lumina
spernd c, poate nvluindu-i, le
va aduce n suflet dorinta de a se
rentoarce. Dar ei priveau fascinati
unduirile aurorei boreale lunare,
ce se desfsurau n forme delicate
si nuante superbe de verde, rosu,
galben, mpletindu-se, despr-
tindu-se si amplificnd magne-
tismul acelui trm.
(Din volumul NEW BEIJING,
Editura Virtual)
Anul I, nr. 2/2014
19
SCRISOARE DE DIVOR|
Drag Manuela,
Am hotrt s-ti trimit pe email aceast scrisoare n care vei
afla povestea de dragoste a vietii mele; va fi deopotriv o scrisoare
de rmas bun, de adio, de divort, cum vrei s o numesti. Iart-m c
n-am putut s-ti mrturisesc telefonic ruptura noastr definitiv.
Mi-ar fi tremurat vocea la ntrebrile tale si mi-ar fi lcrimat inima, de
ce s nu recunosc? La izbucnirile pe care ti le stiu bine, mi-ar fi pierit
vocea, la urma urmelor suntem nc sot si sotie, am trit si noi o
romant sau mcar am interpretat rolurile ndrgostitilor, nu-i asa?
Stii de ce m-am temut cel mai tare? Berbec nesbuit cum esti, nu m-
ai fi ascultat pn la capt, mi-ai fi trntit telefonul n nas, ti-ai fi luat
pasaportul turistic si ai fi alergat la aeroport. Stiu, ai fi cerut traseul
cel mai rapid, indiferent cte avioane ai fi schimbat pn la mine.
Stai, nu te ridica! Citeste pn la capt. Citeste pn la capt,
te rog, apoi mi poti telefona. Chiar vreau s-ti aud vocea. Chiar c
vreau s discutm ca doi oameni care tin unul la altul si se respect,
de acord? Oare ce mi vei spune? Sunt curios, drag Manu, scumpa
mea Emmanuelle!
Dup prima mea aparitie le televiziunea public n emisiunea
Stars, mi s-a ntmplat un lucru de necrezut. M-a sunat May. Da,
May, iubita mea din studentie. Dialogul televizat de o or a decurs
foarte bine. Am spus cteva cuvinte despre mine ca proaspt
Ambasador al Romniei n Musonia, am prezentat, pe sectoare,
raporturile bilaterale. Acesta este tipicul emisiunii, nimic special, doar
c eu nu am vorbit n englez, ci n musonez. n plus, am scurtat ct
am putut rspunsurile la ntrebrile cu iz politic si, cum rmsese
suficient timp de emisie, a urmat un monolog lung, despre noi, daco-
romnii, si despre tara noastr ntemeietoare de civilizatie n Europa,
despre o tar asa cum se sedimentase n mine din copilrie. Romnia
- O lume fascinant, au titrat a doua zi ziarele. Colegii ambasadori
m-au felicitat cu invidie n ton si-n ochi. Membrii coloniei romne
si-au artat si ei bucuria, umplnd site-urile cu fotografii si cuvinte
de laud. Diplomatii si ceilalti membri ai ambasadei m-au periat si ei
destul, iar cnd a aflat de May, consulul s-a mirat c la terminarea
studiilor fusesem angajat n Ministerul Afacerilor Externe.
- Domnule ambasador, v amintiti cine era consul pe vremea
studentiei dumneavoastr n Musonia? m-a ntrebat cu subnteles,
n timpul cupei de sampanie, la care chemasem tot personalul. Vroia
s spun ca acel consul trebuia s-mi ntrerup studiile si s m
trimit n tar, pentru c aveam relatii intime cu o localnic.
- Plies, i-am rspuns, cuminte.
i stiam numele. Atunci, omul acesta s-a artat ntelegtor si
ntelept, salvndu-mi cariera n diplomatie. El mi-a dat niste sfaturi
care nu izvorau din tainele serviciilor secrete, care pe atunci tiau
nemilos, ci mi vorbise ca un om mai n vrst, se purtase ca un
printe.
- Mda. N-am auzit de el. Vedeti? Dac-ar fi fost vigilent, n-ar
fi fost scos la pensie, ci ar fi fost avansat general.
Am schimbat vorba, gndindu-m c el face parte din tagma
Constantin Lupeanu
celor care, atunci cnd se confrunt cu o situatie, nu vd oamenii,
nu simt viata, si actioneaz strict n interesul carierei proprii, urmeaz
o cale pavat cu vieti sfsiate.
Eram n Musonia de trei luni, asteptam s vii la mine, rupndu-
te de cercul tu de prietene si de prieteni fat de care stii prea bine c
eu am tinut ntotdeauna o distant proteguitoare. Triam monotonia
vietii diplomatice, care de departe pare curcubeu, iar tu o stii, e ca la
un regiment din munti, ntr-un orsel de provincie: stirile de dimineat,
comentariile, precizrile de peste zi si brfele de la cocktailuri, receptii
si dineuri diplomatice. ncercam s-mi imaginez cum vei aprea tu pe
pmnt musonez, tu, femeie mritat, cltorind cu pasaport
diplomatic la business...
Doamne, drag Manu, cnd mi amintesc zborul nostru cu
avionul la Bangkok si cnd m gndesc la initierile prin care am
trecut amndoi si cum te dovedeai tu nentrecut. Ia gndeste-te!
Opreste pentru cteva clipe lectura, nchide ochii si adu-ti aminte.
Revezi templul n care parc ne-am renscut? Si grupul acela de
oameni de toate natiile care se conturase n jurul tu, pentru c tu
esti un ambasador adevrat, o preoteas, o regin, ei te strigau
Emmanuelle si ti se supuneau ca niste adevrati sclavi. Zile de aur.
Eu te-am admirat de totdeauna, stii. Am fost fascinat de tine din
prima clip. Cnd am dat mna cu tine, am fost invadat de o
senzualitate fr de margini. Ah, perfectiunea ta, frumusetea greu de
pus n cuvinte, aerul misterios si dezinvoltura cu care mi-ai cerut
mie, un necunoscut, s te duc n Thailanda, ca pret al prieteniei. Te-
am cunoscut la un concert la Ateneu, ti amintesti? Cotropit, orbit de
tine, am scos repede o carte de vizit si te-am rugat s m suni n ziua
urmtoare.
- De ce? m-ai ntrebat.
Prietenii aceia nelipsiti din preajma ta, am aflat mai apoi, au
izbucnit n rs, cti s fi fost acolo, cinci sau sase, dintre care o
singur femeie, Sanda, pe care o cunosteam si care m-a prezentat tie,
vou. Eu eram cu o nepoat, Ana-Maria, elev de liceu; tu o crezusesi
prietena mea, iar tineretea ei te intrigase, poate c mi crescuse cota,
dup cum mi-ai mrturisit a doua zi, si poate c gratie ei ai ncuviintat
s m cauti.
- Da, o s te sun, ai zis, primind bucata aceea de carton si
ntinznd-o ntr-o singur ondulare a minii, unuia dintre brbatii
carefceau sluj n jurul tu. Mi-ai vorbit fr s m privesti, cu ochii
fixati pe Ana-Maria: Suntem cumva n aceeasi retea?
A doua zi, trziu dup prnz, a sunat telefonul. Vznd numrul
necunoscut afisat, am stiut c esti tu.
- Manuela, ai rostit ntr-un fel anume, pronuntnd Manu Ella.
Eu am nceput s turui, mi fcusem un plan de btaie, ti-am
spus c esti o femeie tulburtoare si c sunt cucerit de personalitatea
ta. Am vorbit mult, cum nu-mi era obiceiul, iar pentru a-ti atrage
atentia asupra mea, am strecurat informatia c trisem n Extremul
Orient, mi fcusem studiile universitare n Arc, capitala Musoniei, si
Anul I, nr. 2/2014
20
asa mai departe.
- Ah, da? ai spus.
- Nu ti-a povestit prietena noastr comun? am izbucnit eu,
cumva a repros.
- Dom nu le, ai rspuns sacadat si am stiut de atunci c tu te
alinti n felul acesta.
Stii bine c imediat a sunat gongul si am intrat din nou n
sal, iar, dup concert, ea a plecat cu prietenul ei. Eu am intrat ntr-un
club, s nu m-ntrebi n care, te rog, nu mai stiu! Cnd s fi vorbit
despre tine? Si... ai fcut o pauz ct o zi de post. Ti se pare c ar fi
fost cineva interesat de persoana ta? A propos, ce-ti mai face prietena?
- Cine? Ana-Maria? Nu stiu. De fapt, n-am o prieten, adic,
da, am! am adugat lacom de ideea care mi venise, de ieri tu esti
prietena mea.
- M duci n Thailanda? ai ntrebat aiuritor de limpede.
- Oriunde. Dar eu ti recomand Musonia.
- Thai land a! ai repetat aspru, n maniera ta.
- Fie!
sta a fost nceputul. Ne-am ntlnit n week end si am rmas
mpreun. Se nimerise c si tu erai singur de o vreme. Lng tine,
am trit acea vibratie nalt precum coarda unui arc din momentul
slobozirii sgetii. Repetat. Mereu si mereu.
Rememorarea de pn aici este un omagiu pe care ti-l aduc
acum, la desprtire, drag Manu. Poate c ne-am cstorit nepermis
de repede, ce crezi?
Manu, n timpul ultimei noastre conversatii telefonice,
insistasem s te duci la Directia Consular a ministerului, s-ti iei
pasaportul diplomatic. Acum te rog s nu te mai duci. Le-am scris s
retin pasaportul tu, fr explicatii.
n schimb, am vorbit cu ministrul. I-am telefonat si am nceput
asa:
- Domnule ministru, mi s-a ntmplat un lucru de necrezut.
- Eu v cred, domnule ambasador.
- M credeti nainte de a sti despre ce este vorba?
- Aflati c stiu despre ce este vorba.
- Glumiti, domnule ministru.
- Absolut deloc. Cunosc toat trsenia. n jurul
dumneavoastr sunt multi scriitori, domnule ambasador! Am fost
tinut la curent, nc de la nceput, imediat dup interviul acela reusit
pe care l-ati acordat televiziunii centrale musoneze. Bravo pentru
interviu! n legtur cu ce ziceti c s-a ntmplat, trimiteti-mi v rog
un raport oficial, prin cifrul secret, cu propunerile pe care le credeti
de cuviint. V-as aduce n tar pentru cteva zile, dar stiu c pregtiti
comisia economic mixt si nu puteti lipsi tocmai acum de la misiune.
- Domnule ministru...
- n ncheiere, m-a ntrerupt el, pot s v spun c noi privim
cu ngduint. Att deocamdat, v rog s m scuzati, domnule
ambasador, am niste treburi presante. La revedere si pe curnd.
- La revedere.
Ultimele cuvinte le-am nteles drept o ncurajare.
Iar acum m voi ntoarce la telefonul primit de la May. Tu stii
cine este. Ti-am vorbit despre ea. Nu att ct ar fi trebuit, de aceea
voi strui aici.
Toamna, ultimul an de facultate. Venisem din tar dup
nceperea cursurilor. Fusesem retinut cu formalittile pentru o carier
n diplomatie. Ministerul de externe nu avea vorbitori de musonez,
pusese ochii pe mine, si trebuise s trec niste teste. Am fost acceptat
si sftuit s-mi mbogtesc vocabularul politico-diplomatic, apoi s
m ntorc cu diploma de absolvire. La universitate, bjbisem pe
coridoare, pentru c se fcuser niste reorganizri, si m pierdusem
pe coridoarele largi. Atunci a aprut May.
- Cecauti? m-antrebat n englez.
M credea un boboc derutat. I-am rspuns n musonez, c
abia revenisem din Bucuresti, nu apucasem s iau legtura cu niciunul
dintre colegii mei de an si c pur si simplu nu nimeream amfiteatrul
cutat.
- Credeam c esti neamt, a zis.
- Uite c sunt romn! E bine?
A izbucnit n rs.
- mi plac romnii. Pe aici. Urmeaz-m!
Se misca cu gratie, dar nu i-am luat seama. Am ajuns-o din
urm din doi pasi.
- Ce stii tu despre romni? am provocat-o.
- Tu esti Dracula? a rs iar, cu poft. I-am observat chipul de
forma lunii pline, fruntea nalt, ochii mari, prelungi, umbriti de
sprncene ca niste aripi de libelul. Am vzut un film nduiostor,
viata unui artist, Ciprian Porumbescu, a adugat.
Pn la amfiteatrul pe care l
cutam, n-am mai scos un cuvnt.
Cldura era coplesitoare. O cldur
surd, grea si apoas, de nenteles
pentru noi, cei din spatiul climei
temperate. Soarele nu se vedea. Un
cer de cenus promitea ploaie, norii
doar amenintau, fr a se slobozi.
Coridorul era deschis spre rsrit.
Ne-am oprit sub o arcad.
- Aici. May a artat spre o
us. Doar c nu poti intra. Stii deviza
universittii noastre?
- Dup profesor nu mai intr
nimeni, naintea profesorului nu
pleac nimeni, am recitat.
A dat s plece.
- Eu sunt Val. Valentin, pa-
tronul ndrgostitilor. M-am nclinat
usor, mpreunnd pal mele si
ducndu-le la piept, n rit buddhist.
- May. Am numele unei flori
Anul I, nr. 2/2014
21
care nfloreste o dat pe an, n ziua a patra a lunii a unsprezecea,
dup calendarul lunar, desigur. Atunci m-am nscut eu. Tine minte!
Asa ne-am cunoscut. Ea era student n anul al doilea,
Facultatea de economie, unde preda si tatl ei. A doua oar ne-am
ntlnit ntmpltor. A treia oar la fel. Ne ddeam binete si att. A
patra noastr ntlnire s-a petrecut n cantina profesorilor, unde
studentii strini aveau acces. Mncarea era mai ngrijit pregtit,
mai gustoas si mai scump. Mncam la o mas cu un coleg belgian
si am zrit-o de cnd ea a intrat sfioas pe us.
- Uite tipul clasic al frumusetii musoneze, m-a fcut atent
colegul. De mult o urmresc, a soptit, si i-a fcut semn s se apropie.
l cuta pe tatl ei, ne-a spus. Am invitat-o s ia loc, s bea un
suc pn la sosirea profesorului. Colegul a nceput s-i fac o curte
pe fat. Am fcut ochii mari. Brusc, s-a trezit n mine un soi de gelozie,
doar o stiam de cteva sptmni, am fost cuprins de o senzatie de
posesiune. Cum mai mult el sttea de vorb cu May, am privit-o
atent. E delicat, mi ziceam, desi cercul fetei este mult prea extins
pentru trupul ei plpnd. Oare ce ascund vesmintele? si mi-a aprut
n fata ochilor o Venus la margine de codru, pictat de Cranach.
Zmbeam la gndul unei cure de slbire mai ales n zona soldului, a
pulpelor, cnd May a srit n picioare.
- Cred c tata a plecat...
- Te conduc! m-am trezit spunnd si m-am ridicat. Plteste
tu, i-am spus colegului, care a fcut la rndul su ochii mari,
nentelegnd ce mi-a venit.
Am iesit din campusul universitar, ne-am plimbat pe niste
strzi umbrite de platani importati din Franta, apoi am intrat ntr-o
ceainrie. Zi de zi, dup cursuri, reluamtraseul acesta. Prima oar ne-
am srutat dup vreo dou sptmni, cnd a urcat la mine, s ia o
carte. De ziua ei, m-a invitat la ea. Locuia singur, ntr-o cas veche,
mostenit de la bunica matern, o cas cum nu mai vzusem, ridicat
pe piloni, cam la un metru deasupra pmntului. Construit din lemn
tare, mbinat n asa fel nct nu se btuse nici un cui, era un ptrat cu
latura de nou metri. Se urca pe o scar din lemn, cu sase trepte, care
semnificau elementele naturale din univers, se intra pe o us lat dar
scund, obligndu-te s-ti pleci capul n fata gazdei, cnd fceai
pasul peste prag. Usa nu fusese fixat pe mijlocul unei laturi, asa
cum m-as fi asteptat, ci n colul dinspre drum. Cnd am intrat prima
oar, am fost socat. n interior nu erau desprtituri. Am ptruns ntr-
o sal, o camer neobisnuit de mare; am aflat c avea optzeci si unu
de metri ptrati, cu tavan din lemn sculptat, reprezentnd cerul cu
stelele. Bazoreliefuri pe lemn erau si peretii, livezi cu cai si mnji, n
cele mai neasteptate pozitii. Pe latura de la intrare era amenajat
buctria, modern, cu ap curent, plit electric, cuptor si tot
tacmul. Piese vechi de mobilier se gseau peste tot, mese si scaune
joase, pe peretele opus tronnd un baldachin drapat cu mtsuri, iar
lng el baia mascat de paravane, si acestea sculptate cu scene
domestice. Geamurile erau fixate cumva n partea de sus a peretilor,
de jur mprejur, dndu-mi impresia c m aflam n jungl. Am fost
fascinat. M-am nvrtit pe acolo ndelung, punnd ntrebri. Casa
era veche de peste o mie de ani, reamenajat din timp n timp, si
revenea primei fete nscute n familie. De ziua ei, May m-a iubit n
baldachinul acela, n care, dup traditia casei, si ncepuser viata de
familie optsprezece fecioare din neamul ei, socotindu-se si pe ea.
mplinea douzeci de ani.
Iubirea noastr a crescut si s-a rotunjit cu fiecare zi. De fapt,
nc din primele zile ne jurasem s ne iubim toat viata si s ne
cstorim. Dup ziua ei, cnd devenisem unul, m-am dus la ambasad
si am stat de vorb cu acel consul Plies. Ea le spusese printilor ei
si a fcut cerere la autoritti, n vederea cstoriei. I s-a rspuns c n
Musonia erau interzise cstoriile cu persoane din trile socialiste,
parte a politicii de stvilire a penetrrii comunismului. Au urmat
interventii private si au fost sftuiti s se linisteasc. Nu numai c ea
ar fi fost blamat, dar familia ei ar fi fost pus sub observatie si ar fi
avut de suferit. Mie, consulul mi-a spus c la noi n general nu erau
bine vzute cstoriile cu strinii, desi nimeni nu este mpiedicat. Ca
viitor diplomat, poate c situatia era nc mai delicat.
- Eu sunt de partea ta, mi-a spus fr nici o ezitare. M voi
interesa ce acte sunt necesare. Ai rbdare, s treac srbtorile. Tu
ti termini studiile n var. Avem timp. S vii la mine cu fata, prin
Martie sau Aprilie.
Ce bucurie am trit atunci mpreun cu May! Ea tocmai
depusese cererea. Am nceput s ne facem planuri. May urma s m
nsoteasc la Bucuresti. Dup ce May a aflat despre politica
musonez, m-am ntlnit a doua oar cu Plies. Ne-a primit pe
amndoi. Ne-a sftuit s nu disperm. Ne-a asigurat c scrisese
acas si astepta instructiuni.
- Dragostea nfrnge orice bariere, ne-a zis. Sunteti tineri,
tineretea presupune vigoare si ncredere. Tineti minte, n univers
exist patru taine divine: lumina, credinta, iubirea, speranta. Voi iubiti-
v unul pe altul. Dac iubirea voastr este curat, adevrat, v veti
atinge scopul. La ncheierea ntrevederii, n us, mi-a soptit c May
este un spirit ales.
De atunci, cu acel consul m-am mai ntlnit de cteva ori. Un
om atent, cu suflet bun, asa l categorisesc acum. Ultima oar a
recunoscut c e greu, mai ales prin corespondent.
- Tu termin-ti studiile, ia-ti diploma si mergi n tar. Vei lucra
la minister. Dac fata si familia ei sunt de acord s nfrunte eventuale
neplceri, s ai cu tine actele ei (mi-a spus ce acte anume) si s ceri
audient la ministru si la forul suprem, Consiliul de Stat.
Acesta a fost ndemnul su. Adevrul este c el n-a fcut
nimic, n-a raportat n tar, n-a miscat un deget, de team c, undeva,
pe traseul hrtiilor, un functionar zelos mi-ar fi fcut ru.
Dup Anul Nou, eu m-am mutat la May, n casa pstrat de
cine stie cnd. Ne plcea s ne privim unul pe altul, parc intuind
separarea. Stteam unul n fata altuia si ne priveam n ochi. Am dus
cu mine imaginea ei, sintetizat n cercuri de tot felul, i ndrugam
aceleasi comparatii si metafore despre trupul ei si ea se amuza, m
asculta rznd pe nfundate, pn cnd nu mai reusea s se nfrneze
si izbucnea n hohote, din ce n ce mai tare, la fiecare cuvnt de-al
meu, pentru ca n final, cnd eu conteneam cu descrierea ei poetic,
s-mi spun si ea mereu acelasi lucru:
- Tu esti un zeu. Iar eu o pmnteanc norocoas. Te iubesc!
Rafinamentul se degaja din toat fiinta ei, fie c sttea sau se
misca, se ndeletnicea cu ceva, vorbea, rdea, plngea. Avea snge
albastru. Se trgea, ntr-un lant concludent, din primii regi musonezi.
Si, ca ntr-un basm adevrat, dup interviul meu tv, May mi-
a telefonat.
- Bun ziua, domnul ambasador! A vorbit n romneste.
- Bun ziua.
- Sunt May, a spus simplu, direct.
- May a mea?
Atunci i-am recunoscut vocea.
- Da, Val, May a ta.
Am tcut amndoi, deopotriv de tulburati, cred. Ea ncepuse
s nvete limba romn de atunci, de cnd credeam c va merge cu
mine la Bucuresti. Dup acel Decembrie 1989, a reluat studiul limbii
romne, hotrt s m caute n Romnia. Vorbeste destul de bine.
Mi-a cerut o ntrevedere. Plecase din capital, locuia ntr-un oras din
vestul trii. Am invitat-o la mine la resedint, la un prnz, oricnd
putea s vin.
- Oricnd, May, oricnd, ncepnd de mine, am precizat.
Anul I, nr. 2/2014
22
A venit peste trei zile. Buctarul a pregtit mncarea si a
asezat-o pemas, pentru c amtinut s-o primesc singur, fr nici un
personal prin preajm. La ora stabilit, am asteptat-o n poart.
Soldatul musonez de gard la intrare s-o fi mirat vzndu-m, dar nu
a ndrznit s pun vreo ntrebare. Sau poate c fusese informat, n
zilele noastre vorbesti cu cineva la telefon la Bucuresti si se aude la
Paris, la Londra...
May conducea o masin japonez Mazda. Am recunoscut-o
de departe, i-am fcut semn s intre n curtea resedintei. Am nchis
poarta si m-am grbit spre ea. A iesit din masin si a rmas dreapt
lng portiera deschis. Ne-am privit o vreme. Am invitat-o n cas.
Era aceeasi May, desi ne desprtiserm de aproape douzeci de ani.
Ne-am asezat pe fotolii, fat n fat. Ne-am zmbit. Apoi am izbucnit
amndoi n rs, aproape n acelasi timp, nu nteleg nici acum de ce si
cum. Apoi ea a plns. Mi s-au umezit si mie ochii sau a fost o prere,
cine s stie n tulburarea care ne cuprinsese?
Ea a vorbit prima. Mi-a spus c, dup plecarea mea, a continuat
s nvete limba romn. Mi-a trimis mai multe scrisori, una dup alta,
timp de un an de zile. De la mine n-a primit nici un semn. Eu i-am
mrturisit c am fcut acelasi lucru. Scrisorile noastre erau oprite, de
o parte si de alta, la vama ruttii umane. I-am spus c, la angajare,
eu i scrisesem ministrului un memoriu, cu datele lui May, solicitnd
sprijin oficial. La un moment dat, am fost chemat la directorul de
personal, care mi-a spus s m nsor, fiindc musoneza aia a ta, asa
s-a exprimat, musoneza aia s-a mritat. Avea un birou mare, ncrcat
cu dosare. Oare care era al meu? m gndeam. Unul mai subtire,
desigur. M-am ridicat s plec.
- Astmpr-te, mi tovarse! Tu pe ce lume triesti? mi-a
zis fr s m priveasc.
A ntins mna, a a luat un dosar si l-a deschis, semn c
audienta se terminase.
Pe May nu a luat-o nimeni n seam, dar n anul universitar
urmtor s-a transferat din capital, dezamgit de mine, de organizarea
statal, de toti oamenii din jurul ei si din lumea larg. Nu mai putea
tri unde la fiecare pas ddea peste ceva care i amintea de mine. La
terminarea studiilor, s-a angajat la un ziar de business si ajunsese
redactor-sef. S-a mritat cu un coleg, avea doi copii.
- Pe tine n-am putut s te uit, mi-a mrturisit. Ai fost mereu
cu mine. ti vorbeam tot timpul.
- Te cred, May, si tu cu mine, persistai n gndurile si n
simturile mele. Dup amenintarea directorului de cadre, am luat
hotrrea s demisionez si s plec la tine. Imposibil. Nu am primit
pasaport. Pur si simplu nu puteam pleca din tar! Tot ce puteam s
fac, era s nu m nsor. Ajunsesemcel mai longeviv burlac din minister.
Din timp n timp, unul sau altul dintre persoanele din conducere m
sftuiau s m nsor. n misiune diplomatic nu se trimiteau dect
oameni nsurati.
I-am povestit cum m-ai fascinat tu, Manuela drag, imediat
dup Decembrie 1989, cumparc, din clipa aceea de la Ateneul Romn,
ai sters din mine trecutul. May mi-a cerut amnunte despre tine. I-am
artat fotografia ta. Nu a fcut nici un comentariu. M ntreb de ce?!
n timpul mesei am vorbit putin. Spre sfrsit, mi-a spus c se
interesase: cstoriile ntre musonezi si romni erau permise.
ti mrturisesc c am fost socat. Eu nu m gndisem nici o
clip la o asemenea turnur a vietii. Este drept c o cutasem pe May
imediat dup sosirea mea n Arc, ns fr succes. Tatl ei murise, iar
casa pe picioroange nu mai exista. Pe locul casei se ridicase un
zgrie-nori.
- Casa bunicii a fost dezmembrat cu voia mea si recldit n
parcul national, m-a lmurit May. E muzeu. O poti vizita.
- May, am asigurat-o eu, te-as fi gsit oricum. Oare m poti
ntelege?
- ti amintesti de cele patru taine divine? Lumina, credinta,
iubirea, speranta. n ultimul timp, am reluat cu si mai mult srg studiul
limbii romne. Anul acesta plnuisem o vizit la Bucuresti. Stii de
ce? A patra tain este speranta.
