G.

OPRESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN 1UCURI?.$1'1

D01- AN1 DE C_RITICA:

ARTISTICA:
NOTE $1. IMPRESII

1939

www.dacoromanica.ro
 PREFATA
0 cronicä plastia de revistä si chiar o conferintä, prin natura lor, pornesc dela ceva ocazional,
sunt menite unei existente efemere. Sunt totusi imprejuräri in care strdngerea lor intr'un volum se justi,
_tic& Pentru conferinte, atunci and subiectul lor are un caracter doctrinal, ori and ele se rapoartä
la chestiuni de ordin cu totul general, fatä de care conferentiarul tine sä ja pozitie. Ele pot servi
atunci ca puncte de plecare pentru viitor, chiar si pentru cei cari nu impeirasesc acelas mod de a
vedea. Pentru cronici, ca sä u.,sureze studiile de sintezä asupra fenomenului artistic din epocele
cärora leoau .fost consacrate. Cronicarul, träind zi de zi viata vremii sale, reflecand, ca o oglindä,
tot ce considerä mai de valoare, poate servi, and este sincer, desinteresat .,si pasionat de artä, de
indrumätor celor ce vor veni dupä ddnsul.
In täri cu o veche si puternicä civilizatie, unde existä un mediu conscient si competent, unde
nu se gäseste ziar sau revistä mai importantä, färä un redactor artistic cu prestigiu, ascultat de
cititori, este mult mai usor, dupä o trecere de cdtiva ani, sä reconstitui evolutia artistica' zi cu zi sau,
cel puf in, in liniile ei principale. E destul sä deschizi primul periodic, sä urmäresti cronicele si sä
tragi concluziile, sigur de cele mai multe ori cä nu te vei fi inselat. Iar colectii de reviste se gäsesc
ori unde, chiar si in biblioteci de cartier. Din nefiricire, la noi asa ceva nu e posbil. Publicul nu
e totdeauna capabil sdosi dea seama de cine cu adevärat ar merita säol indrumeze, sä facä abstractie
cu alte vorbe de cei incompetenti, buni la once, deci si la cronici artistice, din redactia ziarelor.
Numärul acestora se inmulteste in proportii ingrijitoare, iar vocea celorlalti este din ce in ce mai
indbusitä. lar cine mai tärziu ar intreprinde sä analizeze epoca noasträ s' ar gäsi, cum ne,am gäsit
noi insine pentru epocele anterioare, in mare incuraturä, nevoiti sä scotoceascä prin fel de fel de
publicatii pentru a recolta cdteva informatii serbede si nesigure, nedumeriti dacä pärerile exprimate
erau sau nu sincere, erau sau nu impärtäsite de cei cu adevärat priceputi. Nu mai vorbesc de din,
cultatea de a intdlni, nu numai in provincie, dar chiar in capitalä, colectii complete de ziare si reviste.
Pentru a usura munca istoricilor viitori si pentru a fixa un punct de vedere, asupra cäruia arn
reflectat indeajuns si cu toatä räspunderea, ca unul care am consacrat studiului artei cea mai mare
parte a existentei mele, färä cea mai micä vanitate si numai din dorinta de a servi, am strdns la
un loc aceste conferinte, ¡mute in diférite imprejuräri, si cronicile din Viata .Komeineasa, in decursul
anilor 1937 Si 1938.
Tin sä multumesc ddui inginer Alex. Bunescu, directorul general al Imprimeriilor Statului,
pentru bunävointa ce mioa arätat permiyinduomi sä mä servesc de uncle cli.,see publicate de Arta' si
Tehnicä Grafted, de sub ingrijirea dolui H. Daniel.

www.dacoromanica.ro
UN SECOL DE PICTU_Ri R01114NEASCA1).

I. OBÂR IILE.
Dintre cele trei arte majore, arhitectura, sculptura si pictura, cea prin care nearrkul nostru
s'a semnalat mai ales In ultimul secol este pictura. Aceasta nu Inseamnd cd arhitectii si sculptorii
dela noi n'au produs nimic de seama In tot acest interval, ci numai cA pictorii, mai fericit dotati,
mai constienti de o veche traditie a combinarii culorilor, mai potriviti cu cerintele publicului, au
fost In stare s'a introduca o nota noug, care ne este proprie, In armonia asa de plina si de
bogat timbrata a picturei europene din secolul al XIX,lea. Vorbesc, bine Inteles, de aceasta
arta, asa cum ea a fost conceputa la noi In secolul trecut, dupà modèle din Apus, cu totul
deosebite de cele ce se urmase mai Inainte, In tarde noastre.
Trecutul artistic al Principatelor, totdeauna onorabil si, In anumite momente, de o puter,
nica stralucire sa ne gandim mai ales la Biserica Domneasca din Arges, la epoca lui Mircea,
la cea a lui Stefan si Petru Rares, la cea a lui Matei Basarab si Vasile Lupu, a lui Branco,
veanu, a Cantacuzenilor si, mai recent, a Mavrocordatilor ne lega de Bizant si de Orient.
Secolul al XIX,lea se prezinta Irisa Cu totul altfel. Intre ce fusese pana atunci si ce va fi de
atunci Incoace este o mare deosebire, cu atat mai surprinzatoare cu cat, la drept vorbind, la
noi rnu se intampla nici unul din acele evenirnente, cum ar fi Marea Revolutie Franceza, cum
ar fi chiar Rasboiul Mondial, care sd punii stavila intre doui epoce, s'a creeze o batiera puter,
nick despartind Cu totul trecutul de prezent, transformand in stràini, aproape In inamici, doua
generatii succesive. Viata política' parea sa,si urmeze ritmul ei normal. Si totusi, pe dedesubt
circulau izvoare vii, care surpau si darlmau temelia credintelor vechi, pana ce, de o data si
ca din senin, avem de o parte pe cei cari tineau cu ce apucasera: conservatorii, islicarii, de
alta pe cei ce doreau schimbarea: progresistii, bonjuristii.
Lupta este inegalk caci cei tineri sunt mai energici, mai voluntari, mai solid si mai potri,
vit armati. Ei vor invinge, dar mai putin usor de cum sperau si nu fära sä facà anurne concesii.
Toata aceasta perioada formeaza epoca de trecere dela vechea arta' romaneasca' la cea
nota din secolul al XIX,lea, care nici ea nu prezinta un singur aspect, ci e mult alai nuantata;
este timpul Inceputurilor, adica. cel In care trebuesc cautate elementele ce contribue la nasterea
artelor noastre plastice sub forma lor actuala. Am zis: artelor noastre plastice. In realitate ar
fi trebuit sa zic pictura. cäci si arhitectura si sculptura stagneaza panä cdtre mijlocul secolului,
sunt cu rnult mai Incete In miscarea lor de afirmare, mai putin libere, mai nehotarlte.
Care sunt aceste elemente, care influenteaza, determinà chiar obarsia scoalei noastre de
arta.? La o cercetare mai amanuntitä ele apar numeroase si destul de variate. Unele exercitau
de mult asupra noastra o actiune lenta, greu de precizat ca grad de intensitate, erau vechi

1) Cele einci capitole de sub acest titlu constituiesc tot atdtea comunicdri la radio, facute in cursa! anului 1938. Aedo/ subiect, mult mai
lar,g tratat, co toate amdnuntele, se gdrefte in lucrarea mea, Pichiro Romdneascd in secolul al XIX-lea, apdrutd in editora Fundaliilor Regale.

www.dacoromanica.ro
 6

de mai multe secole. Altele apar °data cu schimbarea moravurilor, cu apropierea noastra de
lumea si de cultura occidentala, ca un prim rezultat al unui contact, care ne va aduce cu
timpul atatea pretioase foloase, dar care uneori ne va si zapaci, ne va pune In situatii In
care vom lasa o parte din Insusirile noastre, sau din cauza carora drumul ne va fi deviat.
Pe unele din aceste elemente le aveam la noi acasa, se Impleteau In viata noastra de toate
zilele; pe altele va trebui sa le luam de aiurea, intentionat sau din lntamplare, sd le aducem
de acolo aici la noi, unde influenta lor se va produce, cu voia sau fara voia noasträ.
Un prim element, care contribuia sa ne faca impresionabili la pictur5., asa cum ea apare
In arta occidentala, realista' si nu simbolic idealista, asa cum o cunosteau stramosii nostri, este
natura chiar a farii ce locuim, frumusetile multiple ale solului, farmecul zilelor de yard In
pulberea aurie a serei, melancolia crangurilor pustii, In ceata si sub mantia albd a iernei.
Avem una din tdrile cele mai frumoase si mai variate ca aspect. E greu de admis cá intinsele
veden i panoramice, intimitatea colturilor ascunse ale peisagiului, muntele, dealul, lunca ori
baräganul nostru au putut fi indiferente unui ochiu mai simtitor. Täranul nu pare sa le dea
atentie, va zice unul sau altul, el nu ne vorbeste deck rareori de ele, este ca si cum nu legar
observa. lar dintre tarani se recruteaza, In a doua, uneori chiar In prima generatie, cei mai
multi pictori si mare parte din publicul amator caruia se adreseaza artistii, caci asa este facuta
societatea noastra. Realitatea este Insa' alta: taranul iubeste si simte natura, poate mai mult
cleat literatii, cari vorbesc de ea cu expresii alese. Pot aduce aici o marturie, din experienta
mea personalä. Eram In 1913, cu un regiment care facuse niste marsuri istovitoare In Sudul
Dobrogei. Se Inserase. Flacaii mai tineri, ca si rezervistii ceva mai In varsta, abia isi firau
picioarele, palizi, murdari, inaintind greu In nourii de praf ai stepei. Deodata apar Inaintea
noastra vaile Impadurite care inconjoara Cavara. Ca un curent electric imaginea aceasta se
propaga' Ora la cel din urma', ne fkore§te, ne invioreazä. « Uite, ma, ce frumusete », se aude
din toate pärtile; « parca ar fi la noi acasa ». Trebue sa adaug ca toti erau din Muscel.
Ca prin farmec oboseala a dispärut, sute de oameni s'au simtit altii, voiosi, gata de noi
eforturi. Nu e aceasta cea mai buna dovada despre legatura, tainica si puternica, dintre
natura si om?
Impresii de acestea s'au acumulat una peste alta, s'au amestecat, au produs anume sedi,
mente, s au concretizat sub anume forme, care ne fac mai apti sa simtim frumosul cleat pe
alte popoare. Tot asa s'a intimplat cu ochiul romanului, organul cel mai pretios pentru un
pictor. El s'a educat, a ajuns sä princlä nuante si armonii, sa se obicinuiasca cu ele si sa nu
sufere altele, s'a rafinat prin produsele minunate ale artei populare, prin zugraveala vechilor
biserici de sat. Costumul, interiorul colibei, obiectele uzuale cele mai banale, totul se gasea
la noi sub semnul frumosului. Formele elegante si culorile bine Imbinate erau rezultatul unei
lungi practice, proveneau din transformari succesive, la care contribuisera zeci si sute de gene,
ratii. Asa se ajunsese la acele profiluri de vase, la acele conture, din care fiecare parte,
ca si intregul lor, sunt o Incantare pentru ochiu, la acele acorduri de culori, deat care mai
potrivite n'ar putea imagina pictorul cel mai inzestrat. Pentru cine a fost deprins cu aceste
obiecte, afit de desavarsite In simplicitatea lor, cea mai mica abatere pare o stridenta.
Si, In afara de taranii si tdrancele pe care i,a pervertit orasul, niciun locuitor al satelor n'ar
comite,o.

www.dacoromanica.ro
 7

Acelasi efect Pau avut pentru

formarea gustului vechea noastra
arta' religioasd i picturile, asa
de suave uneori, asa de nimerite
ca tonuri, asa de pline de Trio
teles, care acopereau zidurile
bisericii, pand la boltile ce dispao
reau in fumul lumanärilor, ba
uneori siexteriorul cladirii, ca
un brau pestrit i cald, mandru
prin dulceata culorilor.
Acestea sunt elementele pe
care pictorul si amatorul roman
le aduceau, prin ereditate, ca
urmare a imprejurarilor fizice
a mediului in care ne näscusem
ne desvoltasem. La ele se adauga
altele, venite din afara. La drept '

vorbind, acestea sunt cele care

vor da o forma concreta' unor , a,

posibilitati i unor aspiratiuni pe

care le purtam nelämurite in urea
noastra. Cu inceperea secolului
al XlXlea apar in Principate o
seama de pictori sträini, veniti
mai toti din Apus, din Austria
Ungaria vecine, din Italia, din
Elvetia, din Franta mai ales, unii
spre a se stabili la noi, altii numai
in trecere. Uneori este vorba de -

simpli calätori, atrasi de peisao Anton Chladek: Portretul artist/dui. Reproducere din Arta. i Tehniai Gratia",
Buletinul Imprimeriilor Statului
giul Orientului, fermecati de un Coke& prof. C. Ioneseu-Alibdefti
« primitivism » pe care romantis;
mul 11 pusese la moda. Ei manuesc acuarela si creionul, uneori chiar creionul litografic. Vin
in contact cu romanii, al cdror interes este repede castigat pentru notele de drum, desenate
ori acuarelate, pentru tipurile de sdteni si mai ales de tigani schitate pe foile de carnet,
pentru vederile din tarä, pentru tot ce constituia bagajul pictural al acestor streini,

amatori luminati de pitoresc si talentati executanti de multe ori. Alteori insä avem aface
cu adevarati pictori de profesie, mai ales portretisti, capabili sd redea si imaginea in End
rime naturala, dar mai ales figuri in miniaturd, cu tot farmecul si eleganta pe care acest gen
le comportd. Ei creeaza nevoia, noud printre noi, de a avea portretul unei fiinte scumpe,
si tot ei satisfac aceastä nevoie. Isi fac in curand un renume, atrag elevi, atrag clienti, si

www.dacoromanica.ro
8

impun astfel nu numai un gen nou pentru oamenii din tarile noastre, dar un anumit fel de
executie, cel care se rezema pe practica si pe gustul Apusului. Astfel patrunde la noi arta
occidentala.
Calitatile noastre inäscute ne ajut5 ca sa putem aprecia frumusetea picturii astfel conce,
putd, ca sà: ne Insusim si noi o atare maniera. Cei cativa pictori mai cunoscuti din Bucuresti
si Iasi, Polcovnicul Nicolae, un Balomir, un Levaditi sunt castigati de curentul nou, ii dau si ei
silinta sà raspunda asteptarilor unei clientele mai moderne.
Printre stràinii, fdrà de a c5ror influenta ne,ar fi greu sà explicam evolutia artei la ince,
putul secolului trecut, trebuesc citati la Bucuresti: Alondonville, francez, ràmas ani de,a randul
printre noi; Carol Wallenstein (1795-1858), primul profesor de desen In scoalele noastre publice
organizatorul unui muzeu, pictor de tablouri istorice, de tablouri religioase si de portrete,
din care prea putine s'au pastrat; Anton Chladek (1794-1882), ceh nascut In Ungaria, stabilit
apoi la noi, unde a devenit portretistul si familiarul multor personalitati de seama, figura cea
mai rasarita In aceasta perioada putin choatica si un excelent practician al unei forme de artà
care se bucura atunci de o mare trecere, miniatura de portret. El a format elevi. A avut astfel
norocul sa conduca primii pasi ai marelui Grigorescu. Altii au trecut numai pe la noi, cate o
data In drum spre Rusia, cum au fost ungurii Nicolae Barabas i losif Schaeft sau Schoefi.
In acelas timp, in Moldova, Gh. Asachi (1789-1869) se straduia sà fundeze o scoala de arte
frumoase, cu ajutorul cdreia sà raspandeasca in popor amintirea scenelor I actiunilor impor,
tante si figurile maree din istoria patriei. Procedeul nou pe atunci al litografiei i se parea
cel mai potrivit pentru acest scop. De aceea nazuinta lui este &A produca artisti romani, capabili
de a desena si de a reproduce compozitii istorice cu ajutorul pietrei litografice. Face apel
la o serie de pictori germani, un Maier, un Mauriciu Löffler, alti câtiva. Gel mai insemnat
ajutor al lui este insa italiantil Natale Schiavoni, care catre 1840 executd o serie de portrete la
El vine la noi insotit de fiul sau Giovanni, care e angajat ca profesor la Academia Mihai,
leana. Numele acestuia apare in unele stiri din ziarele timpului.
Toti acesti pictori straini pregatesc calea pentru adoptarea, In Principate, a princtpiilor
si procedeelor de executie comune artei apusene. Cu alta ocazie, vom cerca sa lamurim felul
In care compatriotii nostri din prima jumdtate a secolului al XIX,lea au profitat de inv5tds
tura acestor artisti pribegi, Trivataturà completata cu ceea ce dobandiserä direct In scoalele
mari din Roma, Viena sau Paris, unde mai ales erau trimisi la invatatura bursierii nostri.

II. PRECURSORII.
Precursorii, In pictura romand, sunt artistii cari se manifesta in Principate care mijlocul
secolului trecut, alaturi de strainii de cari am vorbit In capitolul precedent. Ei apar intr'o
epoch' relativ recentd, dar prezinta toate caracterele arhaice intalnite, la scoli vestite din Occident,
in epoce mult mai indepartate i In vremea inceputurilarCa i « primitivii », cum sunt numiti
reprezentantii acelor epoce, ei sunt lipsiti de mél :chiar atunci cand au falcut oarecari

www.dacoromanica.ro
 Reproducere din Arta Tehnica Grafica, Buletinul ImprImeriilor Statului.

C. LECCA: PORTRETUL UNUI NECUNOSCUT

www.dacoromanica.ro
MUZEUL TOMA STELIAN
 9

studii. Ceea ce Ti caracterizeaza nu este facultatea de a alege esentialul i specificul intr'un

motiv, ci o curiozitate la fel de vie, un interes pasionat pentru tot ce vad, fara exceptie. Lipsiti
de idei preconcepute de natura estetia, fara un « crez », ei n'au decat un gand: sa redea in
operele lor totul, absolut totul, cat mai complet, cat mai obiectiv, in toate detaliile, sa creeze
din nou figura sau scena pe care au privit,o cu toata atentia de care sunt capabili, cu o apli,
care pe care nimic n'o oboseste si nimic n'o turbura. Uneori nu se poate nega in opera lor
o mare fragezime de sentiment, o candoare copilareasca de suflet. Mai des Insa ceea ce ne
izbeste este nesiguranta, stangacia, lipsa unui ideal mai inalt. Nimicurile costumului, ca si
trasälturile care individualizeaa si dau viata unui portret sunt puse exact pe acelas plan.
In viata lor privata, ca si in manifestärile publice, atunci cand nu e vorba de artd, cei mai
multi sunt naturi invapäiate, nelinistite, pline de avanturile vremii si in curent, desi nu
totdeauna printr'un contact direct, cu ideile autorilor romantici din Apus. In politica au con,
vingeri inaintate i aspiratiele lor sunt liberale. Buni patrioti, iubindu,si alduros tara, par vecinic
in autarea unor ocazii exceptionale de a,si proba sentimentele lor, chiar dacà aceste ocazii legar
pune in primejdie viata sau ar reclama dela ei mari sacrificii personate. Ard de dorinta de
a savarsi fapte marete, de care sa se dual pomina, sà scoatal Principatele din umilinta In care
se gaseau sub ocupatiile straine, sa regenereze poporul. Cum? Nici ei nu stiu. Au_ un fel de
incredere mistia In destinele noastre i In propria lor menire. Tot ce intreprind porneste din
dorul de a fi utili tarii si de a sluji cauza comuna'.
In serviciul gandurilor acestea mdrete ei nu pot pune de cat insusiri mediocre. Cand e
vorba de arta cei mai multi dintre ei sunt ignoranti i lipsiti de talent, dand uneori impresia
ca nu cunosc nici macar regulile elementare i indispensabile ale oriarei productii. Au insa
credinta si ea le tine loc de once. Ei ocupa in Principate intervalul de timp pana la intoarcerea
din streinatate a lui Aman, primul nostru pictor de formatie moderna i capabil sa* se masoare
cu cei din Apus, de varsta sa. Aman ii intunecd pe toti. lar rolul &du ca artist, ca educator,
ca organizator in domeniul plasticei este din cele mai insemnate. Totusi, Ina multd vreme,
cei cari hau precedat, direct sau prin discipolii lor, dintre cari unii vor trAi pana catre anul
1880, continua o pictura, care se putea justifica in epoca eroic5 a inceputurilor, dar care se
goleste cu timpul de toata substanta, devine din ce in ce mai anemia si mai impersonala,
pand ce se localizeaza in cine stie ce oras de provincie, din Ardeal sau dela noi, cu ultima
productie a unui Mist/ Popp sau a vre unui elev al lui G. Tättärdscu.
Cu exceptia lui Constantin Daniel .1<osenthal (182o?-1851), strein romanizat, care lupta
insd pentru cauza noastra, la 1848, si moare in misiune secretd, in drum spre Romanii din
Ardeal, In inchisoarea dela Budapesta, din pricina torturii ce i se aplica ca sä,si tradeze prietenii,
ceilalti sunt romani neaosi, mai toti iesiti din familii preotesti. Asa este loan Negulici (1812
1851), asa este Gh. Tättärdscu (1818-1894), asa sunt Gh. Asachi (1788-1869), Carol Popp de
Szathmary (1813-1888) si Mi,su Popp (1827-1892). Constantin Lecca (1810-1887) este insa
descendentul unei familii boeresti din Oltenia, stabilita la Brasov, unde se apucase de negustorie.
Negulici i .Kosenthal sunt mai ales portretisti. i unul i altul au o viatä agitatà, allatoresc,
se ocupa de politica, sunt castigati cu totul de miscarea revolutionara dela 1848, participd la
ea, cunosc durerea infrangerii, si mor, ca o consecinta a curajului lor, unul in surghiun, de,
parte de tarà, celälalt la Budapesta, torturat, in temnita. Dela amandoi ne,au ramas cateva

www.dacoromanica.ro
 10

Carol Popp de
Szatbmary: Bazar
turcesc (acuarela).
Muzeul Totna
Stelian.

Reproducere din Arta i Tehnicò Grafica, Buletinul imprimeriilor Statului

portrete de ale prietenilor sau rudelor, cele ale lui Rosenthal mai indeminatec executate,
mai bine observate, cu mai mult simt al fizionomiei i al coloritului. Negulici a lucrat
litografii, destul de mediocre, si cateva acuarele, printre care una cu totul remarcabilä, azi la
muzeul Simu.
Popp de Szathrnary a cdlatorit si el foarte mult. Operele sale, incomparabil mai placute si
mai mature decat ale celorlalti doi, mai variate, de cele mai multe ori datate i insemnate
cu numele localitätii unde au fost executate, ne poarta prin tot Orientul apropiat i dealungul
tärii. Se formase, dupa o tentativd repede pärasita de a deveni preot, in scoalele Vienei, ale
Romei i poate la Paris. La Bucuresti vine catre 1840, artist format, aducand cu el gustul pentru
motivele pitoresti, atunci foarte cautate, din lumea taranilor, sau pentru scene, animate sau nu de
personagii, din natura, executate In acurela, cu o libertate si cu o vervd desavarsite. In acest
gen el aratd, chiar dela inceput, o siguranta care ne uimeste, apoi o tendinta la simplificare,
la o factura rapida si vie, care n'are seaman deck la cei mai moderni dintre pictorii de azi,
si, spre uimirea noastra, servindu,se aproape de aceeasi tehnica ca si acestia. Mai tarziu,
el devine un fel de cronicar oficial, cu pensula, al intamplarilor de seminal dela curtea noastra
princiara. Insoteste chiar armata româna, cu Saya Hentia §i cu Grigorescu, In campania din
1877 pentru rasboiul Independentei. Incearca de toate : cromolitografie, fotografie, publicatii
de albumuri. Opera sa ramâne Insä concentratä mai ales In sutele de foi de album, in

www.dacoromanica.ro
 II

Saya Henlia:
Compozilie
religioara.
Muzeul Torna
Stelian.