May a rmas la mine pn seara. Eu anulasem orice activitate
diplomatic. A dormit la mama ei, care trieste. De
fapt, May sosise n ajun si dormise o noapte n
casa printeasc, pentru a nu veni la mine la mas
direct de pe drum.
A doua zi, am luat micul dejun mpreun si
am recunoscut amndoi c ne iubim, de parc
timpul rmsese pe loc. Ea vorbise deja cu sotul
ei. l avertizase c, dac eu nu m schimbasem, i
va cere divortul, pentru a se cstori cu mine. El a
nteles-o. Cunostea ntreaga poveste. May a
plecat din Arc imediat dup micul dejun. n curte,
nainte de a intra n masin, ne-am mbrtisat si
ne-am srutat ntia oar dup toti anii care
trecuser peste noi. Am simtit-o ca n studentie,
parte din mine. Acumsuntemn legtur telefonic
direct. Am schimbat cteva cuvinte si cu sotul
ei, cu copiii, n musonez, desigur.
n Musonia, divortul se obtine usor,
aproape imediat. Ea se va transfera n capital, la
un cotidian de mare tiraj, unde va conduce sectia
de business. Ne vom cstori de ndat ce eu voi
obtine aprobarea ministrului si divortul nostru.
nchei aici si te invit s ntelegi povestea
aceasta de necrezut. Poti?
Cu prietenie,
Val
Din Musonia, la putin timp dup instalare.
HARMONY project for steel PANAITE CHIFU
Anul I, nr. 2/2014
23
VECINUL
CEL BUN
un roman de
VECINUL CEL BUN
CAPITOLUL UNU
Corneliu Leu
Btrnul doctor cu mare rang de preot tmduitor apruse n
lumina intrrii cercetnd prin aburul si semintunericul hrubei n care
fiul su si fcea cu meticulozitate ndeletnicirea si mistic si
fiziologic, dirijnd respiratiile celor proaspt operati, pentru ca
emanatiile peretilor de stnc s le grbeasc nsntosirea. Era nc
mbrcat de drum, asa cum cltorise.
Vzndu-l, nafar de respectuoasa bucurie filial a senti-
mentelor manifestate cu sobrietatea castei lor, doctorul cel tnr
deveni si asistentul disciplinat ce se pregteste s-i prezinte raportul
sptmnii n care rspunsese de starea pacientilor, venind spre el
nu nainte de a-i pregti sortul cu care s-l mbrace n acel ritual al
primirii la altarul su medical a celui care oficia asupra anatomiei
trupurilor ncinse de boal si a mdularelor cu rni sngernde.
Era o adevrat mistic a mbrcrii sortului de vindector cu
care marele doctor se apropia de trunchiul special dltuit pe care se
afla cel supus operatiei, mbrcare n timpul creia, cu totii, tmduitori
si slujitori mai mici, cereau binecuvntarea zeului-printe a crui
invocare traditia o impunea a se rosti la acel moment. De data aceea,
ns, lsnd fruntea fiului s i se aplece peste o mn, btrnul
ndeprt cu cealalt sortul si-l trase pe tnr din aburul vindector
amestecat cu miros de crbune si pucioas, iesind cu el afar, ntre
solemnitatea brazilor a cror nltime majestuoas atesta vechimea
acelui loc stpnit de familia lor.
De atunci, de la acel moment de grav comunicare, de ctre
ori tnrul doctor si amintea de printele su, si-l amintea astfel: Cu
statura-i impuntoare si o tristete atent, cercettoare, pe chipul
dltuit de aspre trsturi n expresia adnc conturat. Purtat cu el
oriunde, nc din copilria n care i dusese dorul, imaginea patern
se conturase atunci mai evident n memoria sa rmnnd fixat asa
cum i apruse pe deschiderea luminoas a boltii de la intrare, dis-
tantat de el n neclaritatea aburului ce-i iriza conturul si chemndu-l
cu glas ferm pe numele su mic, negrecizat:
- Zanes!
Apoi, plimbarea n tain si cutarea singurttii printre copacii
nalti, grosi ct trupul omului si drepti ca si catargele ce se fceau din
ei, pn sus, unde le ajungea vrful n naltul cel nalt si albastru,
plimbare ce si-a fixat n memoria tnrului iarsi un loc nsemnat,
mbinndu-se si suprapunndu-se cu imaginea de mag a celui care-
l veghease si ca printe mbinnd autoritatea de cap al familiei lor
importante cu o duiosie care, pe ct era de retinut pe att era de
profund, dar si ca maestru atoatestiutor al stiintelor organonului
trupesc n mbinarea lor cu cele ale intuitiilor si nltrilor sufletului.
Ea s-a desfsurat tot sub semnul acelei aparitii prevestitoare, ca un
contur de curcubee celeste n contrastul dintre lumina de afar si
aburul dinuntru, cu care btrnul lui tat si maestru avea s-i apr
si dup trecerea sa din aceast lume, atunci cnd Zanes l evoca
avnd nevoie de sprijinul si ntelepciunea lui. Ba, chiar mai mult,
chiar si atunci cnd nu-l evoca pe el, ci pe Zeul-Tat, sprijinitorul
transcendent al neamului lor, chiar si acela, tot sub acelasi chip, al
unui contur definit doar de aura strlucitoarelor culori ale luminii, i
aprea. Ceea ce, cu timpul, devenind el capul familiei ce stpnea
acel colt de tar si somitatea priceperii vindectoare a vestitelor
bolnite de aici, i aduse ntelepciunea interpretrii religiei lor care
credea n Zeul Primordial ce le fusese si le rmnea tat sftuitor,
drept religia unei dragoste si ascultri filiale n care zeul are, pentru
fiecare, chipul si amintirea ntelepciunii btrnilor si: Un zeu care, n
momentele cruciale, nu are alt scop dect acela de a grbi s vin la
tine, mnat de ceea ce-ti aduce bun si druitor, asa cum grbise
btrnul doctor, mnat de ceea ce cstigase pentru fiul su:
Anul I, nr. 2/2014
24
ROMAN FOILETON
(continuare din nr. anterior)
- Vei merge la Roma! Am obtinut asta pentru tine. Tumoarea
regelui e de durat, dar e mai sigur s i-o taie acolo; nu c nu mi-as
putea mnui eu inciziile, ns, pentru vindecarea rnii, au ei lotiuni
secrete, fcute pentru imperatori si cei bogati, din ierburile africane.
E un prilej s le-nveti si, poate, s le cutm asemnarea prin pdurile
noastre.
Aceasta era vestea mare, adus dintr-o rsuflare acolo, sub
bolta aburit si aburind. Restul, plimbarea prin discretia arborilor
solemni ce strecurau lumina soarelui printre acele lor verzi dndu-i
mai mult mister si mai mult mngiere dect n impactul direct al
ochiului cu astrul de pe cer, era doar comentariul si sfaturile:
- Regele trebuie nsotit; nu doar pentru ceremonii, ci si pentru
a avea oameni priceputi n jur. E si nevoia de a fi operat, dar si un
prilej de a reface mai strns legturile cu Roma. Vei deprinde astfel si
ti vei arta nvttura n cealalt traditie pe care nobila noastr familie
o are, pe lng harul vindecrii rnilor omenesti: comunicarea ctre
strini n numele neamului nostru, purtarea soliilor regale si gsirea
de aliati regelui nostru. n jurul lui vor fi multi romani, asa c voi, cei
care-l nsotiti, trebuie s vi-i apropiati pe cei de seam cu mult
atentie, pentru c si ei au interesele lor, iar slujirea voastr va fi ca
regele s aib cstig pentru interesele noastre. Pesemne c-i vor
face chiar onoruri n Senat proclamnd o aliant care s ne-ntreasc
la granite; de asta ar fi vrut s-l nsotesc eu. Dar, pentru c doctorii
de acolo se vor ocupa de el, l-amconvins s mergi tu n locul meu.
Nu numai pentru c veti intra n legturi cu multi brbati de care ai
vrsta mai apropiat, ci si ca s nveti de la medicii lor ce stiu mai
nou. Tu ai viata n fat si sper s aduci de acolo ceea ce este bun...
E bine s vezi Roma, acum cnd ni se iveste ocazia. S-o cunosti si cu
luminile si cu ntunecimile ei, iar mintea ta s discearn, s aduc
aici, chiar pentru altii de-ai nostri, o prere actual, dezvluind ce e
acuma si nu ce e prejudecat pentru c sa gndit astfel cndva.
Tare-as fi vrut s vd cu ochii mei, dar pentru neamul nostru e mai
bine s vad unul din generatia ta. Eu n-am avut norocul sa cunosc,
dar nu cred nici n prejudectile habotnice ale celor care ne-au
desprtit total de ei. Lumea se mai schimb; fie n bine, fie n ru, e de
datoria mintilor ntelepte s cunoasc... Nou, stii c religia ne
interzice, de mai bine de o sut de ani ne interzice drastic orice
amestec cu obiceiurile lumii strine; iar Roma, cu toate c vorbim
aproape aceeasi limb, e locul pe care nu trebuie s calce picior de-
alor nostri, sau de unde nu trebuie s se-ntoarc picior ce-a clcat.
Limba ne e aproape, dar obiceiurile si credintele ni sau ndeprtat;
nea confirmat-o si Cerul, cnd a urcat la el tnrul rege pervertit n
luxuria si vitiile Romei, iar Zeul-Printe s-a cutremurat de ticlosiile
pe care le deprinsese acela acolo. Tu s fii atent. Noi suntem neamul
ntelept al acestor locuri. L-am convins pe rege s fac el primul pas,
cu toate c sunt unii habotnici care ne-ar lapida pentru asta. Dar eu
cred n mintea mea, nu n habotnicia lor care, ai s vezi: din ura de azi,
mine se va preface-n slugrnicie si-n copiere total a perditiilor. Eu
nu le acuz total si nici nu mi le voi nsusi total, pentru ca nu sunt
rzboinic s am nevoie s-mi nriesc lupttorii mpotriva altor
credinte. Familia noastr este de oameni nvtati care vor pacea
neamului lor prin ntelegerea credintelor altuia. De asta nu-mi satisfac
mie curiozitatea de a merge, ci te duci tu, fiindc vei avea viat mai
lung. Dar, bag de seam: Pstreaz-te cum te-am crescut eu.
ntelegerea altuia, nu-nseamn nici s te ndemne la ceea ce are el
prost. Am ncredere c-ti vei pstra credinta n care te-am crescut.
Suntem o veche familie a unui neam strvechi, legati de zeul nostru
aspru si drept, nc de pe vremea n care, pe locurile lor, ale marelui
popor care se dau astzi romanii, li se aflau de-abia naintasii aceia
uriasi despre care se spune c ajunseser acolo de pe locurile noastre.
Dar printele nostru a rmas zeu aici, pstrndu-ne-n ntelepciunea
noastr modest, n vreme ce la ei, topirea fierului nvtat de la acei
uriasi le-a crescut ambitia de a face armele cele mai scumpe. Asa a
crescut la ei pofta mbogtirii din rzboaie iar, la mprtirea jafurilor,
zeii au cobort n piat amestecndu-se cu oamenii si cu pcatele lor.
Au cucerit apoi ntinderi, dar iau cucerit pe ei zeii acelor ntinderi,
pervertirile acelora, aduntura nravurilor lumii si pofta de bogtie.
n vreme ce noi ne-am nrdcinat pe acest loc si ni l-am aprat
ntrindu-ne credinta, ei au strns laolalt stiintele, dar si poftele
desarte, ambitia militar, dar si perfida ucidere ntre ei, mretia
conducerii lumii, dar si rusinea cinstirii necinstei; acolo, pn si zeii
ncurajeaz pcatul! n vreme ce strng averi, templele zeilor se
aseamn n desertciune cu palatele oamenilor, iar nevoia de aur,
de sclavi, de mirodenii le att si nevoia de rzboi. Au cele mai nalte
cldiri si cele mai josnice obiceiuri pentru c si-au pierdut sentimentul
de frtie unul pentru altul... n fine, nu-ti spun mai multe, eu nu le-am
vzut ci doar le-am nvtat din explicatia pentru ce ne este nchis
drumul ntr-acolo printr-o palisad ce apr strbuna noastr lege
moral. Dar mintea mea nu m las s cred n habotnici, chiar dac
sunt de neamul nostru. Cine-i prea habotnic mpotriv, va deveni si
prea slugarnic pentru. Noi suntem frunti drepte, cu spinarea dreapt
si nu m tem sa cred c poate s se fi schimbat ceva acolo. Tu vei
vedea si vei trage nvtminte pentru viata ndelung pe care o ai
nainte... S nu-i respingi, s le arti prietenie, s-nveti tot ce se
poate nvta, dar s nu te amesteci cu ei. Va fi cu voi si vicarul
marelui preot, dar nici el nu stie mai multe dect din auzite. De cnd
s-a-ntmplat ce stim cu totii si nsusi principele viciat a fost trimis
prin sulite la Tatl ceresc, rspunsul divin nea venit categoric: Nici
un contact, nici o legtur; tot ce vine de-acolo trebuie purificat si
abia apoi cunoscut multimii. S-i ceri sfatul vicarului cnd e vorba
de religia noastr, pentru c ea ne ajut s rmnem curati. Dar s afli
si tu mai bine ce-i face s se simt att de puternici pe niste oameni
care, acum sapte sute de ani, de-abia se-ntemeiau ca neam. E ceva
ciudat: Ca un dar si un blestem al zeilor, n acelasi timp!... Roma e si
splendoarea, dar si pierzania lumii. E locul vietii celei mai nnoitoare,
dar si al plcerilor celor mai sngeroase si mai degradante. Asa se-
ntmpl cu cettile care ajung repede la trai bun. Noi trebuie s ne
pstrm traiul nostru si nimeni s nu te vad c ai nclina vreo clip
spre al lor, pentru c familia noastr n-ar mai putea fi dintre cele
apropiate regelui si cele binecuvntate de cinul preotilor. Am vrut,
pentru tine, s vezi. De-o sut de ani nimeni n-a mai vzut, sau
nimeni n-a mai mprtsit ce-a vzut. Ai viata-nainte si trebuie s
cunosti ct mai multe, dar fr s-ti strici sufletul n pofida legilor
noastre. M ntelegi?
- Te nteleg, tat - se aplecase el din nou asupra minii aceluia,
ca si cum ar fi fcut s coboare n juru-i mrturia verde-argintie a
brazilor ce-i nconjurau.
- Bine; atunci te voi duce naintea convoiului la rspntia cu
drumul mare dinspre curtile regesti. Ai grij: regele are n partea
stng o tumoare nu prea mare, dar care poate da n crestere. Am s-
ti art ce-am fcut pn acum. Cu ce ti-am pregtit, fesele, leacurile si
metalele ce le-am folosit si eu n sptmna aceasta, tu i vei tine n
loc aceast crestere; i vei ngriji hrana cu uleiuri si smburi ce resping
boala prin sngele lui si, astfel, va putea face drumul. Tatl Ceresc a
rspuns c e posibil nsntosirea, prin solii pe care i-am trimis s
anunte c Marele Preot rmne regentul tronului. l duci doctorilor
de acolo n starea n care ti-l voi da eu la desprtire, le atragi atentia
asupra a tot ce-ti voi spune despre organele trupului su si leacurile
noastre, asisti la tot si le folosesti pe acestea atunci cnd ei ti vor
spune c le poti amesteca cu ale lor. Fii deschis cu doctorii, ca-ntre
oameni cu aceeasi stiint; artndu-le tu lor ce stim, ti vor arta si ei
tie ce au nou. Stiinta lor e mare, chiar dac se spune c sufletul le e
Anul I, nr. 2/2014
25
mic. Suta asta de ani de ruptur, n-a fost folositoare nvtturilor
noastre. Vicarul merge cu voi fiind, ca si tine, un tnr instruit. Eu ti
spun acum si tainele marelui sfat: mpreun cu regele, am hotrt ca,
prin acest prilej, generatia voastr s-ncerce apropierea pe care ei o
doresc de mult. Vor s ne vnd arme si masini de rzboi al cror
mestesug i-a mptimit. Nu ziceti nu si, mai ales, nu v ludati c
avem si noi furarii nostri, fiindc obisnuiesc s-i atrag la ei pe cei
buni din toat lumea. Cnd vine vorba de arme, militarii din suit stiu
ce au de fcut. Or s le comande ceva, ca si plteasc; poate c le
vor promite chiar lupttori de-ai nostri n prtile dinspre prdtori,
c lor le place s lupte altii pentru ei, iar drumul sta de vindecare
poate fi si de solie. Tu fii atent la doctori, f-ti prietenii n stiinta care-
i mai trainic dect politica; afl leacurile noi, ia cte una din sculele
lor, sau deseneaz-le. Cndva, n tinerete, mi-a czut n mn un
pergament cu asemenea desene, pe care stii c le-am perfectionat;
dar, de atunci, pesemne c si ei au fcut acelasi lucru... Fii bine-
cuvntat!... Hai, du-te si te pregteste!
CAPITOLUL DOI
De ce si-o fi adus aminte tocmai acum de aparitia majestuoas,
dar putin aferat, a marelui doctor, vindector si sfetnic regal, care
fusese tatl su?... Aparitie majestuoas ca ntreaga persoan a acelui
nobil nvtat din care se trgea, figur aparte chiar si printre sfetnicii
regelui, stlp de seam al familiei lor de stpnitori, bani si sarabi,
sau tarabosti, pe aceste locuri de la marginea regatului, unde muntele
coboar spre a fi fierstruit de apele fluviului: o crc de stnci
metalifere de pe care lunec ntr-o parte si ntr-alta livezile ca niste
covoare ale dealurilor si cmpiile sesului ntinzndu-se pn-n lunci.
Poate fiindc privea la bolta ncperilor pe care le lrgise si le
nltase pentru folosul ostenilor aprtori btrnul doctor, fcnd
bolnite si mari lcasuri de tratament ntre muntii acestia ce respirau
si ozon din nalt, si pucioas din miezurile ncinse ale pmntului si
alti aburi vindectori ridicndu-se din apele fierbinti crora, cu stiinta
sa, tot tatl su le descoperise efectul tmduitor si le fcuse prima
dat captarea.
n deschiderea boltit - alta, chiar frumos ornat acum, ca un
adaus al lui la ceea ce fcuse printele su, cu acante cioplite precum
aveau termele romane - trebuia s apar si de data aceasta cineva.
Iar, cnd omul apru, emotia lui fu la fel de mare sau, poate, chiar mai
mare. Deoarece, la aparitia de atunci a tatlui su, nu stiuse ce avea
btrnul s-i spun; n vreme ce, acum, era vorba de sentimente, de
amintiri, de ntrebri care se aflau deja n sinea lui si-l emotionau:
Venea vechiul su prieten ajuns astzi general, mputernicit al Romei
de a fi rezident n locurile din aceast vecintate - praefectus orae
Danubii - comandant al trupelor si stpn al zonelor de la granitele
imperiului ajunse lng regatul lor. Regat bogat, poreclit chiar de
romani cu invidioas poft de a-i cuceri bogtiile: Felix. Dar,
indiferent de asperittile diplomatiilor reluate n relatiile dintre state,
omul acela era prietenul tineretii lui, prezenta pregnant, care nu se
uit chiar dac ai petrecut cu ea un timp scurt; pentru c nu lungimea,
nu durata unei prietenii te marcheaz, ci faptul nou si tririle
nemaintlnite ce le aduce n viata ta aparitia unei noi persoane care
ti se apropie, ti demonstreaz interes si-ti dezvluie unghiuri
necunoscute din care priveste el criteriile, nevoile, obiceiurile si
plcerile trecerii prin aceast lume. Sinceritatea sau druirea cu care
un asemenea om, aprnd brusc si neasteptat alturi de tine, faptul
c el ti dezvluie attea dintre cele necunoscute tie si nu se-ascunde
cu nimic, cu toate c de abia te cunoaste, poate statornici sentimente
ct unul care ti-e alturi din copilrie si pn la btrnete si, cu care,
legturile devin o obisnuint, iar atasamentul lui ti se pare ceva
firesc. Chiar dac trecerea precipitat prin viata ta a unei asemenea
persoane rmne doar o amintire, tu ti l-ai asezat si-l pstrezi n
galeria marilor amicitii. Acestea sunt prieteniile fierbinti, cu ardere
scurt sau intens pe care ti le leag mai ales tineretea si, care, chiar
dac persoana dispare apoi din drumul tu, prezenta ei ti rmne
ntr-un loc foarte special al memoriei sentimentelor, fcndu-te s
stii c ai undeva un suflet care ti-e aproape.
Brbatul acesta de vit nobil roman ce se-mprietenise cu el
nainte ca trile s le fie prietene, si continuase, pesemne, relatiile si
cu altii, perseverase pe aceast cale deschis tocmai atunci, cnd cu
cltoria regelui si a alaiului su spre a fi operat de chirurgii Romei.
Apoi, prin demersurile unor solii ulterioare ale celor dou
curti - cea strlucitoare n perditii cu zeii destrblati ai Romei si cea
auster, ferecat n initieri ascunse din muntii Kogaionului si ai lui
Zalmoxe - dup o sut si mai bine de ani de ruptur se refcuser
legturile si, general ajuns, prietenul lui fusese trimis de Roma s-si
instaleze comanda legiunii n apropiere. n fruntea unor impuntoare
cohorte imperiale, pentru prima dat nestingherite de osti brboase
care s le opreasc sau s li se opun, acela parcursese drumul din
cmpia marelui fluviu venerat, pn n muntii cu zeul adorat pentru
tainele initiatice n care-si pstrase norodul. Cu fast roman, nsotit
de o numeroas solie purttoare de daruri, se prezentase n fata
noului rege flancat de sobrii btrni sarabi ai neamului. Si, acceptnd
plin de respect ritualul orfeic n care mesajul diplomatic al acestui
regat era transmis prin cntec, el primise pn la urm acordul regelui
ntr-un pact asa cum imperatorii marii lor armate l fceau cu alte
armate ale trilor ce li se alturau. Iar, pentru statornicire, cumprase
de la regatul lor o veche palisad construit spre veghe peste apa de
legtur sfnt a neamurilor de pe aceste locuri, Istrosul pe care
latinii l numesc Danubiu, lrgind-o si ntrind-o cu zidrie de pietrari
adusi din prtile Damascului sau Babilonului si asezndu-se s
locuiasc, s conduc cohortele si s administreze plaiurile pe care
le cucerise imperiul tot mai spre regatul lor, transformnd fluviul, din
legtur venerat n hotar.
Vremurile se schimbaser, nu mai erau stabile deloc, nici mcar
ca pe vremea tineretii lui ca fiu si nvtcel al btrnului doctor.
Soliile circulaser si, chiar dac ei nu se apropiaser de Roma, Roma
se apropiase de ei, iat, pn la Istru. Se vedeau la fat acum, cu acei
latini simpatici si buni tehnicieni ai rzboiului, amestecati prin cuceriri
cu multe neamuri de la care-si mbogtiser si tehnicile si mrfurile
de pe piat. Tehnicile lor ajunseser la arme noi si la zidiri uluitoare,
mrfurile se-nmultiser puzderie ajungnd a se oferi mult peste
trebuinta omului, dar si perditia n luxuri cu sclavi perversi si leneviri
orientale se-ntinsese-n palate, ba chiar n locuri publice pervertind
si plebea. Corbiile sau caravanele aduceau bogtii si animale si
neguttori si aventurieri si militari si prizonieri nrobiti din toate
colturile lumii, iar imperiul ajunsese o colcial de neamuri fierbnd
ntr-o singur oal instinctul ager latin cu ncptnarea ursuz a
nordicilor, cu zgomotoasele obiceiuri africane, perfidiile grecesti si
misterele satrapiilor de peste Eufrat si, poate, chiar de peste deczutul
imperiu al persilor. Spiritul activ de truditori si lupttori stabili n
asezrile lor europene, spirit care-i nrudise cndva pe cei din vile
Latiumului cu ei, muntenii si cmpenii austeri de aici, de la vrsarea
Istrosului, se transformase ntr-o levantin amestectur de
stpnitori trufasi plini de bogtii si de stricciune. Pe atunci, pe
vremea tineretii lui, el urmasul capabil si nvtat al nobilei lor familii,
meritnd ncrederea tatlui-stpn, era primul cettean al trii si primul
credincios al religiei lor care avea s reajung, dup multe zeci de ani
de ruptur n numele acestei credinte care i ferea de stricciune, la
Anul I, nr. 2/2014
26
Roma - cetatea visurilor oricrui muritor al lumii acesteia. Pentru c
doar ei, nemuritorii lui Gebeleizis, asezati temeinic pe aceste locuri,
nc din ascunse istorii stiute si transmise doar ntre initiati, refuzau
s viseze la asa ceva.
Se schimbaser mult vremurile, nu pentru c si-ar fi pierdut ei
aici din credint si ar fi fcut concesii la viata auster cu care-i nvtase
Zalmoxe. Ci, mai ales, din pricina unor succesive nvliri de mare
agresivitate pe care le scuipase Asia vreme de cteva zeci de ani.
Neamuri nomade, slbatece care, atta ct se puteau ele aseza, se
asezaser tocmai n coasta regatului nconjurndu-l de la Miaz-
Noapte si de la Rsrit iar, uneori, cnd furiile lor spre obsesia aurului
european i zminteau cu totul, chiar mai desprindeau cte un principat
mic si fceau harcea-parcea locuitorii. Or Zanes, prin nobila sa familie,
era banul stpnitor al unor asemenea locuri de granit, mai stimat
dect altii pentru c, pe lng cusma de stpn lupttor ce-o purta
prin neamul su de tarabosti sau sarab, mai era si nvtatul vindector
al regatului, neputndu-se lsa desprins de trupul acestuia. Iar nv-
litorii, nestiind a rvni dect la jaf, erau neostoiti n slbticia lor
pnditoare: Lsau oamenii s semene, s-si ngrijeasc animalele
casele si livezile, apoi loveau, ucideau, tlhreau sau ocupau. Aproape
mprejur aici, dar la fel si mai spre marginile de nord ale continentului,
acolo unde se-nvecinau direct cu imperiul, armatele acestuia putnd
face fat cu greu la a le pedepsi fapta ucigas si jcuiala.
Dusmanul comun, asadar, i apropiase; adic mai sczuse si
din agresivitatea imperiului fat de atitudinea sfidtoare a unui vecin
mndru si nchis n el, ca si din cea pe care, credinta lor de nemuritori
o impunea oamenilor aspri ai acestor locuri. Romanii deveniser
vecinii de peste fluviu ai Dacilor, iar comandantii castrelor si
garnizoanelor Moesiei, vecinii directi ai domeniilor lui Zanes. Ba,
chiar mai mult, deoarece faima lui de vindector si faima asezmintelor
lui cu bolnite de ngrijire i fcea s se simt n sigurant cerndu-i
ajutorul. Astfel, un vraci pe care-l aveau ostirile pe acolo, bun
cunosctor al ierburilor si mineralelor tmduitoare, dar nepriceput
n a tia rni si a lipi oase, tot la Zanes apela, aducndu-i schiloditi
sau, uneori, chiar crute cu cei tiati n mruntele lupte din jur. Era un
personaj ciudat, ca un vrjitor cu dou smocuri de pr ntr-o parte si
alta a cheliei, care i se adresa cu Strlucitorul meu confrate si coleg
si i vindea orice secret despre vreo plant vindectoare, dac putea
obtine de la el dou. Acesta i tot aducea pacienti si-i spunea c-l va
invita si la Roma s opereze, dar era la fel de ndemnatic a-si face
legturi si printre ostasi, si printre negustori stiind s lege lucrurile
ntr-un mod cam dubios. Se perindaser astfel multi; dar de data asta
avea emotii. Sincere emotii.
Nu doar pentru c solia militar si politic a Romei cptase
rezident permanent la locurile de granit stabilite si-i vizita ades
tinnd legtura cu capitala regal din munti; ci mai ales pentru c
solul pri ncipal, comandantul ntregii misiuni si trimisul
atoatemputernicit al marelui imperiu era chiar acel Vincentius al
tineretii sale. Era prietenul pe care-l asteptase cu fervoarea dulcilor
amintiri si pe care-l vedea acum ajuns n deschiderea boltit a intrrii
refcut de el dup model patrician.
mbrcate-n grele brtri serpuitoare, bratele ntinse ale aceluia
l cuprinser, l atraser, l nvluir n mirosul de pomezi rare, n
vreme ce buzele lui de brbat pofticios, cu expresie de cinic veselie
exclamau ca si cu ani n urm:
- Zanes, biatul cel ntelept si pur; curatul meu ostil la toate
tentatiile vietii, bine te-am gsit!
- Fii bine venit! - l cuprinse la rndu-i doctorul amestecnd
crunteala brbii sale cu crunteala frizurii scurte a aceluia.
Si, pentru cteva clipe rmaser astfel, ca un simbol ce poate
reprezenta prietenia adevrat prin mbrtisarea a doi brbati vnjosi,
la vrst matur: unul purtndu-si somptuoasa uniform iar altul
impozant n nvluirea pnzelor albe ce mbinau nvesmntarea de
sacerdot cu cea medical; unul cu degete prelungi, fcute a mnui
subtiri instrumente de operatie, altul cu palma puternic pentru tinut
spada; unul ajuns de pe drumul strbtut cu atractia prieteniei, altul
ridicndu-se dintre bolnavii si si venind n ntmpinarea prietenului.
Descoperindu-le capetele, un coif nchipuind naltul grad militar si o
cuc de tarabostes fcut spre a ncununa rangul pileat nobiliar,
cdeau asezndu-se alturi si lsndu-
le n voie crestetele care-si amestecau
cruntul pr de oameni n puterea vrstei.
- Aici ti duci viata de schimnic,
va s zic! - i spuse ca-ntr-o sotie
generalul artnd napoi cu degetul
mare spre a preciza: Am vzut eu afar...
Am vzut cohorta de femei care te
ajut!... Sunt diaconesele tale de zeu al
snttii si al sperantelor de viat!...
- Nu sunt zeu; sunt doar un slu-
jitor; sunt, cel mult, preotul sperantelor
celor ce vin cutnd tmduirea.
- Esti zeu, pentru c esti deasu-
pra tuturor - insist acela - toti oamenii
caut tmduirea; orice muritor are spe-
rante de viat mai lung.
- Dar noi ne socotim nemuritori;
religia noastr asa spune.
- Asa spune?... Mi ce povesti
frumoase stiti voi! - se minun Vincen-
tius cu nencrederea firilor prea mult
legate de cele lumesti.
Iar Zanes pricepu ceea ce nv-
tasedemult delaai si, dar nu preame-
ditase la semnificatiile nvtturii:
Anul I, nr. 2/2014
27
Pricepu c lor, acestor oameni att de ahtiati de plcerile zilnice ale
trupului, chit c e vorba de nfruntarea muschilor n pofta de lupt,
sau de multumirea simturilor n pofta de petrecere, le e greu s
nteleag sufletul nemuritor al marii comunicri cu neamul tu
dintotdeauna. Asa c, fr a se strdui s-l conving, se multumi s
spun:
- Nu sunt povesti, generale. Vei tri aici si ne vei ntelege... -
pentru a trece usor peste lucruri cu care ei, slujitorii acestui regat nu
glumeau si a redeveni protocolara gazd: ... Pot s-ti spun general,
nu? Cred c esti general, sau cum se cheam asta n armata voastr!
- Se cheam grad, se cheam onoruri, se cheam orice vrei;
totusi, prietene drag, nu se mai cheam tinerete... Regret s ti-o
spun, dar asta-i viata!... Cnd m-ai cunoscut eram doar centurion,
ns eram tnr!
- Tnr, frumos si mi-ai devenit dintr-o dat prieten!... M-ai
purtat o zi si-o noapte prin toat Roma si prin toate splendorile ei pe
care le mai visez si astzi... M-ai purtat, m-ai rsftat si mi-ai dat de
toate; tot ce mi-a dorit sufletul sau, poate, chiar mai multe... Mi-ai
artat o lume; mi-ai deschis ochii fat de cele mai neasteptate lucruri
pentru mintea mea; mi-ai dat s gust din toate splendorile ce existau
pepmnt fr caeu s lefi cunoscut - se-ncinseel - si chiar dac nu
voiam, chiar dac nu mai puteam, tu-mi aduceai si-mi descopereai
alte si alte plceri care mi-au ndulcit si mi-au nfrumusetat tineretea...
Mi-ai rmas n amintire drept cel mai generos prieten, prin cel mai
sincer mod de a dori s-mi produci plceri. Ai fost pentru mine cel
care, nu din vreo obligatie, ci din propria ta plcere, ceea ce, n
prietenie este lucru mult mai important, mi-ai pus la picioare, chiar si
dac numai pentru o zi si-o noapte, toate fascinantele ndulciri ale
vietii romane!... Da, prietene - se avnt el cu sinceritate ntr-un
asemenea discurs prin care simtea nevoia s multumeasc pentru
aceeasi sinceritate ce o simtise pe vremuri - mi-ai druit totul, mai
purtat si mi-ai dat de toate n asa fel nct, pornind pe drumul
ntoarcerii, am tot dormit n sea visnd n continuare splendorile
Romei si veselia tinereasc a petrecerii cu tine!
- Si nu te-ai trezit nici acum? - ntreb si glumet si ncntat
cellalt.
- M-am trezit, dar uneori reintram n visul acela si te-asteptam!
- i fcu Zanes marea plcere a ntmpinrii - te asteptam, prietene,
chiar dac atunci, n sea fiind, m-am trezit din visarea cu care
continuam petrecerea noastr... M-am trezit cnd cornul suna oprirea
alaiului pentru nnoptare. M-am trezit dndu-mi seama c nu mai
eram in luxurianta Rom; eram ntr-o pdure prin care ncepuse prea
repedea mea ndeprtare de ea. De-abia dup ce o atinsesem; de-
abia dup ce, datorit tie, tocmai apucasem s o ating!
- Ti-am adus o frm din ea - spuse frumosul brbat al crui
trup punea n valoare toate zalele si paftalele aurite ale uniformei.
Si, de mrimea unei potcoave dar cu toat nltimea
proportional a zidurilor sale turnate masiv n argint, i puse n palm
un Coliseum n miniatur, o machet-bibelou de mare mestesug, cu
ncrustatii de flori si arcade de aur incizate n modelul de argint
reprezentnd colosala aren ridicat recent n miezul Romei.
- E Circus Maximus care se ridic deasupra Forumului pe
care l-ai vzut cu temple si palate; cam pe unde am peregrinat noi
atunci - mai adug Vincentius - pe vremea aceea era n constructie.
Acum e terminat si e mndria Romei. Dac-mi pare ru c acum sunt
departe, mi pare ru numai dup spectacolele si petrecerile noastre
de acolo... Dar mi fac si eu unul, e aproape gata, mai pe msur, aici,
n garnizoana mea - adug el consolndu-se cu constiinta celui
care stia c-i este n putint.
Emotionat, doctorul Zanes l mbrtis pe general si, lundu-
l camaradereste pe dup umeri, l purt spre ncperile palatului su,
traversnd rotonda mare, cu ape clipocind n mari jgheaburi de piatr
ce-o ncercuiau lateral si statuia tatlui su n mrime natural ridicat-
ntre ele, desigur, dup obicei roman. Apele limpezi mngind
ciopliturile pietrei se scurgeau nspre stnga unde, printre arcade,
se vedeau ncperi mai mari cu bazine n care misunau oameni -
pesemne pacientii si, printre care se amestecau asistentii ce-i nvtau
s se trateze. Dar nspre dreapta, ncotro si ndemna el oaspetele, se
deschidea, mult mai miestrit, arcada spre o curte mic, de factura
patio-urilor romane, dar cu un anume specific local n stlpii de lemn
si ntr-un anume acoperis din plci subtiri de marmur translucid,
prin care lumina zilei se prefira ntr-o culoare dulce, uneori ca miezul
de alun, alteori ca mierea, ca un adaus fat de frigul din acest miez
al continentului pe care nu-l mngie brizele mrii.
- Ai vzut cum, din curtea mare, cldirile noastre se-mpart n
dou - i spuse el - unul este spatiul bolnitei, cellalt apartine preotilor
cu altarele si chiliile lor. ntr-o parte oamenii se roag, n alta se
vindec. Eu mi-am ales locuinta la mijloc: ntre nltrile rugciunilor
si coborrea la instrumentele care intr n carnea trupului. Si, stii de
ce-am fcut aceasta?...
- Ai descoperit ceva, la mijloc, ntre rugciune si chinurile
crnii. Stiu, mi-ai spus asta de mult, cnd ne-am ntlnit prima oar.
- Nu eu. Ai nostri au descoperit-o. Printele nostru Zalmoxis,
atunci cnd si-a ntlnit strbunii, sub form de ntelepciune, pe
muntele Kogaion.
- Stiu; mi-ai dat o lectie atunci, cnd refuzai plcerile n care
ne vedeai pe noi petrecnd.
- ti amintesti? - veni ntrebarea cu un fel de bucurie a
constatrii.
- Mi-am amintit tot. Mai ales cnd mi-au czut sortii s vin s
comand n prtile astea. Trebuie s cunosc firea locurilor si a
oamenilor, nu?... - se plec acela cu elegant dezvluindu-si scopul
m-am gndit mult c tu-mi vei fi cel mai bun profesor al secretelor
voastre.
- Secretele sunt secrete. Ele tin de initierea prin care noi
transmitem de la suflet la suflet ceea ce voi scrieti pe toate pietrele.
Noi nu scriem; noi stim.
- As vrea s stiu si eu - se art mai mult dect interesat
generalul - m-nveti?
- Asta nu se-nvat asa, asta e ca un cntec ce nsoteste viata
fiecrui om si fiecare om l fredoneaz ntelegndu-se cu cellalt. Ai
ascultat cntecul solilor nostri cnd vin la Roma, sau chiar aici, cnd
te-au primit n palatul regal?
- Da.
- Si ce-ai nteles?
- C ei vorbeau ntre timp cu mine, dar vorbeau si ei ntre ei,
vorbeau si cu altcineva.
- Exact: pentru c noi vorbim si cu trecutul si cu prezentul si
cu viitorul, deoarece credemc omul, cuprinzndu-le pe toate acestea,
este nemuritor. Bine, dar tu esti medic, tu stii c atunci cnd nu mai
are carnea, atunci cnd i se scurge sngele, atunci cnd inima nu-i
mai bate, omul nu mai este nimic pentru noi.
- Pentru altii, care nu-l cunosc, poate; dar pentru cei care-l
cunosc el rmne. Rmne chiar n ei, rmne n meditatia lor; da, noi
l simtim, pentru c ne-o mbogteste pe aceasta asa cum singuri nu
ne-o putem mbogti. Asa c, poate s nu mai fie trup, dar fiint
este...
- Dar tu, ca medic, tu ca fiziologos, cum ar spune grecii...
- Eu, ca fiziologos - rspunse Zanes artnd nconjurul
ncperilor sale - caut si tot caut n trupul omului locul unde
slsluieste meditatia; meditatia aceea care vine de la altii, din
strvechime si nu se pierde odat cu trupul ci merge mai departe la
Anul I, nr. 2/2014
28
cei din viitor dndu-ne nou credinta c suntem nemuritori... Vezi,
eu mi-am ales lcasul slilor mele aici, la mijloc, ntre nltrile
rugciunilor si coborrea la instrumentele care intr n carnea
trupului. Pentru c aici undeva, la mijlocul dintre cele dou, eu caut
locul, sau organul, sau inefabilul spatiu unde slsluieste meditatia
prin care omul si depseste trupul si ajunge mai aproape de cei
nemuritori crora li se adreseaz. Iar unii dintre oameni, care au locul
sau organul acesta mai bine constituit, mai puternic, asa, ca o voce
stentorial care ajunge mai departe dect altele, acela vede mai bine
ntelepciunea pe care i-o transmit cei care n-au murit, ci doar s-au
dus delanoi n altesfere. Sau ajungechiar si mai departe, laprintele
nostru, la cel care ne-a fcut pe toti si ne pstoreste purtndu-ne
grija tuturor.
- Tu asta cauti chiar n trupul sta muritor al omului? - se
minun cam nencreztor cellalt iscodindu-l.
Iar Zanes l atrase ntr-o sal ca de operatii, cu multe instru-
mente de argint si de bronz si de fier clit albstriu, asezate pe msute
nfsate n pnz alb ce nconjurau un podium scund, ca de rstignire
pe orizontal: -Aici eu lucrez asupra trupului. Am instrumente lsate
de tatl meu, am instrumente fcute de mine si de argintarii pe care-
i dirijez spunndu-le cam ce-as mai avea nevoie ca s ptrund acolo,
ti-am explicat eu unde - n locul acela dintre atomii care ne alctuiesc,
unde nu mai suntem doar noi, ci vedem n urm prin ochii celor care
au fost si vedem nainte prin ochii celor care vor veni.
- Chiar crezi c exist un asemenea loc?
- Exist! - rspunse cu convingere preotul-doctor - am nteles
eu c-l caut si doctorii vostri si cei pe care i-ati adus din lumina
orientului. Iat, pe lng ce ti-am artat am aceast trus cumprat
cu aur greu la Roma, de la mesterii hirurgilor la care tu m-ai purtat
mpreun cu regele meu de atunci. Pe modelul lor, eu am fcut altele,
uite, pn la aceast dltit care trepaneaz crestetul omului lsndu-
m s extrag tumorile de pe creier. Tumorile care apas si-i fac s nu
vorbeasc, sau s nu se miste. Iar eu le ndeprtez si vd omul cum
iarsi vorbeste, sau se misc, deci ele au apsat pe ceva nevzut,
care-i undeva, acolo, si-i apartine numai lui, sau vointei lui de a fi n
contact cu ceilalti...
- Cte operatii din astea ai fcut? - ntreb foarte interesat
generalul.
- Am fcut multe; pe unii nu i-am putut salva.
- Cte ai fcut salvndu-i? - insist acela
- Am fcut douzecisisase. Douzeci la oameni loviti n lupt,
crora le-am scos cheagurile; dar sase la oameni neloviti, crora le
crescuse de la sine ceva pe creier.
- Dac douzecisisase ai fcut pe creier, nseamn c pe restul
trupului ai fcut sute.
- Poate chiar mii... Socoti Zanes ca o ndatorire, fr urm de
laud.
La aceasta, strinul care-i strngea cu cldur mna deveni
moale, aproape topit. Si, urmrind cu privirea luciul instrumentelor
n formele lor neobisnuite, scp un geamt moale la care adug:
- Poate, dac vor zeii, m vei scpa si pe mine!
- Zeii?... Zeii vor. Zeii vor binele nostru; de asta sunt zei: Ca
s nevreabinesi, mai ales, s ne-ndrumesprebine- rosti ncreztor
doctorul Zanes, mndru sau, mai degrab sigur pe valoarea
instrumentelor acelora n mna sa, dar si pe legtura sa de preot-
doctor, slujitor al unui lcas de nsntosire considerat sfnt, cu
Printele Ceresc a crui veghe i ocrotea neamul. Si-i spuse, jucnd
ntre degete un scalpel strlucitor: Zeul nostru cel Mare m-a ajutat
s privesc nuntrul crestetului unui om, acolo unde viata trupeasc
se leag cu viata sufleteasc si ne face nemuritori. Dup ce am vzut
la Roma cum hirurgii vostri au fcu gaur n osul crestetului regelui
nostru si i-au absorbit de acolo cheagurile provenite din loviturile
rzboaielor, eu am continuat propria-mi experient, am nvtat, am
ncercat si am reusit s tai un capac ntreg din crestet, s vd cu
ochii mei unde sunt cheagurile si tumorile care se pot curta si s-i
nchid apoi omului crestetul la loc redndu-i viata normal. S stii c
e cea mai mare fascinatie s poti privi creierul prin care se coboar
Dumnezeirea n om si-i ndrum faptele trupului acestuia pe care eu
ncerc s-l vindec continund harul tatlui meu.
- Sunteti, cred, unicul neam care v-ati produs singuri vracii
curtilor regale; de asta, pesemne, sunteti att de naintati - rosti cu
admiratie si un anume soi de sperant-n glas, generalul.
- Suntem preotii unui zeu care iubeste oamenii - rspunse
doctorul Zanes nu lipsit de orgoliu.
- Iubeste!... i iubeste, iar ei sunt convinsi c-i apr atunci
cnd se nfrunt cu noi; stiu asta de pe cmpul de lupt.
- Tu, ca general, i-ai studiat n lupt. Eu n viata de zi cu zi.
- Si esti de alt prere?
- Nu. Dar cred c zeul nostru ne ajut s ne limpezimgndurile.
Oricnd, nu numai n lupt. S ni le limpezim spre bine. Prin meditatie.
O meditatie pe care o nvtm de la nceputurile initierii si, n timpul
creia, el ni se aseaz alturi si ne ajut.
Era voios vorbindu-i deschis, ca-ntr-un ndatorat rspuns la
modul n care, cndva, cu mult vreme n urm, latinul acesta cu bust
puternic i dezvluise, la fel de sincer, comportrile lor libertine de
mndri locuitori ai Romei. Era un mod princiar de a-i oferi din inim
orice informatie, de a-i arta atentia si onorurile cu care-l conducea
ca pe un oaspete de seam. Si intrar astfel n corpul propriu zis al
locuintei lui, mai ndeprtat, cu mai putin iz spitalicesc si mai putin
freamt al aburilor ce proveneau de la vindectoarele bazine ce
rmneau n urm. Era o ncpere rotund, cu o difuz lumin venind
tot prin transparenta unor marmure laterale, plus a unui spot, un
trunchi de raze nvlind prin cercul rmas gol n nltimea boltii.
Dirijat oblic, acesta lsa n penumbr celelalte obiecte - de data asta,
pare-se, de cult - cznd pe un desen n relief, o dltuire miastr pe
fata unei tblii din piatr moale de tuf, nchipuind o nsiruire de
temple, de palate, de arcuri, porticuri si colonade care lsau s treac
prin mijlocul lor, ntr-un mod n care perspectiva si ndeprtarea erau
mai mult sugerate dect construite exact, o majestuoas cale marcat
cu machete de statui bine reliefate. Sigur de surpriza pe care i-o va
face oaspetelui su, Zanes ntinse mna n care tinea argintul greu al
cadoului ce i-l adusese generalul si puse imaginea noii constructii
printre evocatoarele amintiri romane ce se aflau n acel colt de
mrturie.
- E plasat cam pe-aici, nu? - ntreb el asteptnd cu plcere
reactia.
Iar romanul, surprins si cuprins de multumit mndrie, asez
bibeloul de argint ornat cu aur cam exact unde ar fi trebuit s se afle
fat de celelalte dimensiuni ale constructiilor imperiale ce fceau
mndria cettii sale. Sincer emotionat, i multumi venernd imaginea
templelor, mngind cu degetele reproducerile cunoscutelor statui;
si exclam admirndu-le:
- Forul!... Forul sfintei noastre latinitti!
- L-am fcut din memorie. L-am fcut dup cum mi l-am
amintit... Poate c tu...
- Stiu ce vrei - i veni n completare oaspetele - cnd vomavea
vreme vom sta mpreun si vom aseza lucrurile exact cum sunt
acolo!... N-ai fcut mari greseli, iar Coliseumul ti l-am pus chiar acum
pe locul lui adevrat.
- Am fcut totul din memorie - se scuz Zanes - dup cum mi-
am amintit. S ierti greselile, pentru c doar o dat am trecut pe acolo
cu tine; iar, a doua oar, cnd plecam si eram legat de cortegiul
Anul I, nr. 2/2014
29
regal... Dar, doar o dat amprivit cesevedeadepetreptelenalteale
Senatului si doar o dat am btut calea asta imperial cu pasul, de la
un capt la altul.
- N-ai fcut mari greseli; ti-ai amintit destul de bine.
- Sunt minuni nemuritoare. Sunt din piatr, n vreme ce cettile
noastre din lemn se trec sau se ard. Poate de asta m-au impresionat;
mi-au rmas ntiprite exact asa cum le-am ntiprit si eu pe pietrele
astea; fiindc dinuie n mine drept cea mai plcut amintire a vietii
mele.
- O arti multora? ntreb cu un anume scop generalul.
- Nu prea. ncperea asta am fcut-o pentru gndurile mele
cele mai intime; e altarul meditatiilor mele si locul unde m retrag
dup ce mi-am consultat bolnavii, ca s m consult cu mine nsumi
n privinta lor!... Si - adug el - s-l evoc pe Zeul-Printe cnd m
tulbur cazurile cele mai complicate, crora nu le gsesc singur leacul.
Ascultndu-l spunnd acestea, generalul se plimba printre
obiectele care umpleau camera descoperind tot mai multe ce aminteau
de Roma. De la animale de figuratie sacr, pn la arme si nsemne
militare; de la mobilier asemntor spatiilor romane, pn la obiecte
de uz propriu; de la scrijelirea n piatr a unor cunoscute frontoane,
la testuri ce aminteau de draperiile vilelor din Latium... O mare
nostalgie a Romei, sau o mare nostalgie dup Roma, pe care el,
Vincentius, prea bine o-ntelegea, sau chiar o si tria prin propriile
sale sentimente, se demonstra n existenta acestui matur brbat cu
rang sacerdotal n mprejmuitorul tinut bogat si sobru. Se simtea
aceasta n starea lui Zanes, ca si n lucrurile intime cu care se-
nconjurase, ca si n straturile unor lumini mtsoase ce se cerneau
deasupra acelor obiecte. Privindu-le, o und de sperant, cea cu
care venise pn acolo, se nfirip n sufletul generalului.
- Se pare c n-am btut atta drum degeaba! - rosti el criptic
pentru ca, deodat, s-l mbrtiseze pe doctor: Viata e dulce si de
nepretuit chiar si pentru un militar obisnuit a-si privi moartea n fat!
- spuse el ca si cum si-ar fi justificat frmntrile. Si rosti deslusit:
Leacul ce-l caut la tine, nu e doar pentru fiinta mea. Am vzut multe
fiinte atinse de aceeasi boal, doctore! Cu aceleasi simptome si acelasi
sfrsit tragic pe care, mai bine-l provoc eu cu lama cutitului. E mai
mult un blestem, dect o boal, doctore!... Mai mult un blestem!...
Spui c zeii vostri vor binele oamenilor. Poate c-l vor si pe al meu.
Prin mna ta, doctore; prin iscusinta ta, prin comunicarea ta cu ei!...
Spune-mi: ce jertfe trebuie s le aduc?...
CAPITOLUL TREI
Studiase totul despre Roma. Si avusese chiar norocul s o
pipie. O sptmn, doar; mai bine zis orele libere dintr-o sptmn.
Nu preamulte, dar deajuns cas o vad, s o asculte, s o pipien
asa fel, cu atta curiozitate si ardoare, nct s-i rmn pentru
totdeauna n simturi. Trei zile ntregi privise marea asezare doar de
pe nltimea unei coline unde se aflau asezmintele doctorilor, avnd
de-a face doar cu acestia, cu ceilalti slujitori, cu mncrile si fructele
acestor locuri meridionale, cu frunzisul deosebit al arborilor, forma
monumental a zidurilor si culoarea lor de crmid ars, cu miscarea
oamenilor ce se vedeau mrunti pe strzile de la poalele colinei.
Sttuse mereu la cptiul regelui su n timpul pregtirii si dup
reusita operatiei. Ceasuri ntregi asistase la aceasta urmrind cu
atentie mestesugul hirurgilor din cetatea-lumin, cercetnd
ntritoarele pe care le ddeau ei bolnavului si instrumentele fine cu
care stiau s umble printre organe fr a strica ceva din alctuirea lor
n trupul omenesc.
Era vorba de un brat care-i rmsese strmb regelui din
loviturile unei lupte. Tatl su, btrnul doctor i-l ndreptase, i legase
venele si nervii n custura alctuirii lor dintotdeauna, fcndu-l s
se miste n toat arcuirea dinainte. Dar forta deplin n mnuire a
armelor, tot nu i-o redase. Regele nu mai avea aceeasi lovitur
puternic, iar doctorul nu se dorea a fi multumit dect stiind c-l
refcuse n ntregime. Mare vindector de boli dar, mai ales salvator
de rni grele primite-n rzboaie, el devenise faimos de tnr
recupernd oasele frnte-n lupt, vindecnd rnile grele ale muschilor
si dndu-le din nou forta de miscare, ba chiar refcnd cele ce, pn
la el, se obisnuia a fi lsate doar ciuntitur. Participase la cele mai
nsemnate btlii alturi de scutierii regelui, vindecnd pe loc ceea
ce era usor sau prelundu-si apoi cohorta de rniti pe care-i oblojea
cu harul preotesc si stiinta doc-
toriceasc pe care o mostenise.