Reproducere din Arta. $i Tehnidi Grafica, Buletinul Imprimeriilor Statului

acuarela, pe care le,a mostenit familia sau care se gäsesc in cateva muzee, intre altele la Toma
Stelian.
Gh. Teittärdscu, Constantin Lecca i MiSti POpp sunt mai ales pictori de portrete i zugravi
de biserici. In epoca, in care fdcusem cunostintd cu arta apusank ei sunt cei cari executd cele
mai multe portrete prin familii, mai toate dupä fotografii, in capitalä i in provincie, chiar i in
Ardeal, de unde veniserä ultimii doi. In acelas timp, in vremea in care se construesc biserici
In toatá provincia sau se reface zugraveala de tip vechiu, asa de placuta, dar dispretuita de
cei cari sunt castigati de prestigiul mai mult decat indoelnic al clasicismului de tip occidental
si vor sà urmeze moda, ei acopera sute si mii de metri pätrati, cu scene religioase stereotipe,
reci, timide, färä nici o insusire deosebita, asemanându,se toate intre ele. Unii dill ei numara
la activul lor, ca Tättärdscu, peste cincizeci de biserici zugrdvite, cu aplicare, poate cu evlavie,
dar aproape färà niciun accent personal. Din când in când isi dau mai multa osteneala,
trebuinteaza un procedeu mai eficace, pun colori mai rezistente. Ceea ce se obtine astfel nu este
de dispretuit, pe langa cä a putut infrunta vremea Cu succes.
Evident, erau ceva mai instruiti decat cei cared precedase, dar toti trei lipsiti de tempera
ment. De mai multe ori ne,au lasat cate un tablou, pe care,1 privim i astazi cu pläcere. El nu
trebue cautat printre compozitiile istorice, pretentioase, stangace i banale, i nici printre
cele inspirate de Biblie, ci printre portrete. Reprezintä imaginea vreunui cunoscut sau a vreunei

www.dacoromanica.ro
12

rude, cu ale caor trasaturi erau

familiarizati, pe care, babat
sou femeie, Il puteau pune
pozeze fad sd se jeneze, pe
care Il imbracau in haine, ce
ne intereseazd azi prin ele,
mentul lor pitoresc. Formula
de care se servesc, toti trei,
este cea vienezadtaliana. Con,
turul este desenat cu o precizie
aproape taioasd. Coloarea este
subtire i linsà, i fárä niciun
fel de farmec. Totul este insa
just si viu si, pe ici pe colo, apar
detalii care sunt de adevarat pic,
tor: o vestä de matase, o poala
de rochie, un capa de dante15.,
o mana Inmanusata ori o gä,
teala de cap au calitati de
factura pe care nu le intalnim
decat la cei pentru cari cu,
loarea ramâne in picturd o
ndzuintäl esentiald, pentru plä$
cerea si a lor, si a altora.
Toti trei au Irisa o destul
de trisa batranete. Parasiti de
clienti, uitati de public, ei con,
tinua o manierä impersonald,
care nu raspunsese niciodata
Reproducere din Artd i Tehnica Grafica,
Mihail Lapa/y: Bucbetiera.
Pinacoteca Statului, Bucurefti. deplin aspiratiilor noastre,
Buletinul Imprimeriilor Statului

care fusese de mult intrecuta,

pe de o parte de improvizatiile fericite ale lui Szathmary si ale catorva din strainii de cari
am vorbit in capitolul trecut, pe de alta de lucrarile Cu mult mai reusite ale tanarului
Theodor Am'an.
Mihail Lapaty, muntean si el, ar fi putut deveni un pictor de puternic elan romantic,
daca n'ar fi murit foarte tanàr, dupa succese reale in capitala Frantei, unde Ti continuase
studiile, i unde ajunsese sa expund in Salonul Oficial tablouri, pe care le semnalase presa
si pe care le compara cu cele ale lui Ary Schaeffer, profesorul sau, i chiar, ceea ce era cu
totul exagerat, cu cele ale lui Géricault.
In Moldova, Gheorghe Asachi (1788-1869), prin priceperea, prin energia si prin pasiunea
de care fusese animat, izbutise sà creeze un mediu artistic care, in prima jumatate a secolului,
atrage chiar tineri munteni. Primise o educatie stiintifica, dar inclinarea sa naturalä este de

www.dacoromanica.ro
 13

ordin artistic. Se cultiva la

Roma, de unde revenind In
tara isi propune, pe de o parte
sa formeze gustul i sà intd
reascd sentimentele patriotice
ale compatriotilor sdi, pe de
alta sd instruiascd artisti, prin
scoala de arte frumoase. Toti
strdinii de cari am vorbit In °

capitolul precedent sunt aju,

toarele sale In aceasta directie.
'
Silintele ii sunt incoronate de
succes. Totusi scoala, räu vä
zutd de boierii rusofili con,
servatori, este desfiintata in
1843. Asachi Insd continud acti,
vitatea sa rodnica pe un plan
mai vast decat cel pur artistic.
El ne,a dat cateva din lito,
grafiile destinate sd aminteascd
figurile mari i faptele marete
ale trecutului nostru. El a
creat mai ales acel mediu
favorabil, pe care Il intalnim
in Iasi cdtre mijlocul veacului
trecut si care atrage, nu numai
pe cei care,si descopereau o
vocatie, printre moldoveni, dar
si pe cei din Muntenia. Un G. Panaiteanu-Bardasare: Femeia cu Reproducere din Arta i Tehnica Grafica,
fin/tire/e. Pinacoteca Statului, Buletinul Imprimeriilor Statului
Negulici, de pildä, in pere,
grinatiile sale nenumärate, s'a
oprit de mai multe ori In Moldova, atras de calitatea celor cari colaborau cu Asachi. lar
litografiile patriotice, unele desenate de Asachi trecute pe piatra de unul sau altul din
i

profesorii germani dela Academia Mihdileana, altele concepute tot de el, dar desenate chiar
de un ajutor al sau, de elevii scoalei sau de Schiavoni, au gdsit pretuire pand si la Generalul
Kiselef, un strain, dei subiectele lor erau totdeauna inspirate de un cald nationalism: Mama
lui 5tefan cel Mare, Testamentul politic al lui Stefan, Alexandru cel Bun si Solii Impara,
tului din Constantinopol, Dochia i Traian, si altele.
Elevii formati In Academia din Iasi merg mai toti in strainatate, in special la Manchen,
unde se gasea o vestita scoald de litografi. Litografia era mai ales arta in care Asachi ar fi dorit
ca ei sa se perfectioneze, spre a putea prin ea, mai tarziu, continua opera de educatie a maselor.
Printre acesti bursieri moldoveni, se cuvine a pdstra numele a trei pictori: Lemeni (1815?-1849),

www.dacoromanica.ro
 14

mort tanär, färd sä" fi putut sà se desvolte complet i sd ne dee mdsura talentului sdu; Gheorglze
Nästdseanu (-1- 1864), si el un romantic, ca Lapaty in Muntenia, in fapte si in practica sa
picturalä, si George Panaiteanu Bardasare (1816-1900), cel mai fericit dintre ei, poate nu
cel mai talentat, insd cel care a avut norocul sà traiascd, spre a,si vedea planurile realizate.
Nästäseanu a ldsat dupä sine
una din operele cele mai cu,
rioase din pinacoteca ieseand:
un cavaler in armurd, pictat
in contraste, Intriun stil care
ne duce, peste romanticii fran;
cezi, la tenebrosii italieni ai
secolului al XVII,lea. De altfel,
el ardtase totdeauna o mare
admiratie pentru acel secol.
Si el moare tânär i särac, In
sträinätate.
Panaiteanu primeste mos,
tenirea lui Asachi si se aratd
demn de ea. Ca director al
Scoalei de Arte frumoase,
fiintatd putin dupd 1860, el
dd o organizare serioasä invd$
tamantului, fdrd sä,si neglijeze
propria sa opera. i el este
mai ales un portretist, dar de
o calitate mai inaltd decat
contemporanii s5i, cu exceptia
lui Aman i Grigorescu. Figura
de femeie dela Muzeul Toma
Stelian este o mdrturie despre
aceasta. Ea dovedeste o finetä
a ochiului, o stäpanire calmä
Alipt Popp: Portret de femeie. Reproducere din Arta ;i Tehnica Graf-lc& a mestesugului, cu rafina,
Muzeul Toma Stelian. Buletinul Imprimeriilor Stotului
mente de colorist, cu sub,
tiliati de pensuld de care un
Lecca si un Tättäräscu erau incapabili. In jurul figurilor el stie Ina evoca o atmosferd de
liniste, de viatd interioarà, calitati care ne aratà cà artistul simia cu adevärat ce anume
trebue sugerat intr'un bun portret. Opera sa este insd putin bogatd. Prin aceasta, prin
spiritul de care este animat, i el apartine neindoios trecutului, dei trdieste pand la 1900.
Adevdratul intemeietor al scoalei moderne romane este insä Teodor Aman. Despre acesta,
intr'un capitol urmdtor.

www.dacoromanica.ro
 of. it*

L.

Reproducere din Artel i Tehnica Grofica, Buletinul Imprimeriilor Statului.

www.dacoromanica.ro
G. TATTARASCU: FIICA ARTISTULUI
 15

III. 111A TURI T A TEA.

Cu Theodor Aman (1831-1891) intrdm Intr'o noua perioada a plasticei romane, aceea a
maturitatii. Timp de aproape cincizeci de ani se facuse pregairea mediului, pentru ca un
adevärat pictor sa se poatä manifesta In voie. Din eforturile Inaintasilor, din ravna lor patrio,
tick din opera mai plapandä a atator artisti modesti, zugravi de biserici ori fabricanti, in
serie, de portrete dupa fotografii, nu se putuse injgheba o artä trainica si nici o scoalà natio,
nalä. Lipsise pana atunci personalitatea capabilä sä se impunä opiniei publice, sa concentreze In
jurul ei näzuintele tuturor, sa ofere exemple de imitat celor mai tineri si, constient, opere
care sä satisfaca gustul mai exigent al unei elite de cunoscatori. Ei creaserà insa o nevoie de
ordin cultural, pe care un pictor cu vocatie era menit s'o implineasca. Imprejurarile rezervau unui
tânär, iesit dintrio familie de negustori craioveni cu vaza, Instariti si aproape inboieriti, rolul
de Intemeetor al scoalei romane moderne de picturä. El era destinat sd recolteze ceea ce se
semänase cu atta trudä, sä strangä la un loc energiile tutulor celor cari, cu tragere de inima,
se interesau de viitorul cultural al Principatelor Unite, sa,i formeze prin scoli de arte frumoase,
sä le dea ocazia sä se manifeste prin expozitii. Aman, pentru norocul artei romanesti, a raspuns
la toate cerintele puse de imprejurdri: a fost un artist remarcabil, invätat si serios, format In
scolile Apusului, la Paris, si demn sa se compare cu oricare alt pictor de varsta sa; a pus
bazele coalei de Arte frumoase care, In epoca peste masurä de grea a Inceputurilor, de mai
multe ori ar fi fost condamnata sa moark fara sprijinul moral si material al intemeetorului;
a infiintat Salonul Artistilor In viatd, multä vreme singura ocazie pentru sculptorii si pictorii
dela noi de a se face cunoscuti publicului.
Fiecare activitate, in parte, ar fi asigurat lui Aman un nume respectat In istoria plasticei
romanesti. Toate impreuna au fäcut din el una din figurile principale in cultura noastra,
In secolul trecut.
Familia sa era din Craiova, oras bogat si activ, In care miscarea culturalä fusese totdeauna
vie. Este destul sa ne amintim de rolul jucat de Const. Lecca si de Ion Maiorescu. El se
naste Insk In 1831, in Campulungul Muscelului, unde mama sa se reträsese, Intr'o regiune
mai sanätoasa si mai linistita, In vremea unei invazii rusesti, urmata de o cumplita ciumä.
La Bucuresti, unde vine mai tarziu insotit de maica:sa, tandrà vaduväl dupa moartea timpurie
a sotului, el primeste o educatie ingrij it'd. Interesul pentru formele mai inalte ale culturii era
traditional in familia Aman. Urmeaza, Intre altele, un curs de desen cu Wallenstein, dascälul
de origine germana dela Sfantul Saya. Talentat pentru arta si doritor sa,si urmeze vocatia, el
obtine dela familie consimtamantul sa meargà sä: studieze la Paris. In 1851, adica exact la varsta
de zo de ani, il vedem in clasele de pictura a doi maestri reputati pe atunci, uitati astazi, cari
reprezentau curentul clasic, asa cum el era conceput in scoalele si In cercurile ce se bucurau
de sprijinul oficialitatii. Panä aici cariera lui Aman n'are nimic deosebit. Ea se asearnana cu
cea a oricdrui alt tanàr pictor roman de varsta sa, pornit la invätaturk asa cum ar fi fost
cea a lui Negulici, sau a altora.
Odata in mijlocul Parisului, Aman isi da Insa seama de o multime de lucruri, la care
nu se gandise pana atunci si la care nu se putea gandi In mediul cultural al Bucurestilor. Ca

www.dacoromanica.ro
 16

este neinstruit, de pilda, In timp ce meseria ce,si alesese reclama dela el o Invatatura generala
solidä si cunoasterea antichitatii si a istoriei. Iataa In curand serios pe munca, citind si scriind,
Insemnand Intr'un caet, care acum se and la Academia Romana, toate impresiile si aprecierile
sale. Apoi, cà drumul pe care apucase, In atelierul profesorilor sai, dei favorizat de marii
pontifi ai artei din acea vreme, nu reprezinta decat un aspect al preocupàrilor pictorilor sinceri
ai vrernii, i ca acest drum nu putea duce prea departe. Pe langa solutia adusa de clasici
problemelor ce preocupau pe Aman, el isi dà seama cà mai existä si alte solutii mai satisfaca,
toare, mai logice, dupa imprejurari, cand cele ale romanticilor, cand cele ale realismului, care
atunci isi facuse o aparitie mult discutata, insa senzationala, prin Courbet. Prima mare lucrare
a lui Aman, portretul sal, este expusä. la Paris, In Salonul din 1853, numai doi ani dupa sosirea
in Franta. Courbet expune la acelas salon, dar debutul sdu, foarte remarcat, avusese loc cu multi
ani inainte, In 1844, cu una din panzele cu care opera lui Aman avea tocmai multa asembinare,
un autoportret din tinerete. Couture, In atelierul caruia se gasea tocmai atunci Manet, tanarul
care era destinat sa revolutioneze pictura In a doua jumatate a secolului, avea si el reputatia unui
bun profesor. Aman 11 va privi intotdeauna cu respectuoasil dragoste. Courbet, Couture, coala
de arte frumoase, fiecare contribue astfel cu cate ceva la formarea profesionala a acestui tanar
roman, care, Inca dela 13 ani, ne lasase o acuarela exceptional de interesanta, astazi la muzeul
Aman din Bucuresti.
Pictura istorica' si, mai ales, cea militara erau atunci In favoarea publicului, careqi amintea
cu duiosie de Napoleon I, care se entuziasmase pentru expeditiile africane sub Ludovic Filip
si care vedea In Napoleon III pe demnul urmas al marelui Imparat, capabil sa dea Frantei
gloria de care o lipsisera dusmanii acestuia. Aman se pasioneazà pentru astfel de subiecte
si, dupa ce se pregateste cu tot ce era necesar pentru a le putea trata, se indreapta spre
Orient si cere voie sá urmeze regimentele franceze, care luau parte la campania din
Crimea. In tovardsia statului major al acestor regimente, el pornete cu soldatii pe campul
de luptä, ia schite i ne da cateva din cele mai constiincioase si mai stralucit pictate
opere din cariera sa, una azi la Muzeul Toma Stelian. Batalia dela Alma, o alta din
panzele executate in aceasta vreme, expusä. la Paris, raspandita prin litografie, li atrage
laude unanime.
Inconjurat de un mare prestigiu Aman se Intoarce la Bucuresti, in 1858, la varsta de 27
de ani. Succesele din Paris, Infatisarea placuta, bunele maniere, felul sau de a se purta In lume
fac din el unul din oamenii cei mai cunoscuti si mai sirnpatizati ai capitalei. Ceea ce impre,
sioneaza pe toatd lumea este ravna c.0 care munceste, dragostea ce poarta artelor, chipul
simplu si camaraderesc cu care,si irateaza c'onfratii sau pe cei cari aspird sá devina si ei
pictori. Toatà boierimea doreste sa,si aiba portretul executat de Aman, caci 11 simte din aceeasi
clasa, un om de;ai ei, mai ales c'd In intervalele dintre perioadele de munca Inddratnica
acordä distractii de mare senior. Casatorit cu o femee frumoasa, casa sa devine una din cele
mai deschise si mai primitoare. Planul locuintei sale este facut chiar de pictor, iar rnobilele sunt
sculptate de mana lui. Atelierul i apartamentele de locuit, asezate In centrul capitalei, erau un
obiect de admiratie pentru toti. In acest atelier, printre covoare de pret si opere de arta,
In atmosfera prietenoasa i calda, au pozat femeile cele mai elegante si, cate o data, si
sotii lor.

www.dacoromanica.ro
:" -
!-1,7
4
.0
ci
mr-,
2

www.dacoromanica.ro
N
3
I-
<
'<
2
a-
 17

Dar Aman nu era mul,

turnit. El avea planuri inalte,
'

care trebuiau realizate. Pentru

,. ho,
ca efortul sdu sä producd roade r

si sd nu rärnand o incercare
färd urniäri, era nevoie de o ..
scoald de arte frumoase. De f °

acord cu Teitteirdscu, care se

bucura si el de oarecare trecere,
Aman convinge autoritdtile de
utilitatea unei asemenea insti,
tutii si, in 1863, ea este creata
sub directia lui Aman, avand
printre profesori pe celälalt -4
pictor. Existenta precarà la
inceput, plind de accidente, de
nesigurantd. In 1866 scoala
este desfiintatd, din lipsä de
fonduri, caci totdeauna la noi, 4
:... 4 -.,,,, , _ ..,
In epoce de rea situatie finan, -° El ; d,

ciard, asupra culturii s'au fäcut .. P-- : . 1,

..

t; - ,
economiile. Aman o sustine ;4 )
01
7
r.
.
5

'f

insä din averea sa, pand in , ,,,o' ... . ', , r,

lÌg A"..,.-
,4 ,. :
,,, 'Z'
$Y, ,____,_,_
.
N.. . -
,.... .7-
1867 cand, la dorinta Domni,
'
torului Carol, ea este din nou C

' 1 i' ... '. ' r''

trecutä in buget. Cam in a,

Pfirt,
ceeasi vreme se deschid, in
fiecare an, expozitiile artistilor
'..
''''.i
,
.'.14,7,

In viatd, pentru ca artisti si

Teodor Aman: Taifas. Reproducere din Arta $i Tehnica Grafica,
public sa ia contact si sa se Buletinul Imprimeriilor Statului.
cunoascä unul pe altul. Astfel,
de aici inainte i cu o mare energie, cel putin la inceput, Aman isi va continua activitatea
sa de artist creator, cea didacticd, de profesor si administrator al unei institutii noui i cu
mijloace putine, cea de organizator al Salonului Oficial.
Aman mergea destul de des la Paris. Aici el face cunostintd cu maniera a doi pictori, cari
vor avea o mare inraurire asupra sa: spaniolul Fortuny si ungurul Munkacsy, amandoi foarte
pretuiti de buna societatea pariziana. In acelas timp el se simte atras spre o serie de subiecte,
care si ele erau la moda printre pictorii francezi, dar care i se pdreau mai natural sa fie
tratate de un artist roman, la Bucuresti: cele orientate, in care apdreau femei, in ciudate
pitoresti costume turcesti. De atunci incoace Aman va trata de preferinta, in Zarà de
portrete, care i se cer din toate pärtile, tablouri istorice din trecutul mai departat sau din
cel plin de evenimente indltätoare, al Unirei Principatelor romane, scene de interior cu multe

www.dacoromanica.ro
 18

personagii, sau colturi din gràdina sa, in mijlocul c5reia petrec grupe de personage, sau tna acele
scene orientale, pline de cadane si de eunuci de carnaval. Din cand in cand, poate din pricina
succesului pe cared aveau atunci scenele dela tarä ale lui Grigorescu, care expunea primele
sale tablouri, el trateazd si cate o idild tardneascd, un joc, un balciu, sau chiar un simplu
peisagiu. In realizarea unora din aceste subiecte Aman isi pune probleme, cum ar fi cea a efec,
telor de lumind in plin aer, pe care le va rezolvi altfel decat impresionistii francezi, dar care,
in fond, aratd aceleasi preocupäri.
Viata sa se scurge astfel, multumità si linà, in mijlocul elevilor cared iubeau si stimau,
al unui public de amatori, cared aprecia. In cele din urmà insä coala de Arte frumoase
multe necazuri. Ea mergea mai greu decat ar fi dorit Aman. Are nepldceri cu unii din colegi, cari
asmut in contra directorului pe cativa elevi mai slabi de Inger si o parte din presa. Nici sdnatatea
nu,i mai era intacta. Amdrit si plictisit, isi vede baranetea ingreuiatd tocmai din partea celor
cari ar fi trebuit sdA poarte recunostintä pentru tot ce infäptuise la noi. El moare in August
1891. Noi, cei de astälzi, vom judeca altfel activitatea acestui pictor, decat cum au facut,o
contemporanii lui. Apdruse intr'un mom ent critic, cand arta romanä, ce bruma existase pânä
catre 1850, ameninta sà degenereze toatà in fadele exemplare, pe care le,am constatat la unii
din continuatorii stilului « primitivilor ». Aman o desteapa, Ii propune un ideal mai dificil, dei
inca accesibil, Ii aratà mijlocul de ad atinge. Opera lui este iesitä din Insusiri personale remar,
cabile, dar mai ales dintr'o preparatie solidà, dintrio muncd organizatái. Isi dà seama de ceea
ce lipseste mediului dela noi spre a deveni favorabil productiei artistice si devine el insusi
un organizator, lasand dupà: el institutii, fdrä de care once miscare artistica ar fi fost iluzorie.
Numele lui va trebui totdeauna mentionat cu respect.

IV. CORIFEII: GRIGORESCU I ANDREESCU.

Grigorescu i Andreescu sunt, in secolul al XIX,lea, cei mai strdluciti reprezentanti ai artelor
plastice in Romania. Ei se deosebesc ca temperament i naturá, iar soarta n'a fost de loc la
fel de darnicà cu amandoi. In timp ce unul trAieste admirat si respectat panä aproape de
saptezeci de ani, cunoscand gloria, in viatá fiind, sub forma ei cea mai imbAtkoare, familiarul
celor mai de seamd ilustratii ale culturii noastre i chiar intim al primei noastre Regine, celdlalt
se stinge singur, rdpus de o boalä cruntà, aproape necunoscut, cand abia implinise treizeci
de ani. Totusi, i unul si altul, exprimandu,se pe ei insisi, au dat la luminá in acelas timp cateva
din trasaturile cele mai adanci si mai autentice ale sufletului nostru, au fost crainicii Romanilor
In arta asa de variatál ca aspect, asa de indrazneatá ca realizare si conceptie, a secolului al
XIX,lea. Unul avea gratia, firea noastrál optimistà, un dar de a se incanta de natura' si de
viatä, de a se bucura si de a se läsa pdtruns de ele prin toate simturile, de a träi la unison,
intr'un fel de dulce panteism, cu arborii padurilor i cu florile campului, cu animalele pe care
bunul Dumnezeu lea dat ca tovar5si vietei noastre rustice. CelAlalt vorbeste un limbagiu mai
grav. La el si bucuria are o nuantà melancolicd. In vreme ce ochiul se delecteazd la aspectul

www.dacoromanica.ro
 Reproducere din Arta i Tehnica Grafica, Buletinul Imprimeriilor Statului.

NICOLAE GRIGORESCU: MATERNITATE

COLECTIA K. H. ZA MBACCIAN

www.dacoromanica.ro
unui câmp smältat, deasupra cäruia se tidied' coroanele albe i roze ale mentor primäVäratici,
ca in tabloul dela Toma Stelian, In aer adie para.' o boare calduta, care ne mnclinà la reverie.
Arta lui ne duce departe de placerile zilnice, se complace in singuratate, este hrinità de senti,
mentul care a dat nastere la multe din poeziile populare, in special doinelor. Pentru ad aprecia
era nevoie nu numai de voie buna si de o realä educatie a ochiului, ci de serioase si rare posibilitati de
concentrare. Mai mult Inca decat Grigorescu, Andreescu stie patrunde la acele adancimi ale senti,
mentului, la acea uitare de sine, din care isi trag originea operele nemuritoare. Virtutea neInfranata,
privilegiul celor tari, era rezervatä acestui tanar plapand i bolnavicios, care a disparut
asa de iute.
Grigorescu este mai In varstd. Se naste In 1838, adica acum tocmai o suta de ani, la tara,
dintr'o familie de modesti ingrijitori de mosie, trdind viata täranilor In mijlocul cdrora se
gaseau. Devine orlan i cunoaste de copil nepldcerile lipsei, dar si dragostea mergand pand
la sacrificiu a unei mame care munceste cu palmele, pentru ca sad creasca pe el si ceilalti frati.
Grigorescu a pastrat toatd viata nevoia unei afectii calde, Increzatoare, discrete, aproape umile.
Sunt calitatile pe care le va cere mai tarziu i sotiei sale. Ii rämäsese pana la batranete ceva
din vioiciunea, din spontaneitatea, din timiditatea care ja uneori atitudini brusce In fata necu,
noscutilor ceva mai indiscreti. Cine i,a vazut °datà privirea patrunzatoare, tàiul acelor ochi
de diamant negru, de care vorbea intr'un articol Profesorul Iorga, n'o mai uita. Incil din
frageda copilarie Niculae Grigorescu e nevoit sa lucreze, ca sa,si ajute mama, ca s'o usureze
de grija atator guri. Simte In sine vocatia picturii, ca ceva neldmurit, mai mult ca un vis decat
ca o posibilitate concreta', i intra ca ucenic la batranul Anton Chladek. Arta îi apare astfel
sub forma ei cea mai obicinuitä la noi: portretul in miniaturà si icoana, mai ales icoana, care
nu cerea atata darul de a prinde asemanarea, cat sirrol pentru o pläcuta combinare de culori
si un sentiment de credintä induiosata.
Curand ajunge sà faca singur sfinti si sfinte, cate unul sau In grupe, mici scene reli,
gioase, pe care le vindea, se zice, prin balciuri. Ceva mai tarziu, si in colaborare cu fratele mai
mare, Ghig, it aflärn pictand la Calddrusani, la Zamfira, la Varatec, la Agapia. Era atunci, cand
termind aceaste biserici, prin 1861, un tanär de 22 de ani, sigur pe mestesugul säu, apreciat
In cercul celor cared cunosteau, destul de increzator In sine ca sä Indrdzneasca sa introduca
oarecare detalii mai realiste, In atitudinile din nou intepenite ale figurilor din pictura religioasd,
conducand chiar un mic atelier, in care impartasea ce ajunsese sà stie el insusi unor ajutoare
mai modeste. Totusi, aspiratiile sale erau mai inalte. Ar fi dorit sà cunoasca Parisul, de care
auzea vorbindu,se. Concurase chiar la o bursa, care insd fusese acordata nu lui, ci unui tanär
cu protectie, si cu «studii », faimosului Constantin Stiincescu. Are norocul sä Intalneascd, pe
cand executa ultima decoratie pe zidurile Agapiei, pe Mihail Kogalniceanu, una din mintile
cele mai deschise pe care lesa avut tara noastra, si un amator pasionat de arta. Interesat de
ceea ce descoperise In compozitiile tanarului pictor, fe. rmecat de infatisarea lui, de räspunsurile
ced da la diverse intrebari, Ii promite sad trimita la Paris, la invätäturä si, ceea ce este mai
surprinzdtor, îi tine promisiunea. Grigorescu pleaca cu o bursa In toamna anului 1861.
Contrastul era prea mare intre ceea ce paräsise la noi si ceea ce gasea in capitala Fran,
tei, in plin Irnperiu, pentru ca sfiosul final-, care traise mai mult la lard sau In linistea
patriarhala a mahalalelor Bucurestilor, sa nu se simtä sträin i pierdut In rnarele oras.

2.

www.dacoromanica.ro
 Executd còpii dupa anume tablouri de Prucr bon, pictorul elegiac al Inceputului secolului,
dupa Géricault, unul din cele mai virile ternperamente de artist din Franta, dura altii. Aceste
còpii erau poate cerute de contractul sau cu Ministerul cared acordase bursa . Alegerea ce face
defineste de pe atunci dubla sa naturä', cand duioasa, cand energicä. Dar zarva orasului it oboseste
Paraseste Parisul si, atras de interesul pe care incepuse sa,1 simta pentru grupul luiMillet si al
pictorilor dela Barbizon, se stabileste si el In venerabila padure, departe de lume, In mijlocul
celei mai fermecatoare naturi. Langa acesti maestri, plin de respect pentru seful grupului, adica
pentru Millet, pentru Corot, cu care isi descopera afinitati puternice, el invata sä picteze, sa%si
exprime dragostea pe care o purta in sufletul sdu de taran, pentru glie, pentru copac, pentru
aspectele solemne ale muncii omului Se desvolta repede si devine din ce In ce mai
.

stapan, nu numai pe gandul &du, ci si pe felul de a,1 face si altuia simtit. Patru ani ramane In
acea rodnica singuratate, iar tablourile iesite din mana sa In aceasta epoca sunt i astazi printre
cele mai pretuite de cunoscatori. Ele dau dovada seriozitatii lucrului indelung chibzuit, chiar
al unei forte In tratare, cared venea dela realistii vremii, pe care n'o vom intalni decat rareori
dupa aceastä perioadd. Este momentul In care, amestecata cu a lui Corot, se ghiceste influ,
enta lui Courbet.
Pictor format, acum, avand aproape douazeci i ase de ani, pentru motive pe care nu le cu,
noastem larnurit, el se intoarce In tara, in 1864, mai inainte de a i se fi terminat bursa. Revine prin
Galitia si Moldova, drum neobisnuit, insa surprinzator de rodnic in rezultate neasteptate. In Galitia
descoperal tipul pitoresc al Evreului talmudic, aspectul lui, cand desgustätor prin vulgaritate,
cand animat de un suflu profetic, costumul lui din alte vremuri, interesant prin amintirea, ce
evoca in pictor, a artei marelui .1<embrandt. In Moldova se deschidea inaintea sa linia armonios
ondulata, nuantele de galben ale holdelor coapte si de variate tonuri de verde, ale luncilor, aerul,
cerul dulce si pudrat cu aur, in linistea serii, din regiunea dealurilor Siretului. Se opreste si lu,
creazd. Ceea ce expune, curand dura aceea, la Bucuresti sau la Salonul din Paris, atrage din ce
In ce mai mult asupra sa atentia cunoscatorilor. Dintru inceput el este considerat i sarbatorit ca
un maestru. Intre tara sa i Franta, solicitat de subiecte noui, scene cu personagii sau veden i dela
tara, ori din mici orase, calme si patriarhale din Apus, el picteaza cu o pasiune, cu o sete de ali
reinoi emotia, pe care n'o cunoscusem In arta noastra nici chiar in cariera lui Aman. In 1873,
expozitia artistilor Belelor Arte, cum se numea cea mai importantä manifestare de acest fel ce se
vazuse la noi, este un triumf tära precedent pentru Grigorescu.
Totusi, cateva note noui se vor mai adaoga la repertoriul sau. In 1877, tabloul istoric cu su,
biect din rdzboiu, mai interesant sub aspectul desenurilor pregatitoare, al unor figuri izolate
al unor note la fata locului, decat ca opere de mari proportii, and prea teatrale, absolut In con,
tradictie Cu linea artistului, cand prea reci, cuminti i migalos lucrate, cum stint cateva compozitii
cu multe personagii, In grisaille. In sfarsit, In curand el ne va da imnul sau inspirat, inchinat peisa,
giului nostru, vazut in ce are mai incantator, mai specific, animat de figuri schitate In trasaturi
repezi, dar de o mare preciziune si putere de evocare, dela Campina, dela Posada, din Muscel
sau de aiurea. Executia sa este larga si suculenta, coloarea darà, poate la influenta impresionistilor
francezi, desenul nervos, rezumativ, pensula agila i sigura. Este epoca de aur a acestui pictor
fericit, punctul culminant al carierei sale. Expozitia din 1897 fu unul din ultimile contacte cu
publicul. Tablourile minunate din trecut, portretele patrunzatoare de femeie, tipurile si

www.dacoromanica.ro
 Reprcducere din Artà i Tehnicfi Graficä, Buletinul Imprimerfflor Statului.