Pentru c, mestesugul deprins
si harul cptat n practica sa
veneau dinspre cinul preotesc,
tmduitor de suflete din care,
cu vremea se desprinseser
tmduitorii de dureri si rni ale
trupului, ei devenind o tagm
separat. Iar tatl lui, acel doc-
tor btrn si venerat, o sepa-
rase si mai mult prin stiinta
celor fiziologice ale trupului
ncrcat prin vreme de cuno-
stinte noi. Cunostinte la fel de
bogate si de complicate pre-
cum ale celorlalte ndeletniciri
preotesti, precum cititul n astre
si-n alte semne ale cerurilor, ale
scoartei pmntului si ale roa-
delor acesteia, sau alctuirea
calendarului ca numrtoare a
lunilor si anilor sau de ntm-
Anul I, nr. 2/2014
30
pinare a pragurilor n muncile pmntului, sau de petrecere a sufletelor
omenesti printre cele ndatoritoare fat de viata ce le fusese dat
nemuritoare. Erau tainele sau, mai bine zis, nu att taine ct
cunostintele initiatice pe care ei, odraslele sarabilor, ale celor
deosebiti n rang, de la banii cei mari, cum era familia lor pn la orice
pileat care purta cusma nobiliar, fiecare dup mintea lui ale crei
praguri se cerneau n timp, le cptau petrecndu-si vremea tineretii
n taberele e initiere din jurul lcasurilor preotesti, sau cele ostsesti
ale regelui, unde nvtau s lupte. Care era destoinic, deprindea
ambele directii; care nu, mcar una, dar tot se maturiza format n
convingerea c el trebuie s stie si s tin numai pentru urmasi
nvttura acelor initieri dintre care multe erau ca un cntec ce-l stie
cnta doar sufletul tu ntre putinii oameni alesi, rmnnd astfel
nemuritor, tot atta vreme ct rsuna din tat-n fiu si cntecul pe
plaiurile acestea ale regatului lor ce cobora din munti nspre apus si
miaz-zi spre Istros si nspre rsrit, prin cmpurile acelea cu ierburi
nalte ct clretul, pn n prtile mrii pontice de unde venea
Crivtul.
Destoinic tnr printre cei adusi la nvttur, tatl su
atrsese dragostea multora dintre preotii care-l initiaser si deprinsese
mai mult dect altii si cele ale trupului si cele ale sufletului. Astfel,
avnd la ndemn oamenii cioprtiti n lupte, el studiase fiinta lor
dat de miscarea sngelui n trupul acesta omenesc ce se leag
singur ntr-un tot alctuit din mii de fibre si organe. Si ajunsese a le
deprinde pe fiecare, a le sti locul, ngemnarea si comunicarea dintre
ele, a putea face tieturi sau custuri sau oblojiri pentru vindecarea
lor. Le stia la fel de bine, asa cum stiau ceilalti preoti slujbele, datinile
sau mestesugul aritmetic al legturii dintre plimbarea astrelor pe cer
si zilele calendarului nscrise n stanele de andezit ale marilor cercuri
rituale. Asa si definise si mai bine mestesugul, tot sacerdotal, dar
aplecat spre alt domeniu dect al celorlalti preoti: Spre tesuturile si
vasele de snge si oasele tari si organele elastice si nervii abia vzuti
si mduvele tremurnde din care se eman un fel de fort cum n-are
nici o alt materie. O fort ce provine din ngemnarea vzut a
tuturor acestora, dar si dintr-o ngemnare nevzut cu fluxurile prin
care Printele Atoatefctor vorbeste cu noi din deprtrile Sale.
Aici, cnd era vorba de transcendenta ctre Cel Atotputernic,
abia aici, stiinta lui ce divagase printre mdularele fizicului omenesc
pe care nvtase s le repare, reajungea la cea general, a ntregii
preotimi care, indiferent de preocuprile fiecruia n parte, forma o
cast si un ntreg. Fiindc cinul preotesc era creierul de comunicare
a obstei cu Printele Prea bun care le dduse Legile si veghea asupra
lor din deprtrile lumilor la care se ajungea trecnd prin gaura neagr
a pesterii n care se spunea c el se retrsese. Adpostea oare pestera
chiar lcasul Lui, sau era aceasta doar o trecere convulsionat ca si
apele subterane, un loc de prefacere care oprea timpul sau chiar i
schimba scurgerea cptnd alte si altfel de dimensiuni? Acest adevr
l stia, sau doar l cuta si-l slujea cinul lui, al celor initiati n sacerdotiul
lor, tot asa cum ostenii erau initiati n ndemnarea luptelor sau tranii
cei pletosi n mestesugurile pmntului.
Si, totusi, cu toat stiinta lui si cu inspiratia pe care i-o ddea
duhul invocat al marii zeitti, chiar dac a strduit ndelung asupra
fiecrei fibre si fiecrui os cu ndemnarea lui si cu instrumentele lui,
bratul regelui, cel mai nsemnat brat din tar, nu-si recpta vigoarea
dup lovitura primit.
Btrnul doctor s-a nchis n ncperea sa de meditatie,
aceeasi pe care astzi o folosea Zanes, rmnnd singur cu sine si
cu comunicarea spre nalt. Iesea din cnd n cnd si cerceta scheletele
pe care le fcuse de la oasele adunate, sau lua cte un brat amputat
pe care-l desfcea n fibrele subtiri ale muschilor, le cuta alinierea
dat de dumnezeiescul mecanism al fiintrii si descifra mersul filiform
al nervilor care, prin aproape nevzute lcasuri subtiri se strecurau
n os, ori veneau din os aducnd cu ele minunea miscrilor dirijate
de o voint unic. Apoi se nchidea din nou, numai el cu zeul su,
ncercnd s afle de la Acela misterele prin care plmdise omul.
Iar cnd, prin transcendenta comunicrii ce-o reusise le afl
pe toate, luminat de bucuria de a fi descoperit adevrul, l lu pe
Zanes si urc larga cale pietruit cu lespezi mari de andezit ce ducea
la asezrile regale, cerndu-i regelui permisiunea s-l consulte din
nou. Dar nu se apropie de bratul aceluia, ci de crestet cutnd urmele
altei lovituri primite tot atunci, n aceeasi lupt, dar creia el nu-i
dduse atentie fiindc se vindecase repede, dup putine oblojeli.
Cu o stiint sau o deductie la care ajunsese tocmai prin acea meditatie,
a nceput a cerceta locul, a-l palpa, a apsa cu atent cutare. Iar
cnd, la o asemenea apsare acolo, sus, pe crestet, jos, chiar mai jos
de cot, bratul regelui a avut o tresrire, cu lumina mare a satisfactiei
confirmrii celor gndite, btrnul doctor i-a vorbit mai mult fiului
su, artndu-i ce era de fcut ca medicin, dect regelui cruia i era
obligat din supunere:
- La Roma se scot asemenea cheaguri. Au ace de argint gurite
ca niste tevi, sau tevi ca niste ace, dar si stiinta de a gsi exact locul,
pe care trebuie s-o-nveti si tu.
Apoi abia, cu acest gnd i explic regelui:
- Rana de la cap s-a vindecat repede, dar a lsat dedesubtul
ei un cheag a crui apsare se rsfrnge tocmai n brat.
Era concluzia care ducea spre toate complicatiile politice pe
care le-au avut de rezolvat ca s fie primiti la doctorii imperatorilor.
Asa a ajuns Zanes la Roma si a vzut cu fascinatie altceva dect
satele lor de lemn si lut, sau lemn si piatr, cu oameni cuminti si
harnici pentru care noaptea era noapte iar zilele respectau calendarul
muncilor agricole sub grija nteleapt a unor preoti cu moral simpl.
O moral simpl si dreapt, stiind ca din harnici s-i fac viteji, tot
prin aceeasi perseverent cu careplecau laluptecasi lamunci. Si tot
cu acelasi trai sobru, cumptat sau hrtuit, dar pzit de ei pe-ntinderile
acelea frumos-linistitoare, cum poate fi doar muntele, cmpia si
pdurea mostenite de la tatl zeiesc, fiecare asa cum este plmdit
dintru nceputuri.
Roma era cu totul altceva. Era o vraj continu de nebunie
asaltatoare, o gheen strlucitoare si plin de flcrile vii ale petre-
cerilor, o disperare ntru a chefui si a te dezmta venind parc din
nelinistile n legtur cu ce va fi mine. Asa interpreta el, muntean
sobru si linistit n constiinta nemuririi neamului su, acel carpe diem
- s ne bucurmde ziua de azi - cu care te ntmpinau toti petrecretii
Romei, oameni mbogtiti pesemne att de repede, nct nu mai cre-
deau dect n prezentul bunstrii pe care o pipiau si o voiau n per-
manent pipit, ca s fie siguri c o au. Dar viitor, tocmai acel viitor
spre care nvtase s gndeasc Zanes, ne mai existnd pentru ei.
Aceasta i fusese prima reactie, primul impuls de a-si spune
ceva despre splendorile nesbuitei vieti pe care o vedea n jurul su.
O viat de goan dup bunuri si avutii, de mrfuri crate n disperarea
de a fi consumate, de munci intense n nconjururile unde se crau si
se depozitau, de agitatie nebun dup cumprturi si vnzri pe
strzile cu negustori si mestesugari care le umpleau cu mrfuri
strlucitoare sau n trgurile si emporiile din afara zidurilor cettii
unde se descrcau corbiile aducnd si tot aducnd din toate colturile
lumii, o foial de hamali, descrctori, marinari, negustori tocmind
mrfurile si bogtasi aruncnd cu pungile de bani, misiti si vtafi
care agitau munca misunnd a ncrcrii si descrcrii acestor
mrfuri... O ntreag agitatie pentru crat, luat, cumprat, vndut pe
parcursul zilei, care se transforma n aceeasi agitatie pentru consumat,
petrecut, ludat cu ceea ce cstigasesi si bucurat pentru ceea ce
dobndisesi sub luminile amiezii si dup amiezii care ncheiau
Anul I, nr. 2/2014
31
socotelile acelei zile, amestecarea lor cu dezmtul si petrecerile pe
care unii le ncepeau de-abia deschiznd atunci ochii. Totul ns, si
muncile si petrecerile agitate ntr-o nebunie care te grbea, te forta,
te zbuciuma si te-mpingea spre dorinte desfrnate, fie c erau de
dobndit bani sau de blcrit n bogtiile petrecerii. O obsesie de a
tri prezentul, a si-l nsusi sau chiar a-l smulge numai pentru plcerile
lor, la niste oameni pentru care viitorul sau nu exista, sau nu conta.
Asa gndise Zanes, n nvttura lui dobndit de la preotii
sobri, cnd se lovise de acea lume. Dar, repede, foarte repede, pe
msur ce se obisnuia cu ea, simtea cum se afund si el n plcerile
nemaipomenitei opulente despre care nimeni nu se-ntreba ct va
dura, nimeni nu fcea nimic spre a-i asigura viitorul, ci toti se-
nghesuiau numai s-o guste, s-o devoreze, s simt prezentul
moliciunii, lenei si vitiului spre care ea te ndemna. Si nu se mai
ntreba nimic, ci se delsa n veselia tuturor celorlalte mii de petrecreti
pentru care marea magistratur a cettii era recunoscut si aclamat
pe unicul criteriu al lui panem et circensis, cu ore calme de odihn
lenes la soarele diminetii, cnd numai n emporiile extra muros se
cra, se tvlea, se jefuia, se tocmea si se transporta marfa, apoi cu
mptimirea luptelor, ntrecerilor si spectacolelor de peste zi, pentru
ca, stropit din belsug cu vin, noaptea s ating culmile veseliei. O
veselie nebun si continu printre bogtii si spectacole, un trai de
nesfrsite ncntri nebunesti prin care oamenii parc nu se mai
sturau s celebreze fastul cu care se ridicau n jurul lor monumentele.
Columne si arcuri de triumf mrginind lespezile savant repetate ale
marilor ci imperiale. Trepte impresionante, multe, foarte multe trepte
ducnd spre nalt, tot mai spre nalt. Iar, din acel nalt, ridicndu-se si
mai sus coloanele, mirificele coloane ca niste dansatoare mpietrite
acolo, n azurul de deasupra colinelor Romei. Coloane imense si
ndelung repetate ca ntru sprijinirea cerului pe coronamentele lor.
Havuze cu izvoare tsnitoare si chipuri de copii, sau psri, sau
animale desenate-n mozaic spre a se legna sub limpezimea apelor
mrgineau grdini cu plante modelate dup arta sculpturii. Si tot arta
aceasta, prin clasicele ei mestesuguri ale cioplitului n piatr de alegorii
cu personaje, ghirlande si fructe, zeitti clrind animale ale
pmntului sau altfel de vietti nchipuite, mpodobea frontoanele
caselor si frizele templelor. Zeii - multimea de zei opulenti, petrecreti,
iubreti si irascibili, adic altfel, cu totul altfel dect ntelepciunea
aceea printeasc a zeului lor - si gseau la fiecare loc altare cioplite-
n piatr si statui de marmur trandafirie, iar imperatorii tronau n
bronz aurit pe socluri nalte. Teatre mari si terme publice fceau
multimea s misune ntre locurile de distractie si grdinile imperiale
unde tuturora li se ddea mncare ca unor drept merituosi de a
huzuri fr munc, iar printre terme, printre temple si printre teatre se
strecurau strzi nguste cu zgomotoase locuri n care petrecerea era
permanent, ca o lung betie si ameteal de vitii dulci, ntr-o continu
nepstoare si mbuibat inconstient.
Era, parc, sfrsitul lumii celebrat ntr-o veselie nebun si
molipsitoare, ca o molim a fericirii de care nu-ti vine s te desparti
chiar si s vrei. Fiindc esti om hrzit cu slbiciuni prin care nu poti
scpa de dulcea ei contaminare. Era ca o scnteietoare constructie
perfect creia nu mai aveai ce s-i adaugi si, fat de care, triai
obsesia de a-ti folosi viata de huzur ntr-o petrecere prin care cutai
cu disperare noi plceri. Si, ncercndu-le mereu pe cele vechi, te
obseda gndul nimicniciei tale de om nenstare de a gsi noi vitii
care s-ti biciuie trupul cu altfel de dulci arsuri dect cele cunoscute.
Iar disperarea aceasta crestea prin pofta de a-ti face viata ct mai
nebuneasc n apucturile ei descreierate si ct mai descreierat n
nepsarea fat de ziua de mine, n nfrtirea corupt cu zeii care
deveniser un fel de convivi cu care beai alturi si te distrai si te
sodomizai, nemaiavnd nici o porunc scris n afar de acel carpe
diemca unic exercitiu de a cuta plcerea clipei n disperata idee c
mine vei pieri si nu-ti vor mai apartine aceste splendori.
Zanes vedea toate acestea ca frnturi, ca sprturi, n scurte
fragmente de timp, ca niste cufundri ntr-o alt lume ce ti se ntrerup
brusc trgndu-te cineva napoi n lumea ta, doar ct reusea s fie
liber, o or, dou cel mult, de la cptiul regelui
operat. Iar fragmentarea imaginilor pe care le
nregistra aiurea, cnd ntr-o parte - cnd ntr-
alta a orasului, cnd ziua - cnd noaptea, cnd
printre plebeii care petreceau nebuneste n
distractii vulgare, cnd n opulenta la fel de
lenevit si mult mai detracat a celor care jucau
cu zaruri de aur si nfigeau diamante n buricele
femeilor de petrecere sau mngiau bieti fragezi
crora le invertiser brbtia, cnd de departe -
cnd de aproape, cnd ferindu-se n colturi
umbrite - cnd amestecndu-se cu petrecretii...
Toate aceste socuri scurte, dup care revenea n
austeritatea dureroas, cu mirosuri doftoricesti
a bolnitei regale unde-si avea ndatorirea, erau
ca niste explozii n lumina crora vedea frnturi
scurte dintr-o cu totul altfel de viat, o viat care
n-avea nimic de-a face cu certitudinile lui stabile
ca o stnc atotconvins de nemurirea ei, con-
vingeri pe care le cptase din religia mosilor si
strmosilor si nemuritori.
Disperarea aceea a nebunei dorinte de a
se distra era de nenteles pentru linistea cump-
tat a unui nemuritor care-si duce senin viata
tacticoas, modest dar continu, plin de sigu-
rant n propriile-i miscri si-n obiceiurile ne-
pieritoare ale neamului su stiind c, oricnd, la
Anul I, nr. 2/2014
32
PANAITE CHIFU GENESIS oak and nut tree
nevoie, putea cere ajutorul btrnilor si prefcuti n nteleptii
naltului. Pentru c, prin rangul preotesc pe care-l avea si ca demnitate
dar si ca initiere, gndurile lui, care erau totuna cu el nsusi, nvtaser
s circule fr stavil ntre acei ntelepti din nalt si oamenii de jos.
De la aceia, cu sfaturi de ascultare ctre cei de pe pmntul de jos, iar
de pe pmnt, purtnd ntrebrile obstesti pn la naltul ntelepciunii
lor, circulnd astfel prin libertatea gndului ntr-o lume unic n care
se amestec strmosii cu mosii, cu fii, cu nepotii si cu strnepotii,
trind n nemurirea naturii lor desvrsite de Dumnezeul care le-o
druise si foarte putin modificat de oameni.
Dintr-o asemenea gndire, fcut mai ales s nteleag si s
adnceasc firea, dect s-o schimbe, era de nenteles pentru el dorinta
acelor romani mnati de ambitii si pofte de a se arta mai ntelepti
dect dumnezeiasca natur, de a ridica mereu monumente care s
nfrunte muntii acelei naturi, de a face bazine care s imite mirificele
ei lacuri si, mai ales, de a inventa distractii potrivnice, care s ntoarc
pe dos firea ei. Si nu avea cu cine comenta, cu altcineva, dect cu
acel tnr centurion care-i arta prietenie si-l lua, n scurtele-i rgazuri,
ca s-i arate minunile si plcerile cettii sale. Cu generoas grij
superioar, ca un profesor cruia-i era mil de nepriceperea
nvtcelului su, dar se strduia s-l nteleag: S nu rd nici de
ntrebrile lui nestiutoare n arta petrecerii vietii, nici de bosumflrile
lui rusinoase cnd l ndemna s guste din plcerile care lui i se p-
reau firesti. Nu. l lua n usor, cu zmbetul su superior de cunoastere
a tuturor perditiilor de care era sigur c se va linge pe buze oricine
care va pune botu-n ele. l mpingea si-l lsa s ricaneze si nici nu-l
persifla atunci cnd l vedea c-ncepea s-i plac. Ci doar se-afunda
el n acele plceri, li se druia total si fr jen fat de retinerile
celuilalt, tocmai astfel demonstrndu-i ct i se preau de firesti.
- Hai, intr cu mine-n lumea asta si veseleste-te asa cum nu te
vei putea veseli niciodat n lumea ta! - l ndemna Vincentius
tachinndu-l usor cu promisiunea c nu-l va spune nici regelui, nici
vicarului preotesc ce fcea parte din suit: Tu esti doctor, tu vindeci
cele lumesti; de asta trebuie s cunosti toate cele lumesti!...
Ce amintire frumoas si ce prietenie strns, legat n putine
zile, asa cumse ntmpl numai n frgezimea sentimentelor tineretii!...
Vincentius devenea pentru el un diavol frumos si priceput, inteligenta
si spiritul spumos al cruia nu avea cum s nu te fascineze, iar
generozitatea si sinceritatea dorintei de prietenie a cruia nu avea
cum s nu te cucereasc. si permitea toate capriciile de pe lume ntr-
o fireasc inconstient de copil bogat si nclca
toate prejudectile lumii acesteia cu atta se-
nintate n convingerea c lui i se cuvine orice si
poate plti orice, nct nici nu se mai punea n-
trebarea dac se cade s-l urmezi. Era n toat
purtarea lui de cuceritor si-n toat miscarea de
trup agil, instruit militreste, atta convingere c-
a ajuns stpn pe lume si poate rscumpra orice
de la ea, nct lsa impresia c trieste o vreme
Ir sfieli si ntrebri, ca a celor ce nu ajunseser
nc oameni ca s aib constiinta dumnezeirii de
deasupra dar, n acelasi timp, si cu puterea celor
mai perfectionati dintre oameni, care stiu c la ei
e aurul cu care-i domin pe ceilalti. Candoare si
putere, nepsare si poft, nici o rezonant la cele
spirituale si nici o abstinent la cele trupesti. Iar,
din toate astea, tsnea numai generozitatea unei
sincere voluptti de a-i arta tnrului prieten
toate plcerile de care poate s se bucure:
- Las altele, veseleste-te de cele lumesti
c prin ele o s-i vindeci si pe altii!...
Anul I, nr. 2/2014
33
Spunea dracul glumet ce-i oferea cu gesturi elegante toate
tentatiile lumii; si chiar asa, n toat acea explozie de vesel si dulce
perversiune, se ntiprise de mai bine de douzeci de ani n amintirea
sa, ca un sol risipitor al unei drnicii nentelese, venit dinspre o
lume la fel de nenteleas, dar care nu putea s nu te fascineze. O alt
lume, care-l fcea uneori s rd sau s se indigneze, dar niciodat
s vrea s se lepede de ea. O lume plin de atractia pe care, cu toate
c el nu o acceptase dect n tangenta unei scurte iesiri din lumea sa,
o mai simtea si acum. i strfulgerase sufletul marcndu-l cu o
permanent nostalgie de care nu avea cum s scape si, atunci, si-o
legna reconstituind mereu, pe macheta aceea a sa, cte unul dintre
palatele Romei. Fr a dori s-si verifice memoria, se trezea uneori cu
cte un amnunt luminndu-i-se neasteptat n minte - o pasre de
piatr sau o himer de pe vreun fronton, sau gestul vreunui sclav la
petrecerile unde fusese, iar reconstituirea lui, mental ori scrijelind
buctile de crmid ale machetelor, l fixau undeva, ca pe-o corectur
ce-o faci pentru totdeauna pe pagina scris. Universul acela visat i
se completa si, n clipele de meditatie, chiar dac avea cu totul alte
gnduri, se apropia de machet ca-ntr-o plimbare pe strzile
miniaturizate, simtindu-se tnr si alturi de pasul militros a lui
Vincentius cu care peripatetiza.
Si, dac Roma rmnea nostalgia tineretii lui, Vincentius se
ntruchipa ca imaginea vie a acestei Rome care-i asalta mereu si
simturile si judectile si prejudectile. Vincentius era demonul frumos
si simpatic si afectuos al tineretii lui, prietenul-unicat pe care-l
deosebesti total de ceilalti prieteni, cel cruia-i iubesti defectele si n
legtur cu care suferi sincer pentru c nu-ti poate ntelege unele
convingeri. Dar continui s tii la el si, mai ales, s-ti fie dor de el.
De cnd limesul imperiului ajunsese lng granitele lor, iar
comandantii castrelor romane aflaser de efectele miraculoase ale
bolnitei lui si ale stiintelor lui, primise pe multi acolo. n mod normal,
de vecintate. Ofiteri, persoane importante, si chiar terapeutul acela
care se pricepea mult la plantele medicinale, dar nu la altele, apelau la
ajutorul lui aducndu-i pacienti. Dar asta nu-l impresiona cu nimic.
Venirea lui Vincentius, ns, era cu totul altceva; era nssi rentlnirea
cu un sentiment puternic, asa cum poti tri doar n tinerete.
Vincentius nu era pentru Zanes doar un personaj; era nssi
nostalgia dup o lume care-l fascinase chiar si fr a se fi putut lega
de ea, chiar recunoscndu-i nevrednicia n fata credintelor solemne
ce-i formaser lui caracterul.
MEDITARIUM Project for stainless steel
PANAITE CHIFU - MEDITARIUM (FILOSOFILOR LUMII)
Anul I, nr. 2/2014
34
Sunt n Cap dAntibes, m plimb pe strdutele mici, n pant
si ncerc s descopr printre boschetii uriasi dinspre strad, silueta
unor vile maiestuoase. Nu se poate vedea prea mult, sunt flori peste
tot, e un parfum bizar n aer, un miros de salcm nflorit amestecat cu
sare de mare. Grdinile sunt absolut minunate, arbustii se lupt cu
boschetii, cu copacii, cu florile multicolore s se nalte ctre soare,
s si arate culoarea, s si spun povestea.
Am fost la jogging, pe lng marginea apei, asa cum fac n
fiecare dimineat cnd sunt aici, iar acum m plimb napoi ctre ho-
tel, atras de misterul din spatele gardurilor nalte si a chiparosilor
uriasi. Se aude din cnd n cnd cte un cor de psrele n vreun
copac, o stropitoare automat care las curcubee mici n soarele
diminetii, o masin de tuns iarba. Marea e linistit, verde, calm,
ntelegtoare. Pescrusi, albatrosi, cte un pescar, un pictor, omul
cu laptele, cel cu ziarele, biciclisti, brbati si femei care fac jogging,
toti si mpart aceast dimineat n acelasi decor.
Hotelul n care stau e pe o strad mai sus de la mare, la cteva
sute de metri de Eden Roc. Conferinta s-a terminat asear, majoritatea
a plecat de ieri, totusi la coktailul de fairwell de la Martinez a fost
nghesuial mare. Cozi la fiecare din mesele cu farfurii cu tartine,
pn am ajuns n fat nu mai rmseser dect niste frunze de salat
ofilite n platouri. Am mai rmas trei zile s m odihnesc dup agitatia
de sptmna asta. n fiecare an e la fel dup conferinta de la Cannes,
trebuie s ti iei vacant s ti revii. Ritmul e alert, ziua ai ntlniri n
palatul congreselor sau afar pe la vreo teras, neaprat la soare, iar
seara urmeaz cina si apoi nelipsitele iesiri prin baruri pn dimineata.
Azi e vineri, rmn pn duminic, am 3 zile numai pentru mine. Am
nchiriat o masin, o s m plimb un pic pe coast pn la St-Tropez,
poate si mai departe dac am timp, poate merg si la Eze la fabrica de
parfumuri, s m aventurez pe aleile castelului, vreau s flanez
cum zice francezul, s admir vilele si strdutele vechi cu povesti
ascunse, s stau la soare, s citesc sau... s nu fac nimic. Pur si simplu.
Urc destul de abrupt pe o strdut care se face din soseaua
care merge pe lng marginea mrii si la un moment dat zresc o
csut mic dar cochet printre boschetii verzi si desi de la poart.
Csuta e simpatic, arat ca din povesti, iar grdina ce o nconjoar
pare urias, usor umbrit, strjuit de copaci nalti printre care se
furiseaz razele cuminti ale soarelui de dimineat. Parc m si astept
s vd ctiva pitici trebluind prin curte si pe Alba-ca-Zpada ntin-
znd rufe pe srm, asa de mult mi las impresia unui aer de poveste.
Noroc c nu e nimeni pe strad s m vad cum m holbez
prin desprtitura din gard si nu m mai dau plecat de acolo.
O pal de vnt m rcoreste dup alergarea pe care am
ncheiat-o de mai bine de jumtate de or si pentru cteva clipe mi se
face rcoare, sunt la umbr si sunt transpirat de la efort.
Mi se pare mie sau miroase a croissante? Mi se face o poft
subit de croissant cald cu unt si un pahar de lapte. Deja dau s plec
cu gndul la croissantul ce m asteapt la hotel la micul dejun, cnd
n spatele meu apare un biciclist mpingndu-si la deal bicicleta. n
Raluca Ioana Maftei
Capitolul I, episodul 1
SCRIS #N STELE
mn are o pung de hrtie pe care e scris ceva. La un moment dat
face o miscare si punga se casc usor, exact ct s poti zri nuntru
niste croissante aurii si s te nvluie un miros nnebunitor. M
pironesc pe loc cu ochii atintiti n punga omului. El se opreste curios
n fata portii unde m aflu si se uit ntrebtor la mine. Eu nu m misc
si simt c am si un zmbet tembel pe fat. Nu nteleg de ce biciclistul
s-a oprit n fata aceleasi porti si se uit insistent la mine. Ne studiem
reciproc, eu sunt n pant deasupra lui, mbrcat n trening-ul meu
de alergare, transpirat si rsuflnd dup efortul depus si probabil
cu prul vlvoi n cap. El ecevamai jos, cu o mn tinebicicletade
ghidon, n cealalt punga de cumprturi.
Cutati pe cineva? - m ntreab si parc m trezesc. mi
dau seama c e francez si pentru c vorbesc franceza doar o dat pe
an, cnd conversez cu vreun chelner, i rspund n englez: Nu, m
plimbam pe aici si m-am oprit s admir o cas drgut. Si miroase
nnebunitor a croissante, ceea ce mi aminteste c micul dejun m
asteapt la hotel.
Dau s-o iau n sus pe strada care m duce la hotel, cnd l
aud, n englez, n spatele meu: Pi nseamn c am ajuns la timp cu
cumprturile, teinvit lao cafeasi un croissant? M ntorc lael cu
ochi mirati nestiind dac sa-mi continui drumul n sus pe strad cum
ar fi fost normal, s m opresc la discutie sau, si mai mult, s dau curs
invitatiei.
El sprijin bicicleta de gard, deschide portita n fata creia m
oprisem mai devreme, mi vntur pe la nas punga cu croissante si
deschide larg bratul a invitatie ctre curtea din interior. Mademoi-
selle? Monsieur? - l ntreb si ncep s rd gndindu-m la straniul
situatiei, e cu sigurant o invitatie total neobisnuit. Absolut de
acord, dar te-am gsit n fata casei mele admirnd grdina, zici ca n-
ai luat micul dejun, deci ar fi total nepoliticos din partea mea, care
tocmai am cumprat cteva buntturi, s nu te invit s iei micul
dejun cu mine.
Nu m pot abtinesi m apuc rsul. M uit n jos latrening-
ul transpirat de pe mine: nu eram pregtit de vizite. Eu, n schimb,
da - zice el imediat - si m uit ca si el era mbrcat tot in trening, am
dat fuga pn aici, stiam c am s te gsesc asteptndu-m la poart-
si un zmbet larg i lumineaz fata.
l observ mai bine, e nalt, subtire, fibros, atletic, cu venele
puternic conturate pe brate, bronzat usor, cu prul saten n dezordine,
mblonzit pe la vrfuri de soare. Are ochi albastri, iscoditori, sub o
pereche de sprncene aproape negre. Maxilar puternic, hotrt, dinti
albi, impecabili, dac nu ar fi mbrcat n trening si transpirat mi-ar
inspira unul din acei businessmeni aroganti pe care nu-i apreciez
deloc. Are fata prelung, trsturile usor aspre, sau poate c e din
cauz c e nebrbierit. Nu m gndesc nici o clip c l cunosc doar
de doua minute, intru cu nonsalant pe portita pe care o tine deschis
pentru mine. Am oare mobilul la mine s telefonez undeva n caz de
ajutor? Dar la cine as putea s sun dac mi se ntmpl ceva? Haide
Anul I, nr. 2/2014
35
mai bine s nu fiu paranoic, sigur c nu e normal s te duci la micul
dejun n casa cuiva pe care l cunosti de dou minute, dar si el m-a
gsit n fata portii lui uitndu-m prin gard, deci n nici un caz nu a
fost o chestiune premeditat si n afar de asta are un aer care mi d
ncredere, nu cred ca ar fi n stare s mi fac ceva ru.
O dat ce psesc pe poart m ntmpin un parfum de
busuioc slbatic, m uit mprejur si vd cteva tufe, de o parte si de
alta a aleii pe care mergem. Gradina e ngrijit, curat, proaspt, dar
Ir a avea totusi eleganta studiat si coafat pe care o imprim de
obicei un grdinar profesionist. Gazda mea merge naintea mea pe
aleea care serpuieste printre copacii mediteraneeni, ctre csuta alb
din spate. Ceea ce vedeam de la poart se dovedeste a fi doar un corp
al casei, n spate se deschide maiestuos tot restul casei, n toat
splendoarea soarelui auriu de primvar. Ajungem n fata casei si nu
stiu unde s m uit mai nti: la peluza de iarb tiat impecabil si att
de deas c pare o mochet desfsurat, la casa alb n stil provensal,
care se ridic nalt si trainic n fata mea, sau la privelistea asupra
micului golfulet n care apa se sparge de cteva stnci pe care se
odihnesc niste pescrusi?
Rmn pe loc, cu ochii strnsi din cauza soarelui care mi
mngie fata si mi rotesc privirea n toate prtile, ncet, bucurndu-
m de fiecare detaliu n parte. Casa are o teras urias, pe care se afl
mai multe canapele si fotolii din rattan si o mas din fier forjat
acoperit cu o fat de mas n tonuri de portocaliu si verde, cu model
specific provensal. Pe teras, de jur-mprejur, pe toate laturile, sunt
ghivece de flori vesele.
Peluza cu iarb are pe alocuri un joc de covorase de flori,
strjuite de pietre albe, ce serpuiesc printre tufe tiate n diverse
forme asimetrice. Partea asta de gradin e mult mai cochet dect
cea de la intrare, care prea mai slbatic.
M ajuti s pregtim micul dejun? - si pentru a doua oar n
cteva minute m trezesc ca dintr-o feerie. Sun familiar ca si cnd
ne cunoastem dintotdeauna si am fcut asta de sute de ori nainte.
Toat atmosfera e de asa natur nct m face s m simt natural, ca
si cnd l cunosc bine, ca pe un vecin apropiat, ca si cnd am mai
fost n aceast cas, am mai respirat parfumul florilor din aceast
grdin. Intrm de pe teras ntr-un hol spatios cu mozaic combinat
pe jos. M pofteste ntr-un living mare care se deschide din hol. M
schimb n dou minute si cobor s pregtim masa, pot s te las sin-
gur putin? Sigur, stai linistit, stai ct ai nevoie, eu... m uit la poze.
ncperea e un amestec de nou si vechi, parchet si marmur,
lemn si sticl si poze, multe poze vechi, desprinse din trecut. Unele
sunt stilizate, creionate n tablouri, altele sunt vechi, nglbenite,
aranjate cu grij n rame, mprstiate peste tot. M nvrt prin camera
mare, admir parchetul cu intarsii, canapelele din piele maro nchis n
stil spaniol, piesele de mobilier vechi, lmpile nalte, vazele de sticl
ce mi par ca aduc foarte tare cu Nemtoi, candelabrele de Murano, un
covor iranian sub msuta de cafea, coloane cu piedestalul ngrosat
si ferestrele mari, ct tot peretele, care dau spre teras si de la care se
vede marea. Miroase a portocale n camer si mi-aduc aminte c mi-
e foame. Ies din nou pe teras si rmn n soarele cldut de dimineat
sprijinit de o coloan, cu ochii nchisi, si m nmoi ncet, bucurndu-
m defiecareclip, fr s m gndesc lanimic.
M trezeste din visare vocea gazdei mele: eu sunt gata, ti
mai este foame? Intru n cas si l vd ntr-un pantalon bej usor, din
in, si cu un tricou negru cu mneci lungi. n picioare are niste saboti,
asa cum poart unchiul meu doctor, atunci cnd e la spital.
Se vede c a fcut un dus, are prul ud si miroase usor a
parfum proaspt. l studiez bine si l vd si pe el cu ochi iscoditori
asupra mea. M numesc Alexander, sau Alex, cum preferi, rspund
la ambele nume si mi ntinde mna. Anamaria zic si ntind si eu
mna. Enchente; deci ti plac croissantele la micul dejun? Cu mult
unt si cu un pahar de lapte alturi. Si un cappuccino la sfrsit,
adaug repede. Ok, hai s mncm afar pe teras dac nu ti-e frig.
Bine, zic eu, ezitnd o s-mi gsesc un loc lasoare. Nu vrei s
faci un dus si s-ti dau niste haine uscate n timp ce eu pregtesc
masa? m ntreab el, ca si cnd ar fi normal s mi pun ntrebarea
asta. S fac un dus la el acas? l cunosc de 10 minute, de fapt nici n-
ar trebui s fiu aici, cum adic s fac un dus si s-mi dea s m mbrac
cu haine uscate?
ti aduc ceva de mbrcat din hainele mamei, de la ea din
dulap, e un pic mai scund, dar cred c aveti cam aceeasi msur.
36?- m ntreab el, cu un ochi format. 38- zic eu, ca si cnd sunt
prins cu vreo boroboat si lsnd ochii in jos; dar nu cred c o s
ncep s fac dus si s m mbrac n hainele mamei tale, m simt bine
si asa - zic eu, aproape scuzndu-m. De ce oare m simt ca la
scoal? Alex se uit din nou cu ochi iscoditori la mine. Cum vrei, s
nu ti fie frig ns, vd c ai transpirat, pe teras bate briza si s-ar
putea s nu te simti confortabil. Sunt ok, multumesc - zic eu, de
data asta ceva mai hotrt, hai s te ajut s pregtim masa. Din
cteva drumuri apar pe mas farfurii, tacmuri, un cos cu fructe, suc,
ap, lapte, unt, gem si binenteles... croissantele.
Vrei ou, sunc, ceva de genul asta? Nu, multumesc, ce e
aici e destul pentru mine, nu m ndop dimineata, de obicei mnnc
mai mult la prnz si mai ales la cin. Exact cum e mai ru. Zmbim
amndoi. Las c se rezolv cu jogging.
Ne asezm, eu m reped s mi pun un strat gros de unt pe
croissant, el si toarn un pic de cafea si mult lapte. Exact cum mi
place si mie. Molfi multumit.
,Si cu ce ocazie prin Cap dAntibes?, m ntreab Alex. Am
venit la conferinta de imobiliare si am mai rmas cteva zile s m
plimb si s m odihnesc. Tu aici locuiesti tot timpul?, Nu, am venit
si eu la conferint si familia mea are casa asta aici, rmn peste week-
end, cnd vor veni si ei.
La un moment dat mi dau seama c am uitat s punem
servetele la mas si dintr-un salt m ridic si m duc la buctrie s le
aduc, stiam unde le lsasem. Intru n buctrie, iau servetelele de pe
suportul de pe geam si n drum spre us prind cu coltul ochiului o
imagine: o poz asezat printre altele, pe postamentul de la fereastr,
unde se mai afl cteva statuete si ghivece cu flori. M opresc nmr-
murit, cu gura cscat la poza veche de pe suport: sunt doi brbati,
amndoi purtnd costume, n fata unei cldiri, pe care e o plcut
unde scrie ceva, lhuile de... si al treilea cuvnt nu se mai ntelege.
Unul dintre ei, cel din stnga, st urcat pe un fel de ldit, are plrie
dat usor spre ceaf, smechereste si tine n mn o hrtie, cellalt
are, dimpotriv, plria lsat pe ochi, si te tintuieste cu o privire de
otel. Este aceeasi poz pe care am vzut-o de attea ori n cutia cu
poze a bunicii mele, n casa mic din cartierul de la margine de
Bucuresti n care mi-am petrecut copilria. Brbatul din dreapta n
poz este bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodat, a murit
cu cteva luni nainte de a m naste eu. Recunosc prul blond, ochii
mici si codati spre tmple, sprncenele coborte si ele dup linia
ochilor, figura rezervat si nemteasc, cazon, a bunicului.
n poz este tnr, subtire, elegant si stiu de la bunica mea c
poza a fost fcut n anii n care a trit la Paris.
Las punga cu servetele pe geam, smulg rama cu poza de
acolo si dau fuga cu ea afar. Emotia m copleseste, am furnicturi n
stomac si aproape c mi tremur picioarele. De unde ai poza asta?
El ia poza si doar si arunc ochii un pic peste ea fiind clar c ar
recunoaste-o dintr-o mie, asa cum mi s-a ntmplat de altfel si mie: e
bunicul cnd era tnr si tria la Paris, mpreun cu prietenul lui
Theodor, care i era si partener de afaceri. Emotia mi sporeste si
Anul I, nr. 2/2014
36
nghit greu: nu pot s cred! Acesta e bunicul meu, Theodor
Georgescu, dar din ce stiu, numele lui adevrat era Bimann. Era
neamt si cnd au venit rusii la putere n Romnia, dup rzboi, l-au
arestat si au vrut s-l trimit n Siberia, ca dusman al poporului.
Atunci si-a schimbat numele n Georgescu, nume pe care l-a luat si
bunica mea, si a rmas n Romnia. Eu nu l-am cunoscut niciodat, a
murit cu cteva luni nainte s m nasc eu. Nu pot s cred c bunicii
nostri s-au cunoscut si au fost prieteni. Dar cum l chema pe bunicul
tu? Ionescu, zice Alex, mestecnd cu frenezie n cafea. Se vede
ca e foarte surprins, asa cum sunt si eu de acest joc al destinului.
Toat copilria mea am auzit de la bunica mea povestiri despre dl
Ionescu, prietenul din Franta al bunicului, si de vreo dou ori tin
minte c a si venit n vizit la noi, n aceeasi csut cu curticic, de la
margine de Bucuresti.
A tinut s port numele lui, Alexander, iar mama, singura lui
fiic, i-a respectat dorinta.
Emotia acestei descoperiri neasteptate ne-a cuprins pe
amndoi si nu ne desprindem ochii niciunul de la poza alb-negru,
nrmat n argint, din care ne privesc doi brbati tineri cu aer arogant,
dintr-o alt viat, dintr-o alt epoc, dintr-un trecut care se pare c
ne leag. Eu mi strng minile la piept si am noduri n gat. Pe lng
c sunt femeie si deci mai emotiv, e vorba de acel bunic al meu, pe
care nu l-am cunoscut niciodat, si care totusi mi-a nsotit perma-
nent copilria prin povestirile bunicii si prin vizitele periodice la
cimitirul din captul cartierului. ntotdeauna mi se prea ca un per-
sonaj de poveste, pentru c a avut o viat interesant, si oricum, dat
fiind c triam n anii comunismului, cnd foarte rar auzeai despre
cineva c a avut contact cu strintatea, desi jumtate de Bucuresti
avea rude ntr-o alt tar, care le trimiteau mereu pachete cu bun-
tturi, bunicul, dat fiind c fusese neamt, mai si cltorise foarte mult
n tineretea lui si pe deasupra locuise si peste douzeci de ani n Franta.
Franta, pentru mine, fusese ntotdeauna trmul de basm cu
castele, regi, regine si povesti romantice si rzboinice. Tot timpul, n
copilrie, m ntrebam de ce nu am reusit sa-l cunosc pe bunicul si s
m nvete limba francez, ca sa nu mai trebuiasc s fac pregtire
acas cu d-naIliescu, si s-mi povesteasc el cumafost n Frantasi
cum si-a condus el afacerile acolo.
Nu pot s cred, chiar nu pot s cred cum ne-am ntlnit si c
ne-am ntlnit, nu poti s-ti imaginezi ce important este aceast
ramur a familiei pentru mine, ct de mult am iubit-o pe bunica si ct
de mult mi-as fi dorit s-l cunosc pe bunicul si prin el Franta si lumea
ntreag.
M asez jos si iau o gur de suc de portocale, aromat si
nteptor, care mi limpezeste gtul, care mi s-a uscat, si mi d putere.
Alex se uit la mine lung, cercettor, cu o lumin n priviri, si parc
acum descoperindu-m prima oar mi ia mna si zice: bine ai venit,
prieten drag, se pare c bunicii nostri au fcut n asa fel ca noi doi
s ne ntlnim, probabil c se bucur acum. M duc s aduc o sticl
de sampanie, mama las ntotdeauna una n rcitorul de vinuri. S nu
fugi... - mi zice el, zmbind, si mi face cu ochiul.
Este incredibil ce se ntmpl, parc ntr-adevr, de undeva
de-acolo de sus, bunicii nostri, care au fost prieteni att de buni, au
hotrt ca nepotii lor iubiti s se ntlneasc totusi n aceast lume,
asa cum ei nu au mai reusit s o fac.
Imediat mi vine n minte imaginea bunicii mele Neli si as vrea
s afle si ea, tot de-acolo de sus, de bucuria asta mare si neasteptat
pe care o simt. Stiu ns n adncul inimii c ea stie tot ce se ntmpl
cu mine, c m vegheaz de undeva de aproape si c se bucur acum
mpreun cu mine. M uit la grdina mbrcat n razele soarelui de
dimineat, simt parfumul discret al florilor si adierea brizei si m simt
inundat de o liniste adnc, de o pace familiar, ca si cnd m aflu
n casa unor vechi prieteni. E ciudat cum uneori ne simtim n unele
case ca n ale noastre proprii sau chiar mai confortabil, iar din altele
nu stim cum s plecm mai repede. O fi o chestie legat de feng-
shui? Oare casele au si ele un suflet al lor si un caracter care le face
s fie mai mult sau mai putin primitoare? Sau cldura lor e dat de
oamenii care triesc n ele? Sau de locul n care au fost construite si
de energiile acelui loc? Sau pur si simplu casele sunt doar cldiri ce
acumuleaz secrete cu fiecare generatie care locuieste n ele? Sau
poate impresia pe care ne-o las o cas este doar o senzatie de
moment si nu are legtur nici cu amplasamentul si miscarea energiilor,
nici cu caracterul dat de cei ce locuiesc n ea, ci de propriile noastre
triri de moment? S-ar putea face o analiz minutioas despre asta, i
las pe cei care au timp si sunt interesati s dezvolte subiectul. M
simt ca si cnd cunosc acest loc, ca si cnd odat, de mult, as fi
obisnuit s vin si s locuiesc aici. Stiu ns sigur c e prima oar
cnd m aflu n aceast grdin, mai cu seam ca n copilrie nu am
iesit niciodat n afara trii natale.
Alex vine din cas cu bratele pline: o sticl de
Veuve Clicqot, dou pahare de sampanie cu picior nalt
si un album de poze legat n piele maron. Ador sampania
Veuve Clicqot, cum a stiut c mi place? De fapt, a zis c
e singura sticl pe care o avea, e doar o coincident.
Hai s-ti mai art poze cu bunicii nostri, probabil
pe multe dintre acestea nu le-ai vzut, le-a pstrat bunicul
meu cnd Theodor a plecat n Romnia. El l-a rugat pe
bunicul, cnd a plecat, s aib grij de investitiile lui si s
urmreasc cursul pietei si s actioneze cum crede de
cuviint dac ar fi existat modificri majore. Nu cred ns
c s-a gndit c nu se va mai ntoarce niciodat aici.
Alex deschise sticla de sampanie si turn cte
putin n ambele pahare. Sampania are o culoare galben-
verzuie si de pe fundul paharelor se ridic perfect aliniate,
n coloan, bule mici. Stiu c sampania se apreciaz
calitativ n functie de numrul si aliniamentul bulelor care
se ridic la suprafat, nu m pricep ns destul de bine ca
s-mi dau seama dac cea pe care o avem n pahare e de
bun sau foarte bun calitate.
Iau repede o gur mic s o gust si... e cel mai
Anul I, nr. 2/2014
37
minunat gust pe care l simt n dimineata aceasta!
Sante - zice Alex - pentru ntlnirea noastr si de ce nu,
pentru nceputul unei noi si frumoase prietenii!
Sante - zic si eu - si n memoria celor pe care tu i-ai cunoscut
pe jumtate, iar eu deloc si pentru felul n care au aranjat aceasta
ntlnire.
Ciocnim paharele cu clinchet de cristal si bem fiecare pn la
fund sampania rece. Eu n-am apucat s mnnc nimic si simt lichidul
nnobilat cum mi nclzeste gtul, pieptul si apoi stomacul. Rsul
meu vine de la sine, firesc.
As putea spune c e o dimineat obisnuit de jogging pentru
mine: m scol, ies s alerg pe malul mrii, m opresc s admir o
grdin ascuns de copaci, m ntlnesc cu un biciclist care m ia la
ntrebri c ce caut eu acolo, apoi dup ce se dumireste ca nu vreau
s sar gardul si s ptrund prin efractie, m invit de bunvoie s i
admir grdina, apoi m opreste la micul dejun si n timp ce ne pregtim
s mncm constat c de fapt bunicii nostri nu numai c s-au
cunoscut si c au avut o afacere mpreun la Paris, ci si c au fost cei
mai buni prieteni. ntr-adevr se ntmpl de fiecare dat cnd ies la
alergat n Bucuresti. ncep s rd din ce n ce mai tare, si de absurdul
situatiei, dar si cu ajutorul paharului de sampanie de mai devreme.
Alex rde, si el, si ncepem s frunzrim mpreun albumul cu poze de
demult. Vd multe poze cu bunicul si cu dl. Ionescu, dar recunosc si
altefiguri pecarele-ammai vzut n pozeledin cutiabunicii.
M opresc ndelung la fiecare, le ating, le miros, miros a vechi
si a povesti uitate, pun multe ntrebri, m opresc si ascult, m ntorc
iar si m uit din nou la fiecare poz, cu atentie, ca si cnd ncerc s
ptrund napoi n timp, n acele vremuri n care bunica era tnr si
fericit alturi de bunicul. Unele poze sunt alb-negru, altele sunt n
sepia, unele foarte vechi, de la sfrsit de secol XIX sau nceput de
secol XX, dar imaginile sunt clare, iar oamenii te privesc din ele cu
ochi siguri. E surprinztor s te uiti din perspectiva de acum la o
ntreag lume disprut. Si totusi oamenii par surprinsi n aceleasi
ipostaze ca si acum, se bucur, zmbesc, povestesc, stau la un sprit,
danseaz, se tin de mn sau de gt, sau de brat, aranjati frumos,
pentru poz, sau vzndu-si de treburi. Toti acei ochi te privesc de
peste timp, dintr-o viat care nu mai exist si totusi parc sunt acolo
cu noi la micul dejun, n dimineata nsorit de martie.
M uit din nou la Alex si deodat mi se pare c l simt aproape
ca pe un prieten drag, pe care l cunosc de mult. El vorbeste, gesti-
culeaz, povesteste amintiri legate de bunicul lui, pe care l-a cunoscut
de mult n copilrie. si aminteste povestirile lui n care aprea tot
timpul si bunicul meu asa cum dl. Ionescu aprea n povestirile
bunicii, cnd venea vorba de anii petrecuti de bunicul meu la Paris.
Hai s-ti spun ceva - i zic lui Alex - am rmas cteva zile aici
dup conferint ca s ncerc s m adun un pic si s mai scriu ceva
la cartea pe care am nceput-o. M-am apucat de ea cu ctiva ani
nainte, cnd nc tria bunica mea. E o carte despre ea, si viata ei, si
dragostea trit alturi de bunicul. A avut o viat lung, dar plin si
frmntat, si asta m-a determinat s scriu aceast carte. Am nceput-
o sub diverse forme si scenarii, de nenumrate ori, si de fiecare dat
am lsat-o balt. Bunica mi-a furnizat o parte din datele de care
aveam nevoie pentru c stia numele si datele de nastere si cele mai
importante momente din viata tuturor neamurilor si prietenilor. Era o
enciclopedie vie, tinea minte lucruri petrecute cu peste 80 de ani n
urm. Mi-am notat o parte din ele si i-am tot promis, de-a lungul
timpului, c am s scriu aceast carte, n-am scris-o ns niciodat.
Stiu c la un moment dat m ntreb insistent dac am terminat-o sau
dac am mai scris la ea si m ruga s i citesc si s i spun unde am mai
ajuns, iar eu tot evitam si i spuneam c o s i-o citesc cnd o voi
termina. Stiam prea bine c nu aveam ce s i citesc, iar ea srcuta,
la un moment, dat a renuntat s m mai ntrebe. Am sperat c n
aceste cteva zile s reusesc s m rup un pic de stresul zilnic, s
stau departe de telefoane si internet si s reusesc s continui
povestirea nceput. E greu pentru c nu stiu exact dac scriu aceast
carte pentru mine, s m simt mai aproape de bunica mea, pentru ca
i-am promis acest lucru, sau s o transform, la un moment dat, ntr-
un scenariu defilmsi s l lansez n lume. Cred c staeun semn c
ntr-adevr trebuie s scriu cartea si cred c ai s m ajuti foarte mult
dac mi povestesti att ct ti aduci aminte despre ceea ce ti povestea
bunicul tu atunci cnd erai mic.
E o alt lume, gndeste-te de cte ori s-au schimbat lucrurile
de atunci, au trecut dou generatii n familia noastr deja. Apropos,
esti mritat?. Eu? Nu. Si instinctiv mi ntorc privirea ctre
deprtri - nu l-am gsit nc. Tu?