ION ANDREESCU: GAIN1 SI UN COS

MUZEUL A. SIMU

www.dacoromanica.ro
 21

interioarele rustice, studiate si sincere, peisagiile luminoase si pline de poezie, formau Inca
rnajoritatea operilor expuse, dei langa ele se gdseau lucran i mai superficiale, care se resimteau
de oboseala artistului, de nefericita influenta a publicului, care cerea dela el mereu aceleasi
subiecte.
El moare venerat de toti In 1907, In plina revolta tdräneascd. Zece ani Inca, dupa expozitia
din 1897, el isi urmase visul sdu luminos, plin de personagii, poate ceva cam factice compa,
rate cu cele din trecut, cantecul unui instinct fericit, care Trish' contrasta puternic cu tragedia
deslantuita chiar in acelasi an, in satele noastre .

Pentru Ion Andreescu (1850-1882), pictura este o descoperire misterioasa i tardiva. Multa
vreme traieste linistit, o vieata monotonä de provincie, la Buzau. Aici el se izoleaza, cutreerand
imprejurimile, pana ce descopera magia culorilor, puterea de emotie emanand din combinarea
lor nimerita. Dela 1868 pand la 1872, el urmase cursurile de desen ale coalei de Arte din Bucuresti.
Le terminase la varsta de 22 ani. Putin in urmä, In lanuarie 1873, se deschide In Bucuresti
expozitia de arte frumoase, in care Grigorescu repurtase unul din cele mai triumfatoare succese.
Ea hotaraste despre cursul vietii viitoare a lui Andreescu. De atunci incolo, posedat de patima
picturii, n'are decat un gand: sà ajungd si el pictor. Cu o presimtire, care nud rard la naturile
.

delicate si pläpande, el isi dà parca seama de fatalitatea care apasa asupra sa Simte o nevoie
.

imperioasa sä se exprime, repede i Para zabaval. Putin ii pasa, daca va reusi In sensul vulgar
al cuvantului. Un singur lucru II stdpaneste: sdsi pregäteascd opera, sd o hraneasca cu toata
energia, cu tot sufletul sau de om. lar minunea sta.' In faptul cà trupul slab si bolnav s'a supus,
a raspuns chernarii disperate a sufletului.
Se apucd sä picteze, mai Intai subiecte de naturd moartd, aspecte ale padurii, portrete de
copaci izolati, cu o exactitate i cu un sens al realitatii incontestabile, dar si cu o stangacie, cu o
lipsa de pregatire care ne Inmarmuresc Lupta cu natura, cum luptase lacob cu Ingerul, cum,
In aceeasi vreme, luptau cu ea in Franta Van Gogh si Cézanne. 1\lu se da batut. Fiecare zi re,
prezinta un progres, penibil castigat, pentru obtinerea caruia pusese In bataie toata fiinta lui.
Cu fiecare opera este mai exact, mai adanc, mai intelegator. Deplin format, dar curios si
doritor sà ajungd mai sus, mai departe, el pleacd in Franta, In 1879. Ca si Grigorescu simte
dintr'odata ced lipsea, In ce consta superioritatea celor mari din Paris asupra noastra, puterea
lor de a ne emotiona, fizionomia lor artistica. lntre Naturalisti i Impresionisti, sprijinit pe
amandoua aceste grupe, el isi desvolta insusirile. Isi creeaza stilul, isi alege subiectele, se
desavarseste prin munca continua, prin sinceritate, printr'o exaltare a puterii de simtire, prin
rafinarea paletei, prin variarea, conforma cu subiectul, a felului de a picta, de a pune culoarea,
de a da o directie trasaturii pensulei. Dintru inceput vede larg i hotarlt. In fiecare lucrare, cat de
mica', se ghiceste caldura emotiei, acea laturd darza si asprä a firii sale. Pictura lui se simplifica'
se inbogateste din ce in ce, si astfel ne clä, Intre 1879 si 1882, anul rnortii sale, cateva din panzele
cele mai puternice care s'au pictat vreodata la noi.
Moare inainte de a fi implinit 33 de ani. Imediat este uitat. Un singur nume ocupa atunci
publicul si pe amatori: cel al lui Grigorescu. Pentru noi, cei de astazi, el ramane insa, alaturi de
acesta, cea mai inalta expresie a geniului romanesc In pictura. De aceea este inutil sà sofisticam
care din ei doi merita Intaietatea. In felul lor, care este deosebit dela unul la altul, ei ne sunt
deopotriva de dragi.

www.dacoromanica.ro
22

V. LUCHIAN REGENERATORUL.

Tendintele care determind aspectele artei romane contemporane se precizeaza in preajma

lui 1900. atre aceast5. datà Grigorescu, al cOrui nume era respectat unanim si care era con,
siderat, din pricina operelor strdlucite inspirate de peisagiul si de tdranul nostru, ca cel mai
curat i autentic reprezentant al sufletului romanesc, pentru un observator perspicace apartinea
deja trecutului. Mi,1 aduc aminte, mic i vioiu, cu pdrul si mustata albd, cu tenul palid
trdsäturile fetei delicate, insd bine desinate, primind publicul care venea la ultimele sale ex,
pozitii. Ochii, faimosii ochi strOlucitorl i negri, îi jucau in cap, alergau dela unul la altul,
dela persoane la panzele la
care se opreau vizitatorii. Iti
da impresia fortei si a tine,
retii, a unei elasticitäti mi,
raculoase, fizice i spirituale.
Totusi, privirea sa isi pier,
duse ascutisul, vAzul nu,i
mai era sdndtos, mana nu
mai avea nici hoarirea si
nici vigoarea de altddat51.
Gloria venise °data cu oboe
seala, vizibild pentru cei
care Il cunosteau de aproape,
dar poate încä ascunsä pentru
pictorul însui, pentru cer,
curile oficiale si mai ales
A= pentru marele public.
Lucbian: Maternitate. Reproducere din Arta $i Tehnica Grafic6,
Buletinul Imprimeriilor Statului.
In natura lui Grigorescu. ,
Colectia N. Tabacovici.
incd dela inceput, se distin,
geau calitd"ti de dulceatd, de
gratie, de duiosie. Fragezimea primelor sale opere, optimismul ski robust si ceva cam sistematic,
care 11 obliga sä: nu vadd In viata taranului decat idila i voiosia, nu s'ar putea explica altfel. Este
aspectul care are cel mai profund efect asupra publicului. Amatorii Ii cer mai ales subiectele, in
care aceste träsàturi sunt puse in lumina, iar el are sldbiciunea sàd asculte, sd mearg51 inaintea
dorintelor lor, sà rOspundd nevoiei de emotii ieftine i superficiale a unor oameni cari se multumeau
cu putin, cari nu cereau artei cleat mici satisfactii de vanitate, sau o vagd induiosare sentimenta15..
Se mergea din ce in ce spre o picturd banald i golitä de once emotie, care se putea
sustine la Grigorescu, din pricina caliatilor sale de colorist si a unui simt, pe care,1 pAstreazà
toatd viata, pentru echilibrul valorilor, dar care devenea insuportabild la numerosii si slabii sdi
imitatori. Färd interventia energied a unui artist dotat i sensibil, vibrand in contact cu natura
realitatea umanä, sincer i pasionat, am fi asistat la agonia unei arte, care desteptase atatea
sperante in cea de a doua jumdtate a secolului al XIX,lea, in vremea lui Andreescu i Grigorescu.

www.dacoromanica.ro
 23

;Stefan Luchian 0868-1916), cdci el este acest regenerator al picturii noastre, n'a debutat
ca un dusman al artei lui Grigorescu, din contra. El proclama in toate ocaziile admiratia sa
pentru marele inaintas, 11 imita chiar, se manifesta ca un discipol al acestuia. Era un foarte
priceput artist el insusi ca sä uite operele cu care Grigorescu imbogatise pictura noastrà,
ce,i facuse sa atingd, executia magistralä din acele tablouri, despre care se dusese faima chiar
si peste botare, mai ales cele expuse in Salonul Parisului. Totusi, Luchian isi dadu seama
productia bätranutui maestru se departa din ce in ce de imaginea omului natural si simplu,
cu durerite i veselia lui, de aspectul veridic al solului nostru, cà el ramânea acum nehotarit
si mai putin expresiv in fata naturii, ca flacara geniutui &du se racise, de pe la 1895 incoace.
Luchian studiase mai intai in tara, apoi la Miinchen, de unde trimisese cateva scrisori inc
teresante lui Aman, fostut ski pro,
fesor. Nu se forma insd definitiv
decat la Paris. Acolo devenise -

constient de forta si varietatea

de expresie a scoalei franceze, de
libertatea ei de conceptie, de
executia solidà, eficace i noud ,
a artistilor independenti, a celor
pe cari îi persecutau juriile, dar
catre care mergea increderea celor
.

. -4
°eA,:.,
tineri. Analizandu,i, Luchian Inc
-
vatà sA rdman6 sincer si simplu,
In contact constant cu vieata,
multipla in aspectele ei, puter,
nica, frumoasa. La rindul sal el Reproducere din Art6 $i Tehnicii Grafica. i. Luebian Maard.
Euletinul Imprimeriilor Statului. Coleetia Aristide Blank.
aducea o calitate pretioasd, care
nu este rail printre romanii bine
dotati: un ochiu facut sä prinda nuantele, A se bucure de acordul tor armonios, sd se läse
pdtruns de ele ca de o voluptate fizicà, cu toata puterea unei sensualitati rafinate. El isi dadu
Inca seama de importanta problemelor pe care si le propusese scoala moderna, de grandoarea
rezultatelor ce obtinuserd reprezentantii ei. Si nu fara o strângere de inimd comparS ceea
ce lasase in tara, cu cea ce gäsise in Paris, masurd diferenta dintre o arta vie, imbratisfind
toatd natura si in plind tinerete, si una in care domneau conventiunea si rutina.
Intorandu,se dela studii, Luchian nu,si mai putu ascunde adevarut. Grigorescu, admirat,
dar farä influenta asupra tineritor pictori, trdia destul de retras la Campina, in timp ce miscarea
artisticd, si in special Salonut, erau conduse de ambitiosi fara vocatie, cari nici nu banuiau for,
tele navalnice ce framantau atunci Franta. Cei mai multi se multumeau sa zugraveascd in fie,
care an una sau cloud panze, care aminteau de departe pe Aman sau Grigorescu (Andreescu fusese
de mutt uitat), dar in care nu se vedea nicio trdsäturà personald si Inca mai putin priceperea
insusirile de executie ale unui bun pictor. Luchian fu desgustat de ceea ce constatä. Modest, bland,
sociabil, el isi descoperi deodata un curaj si o energie de sef. Momentul era important si el
reclama hotärire i perseverenta. Viitorut artei romane era in joc. Salonut din 1895 Il revolta prin

www.dacoromanica.ro
24

mediocritatea, prin lipsa sa de ideal. Ca un curent electric trecu, dela Luchian la o mana de
prieteni ai acestuia, convingerea ca o masura' energica se impunea. Nu lipsira nici conciliabulele,
nici articolele din ziare. Bogdan Pitesti, pe atunci si el nou venit din Paris, se facu teoreticianul
tinerilor artisti independenti. Multi se gruparä In jurul lor, si astfel Incepu o campanie pentru
o expozitie de « secesiune artistic5. ». Steagul rosu al celor cari faceau figura de revoltati,
flutura, ca sa,i exaspereze pe ceilalti, la usa nouei Sal, care se gasea In fata tocmai a Salo,
nului oficial.
Debilul, depe atunci delicatul ca sandtate Luchian, fu energicul fundator al nouei scoale
rornane, al celei care va lua fiinta In secolul al XX,lea. El li oferi o doctrina si exemplul operei
sale, put ernick convingdtoare, stralucitä, desvoltata In contact cu scoala franceza contemporana,
hranita din seva acesteia, dand insd impresia celei mai desavarsite sinceritäti. Ea arätä ca un
om bine nascut si cu talent poate fi el Insusi, dei Impärtaseste aspiratiile cele mai adanci si mai
originale ale unei mari scoli, felul de a Intelege si de a practica pictura a celor pe care li admirase
la Paris. Acest farmec irezistibil al celor mai buni reprezentanti ai acestei scoli, farmec facut
sa subjuge si sa Incante in acelasi timp simturile si mintea amatorilor de arta, putea la urma
urmei fi si el asimilat de cine isi dase osteneala sad cunoasca' originea. i astfel, cele mai stranse
legaturi au domnit si de atunci Incoace Intre miscarile artistice din Paris si cele dela noi. Ne,am
ferit, de sigur, sd cadem In acele excese, care se justified Intr'o lard de veche traditie, unde un
public instruit stie totdeauna sal aleaga binele, de rau, ratacirea, de ce este logic si viabil. Poate
cá firea noasträ de tarani cu bun sin, claritatea si mäsura spiritului nostru, nesau servit
si de data aceasta si ne,au ferit de exagerari primejdioase. Insa, pentru tot ce priveste
celelalte manifestari ale geniului francez, Incepand cu impresionismul si cuceririle sale In do,
meniul culorii si al luminii, si sfarsind prin ceea ce este convenit In vremea din urmä sa
se numeasca « coala din Paris », toate curentele rodnice din Franta au fost urmate si de
pictorii nostri.
Luchian nu relnoeste si nici nu schimbà prea mult repertoriul motivelor picturale. Abia daca
le modifica pentru a le face mai sugestive, mai conforme naturii sale emotive si uneori Inclinata
spre umanitarism. Cu exceptia subiectelor luate din vieata celor umiliti, pentru care simte o
atractie deosebitd, si a vederilor de mahala, din cartierul unde el Insusi este obligat sd traiasca,
el a tratat teme pe care le Intalnisem In pictura româneasc5. Ceea ce este nou, este adancimea
sentimentului cu care Luchian patrunde subiectul, seriozitatea si pasiunea pe care le pune In
observatiile sale, poezia severa pe care o rispandeste In toate panzele, ceva gray si fierbinte,
care se traduce pi-in atmosfera ce stie sa creeze, prin notele calde ale coloritului sau. Mai tarziu,
bolnav si pironit Intr'un fotoliu, el se va margini la naturi moarte, pe care nimeni la noi nu
lesa pictat ca dansul, la scenele de interior. Portretul sau, cu trasaturile chinuite de boalä, sau
cel al prietenilor sai, al rarilor prieteni cari mai vin sa,1 vada, alterneaza atunci cu splendidele
simfonii vii ale buchetelor de flori, In ulcioare sau In oale dela tara, sau cu legurnele grase si
lucioase ca niste smalturi, raspandite pe o masa de bucatarie. Subiect si fel de tratare, forma
si continut, suntem departe de pictura imitatorilor lui Grigorescu. Luchian deschise drumuri
noui si noui perspective artei romanesti. Camarazii sai, cari it iubeau, generatia urmatoare,
careol respecta siol admira, 1.1 urmard. Pictura noastra incepu sa,si schimbe infatisarea: ea castiga
puteri, reale say virtuale, care nu vor Inceta sa se manifeste de atunci Incoace, si care vor face

www.dacoromanica.ro
 o

u.

o
E

www.dacoromanica.ro
 25

-
.-
.
-01 4.,,
.
: 4 .'"'3 r
r
ez ,
;-, 9 .SP
.',7, ,-4K, [Xi f A 4 '4

,, --.- kJO',;» - V.° ' '

'',r..ti -.. IV .7
'' -
.
-
. !,- ' - ° -
4
g-r-0-%
4...r". 1, 14
., , -.'..`";

444 -

''''. --' ' '%-...

-°-lk' '.
- ° .

, '
' '-'' 4-' ..,,k .',' -
1
-
..,

...,, 4.'t44
.,`.-'4,
-
-
jo. ) (= -"' -
44.1.4'i.
; ,,, r-
1'''.1!"'
.1 4,-
4., .I ..
-
''. A-
' -*/
4,144
- ..... `'. ,..
t '
,.- ' '' i
...7

°ii. .
.' . .
. 3' 7 . 4-
.s. :
i' ''" ' .,..7.1. ';. ,# ' i ',='

- ..°
".
- . ;'-
" -
,,-
--, .,1 f
)
'-1.. T.

.' -/
'
L,,,-,..4";,..v.t
..'..4Jto 'ac;4,..
_
, " l'-'44-
.:-

1.
. '
.
-
- -...1_--" i ii.'
9, II
1,bv ii J* - IM
..
1 ,'
i -
...-,
r ;,--. >

--;4
' ' ''2.
46
. ___,_, , ' .
- --..o -,' - 3-,..--:.....7»
,....
-_-_,....-.._

;44-, ^-4 s.. ...

A'T
--
kl,getr-
_,,, ,- ' - . '7.
4-____Le-,_. ,- .._
.,..____,4--44-;..4-..___-
.-.4 -....,-"Sr 4
"". ''N

----
...., 4.:-.419---::- ---`-`... -- --1..-'.7"_... --"--
--- - --
,- - - -,
- - ,-....; ..r ., - .--m.
---k--.., -1-.-- -::='.
.
,, --, _ -.--------, -i3,190-
'I
--°:.- --4,-..- -,`" ,
z ,-- -,..-.. -
....._ - - _-_-- -....... ,- -.
.---_ - .------ . -,--`" r. '

Si. Luchian: Impärfirea porumbului. Aftizeul Simu.

din ea una din scolile cele mai prospere ale Europei celei noui. Timp de aproape cincisprezece
ani, din scaunul sal de suferinta, sfasiat de duren, dar increzdtor i plin de indrazneald, Luchian
ia continuat opera. In fata catorva flori fragede, umede si strdlucind de lumina, el uitat
mizeriile. lar ultimele sale opere, din ce in ce mai simple, mai miscatoare, mai limpezi, Ii castiga
un loc de frunte, aldturi de Grigorescu i Andreescu, printre pictorii nostri.
La moartea lui Luchian, in 1916, noua scoald româneasca stia precis ca, alaturi de opera lui
Grigorescu, vasta i puternica, variata si luminoasa, Andreescu, am spus;o, iesise din toate
memoriile mai ramâneau multe lucruri de spus asupra fetei adevarate a parnantului, asupra
vietii zilnice, simple, modeste, nepoetizate a taranului, asupra infätisdrii i sentimentelor
cuitorilor din orase. Ea mai stia cd are la indernâna pentru a se exprima si mijloacele necesare,
intärite prin studii i observatii, imbunätatite printr'o practica experimentata peste doudzeci
de ani, care dase asa de bune rezultate. Luchian Ii adusese toate aceste daruri. El lasase, langd
cea a lui Grigorescu si Andreescu, o opera nepieritoare. Pictorii cei tineri mai stiau Ca' nu puteau
si nu trebuiau sa se izoleze de cei apartinand altor natiuni.
Concluzia practica fu cd toti cei buni considerará ca o datorie sà mearga In strdindtate, unii
ca säl:si continue studiile, altii ca sà vada noui forme de arta. Ei cautau astfel o complectare
a cunostintelor si modèle, pe care scoala noastra de arte nu era totdeauna in masurd sä"

www.dacoromanica.ro
26

le dea. Unii se °pried' la Miinchen, important centru artistic Inainte de 1914, altii merserà
mai departe, la Paris. In acest din urna mediu, atat de favorabil creatiei artistice, atat de
excelent pentru un spirit mIddios, pictura lua forme neasteptate i bogate In consecinte, forme
asupra cärora toatd Europa de mai tarziu va medita si din care îi va trage principalul
aliment.
Noi Romanii, apreciind cu un liber discerndmant pe artistii marii natiuni occidentale, nu
fäceam decast sä." urmdm un curent general. Dar, mai aproape de Francezi prin temperament
sensibilitate, poate cä nicio altd natie n'a pätruns ca noi geniul acestui popor fericit Inzef
strat, fälrd a ne opri, ca atatia a4ii, la aspectele superficiale, mai mult sau mai putin trecdtoare
pieritoare, ale unora din manifestärile lor.

Luchian: Autoportret

www.dacoromanica.ro
MAI 1937: EXPOZITIA TINEI?I111II ARTISTICE.
SAL ONUL, EXPOZITIILE PALLADY AS1I 111AXY.

Scriind aceasta cronica In Viata Romaneascd, gandul meu se indreapta spre intemeetorul
revistei, profesorul I. Cantacuzino. Nimeni la noi n'a facut vreodata artei, In vieata si In preocu,
&de sale, un loc mai Isiah, nimeni n'a fost mai deschis tuturor formelor pe care ea lesa luat
In decursul vremurilor, nimeni n'a vorbit despre artisti cu mai multa triteLegere, cu mai multa
emotie, cu mai sincera recunostinta. Pentru cei cari 1,au ascultat comentand una sau alta din
gravurile stralucitei sale colectii, In camera cared servea de odae de lucru, caldura cuvintelor sale,
timbrul armonios al vocei, gesturile cari insoteau expunerea, vor ramane vecinic sapate in me,
morie. Am fost printre privilegiatii cari se bucurau de intimitatea acestui mare Roman . Roman
de modd veche, cu spirit larg si Ingaduitor, cu inirna iubitoare, nu Roman de moda noua, pa,
timas si intolerant. Multe din cate stiu, ca si indrumarea mea spre studiul artei, indemnului lui
le datorez, al lui si al celuilalt mare cunoscator al frumosului, sub toate formele, H. Focillon.
De aceea once am scris de atunci incoace m'am silit sa,1 prezint astfel Inca sa merite aprobarea
acestor doi prieteni, a lor si a catorva altii, putini la numar. Pentru a ajunge la acest rezultat
mi,am impus obligatia de a fi In aprecierile mele nepdrtinitor, de a cauta sa inteleg inainte de a
aproba sau desaproba, de a nu trece niciodata cu vederea la un artist dezinteresarea, sinceritatea,
munca onesta si pasiunea pentru arta adevarata, Farb.' sofisticari, fära afectatie, fail' acele atitudini
dubioase, cunoscute sub numele de maniere. Procedand astfel eram convins cà mi,am indeplinit
datoria de critic, lar daca spusele mele nemultumeau pe unul sau altul, aceasta m'a lasat cu totul
rece, publicul, adica cei alai luminati dintre lectori, fiind singurii mei judecatori, chemati sa,mi can,
tareasca aprecierile si sa le controleze, sa hotarasca In ultima instanta daca am sau nu dreptate. Este
linia de conduitä pe care o voiu urma In cronicile mele de acum si dela care nu ma voiu abate.

In luna Aprilie am avut In Bucuresti cateva expozitii interesante, unele prin lumina ce
aruncau asupra nivelului general al artei noastre, altele prin faza ce constituiau in evolutia catorva
artisti de seama, printre cari, In primul rand, se numara Tb. Pa/lady. Tinerimea Artistica. si
Salonul oficial, dei aproape aceiasi artisti expun In ambele cazuri, nu,si fac unul altuia concurenta.
Scopul lor fiind diferit, diferit trebue sa fie si punctul nostru de vedere in judecarea lor. Tine,
rimea, cea mai veche societate de arta plastica la noi, reprezinta o traditie. Fiecare manifestatie
a ei se cuvine a fi examinata in raport cu trecutul. Salonul, la care proportia debutantilor este
mai mare, din contra', trebue considerat In el Insusi, cel mult In legatura cu doua sau trei expozitii
anterioare, spre a ne permite sa ne dam seama de progresele realizate, dela an la an, de unul sau
altul dintre artisti, ceea ce de altfel s'ar constata mai bine la expozitiile individuale , sau
de nivelul general comparativ al lucrarilor prezentate.
Tinerimea a avut de jucat, In desvoltarea artei noastre, un rol insemnat, si dreptatea ne
obliga sa spunem a ea n'a inselat asteptarile. A intrat intr'al treizecisisaptelea an al existentei.

www.dacoromanica.ro
 28

Fundarea ei corespunde deci cu inceputul secolului. Ne gaseam atunci, In 1900, Intr'o perioada
nesigura, ca toate perioadele de tranzitie, In care îi facusera aparitia si ajunsese sà joace un rol
Insemnat unii artisti fara vocatie si cativa pseudo artisti, jurnatate pictori, jumatate « admini,
stratori », fertili In fel de fel de mijloace de a se mentine in situatii nemeritate si a se Inalta in
ierarhia sociala, cum era faimosul C. I. Stäncescu. Toate hotarIrile ce se luau In domeniul artei
depindeau de bunul plac al acestui mediocru desenator In carbune, rau, vindicativ i cu « prin,
cipii ». Cu cativa ani inainte Luchian se ridicase cu tarie contra atmosferei apasätoare creata
de acest autocrat. El fusese urmat de cativa oameni mai curajosi, cari constituisera grupul Ileana.
Grigorescu era cu cei tineri, dar mai mult de forma, càci nici Virsta, nici temperamentul nwi
lngaduiau sa fie un luptator. Victoria parea nesigura, cu tot marele talent al conducatorului.
Fundarea grupului Tinerimii, care se constituia putin mai tarziu contra acelorasi abuzuri
aceleasi intolerante incompetente, determina o reactiune asa de puternica In opinia publica, incat
succesul miscarii tineretului fu asigurat. Cele mai promitatoare talente faceau parte din noua
asociatie, iar primele sale expozitii au faunas in memoria tutulor. Noua scoala romana' de arta,
cea al carui crez îi tragea originea din opera lui Luchian si din doctrina pictorilor mari francezi
de atunci, isi facu o stralucita aparitie. O Inalta protectie, acea a Principesei Mostenitoare, era
o garantie pentru Tinerime Ca' lumea oficiala va renunta la ostracismul aruncat pand atunci
asupra « modernismului ».
Expozitiile s'au succedat regulat, dar entusiasmul a slabit cu timpul. Cativa din membrii
Tinerimii, care numarase la Inceput pe toti pictorii buni de astazi, se desinteresara de manife,
starile ei. Urmeaza o perioadä de stagnare, cu eclipsa din vremea ràzboiului, stagnare care se
continuà si dupa Incheerea pacii. In sfarsit, conducatorii de acum cativa ani ai societatii, dandwsi
seama de situatia reala a curentelor artistice, de care unii din ei fusesera putin cate putin depasiti,
se decid sa faca apel la elementele mai noui: masura de Inteleapta prevedere, care a salvat existenta
Tinerimii. De atunci Incoace expozitiile ei, acum in plina vigoare, au devenit din ce in ce mai
cautate. Contradictia insa n'a Incetat Intre pictura de formula' mai veche, evident perimata,
si panzele celor mai tineri. Nu mai asistam insa la noianul de lucrari lipsite de merit, superficiale,
pretentioase, din salonul Tinerimii, devenit adevarat sobor al mediocritatilor. Si n'as vrea
se trap' concluzia din cele spuse, ca parerile mele ar fi dictate de o preferinta irezistibilà pentru
pictura mai noua. Excesele celor mai « moderni », ca i lucrarile lor nestudiate le consider tot
asa de primejdioase ca si tablourile de gen « pompier » ale celorlalti. Ceea ce ma impresiona
defavorabil nu era atat « stilul » i « spiritul » academicilor, ci lipsa lor de personalitate, de cu,
nostinte, multumirea cu once, prostul gust, acel perpetuu «à peu près », de care dedeau dovada
In lucrarile lor, sub o fatadä de ieftina i inseldtoare virtuozitate. Mai Invatati, mai muncitori si
mai seriosi, ei ar fi putut fi suportabili. Se zice ca. Degas Insusi admira tehnica lui Bouguereau si
aceasta ar trebui sä ne faca mai circumspecti, atunci cand vorbim nu de scoale, ci de artisti izolati.
Nu pot zice cä tablourile de felul celor descrise mai sus au disparut cu totul din expozitia din
ast an. Ele au Incetat insa de a forma majoritatea, iar impresia generala este hotarlt favorabila,
In &Ale de picturi, ca i In cele de sculptura. Ceva mai multa autocriticd, de sus si parà jos, si
Tinerimea isi va relua locul pe care ha detinut atat de onorabil intre 1900 si 1915.

www.dacoromanica.ro
 .4

r., t."