Am fost la un moment dat, o nebunie de tinerete, eram colegi
de facultate, a nceput, s-a consumat si s-a terminat furtunos, odat
cu terminarea studiilor
Hai c mi s-a fcut poft de croissante - si mi nfig dintii
ntr-unul. Unde ziceai c e untul?. Uite-aici, vd c ti place -
adaug el cnd m vede ce strat gros mi ntind pe croissant, nu ti-
e fric c se depune?. Asta-i viata, nu asa ziceti voi? Cest la vie,
mie mi place s m bucur de ea si printre bucuriile din viata mea face
parte si untul.
i fac cu ochiul si zmbesc n timp ce musc cu poft din
croissantul cldut, pe care s-a nmuiat untul.
,Stii ce? Ia-ti lucrurile de la hotel - chiar unde stai? Mai sus
pe strad, la hotel Bel Mer si mut-te aici n cas. Eu mai rmn
cteva zile, ai mei sunt la Paris, putem s mai stm de vorb, s ne
mai amintim si pot s stau cu gura pe tine s te tii de scris. Iar dac te
las inspiratia, ne stoarcem creierele mpreun. Ce zici?
Mi-ar plcea foarte tare, nici nu mi vine s cred ce se
ntmpl. Dar nu vreau s-ti stau pe cap, poate ai treburi, ai de lucru,
primesti musafiri, ce stiu eu, si s stii c sunt destul de mnccioas!
Ai internet?
Am internet, dar dac te apuci de citit email-uri si de stat la
calculator, nu o s te mai poti concentra pe scris. Promiti c nu o s
stai toat ziua on-line?
Doar dac e vreo urgent, altfel... promit! si ridic mna n
semn solemn.
Chiar, cu ce te ocupi, zici c ai venit la trgul de imobiliare?
Cu imobiliare!, zmbesc eu si i explic c am o firm de
consultant n developpement imobiliar si colaborez cu cteva
grupuri de investitii strine care dezvolt proiecte n Bucuresti.
Super business si o perioad foarte hot acuma, dar pre-
supun c nu o s se drme firma fr tine cteva zile, nu?. Sper s
nu, am o echip foarte bun, am ncredere n ei, doar c sunt obisnuiti
ca nainte de a face ceva s m ntrebe pe mine.
Foarte bine, asa e normal, dar hai s facem un pact sptmna
asta: eu fac piata, ti gtesc, ti spl, te duc la plimbare sau la cum-
prturi dac ai nevoie, iar tu te concentrezi, te apuci de scris si
vorbesti cu mine n romneste!
Ce?- am crezut c n-am auzit bine - vorbesc cu tine ro-
mneste?
Da, pentru c bunicul meu m-a nvtat, dar nu am mai vorbit
de mult, de cnd eram copil, doar mi-am cumprat de pe Internet
ziare si cteva crti n romn si am mai citit din cnd n cnd, deci la
citit probabil m descurc destul de bine, sau asa cred eu, de vorbit
ns... n-am mai vorbit de vreo 20 de ani si mai bine!. ntelegeti
domnisoar? - mi spune el n romn. Am izbucnit amuzat n rs.
A spus totul att de serios si corect, ns cu inegalabilul r frantuzesc,
parc e un copil care spune poezia corect n fata bradului si asteapt
ca Mos Crciun s scoat trenuletul din sacul cu cadouri.
Persoanele
Socrate filozof
Xantipa sotia lui Socrate
Mirto sotia lui Socrate
Arhonte basileu al doilea dregtor din ierarhia Atenei
Meletos poet, reclamant
Anitos politician, reclamant
Licon orator, reclamant
Criton prieten cu Socrate
Phaidon prieten cuSocrate
Platon discipol al lui Socrate
Eutifron atenian
Aristofan autor de comedie
Cebes teban
Simmias teban
Lmprocles fiul cel mai n vrst al lui Socrate
Irene Polemos presedintele instantei internationale
2
Actul I
Scena 3
nceputul lunii aprilie. Dimineata devreme. Atena. Dema Alopece.
Curtea interioar a casei lui Socrate. Zidul din spate (lng el se afl
o banc) si cel din parte dreapt (lng el se afl o vatr cu foc, un
rzboi de tesut, niste scaune si o mas, pe ea se gsesc vase, o
amfor si niste cupe) se continu cu acoperisuri sprijinite de stlpi.
Socrate st culcat pe banc. Vine Criton. Merge la Socrate i-l
trage de mnec.
Criton: Salut, bunule Socrate, am s-ti dau o veste proast!
Socrate: Salut Criton, ce s-a-ntmplat de ai venit valvrtej -
Vine Mirto, neobservat. l are n brate pe Menexene - sugarul
Xantipei. Se retrage ntr-un loc din care poate trage cu urechea.
Atena e amenintat de persani ori vreo npast?
Criton: Trebuie s-o prsesti ct vreme ai prilej.
O s fii convocat pentru confruntarea preliminar
De-arhontele basileu.
Socrate: Acesta reprezint statul
n probleme religioase. Acum este prima oar
Cnd mi se spune c-i nevoie s m prezint la magistratul
Care vegheaz ca zeii s nu fie ofensati.
Ce acuz mi se aduce?
Criton: Vina de-nalt trdare.
Nu este bine s-ajungi la procesul cu jurati!
Socrate: n ce fel comportarea mea este o amenintare
La adresa statului?
Criton: Te-nvinuiesc c-i corupi
Pe tinerii atenieni iar acestia-si pierd credinta
n zeii ce ne ocrotesc. Esti nconjurat de lupi
Ce vor s te sfsie!
Socrate: Mi-e curat constiinta!
Criton: Vei fi tapul ispsitor pentru relele pe care
Le-au pricinuit Atenei cei treizeci de tirani.
Socrate: nvinuirile aduse s-au prescris - ai uitat, oare,
Deamnistiaces-adat n urm cu patru ani?
Criton: Rzboiul peloponesiac si consecintele lui
I-au ngrozit pe-atenieni si au fost puse pe seama
Lipsei de credint-n zeii protectori si faptului
C n timpul luptelor pe tineri i-a cuprins teama.
Socrate: De cine sunt acuzat?
C.: De un tnr numit Meletos.
Am auzit c-i poet. Ce are de-mprtit cu tine?
Socrate: L-am mosit de mai multe ori fapt ce l-a fcut setos
De rzbunare, cci tratamentul aplicat nu-i czu bine.
Criton: Te vor sili s bei cucut, de nu pleci ct mai departe!
Socrate: Dac fug mi recunosc vina n mod indirect.
Pe urm, ca filozof nu-mi este team de moarte
Si-s pregtit pentru ea!
Criton: Socrate, stii c te respect,
Dar asta nu m-mpiedic s-ti spun c gresesti si risti
O condamnare injust!
Socrate: Nu crezi c-o osnd dreapt
Ar fi mai rea pentru mine?
Criton: O vei aveadac insisti
n convingerea ca pedeapsa e rsplata pentru fapt.
Ai prea multi prieteni falsi, dusmani si-adversari politici
Ca s ti treac prin minte c procesul va fi drept
Si nu vor mitui juratii!
Socrate: Orict de mult o s m critici,
Aleg procesul si, de-i cazul, s mor ca un ntelept!
Dac reflectm la moarte vedem c avem motiv
S sperm c este bun: unu, i-o stare de neant
Si total inconstient; doi, privit subiectiv,
I-o migrare a sufletului, un drum foarte palpitant
Din aceast lume-n alta. Si, dac vom presupune
C neantu-i somn fr vise, moartea e un cstig cert
Pentru oricine, cci putini indivizi vor putea spune
C s-au bucurat n viat de tihna lucrului inert,
Ce-i rsfat o vesnicie ct o netulburat noapte.
Doru Ionescu
Moartea lui Socrate
- tragicomedie -
Anul I, nr. 2/2014
38
TEATRU
Dac moartea-i cltoria de aici la acel loc
n care toti sunt rspltiti n functie de-ale lor fapte,
Pentru cei buni osteneala merit si-i un noroc.
Criton: Te-am suprat att de ru c-alegi pedeapsa tristetii
Pentru toti amicii ti?
Socrate: Prietene, o condamnare
La moarte ar pune capt definitiv la boala vietii,
Foarte grea cnd esti n vrst si fr nici o scpare.
De-aceia prefer s-nfrunt neplcerea mic a mortii,
Ct vreme mai am vlag si n-am ajuns o legum.
Criton: Nu te-amgi cu gndul c poti s rnduiesti sortii
Si nu te pune cu destinul, cci cu el nu e de glum!
S.: Nu voi fugi precum lasii, dar nici n-o s-mi sap mormntul!
Criton: Voi plti eu avocatii care or s te apere!
S.: O s mi fiu avocat!
C.: Risti s-ti pierzi discernmntul
Atunci cnd nversunarea luptei o s te-acapere!
Prietene, esti bolnav, de ce erai culcat pe banc?
Socrate: Xantipa nu a mai vrut s m primeasc-n dormitor
Dup btaia de-alaltieri - e poart ca o dusmanc..
M simt teapn ca un lemn si toate oasele m dor!
Criton: Unde se afl acum?
Socrate: Cred c s-a dus dup ap
LaFntna Hipocrene de ce te intereseaz?
Criton: Nu vreau s fiu gsit aici. Sunt sigur c o s-nceap
S m ia la trei pzeste. Stiu c pe tine te distreaz,
Dar n-am chef s-o iau pe coaj si s-ncasez n contul tu
Datorii neachitate. Cnd o s afle de proces
O s fie foc si par cci i se pune pata ru!
Am riscat venind la tine, acu plec, nu am de-ales!
Face ctiva pai. Se ciocnete de Xantipa, care aduce o amfor
cu ap. Nu-l las s treac.
Xantipa: Stai s schimbm dou vorbe, cumetre, unde te duci!
Pune amfora jos.
Criton: Xantipa, bun dimineata, m grbesc c am o treab!
Xantipa l prinde de mnec.
Xantipa: Dac ai venit, mai stai, aicea nu-i cuib de cuci,
Iar eu sunt o pasre cnttoare
Socrate: O podoab!
Criton merge lng Socrate.
Xantipa: Se povesteste c zeita Pallas Atena s-a ivit
n armur strlucitoare din olimpiana frunte
A printelui divin - Zeus - care a voit
Ca pe vrjmasi din prima clip a vietii s i nfrunte.
Toarn ap ntr-un vas.
Azi exist foarte multi atenieni sraci cu duhul,
Dar fuduli, care doresc s se repete minunea
Cu filozoful Socrate, cruia i merge buhul
C este btut la cap ca s nasc-ntelepciunea.
Stropete prin curte n pas de dans i se apropie de Socrate.
Miracolul asteptat nu se petrece, n schimb se-ntmpl
Ceva ce nu a vzut nc Macedonia
Si Egiptul n casa mea, din mbtrnita tmpl
A omului meu se naste zi de zi dihonia.
Si m-am rugat la altarul bunei zeite Hestia -
Ocrotitoarea csniciei - pe bttorii la cap
S i dea pe mna mea c-i las fr chestia
Care i face fuduli si-Atena de nvlegi o scap.
Ajunge la Socrate i-i toarn ap n cap. Se ntoarce spre Criton.
Socrate se bag ntre ea i Criton.
Socrate: Fugi, Criton, deoarece Zeus tun n Olimp,
Deja din amfora Xantipei cu ap peste mine plou
Si, dac nu te ncalti cu iepuri, n putin timp
O s bzi ca tntarii, cci te las fr ou!
Criton fuge.
X.: Rzboinici cu stea n frunte, de ce grabnic ati dat dosul
Si nu vreti c-o amazoan s ncepeti lupta dreapt?
Sunteti viteji doar n pat si-atunci cnd vine ponosul
ntrupat n niste plozi uitati de ndrzneata fapt!
l prinde pe Socrate.
Gaia, sotia lui Uranus, stul c-i face plozi
Si Cronos, fiu-i, l-au lsat fr penis si fudulii,
S nu mai nasc alti titani povestea spus de rapsozi
Ar trebui s-ti intre-n cap la brbtia ta de tii!
Eu sunt bun doar atunci cnd ti vine s tehaia
Si s ti torn copilasi - nu-ti pas de grija lor,
Dar te-averizez, brbate, c boasele ti le iaGaia
Si-o s semeni cu un tntar ce bzie asurzitor!
S-ti fie clar, tapule afurisit si btrn,
C ti-ai gsit capra-n mine, orict de-ntelept te crezi,
Nu te mai primesc n pat si o s te culci n fn
Ct vreme umbli creanga si nu te-ngrijesti de iezi!
Bati Atena-n lung si lat, din gimnaziu n gimnaziu
Si din palestr-n palestr, nici c ti pas de noi,
Esti n agora la amiaz iar seara degusti marmaziu
La chef cu-amicii, dar ti spun, vei locui ntr-un butoi!
Dup umbra ta oricine din Atena stie ora,
Chiar dac pecer sunt nori, ori lunan-arsrit -
Nu m-am mritat cu tine s fii ceasul tuturora!
Pe urma-ti calc Lamprocles si ti seamn leit,
N-are tragere la munc si este lipsit de rvn,
Iar dac-ndrznesc s-i spun m repede, d dinfleoart,
Se-nfurie ca un cocos care sufer de tfn
Si se nfoiaz n pene gata s se ia la hart!
Pe urm ct e ziulica de lung umbl teleleu,
Chiuleste de la gimnaziu, nu merge s fac sport
n palestra de la Liceu si-si pierde vremea-n Pireu -
Priveste de pe trmul mrii cum intr trireme-n port.
Dac-ncerc s-l dojenesc, d din gur ca o morisc,
M insult spunndu-mi c-s mult mai rea dect o closc,
De simt c m-apuc tfna si-un roi de tuni m pisc,
Pentru c mucosul naibii m ia cu glume n drosc.
N-am venit n casa asta s fiu slug la drloag,
S am grij de trei plozi si tatl lor, un satir
Fudul ce m consider o muiere pisloag
Si cnd i reprosez ceva tace ca la hai sictir.
Vorbeste, omule, pn nu apuc s m nfurii
Pentru c umoarea neagr sub linguric mi se-ntoarce,
Sunt cuprins de amoc si nu-ti mai fac de-ale gurii
S doresti ca firul vietii s-ti fie scurtat de parce.
Socrate: Da.
Xantipa: Ce da?
S.: Aprob.
X.: Ce-aprobi?
Socrate: C asa e calimera si acuma alivanta.
D s plece, e prins de mneca mantiei.
Xantipa: Unde vrei s o tulesti, stai s ti ghicesc n bobi,
Nu m lsa s vorbesc de una singur, ca toanta!
Cad peretii peste noi si tie nici c ti pas!
Socrate: Nu m trage de mantie c stau s ti fac pe voie!
Ti-am dat bani de reparatii si, n loc s te ocupi de cas,
Ai cumprat lucruri de care eu nu am nici o nevoie!
Vine Mirto. i pune bratele n old.
Anul I, nr. 2/2014
39
Nu-mi trebuiau ncltri!
X.: Umbli-mbrcat c-o manta veche
Si descult, de mi-e rusine!
Socrate: Nu haina-l facepeom!
Vrei s umblu-n pielea goal si-ncltat?
X.: Piscat de streche,
Cum esti de-o viat, m mir c nu te urci cu luna-n pom!
Mirto, brbtoiul nostru, sotul amndoura,
Care m-a mbortosat n patul tu cu trei bieti,
Nu pune osul s ne-ajute s-i crestem progenitura
Nou-nscut si-ncltat cu iepuri fuge-ntre scaieti!
Cnd m aude tunnd de griji se face c plou
Si se evapor de parc este o umbr de brbat,
Ad un scutec murdar cu miros de viat nou
S-si ncnte nrile si s-l spele de rahat.
Asa poate c-i atins de norocul cu parfum
De fundulet de sugar, ghinionul o s-i piar
Si cu picioarele desculte cnd spulber colb din drum
D cu toptanul si lungul nasului de o comoar!
Mirto: Csnicia lui cu noi i-o amfor cu dou toarte
Plin cu nectar, aflat zi de zi la ndemn
Spre desftarea-i pentru c e umplut de consoarte,
Ca si cum n curtea casei zeii ne-au pus o fntn.
Xantipa: Din an n an un fntnar vinesi curt putul,
ns pezevenghiul sot al nostru la un tertip
Recurge cnd avem treab se ncarneaz n strutul
Ce o ia la picior dac nu-si bag capul n nisip.
n Atena s nu mai trag de coad puii de mt,
Hai s-l nchidem n dormitor, la rzboiul de tesut
S-l punem s nduseasc!
Mirto: De are spor i dm tt
Si pe urm l lsm s cad la asternut.
Xantipa l trage pe Socrate spre intrarea n cas iar Mirto l
mpinge. Mirto revine cu o cutie n brate. Pune cutia pe mas.
Scoate din ea i pune pe mas trei ppui din cear mbrcate
cu bucti din pnz, trei ace de pr i o mic fclie. Aprinde torta
la focul din vatr.
Mirto: Meletos, Licon si Anitos: vrjmasilor v chem
Duhurile n ppusi ca s mi dati socoteal
Pentru tot rul fcut, pe urmele voastre-i un blestem
Si peste voi, ca un lintoliu, se-asterne umbr fatal!
Fr nici o remuscare ati pus la cale tragedia
A crei scen final este moartea lui Socrate
Si e dreapt rzbunarea, o s folosesc
magia
Si o conjur s m ajute pe ntreita Hecate.
Zeito, cinii fantomatici pune-i s urle si
s scurme
Lng casele celor trei, s simt c-i
strng peretii
Ca de temnit, s fug nspimntati si
pe urme
S le vin ogarii ti, gonindu-i spre
rscrucea vietii!
Ia o ppu i un ac.
Acolo, ipostaza ta care are cap de cine
S se repead la Meletos, n duh s-i
nfig coltii,
Fptura lui neputincioas s se culce n
trne
Si s i-o ia harpiile venite din fundul
boltii!
nfige acul n pieptul ppuii i-o pune pe mas. Ia alt ppu
i alt ac.
Hecate cu cap de sarpe, coltii-ncrcati cu venin
Vr-i adnc n Anitos - duhu-i, ca mistuit de foc,
S n-aib un ceas de pace n trupu-i cotropit de chin
Si s-l fac s rtceasc alungat din loc n loc!
nfige acul n picioarele ppuii i o pune pe mas. Ia ultima
ppu i ultimul ac.
Iar pe a treia Hecate, femeia cu cap de bou,
O implor s si trimit spre Licon rsufletul,
Ca dup cai verzi s-alerge clrind un cal marou
Dup ce aerul ru i atinge sufletul!
nfige acul n capul ppuii i o pune pe mas.
Un cocos negru ce cnt cnd apune soarele
O s ti jertfesc, zeito Hecate, ca prin magie
S schimbi menirile la care lucreaz Ursitoarele
Si s-mi faci voia dup ce sting torta - asa s fie!
Stinge torta i pune obiectele magice n cutie. Vine Lamprocles.
Are snge nchegat sub nas i n jurul gurii. Merge, bea ap din
amfor i i terge gura cu dosul minii.
Lamprocles, ce s-a-ntmplat? Astzi de ce te-ai btut?
Ia din cutie o bucat de pnz i-l terge de snge.
Lamprocles: Niste hndrli mi-au spus c sunt fiul lui bunicul
Socrate si-al dou mame: una care m-a nscut
Si-alta care m-a alptat punndu-m s-i sugpisicul!
ntoarce palma dreapt n sus i mic degetul mijlociu.
Mirto: Sunt niste nerusinati, nu trebuie s-i bagi de seam!
L.: Apoi m-au luat la misto spunndu-mi c chir babaca
A strnit o-ncierare, a-njurat oamenii de mam
Si de fric a dat dosul, ca s se fac de caca
Ascuns sub poalele Xantipei, unde a gustat din tarta
Cu o smochin si miere n vreme ce amazoana
A artat c nu de geaba i se spune c-i din Sparta
Si a devenit brbat dup ce i-au spart membrana!
Mirto: Taic-tu de unul singur s-a luptat cu doi pizmasi!
Lamprocles: Xantipanu trebuias sebagentreei
Chiar dac o ncasa, fiindc cei ce mi-s vrjmasi
Spun c la noi brbatu-i closc si cocosi dou femei!
De ce n-am un tat tnr cum au ceilalti copii?
Rd si-mi spun c moastele tat Socrate se cheam
Iar lui masterele mame prin vrji i-au fcut trei fii!
Mirto: Sunt ciudosi pe tatl tu fiindc e un om de seam!
Cortina
Anul I, nr. 2/2014
40
Anul I, nr. 2/2014
41
PERSONAJE
Ofn (omul fr nume)
John
Abel
Corul
Anticorul
Cltorii
Partea I
(O zi friguroas de primvar. Spre zori. Sufl un vnt rece. Un
container, tip lad de gunoaie, plin cu diverse deeuri menajere,
electronice, teancuri de ziare, ambalaje, cutii de carton. Pe marginea
lui sunt agtate umerae cu haine, plase cu crti, sticle de ap. O
scar improvizat din diverse baloturi coboar din container pe
podea.)
CLTORII (intr n grup. Au n mn cteva ferestre) Vin cltori
din sapte cartiere, cu un tramvai al lor numai ferestre. (Se
aez n diferite locuri ale scenei.)
CLTORII (intr alt grup. Fiecare tine n mn o brazd de
iarb) Vin cltori din sapte continente, pe un drum al
lor, numai de iarb. (fiecare se aeaz unde vrea.)
CLTORII (intr alt grup. Fiecare are n mn un felinar aprins)
Vin cltori din mii de nopti, pe un drum al lor, numai de
stele. (Se amestec printre ceilalti. Treptat, treptat sting
felinarele)
TOTI CLTORII Vin cltori nevzuti, pe un drum al lor ce este
scris n carte.
CORUL si ANTICORUL (au dormit n container. ncep s se
trezeasc) Noi suntem grul verde cu fire de pmnt pe
crestet. Speranta nu-i desart unde fptura e mnoas.
(Coritii coboar din container, fac ordine n jur, se spal, se
nchin, duc deeurile afar din scen, improvizeaz alte scri
din saci de plastic, albii, teancuri de ziare. O corist aprinde o
candel. O tine n mna dreapt).
OFN (unul din coriti. Tremur de frig) Bun dimineata, John.
Bun dimineata, tabr verde. Bun dimineata, container.
Bun dimineata, scar, membrii NATO, civili si militari,
bun dimineata, gru verde cu pmnt pe crestet,
bun dimineata, cutie de plastic, bun dimineata, lumin,
bun dimineata, cltori, bun dimineata, John.
JOHN (unul din coriti. i scutur hainele) Te-am rugat s nu-mi
mai spui John. Pe mine m cheam Ion. n fiecare dimineat
aceeasi poveste.
OFN (alearg uor n jurul containerului s se nclzeasc) Nu
tin minte. Noaptea dorm dus-ntors. Dorm ca un gunoi. Nu
Clelia Ifrim
Omul-rndunic[,
pe numele s[u,
Abel-c[l[torul
fratelui meu Jean, 1952-2002
stiu nimic. Uit... uit... dragul meu contemporan. Uit. Ce as
putea s tin minte? Containerul? Lada de gunoi? Lumea
din jur? Frigul?
CORUL si ANTICORUL Frigul se combate prin alergare. (ctiva
coriti alearg n jurul containerului mpreun cu Ofn.
Se opresc toti n fata lui John) Frigul se combate prin
micile noastre cltorii n aceste mprejurimi.
OFN Uit, dragul meu contemporan. Uit, dragul meu John. Somn de
protectie.
JOHN Uiti, nu uiti, mie s-mi spui Ion. Asa m cheam, asa s-mi
spui.
OFN Nu se poate.
JOHN Nu se poate? De ce?
OFN Nu se poate, boy. Nu se poate. Asa e moda. Asa sunt
vremurile. La timpuri noi, nume noi. Hai, ncearc. John...
John... J ohn... Ce pierzi?
CORUL John... John... John...
ANTICORUL Ion... Ion... Ion...
OFN Hai, John! ncearc! Nu te lsa. ncearc! Ce pierzi? John...
J ohn... J ohn... Se pronunt foarte usor. Hai, d-i drumul!
ncearc. John. Omnou lagunoaienoi. Astaesti. (alearg
n continuare s se nclzeasc. Ctiva coriti car n
continuare deeurile afar din container. Le scot din
scen. Urc n container.)
CORUL Noi suntem grul verde cu fire de pmnt pe crestet.
Speranta nu-i desart unde fptura e mnoas.
ANTICORUL Noi suntem grul verde cu umbra de zpad-n noi.
Speranta nu-i desart unde fptura e din doi.
OFN Ce zici de ei? Au curaj. n lumea asta e ceva. Ce zici? Este
foarte simplu. Acum Ion este John asa cum alt dat a fost
Ivan. Ce pierzi? Schimbm numele, schimbm gunoaiele.
Ne plasticizm. Ne adaptm.
JOHN Cu plastic, sau fr plastic, nu. Nu. Nu am fost niciodat
Ivan. Imperiile nu sunt de mine. Nici cel de acum. Eu sunt
Ion. Att. Mie asa s-mi spui.
OFN O.K., boy. Am nteles. Tii la nume, la neam, la patrie. Brnco-
veanule! Eu mi le-am pierdut de mult. Patria mea este un
televizor. Patria mea este o sticl de Coca Cola. Patria mea
este omlet la pung. Patria mea este comestibil. Aplic
vechiul dicton: Patria mea este acolo unde m simt bine.
JOHN Aplic-l. Dar stii cine l folosea.
CONFUCIUS }I GLOBALIZAREA
Sub semntura Mira si Constantin Lupeanu, n Romnia au aprut
pn acum: Cartea Poemelor, 228 pagini, Editura Albatros, Bucuresti,
1985; Cartea Schimbrilor, filosofie si prezicere, dou volume, 880
pagini, Editura Qilinul din Jad, Bucuresti, 1996; Lao Zi i Confucius,
384 pagini, Editura Qilinul din Jad, Bucuresti, 1997.
Confucius (28 Septembrie 551- 4 Martie 479 .Hr.) este venerat de
2.565 de ani pentru faptul de a fi cel mai mare gnditor, om politic si
pedagog al natiunii chineze. S-a nscut n actuala provincie Shandong,
n Principatul Lu, dintr-o uniune extramarital, tatl su fiind septuagenar.