4
1 '

en,

-414

h=,
So'

,
,

e
,
-

LJ

Reproducere din Artä i Tehnica Grafica, Buletinul Imprimeriilor Statului.

THEODOR PALLAD NATURA MOARTA

www.dacoromanica.ro
MUZEUL TOMA STELIAIV
 29

Salonul oficial ne lasa cam

aceeasi impresie. Regäsim aici pe
multi din cei mntâlniti In sala
Dalles, dar si cativa noui. Acestia
apartin grupului debutantilor,
adica a celor care nu,s Inca' destul
de cunoscuti ca sa se poata astepta
la o invitatie din partea comi,
tetului Tinerimii. Spre ei se vor
Indrepta, mai ales, la Salon privirile
noastre, caci din mijlocul lor ar
putea veni surpriza, adica' acea
opera' care sa' ne izbeascd dela
prima vedere, In care sa gasim
promisia unui puternic tempera/
ment sau a unui dar exceptional.
Surpriza Insä nu s'a produs; cu
exceptia, poate, a lui Andronic
Cantacuzino, care se prezinta cu
o lucrare ciudat51, migalita, Insa
severä si deosebindu,se de ceea ce
vedem obicinuit In expozitii, si
cu exceptia, de asemeni, a lucrarii
sculptorului loan Popovici, un tors
plin de vigoare, schità de proportii
supraumane, In care se simte
- -
cäldura inspiratiei, dar si expe,
ditivul unei executii grAbite si 4,"nteiftsie

poate cam Incarcata cu remi: I. Jalea: Cap de brotrz.

niscente. Incolo, ceilalti debutanti
nu dau prilej la niciun fel de nedurnerire. Cei putini mai In vâxst51 n'au adus nici ei nimic
sensational, afarà poate de Vasile Popescu, ale carui lucrdri, prin proportiile lor si prin
studiile pregatitoare ce presupun, se impun chiar celor cari nu,s totdeauna de acord cu
tendintele sale. In « Natura moartä » aflarn Indrazneald si dorinta de a rezolvi In acordul culorilor
unele probleme, care chiar daca n'au fost complet solutionate albul cam prea uniform si
rispandit cam pe toata suprafata tabloului, desacordeaza armonia tonurilor ele ne arata
asistam la o etapa insemnata din evolutia pictorului. Peisagiul bucurestean este solid construit
destul de original.
Evident, prezenta unui Petra,,scu, a unui Pa/lady, a lui Steriadi, pe care It vedem asa de rar
In expozitii, si care are Intotdeauna ceva interesant de spus dovadd cele trei Iucrari, asa de
deosebite intre ele si asa de complete, fiecare In felul ei , a lui Verona si Bunescu, printre
pictori, a lui jalea §iMedrea printre sculptori, conter5 salonului prestigiul de care are nevoie spre

www.dacoromanica.ro
30

a putea fi considerat ca reprezentativ pentru arta noastra actuala. Dar fiecare din cei de mai sus,
impreunä Cu Tonitza, cu Sion, sunt cunoscuti si clasati. Nu pe ei ii cautarn intr'o expozitie, ci pe
ceilalti, pe cei in devenire. Impresia ce acestia ne lasa este de sigur placutä am auzit insa si
pareri contrarii dar niciunul n'a depasit stadiul In care 1,am lasat ultima data Zara poate
de Angheluta, de Iorgulescu, de Ciucurencu , iar unii nici nu l'au atins.
Care sd fie pricina sau pricinile acestei impresii? Una din ele as vedea,o in faptul cd Salonul
urmeaza de aproape anul acesta expozitia in vederea pavilionului roman din Paris, la care artistii
au trimis ceea ce considerau mai reusit, multumindu,se pentru cealalta cu ce le cadea sub maná.
De altfel si aceasta constitue a doua pricina a irnpresiei de slabiciune care se desprinde in
general din Salon, acum si in trecut, artistii nostri dau prea putina importanta acestor manifestari
colective si anuale. In alte tari ele constitue un eveniment, In vederea caruia fiecare se pregateste
pe indelete, de timpuriu, in care isi da osteneala sa apara in modul cel mai avantajos. La noi
nimic din toate acestea. In preajma Salonului se iau la intamplare cloud sau trei lucrar i se expun,
indiferent de marime, de subiect, chiar de executia lor. De aceasta este de sigur vinovat si juriul care
nu reactioneaza, care nu impune un punct de vedere mai Inalt si care lasa sd dureze o situatie
nu tocmai spre onoarea artistilor. Nu vreau sa spun prin aceasta ca ar trebui sa se introduca o
cenzura mai aspra a operelor, bazatà pe alt criteriu de cat pe cel al excelentei executii, ci numai
ca, daca s'ar face un regulament mai precis si s'ar aplica mai cu strictete, aspectul Salonului ar
castiga. lar obiectia cà pregatirea speciala a unor lucrari, in vederea acestui concurs, ar necesita
cheltueli suplimentare, pe o vreme de criza, adica .cand se cumpard mai putine opere de artd,
cade in fata celor treizeci si mai bine de premii in bani, instituite de ministrul actual al Artelor,
la cererea comitetului artistilor.
Putine compozitii de oarecare importanta: Labin, Enea, Pasca (de cei din urrna, unul in
genul cuminte, altul in cel liric, mai bine nu mai vorbim). Tot asa de putine opere de
dimensiuni importante: Alexandru si Adina Moscu, Anghelugi, Stoica. Nu voiu insista asupra
lor, nici nu voiu face o dare de searna amanuntita a celorlalte opere care, dintr'un motiv sau altul,
se impun atentiei noastre : am facut,c) in ziarul « Universul ». Acolo am vorbit si de sculpturile
care mi se par ca vor conta in productia anului acestuia: operele lui jalea, asa de juste ca obser,
vatie, asa de vii, asa de armonioase in simplitatea lor. Se mai pot semnala: bustul lui Vasile Popescu,
executat de Medrea cu un remarcabil dar al patrunderii fizionomiei, apoi bustul ceva mai aspru
al lui Themeli, bustul mai simplificat, insa pastrand tot contactul cu vieata, al lui Vasiliu Falti,
Naiada gingase a lui Tureatcd, cele doua torsuri, unul de barbat, altul de femeie ale lui Caragea,
motivul decorativ, original ca materie si ca tehnica, al lui Mac Constantinescu.
Ceea ce as vrea sa scot aci in evidenta este un fenomen pe care cativa observatori mai obi,
cinuiti Cu analiza esteticd if au constatat la artistii nostri, mai ales la pictori. Putine neamuri la
care darul Indscut, care nu se poate inlocui cu nimic, simtul pentru culoare, gustul, o facilitate
foarte mare in executie sa fie mai pronuntate ca la noi. Cand intri in expozitie si mai tnainte de a,ti
fi oprit ochii cu atentie asupra lucrarilor, esti izbit de voiosia tonurilor, te simti solicitat din toate
partile de culori vii si vesele, de o punere in cadru ingenioask de ciudatenia placuta a unor com,
pozitii, de tactul celor mai multi, de formulele sugestive cu care sunt tratate multirnile forfotind,
adicà tot ce nu reclama munca si aplicatie, si apare spontan la un artist. Cand iei Trig opera cu
opera' si examinezi, nu poti evita un sentiment de deceptie, convingerea a mai fiecare artist

www.dacoromanica.ro
 3

G. Petrafeu: Interior la lard.

s'a oprit la suprafatd, cd n'a vrut sau n'a putut atinge acele adancimi, de unde se ridicä operele
tari. In scurt timp, imediat la iesirea din scoalä sau färä chiar sä fi trecut pe acolo, fiecare sha
ales un gen, sha fäurit o manierd de cele mai multe ori o indemanaticd adaptatie a unei mode
venitä din strdini s'a ridicat la oarecare înàl%ime, i acolo a rdmas. Fiecare opera nouä este o
micS variantd a unei formule. Experientele penibile, mai nainte de a fi fructuoase, studiile mai
lungi, nelinistea, tristetea i gravitatea vietii nu hau tentat. S'ar crede cä sunt incapabili, cu
mici exceptii cu atat mai demne de respect de un efort lung si serios, de tot ce necesia
cheltuialä de energie i tncordare de vointd. Impresii, sensatii, voie bunk cat poftesti; In schimb,
nimic din ce atinge regiunile mai dificile ale artei. Candva, generatiile viitoare îi vor Intreba,
ca In Evanghelie: Ce a%ti acut cu talentul pe care vi ha hardzit Domnul?

Dintre expozitiile individuate cea mai strälucitk poate cea mai Insemnata a anului, este cea
a lui Pallady. latä un artist dotat, din belsug dotat, cäruia nu i se poate de loc aplica vreuna din
obiectiile precedente. In sgomotul Parisului, ca i in linistea dela tark unde 'îi place sä se gäseascd
dupa vartejul vietii din marea capitalk el este un singuratic si un meditativ. Muncitor si preo,
cupat sa se inoiasck la o varsta la care cei mai multi cred cà au dreptul sa se odihneasck el n'are

www.dacoromanica.ro
32

alt gand deck sa se intreaca pe sine, säl villa Cu lucrari care in majoritatea cazurilor sa se poata
mentine alaturi de ce a facut mai bun in anii precedenti, iar in chip exceptional sa se ridice mai
SUS. and privesti punctul de plecare al lui Pallady, tablourile sale de acum treizeci de ani, in
care evident, intalneam cateva din insusirile sale de acum ochiul fin, gustul rafinat, sensuali,
tatea vibranta in fata nudului dar care nu se pot nici pe departe pune alaturi de ceea ce face
azi, iti dai seama de drumul parcurs de acest mare artist, de vointa sa neinfranta, de luciditatea
spiritului, de adanca sa cultura artistica, de ambitia sa, de claritatea cu care si,a dat seama de
puterile sale, de terenul pe care a reusit sa,1 parcurga, constient de tot ceea ce nu i se potriveste
si trebue evitat. 0 conversatie cu acest pictor, excesiv in opinii, nedrept de multe ori, insa tot,
deauna interesant, ne lämureste asupra etapelor strabätute, asupra factorilor cari au contribuit
la evolutia sa. Oricine i,a vizitat expozitia a parasito, sunt sigur, convins ca.' avea inaintea sa
opera unuia din cei mai puternici artisti ai scolii noastre, in plina creatie, mai verde si mai tare
ca oricand.
Maxy, care impreuna cu Marcel lancu se situau asa zicand la extrema stanga a esteticei noastre,
a avut o interesanta expozitie la sala Mozart. Artistul s'a apropiat in ultimii ani de altminteri
ca toti cei cari raman fideli spiritului epocei noastre de acel grup, in care forma incepe sa,si
reia valoarea sa clasica in compozitii. Experienta anterioara n'a fost inutila, mai ales lui Maxy.
(Marcel lancu, mai conservator in modernismul sau, a ramas Inca' legat de faza sa de acum
cativa ani, deci n'a iesit Inca' din acea perioada a incercarilor). Ea i,a pus la indemand o mare
facilitate de a jongla cu volumele si cu efectele de lumina care le pun in valoare. Coloarea sa,
de asemeni, a devenit mai pura, gama sa mai Intinsa, mai clara, si mai variata.

Zilele trecute am primit in acelasi timp din Madrid, oras guvernamental, si din Grenada,
azi in mainile guvernului Franco, cloud importante publicatii de arta. Emotia mea a fost adanca
deschizandu,le. Din Spania nenorocita, campul de luptd al extremistilor de dreapta si de stanga,
ne vine mesagiul spaniolilor veritabili, muncitori, doritori sa se afirme pe teren pacinic.
La sediul Juntei din Madrid, de unde a pornit Archivio Español de Arte y Archeologia,
(Organul Centrului de Studii istorice), stup de intelectuali si adevdratul creer al poporului spaniol
In timpuri normale, precum si la Universitatea din Grenada, profesorii lucreaza, ca sa nu fie
obligati &à se gandeasca tot timpul la vietile care se pierd, la tezaurile care se distrug, la tara
jefuita si saracita, la mizeria care va urma, ani si ani de zile dupa incetarea razboiului intre frati,
In profitul streinilor. SA* consulti fise sau sa redactezi studii de arta sau de stiinta, sub bombele
avioanelor si ghiulele tunurilor care au distrus jumatate cel putin din oras, cere, cred, de la
sarmanul animal uman mai mult curaj si o incordare mai mare de vointa deck sub puterea
unui sentiment irezistibil si orb, sa te lupti pe front.
Cand razboiul se va termina, cand dupa distrugerile de acum, va veni vremea constructiilor,
Spania, secatuita de vlagd, va conta atat cat vor conta intelectualii sai, cari, inainte de razboiu,
erau printre cei mai cunoscuti din lume.

www.dacoromanica.ro
IUNIE 1937; REORGANIZAREA 111UZEULUI SI111U;
PRE111IILE NATIONALE.

Deschiderea Casei Simu a luat, luna trecutà, o importanta care intrece cu mult pe aceea
a oricgrui alt eveniment artistic produs de vreo ativa ani incoace. Acum, numai, ne%am putut
da seama cu precizie de valoarea colectiilor lasate Statului de regretatii Elena si Anastase Simu.
Dar regesc, care in vechea organizare a muzeului nu se putea indestul pune in lumina, care
acum, sub priceputa administrare a lui Marius Bunescu, apare In toatà strälucirea lui.
De sigur, casele particulare nu,s potrivite pentru a deveni muzee publice. Imi dau seama
de aceste dificultati, conducand eu insurni o institutie de aceasta categorie, muzeul Toma Stelian.
Once fel de prezentare am admite, atunci and este vorba de o colectie obisnuita si nu de o selectie
de opere exceptionale, ea nu ne poate satisface. Tablourile stau sau à contre%jour sau de%a,dreptul
In fata soarelui, iar sculptura este luminatä totdeuna dintrio parte. Avem ori prea multa
umbra, ori o strAlucire orbitoare. i intr'un caz si intr'altul operele nu vor fi in avantajul lor. Daca
adoptam apoi o insirare a panzelor pe cloud randuri, &aide vor pdrea prea Incarcate; dacá le punem
pe un singur rand, avem aerul cd dam o importanta excesiva la lucrari care raps totdeauna im%
pecabile. Totusi si o casa particulara poate deveni un muzeu simpatic si atractiv, atunci and
cum e cazul cu noua « Casa* Simu » este spatiu destul, cand se pot face amenajdri si irn:
bunatatiri, fara sä te gandesti prea mult la economie, si cand colectia se compune din opere nu
prea mari, dar cu totul semnificative. Sä nu pierdem din vedere ca cele mai multe din tablow
rile moderne n'au fost facute in vederea muzeului, ci pentru a mobila si inveseli o locuinta.
In mediul acesta intim vor dobandi ele toata importanta, vor crea acea atmosfera de poezie si
de inalta voluptate esteticd, in jurul tristei noastre viete cotidiene. Asa sunt, ca sä iau cloud
exemple din alta tara, minunata colectie Hirschsprung din Copenhaga si Mauritshuis din
Haga; asa a devenit acum Casa Simu.
Peretii vechiului apartament ospitalier, care a cunoscut prezenta femeii elegante si nobile,
vechea stapana a casei, sunt acum imbracati cu o stofa de coloare deschisa, insd calda. Nu se
mai vede nicaeri zidul, in afara de tavan. Tana si pervazurile usilor au fost mascate. Pe acest
fond atragator s'au atarnat tablourile, mai toate in culorii puternice, toate pe un sir, cele mai
importante cate unul singur pe un perete. Efectul este stralucit. Desi mai tot ce vedem ar trebui
sa ne fie cunoscut, conditiile in care apar astazi lucrarile le dau un prestigiu nou, le scot in va;
loare calitati care altfel se pierdeau. Spatiul gol din jurul lor impiedica ca unul sa vatame
pe celalalt. Ele nu numai produc o rarà incantare, dar cui stie sa le intrebe ii aduc ras:
punsuri la multe probleme pe care si le pun artistii, ne povestesc cele mai intime ale lor secrete.
Niciodata schita lui Monet (Portretul Camilei) n'a avut mai multa grandoare, cele cloud tablouri
de Daumier mai mult mister, iar executia lor n'a pdrut mai franca in simplicitatea ei inimitabila.
&flair, cu unul din cele mai complecte si mai subtile peisagii, .Kafaëlli, scanteetor si veridic, Pis,
sarro, Sisley, Boudin, Lepine, Courbet, atatea nume prestigioase ale artei franceze din a doua ju:
matate a secolului al XIX,lea. Tot ce ni se prezinta este caracteristic pentru artisti si mai

www.dacoromanica.ro
34

'5'.

al.)

H. Daander:
:41'.***1,
Compartimeeded
-, de cl. Hl-a.

totdeauna o lucrare de cea mai incontestabild frumusete. Avem deci in Bucuresti muzeul de artd
modernä pe care 1.1 doream cu totii, incd departe de a fi complect, ce e drept, cäci s'a oprit in
ce priveste Franta la epoca postimpresionistäl, dar care, fdri exagerere, pentru perioada 1850-1900,
poate rivaliza cu muzee mult mai celebre. Putem plimba, fárd jenä, prin &Mile lui, pe once
amator, oricat ar fi de exigent. Nu mai vorbesc de utilitatea lui pentru formarea pictorilor nostri,
acum cand se cäbitoreste in strdinätate cu atata dificultate. Ei au astfel sub ochi, ori de cate ori
au un moment fiber, nu numai scoala cea mai indemanaticd, cea care a stiut mai bine sd se ser,
veasca de toate resursele culorii, scoala francezä , dar pe singura care ne poate fi noud,
Romanilor, de folos. i ce lucru mai instructiv si mai simptomatic in ce priveste excelenta acestei
scoale, decat sä. vedem cä nu numai pictorii mari, cei de cari vorbesc toate tratatele si toate ma,
nualele, dar si cei mai putini pretuiti sau chiar cei rar intalniti prin muzee, un Pierrat, un Vignon,
sunt neintrecuti executanti, sinceri, vigurosi, invdtati. Fiecare trdsäturä de pensulä: este vroità
si necesarà. Nimic nu e läsat la voia intampldrii, nicio dificultate nu este ignoratà ori evitatd
prin cine stie ce subterfugiu inseldtor. Totul e spontan si direct. Ce lectie serioasd pentru pic;
torii nostri, uneori asa de increzuti in puterile lor!
Dar, importanta colectiilor expuse nu se opreste aici. Aldturi de strdini, mai ales francezi,
cum am spus,. ni se of-era o selectie bine fácutd din scoala noastrd: panze de Andreescu, de Gri:
gorescu, de Luchian. i minunea este cd fiecare din ele poate rivaliza cu operele celebre pe care
le,am citat, rezistd vecindatii lor primejdioase. Ne gasim in fata unuia din acele fenomene,
pe care le cunoaste uneori istoria artei: discipolii cari au primit sugestii si maestrii cari le;au

www.dacoromanica.ro
 35

C. Pissarro:
Primiivara.

dat sunt Cu adevdrat demni unii de altii, caci invätätura primitä a fructificat, a servit la recu,
noasterea si la exaltarea personalitatii. i unii i altii sunt pictori in toatä: puterea cuvantului.
De sigur, sensibilitatea a lor nostri este mai aspra, firea lor mai rustied; ei insa nu,s nici mai
putin stäpani pe mestesugul lor, nici mai putin vigurosi, nici mai putin sinceri. Niciodatd aceste
constatdri, consolante si stimulante pentru noi Romanii, nu miau apdrut mai evidente ca in
muzeul Simu.
Interiorul locuintei este mai putin propriu pentru expunrea sculpturii. i in acest do,
meniu intalnim opere admirabile, mai ales tot ce poartd semndtura lui Bourdelle sau Dalou.
Sunt insd prea multe bucati mici, ori de un stil excesiv romantic. Miscdrile violente, care se
traduc prin linii si forme proiectate in mult directii, stria: armonia sàlibor. Oricum, cele cloud
mdrete busturi, al lui Simu si al d,nei Simu, sunt demne de cele mai celebre opere iesite din
mana unui sculptor.
Marius Bunescu merità toatä recunostinta noastrd.

Le mieux est rennemi du bien, zice un intelept proverb francez. Ministrul actual al artelor
a desfasurat o laudabilä activitate. Nu stiu insa dad: a fost totdeauna bine sfdtuit. El a tinut
sä scoatà artele, pe toate, literatura ca si plastica, din pdrasirea in care fusese pand acum tinute
si, In acelasi timp, sà ajute artistii cari se gäsesc intr'o grea situatie. S'au fondat nenumdrate
premii pentru Salonul oficial si s'au restaurat premiile nationale, care nu se mai ddduse de multa

3*

www.dacoromanica.ro
 36

vreme. Nu este rolul meu sä apreciez daal acest lucru este sau nu favorabil literaturii. Pentru artele
plastice insa, in felul in care premiul este organizat acum, el devine ceva cu totul daunator.
S'a gandit oare cineva ce inseamna. un « premiu national » distribuit in fiecare an printre
pictori? Aceasta va sa zica, nici
mai mult, nici mai putin,
In fiecare an se naste la noi un
artist demn de a primi aceasta
suprema recompensa. Din ne$
fericire realitatea este cu totul
alta. Asa Inca, dupa ce premiul
s'a acordat celor cari cu ade$
varat puteau aspira la el, acurn
a venit randul celorlalti, la
vechime sau poate la alegere,
dupa criterii care nu$s tot$
deauna ortodoxe.
In zece, cincisprezece ani,
se va cauta cu lumfinarea un
pictor mai rasarit care sa nu
fi obtinut « marele premiu na$
tional », i cu greu va mai fi
gasit. lar ceea ce ar trebui
fie omagiul pe care natiunea
acorda celor mai ilustri fii ai
cu economie, caci geniul nu
se intalneste pe toate cararile,
gratie i faptului cä fiecare
premiat devine pe viitor mern:
bru al juriului, va ajunge poate
un mijloc de popularitate si o
sursà de combinatii care n'au
nimic artistic.
Premiul national este poate
necesar dei, in ce ma priveste,
chiar din punctul de vedere
Claude Monet: Camille.
al artistilor, consider mai utila
zidirea unui muzeu de artä.
El n'ar trebui insa acordat decat
la intervale mult mai distantate, din zece in zece ani de pilda, reprezentantului celui mai stra$
lucit al ultimei generatii, in amurgul vietii sale. Numai astfel si$ar pastra tot prestigiul i n'ar
putea fi considerat, cum va fi fatal cazul in viitor daca se continua sistemul de acum, ca un
simplu « plocon », pe langa cateva altele, in favoarea unor artisti mai favorizati de soarta.

www.dacoromanica.ro
 37
Totusi ceva trebue facut, mai ales in perioada grea prin care trec artistii. Ministrul artelor
a inteles,o, dupd cum s'a väzut din frumosul discurs, foarte liberal, pe care ha tinut la inau,
gurarea Salonului din anul acesta. Cele treizeci si mai bine de premii, la Salon, nu inseamna
o solutie. Artistii nu cer pomana, ci
incurajare si comenzi. In loc de o pus$
/441,
derie de premii, care pica' i unde se
cuvine i alaturi, ar fi mult mai bine, 11"474,1f,

pe de o parte sa se cumpere mai multe

opere de cdtre autorifäti, pe de alta
sd se acorde numai trei premii,
serioase i serios distribuite, care s'ar
ridica la sume mai importante si ar
constitui o reala recunoastere a talen$
telor noi. Asa se procedeaza aiurea.
Nu cunosc actiune mai inteligenta
si mai eficace In acest domeniu, decat
cea Intreprinsä de guvernul elvetian.
Acest guvern a pus la dispozitia ar,
tistilor suma de aproximativ un milion
6.3
de franci, anual, adica ceva peste
patruzeci de milioane, In moneta
noastra. Suma aceasta se imparte Intre
arhitecti, sculptori, pictori i artistii
specializati In arte aplicate, nu pentru
proiecte, ci pentru opere efective, exe, .6

cutate in favoarea Statului; se repard C;,12

si se modifica' clacliri publice, se

infrumuseteaza parcuri, se ridica mo,
numente, se decoreaza teatre,
scoli si alte constructii. O comisie
din care nu face parte nicio persoanà a
susceptibila de a beneficia ea din ;.;
acea suma, cum e adesea cazul la - 1tff
noi, distribue pe bunäi dreptate co,
menzile, aclica rasplateste contributia
pe care o va aduce fiecare artist. A. Bourdelle: Bushd hd A. Simu.
Controlul suprem este opinia
care nu se lasa dusa de nas, ca la
noi, si nici nu se imbatá cu vorbe. Evident, asociatiile artistilor sunt si ele treze, caci nimeni
In Elvetia nu poate fi intimidat si nici impresionat de sunetul inbatator al sacului cu graunte.
Elvetia este insä o tail cu adevarat civilizata, In moravuri si nu numai In vorbe. Noi mai
avem pan5 atunci.

www.dacoromanica.ro
OCT0111VRIE 193?: ENTARTETB KUNST.