Sima Qian, cronicarul lumii chineze strvechi, a confirmat originea
aristocratic a acestuia. Un strmos al su, descendent la a nou
generatie din regii principatului Song si aflat la patru generatii distant
de Confucius, s-a stabilit n Lu. Avea trei ani cnd a rmas fr tat si
saptesprezece cnd l-a prsit si mama sa. Eu cnd eram mic, eram
srac i de ceea ce am nvtat multe, 9:6. Cum si unde a nvtat, nu se
stie. Se crede c, nobil fiind, ar fi avut un nvttor, un ndrumtor, cel
putin la nceput. n timpul su, pentru a ocupa o pozitie n societate, n
administratie, trebuia s fii pregtit nliu yi, cele sase arte,li, ceremonial,
maniera de a vorbi si a te purta n lume, yue, muzic, she, tragerea cu
arcul,yu, conducerea carului de lupt,shu, scriere, caligrafie, compunere,
shu (n alt grafie), matematic. La cincisprezece ani mi-a plcut s
nvt, declar el discipolilor. La treizeci eram sigur pe vorbele i
faptele mele. La patruzeci nu mai aveam ndoieli. La cincizeci am
cunoscut vointa Cerului. La aizeci puteam face distinctii (reusea s
discearn n vorbele altora adevrul de minciun). La aptezeci m port
dup placul inimii i nu ncalc normele vietii cu nici un gnd ru, 2:4.
A tinut vreme ndelungat o scoal privat, n trei etape, de la
treizeci la treizeci si cinci de ani, de la treizeci si sapte la cincizeci de ani,
de la saizeci si opt si saptezeci si trei de ani, cnd preda nconjurat de
saptezeci de discipoli statornici. A fost demnitar doar patru ani, ntre
501-497.Hr. Mai nti magistrat, a urmat o pozitie de adjunct al mi-
nistrului la ministerul lucrrilor publice, apoi ministru al justitiei, pozitie
n care a rmas trei ani. A peregrinat timp de paisprezece ani prin toate
principatele chineze, studiind nsemnrile si documentele vechi si
ncercnd s gseasc un rege ntelept, cu care s construiasc o lume
mai bun. Nu a reusit. Unele precepte au fost cu sigurant puse n
practic ici si colo, ntr-o vreme
n care lumea chinez nu era
unit, ci divizat n principate
rivale, care se rzboiau adesea.
Prima uniune a Chinei ntr-un
imperiu puternic s-a petrecut n
anul 221 .Hr.
Gndirea sa politic si filo-
sofic avea s devin religie de
stat abia cteva secole dup
moartea sa.
Nu exist chinez care s nu
fi auzit de Confucius si nici stiu-
tor de carte care s nu fi citit si
s nu fi memorat citate din
lucrarea de numai 12.700 de ca-
ractere,Lunyu, Analecte (nsem-
nri ale nvtceilor si apropiati, cu spuse ale crturarului si nv-
ttorului lor), o sintez a conceptiei sale despre lume si viat. Extra-
polnd, n lumea de azi din ce n ce mai n strns conexiune, cu greu
s-ar gsi un intelectual care s nu-l fi citit.
Opera sa este vast si acoper nceputul civilizatiei chineze si a
omenirii. Amprenta sa, gndirea sa etic si filosofic exist n cele cinci
crti clasiceShijingsauCartea Poemelor, Shujing sauCartea Istoriei,
Liji sau nsemnri cu caracter ceremonial, Yuejingsau Cartea Muzicii,
Yijing sauCartea Schimbrilor si Chunqiu sauAnalele Primvar.
Astzi, n Qufu din provincia Shandong fiinteaz Templul
Confucius, loc de reculegere pentru orice chinez, pentru cercettorii-
sinologi din ntreaga lume, centru turistic de mare atractie. Iar n ntreaga
lume, n 120 de state, exist 440 Institute Confucius (4 n Romnia - la
Bucuresti, Brasov, Sibiu si Cluj-Napoca), care promoveaz, din cte
stim, cultura chinez, nlesnesc schimburile cultural-artistice.
Confucius a fost un om superior, unul dintre cei ctiva oameni
plini de lumin cereasc ai planetei, venit s schimbe n bine societatea
si omul. Natur pragmatic, a urmrit echilibrul omului ntre cer si
pmnt, pentru o lume favorabil tuturor. Gndirea sa a exercitat o
influent covrsitoare, nti asupra lumii chineze, mai trziu asupra
ntregului Extrem Orient si astzi aproape pretutindeni n lume.
Noi l proclamm pe Confucius printele globalizrii. Nimeni n-
a mai gndit ca el o lume pe msura conceptiei moderne de azi, shu
- populatie mult, fu - bogtie, jiao - educatie. Globalizarea s-a ntregit
drept concept si teorie a vietii moderne, fr bariere si fr restrictii
dup preceptul su: toti oamenii sunt frati, dup doctrine precum
ren, omenie, yi, dreptate, li, ceremonial, zhongyong, doctrina de
mijloc.
Lumea se cuvine condus prin virtute, pe baza unui ceremonial,
prin judecat, iar faptele rele se cer amendate. De aici, deosebirea de
ideea crestin, care ndeamn: S nu stati mpotriva celui ru, iar cui
te lovete peste obrazul drept, ntoarce-i-l i pe cellalt, Matei, 5-39.
Confucius recomand: Rspunde urii prin integritate i virtutii prin
virtute,Analecte, 14:34.
nCartea Schimbrilor, hexagramaHeng, Durat, la linia a treia
nou, st scris: A nu-ti mentine virtutea aduce umilire. Prezicere de
primejdie. S nu uitm c nv-
tatul Confucius a conceputCar-
tea Schimbrilor drept manual
de perfectionare individual si
ndrumar al conduitei de viat,
divinatia fiind numai o hain
exterioar a ei. Iar referindu-se la
valoarea moral aCrtii Poeme-
lor, a spus: Nici un gnd ru.
Calea nvtturii, a iubirii de
oameni, a drepttii, a modestiei,
calea de mijloc pe tot globul p-
mntesc sunt nvtturi nepie-
ritoare.
Iat de ce China este un
focar puternic de civilizatie!
Bucureti, 24 Aprilie 2014
Constantin Lupeanu
Anul I, nr. 2/2014
42
TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
C
o
n
f
u
c
i
u
s

p
i
c
t
a
t

d
e

M
a

Y
u
a
n
,
D
i
n
a
s
t
i
a

S
o
n
g
NOTAR F{R{ VOIE
Ion Andrei
Dup trei luni initiatice, petrecute ntr-un santier din munti, m-am
ntors acas jefuit de frumuseti. M-am oprit direct la Raion, cu speranta
c voi gsi vreun post de profesor suplinitor. De la Sectia de nvtmnt
mi s-a rs n nas: Trziu, tinere, e noiembrie, s-au ocupat toate. Si,
curat batjocoritor: Nici la Gheboaia nu mai gsesti!. Adic, la dracu-
n praznic, trebuia s pricep eu, care chiar de la dracul veneam. (Mai
trziu aveam s aflu c Gheboaia nu este un loc unde si-a ntrcat
dracul copiii, ci o asezare cu oameni normali, un sat apartinnd de
comuna Finta din Dmbovita, unde, ca gazetar, am tinut s ajung - si
s m conving).
Ce corbii ti s-au necat, tinere? - m abordeaz un ins, ntl-
nindu-m abtut prin micul parc din fata Primriei Raionale Slatina.
Tu esti Jean Andreit? Te-am recunoscut. Ce-i cu tine? - si omul
din fata mea mi ntinde mna. Era un nalt functionar al Primriei,
care, cu putini ani n urm, fusese primar n comuna noastr, Perieti
- ca urmare a unei hotrri republicane de-a fi numiti n sate primari si
secretari de Sfat Popular (primrie) cadre muncitoresti de ndejde,
de la orase. Omul din fata mea - cred c-l chema Florea Neagu Stefan
- muncitor la o uzin din Bucuresti, era att de apreciat c, atunci
cnd ceilalti fuseser retrasi, el a fost avansat la nivel raional. n comun
se purtase frumos cu tranii; l cunoscuse pe tata - si tinea la el.
i spun eu ce si cum - si m invit la biroul lui. D telefon la
nvtmnt: Chiar nimic-nimic, tovule, pe-acolo, prin hrtoagele
voastre?. S triti! Ar fi ceva, dar din ianuarie. La Greci. Intr o
profesoar n concediu de nastere, pn pe la sfrsitul anului. Ar
putea fi suplinit... Bine, emiteti decizia!. Apoi, ctre mine: Si
bine c se nimeri la Greci; tot le lipseste lor secretar la Primrie. Asa
c, pn se elibereaz postul de la scoal, te duci si tu dou luni acolo,
si iei un ban. Apoi: Notar, ca taic-tu - fcndu-mi cu ochiul.
Si, iat-m... notar. Notar fr voie. Salariatii Primriei se uitau la
mine ca la un intrus: le clcasem hotarul, m vram n obiceiurile lor.
Cine sunt eu? Un venetic! De voie, de nevoie, primarul mi ntinse
mna, mi spuse cte ceva despre treburile curente ale institutiei.
Seara, primarul m invit la butur. La Titic Bscoveanu, care
tinea Cooperativa statului; de fapt, o crcium, ce avea n galantar si
pe vreo dou rafturi si niscaiva produse nealcoolice. Cnd s-a
cherchelit, primarul m-a btut pe spinare si mi-a zis: Sper s ne
ntelegem. Pari biat bun. Esti si tu fiu de trani. O s fie bine.
Bine dispusi - si la fel de bine ntelesi - ne-am desprtit. Primarul
- spre casa lui. Eu - cu o cutie de conserve n buzunar, spre Primrie.
Aci am dormit cele dou luni de notrit: pe o banc de lemn, pe care
mi-a bgat-o paznicul n birou.
Angajatii Primriei erau si ei, toti, tot trani. Cu mai mult sau mai
putin de patru clase primare. Dar cu coada pe sus si nasu-n proptea,
gravi, plini de important, ngmfati. Si secretosi, de parc mica lor
slujb de trei hrtii ar fi acoperit cele mai mari secrete de stat.
Nencreztori, m-au privit si oamenii satului, tranii. Pentru ei nu
conta c eram un venetic; pentru ei eram un ins n care nu stiau dac
se poate, sau nu, pune ncredere. i ajuta, derutndu-i, si tineretea
mea, si felul meu de a fi deschis, volubil - care ddea ntregii mele
personalitti o not de frivolitate.
Dimineata, luam micul dejun n familie: la birou. De regul, o
conserv - peste, carne, fasole - de care se gseau n prvlia-crcium
a lui Titic Bscoveanu. Aranjasem cu postasul, care btea din trei n
trei zile 20 de kilometri la dus si 20 la ntors, ca s aduc corespondenta
din Statia CFR Mierlesti; aranjasem cu el s-mi cumpere, de fiecare
dat, cte dou pini de la brutria din Blteni, singura pe aceast
raz. La prnz, nu prea mncam; dar n dulapul meu, lng stampile si
carnete cu acte de nasteri si de moarte, se afla totdeauna o strachin
cu niste brnz, ceva salam. Seara, dup cumse nimerea: ori la crcium,
ori pe la cte cineva pe acas, invitat.
Activitatea Primriei iesise - odat cu satul - din iuresul cotelor.
Salariatul nsrcinat cu acest bir pierduse din rang, cu toat flosenia
lui pe ulit: era, acum, colector DCA: achizitiona piei de oaie si fulgi
de gsc - iar tranii i si gsiser msura potrivit celui care, cu o falc
n cer si una-n pmnt, tia si spnzura: negustor de piei de cloc.
Satul intrase n iuresul colectivizrii. Functionarul nr. 1 al Primriei
era, acum, referentul cu Registrul Agricol. Nici primarul nu ndrznea
s i se opun. Triam vremea fierbinte almuririlor. Dasclii scolii,
ceilalti salariati ai comunei aveau sarcina s bntuie toat ziua prin
sat, iar seara s se prezinte la Primrie cu cte trei cereri, semnate de
trani. Pe care referentul cu Registrul Agricol le consemna tacticos,
n detaliu, n hrtiile sale.
ntr-o zi, poate pe sear, vine un tran s solicite o adeverint cum
c nu are datorii la stat; s-o duc la oras, la scoal; altfel, i d copilul
afar din liceu. Mergi la Registru - i zice primarul, artndu-i usa.
Nu pot s-ti dau - rspunde Registru. (Asa ajunsese s i se zic
salariatului respectiv: Registru.). De ce? - ntreb omul. Ai un
contract neachitat - rspunde Registru, de dup niste ochelari mai
tari dect ar fi fost nevoie, si poate c nici nu avea nevoie de asa ceva,
dar el i purta mereu pe vrful nasului, creznd c astfel i sporeste
importanta. L-am dat. Am dus vitelul la ORACA. La mine, n acte,
nu se vede. N-am primit confirmare. Uite chitanta - struie tranul.
Nu m intereseaz.
Dup o lung pauz de gndire, tot Registru: Nici foncierea n-ai
achitat-o. Am achitat-o. La mine nu se vede. Du-te la per-ceptor
s-ti dea tidul la mn. Si tot asa, de la perceptor la ORACA, de la
ORACA la DCA, de la DCA la dracu-n praznic, l plimb pe nenorocit
pn-l ameteste, frigndu-l la ficati.
,Si-apoi - zice, n cele din urm, Registru - nici cerere cu dop, nici
timbru de trei lei n-ai adus...
mi ies din pepeni, m nfig n masa lui, ordonndu-i: F-i imediat
adeverinta!. Registru se uit la mine, m-ar ucide cu cutitele din
Anul I, nr. 2/2014
43
MEMORII
S
c
r
i
i
t
o
r
u
l

I
o
n

A
n
d
r
e
i

z
u
t
d
e

s
c
r
i
i
t
o
r
u
l

M
a
r
i
n

S
o
r
e
s
c
u
priviri, mormie ceva, tuseste, se scarpin pe burt - si scrie. Tranul
se uit si el, nuc, cnd la unul, cnd la cellalt. Iau actul si intru la
primar s-l semneze - care-l semneaz, cu un surs abia mijit; ascultase,
prin usa ntredeschis, toat conversatia.
Putin mai trziu am aflat si ce nseamn cerere cu dop si timbru de
trei lei. Marea necunoscut a acestei ecuatii nsemna echivalentul
unui litru de vin: ori vii cu sticla cu vin (cerere cu dop) ori dai trei lei
(timbru) cu care ai Primriei trimiteau dup butur. n realitate,
adeverintele respective nu se timbrau. De acest pesches nu era scutit
nici cel care avea cea mai perfect ordine n raporturile lui cu Primria.
Din acel moment, relatiile mele cu oamenii, cu tranii au cunoscut o
transformare radical. mi rspundeau la salut; ba, chiar se grbeau
s m salute ei primii. Unii m invitau s le trec pragul, s le gust
vinul. n schimb, relatiile functionarii Primriei - n special cuRegistru
- se ncordau, se acutizau, ca buba gata s plesneasc.
ncet-ncet, asezat, fr grab, timpul se scurgea - ntre cererea cu
dop (de care nu izbutisems-i vindec pe noii mei consteni) si timbrul
de trei lei (pe care reusisem s-l mai rresc). Ieseam dintr-o cas de
om, cnd m abordeaz, pe sosea, Militianul: Cummerge, tov secretar,
cum merge?. Cum s mearg? Bine. Dar la salarii ai fost? S le
ridici de la oras, de la Banc? Este sarcina secretarului Primriei: adu-
cerea de la oras, sub specimen de semntur, a banilor tuturor salariatilor
comunei - m instruieste Militianul. Sau nu ti-au dat pistolul?.
Aflu, astfel, de aceast mare rspundere a... notarului - si-mi amin-
tesc c ultima leaf, cnd abia venisemaici, o adusese primarul. Dar de
pistol nu stiam nimic. E o arm, un pistolet mic, tinut n casa de bani
a Primriei. Este luat totdeauna n buzunar de cel care pleac dup
salarii, pentru siguranta banilor statului - m dscleste Mili-tianul;
de altfel, un om cumsecade, la vreo 40 de ani, venetic si el. Bine - zic
eu - dar eu nici n-am18 ani, n-amfcut nici armata, cums umblu eu cu
o arm, de care n-am habar?!. Tu esti un caz special - zice el - pn
acum n-am mai auzit de notar la vrsta asta. Dar legea-i lege - conchide
- asa c trebuie s te supui, s nveti. Si hotrm amndoi o zi n care
s mergem la pdure, s m nvete s trag cu pistolul.
Ziua tocmit czu ntr-o joi. Nu-mi place - mrie Militianul - e
cea mai mic zi din sptmn. Si tot joi era, cnd eram s fiu mpus-
cat, n munti, de partizani, dup care fcusem poter s-i prindem.
Alegem un luminis rotund, de vreo 20 metri diametru - si ne asezm
n centrul lui. Militianul si las carabina jos si scoate, dintr-un buzunar
ascuns al vestonului, pistoletul: o jucrie, la vedere; a dracului de
periculoas, cnd a detunat. Alege tinta, un stejar gros, ncarc si-mi
ntinde pistolul s trag. Si glontul meu se duce dracului, nici nu mai
stiu pe unde se duce - si trunchiul stejarului rmne neatins. Militianul
mi ia arma din mn, ncarc din nou. Uite, vezi gugustiucul la de
pe craca ulmului, fii atent! - si trage. Si pasrea cade moale la pmnt.
Si iar mi ntinde arma. Si iar trag. Si glontul se duce iar la dracul cu
crti de pace. Si mai trag o dat. Trage, tovule, pn te-oi nvta; n-
avea grij de cartuse; le scad eu, la rubrica lectii de tragere. Si trag. Si-
mi pare c btrnului stejar i sngereaz coaja, scrijelit ntr-o parte.
B, care mama dracului branconati ilegal prin pdure, ziua-n
amiaza mare? C erati s m omorti! - se aude un rcnet dintr-o
parte, nu departe de jertfitul stejar. Si dintre tufe nalte de ferig se
iteste capul lui Ion Podisc. Un flcu tomnatic, la vreo 30 de ani,
trind mai mult pe coclauri. Nebun - l-a taxat satul - dar el, aveam s m
conving, era inteligent, stia o multime de versuri; parte citite, parte
Icute de el. Dar avea si satul dreptatea lui: era un ins ciudat, vorbea
n dodii, deruta. Matale esti, nene Militianule? Pi, bine bre, ti s-a
Icut poft de cprioare? Ziua-n amiaza mare? Cu dou sau cu patru
picioare? Si matale, nene Secretarule, vrei s te-nveti la dedulceal?.
Dar tu ce cauti pe-aici, Podisc? Intri n pdurea statului, neautorizat
si fr s te anunti?! - l ia la refec Militianul. Acu-ti dresez proces de
tulburarea linistii publice!...
...Si coborm, toti trei, spre sat - si facem o halt la Titic
Bscoveanu, s cinstim o Secric, bucurosi c am scpat teferi.
Se apropia data de leaf. Biete - mi zice primarul, care stia tot
ce misc pe raza comunei, din rapoartele Militianului - biete (asa-mi
zicea; nici Secretarule, nici Notarule, nici pe numele meu din buletin:
biete, ca unui mnz de-al lui) - biete (repet a treia oar, vznd c
nu dau semn de atentie) te duci s ridici salariile de la Slatina, de la
Banc; am aranjat eu.
La salarii se mergea cu sareta Primriei. Tot cu ea se rspundea si
la alte chemri ale Raionului. Gara se afla la vreo 20 de kilometri - si
mai fceai si dou statii cu trenul, pe care-l asteptai cu ceasurile si-l
pierdeai cu minutele. Asa, peste cmp, orasul era la 18 kilometri:
plecai dimineata devreme si te ntorceai seara trziu. Patru ore la dus,
patru ore la ntors, alte trei-patru ore pierdute prin oras - aici ieseai.
Am hotrt s plec clare. Pe zi. S rmn seara n orasul adoles-
centei mele, al vistoarelor colege de la Liceul de Fete, al Grdistei
cea niciodat strbtut pn la capt.
Zis si fcut. Duc calul la Han la Verdesoaica, i asigur cele necesare,
mi asigur si mie o odaie de dormit - si ies n oras. Se mplineau sase
luni de cnd m desprtisem de mirajul lui. Desi n decembrie, nu
ninsese. Nici frig nu prea era. Cobor spre centru - Centru I, Centru II -
m amestec printre oamenii iesiti la plimbare. Nu m recunoaste nimeni.
Lumea se uit la mine ca la nu stiu ce artare. Sunt nghiontit, mpins,
mpiedicat. Un intrus. M sprijin de vitrina Librriei: vitrina goal,
mustata lui Ivncescu lips. Simt cum m podideste plnsul. Urca pe
Varipate, spre Turci. nchis si aici. Ajung la han. Iau o sticl cu vin si
m nchid n odaie. Beau - si m culc. Si nu dorm toat noaptea.
A doua zi mai dau o rait prin centrul orasului. Aceeasi senzatie,
aceeasi trire, acelasi adevr: singur prin singurtti. Si nu m
desparte de locul pe care l aveam n stpnire dect sase luni...
La amiaz plec spre cas. Banii i pusesem ntr-o tristut cu
capac, care slujise cndva de ghiozdan. Petrecut pe dup gt si
vrt sub surtuc. Pistolul n sn. Calul - odihnit, mncat, adpat,
teslat - btea mrunt pmntul nghetat. Medita si el.
Trziul serii m-a prins n pdurea de la Lisa. Nu prea departe de
cas. Nici noapte s-ti bagi degetele n ochi; nici lumin s bagi at-
n ac. Asa si-asa - n umbra ce se aseza tot mai deas, sporit de
coroanele btrnilor arbori. Poteca - larg s ncap o saret - se
ngusta sub copitele calului.
Vuietul care s-a auzit mi s-a prut al vntului scuturnd frunzele
uscate, sunnd clopoteii crengilor scrumite de vreme. Dar parc
misc ceva, frunza sun mai tare, pmntul de cutremur de pasi
amestecati. Niste mistreti - mi zic, si bat usor, cu palma, calul pe gt,
c ncepuse s sforie. Pasii se ndesesc, se nvlmsesc, mistretii
devin mai multi - o turm; calul sforie puternic, lovind nerbdtor
cu copita n pmntul bocn. Am vedenii. Trei umbre de cai cu clreti
n sa tin pereche calului meu, pe care nu-l mai pot tine n fru. Acum!
- aud, si-o bt scapr deasupra capului meu, n raza unei lanterne
ce m orbeste. Trec/triesc veacuri de vieti. Stai, b, nu da! Nu e
la! - si bta mi vjie pe lng ureche.
...Eee, dom Notar, matale esti? Ce dracu umbli noaptea, singur
prin pdure?. Trei insi, cu fetele ascunse n basmale de muiere, clresc
alturi de mine. Nu matale erai la socoteal. Pe matale te stim, esti
om bun, de matale nu ne lum. Pe Bzdoac l asteptam. Stiam c
plecase la oras s vnd 20 de oi, si vroiam s-l usurm de pagub.
Dar cu matale nu avem nimic de mprtit. Nu-mi revenisem, cnd
glasul continu: Vezi, era s-o-ncurci. Asa c, vezi ce faci: noi te
lsarm cu viat, iar matale, dac ai recunoscut vreunul dintre noi, n-
ai cunoscut pe nimeni, nu te-ai ntlnit cu nimeni; asa s stii. Si s-
au fcut nevzuti. ...Si am ajuns intact, n odaia mea din Primrie.
Abia atunci mi-am venit n fire. Peste cteva zile, cu leafa de notar n
buzunar, pseam din Primrie n Scoal, dup alti pui de pupz...
Marti/Miercuri, 7/8 august 2013, la Negoesti
Anul I, nr. 2/2014
44
CUV~NT
PENTRU
FIECARE
Acum mi vin n minte cuvintele lui
Ion Creang, de aceea l voi parafraza pe
marele nostru povestitor - Nu stiu altii cum
sunt, dar eu m simt precum un mare buchet
de emotii, un buchet legat cu o panglic a
bucuriei. E bucuria mplinirii unui vis. Nu e
un vis dintotdeauna, nu e un vis al copilriei,
e un vis aprut cu ceva timp n urm.
Era ajunul Ajunului si priveam pe
geam n cutarea fulgilor de zpad. Din
camera alturat rsunau glasurile vesele ale
copiilor mei care mpodobeau bradul de
Crciun. Bucuria lor a devenit dintr-odat
bucuria copilului care eram si care sunt si
acum, iar apoi s-a transformat ncet, ncet
ntr-un dor, dorul de ticuta, cel care acum
22 de ani a devenit o stea si care astzi ar fi
mplinit 76 de ani. Dorul a umezit ochii si am
simtit cum o lacrim se prelinge pe obraz...
M-am asezat la birou, am luat la ntmplare o
hrtie si un creion, iar cuvintele au nceput
s se astearn...
Multumesc tatlui meu si persoanelor
care, ntr-un fel sau n altul, au fcut si fac
parte din viata mea. Fiecare a contribuit direct
sau indirect la ceea ce sunt eu acum si
implicit la crearea acestei mici crti. E o carte
a ntrebrilor, dar si a unor rspunsuri, e o
carte a aripilor, dar si a rdcinilor, e o
ncercare de regsire, de definire. Este o parte
din sufletul meu pe care cu mult drag o ofer
semenilor mei.
Zborul inimii reprezint zborul ctre
Acas, calea pe care dorul de stele ne poart,
acel dor cu care fiecare dintre noi se naste.
(Niculina-Lucia Chelaru,
Zborul inimii, Ed. Contrafort,
Craiova.)
Anul I, nr. 2/2014
45
CARTEA DE AZI, CARTEA DE MINE
Niculina-Lucia Chelaru
ULTIMUL BAL
Angela Isroiu
Era o dimineat rcoroas de octombrie 1989. Se anuntase,
de ctva zile, o vizit pentru vntoare a sotilor Ceausescu. Discutii,
trasee, pregtiri. Nu se stiau prea multe, ca de obicei, despre ce se
doreste. Era n practica oficialilor judeteni s pregteasc variante.
Eu, ntr-o discutie, cu o zi nainte, i-am spus primului secretar
c ar fi bine s ne pregtim si n orasul Tg. Mures, c nu se stie -
poate c oaspetii doresc s viziteze ceva. Am fost repezit de primul
secretar al Comitetului J udetean P.C.R - Igret -, spunndu-mi s nu
m amestec c stie el ce face.
n ziua urmtoare, dimineata, pe la ora 9,30, avionul - cu sotii
Ceausescu, Emil Bobu si sotia sa, Nicolae Constantin (seful
Colegiului Central al P.C.R) si sotia sa, nsotitorul tovarsei (securistul
Marian) - a aterizat pe aeroportul din Vidrasau.