Este numele care s'a dat acelor opere de artä., considerate de conducätorii actuali ai Ger,
maniei ca fiind expresia cea mai elocventä a decdderii In care se gäsea statul Inainte de venirea
nazismului la putere. i, pentru ca sträinii sà nu fie tentati säl dea o traducere mai blindä acestor
termeni, s'a càlcat chiar peste obiceiul acum in vigoare 'in cel de al treilea Reich, unde toti
termenii negermani sunt riguros suprimati expresiile In limbi straine, pe cált posibil, evitate.
Astfel, organizatorii expozitiei si,au luat osteneala sä dea ei mnii sensul cel mai corect formulei
germane: « Art dégénére( » este scris, cu ¡itere grase, la intrarea in palatul Academiei de Arte
Frumoase din Manchen, unde au fost stranse la un loc cele cam cinci sute de lucrdri supuse
aprecierii publicului, din Germania si de aiurea.
Expozitia aceasta, cu un caracter atat de particular, se tine la Miinchen, orasul sacru al
nazismului, dar si centrul cel mai important si mai liberal al artei germane. Ea a fost organi,
zatd In urma unuia din acele rasunatoare discursuri ale Fiihrerului, destinate sá sgudue intreaga
fdpturd, fizicd i moralä, a compatriotilor säi si constituind In genere inceputul unei campanii,
cu toate energiile de care dispune statul, In favoarea unei activitati simpatizate de d,1 Hitler.
In actiunea pentru regenerarea rasei, pe care o duc cu atita violentä tenacitate sefii nazismului,
arta sub toate formele ei, trebuia sà joace un rol de capetenie. Ea este prin definitie menita
procure acea distractie patrioticä, inältätoare de suflete, de care se simtea nevoie In societatea
desträmatä de dupà räzboiu; ea va contribui la formarea inteligentei i caracterului noilor ge,
neratii. Este deci prudent si chiar necesar s51 fie de aproape supraveghiatà. i, drept este, putine
state, in afarä poate de Rusia, au destinat desvoltdrii culturale i artistice a poporului sume mai
considerabile, ca cel de al treilea Reich. Inaugurarea din vara aceasta a clädirii destinate, tot
la Miinchen, manifestärilor de arta nationalä, clddire care inlocueste Glaspalastml distrus de
incendiu, s'a fäcut Cu un fast neobisnuit. Atunci chiar a fost pronuntat discursul de care vor,
beam mai sus. lar palatul insusi, care a costat milioane de märci, constitue un simbol elocvent
al interesului de care se bucurä. arta. Nu mai vorbesc de sumele fabuloase, fabuloase mai ales
cand sunt traduse in lei de,ai nostri, pe care statul, cu toate dificultätile financiare, le dà pentru
scoli de toate gradele, pentru biblioteci, pentru teatre de drama' si de opera, pentru burse de
studii, pentru favorizarea cercetarii stiintifice. Din nou, dupa multi ani, Germania a ajuns sa
poata asculta cele mai desävarsite reprezentatii muzicale ce se pot auzi astäzi i säsi reja Intaie$
tetea intelectualà printre natiile Apusului. Toate aceste manifestatii constitue, din punctul de
vedere cultural, latura « credit » a guvernului actual, si nu pot fi In deajuns 15udate. Acest gu,
vern Insà nu se margineste la protectia operelor mari i consacrate, ci are dorinta sà determine
sa obtinà altele noui, conforme unui ideal particular, dela care o anume tendintd politicä
asteaptd insemnate rezultate. Decat, asa inteleasd, activitatea statului devine mult mai discuta,
bad. Anume idei exprimate, tocmai In discursul la care fäceam aluzie, ne pun cu adevdrat pe
ganduri. Dela impresionism incoace, färd a eXcepta nici mdcar aceastä miscare, azi consi,
deratd ca unul din cele mai glorioase momente din evolutia picturii , tot ce s'a produs In artä

www.dacoromanica.ro
 39

In ultimul timp: futurism, cubism, expresionism, dadaism sunt curate nebunii, ne spune
hrerul, cu totul primejdioase pentru spiritul public. E necesar deci ca Germania sä se Intoarca
la arta sanatoasa, In care natura era redata In toatà a ei obiectiva realitate si prin care se aspira
la o emotie inaltätoare i nobila. Este de observat insä, pe aceste timpuri In care se vorbeste
atata de axa Roma,Berlin, ca. Italia este departe de a impartdsi In aceastà privintä prezumtiile
Germaniei. Futurismul lui Marinetti, cu aeropictura lui Prampolini, au Intalnit o mare favoare
In cercurile fasciste; iar dacä operele acestora nu mai intereseazd publicul, la acest fenomen sa,
lutar s'a ajuns In chip normal, farä o interventie oficiald. Au murit, cu alte vorbe, de moarte
naturala, de un fel de epuizare treptatd, si nicidecum prin sugrumare.
Ca un exemplu convingator despre ratacirile la care ajunsese Germania, s'au strans din
colectiile statului si comunelor, adica din muzeele destinate sa formeze educatia estetica a pu,
blicului omitandu,se intentionat expozitiile ocazionale, pentru ca astfel fenomenul sà aparä.
In toatá gravitatea lui operele care justificau condamnarea fara apel a « modernismului ».
Cele mai apreciate nume din ultima perioadd a artei germane si cele mai scump platite lucrani
umple astazi sälile Academiei de Arte din Miinchen, Intre placate cu extracte din discursurile
asupra rolului artei, tinute de conducatorii nazismului, i fraze luate din articolele celor mai
celebri critici de pând ieri. Din punctul de vedere al efectului ce expozitia trebuia sá aiba asupra
privitorului, nimic n'a fost neglijat. Cine n'are suficient spirit critic sau nu e destul de fami,
liarizat cu diversele epoce ale artei, cu fenomenele din trecut, similare celor semnalate azi cu
atata tarie oprobriului public, va iesi castigat pentru teza oficiald. In ziva In care am vizitat
expozitia, se gäseau acolo sute, poate mii de persoane, apartinand mai ales paturii modest bur,
gheze, sau preoti, calugdrite, adolescenti veniti din multiplele tabere de antrenare (celor mai
tineri, In numele moralei, le este interzisa intrarea), toti mai dinainte convinsi cà cea ce vor vedea
scris este numai purul adevar. Cativa sträini, mai reticenti, mai obiectivi, se distingeau imediat
prin uimirea care se citea pe fetele lor, prin cate o privire admirativa, pe care o aruncau furis
unora din operele condamnate; iar daca acestea ar ajunge de vanzare, cum aud cä este vorba, n'as
fi de loc mirat daca unele muzee americane, elvetiene, olandeze sau de aiurea ar pldti bucuros
statului german sume pe care acesta sau comunele le oferisera artistului « din banii poporului
muncitor », cum anuntau afisele lipite dedesubtul fiecarei opere, chiar atunci cand ele fusese
« daruite » de artisti sau de altcineva, cum tot un afis, asezat sub cel dintai, ne informa.
Pentru un vizitator fard idei preconcepute, expozitia aceasta constitue unul din evenimen,
tele cele mai ciudate din ultimul timp, mai bogate In consecinte si mai proprii ca sa sugereze
nesfarsite reflexii. Fiecare din noi este invitat sa,si faca un examen de constiint5., mai ales daca
detine intr'un fel sau altul o parte de raspundere In miscarea artistica nationala, sau, cel putin,
sà supund unei analize serioase convingerile sale cu privire la producerea operei artistice. Per,
sonal cred ca ea este independenta, cu toate aparentele contrarii, de interventia statului. Fiecare
popor are, dupä cum spune zicatoarea, nu numai guvernul sau pe evreii, dar si arta pe care o
meritd. Creatia artistica este printre fenomenele cele mai misterioase i mai complexe din cate
se pot Inchipui. Ea nu apare decat In mijlocul libertatii si nu atarna si asta pana unde?
decat de cel care i,a dat nastere. Mai mutt chiar: curentele artistice, analizate cu perspicacitate,
asa cum a facut,o de curand H. Focillon In a sa minunata La vie des Formes, par a avea o pu,
tere intrinsea asa de mare si de irezistibilä, Incat chiar cei cari le urmeaza mai mult le sufere

www.dacoromanica.ro
40

decat le determina. lar imaginea artisticà a unei epoce este mai degraba rezultatul unor forte
obscure, care emana din operele de arta mnile, dotate astfel cu un fel de virtute independenta
de societate, de timp si de spatiu, independenta chiar de creatorul lor (un fel de determinism
tainic, pe care Focilion a tncercat sä1 schiteze), decat consecinta unor intentii aplicate Intr'un
sens anumit si constient . . Dar, aceasta este o aka' chestie, a carei discutie negar duce prea
.

departe, si care nu ne intereseazd direct pentru cazul de fatà. SA revenim deci la expozitia din
Miinchen.
Printre operele prezentate indignarii publicului, cam un sfert sunt lucran i pretentioase,
ridicule, avortate, iesite din dorinta de a scandaliza atunci and autorul lor n'ar fi izbutit altfel
si pe cale cinstita sa atraga atentia lumii asupra sa si a lor. Ele sunt fructul neputintei, un
fel de cacialmale cum se zice la jocul de carti, pe care artistul le trage amatorilor. Un alt sfert
sunt insä opere serioase, pline de avant si de lirism, pornite din dorinta artistului de a spune
ceva nou, de a atinge o notä deosebità. Peisagii de Lovis Corinth, sculpturi de Lehmbruck, portrete
de Kokoschka (care de altfel este austriac si nu german, asa incat pe cand el este pus la stalp
In Miinchen, constitue la Paris si la Berna, in expozitia austriaca, centrul grupului artistilor
contemporani), anume veden i din Nordul Germaniei sau naturi moarte de Emil Nolde, panouri
decorative, simple si armonioase, de O. tablouri Inflorite de Pechstein, un numär reso
pectabil de alte picturi ar putea figura cu succes pe zidurile oricärui muzeu din Apus, i Ger,
mania insasi, pana eri, se mandrea cu ele. Restul, jumatatea care a mai rimas, este mai greu
de clasat. Pentru alegerea operelor ce o compun, comisia de functionari dela Ministerul Pro,
pagandei, care a organizat expozitia, a trebuit sa se gäseascà in mare Incurcatur5.. Multe din
ele sunt de un caracter academic asa de pronuntat, Incat numai fiindcd modelul a fost ales cu
un fel de predilectie maladivd pentru particularitati fizice desgustatoare, ele se gasesc in ex,
pozitie: o vaduvä, purtand un crin, acoperità de valuri negre, printre care se Intrezäreste o fata
vulgara i neplacutà; o naturà moartá cu flori de toate categoriile, minutioasd ca o fotografie
colorata; un St. Francisc inspirat de Greco; o mare panza oribila prin crudul realism, repre,
zentand o transee din vremea razboiului (oribila, de sigur, Insa mutt mai convingAtoare si mai
impresionanta ca tabloul lui Fr. von Stuck, asa de admirat, cu un subiect identic) i alte cateva.
Publicul uita insa ca. la Berlin se considera ca o glorie a muzeului Kaiser Friedrich un tablou
de Hals, de sigur magistral pictat i fara nicio legatura din punctul de vedere al executiei cu
cele de cari vorbesc, insä cu un subiect tot atat de respingdtor (o batrand vräjitoare beata),
fad* sà." mai vorbim de scene grosolane, pictate de Bosch, de Steen sau chiar de Germani autentici.
O clasare a valorilor estetice dupa subiect este ea justificata? Once artist va raspunde: nu.
Altele sunt elementele care conteaza.
Dei nu putem fi in genere de acord Cu organizatorii expozitiei, marturisim insa ca ea a
fost utila. Este pentru prima data* cand putem avea stransi la un loc pe cei pe cari toti criticii
istoricii germani îi considerau pand mai eri ca pe cei mai puternici i mai originali dintre artistii
lor. Totusi, concluzia la care suntem siliti s'a ajungem nu este favorabila acestui punct de ve,
dere; din contra. Once strgin, trecand in revista panzele cele mai incarcate de explozive, va fi
izbit tocmai de lipsa de originalitate a autorilor lor, de amintirea constanta, dei uneori defor,
mata, a lui Gauguin, a lui van Gogh, a lui Cézanne, a lui Munch, a lui Bonnard si .Kenoir,
localizati Insa i prezentati cu un sentiment exacerbat, cu brutalitati si violente, cu dedesupturi

www.dacoromanica.ro
 41

isterice chiar, ca o coarda intinsa pana la rupere. Adesea se simte In ele un substrat de sensuali,
tate mergand pana la un fel de obsesie sexuala, care pot sä nu placa, dar care nu sunt noi
nici specifice « modernilor » secolului al XX,lea, fiindca ele apar In toate epocele insemnate
ale artei germane. Din cand In cand, ca un Leitmotiv, gasim apoi amintirea mortii, a mortii
ca agent de distrugere, de nimicire a organismului, a mortii schelet, cand carnea putrezeste
viermii misund, si a cärei prezenta se ghiceste chiar sub aspectul tineretii celei mai infloritoare.
Dar nici aceasta' nota nu poate constitui o noutate absoluta: ea preocupa pe multi germani
din vremea Renasterii si de mai tarziu.
De cateva ori, in decursul evolutiei artei germane, unii artisti mai patrunzatori si mai ana,
listi, au cercat, sub influenta mai ales a Italiei, sä reactioneze contra acestor tendinte, asa de
adanci totusi si asa de räspandite la compatriotii lor. Diirer este unul din acestia. lar in secolul
al XIX,lea, ca sa nu merg mai departe, au fost clasicii din Manchen si imai ales Nazareenii,
stabiliti la Roma. In dorinta de purificare, ei au incercat sä goneasca din operele lor pana
cea mai inocentä aluzie la voluptate. Insa, sä nu uitdm, fenomenul casträrii, fie si sub forma
teoretica, denota' tocmai obsesia, sub aspectul ei cel mai teribil, a fortelor ascunse ale
sexului.
O alta constatare neasteptata ce suntem obligati sa facem la Miinchen : latura dizolvantd,
degenerata si decadenta a « modernismului » a fost pusa In ultimul timp toatä In sarcina
evreilor. O propaganda intensd si indemanateca s'a facut In acest sens. Poate ca, pentru anume
curente literare si, mai ales, in jurnalism, aceasta afirmatie sa nu fie cu totul falsa. Este totusi
curios sa vedem cà ideile exprimate cu atata pasiune de Führer sunt aproape textual cele al caror
campion se facuse pe vremuri Max Nordau, un evreu, si el infocat dusman al modernismului.
Decat, in hecatomba de opere blestemate din Mtinchen, numdrul evreilor este foarte redus.
Ei sunt stransi Intr'o sala' comuna, destul de mica, unde acoperd dcabia un perete; sunt numai
sapte la numdr, inclusiv Chagall, (care nu este evreu german). lar printre critici, cei cari scriau
In acel stil insuportabil, umflat i fara masura, cei cari vorbesc in numele eternitatii si a uni,
versului, cei cari spuneau despre Pechstein cà este un « Giotto al timpului nostru » i despre
Kirchner ca « dela Darer nimeni n'a patruns mai adanc In sufletul omului », mai toti sunt cree
stini, de buna familie germang, iar unii chiar cu un « von », inaintea numelui.
Dar, pentru a intelege exagerante, unele atat de anoste i de copiläresti ale scoalei ger,
mane din ultimele decenii, trebue sa facem putinä. istorie. Toate au venit din ura pe care o inspira
academismul si ca o reactie In contra acestei tendinte nefaste. Influenta pontifilor apartinand
acestei scoli, sprijiniti de guverne si de monarhi, stapani pe academii si pe muzee, era imensä.
Cei cari simteau in ei un impuls original, trebuiau fatal sa ia un alt drum; si asa s'a
Intamplat. Condamnandu,i Irma pe toti acesti « neconformisti », in bloc, asa cum se face
astäzi In Germania, pe cei cari n'au nicio valoare i vor sa se impuna prin exagerari ne,
sarate, ca si pe cei cu adevarat sinceri i chinuiti de nevoia unei note adecvate timpului
nostru, un Corinth, un Nolde, un Pechstein, un Marc, un Schmidt$1<otthj, se favorizeaza vechiul
curent academic, care nu era cu totul mort, ci numai amortit. lar faptul c.a. Academia de
Arte Frumoase din München serveste de mormant « modernismului », ja caracterul unui
simbol. Nicaeri stilul « pompier » n'a fost mai in floare si n'a facut mai mult rdu decat In
capitala Bavariei.

www.dacoromanica.ro
42

Daca acesta este rezultatul la care se va ajunge In Germania, si nu cred sa ma' Insel facand
aceasta profetie, vom asista atunci la un alt fenomen, cu totul neasteptat. Cu voia sau fara
voia guvernantilor, arta germana se va asen-tana cu arta rusa contemporana. In adevar, pentru
cu totul alte motive, arta rusa de azi este aproape In Intregime stapAnita de academism. Expo,
zitiile dela Venetia, din ultimii ani, cea din Paris, anul acesta, au aratat,o pe deplin. Marx, Lenin
Stalin pot fi eroii noui ai unor nenumarate panze, In care sunt aratati In cele mai variate si$
tuatii, felul de tratare este insa tot cel vechiu, de pe vremea and Tarul proteja scoalele de
Arte Frumoase. Pictorii rusi, dela razboiu Incoace, n'au iesit mai niciunul din hotarele tarii,
n'au mai venit In contact cu nimeni, au fost redusi la propriile lor mijloace si la analiza de
care prea putin au profitat a unor opere recente, franceze mai ales, din admirabil organi,
zatele muzee rusesti. lar mijloacele lor de expresie isi trageau origina din clasele de desen ale
cfitorva pictori istorici cu renume, dela finele secolului trecut i Inceputul secolului actual. Sau
Inca, atunci cand un artist voia cu tot dinadinsul sa fie un « revolutionar » si un « om nou »,
pe placul regimului, el imagina acele orori pe bazä de angrenaje mecanice, In care omul devine
o masina, iar fortele captivate In uzine niste adevarate obsesii, ca In aeropictura fascista, de
altminteri. Numarul celor cari apartin primei categorii, care a pastrat legatura cu arta acade,
mica' dinainte de razboiu, este Irma cu mult mai important. Astfel, si din acest punct de ve,
dere, dela oarecare distanta, diferentele Intre tendintele Germaniei prezente si cele ale Rusiei
sunt minime.
Care vor fi consecintele miscarii pornite cu aka sgomot? In primul rind, cum am spus,
Intoarcerea la o arta academica si excluderea din viata artistica a tuturor neconformistilor. Nicio
colectie publica' nu va mai cumpara pe viitor astfel de opere. Directorii de muzee, cari au avut
aria sau imprudenta sà mai pastreze In galeriile ce conduc opere din cele condamnate, dupa
venirea la putere a nazismului, sunt criticati In termeni energici si amenintatori, pe placarde,
atirnate In chiar säule expozitiei. Raul trebue deci starpit din radacina; de aceea administratia
isi va Indrepta actiunea In contra autorilor chiar ai acestor « orori ». Avem evident a face, a
proclamat Fiihrerul In faimosul sau discurs, cu niste bolnavi primejdiosi. Ei vor fi examinati
de o comisie, care va constata caracterul boalei de care sufera. Cand ea va avea o forma per,
sonala, artistul va fi tratat i poate se va vindeca. Dacä ea va avea Insa un caracter ereditar,
va fi cazul ca Ministerul de Interne sa intervina, pentru ca asemenea predispozitii periculoase
sa nu se mai transmita: ei vor fi sterilizati. Este vorba de o operatie de nimica toata: se
tae numai nu stiu ce « cordon ». Dacal cu voia sau fara voia « pacientului », asta este o alta
chestie.
Am ascultat vara aceasta la Salzburg o minunata executie a Simfoniei a 9,a a lui Beethoven,
condusa de Furtwängler. Programul explicativ, bine facut, ne informa cal primele auditii ale
acestei nemuritoare opere n'au fost Intelese; cä publicul si critica, unanim, considerau simfonia
ca o lucrare ratata a unui nebun, chaotica, anarhica, desorganizata, mai ales ea' autorul ei era
si surd, cel mai teribil « handicap » pentru un muzicant, dupa cum s'ar crede In deobste. Bee,
thoven, In aceste conditii, ar fi scapat el oare de sterilizare? lata Intrebarea pe care neto punem
cu oarecare nedumerire.

www.dacoromanica.ro
 N0113IVRIE 193: _EXPOZITIA POLONEZÄ.

Toate guvernele astazi, oricat de putin ar fi aplecati spre cultura, personal, oamenii politici
cari le compun, n'au deck un gand: sa pue in valoare, in fata lumii, contributia pe care fiecare
natie a adus,o, pe acest teren, la bunul comun al umanitatii. Este drept ca aceasta preocupare
nwi stapaneste singura. Inarmarea tine un loc cel putin egal in grija oamenilor de Stat pentru
viitorul popoarelor. Cuvantul « inarmare » sund Insd mai putin placut deck cuvantul « cultura ».
Apoi, prin felul lor, armele nu se arata (and se pot arata) deck la zile mari si la parazi. In restul
timpului e mai bine sä nu le vada decat soldatii si sa nu prea se vorbeasca de ele. De aceea
mai toate statele europene sunt dornice sä facà cunoscutà in deosebi productia lor literara
si artistica, infaptuirile lor de ordin intelectual. Panä si mandra Anglie si$a iesit din izolarea
ei, putin dispretuitoare de restul lumii, si trimite azi profesori, cärti si expozitii, oriunde
i se cere.
Polonia a inteles printre cei dintai aceasta nevoie a vremii. Si cum, pe 'Duna dreptate, ea se
poate mandri in acelasi timp cu ce a produs in veacurile trecute, chiar in cele alai triste momente
ale istoriei sale, si cu ceea ce a obtinut in prezent, dupa renasterea sa miraculoasä, dela literati,
dela artisti si dela oamenii de stiinta, numarul manifestarilor pe care lesa organizat, numai in
domeniul artei si exclusiv dela 1927 incoace, este impresionant. In catalogul, asa de bine intocmit,
al expozitiei din sala Dalles, sunt mentionate nu mai putin de optzeci si una de expozitii de arta,
toate infaptuite de Societatea pentru expansiunea artei polone in sträincitate, asa numita TOSSPO-
i totusi, in acest impunator tablou, nu,s trecute cele mai märunte, cum a fost cea de gravura,
arhitectura si arta aplicata, care s'a tinut de curand, la noi, la Bucuresti.
Meritul organizarii si al succesului obtinut de expozitie revine pictorului Waclaw Boro wski,
un delicat si foarte cultivat spirit. Cu experienta sa bogata in ce priveste astfel de intreprinderi,
cu o cunostintd sigurd si obiectiva a resurselor artei Ord sale, sub toate aspectele ei, cu o lipsa de
egoism si de autosuprapretuire rara printre artisti, el era sigur de reusità. Aceasta a fost insà mult
facilitata de activul ministru al Poloniei la noi, &I Al. Arciszewski, care a facut tot ce i$a stat in
putintd spre a da expozitiei amploare si a o inconjura de acea atmosfera de cordialitate, fara
de care chiar si operele de arta nu pot produce tot efectul. Astfel se poate spune ca anul artistic
s'a inaugurat la Bucuresti, toamna aceasta, intr'un chip foarte promitator, cu o manifestare care
conteazà cu adevarat.
As tine, vorbind de expozitia poloneza, sä. scot In relief un detaliu, care nud lipsit de
importanta. In timp ce la noi se trimeteau atatea opere reprezentative, care umpleau sdlile
Dalles si, din lipsa de spatiu, unele nici nu puteau fi plasate, la Paris are loc una din cele
mai mari si mai complete expozitii de arta poloneza, ce au iesit vreodata in afara de hotarele
Ord. Acest lucru aratä, pe de o parte, cat de bogate sunt rezervele artistice ale Poloniei, iar pe
de alta, cat de mult pret se pune la vecinii nostri pe respectarea unei promisiuni date. Nu
,
s a crutat nimic pentru ca totul sä fie gata la timp si asa cum se hotarise. Un motiv mai mutt
ca sà* fim recunoscätori organizatorilor.

www.dacoromanica.ro
 44

Vorbeam, la Inceputul
acestui articol, de nevoia
ce se simte pretutindeni
azi de a se prezenta strà:
inAtAtii o imagina' puter$
nica si, de se poate, fa,
vorabilä, despre ceea ce
constitue tezaurul cultural
al fiecärii natii. La noi
acest lucru nu se prea in,
telege. De aceea nu e de
mirare ca, profitand de
neglijenta noasträ, toti cati
au interes sa ne calom,
nieze, ne prezina ca pe un
popor inferior din punct
de vedere intelectual. De,
stepti, poate, dar lenesi si
F. Kozvarski: Odibna, pirturzi. ara' perseverentd, indife,
renti la valorile culturale.
Singurul efort Intriadevar eficace si in stil mare, pentru a spulbera aceasta calomnie, a fost
fäcut numai acum la Paris, rnultumitä profesorului Gusti. Totusi, multi strdini apreciazd opinia
noastri. Am constatat,o cu
totii in ultimul timp cand
au venit la noi, mai ales la
muzeul ce conduc, atatea
expozitii sträine: daneze,
engleze, franceze, italiene,
japoneze, poloneze chiar,
cdci cea de acuma, din sala
Dalles, Intregeste nurnai
pe cea trecutä si clarificd
imaginea läsatä atunci des,
pre Inclindrile si Insusirile
sufletului polonez.
Toate aceste expozitii
au fost utile: Unele, ca
sa ne arate In ce constau
similitudinile noastre cu
anume alte popoare, cum
ar fi cel francez sau
italian; altele, pentru a W'. Borowski: Copii.

www.dacoromanica.ro
 45

pune in relief tocmai deo,

sebirile, a preciza astfel,
prin comparatie, care este
felul si intensitatea reac,
tiunilor noastre, intrucat
se manifesta prin coloare,
prin linie sau prin materia
plastica. Ca si expozitia
daneza' de anul trecut, cea
polona de acum, cel putin
In ce priveste pictura
(care, oricare ar fi pre,
ferintele unuia sau altuia,
In primul rand se impune
atentiei noastre) ne sur,
prinde prin accente si in,
sistente, mai rar intalnite ZoSa Stojenska: Pastele, tempera.
In arta noastra'. Sensuali,
mai spontani, poate mai putin dispusi la teorii si, intr'un sens, mai primitivi, adica cu
ceva mai proaspat in fire decat Polonii, noi ne
lasam dusi de instinct, mai ales fiindca it simtim
sprijinit pe un fond solid, traditional, venit din arta
populara. Acest fond nu lipseste nici Polonezilor,
ei mostenitori ai unei vechi arte rustice, dura
cum se vede mai ales in « chilimuri », in stofele
de matase, in stilul unor anumite gravuri colorate,
chiar in sculptura, atunci cand artistul s'a servit
de lemn ca mijloc de expresie. Totusi, in majo,
ritatea cazurilor, pictorii nu se pot hotari sa.' se
lase dusi de temperamentul lor, ci cautd sad
controleze, sad conduca chiar, isi impun anumite
restrictii, anume legi, bazeaza, cu alte vorbe, meseria
lor pe un substrat mult mai intelectual, mai teo,
retic. Voluntar si constient, ei se ostenesc sa adaps
teze nevoilor lor, sä localizeze deci idei pe care
le,au prima din miscarile estetice ale Apusului,
cand nu le,au faurit singuri. Astfel, prin pozitia
chiar a tdrii, aici se intalneau conceptii venite din
Franta in primul rand, dar si din Germania, din
Austria, rand si din Rusia. De aceea poate nici
unul din curentele mari din domeniul picturii, de
Stanislaw Wyspianski: Cap de !tiger, pastel. pilda, nici impresionismul, nici realismul, nici

www.dacoromanica.ro
 46
expresionismul, nici neoclasicismul nu ne olerá exact acelag aspect, ca In tara de origina. El ja
In Polonia o alta forma, In care dei se resimte evident modelul, acesta este insà totdeauna
alterat, conform unor nevoi sufletegti adanci gi durabile.
Daca este sa Impartim pictorii in cele cloud* mari categorii, cu care ne,a obicinuit critica
artisticd dela Renagtere Incoace, desenatori .,si coloristi, Polonezii, ca multe alte popoare mai de
Nord, sunt mai ales preocupati de desen. Chiar atunci cand « gcoala » la care artistul apartine ar
pdrea indiferenta conturului gi liniei, cum ar fi de Odd In cazul tabloului lui Witowski, ne dam
totusi seama ea' avem aface cu un artist, pentru care caligrafia unei compozitii nu e indiferenta.
Aceasta este poate In primul rand gi explicatia pentru superioritatea vadita a sectiei de gravurä,
In care se remarca atatea talente solide, incontestabil In posesia tuturor resurselor acestui gen.
Insemneazä oare aceasta ca Polonezii sunt indiferenti la coloare? Nici de cum. Numai
ca ei o trateaza dintr'un cu totul alt punct de vedere decat pictorii nogtri, ca pe un element
« intelectual », mai de graba, decat ca pe un element « sensorial ». De aici provin acele armonii
cautate, de multe ori subtile, ca la un Zac, ca la Boro wski chiar, dar care au In ele par'ca
ceva rezervat gi distant. Coloritul lor nu se impune dintriodata gi cu caldura pe care o cons,
twain la unii din pictorii nogtri.
Pentru toate aceste consideratii ag recomanda vizitatorilor expozitiei daca aceasta cronica
nu vine prea tarziu nu o plimbare grabita, ci una mai atenta gi mai pe indelete. Tablourile
artigtilor polonezi, afara de cateva rare exceptii, ne vorbesc mai mult in surdina si nu ne
descopera insusirile lor decat pe Incetul. Am constatat acest fenomen la mine insumi, gi nu
cred ca el sa,mi fie personal.
Cum a evoluat pictura vecinilor nogtri In ultimii cincizeci de ani, o prefatá foarte bine
facuta ne,o spune, In fruntea catalogului. Ar fi inutil sa incerc a intra in detalii gi a analiza
fiecare pictor sau curent In parte, sa refac adica un lucru asa de meritoriu facut. Nu ma pot
Impiedica totugi sa constat tinuta serioasd a lucrdrilor lui Boro wski, stilul lor, nobletea senti,
mentului de care dau dovada. In acelas timp regret 61 Zac, nume cunoscut mai tuturor, gi
Falat, sunt destul de slab reprezentati. Primul, fire curioasa gi melancolica, ne,a obicinuit cu
acele compozitii in care figura umana, in genere cea a unui adolescent, are ceva din mladierea
ritmica a unui dansator rus sau a unei marionete, cel de al doilea a cagtigat o reputatie euro,
peana prin acuarelele sale de un colorit viu, larg tratate. Ceea ce ni s'a trimis nu,1 repre,
zintd destul, tocmai din pricina faptului cá acuarela expusd la noi are ceva din insistenta, cam
migaloasa, a tablourilor sale in uleiu.
Gravura este partea cu adevarat remarcabila a expozitiei. Toate genurile sunt prezente gi
toate tendintele, de la planga studiatä. In amAnunte, pornind dela redarea cat mai fidela
a naturii, pana la acele fantezii de vizionar, curente In scoalele expresioniste. In toate
se simte siguranta, deciziunea, Intelegerea pentru calitatea unei linii, pentru tonul cati,
felat, pentru repartitia armonioasa a valorilor. Portrete, peisagii, figuri de expresie, compozitii
ilustrative gi ilustratii de carti, In toate ramurile gasim lucrari de mare calitate, demne de a
fi puse aläturi cu cele mai InaIte exemplare similare din scoli mai vechi sau mai cu prestigiu.
Un gen cultivat gi ajuns la maturitate este gravura In colori, fie ea pe lemn sau In apa tare.
i, lucru simptomatic, care aratd cat de rafinat gust au atins cei cari o practicd, mai mult
cleat In sdlile de picturk aici suntem cu adevarat fermecati de combinatia colorilor. Ca In