Secretariatul Comitetului J udetean PCR - respectiv Iulian
Veres, Lobontiu Nicolae, Movil Ioan, Galpal Susana, subsemnata,
primul secretar Igret Viorel si Sotory Ernest (presedintele Consiliului
J udetean Mures) - era pe aeroport. Eu chiar le spuneam colegilor,
nainte de aterizare c va fi o zi mai linistit pentru noi, deoarece Igret
pleac cu oaspetii, iar noi rsuflam putin, nu ne mai hituieste
primul secretar pe cmp, prin grajduri.
Dar n-a fost s fie asa. Cum au cobort din avion, au dat mna
cu noi si deodat Elena Ceausescu i spune sotului: Nicu, drag, eu
tare as vrea s merg pe roti, s mai vd o dat judetul, Reghinul,
viorile...
Prompt, primul-secretar a zis: Dac doriti, tovarsa Isroiu
v va nsoti pn la Osoi - locul unde se ntlneau dup vntoare.
Eu, am nceput s tremur, nu mai stiam pe ce lume sunt,
gndindu-m la ce va urma pe traseu pn la Osoi, unde eu nu
fusesem niciodat.
Ceausescu mpreun cu Igret si Bobu s-au urcat n elicopter.
Elena Ceausescu si sotia lui Bobu s-au urcat n masina primului-
secretar, mpreun cu securistul ei - Marian. Eu, n masina mea, cu
Constantin, seful colegiului central al PCR, si sotia acestuia. Am luat
un distonocalm, deoarece aveam emotii, si am pornit dup masina
primului-secretar. Nu stia nimeni ncotro mergem - militia, securitatea
- ...toti erau dezorientati, antemergtorul militiei nu stia ce se ntmpl.
Am intrat n municipiul Tg. Mures, ntr-o zi normal de lucru.
Pe centru, o remorc ncrca frunzele czute.
Ajunsi n fata Comitetului Judetean PCR, antemergtorul a
virat spre intrarea n sediu, dar masina cu Elena Ceausescu nu l-a
urmat. Eu, n spatele acesteia, nu stiam ce se ntmpl. Deodat, vd
c urc pe lng liceul Papiu Ilarian spre casa de oaspeti de la
Platoul Cornesti. Acolo nu era nimic pregtit. Porti nchise, frunze
multe czute, etc. Opreste masina, coboar Elena. Eu sar repede din
masin, fug spre dnsa. Dup mine, d-l Mries - adjunctul sefului
Securittii din judet. Batem cu o piatr n poarta, care este nchis.
Vine o femeie grbit si speriat - cea care ngrijea vila.
Elena Ceausescu mi spune c vrea s-si mai vad aparta-
mentul dnsei. ...Intru prima, m uit n stnga, n dreapta, s vd
dac apare cineva. Nimeni. Eu nu stiam unde se afl apartamentul.
Fug n sala de protocol, ajung ntr-o buctrie, unde sotii
Suciu, care ngrijeau aceast Cas de Oaspeti, au strigat speriati:
Sunteti cu tovarsa Ceausescu?! Eu: Da! Vrea o cafea!, Nu
avem!, spun ei.
ntr-o clip, cei doi au disprut, eu am revenit n hol. Ea gsise
apartamentul, cred c si-a fcut necesittile si, venind spre mine,
zice: Ai fcut cafeaua, Isroiu?. n acel moment, Mries venea
spre mine cu o cutie de Ness. Dar tovarsa a zis: Dac nu e gata nu
mai beau! Hai s plecm!
A iesit n curte, a rupt doua mere dintr-un pom, le-a sters pe
hain si a nceput s muste dintr-unul. Eu am srit s i le cer s le
spl. A spus c le mnnc asa. Apoi mi-a zis s urc cu ea n masin.
Atunci mi-am zis: Gata, mi-am semnat sentinta. Eu cu doamna
Bobu ne-am asezat n spate, iar ea n fat - n masina primului-secretar.
Ceilalti, n spate, n mai multe masini.
Antemergtorul porneste, coborm pe serpentin si, ajungnd
n dreptul Cimitirului Eroilor, m ntreab ce este acolo. i spun c e
Cimitirul Eroilor, c am strmutat toti eroi din primul si al doilea rzboi
mondial, c urmeaz s facem un obelisc, cu o flacr permanent, n
semn de recunostint pentru eroii neamului, conform indicatiilor de
la Comitetul Central al P.C.R.
Eu eram convins c va aprecia, mai ales c se ceruse de C.C.
sectia propagand, acest lucru, dar mi-a spus: Isroiu, tu n loc s
te ocupi de vii, te ocupi de morti?!. Maria Bobu m strngea de
mn si mi fcea semn s tac.
Dar acum chiar m-a lsat fr replic. Iesind din Tg. Mures
spre Reghin, m ntreab cum arat muzeul de istorie. Eu i spun c
este tot n Palatul Culturii, c urmeaz s-l mutm ntr-o cldire mai
mare, unde s facem Epoca Ceausescu, conform indicatiilor.
Trebuie s v spun c de aproape un an eram btuti la cap de
sectia propagand a CC al PCR s actualizam Muzeul de Istorie cu
Epoca de Aur si ne chinuiam s gsim un spatiu. Eram n tratative
cu Metalotehnica s ne dea internatul Liceului MIU pentru acest
lucru, oferind o alt cldire n schimb.
Isroiu, s-ti vezi de treab, las muzeul acolo, stiu c este
n niste slite mici, bine amenajat, nu strica, drag, nimic! Ce epoc?,
zice Elena Ceausescu.
Acum eu chiar nu mai stiam ce s cred, dar am rspuns: Am
nteles, tovarsa presedint!. Dar teatrul, actorii, institutiile de art
ce fac?, m ntreab. Se descurc greu cu autofinantarea, tovarsa
presedint, am spus. Ce e aia autofinantare, Isroiu?. Conform
indicatiilor Consiliului Culturii, trebuie s-si realizeze salariile din
spectacole. V informez c muncesc de dou-trei ori mai mult dect
nainte, fac spectacole n scoli, pe platforme industriale, n cmine
culturale dar tot nu-si pot realiza salariile. Si atunci eu solicit
completarea cu bani de la ntreprinderi n fiecare lun (ilegal).
Isroiu, esti cam plin cu justificri, desfiinteaz-le!
Tovarsa Presedint, nu se poate asa ceva, Trgu Muresul e un
centru cultural puternic, cu traditii. Dar si greu de finantat fat de
Anul I, nr. 2/2014
46
REMEMORARE
alte judete. Noi avem Teatrul National cu dou sectii romn si
maghiar, dou sectii la Teatrul de Ppusi romn si maghiar, un
ansamblu popular cu dou sectii romn si maghiar, o filarmonic.
Nu uitati c, fcnd asa ceva, s-ar revolta maghiarii. Trgu Muresul
ebutoiul cu pulbere al trii. Mostenirea cultural trebuie pstrat,
mbogtit, cred c aceasta e misiunea mea n aceast functie si
olteanc fiind.
Atunci a tcut nu a mai zis nimic. Dar Maria Bobu m strngea
mereu de mn.
Mergnd mai departe, ajungemn comuna Petelea - o comun
cu traditie sseasc -, distantele ntre case si sosea fiind chiar de 10
metri, unde crestea iarb si pomi fructiferi. Isroiu, zice, uite ct
pmnt nelucrat, trebuie tiati pomii si pus zarzavat, legume!. Eu:
Tovarsa, imposibil, aici e o traditie si pomii sunt importanti, au si
flori la poart, uitati-v , e frumos. Avem si comune unde n fata caselor
s-au pus cartofi, rosii, morcovi, flori etc. Iar ai gsit justificri, Isroiu!.
Maria Bobu m strngea mereu de mn, fcndu-mi semn s tac.
Ajungem n Reghin, soferul ntreab dac intrm n oras sau
mergem direct la Osoi. Ea spune s intrm, s mai vd o dat
Reghinul, fabricile etc.
Trecnd prin Reghin, se uit la blocuri; unele aveau balcoane
nchise cu sticl, altele nu. mi spune:
- Isroiu, s dati afar arhitectii, c uite ce blocuri urte fac.
Tu ai fost la Vlcea?
- Da, tovarsa presedint!
- Ai vzut ce blocuri frumoase, ce arhitectur. S-i trimiti acolo
s vad si s nu mai fac blocuri asa urte.
- Da, tovarsa presedinte, am nteles!
Eu am nlemnit, pentru c nu era nimic pregtit. Facem turul
Reghinului, ajungem la fabrica de viori si zice mergem mai departe,
ajungem la Republica, mare ntreprindere. Directorul, Srmsan,
era la poart cu niste muncitori, reparau ceva, coloana a ncetinit,
dar tot ea zice s mergemmai departe. Srmsan ne observase si a
fugit n curtea ntreprinderii. (Cnd ne-am ntlnit, dup aceea, mi-a
spus c era s fac infarct, c nu se astepta, nu era prevzut nimic).
Trecem spre Gurghiu, drumul spre Osoi, prin Gljrie. Vede
tevile mari de gaze, care veneau dinspre Reghin spre fermele de
psri de la Gurghiu si m ntreab ce trece prin ele. Eu spun c trece
gaz, spre ferme. Pn la anu, Isroi, s fie ngropate n pmnt!.
Intrm n Gurghiu si spun soferului, ajunsi n fata bibliotecii,
s oprim putin. Era ora 11, smbta. Pe usa bibliotecii era pus lact.
- Isroiu, de ce e nchis?!
- Tovarsa, avem bibliotecar cu jumtate de norm si poate
azi e liber, sau are ore la scoal.
Vede un copil cu ghiozdanul n spate venind de la scoal.
- Isroiu, de ce merge la ora asta copilul acas?
- Tovarsa presedinte, poate e n clasa a I si smbta are 3 ore.
- Tu, nu vezi cemaree, Isroiu, cumen clasaI?
Am tcut.
Pornim spre Osoi, prin Gljrie. Acolo, vede niste constructii
din BCA, care se ridicau si zice: Ce este cu aceste constructii, tu nu
stii c se construieste dect parter plus unu-dou etaje?. Eu spun
c sunt grajduri, aici oameni sunt gospodari... dar se vedea bine c
erau cldiri de locuit. N-a mai spus nimic.
Intrm n satul Gljrie, e liniste, ea spune.
- Isroiu, cnd o luam spre Osoi, s mergem pe jos. Tine minte
ce-ti spun, zilnic s mergi 2-3 kmpe jos, pentru c altfel te las picioarele.
Apoi, continu:
- Isroiu, mai aveti nvtmnt simultan?
- Da , tovarsa presedinte!
- Cte clase?
- 47 de clase (am zis numai asa dar nu stiam exact).
- 47? Pn la primvar s le desfiintati. Ce scoal se face
acolo? Eu am fcut scoal ca lumea. Si acum stiu poeziile pe care le-am
nvtat la scoal! Si ne-a recitat cteva versuri de cnd ea era elev.
- Tovarsa presedinte, v rog s m ntelegeti c nu se pot
desfiinta. n judetul nostru sunt distante mari ntre sate si centrul
comunei, de cte 6-12 km. Cum s mearg copii de 6-14 ani, atta
distant, pe cmp, prin pduri, peste dealuri?
- Iar ai justificri, Isroiu! F centre de cazare la centru comunei!
- Unde, tovarsa presedint?
- n cminul cultural!
- Dar nici cmine nu avem n toate comunele si, apoi, tovarsa
presedinte, care mam si las copilul de 6 ani, o sptmn, la centru.
E imposibil, nu v suprati!
Sotia lui Bobu mi nvinetise mna strngndu-m. Liniste...
- Isroiu, dar la Medicin ce mai este? Ati desfiintat facultatea
de Farmacie?
- Nu, tovarsa presedint. V rog s nu v suprati, dar am
face o mare greseal, am rupe ceva din IMF, care are o bogat traditie,
recunoastere national si international.
- Ce trebuie, drag, farmacisti,
vnztori de medicamente se gsesc.
- Tovarsa presedint, nu sunt
simpli vnztori, ei recomand medica-
mente, dau indicatii de administrare,
prepar medicamente n laboratoare. La
Tg. Mures s-a nfiintat recent labora-
torul Galenica, care prepar medica-
mente din plante, foarte bune n tratarea
anumitor boli, cutate n tar si n str-
intate. V rog s fiti de acord s nu
desfiintm farmacia, s-ar crea o mare
problem cu specialisti, profesorii care-
i pregtesc pe studenti si lipsa de pro-
fesionisti n farmacii.
- Iar ai gsit justificri, Isroiu.
Maria Bobu mai tare m strn-
gea de mn.
- Eu, tovarsa presedint, dac
vreti s mergem pe jos, v propun s
Anul I, nr. 2/2014
47
mergem prin sat c drumul e mai bun. (Eu nu fusesem la Osoi
niciodat, dar bnuiam c e un drum de piatr pn acolo, si eu
aveam pantofi cu toc).
E de acord, oprim masina si pornim prin sat pe jos. Eu, Elena
Ceausescu si Nicolae Constantin n fat, Marian cu Mries naintea
noastr cu statiile deschise.
Maria Bobu si doamna Constantin, militia, dup noi, tot pe
jos. Nu stiau ce se ntmpl. Mergem, mergem si eu tot ddeam din
cap la oameni, care erau la porti, pe drum, s ne salute, dar nimeni,
nimic. Se uitau cu nepsare.
- Isroiu, de ce nu ne salut nimeni? m ntreab.
Eu tac, nu stiam ce s fac. Mai mergem si o tranc, cu furca la
spate, cu nc o persoan si un copil, se uit si strig: Srut-mna.
Noi salutm.
- Vezi, Isroiu, n sfrsit ne salut si pe noi cineva si cu srut-
mna. Tu stii c eu si acum i spun mamei srut-mna.
Continum s mergem pe deal, pe drumul pietruit spre Osoi,
pn aici fiind asfalt. Mergem, si ajungem din urm un copil cu
ghiozdan la spate mergnd pe cmp spre cas. Se apropie de el, l
prinde de cap si, ntorcndu-l spre ea, l ntreab:
- De unde vii, copile?
Copilul nu se uit la ea.
- De la scoal, rspunde, smucindu-se.
- n ce clas esti?
Din nou nu se uit la ea.
- n clasa a I-a.
- Cti ani ai?
Simteam c e suprat c n-o recunoaste.
- Am opt ani.
Spremine. Cum, areopt ani si en clasaI-a.
Eu spun: O fi rmas repetent, tovarsa Ceausescu.
- Cum repetent, Isroiu, tu nu stii c nu e voie s lasi repetenti
n ciclul primar?
Am tcut. Dup putin timp, vzndu-m cred c eram speriat,
zice:
- Isroiu, ai avut dreptate cu distantele. Eu vd ce departe sunt
casele unde merge copilul si cred c printii l-au dat mai trziu la
scoal.
M-am mai linistit. Ne urcm n masin, ajungem la Osoi. Ea
cunosteacabana, calocatie, si deasemeneaMariaBobu. S-adus n
camera ei singur, noi am rmas afar. Era soare, timp plcut. Acolo
totul era pregtit de gospodarii ce ngrijeau cabana, iar seful
protocolului era Muresan, mare maestru n alimentatie public,
nelipsit n vizitele tovarsilor, de la restaurantul Muresul. Afar
era o mas amenajat frumos, cu flori, seminte de dovleac si floarea
soarelui, miez de nuc, struguri, mere. Iese, se aseaz la mas, apoi
vin Maria Bobu, Constantin Nicolae cu sotia si ncep s joace crti.
Eu stteam mai departe, pe scaun, cu sotia primului-secretar Igret,
pe care o gsisem aici.
Cam dup o or, m strig si m invit s merg n camera ei. Ia
doua pahare si pune n ele vin rosu, zaibr, si dm noroc. Mie mi
tremur mna... mi spune zilnic e bine s bei un pahar de vin rosu,
e sntate curat.
Iesim afar, continua s joace crti, s mnnce seminte, nuc,
struguri.
n jurul orelor 14-15, vin gonasii de la vntoare cu vnatul
ntr-o masin. Nicolae Ceausescu, Bobu si Igret, primul-secretar
sosesc cu elicopterul.
ntre timp sunt aranjati toti mistretii vnati, ntr-un loc bine
amenajat, si intrm toti acolo s vedem vnatul. Ea mi spune: Vezi,
Isroiu, ce frumosi sunt, parc rd!. Eu vedeam pentru prima data
asa ceva si aveam un alt fel de sentiment.
Apoi merg n sala amenajat, pentru a lua masa, sotii Ceausescu,
sotii Bobu, sotii Constantin si sotii Igret.
Eu cu secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului
Judetean PCR, Movil Ion, am rmas n tufe si un chelner ne-a
adus cte un pahar de vodc. N-am apucat s beau, c iese Muresan
si strig: Tovarsa Isroiu, v cheam tovarsa Ceausescu!.
n clipa aceea, mi s-au nmuiat picioarele si-am gndit, gata
m destituie, pe loc. Si nu tineam att de mult la functie, ct mi-era
team de urmri att asupra mea, ct asupra familiei.
Intru n salonul unde mncau si tovarsa i spune lui Muresan
s-mi pun un scaun lng ea si tot tacmul. Tremuram, nu stiam ce
urmeaz. Liniste, toat lumea mnca, eu nu puteam c-mi tremurau si
minile si picioarele. Dup un timp, Bobu spune: putem s bem si
noi ceva, tovarsu presedinte?.
- Da, beti, ce doriti?
Si atunci se aduc plinc, vin, bere. Sotii Ceausescu n-au but
nimic. S-a terminat masa, am iesit, si-au fcut bagajele, si si-au luat
rmas bun de la noi, plecnd spre Bucuresti. Ne-a spus s adunm
tot de pe cmp si la anul s facem productie si mai mare la cereale,
lapte etc., c avem toate conditiile. S-au urcat n elicopter si au plecat.
Noi ne-am ntors n sal cu securistul Maries, cu politia, cei
care erau acolo, si Igret mi-a cerut s-i relatez tot ce am discutat cu
tovarsa. Am relatat totul cu lux de amnunte, am plecat apoi la
Comitetul Judetean de Partid, unde era convocat Biroul, si din nou
am relatat toat discutia cu tovarsa. La sfrsit, unii colegi mi-au
spus rznd: Angela, ti-ai riscat cariera, ti-ai dat demisia. Eu rdeam
desi nu preastiamcevaurma.
A doua zi, pe la amiaz, dup ce eu informasem pe adjunctul
sefului sectiei de propagand a C.C. al PCR (Sonia), cu toate cele
discutate cu Elena Ceausescu, m cheam Igret, la el n birou, si-mi
spune c la telefon (cel scurt) este secretarul C.C. al P.C.R, Olteanu
(secretar cu propaganda). Iau telefonul, spun Bun ziua, tovarsu
secretar, tremurnd, si aud urlete si tipete Ce-ai fcut, ce-ai spus,
esti o iresponsabil, o tmpit, ai vorbit numai prostii. S-ti fie rusine!,
etc.
Eu: Tovarsu secretar, v rog. El: N-am ce discuta, mine
la ora 8 s fii la CC la cabinetul meu. Am nteles, tovarsu secretar.
Igret rdea, satisfcut, pentru c tot timpul m-a persecutat,
fiindu-i team c-i iau locul (umbla un zvon)!
Am iesit, am cerut secretarei Tilea repede un calmant, mi-am
revenit si am nceput s m pregtesc s merg la Bucuresti.
Dimineat, a doua a zi, la ora 8, eram la cabinetul lui Olteanu.
Apoi, secretara, dup o or de asteptare, mi spune s merg la Sonia,
adjunctul lui, s astept acolo pn m cheam. Astept pn la ora 13
(numai eu stiu n ce stare eram), i explic din nou secretarei Sonia tot
filmul ntlnirii cu tovarsa. Si-mi spune c am gresit, trebuia s tac
din gur, doar s aprob etc. I-am spus c nu pot face asa ceva, am
spus adevrul, si nu am mintit nimic.
La ora 13, mi s-a transmis c pot pleca acas si voi fi chemat
altdat.
Am plecat n continuare nelmurit unde am gresit, si dup
2 zile m cheam din nou.
ntre timp, Gdea Susana, presedintele Consiliului National
al Culturii, si Dulea, adjunctul acesteia, mi-au cerut tot felul de
informri scrise despre cele discutate.
M cheam din nou, la Bucuresti, Olteanu, astept tot la Sonia
pn la ora 12. Vine Olteanu, d mna cu mine, m bate pe umr si-mi
spune c pot pleca linistit. Eu ncerc s-i spun, bine dar eu prin ce-
am trecut cnd ati strigat, cnd am asteptat s v explic ce-a fost? A
rs, a plecat si att. N-au mai existat discutii pe aceast tem.
Anul I, nr. 2/2014
48
n luna noiembrie, a fost Congresul al XIV-lea al PCR. Eu
eram pn atunci membr n CC al PCR si n colegiul central al CC al
P.C.R.
Toti mi spuneau, gata, la acest Congres vei fi dat afar de
peste tot.
ncep pregtirile pentru Congres, alegerea delegatiilor,
stabilirea celor care vor lua cuvntul la Congres etc.
Culmea, de la Cabinetul Elenei Ceausescu, sunt nominalizat
s iau cuvntul n Congres, dintre cele patru propuneri ale judetului
Mures.
Igret era foarte suprat c si la Plenarele CC ale PCR, si la
Congres, eu eram nominalizat ntotdeauna. Dar acum avea o alinare,
s-ar putea s m plesneasc n plenul Congresului.
Mi-am pregtit cuvntul, un cuvnt de suflet, cu aprecieri
asupra judetului, propuneri pentru nvtmnt, cultur si sntate,
etc. (3 pagini), aceasta era indicatia din care o pagin se adresa celor
doi plus nchiderea o fraz tot despre ei.
Ajungemla Congres (dura 3 zile), mi se cere cuvntul scris
de mine si primesc a doua zi cele 3 pagini, total modificate cu
semntura lui Bobu Emil. Era un grup de ziaristi (de la Scnteia,
Scnteia Tineretului...), care fabrica cuvintele stereotip .
n cuvntul meu, mi se introduce un text cu productiile de
gru, porumb, sfecl, lapte pentru anul 1990, foarte mari, drept
angajament al judetului, care mi s-a spus c au fost discutate cu
primul-secretar Igret si cu secretarul cu agriculturii, Lobontiu Nicolae.
Eu, lund cuvntul, a doua zi, ntr-o pauz stnd de vorb cu
Nicu Ceausescu, prim-secretar la Sibiu, si cu Traian Stefnescu,
prim-secretar la Dolj (ne cunosteam foarte bine pentru c lucrasem
cu el la UTC pe cnd eram prim-secretar la Mures, 1974-1980), i
ntreb dac ei vor da productiile pentru anul 1990, asa de mari n
agricultur. Nicusor mi rspunde: Nu, pentru c e o prostie. Atunci
Stefnescu, i spune: Pi de ce nu-i spui tovarsului! Nicu: N-ai
cu cine discuta, nu ascult de nimeni.
Am prins curaj, am citit cuvntul fabricat, gol de continut,
Anul I, nr. 2/2014
49
dar l-am prezentat artistic, privind mereu la prezidiu si la sal. Toat
lumea m-a aplaudat ndelung, inclusiv cei doi tovarsi. n pauz toti
m felicitau, m cereau lui Igret, alti prim-secretari, s merg n judetele
lor, iar Igret nu spunea nimic, numai rdea.
Cnd am mers n sal si ne-am asezat pe locurile noastre,
Igret mi spune: Uit-te la Lungu (primul-secretar al judetului Brila)
cum st n prezidiu si rde dup ce umfl productiile la hectar pentru
toate produsele agricole si productia de lapte n zootehnie. Eu:
,Tineti minte, ctiva primi-secretari vor face puscrie pentru aceste
minciuni. Igret a amutit.
Un moment important, nainte de a lua cuvntul, m ntlnesc
cu Maria Bobu, ntmpltor, si-mi spune s-mi sterg rujul de pe buze
c nu suport tovarsa Ceausescu asa ceva. Eu i-am rspuns politi-
cos c n-am s fac asa ceva, eu m rujez de la 18 ani de cnd am
terminat liceul. Aceasta este plcerea mea.
A treia zi, au urmat alegerile. Urma s fie trecute pe buletin
secretarul general al PCR, Nicolae Ceausescu, apoi membrii CC al
P.C.R. n timpul celor trei zile, umbla un zvon c s-ar putea ca Nicolae
Ceausescu s fie tiat de pe buletin.
Noaptea, cred c a rsuflat ceva (un amnunt important: la
captul fiecrui rnd n sala Congresului, Sala Palatului, era cte un
securist), si de aici teama celor care votau, s nu fim descoperiti,
pentru c buletinele se adunau pe rnduri, dup ce se vota.
Vine ultima zi a Congresului, alegerea Secretarului General al
PCR a CC al PCR. Se propune de ctre Bobu, s alegem Secretarul
General al PCR, pe tovarsul Nicolae Ceausescu, prin vot deschis,
Ir a mai fi trecut pe buletin.
Am ridicat mna toti, n sala aceea cu 3-4 mii de delegati,
aplauze furtunoase (band). Apoi am primit buletinele cu membrii
CC al PCR ntre care m aflam si eu. S-a votat, s-a terminat Congresul
si am fost invitati la mas la Romexpo. Erau acolo si Zoe, si Valentin,
si Nicu Ceausescu.
n timp ce eram la mas cu delegatia judetului Mures, Szotory,
presedinte al Consiliului Popular al judetului Mures, mi spune:
Mnnc si bea Angela, c stai pentru ultima dat cu el la mas.
Eu l ntreb De ce, e
bolnav?. El a rs cu
subnteles.
Ne-am ntors
acas, a mai trecut pu-
tin timp, iar n decem-
brie 1989 s-a ntmplat
ce s-a vzut si stim ce
a urmat. V rog s tra-
geti concluziile pe care
le doriti. Ct despre
mine, eu cred c dac
toti oamenii din jurul
sotilor prezidentiali,
oamenii din toate cate-
goriile sociale care s-
au aflat la un moment
dat n dialog cu ei, in-
clusiv copiii lor, ar fi
fost sinceri si le-ar fi
spus numai adevrul,
alta ar fi fost istoria.
(Fragment din
carteaMartor ocular,
n curs de aparitie)