www.dacoromanica.ro
 47
multe din covoarele orientate, In care se obtin cele mai prestigioase armonii cu cateva tonuri
simple, si aici, cu putin brun, cu putin albastru, rosu, sau verde, avem o imagine de cel mai
mare efect.
Fabricarea chilimuritor si a stofelor, am spus,o, se bazeaza pe o lunga si Incercata
practicA. Este natural ca sa gdsim exemplare reusite, In care desenut, cand bazat pe o tendinta
cubista, cand deadreptul imitat dupa vechi modele, coloritul In armonii adesea estom,
pate sau bazate pe tonuri reci : verde, albastru si galben compozitia, se armonizeazd in chip
nemerit. Motivul floral In chilimuri este tot asa de frecvent ca cel geometric. Pe stofe se imiteazd
mici teme orientate, dispuse in ceea ce se numeste o compozitie infinita, teme venite deadreptul
dela salurile si braele pe care le purtau nobilii polonezi prin secolele al XVII,lea si al XVIII lea,
multe tesute chiar In Polonia si de aici raspandite In tot Orientul. i pe acest teren vizitatorul
expozitiei va avea prilej sa intalneasca specimene din cele mai placute.
acum, la urmä, cateva vorbe despre sculptura. Putina de nuanfä « modernised' ». Dintre
toate categoriile, cea mai Insemnata este cea In lemn, fie ca e vorba de portrete, fie cal e
vorba de busturi si medalioane decorative, cum sunt cele pe care Dunikowski lea pregatit
pentru castelut din Wawel. Sugestia i,a venit artistului dela ornamentele similare, pe cari le
intalnim adesea In constructiile civile ale Renasterii. Spiritul este Insa modern, cu o nuanta
poate chiar nitel ironicd. Unele poartà urme de coloare. Ea nu ajutd ins51 cu nimic sculpturii.
lar cand timpul o va sterge cu totul si va patina lemnul, acum de aspect putin mat si uscat,
aceste capete vor produce mai mutt efect. Un bust In granit, de Karny, are ceva din simpli,
tatea si sobrietatea figurilor egiptene. lar grupul lui Wittig, Nike, evident bazat pe sculptura
franceza, are miscare si inspira un sentiment de grandoare.
Din aceastd sumard trecere In revistd, in care m'am ferit sa intru in detalii, marginindu,ma
sa incerc a Intelege si deci, la randul meu, a explica impresiile primite, se poate vedea toata
importanta unei expozitii, pe care asi dori,o vizitatà de un cat mai numeros public romanesc.

www.dacoromanica.ro
DECE1IIVRIE 1937: CONT1?IBUTIA ARTISTICA A
R011141VIEI LA EXPOZITIA DIN PARIS;
CAPODOPE_RILE ARTEI Fl?ANCEZE.

Printre Statele cace au participat la Expozitia din Paris, putine au adus pe terenul artistic
o contributie mai efectivä ca tara noastra. Nu vorbesc numai de ceea ce reprezina, In aceasta
intrecere rnondiald, pavilionul roman, asa cum el a iesit din conceptia profesorului Gusti si a
colaboratorilor sai, ci si de rolul jucat In expozitia lui El Greco, din localul venerabilei Gazette des
Beaux Arts, de panzele Imprumutate de colectia regala. Este drept cá aceasta ultima si asa de minu,
nata realizare a unui plan de mult pregatit n'a facut parte integranta din Expozitia Interna,
tionala; ea s'a tinut Insa la aceeasi epoca, s'a adresat aceluias numeros public, a contribuit
la stralucirea pe care a lasat,o In memoria vizitatorului obiectiv efortul urias facut de Francezi
In vara anului acestuia.
Voiu Incerca In cele urmdtoare sa clarific i sä definesc impresiile produse de participarea
noasträ In ambele aceste cazuri. Voi Incepe cu pavilionul Romaniei. Asezat la un loc favo,
rabil, pe una din aleele principale, a fost incontestabil unul din cele mai populare si mai sim,
patic primite de public si de presa'. La aceasta nu putin a contribuit osteneala ce si,au impus
personal comisarul nostru i d,na Gusti de a face cat mai des onorurile casei, In pavilion si In
restaurant. Toti cati ne,au vizitat au plecat astfel multumiti de ce,au vazut. lar faptul cä mi,
nistrul francez al comertului (mi se pare), a tinut sà primeascd, Intr'un banchet final, pe comi,
sarii straini In chiar restaurantul nostru, arata cat pret s'a pus pe colaborarea Rornaniei si ce
malta idee si,au facut toti despre ospitalitatea noastra.
De dimineata, cand se deschideau, pana seara, cand se inchideau portile, pavilionul nu se
golea niciun moment. Valuri, valuri, publicul se perinda inaintea lucrurilor expuse, atent, interesat,
multumit, cercand sá prindà fizionomia particulara a unei 06, aproape necunoscuta Ora atunci.
Prezentarea era vie, sistematica, instructiva.. Ea producea In cei mai multi o imagine precisa a
posibilitatilor noastre pe toate terenurile. A fost cea mai reusita si mai efectiva' propaganda din
cate s'au Incercat vreodata de noi, pentru a se face cunoscute tara i produsele ei de tot felul.
Cladirea, dupa planul lui Duiliu Marcu, este nobila si nu lipsitä de grandoare, amintind,
In ce priveste fatada dupa cum foarte just remarca L. Hautecoeur Intr'un articol din Beaux
Arts spiritul In care se cladeste acum la Roma. Portalul dela intrare, fuisoarele laterale, gra,
dina din spate, hallul In care s'a asezat o statue colosalä a Regelui, sunt parti deplin reusite. lar
daca' celelalte detalii sunt mai putin liber tratate, daca diviziunea spatiului nu,i totdeauna din
cele alai fericite, e de vina problema ce se punea constructorilor : a obtine o enorma suprafata
de expunere Intr'un teren destul de Ingust, grevat pe deasupra de anume servituti, cum era aceea
de a pastra intacta coroana arborilor de pe aleele laterale. Pavilionul se completa cu localul re,
staurantului, asa Incat realizarile arhitectului trebuesc Impreunä judecate. Aici locul fiind mai
priincios, Duiliu Marcu a ridicat una din constructiile cele mai echilibrate si mai potrivite cu

www.dacoromanica.ro
 49

destinatia lor, din cate erau in incinta expozitiei. Moderna, dar in acelasi timp legata de tras
ditia noastra arhitectonica, ea a avut Inca norocul sd fie decorata de doi pictori cari sisau ins
teles perfect obligatiile : Jiquidi Demian. In simplicitatea lor voitd, spirituale chiar CU o
nuanta de ironie, vesele, mai ales lucrarile primului, vor rdmane in memoria noastra a tuturor.
Imaginea pavilionului a fost de atatea ori reprodusa de ziare, incat nu cred sa fie nevoie
aped. ()data mai mult in aceasta pus
blicatie. Ceea ce nu se poate vedea
insd intr'o simpla fotografie, este
ingrijirea cu care s'a efectuat cel mai
mic detaliu, calitatea materialului
nobil, care intra in constructie. Spre
deosebire de ceea ce se obisnueste
In asemenea ocazii, pentru fatadd
s'a intrebuintat o foarte frumoasä
marmord, de coloare calda si usor
de lucrat, iar pentru salile principale
blocuri de alabastru si de sarä gemä, -

care se luminau prin transperanta

In timpul serii. Electricitatea, miss
terios distribuita, cadea puternic
ingenios in acelasi timp asupra
obiectelor expuse.
Pentru a obtine aceste rezultate
n'a fost tocmai usor, date fiind mai
ales imprejurarile de ordin politic si
social, din primdvara lui 1937, din
Paris. Cele mai delicate amanunte
trebuiau executate de lucratorii res
crutati mai ales printre « someuri »,
departe de assi cunoaste meseria
dand adesea dovada de o mentalitate
aproape anarhica. Minunea cea -

mare este cd totusi pavilionul s'a

putut inaugura cu mult inaintea Greco: Canonicul Bosio, din colectia Regale:, Românci.

altora. Au trebuit pentru aceasta

sfortari continue si o supraveghere de tot ceasul din partea tuturor, mai ales a profesorului
Gusti, care sisa sacrificat astfel intregul sdu timp. Totul s'a terminat insa cu bine, spre muls
tumirea tuturor, poate cu ceva mai multa cheltuiala de cum ar fi fost cazul intr'o epoca
mai linistita.
Aranjamentele interioare, multiplele decoratii picturale i sculpturale, au fost cu grije exe:
cutate. Si daca ele n'au avut totdeauna calitatea artistica pe care am fi doritso, vina nu este de sigur
a comisariatului i poate nici a autorilor lor. Obligat sa lucreze repede, lara putinta de studii

www.dacoromanica.ro
 50

preliminare, sa se acomodeze unor circumstante pe care nu le cunostea de mai tnainte in toata

complexitatea lor, pictorul sau sculptorul a facut uneori lucrari pripite, care se resimteau de
putina vrerne pusa intru realizarea for. Pentru a se evita inconvenientul ornamentarei excesive
bine s'a facut ca s'au transportat In gradinä cele doua mari reliefuri ale denelor Coseiceanu si
Basarab: Dacii si Romanii, care primitiv aveau o alta destinatie. In aerul liber ele pareau mult
mai viguroase decat In spatiul relativ stramt din inaperile pavilionului. Frumoase si de toti
admirate rnozaicurile denei Nora Steriadi, si ele asezate tot in aer liber, sub cele doua fuisoare
care mdrgineau lateral constructia.
Clare si elocvente au fost mai toate fotornontajele, mai ales cele din parter, unde ele se come
pletau in chip fericit cu imagini schematice In lemn sau in metal, ale diverselor noastre producte
vegetale, animale sau minerale, i cu o harta uriasa a Romaniei In care, prin lumini electrice
de diverse culori, se putea vedea distribuirea bogatiilor tarii. Este mai ales meritul lui P. Grant
de a fi reusit o asa de ingenioasa prezentare. Impreuna cu Alex. Bäddutii si Mac Constantinescu,
desa a fost principalul colaborator al profesorului Gusti.
In subsol se gaseau animale i pasari din tot intinsul Romaniei, grupate in rnediul In care
ele trdiesc obisnuit, evocat in chip cu totul sugestiv. La celelalte etaje erau standurile Sträe
jeriei, cel al Fundatiilor Regale, specimenele de arta nationald, In deosebi admirate, cele
doua interioruri satesti, vitrinele cu carti legate, nenumarate alte produse ilustrand « arta
si tehnica » româneasca. Ultimul etaj era consacrat picturii i sculpturii. Intrio sala lunga, insa
destul de bine luminata si de proportii convenabile, erau grupate operele alese de denii I. Ste,
riadi si Alex. Busuioceanu. Ele dedeau o idee destul de completa despre tendintele urmate de
tanara noastra scoala si, cu prea putine exceptii, erau foarte reprezentative. Cateva statui,
asezate din distanta in distanta, puneau ceva varietate in lungul sir, care ar fi devenit altfel moe
noton, al tablourilor. Petrascu, ,Stefan Popescu, Stoenescu i Teodorescu,Sion erau stransi impreuna
Intr'o sala mai mic5.. Ceilalti: Pallady, Iser, Steriadi, Deirdscu, 1<essu, Tonitza, Sirato ì cei mai
tineri, erau expusi In sala comuna. Toti Impreunk dei deosebiti prin temperament si prin felul
cum inteleg executia, constituiau un manunchiu unitar, la care se sirnteau acele legaturi trainice
tainice, care dau fizionomie proprie i valoare unei scoli. De altminteri juriul expozitiei,
care in de obste nu s'a aritat de loc prea darnic cu recompensele, neea acordat cinci « Grand
Prix »: lui Petra.,scu, Stoenescu i Iser, printre pictori, lui jalea si lui Medrea printre sculptori.

Se poate afirma astazi, In ajunul Inchiderii ei, cà expozitia lui Greco a obtinut cel mai desavarsit
succes. Dei au lipsit toate lucrdrile artistului aflatoare In colectiile spaniole, adica partea cu
adevarat grandioasa a operei sale, s'au putut strange la un loc din restul Europei un total de
vreo patruzeci i noud de panze, in care sà.' se reflecteze evolutia unuia din cei mai prodigiosi
si mai originali artisti pe cari iea cunoscut lumea. Cele nouä tablouri, iesite din colectia ree
gala rornânà si care, alaturi de celebrul 4embrandt, reprezentand o scena din viata Esterei,
constitue floarea acelei colectii, forrnau un tot impunator prin calitatea si modul de conservare.
lar Adoratia Pästorilor, Portretul Canonicului Bosio si Logodna Fecioarei, se pot aseza alaturi
de dureroasa si sublima Pieta, a contesei de la Béraudière, in care apare una din cele mai
presive imagini ale Mantuitorului, din cate cunoaste arta, si poate chiar mai valoroasa ca Sfanta

www.dacoromanica.ro
 5

Familie din muzeul din Cleveland, cam mult restaurata, Insa fermecatoare prm coloritul ei
stralucitor si cald, ca Mater Dolorosa din muzeul din Strasbourg, misterioasa si inspirata ca
o pagina din Apocalipsa, ca Magdalena pocaità din muzeul din Kansas City (Statele,Unite),
ca schita magistrala pentru celebrul Espolio din Toledo (Galeria contelui Contini Bonacossi
din Florenta), ca figura lui loan Botezatorul, plina de toata poezia apriga a desertului, din Ga,
leria Gwendoline Davies din Londra, cele mai bune opere expuse.
Cea mai mare parte din tablourile stranse ocazional la Paris se vor Intoarce In colectiile
de unde au pornit, vor fi ca si
disparute pentru publicul roman.
Cele din colectia regala vor reveni
Insa in tara, asa incat unul sau altul
dintre amatorii romani va avea
probabil ocazia sa le revada. Ma'
voiu Intinde deci mai mult asupra
lor, In tirnp ce voiu vorbi prea
putin de celelalte. As tine totusi sa
repet, cu privire la acestea, ceea ce
am spus In cronica mea din Uni,
versul. Nu pot fi de acord cu toate
afirmatiile cuprinse In catalogul
publicat de organizatorii expozitiei,
chiar daca aceste afirmatii sunt puse
sub autoritatea unui asa de bun
cunoscator al picturii spaniole, cum
este August Mayer. Familia lui
Greco, tablou Intunecos, slab desenat
neindemanatec compus, nu poate
fi de mana lui Greco, ci numai, cel
mult, o lucrare de atelier. Unul din
cei mai mari coloristi si practiciani
pe cari ii cunoaste arta, niciodata
n'a pictat, nici chiar In tineretea Greco: Cristos bandit-1i mime,: bun dela Fecioara, din colecliaRegald Ronidnd.
sa, cu o pensula atat de nesigur
de neglijent purtata, Intr'o materie opaca si murdard, asa cum era cea din aceasta panza.
De asemenea, cele cloud mici schite din Strasbourg Nunta dela Cana, Christ si Femeia
:

adultera', n'au nimic comun cu lucrarile autentice ale lui Greco. Ele trebuesc lasate «coa,
lei lui Tintoretto », asa cum spun vechile inventare. Faptul ca o figura sau alta apare la
Tintoretto, aici si In alte tablouri ale lui Greco, nu probeazà nimic, lntr'o epoca In care
se faceau dese imprumuturi dela artisti cari, cum e cazul lui Tintoretto, au facut o pu,
ternica impresie asupra contemporanilor. Mi se par apoi destul de exagerate comentariile
In legatura cu tripticul de Modena, considerat nu stiu cu cata dreptate ca prima opera a
lui Greco.

www.dacoromanica.ro
 52

Printre tablourile trimise dela noi,

asi face mai multe categorii. Unele sunt
replici de mana artistului, adicä repetitii
ale unor subiecte deseori tratate de acesta.
La nimeni, ca la Greco, nu apare mai
frecvent acest fenomen. Evident, fiecare
din posesorii unor astfel de lucran i este
mai mult sau mai putin indreptatit
creada cä tabloul sau este « modelul »
g) original. In realitate, atata vreme cat ele
nu sunt examinate alaturi, este greu oricui
sa se pronunte asupra acestei foarte deli,
cate chestiuni. Cand ele au fost executate
la intervale departate, intervin Inca deo,
sebiri de factura, care complica si mai
mult problema. Asa este cazul cu Isus
purtandu,si crucea, cu Sfanta Familie, cu
[sus luandu,si ramas bun dela Fecioara,
cu Sfantul Martin, cu martiriul Sfantului
Mauriciu. De aceea, poate, unii dintre
istoricii de artd au fost tentati sa se Inc
doiasca de autenticitatea unora dintre
ele. Astfel, de pilda, August Mayer, in
contra pdrerii lui Busuioceanu, care cu,
noaste de aproape colectia regala, a
exprimat parerea ca Martiriul Sfantului
Mauriciu n'ar fi de mana lui Greco. Am
convingerea cà Busuioceanu are totusi
dreptate. Ma bazez afirmand aceasta, nu
numai pe identitatea compozitiei si a
spiritului In care este tratata cu cele din
alte tablouri sigure ale lui Greco, cat mai
Greco: Sfdneul Marlin, din colectio Regald Ronciind.
ales pe calitatea rara a picturii. Mayer
care, In momentul and a emis aceasta
parere, n'a väzut poate deck numai o fotografie, n'a putut fi In situatia sa judece. Fotografia
era fatal defectuoasa din pricind cà tabloul este acoperit de un strat gros de verniu, pe alocuri
alterat si devenit opac. Observat cu atentie, mai ales cand razele soarelui 11 lumineaza pana
la stratul de picturi, tabloul apare cu totul altul. In once caz, nimic nu se poate afirma cu
sigurantä, atata vreme cat nu se va fi Indepartat verniul cel vechiu.
Christ purtandu,si crucea, este mai conventional. Este una din numeroasele replice cerute
artistului de admiratorii säi, i, dupd cât se pare, relativ tarzie. In figura observam acele de,
formari, obisnuite in tablourile lui Greco, care constitue un fel de act de autenticitate and

www.dacoromanica.ro
 53

sunt atent si pretios executate, dar

care aici apar ca mai putin convin,
gatoare, cu un pronuntat caracter de
« manierd ». Acelasi lucru has spune
si in privinta mainilor, de un foarte
corect, insä cam neplacut stil aca,
demic. In schimb Christ luandu,si
ramas bun dela Fecioara, prezina
acea calitate adanc spiritualà de in
tensä viatd interioara, din ce in ce
mai freeventa la Greco, cu cat
inainteaza in varstd. Astfel de opere
nu mai pot fi controlate prin simturi
si prin datele realitätii. Ele ne
transporta in domeniul
pe un plan foarte inalt, acolo unde
fiecare imagine devine simbol
presimtire.
Importante Inca Sfantul Martin,
Sfantul Sebastian, Santa Familie.
Prima lucrare este una din acele
compozitii voluntare i turburätoare
ale lui Greco. Orizontul, foarte jos,
apare printre verticalele puternice,
exprimate prin picioarele calului
prin cele ale sdracului cu care sfantul
isi imparte mantaua. Tabloul este
viguros scandat de aceste pete des,
chise, care se Inaltä ca niste « coloane
torse », de tipul cel mai caracteristic
al barocului. Personajele se tidied'
si ele, fusiforme, au ceva din palpa, Greco: Adora//a peislorilor, din colectia Regala Romeind.
erea unei flacari. Cerul este brazdat ( fragment )
de non i grosi,iar jos intr'un colt
vedem silueta orasului Toledo, ca un tighel alb pe un fond negru, fel de tratare pe care
Il intalneam adesea la celalt mare poet al luminii, la Tintoretto. Färd sà ajungä stralucirea
tabloului din Cleveland, Sfanta Familie revarsd asupra privitorului un sentiment duios,
intr'o compozitie din cele mai elegante. Sfantul Sebastian a pastrat ceva din gratia morbida
a personagiilor lui Correggio si ale lui Tintoretto. Este modelat printr'un ciar obscur, subtil
si voluptos, notä rara' in opera lui Greco. Este Inca' interesant prin felul in care sunt redate
efectele de lumina', asezate ca niste mari i usori fulgi de zapadd, pe fondul intunecat, de un
cenusiu verzui.

www.dacoromanica.ro
54

Totusi, niciuna din aceste opere nu poate rivaliza cu Adoratia Pastorilor, cu Portretul Ca,
nonicului Bosio, cu Logodna Sfintei Fecioare. Adoratia Pastorilor este o lucrare tipica' pentru
arta lui Greco. In ea simtim In acelasi timp calitatea temperamentului si procedeele de creatie
ale acestui turburator artist. Ca si alti vizionari, ca Tintoretto, ca 1<embrandt, ca Goya, el
porneste totdeauna dela realitatea imediata. Pentru a ne da impresia vietii, el prezinta multe detalii,
vazute In toata particularitatea lor exceptionala, Cu un realism aproape cras : Mielul de pe primul
plan, tufisul si ruinele abia stilizate din peisaj, trasaturile aspre si asa de autentic rustice din figurile
ciobanilor. Patrunsi de aceste detalii, convinsi de evidenta lor, nu mai opunem nicio rezistenta la
ceea ce urmeaza. Artistul ne ja atunci de mana, fdra voia noastri, si ne conduce intr'o alta lume, in
lumea sa, acolo unde totul este mai subtil, mai ireal, mai imaterial deck intria noastra, unde
visul devine aeva. Ca si In vis, elernentele scenelor ce se desfasoara sunt provenite din viata
obisnuita; combinatia lor este insa arbitrara, aproape ilogica, ca si atmosfera, in care ele apar.
Cea mai Inalta idealitate este deci la Greco impreunata cu un realism care poate lua forrnele
cele mai concrete. Nimeni, Zara' poate de jeronimus Bosch, n'a redat mai naturalist, naturalist
pana' la iluzie, aripele unui inger, diformatiile si asimetriile unei figuri, luciul unui cristal, con,
sistenta unei broderii grele, pe vestmintele unui episcop de Oda. In acelasi timp nimeni n'a
fost in stare sa ne transporte mai sus, Intrio lume mai eteria si mai muzicalä deck acelasi
Greco. Toate registrele sensibilitatii noastre sunt atinse, iar tabloul ia Intelesul si amploarea
unui final de simfonie, in care instrumentele cele mai deosebite ca timbru se armonizeaza intrio
stralucita concluzie.
Portretul Canonicului Bosio atinge si el culmile supreme ale artei lui Greco. Nici Titian,
nici Tintoretto n'ar fi putut merge mai adanc cu analiza sufleteasca, reda mai magistral acea
fizionomie severd, uscata, concentrata, de intelectual spaniol. Fiecare trasaturd de pensula are
rolul ei si contribue la rezultatul final. Cu o economie de mijloace neintrecuta, intr'o pasta
nuantata la infinit, insa subtire si abia acoperind panza, Greco a spus totul, pentru cine este ca,
pabil sad inteleaga. El s'a ferit sà ne facd sa citim in fizionomia modelului ca intr'o carte deschisa,
din contra: el ne,a redat una din acele complexe figuri concentrate, inchise, muncite de gan,
duri, cum sunt multe in preajma Renasterii, In care impulsurile si ideile cele mai contra,
dictorii se infrunta, complicate Inca prin urea, asa de deosebita de restul umanitatii, a spanio,
lului. Se credea ca este unul din portretele prietenului si compatriotului artistului, si el stabilit
in Spania, Covarruvias. Busuioceanu, bazandu,se pe inscriptia de pe marginea cartii pe care
personajul o tine In mana, 11 considerd un portret al canonicului Bosio. Afirmatia mi se pare
intemeiata, dei Inscriptia nu are aerul sa fie scrisa chiar de Greco, care avea totdeauna grija,
and punea o litera, sad dea un caracter perfect caligrafic si ornamental, ceea ce nu se poate
afirma in cazul de fata.
Mai sus Inca se ridicà puterea de emotie si valoarea ca realizare picturala a Logodnei
Fecioarei. E o lucrare neterminata, prin aceasta chiar mai atragatoare In misterul ei, ca o
fereastra deschisa luminand procedeele de creatie ale lui Greco. Este ca si cum artistul, care
s'a ridicat un moment dela sevalet, n'ar astepta decat o ocazie favorabila pentru a relua opera
inceputa. Greco Inceteaza astfel de a mai fi pictorul de acum trei sute de ani, devine aproape
contemporanul nostru, II asteptäm sa vie spre ali desdvarsi tabloul. Figurile tuturor personagiilor,
ca si mainile lor, adica tocmai partite carora artistul le acorda obisnuit mai multa atentie, sunt

www.dacoromanica.ro
 55

abia schitate, de aceea metoda de lucru a pictorului se invedereaza aici cu cea mai mare cla,
ritate. Cele doua insusiri esentiale ale lui, ale lui ca si ale celor cari apartin aceleiasi familii
spirituale, ceea ce am putea numi opozitia dintre latura de foc i cea de ghiata a lui Greco, apare
aici cu toata evidenta. Motivul, adica ideea care 11 inspira, este simtit cu caldura; el imboldeste
exalteaza imaginatia artistului, asa incat, prima transpunere pe panza ia forma cea mai lirica
cu putinta. Dupa aceea intervin insa ratiunea i acea constienta putere de a concentra si de a
transforma cu riceala o stare sufleteasca. Ele conduc mina care, pe indelete, desavarseste opera In,
ceputä, adaogä, trasatura cu trasatura, culoarea care &à viatä; ele dicteaza tot ceea ce constitue
executia definitiva, pana ce materia ja acea consistenta de smalt si de piatra scumpa, pe care o
intalnim in mai toate lucrarile mari ale lui Greco. Vestmintele au fost insa terminate, in aceste
parti el n'ar mai fi avut probabil nimic de adaogat. lar contrastul dintre draperiile grele,
metalice, ca de plumb, si figurile diafane, aproape fantomale, ca i cel dintre liniile puternice,
perpendiculare, produse de perdeaua din fundul tabloului sau cele care radiazà centrifugal, cu
perspectiva ornamentelor de pe pardosealä, si imobilitatea de statui a personagiilor, contribue
intr'o larga masura ca scena principala sa produca un si mai puternic efect, ea aparand ca un
simbol al fericirii iesita din pacea constiintei, din linistea unor suflete curate, in mijlocul agi,
tatiei lumii inconjuratoare. Figura Fecioarei, delicata ca o floare, sub cutele masive ale mantiei
ce o invalue, este netagaduit una din cele mai pure creatii ale lui Greco. Pentru Sfantul losif a
pozat acelasi model, cu ceva aspru in infätisare, pe care 1,am intalnit in loan Botezatorul, din
aceeasi expozitie.
Am irnpresia cäsi Casätoria Fecioarei ar castiga, daca s'ar ridica verniul, care pe alocuri
a devenit opac, iar pe alocuri se cojeste si cade sub forma de mici particele de pulbere.

Expozitia internationalä din Paris era consacrata artei si tehnicei moderne. Ea trebuia
1mbrätiseze activitatea mondiala indeplinitä in acest vast domeniu in ultirnii zece ani. Evident,
contributia cea mai importantä revenea Frantei, nu numai fiindcd expozitia se tinea In capitala
acestei tari, ci pentru ca. realmente Parisul i geniul francez au fost tot timpul in fruntea uma,
nitatii In intervalul dela 1927 pâna astazi.
Pentru ca aceastd perioadd 01 nu para aleasà oarecum arbitrar, pentru ca, mai ales, ea sa fie
de toti inteleasä., cel putin in ce priveste Franta, fostul guvern a crezut necesar s'o lege de in,
treaga evolutie a artei franceze In decursul istoriei, s'o prezinte ca ultimul aspect al unei vechi
impunatoare traditii. In consecinta, el a dat ordinul ca, In ce priveste arta tarii sale, expo,
zitia sa fie completata printr'o retrospectiva care ar incepe la epoca galo,romara i s'ar opri In
pragul secolului al XX,lea. In acelasi timp, orasului Paris ii revenea sarcina de a face, printr'o
alta manifestare de acest fel, legatura intre inceputul secolului al XX,lea si anul 1927, la care
incepea expozitia internationala propriu zisa. Dupa studii si discutii, s'au gäsit, In sfarsit, mij,
loacele cele mai nemerite pentru ca importanta hotarire a fostului guvern sa fie cat mai desavIrsit
executata.
Dificultatea cea mare consta in faptul ca., pe de o parte, toate statele invitate sà parti,
cipe la expozitie fusesera informate al sub niciun motiv nu se vor admite obiecte anterioare

www.dacoromanica.ro
 56

anului 1927, pe de alta fiindca era aproape imposibil, in scurtul interval care mai ramasese
panä la deschiderea oficiala a expozitiei, sa se obtina din strainatate acele opere care pareau
indispensabile unui tablou complet, de ansamblu, al artei franceze. In plus, nu se putuse ajunge
la un acord al specialistilor nici macar asupra localului in care cele 1350 obiecte, unele de foarte
mari dimensiuni, puteau fi prezentate. Unii propuneau muzeul Luvrului, care ar fi fost golit
de tot ceea ce continea si umplut cu ceea ce s'ar fi strans in vederea expozitiei, parere repede
parasita; altii erau pentru le Petit Palais, unde se tinuse marea expozitie a artei italiene, anul
precedent; altii, in sfarsit, militau in favoarea unuia din cele cloud palate, destinate muzeului
artei franceze contemporane, ridicate cu ocazia expozitiei, insa in Zara de incinta ei. Era
parerea cea mai logica, care a fost in cele din urma de toti primita, si care a condus la solutia
actuala. In scurt timp, toate masurile au fost luate, iar rezultatul constitue unul din cele mai de,
savarsite succese, in domeniul expozitiilor de arta, din vremea noastrd.
Organizatorii, cari trebuesc felicitati fara niciun fel de rezerva, se gaseau in fata unor pros
bleme, a caror solutie intampina cele mai mari greutati. Era indispensabil ca niciun obiect din
cele expuse sa nu fie de o calitate indoelnica. El nu trebuia Irma" sä provind dela muzeul francez
cel mai important, dela Luvru, pentru ca vizitatorii acestuia sà nu fie deceptionati parcurandwi
salile i gasindwi goi peretii. In acelasi timp era util ca tot ce se gäsea in strainatate, ca opere
de primul rang, sa poatd figura In acest ansamblu grandios al artei franceze. Multe din aceste
opere nu parasiserd niciodata tara, uneori nici chiar colectia unde se &eau. Trebue sä recu,
noastem cä toti, administratiile oficiale ca i particulari, au aratat o intelegere si o bund vointa
deosebite, si nimic cu adevarat mare, esential pentru cunoasterea acelei minunate evolutii
neintrerupte a artei franceze, din evul mediu pana azi, nu lipseste. America, Anglia, Belgia,
Germania, Italia, alte state Inca au trimis ce aveau mai pretios. Dela noi se ceruse muzeului
Simu bustul lui Simu de Bourdelle i schita portretului Camillei de Monet. Nu stiu pentru
ce motiv aceste cloud opere n'au ajuns la Paris. In once caz ele figureaza in catalog.
Astfel, incepand cu nobila figura galo,romana, simbolizand una din cetatile Sudului Frantei,
cu divinitäçile galice i terminand cu Cézanne si cu Toulouse Lautrec, se poate trece In revista
desvoltarea unei arte care, timp de o mie sapte sute de ani, n'a incetat niciun moment de a
produce opere de o importantä capitala. Aceastä succesiune de « capodopere », intinzandu,se
pe o perioadd atat de lunga, este unul din fenomenele cele mai miscatoare pentru prietenii
Frantei, din cele mai consolante pentru vremurile turburi pe care le strabatem. Nu cred sa se
mai fi vazut vreodatä o expozitie de aceastà amploare i calitate, si totul ma face sä conchid
cä ea nu se va putea reproduce in viitor. Vizitatorii de asta yard ai Parisului vor fi avut astfel
norocul de a admira ceea ce nimeni nu va putea vedea de cloud ori in viata sa.
Bisericile, manastirile, fundatiile pioase au adus cea mai larga contributie pentru arta evului
mediu. Sculpturi, obiecte de aur i argint, smalturi si mai ales tapiserii i manuscripte, constituiau
partea cu adevarat triumfala a acestei perioade. Noul muzeu, poate mai putin adecvat
pentru pictura, oferea pentru astfel de obiecte cadrul cel mai potrivit. Fiecare lucru era pus
in lumina, era inconjurat de aer, de spatiu, producea maximul de placere.
Cu sfarsitul evului mediu pictura isi castiga treptat locul prim, pe care nu,1 va pdrasi pana
In zilele noastre. Primitivii, mai intaiu, in mari tablouri religioase ori in portrete de marimea
unei miniaturi, apoi Renasterea, cu parfumul ei pagan, in sfarsit secolul al XVII,lea, sub toate

www.dacoromanica.ro
 57

aspectele lui, ofereau nenumarate prilejuri de studii si de comparatii. Germania trimisese cateva
din panzele cele mai reputate ale lui Poussin, ale lui Fouquet, ale lui Georges Dumesnil de la
Tour. In &Mile secolului al XVIllolea strdluceau, tot din Germania, firma lui Gersaint de
ratteau, tablourile de acelasi maestru dela Dresda, sau ale discipolilor lui dela Potsdam. A face
o enumerare, chiar sumara, a minunilor pe care le intalnim, este imposibil. Cele mai rare ta,
blouri de Ingres, de Delacroix, de Manet, de Degas, de Gauguin, de Cézanne, ne trec pe
dinaintea ochilor, incadrate de tapiserii, de sculpturi, de mobilier, de argintarie. O said de
mari proportii este rezervatd gravurii, dela primele ei inceputuri, pana in secolul al XXolea.
lar desenurile, sistematic prezentate, insotesc totdeauna, in sal de mici dimensiuni, perioadele
corespunzdtoare ale picturii, din &Mile mari.
Un catalog admirabil prezentat, intr'un volum de sase sute de pagine, til ureazd cu mult vizita
expozitiei. Intr'o prefata de cincisprezece pagine, profesorul Focilion ne da una din cele mai
stralucitoare, mai dense si mai substantiale sinteze asupra artei franceze. Bazat pe o informatie
prodigioasa, cu un gust suveran, fiecare artist este analizat, clasat, definit, de cel mai mare istoric
de arta al vremii noastre.
Am auzit pe unii vizitatori ai expozitiei, mai ales printre compatriotii mei, murmurand
contra faptului cà unul sau altul din pavilioane n'au fost la timp inaugurate. Daca expozitia
nu neoar fi aratat decat numai palatul in care sunt prezentate capodoperile i alte cateva mao
nifestatii, cum ar fi « Palatul Descoperirei », Inca ea i,ar fi atins scopul si ar merita in,
treaga noastri recunostintd.

Portret. illtrzen1 Toma Steffan.

www.dacoromanica.ro
 IANUARIE 1938: ASOCIATIA ARTA" LA SALA
DALLES.

In societatea noastra moderna', expozitiile au ajuns cele mai obisnuite si mai utile mani,
festari in vieata artistilor. De aceea, In judecarea evolutiei acestora, suntem de multe ori nevoiti
sa ne raportam la cele care aduceau elemente noui de apreciere, care Insemnau un ultim jalon
Intr'o faza atunci incheiata, sau un punct de plecare pentru o perioada de noui experiente, de
noui cercetari, de modificari de atitudine fata de natura sau in felul de a o interpreta.
Cand expozitia este o manifestare de grup si cand grupul tine un loc de seama In vieata
unei scoli, ea poate
juca un rol si mai
mare: ea constitue
pentru istoricul de
arta' un moment de,
terminant din viata
Insasi a artei nati,
onale, luand infa,
tisarea unui tablou
definitiv al ei, intrio
anume perioada.
Niciodata nu
ne,am dat mai ciar
seama de acest ade,
var, cleat examinând
lucrarile cu care noua
asociatie se prezenta
inaintea publicului.
Nu erau doua sau
trei tablouri, care,
oricit ar fi de reusite
si oricare ar fi iscali,
Iser: Odaliscer. tura pusa in josul
lor, sunt menite sa
dispara mecate printre nenumarate altele, deosebite ca tendinte si ca valoare de realizare, cand
sunt trimese la Salonul oficial; era dela fiecare o selectie bine facuta de opere recente, actuale,
dandu,ne ultimul cuvant al celui care le efectuase. In aceste conditii, pentru oricine stie sa vada,
cele cateva zeci de bucati din sala Dalles constituiau imagina veridica a picturii noastre, In ce
are ea mai propriu, mai solid, mai tnalt, nu numai pentruca mai toate tendintele, care o
anima azi, erau exprimate, ci mai ales pentrucá expresia si conceptia, In mai toate, se Imbinau

www.dacoromanica.ro
 T

' ."..14

' P

it s 1s,
-
,, ,
LVr-'
".

,
,-
4,1t, ,,,,St,
r ,71
"4fr7,

..° A

Reproducere din Arta $i Tehnicd Groficd, Buletinul Imprimeriilor Statului.

GH. PETRA5CU: NATURA MOARTA

COLECTIA K. H. EAMBACCIAN

www.dacoromanica.ro
 59
In chipul cel mai fericit. Oferindu,ne spre apreciere suma preocupdrilor de azi ale celor mai
autentici si mai dotati dintre artistii nostri, expozitia ne oferea in acelasi timp exemple con,
vingatoare de limitele la care s'a putut la noi ajunge; ea era punctul extrem din curba ce
ar reda drumul parcurs de scoala românä dela rdzboiu incoace.
In adevdr, cu exceptia numai a retrospectivei organizate de Academia Romanä mai acum
cativa ani, care reunea pe Andreescu, pe Grigorescu si pe Luchian, nu s'a väzut la noi, in
ultimii douäzeci de ani, manifestatie de artà de calitatea celei de acum. Astfel, in memoria
noasträ, imaginei celor mai mari reprezentanti ai scoalei noastre din trecut Ii urmeazd in mod
natural imaginea urmasilor lor demni i adevdrati de astäzi, artisti mari ei înii. Fard sà renunte
la niciuna din cuceririle fäcute de
inaintasi, ei se silesc sà trdiascd cu
timpul lor, asa cum aceia au träit .

In epoca lor, cu toatd pasiunea

si cäldura, cu toate aspiratiile su,
fletului lor.
Asociatia « Arta » nurriärd sapte
membri, dar numai sase s'au prezen,
tat publicului. Pentru motive pe
care nu le cunoastem, 1<essu n'a
participat la expozitie. Toti cei cari
admird pe acest viguros pictor vor 1 r!

regreta, ca i noi si, sperdm, ca °

artistul insusi - aceast5. lipsd. La r0

cei sapte, gandul nostru uneste si . V.

pe Tb. Pa/lady, ca pe un egal, nume k

färd de care azi nu se poate intelege
toatd valoarea scoalei romane. Cu
aceste opt temperamente, nu numai
tanära si asa de oropsita pictur5
romanä, ci oricare alta s'ar putea ,

mandri. A
Wrf

Ceea ce impresioneazä in pri, rse

A
-
mul rand, intrand in expozitie, este - I f: 2

mai ales cat de diferiti sunt intre =kA...1.-7. 6 '1,111'4,11

"

ei Ddreiscu, Iser, Petrascu, ;Stefan E. Stoenescu: Por/retal D-nei H. D. G.

Popescu, Steriadi si Stoenescu. Totusi
nimic mai armonios decat manifestarea lor comund. Atatea note personale si variate, tocmai
pentrucä ele sunt sincere si rdspund unor nevoi lduntrice, pentrua ating in realizare un asa
de inalt nivel, se echilibreazä prin calitatea lor, se topesc ca timbrele instrumentelor unei
orchestre.
Scriu cronica mea din Florenta, pe o zi ploioasd si rece. Orasul e trist, casele au ceva
ruinat i ostil. Nu se aude decat sgomotul Arnului, umflat de curente, i al ploaiei, care bate

www.dacoromanica.ro
 v
"""rA 77_ r

,
s s.
4 "4:1'

?to.
I,
-
eate!
, , kf .- .4,t;
,
4= _ fitiVt4.14 - Adt,e.,;-k7a.-3 st
Reproducere din Arta i Tehnica Grafica, Buletinul Imprimeriilor Statului.

,Vt. Popescu: Plopi

Colectia prof. G. Oprescu.

;Mr
=Iwo '''
°

. o - 171
NjOili:1C.474Mf
brriart47:74,Vr
"'
r.- . °,4
G. Petrafcu: Catedrala din Senlis.
.s
Coleclia A S. R. Principele Nicolae.

www.dacoromanica.ro
 '

.
1

, 6

"

s-.,

- .
abL.

(14,0 . 6.;.; éto

, -
c ,

Reproducere din Arta $i Tehnica Greet, Buletinul imprimeriilor Statului

ST. POPESCU: BALCIC

MUZEUL TOMA .STELIAN

www.dacoromanica.ro
 61

de azi noapte, nelncetat, In geamuri. E un intuneric apasator. Tablourile, pe care am fost sa le vad
azi dimineatd, abia se distingeau, ca printr'o ceata' fumurie. Venisem sa le admir, cu sentimentul cu
care cineva face un pelerinagiu. Dar ceea ce misa aparut In vastele s5.1i dela Uffizi nu erau imas
ginele nemuritoare, care se dau ca exemple In tratate si se studiaza ca ultime etape ale geniului
omenesc, ci umbra lor palidä, ca Intr'o oglinda care amesteca formele si intunecd pand la
anihilare culorile. Era mai eau ca la
Londra, pe o zi cu ceata. Hotarlt
n'am avut noroc. Dar, In acelasi timp,
nu ma simt turburat de amintirea lor, -
ca sa' ma transport la Bucuresti, sdf mi
;v.
amintesc bucuria, dublata de un pus PC14,*
°
ternic sentiment patriotic, produsa de
LT
expozitia Era In preziva
« Artei ».
vernisagiului cand am vazutso, Insa
totul era asezat, cu exceptia contris
butiei lui Steriadi, pe care de altminteri
04*
,
-
-
.
K.4.4P-T
, ".74t
o cunosteam. Pot sasmi imaginez deci 1
.
impresia publicului, uimirea lui In fata
atator lucrari de seama, multumirea
de a vedea Impreuna, de ad putea , sa

compara, artisti pe care credea casi

cunoaste, dar care apar mai tineri -
r

A
mai plini de vlaga ca oricand. Cdci
constatarea care se impune la o analiza' *
cat de sumard, este cd nu numai tinuta
generala a expozitiei este cea de care
vorbeam la inceputul acestei cronici,
ci mncä, fenomen si mai Imbucurator, 41.
4:
ca fiecare artist in parte se aratd
superior fata de trecut. Gandul de a
aparea alaturi de confrati, pe care
stima, de a fi judecat alaturi de ei, In
conditiile de expunere cele mai priels
tcp,i.t"
nice, a stimulat pe fiecare pictor In
parte, isa ascutit simtul critic, l'a facut E. Stoenescu: Fetitel la aglindd. Coleelia Ing. I. Gigurtn.

sa se arate superior lui insusi. Expozitia

Inseamna deci, nu numai o etapa importana In pictura noastrd, ci un punct de plecare
pentru fiecare din participanti.
Däräscu expune mai ales peisagii dela Balcic si din calatoriile sale dobrogene. Niciodata
n'a fost mai delicat qi mai nuantat In compunerea paletei, In redarea valorilor, In exprimarea
atmosferei particulare a acestor regiuni. Cerul este luminos si adanc, terenul solid, formele
prinse sumar, Insa just si sigur. Ce se desprinde din toate aceste panze este o impresie de

www.dacoromanica.ro
r:
62

. ,

A,
T.-;~-1..

i -,......,;,,,,. g,
alY '''''
4.°? ' .,'
,
.
-#'4';',,.. ' '.`17'.'7.1-

' 'T . ..
',- .
-'. '
7'.
,,

,.
delicateta, de voie buna,
de gust. Dar nici elemeni
tele mai energice nu lip,
,!. .. ',Eli
. '-' - sesc: dovada acel buchet
Ar. PT ;1
k
r' 1 de flori, In care nota
.
tf . " - n.li
' '.
_

':-J..;4111rfr
,7 -,;. i . '1 q,
,-
' °
L dominanta este un rosu,
i ....,
-/ 1 .1 'ul. in jurul caruia, ca o fan,
. 'kg:: 'T ' 1 fara, cantd celelalte tonuri.

' 9 -....t 'MI

.;

'
-.
'1

' 'I
t

`
, ..

'her
.
i I.,

-
a trimis cateva figuri
In m5rime naturald, un
nud, interioare orientale,

,1
;
Si ' , .. . :, N,,,. i,.
...

Ff. 4:.... N. ' , -et-r ''"

,, 4 In care tot figura constitue
.
. !
,.. .
', - I' V' -rt..
- U1 7 E, ,
elementul esential, apoi
V .. 1 :. : - --,

,,-
'.1 ' , >.' 4 veden idin Balcic si din
.,,
_ , ' -
"1,. . Turtucaia. Pentru cine a
r i,' ' ,
:0 .
- '«' urmarit evolutia rapida si
, ... At ' ] progresele dela an la an
Jean AI. Steriadi: Vedere din Baltic. ale acestui artist, contri,
butia sa actuala nu numai
ca. intdreste impresia lasata de ultima sa expozitie, ci ne obliga la un nou examen. Iser este
mai ales un desenator. Aceasta se simte In tot ce Intreprinde. Ca desenator, atentia si interesul
sau se Indreapta mai ales In spre studiul figurii umane, in primul rand al femeii. Costumele
orientale, spaniole ori chiar nationale, cu care o Imbraca, au rostul Ion, pentru a pune In
valoare formele, fragezimea pielei, raporturile de tonuri si pentru a crea un fel de atmosfera
de voluptate misterioasa
In jurul ei. Dela o vreme
Insä, cunoasterea volu$
melor si a raporturilor' i
..,
partilor care constitue truf -,..,,t,...-,,..7zs..,-z. il

pul omenesc, i;au devenit ,...., - ,.

.--.,--.- ,.
-,.. .,.... ....._....,..
''---,,,,,,.
asa de familiare, Inca t'. ' , -.''
,- -

' .'
'

artistul nu mai are nevoe

1 -e4r

.° 1. ___41 .- . ;..... 0. ,
. .

4-
sa recurga la linie ca sa le .. , ,
o .t,..,. ,
, ,
'''' .: :, .,.."" :11;P' ' Ig 'e '.
.,
15

,.
Fi T
imagineze si sa ni le suge, '.! 12 ' '
0 ri..:_.,..1, .
,
,
.
-
.R
,
, :
.

."
1-., .
reze, el utilizeaza aproape -
. ..,...- - -
"..P ,
4104.'''
exclusiv culoarea. El, de, 4.- ,1, . -II .
.....-
ii*°
-
' :I ''..
eoigra......1,tit
senatorul, nu mai vede - -5...,'4" _
_ -
figura sub forma de come
binatie de linii, ci sub
forma de pete, care deter,k,-/ito* ---Wdr.,1,1
mina reliefuri si mase. 11' 1- .

De aceea, poate, arta ia Jean .Al. Steriadi: Plaid In Baltic.

www.dacoromanica.ro
 Reproducere din Arta i Tehnica Grafita. Buletinul Imprimeriilor Statului.

www.dacoromanica.ro
ISER: ODALISCA
 63

n'a fost niciodatä mai plastica ca

acum, mai vie, mai spontana si
mai incantatoare prin colorit.
1
Fata si coi-pul modelelor sale sunt
descompuse in planuri si volume,
care sunt apoi redate, cu o eco,
nomie de mijloace uimitoare si
cu o savanta simplicitate. Este
mersul evolutiei, pe care au cunos,
cuto cativa mari artisti in secolul
oétab ;
al XIX%lea. Iser apartine aceleiasi
importante familii spirituale. 15 1",
Petrascu ocupa un larg panou. ' ' 4,
P44 -7' _7-- -
Este miscator sä vedem ca de "

serios, in toate imprejurarile vietii, tet ° 4-1. 141

sa
acest pictor ia facut datoria fata
de sine si fata de societate. De, A. _

parte de once coterie si constient N. aire:in-u: Moard in Baltic.

de talentul ce poseda, s'a simtit
totdeauna obligat sä fie exemplu celor mai tineri. Atat mai rail pentru cine n'a priceput ca un
pictor este creat sa produca tablouri si nu sa faca intrigi, sau sä bata' scarile ministerelor,
lingusind pe cei la putere. De aceea, nu e manifestare profesionalä la care Petrascu sa nu
participe, iar participarea sa sa nu fie demnd de ideea pe care si$o face despre rolul unui artist
care se respecta. i de data aceasta, ccntributia sa este admirabilä. Aceeasi dragoste sensuala
- pentru pasta si coloare, acelasi
' dar superior in descompunerea
_..._i. TV, L
6
nuantelor din natura si recompw
, . , '
r
-,,
e9tfr nerea lor pe panza, aceleasi fericite
.
e ir .t..) . -
{4,-,...
"
p;,, . 11`.rt
....' , v ----1' 4- armonii de tonuri, care se exalta
! I

..t.
......._.,.... t.

1,7 .1' ,,
reciproc. Chiar atunci cand o
,,U- tema se repeta, Il simtim prins de
-.. Il
vraja momentului, uitand trecutul
si pasionat sa redea ceea ce vede,
: ,
t ca si cum ar privi$o pentru prima
A
gt.
°ara'. De aceea cloud panze, repre,
EGO .
PI
,
9 zentand acelasi interior pe fond
,

gri deschis, in realitate sunt cloud

,
.' rip' ,,,itt -V 11(
',,
.. I
opere deosebite, pot fi expuse
alaturi fara saqi faca räu una
il "/ 1.2.' ' ,
,, 4

alteia. Sunt printre tablourile

lui Petrascti din expozitie cateva
N. airdscu: Balcicul. din cele mai reusite: cele cloud

www.dacoromanica.ro
64

interioare de care vorbeam, alte douà : unul Ara persoane, celalt mic, cu o femeie In ros, pe
primul plan, cateva naturi moarte, printre care cea din mijloc, in lätime, toate pared aurite,
In acea atmosferä calda, crepuscularä, in care se complace In deosebi artistul.
Stefan Popescu ocupa peretele din fatä. Partea principala o formeaza' peisagiile, insa, spre
multumirea noastra', intalnim i cloud terne, mai rar tratate de artist pana' acum: figura si
floarea. Peisagiile dau aceeasi nota nobilä i armonioasa, prezinta aceeasi impecabila compozitie,
In care totul se tine si se echilibreaza, aceeasi observatie exacta a succesiunii planurilor, a
perspectivei luminii, care ne pune in mäsura sä stim cu precizie ora la care au fost pictate.
Este greu sä imaginam ceva mai decorativ si mai exact in peisagiul roman. Comparate cu
lucrarile trecute, cele de acurn apar mai viguroase, mai larg tratate, mai libere. Cateva sunt
de,a,dreptul magistrate prin linistea ce se desprinde din ele, prin eleganta arabescului, prin
justeta coloritului si a luminii. Figura este In totul demna de cele mai apreciate lucran i ale
artistului, are soliditatea de factura a operelor din muzee, iar florile constitue una din
simfoniile cele mai calde din expozitie. Pictate cu o verva inimitabila, In tonurile cele mai
potrivite, care, violente fiecare in parte, se domolesc reciproc, fara a pierde nimic din caldura
lor, ele constitue un exemplar unic In opera lui ;Stefan Popescu.
Steriadi aduce nota spiritualä si de distinctie, pe care ioo cunoastem. Ca un virtuos, la
largul säu In once gen, el se serveste cand de o pasta mai consistenta si mai grasä, and de
tonuri care au transparenta si savoarea acuarelei. La un artist atat de sensibil si de rafinat nu se
putea ca Olanda sä nu constitue un motiv de inspiratie noud. Ultima sa calatorie, contactul cu
atmosfera asa de particulara a acestei tari, au facut sà vibreze alte coarde in arta lui Steriadi.
Sunt note in traditia impresionista, pentru care pana azi el a aratat o mare preferinta.
Eust. Stoenescu are lucräri excelente, demne de artistul pe care toti 11 admirarn sid iubim.
Printre ele, o panzä magistralä, inaintea careia multi vor pronunta epitetul de capodopera :
portretul contelui de la ForestOyvonne. Batranul reprezentant al unei familii celebre este
analizat cu o putere de penetratie, cu un dar de a scruta sufletul omului, cu un talent de
a expune constatärile acestei anchete, inimitabile. Modelul apare in fata noasträ traind o vieatä
mai realä para.' decat cea adevarata, pentruca ea este mai sintetica, stransa pentru placerea
noastra intr'un moment si In cateva pete de coloare. Desenul ochilor, gura, nasul, pielea
rozä care imbraca forma oaselor ce se simt asa de bine pe dedesupt, gestul mainifor, trupul
strans ca un ghem, totul este redat cu o putere de evocatie de neuitat. Naturile moarte, mai
ales cea cu lampa, foarte personal tratate. Ele, impreuna cu peisagiile, cu celelalte portrete
cu studiile in vederea portretelor, ne confirma' impresia unui puternic temperament de artist.

www.dacoromanica.ro
_EXPO ZITIILE DIN LUNA IANUARIE _1938.
(RODICA 3IANIU, 31(ITZNE1?, SCHWEIZER-
CUMPÁNA, 310SCU, N STOICA ,$1- R. I05IF).

Anul 1937 s'a terminat Cu una din acele manifestari artistice care pot constitui o data istoo
rica' in evolutia plastica a unei tari. Fundarea grupului « Arta », In afara chiar de calitatea rara
a operelor, dovedea ca artistii seriosi dela noi sunt animati de spirit de solidaritate
gata sa sacrifice satisfactiile for intime si mai marunte unui scop comun si superior. In definitiv
un excelent sfarsit de an. Cel nou se incepe mai putin sensational, dar Incä satisfacator si destul
de instructiv. Expozitiile, mai ales cele din sala Dalles, ne dau posibilitatea sä cunoastem
progresele realizate In ultimul timp i preocupante catorva dintre pictorii reprezentativi ai
cloud generatii succesive, despartite intre ele cam prin zece ani de distanta. De o parte 4odica
Maniu, Miitzner, Schweizer,Cumpäna, de alta Alex. Moscu, Nic. Stoica o R. Iosif:
Aceasta despartire dupa varst5, constitue ea oare cel mai nemerit criteriu In clasificarea
artistilor ? Da si nu. Da, In cazul cand temperamentul lor este de acord cu tendintele esentiale
ale membrilor unui grup, In momentul cel mai important al carierei lor, In perioada de foro
matie. Nu, cand exista contradictie intre temperament si tendinte, In care caz temperamentul
va da trasatura dominanta. Cu exceptia lui Moscu, mai contemplativ, mai calm, mai putin
inclinat spre manifestari de « bravura' », In fond mai traditional, in sensul bun al cuvantului,
am impresia cà fiecare din ceilalti poate raspunde in numele generatiei sale. Exista, cu adevarat,
anume trasaturi comune, °rick de deosebita ar fi maniera lor, intre sotii Miitzner si Schweizer,
Cumpiina, Intre Stoica si Iosif. Dar, in afara' de cativa amatori de idei generale, ceilalti suntem
poate mai atrasi prin ceea ce, fiecare In parte, are mai personal, decat prin ceea ceol apropie
de colegii sai. Sa Incercam deci a schita individualitatea artistica a fiecaruia, asa cum ea se preo
zintä In anul de gratie 1938.
&dica Maniu este prin excelenta acuarelista. Practica acest gen de multa vreme si a ajuns
sà$1 stapaneasca in chip hotaritor. Imi aduc aminte, cu ani In urrnd, de impresia puternica ce
am avut In fata unor compozitii de proportii Insemnate, tratate cu o autoritate, care contrasta
cu varsta fragedd, cu timiditatea autoarei. Ina.' de atunci, In aceastd tehnic5, .1<odica Maniu era
cineva. Pând astazi, In lucririle sale, s'au mentinut acele calitati contradictorii care, departe
de a se vatdma una pe alta, se intregeau reciproc: Ceva feminin, aproape duios, In alegerea
subiectului, In grija cu care isi imbraca modelele, In atmosfera pe care o creaza In jurul lor,
si, In acelasi timp, o vigoare bärbateasca In felul hotarit cu care aruncà pata de coloare, in sio
guranta trasilturilor largi, In desenul energic, In armonia coloritului, bazata pe tonuri calde
coapte. Acuarelele de acum au devenit, poate, mai putin spontane ca In trecut, Insa mai unio
tare, mai topite, mai « tablou ». Am asistat la o perioada, mai acum cativa ani, In care I<odica
Maniu da impresia ca nu prea e multumita de sine, cà se caut5., ca se indoeste de directia In care
sa apuce. Pe atunci acorda mare atentie si picturii In uleiu. Ceva din materialitatea si din aspectul

www.dacoromanica.ro
 66

« terminat » al acestei tehnice se strecurase in acuarela sa. A fost Insa ceva trecator, de vreme
ce expozitiile ultime si, rnai ales, cea actuala, apar printre cele mai multumitoare la care ne,a
invitat vreodata.
Multumitoar e, de asemeni, si contributia lui Miitzner. De fiecare data, In ultimii ani, acest
pictor ne aduce ceva nou, aproape neasteptat. E drept, n'am Intalnit la dansul si nu cred sà in
tâlnim, acele salturi, acea reinoire « de fond en comble », cu care ne,au obisnuit altii. Neavand
ce spune, ei iau, asa zicand, vorba din gura altora. Evolutia lui Miitzner urmeaza dela inceput
aceeasi linie. Ritmul ei poate fi uneori mai accelerat, alteori mai lent; directia a ramas insa
aceeasi. Intre tablourile sale din Japonia, de pilda, si cele de acum, diferenta nu e de natura
si de stil, ci de calitate. i dânsul, ca i IWica Maniu, a cunoscut acum cativa ani o perioada
mai ingrata. Este greu unui strain sä aprecieze schimbari foarte subtile, care uneori se petrec
in subconstient, dar care se
,
traduc totusi prin efecte asa
de importante, cum ar fi adop,
tarea unei noi maniere, aproape
a unei noi atitudini in arta.
M'asi Incumeta totusi sa le
-
pun in socoteala influentei, pe
care cei doi soti o exercitau
- unul asupra altuia, prin faptul
pictand impreuna, uneori
chiar acelasi motiv sau acelasi
2. 4. model, intrebuintau cam ace,
Iasi procedeu si, cu putine
.

2
n. ,

diferente, ne dau cam acelasi

tablou. Acum s'au Intors fie,
-
care la subiectul si la prac,
tica cu care era familiarizat.
Reproducere din Artet i Tehnica Grafica,
De aceea, poate, unele din
S. Alfitzner: Balcic.
Coleclia K. H. Zamba ccian. Buletinul Imprimeriilor Statului. tablourile de acum ale lui
Miitzner sunt printre cele
mai bune, mai sincer si mai inspirat pictate, intr'o pasta in care fiecare valoare este
respectata.
Schweizer,Cumpdna a ramas credincios unui vechiu procedeu de a picta, pe care ha adoptat
in timpul studiilor sale In strainatate. Cu tenacitate si perseverenta ha mentinut pana azi, aco,
modindu,1 si perfectionandu,l, spre a corespunde sensibilitatii sale actuale. Aceasta formula'
vine, poate, dela scoala germana, miincheneza, pe care a iubit,o In tinerete. Coloritul insa, sombru,
bituminos, in care apar si fulgerdri rosii si aurii, este personal. Uneori maniera sa este
cea mai potrivita spre a evoca luciul, in intuneric, al unui vas de metal, pielea linsa si racoroasa
parca', a unui fruct, miscarile brusc luminate ale unui personagiu, de mici dimensiuni, intr'un
interior obscur. Alteori insa, mai ales cand e vorba sa se redea un subiect in aer liber, culoarea
sa pastoasa, bräzdata de striuri, pare prea grea, pensula sa prea Inecata In materie, oricat de

www.dacoromanica.ro
 67
Indemânatec ar fi purtata. L'am don, In aceste momente, mai preocupat de desenul obiectelor,
mai delicat, mai spiritualizat.
Am spus, cu alta ocazie, ca. Stoica si Moscu, pe care deopotriva li apreciez, pdcAtuesc, unul
prin lipsa, altul prin exces de vigoare. Am revazut expozitia lor, la un interval de vreo zece
zile. Nu mi,am schimbat parerea. Amandoi sunt buni desenatori, dar diferenta lor de tempera,
ment apare si aici, dei poate mai putin decat In lucrarile ion In culori. Moscu e atras de
motivele vaste, de vederile panoramice, pe care le observa pe Indelete, fara idei preconcepute,
cu obiectivitatea celui hotarlt sa nu se departeze de ce vede. Lui Stoica ii plac motivele mai
pitoresti de orase, si, In deosebi, casele cu
unghiuri multe, cu planuri suprapuse, In care
-.-_ - .4.
7------ TH-- -7,---- -,
--, -

, 4 'f, i-,---..--
' ,, ' 1
b-':
volumele se pot usor reduce la corpuri geome, r ',.rl

trice. Pe acestea el le despoaie de once element 1 . I

.,.
de prisos, le simplifica pand nu rdmane din 4
ele decat conturul, de multe ori singur desinat,
alteori umbrit de cateva trdsäturi de creion
gris sau colorat. Desenul lui Moscu este mai
clasic; cel al lui Stoica mai nervos, mai mo,
A

r ,pti ,;91 ;
dern, usor nuantat de ironie, voluntar, uneori C11
'

slab deformant. Nu este nicio contradictie

Intre desenul lui Moscu i pictura sa, bazata
pe aceleasi principiii. Este insd o mare deo,
sebire intre pictura lui Stoica i desenurile sale.
Pictura sa prezintd actualmente o intensitate
de ton, o varietate de contraste, o ciudatenie -

vorbesc de ceea ce intalneam pana acum In

scoala noastra cu care nu prea suntem
obisnuiti. Se va mai calma cu timpul, o stim.
Acordurile acide, uneori chiar stridente, se
vor mai Indulci. Asa Incât totul nu este decat
o incercare, din care un pictor, cu atatea
resurse cum este Stoica, va iesi cälit. D,sa a
välzut multe In timpul sederii In Italia, a
Rodica Mania: Repr ducere dun Arta 0 Tehnicó Graf ca.
Inregistrat multe, a asimilat ce i,a convenit, canal in Venelia. Buletinul Imprimeriu r Statului.
si va retine ceea ce se potriveste Cu tempe,
ramentul säu. Fenomen care, In domeniul personal, aminteste pe cel al cubismului pe planul
general. Sunt cu atat mai dispus sä aplaud aceastd tentativd mai revolutionara cu cat, de multeori,
gama de care se servesc unii din pictorii nostri este cu totul lipsitd de vigoare, Indulcita pAnd
la disparitia elementului colorant. Metoda lui Stoica ia valoarea unei adevarate terapeutice.
Nici Iosif nu se aratà dispus sä urmeze moda, care cere ca un tablou de astdzi sd se poatá
reduce la o armonie mai mult sau mai putin trandafirie, In care niciun ton nu mai e pur si nu
si,a mai pastrat natura. Ultimele sale lucrari sunt chiar mai tari, mai insistente, decat cele de
anii trecuti. Asa este Furtuna, asa este lucrarea ced face « pendant », al carui titlu Imi scapa.

5.
www.dacoromanica.ro
68

Cu perseverentd, Cu pricepere, mai ales cu spirit critic, Iosif se aseaza printre cei mai seriosi
dintre pictorii nostri tineri. S'a tinut totdeauna departe de coterii si de modä, n'a fäcut decat
ceea ce i,a dictat constiinta, si aceasta este mult. Asa a ajuns la faza de astazi, care nit este cea
din urmd, in care se mai simt poate incertitudini, dar care este a sa si la care lea condus o
muncd de toatd ziva.
N'as vrea säi termin aceastäl cronicä färä sä spun un cuvant despre un fenomen, pe care
11 consider deopotriva trist si primejdios. Cativa tineri, luna aceasta si In alte däti, Cu o candoare
uimitoare, expun tablouri absolut identice, ca subiect, ca fel de tratare, ca gamä a tonalitatilor, ca
gen In sfarsit cu cele ale altor pictori dela noi sau de aiurea. Cand acest lucru se face, In literaturà
sau In stiintd, avem a face cu un caz calificat de imitatie, poate chiar de plagiare; In artä el
are pretentia sd reprezinte unul din chipurile de a fi « modern ». Imi aduc aminte de un por,
tretist, care ne oferea pe zidurile sälii Mozart « des Modigliani pour pauvres », un altul era
suprarealist, In panze pe care le,ai fi putut vedea, aproape identice, In mai multe expozitii din
Apus. Un al treilea si,a ales modelul mai de aproape: pe Ciucurencu, In timp ce un al patrulea
a adoptat o formula italiand, dupä Tozzi si urmasii acestuia. La ce poate servi aceastd artä de
surogat ? Cui este ea de folos ? In once caz nu artistului. Dar ceea ce,i Inca* mai neexplicabil
este ea', la o varsta cand orgoliul e mai puternic si mai arzätoare dorinta de a fi tu Insuti,
un tandr pictor nu gdsesti nimic mai potrivit, decat sao§i puna o mascd. Ca sä ducä In eroare
pe cine? Publicul, ca säi,i cumpere lucrdrile? « Publicul » cumpard prea putin sau nimic. lar cei
cativa amatori dela noi, acum mai timizi ca oricand, sunt In genere mai informati si mai pru,
denti de cum li cred acesti tineri.

R. lout: Peisagiu de lam!.

www.dacoromanica.ro
EXPOZITIILE DIN LUNA FEBRUARIE 1938.
(GRUPUL IWENILOR, EXPOZITIA
PROFESORILOR DE DEBEN).

Vieata artisticä bucuresteand s'a semnalat, In luna Februarie, prin douä evenimente impor,
tante, de ordin estetic,social. Unul este expozitia grupului iesenilor, la Sala Dalles, celälalt
expozitia artistilor plastici din Invätämantul secundar, In sälile dela Colonadd.
Nicäeri, poate, mai mult ca la noi, nu se simt desavantajele centralizärii. Bucurestii au
devenit nu numai capitala, ci creerul i inima %àrii. Aici este singurul loc unde arta mai
poate trai prin propriile ei mijloace. In tot restul regatului, cei cari mai au curajul sä se
consacre acestei activitäti trebue ori sd se resemneze la o vieatä mediocrä, cu lipsuri i neplaceri,
ori sä se organizeze astfel, Incat lucrdrile lor, spre a fi cunoscute, säi fie regulat trimese la
Bucuresti. Dar n'a fost totdeauna astfel. In prima jumältate a secolului trecut, Iasii, de pildä,
nu numai cä se puteau mdsura cu cealaltd capitalä, dar o Intreceau chiar prin varietatea si
calitatea manifestatiilor artistice. Acolo erau scoli, un grup de profesori, deci un mediu, un
interes si o animatie, deci un spirit, care nu existau In aceeasi rn5surä In celälalt oras.
aceastä stare s'a prelungit cu mutt peste epoca Unirii Principatelor. °data insä cu transportarea
vietii politice la Bucuresti, lasii au Inceput sà tanjeascd. Putin cate putin au fost redusi la
importanta unui oras de provincie, cu toatä. Universitatea si celelalte institutii care sdldsluiau
In mijlocul lor. Mai toti cari se destinau carierelor libere, imediat ce ajungeau la oarecare
notorietate, Isi Indreptau privirea spre Bucuresti. lar felul cum se recrutau elementele care
participau la vieata noastrd de Stat, nu putin a contribuit la secätuirea acestui frumos oras
de toate fortele sale vii. A trebuit sa fie cineva lipsit de once interes pentru tot ce constitue
domeniul vietii zilnice si pasionat de lumea ideilor, dotat, pe deasupra, cu un temperament
de sihastru, ca Ibräileanu, ca Philippide i putini altii, pentru ca o vieatä Intreagä sà consima
a se izola de restul lumii si a se multumi cu satisfactiile ce le oferea contactul cordial cu un
mic cerc de prieteni, In intervalele cand Bucurestii Ii lasau liberi sa se abatäl si pela Iasi.
Abia dacä cate o polemicä (ca sä zicem asa) räsundtoare, In care ideile nu erau decat pretextul
unor räfuieli, pe un ton de mahala, mai destepta lumea din am.ortealà. Vieata Romaneasa
o stie mai bine ca oricine, ca i Insemndrile Iesene, care au de luptat cu indiferenta si Cu
lipsa de pregatire a publicului.
In acest mediu, asa de neprielnic, toate energiile artistilor nu adormiserä Inca. Se mai
gäseau cativa oameni cari sä se Incurneatä a cultiva arta. Este grupul celor cinci, cari expun
acum la Sala Dalles. Se cuvine deci sad primim cu toatä simpatia, nu numai pentru Indräz,
neala lor, ci mai ales pentru rnesajul moldovenesc, pe carel aduc In Bucurestii nostri, mult
mai cosmopoliti. Clavel, Alupi, Popa, Ceitniirut i Mateescu (ultimul, sculptor), n'au venit la noi
cu intentia sa ne uimeascd prin operele lor, sau sä ne scandalizeze, prin cine stie ce noutäti
sensationale. Manifestarea lor porneste dintr'un sentiment adanc si serios, si se caracterizeazä

www.dacoromanica.ro
70

printr'o modestie cu adevarat miscdtoare. Neiau trimes

fiecare ce aveau mai bun, produsul ultimilor ani.
Faptul cà « amatorul » de artä este asa de rar in
Moldova a avut de efect ca influenta si gustul lui nu
apar nicderi si deci nu coloreaza, deformândio, vreio
tendinta. Fiecare pictor (de ei voiu vorbi mai ales),
apare asa cum este, cu francheta naturii sale, si nu
asa cum liar don i un cumpdrator ipotetic. Sinceritatea
tuturor este incontestabilä. Unul este interesat de
problema culoarei, In multiplele ei aspecte; altul de
echilibrul i arabescul unei compozitii; un al treilea
de scrutarea unei figuri umane, de chipul cel mai
expresiv de a o reda.
Ii simtim, pe fiecare, luptand cu dificultatile unei
meserii, pe care n'a avut cum s'o cunoasca In toate
secretele ei, In acel oras In care exemplele de picturä
blind sunt asa de sporadice, danduisi osteneala, in
cercând, totdeauna cu buna credinta, cu acea iubire,
pe care numai cei pasionati o pun In realizärile ion,
Laetifia Lucasievici: Portret. revenind cu inclaratnicie asupra acelorasi probleme.
Clavel este cel care ne aduce cele mai reusite panze.
In cateva scene just observate, din punctul de vedere al valorilor, In naturi moarte, mai gras si
mai energic pictate, In ateva delicate veden i de orase, el ne dà masura preocuparilor sale. Popa
este atras de compozitii, pe care le schiteaza In lucrari de mici dimensiuni, deocamdata, probabil
In vederea unor tablouri mai importante. Este un gen care reclama cunostinte, o dispozitie
de spirit si chiar o viziune parti,
culara. Alupi este mai ales portretist,
Intr'o materie mai fluidà, cu un
placut colorit, cu o triskurd de
pensula larga si hotarita. Cdmärut
este mai greu de clasat. Pare mai
nelinistit decat tovardsii säi, al-0ra
unul sau altul leiar putea imputa
cam prea multa cumintenie, mai
rebel la formele si la practica trai
ditionala.
Expozitia profesorilor de desen,
ca fenomen social nu este mai putin
semnificativa. lata o intreaga cate:
gorie de membri ai invatamantului
secundar, intruniti, nu spre a reven,
dica cine stie ce drept calcat In LaeNia Lucasievici: Peisagiu.

www.dacoromanica.ro
 71

picioare, pe aceste vremuri cand nimeni nu mai stie

care ne sunt drepturile ceea ce ar fi de sigur o
atitudine perfect justificata ci spre a ne convinge
de preocuparile Inalte, de natura cu totul desinteresata
si ideala, care ii anima, In afara de Indeplinirea
datoriei lor profesionale. Petrescu Dragoe, mai Intai,
prea repede disparut, Honoriu Boicescu, actualmente,
presedintii asociatiei, au izbutit nu numai sà convinga
pe colegii lor de necesitatea unei manifestari colective,
dar Inca sa faca dintr'o expozitie, care ar fi putut
lua aspectul unui bazar, ceva decent si reprezentativ.
Cu bunatate, cu tärie, and era nevoie, ei au convins
pe cei mai neindemanateci cà nu este In interesul
lor sa fie vazuti, parä nu vor atinge un anumit nivel
artistic, pe cei talentati sa nu se multumeascd cu
lucran i aproximative, ori prea expeditive, ci &a:0 dea
osteneala ca sà apard sub cel mai onorabil aspect.
Rezultatul a Intrecut toate asteptarile. Aceasta a
treia expozitie este hotarlt cea mai bunk iar printre
lucrarile trimise, mai ales cele semnate de pictori M. Ciimeirut: Rafe.
pe care am avut ocazia sad vedem Intr'una sau
alta din salile Bucurestilor, sunt unele care ar putea cu cinste figura In vreo colectie.
Celelalte expozitii din luna Februarie infra In categoria celor cu care suntem obisnuiti
si pe care le Intalnim In decursul vietii artistice a Capitalei. Mai importante sunt cele din
Sala Dalles, unde putem revedea tablourile a doi pictori cunoscuti, Laetitia Lucasievici
Adam Bältatu.
Laetitia Lucasievici conteaza
printre cei mai tineri artisti dela
noi, de vreme ce expozitia aceasta
este, daca nu ma Insel, a treia din
cariera sa. Eleva a lui Steriadi, desa
a Inceput prin tablouri In care se
resimtea Inca amintirea maestrului,
dei, la o observare mai atentä, se
constata un temperament dotat si
germenii unui fel destul de personal
de a intelege pictura. In putina
vreme a reusit astfel sa se scuture
de influentele straine, asa Incat
astazi a ramas ea Insasi. Printr'o ferie
cita imperechere de calitati, lucrarile
Alex. Clavel: Buteilifria fratelni
de acum au gratie, un sentiment

www.dacoromanica.ro
 72

evident pentru armonii subtile de culoare, calitati pe care le asteptam dela dansa, dar si o
vigoare sincerä, pe care rareori o Intalnim In pictura femeilor. In alegerea subiectelor, In dispozitia
de spirit cu care le priveste, a mai ramas poate ceva din vechea maniera; In felul In care
poarta pensula, in armonia tonurilor apare insa ceva nou i proaspat, o emotie pastrata vie In tot
timpul executiei, insusiri care ne dau cele mai bune sperante pentru viitor. Laetitia Lucasierici
stie apoi desena. Lucrarile sale In carbune, peisajele asa de spiritual inviorate de putina culoare,
sunt notari pline de farmec.
Itatu a ajuns la o maturitate care ne dà dreptul sa4 judecam in chip definitiv, poate
putin i cu severitatea ce se cuvine unui artist complet realizat. SA incepem cu ceea ce ne sileste
sa rezistam oarecum la placerea ce ne fac tablourile sale de acum: o oarecare uniformitate de
tratare, ceva care s'ar apropia de « maniera », aparenta' in mai fiecare panzä, oricare ar fi
subiectul ei. Spunand acest lucru, mà gandesc prin comparatie, pe de o parte la cateva studii
de figura, mai vechi, In care se simte mai multa
sinceritate, pe de alta la cateva motive din expozitia
de fata, lucrate evident dupa natura, care au hotarit
mai mult accent decat celelalte. Este singura rezerva
ce se poate face, caci si expozitia de acum, ca
cele precedente, ne satisface printr'un sens incon,
testabil pentru armonia tonurilor i efectul deco,
rativ, printrio trasatura de pensula supla si onctuoasa,
care stie sa evite toate brutalitatile.
La Sala Mozart m'au interesat mai ales doi
artisti: Victoria Constantinescu, cu acuarele in care
se remarca spirit, inteligenta i mai ales gust In
combinarea i In modul in care sunt dispuse petele
de coloare, In special In motivele florale, si Gh.
Naum, sub dublul sau aspect de pictor i gravor,
In aquaforte si In lemn. Pictura sa este cea a unui
om care simte nuantele i valorile, mai ales intr'un
Boro-Prund: Fragment decoratio. peisagiu. In vederile de interior atentia sa, recla,
mata in acelasi ttmp de prea multe tonuri
forme, se pierde in detalii. De aici o lipsd de coeziune, o impresie de raspandire, care de
sigur vor dispare cu timpul. Cand motivul este Insa luat dupa natura, dintr'un colt de oras,
detaliile se organizeazd singure, In jurul unui obiect central: un put, un buchet de arbori,
iar efectul este mai fidel si mai precis redat, cu mai multd naturaid fineta. Naum este mai
ales gravor, gravor nascut, cu ingeniozitatea celui pe care Il stäpaneste o pasiune, care insa
cu greu se poate satisface la noi i in imprejurarile actuale. Invatatura sa cu un maestru foarte
talentat, dar trist, inchis si bolnav n'a putut fi completä. A trebuit mai tarziu sá improvizeze,
sa inventeze, sà suplineasca ceea ced lipsea. A facut,o. Desenul sat este mai totdeauna corect,
si aceasta se vede mai ales In gravurile In linoleum, pe lemn sau pe panza. Pentru un gravor
e mai mult deck jumatate din ceea ced trebue ca sa devie interesant. D,sa poseda Inca un
foarte just sentiment al efectelor, acea distribuire a luminilor si a umbrelor, care nu trebue

www.dacoromanica.ro
 73
sa apara nici prea numeroase si prea contrastate, caci atunci suprafata compozitiei s'ar
prezenta Cu gauri, iar atentia privitorului nu s'ar putea opri nicaeri, si nici nu pot lipsi Cu
totul, cad aceasta ar produce o triad monotonie. D,sa stie apoi cum se obtine o « muscatura »
expresivä a acidului In placa de ararna, cum se pune cerneala, cum se procedeaza spre a
avea un tiraj gras sau unul uscat, si a varia astfel aspectul unei gravuri numai prin felul
cum e efectuata tiparirea.
S'ar cuveni ca amatorii nostri sa incurajeze pe acest artist, sincer si onest, care in mediul
brailean In care traieste si care nu trebue sa fie mult deosebit de cel iesean, pe care il descrieam
mai sus, a gasit totusi taria sa continue o meserie asa de putin rentabila.
Am lasat pentru la urma pe cei doi sculptori, pe cari barn vizitat In aceasta tuna, si despre
cari asi vrea sa adaug cateva cuvinte. Irina Codreanu a avut de curand o expozitie, de care
auzisem mult bine, deschisa insa pe cand eu lipsearn din Bucuresti. Am tinut totusi sa,i vac' lu,
crarile, macar In atelier, natural In conditii mai putin favorabile decat intr'o said publica. Am
fost uimit de chipul inteligent cum
operele sale sunt gandite, de sew
sibilitatea autoarei lor la calitatile
tactile ale unui trup, de solida sa
cultura clasica, cu toata abaterea
pe care a fäcut$o, In trecut, pe
drumurile urmate de Brincu.,s. (poate
un Inuit mai serios conducator spre
clasicism, de cum s'ar parea la
prima vedere), de intelegerea pene
tru ce este decorativ si static intr'o
figura, de chipul cum se pun in
valoare partile ce contribue, din
contra, sa ne dea impresia de
vieata si de miscare. Un tors, cateva
capete, executate cu o delicateta Borgo-Prund: Trei mdtti.

care nu poate fi intrecuta, m'au

incantat. M'au incantat Inca desenurile Irinei Codreanu, larg tratate ca niste proiecte de
fresca, sigure, voluntar despuiate de toate detaliile inutile, si totusi asa de sugestive si
pline de sens.
Borgo Prund, cum am spus'o si In alte ocazii, este unul din sculptorii nostri cei mai orb
ginali. Aceasta calitate ii vine pe de o parte dela o intuitie sigura, printr'o afinitate de natura,
a sculpturii extrem orientale, pe de alta din dragostea pentru diferitele specii de materie
pe care un sculptor le poate intrebuinta, dragoste bazata pe o reactiune de ordin sensual, aproape
fizic, pentru caldura sau riceala lor, pentru aspectul lor lucios sau mat, pentru vinele, pentru
coloarea lor. Prima insusire ba dictat acele figuri mari, In lemn, ca niste cariatide, care se in,
doiesc sub greutatea barnelor ce poarta, cu trupul mai degraba animat de gratioase miscari de
dans, onduland din toate Incheieturile, dei niciun os nu se simte, toate fiind ascunse, ca in
arta budista, sub muschi si sub grasime. Este partea cu care publicul se va obisnui mai greu

www.dacoromanica.ro
74

in opera lui Borgo Prund, dei unele din aceste statui au ceva asa de suav si de decorativ.
Mai usor accesibile publicului nostru sunt figurile mai mici, unele In lemn, altele In alabastru,
care freamätä de vieatä, sau suprafetele de lemn, pe care apar In basorelief nuduri culcate
ori grupuri, de cea mai armoniasä compozitie.
In placile de metal martelat, se poate constata eat de solide sunt darurile de desenator
ale sculptorului. Una din ele, o Bacanalä, uneste stilul mästilor grecesti, cu o compozitie In
care trupurile se amestecd i forfotesc, ca In basoreliefurile japoneze ori indiene.

and

1
,t

C. Alupi: Porhyt.

www.dacoromanica.ro
MARTIE 1938: GRUPUL NOSTI?U. AFIRATO AFI
TONITZA, GIIIATA, ANGIIELUTA's, LUCIA
DEMETRIADE. D-na CRETZU-MEDELENI,
CIUCURENCU, IORDACITE.

In luna Martie am avut expozitia Grupului Nostru, deschisa Inca dela finele lui Februarie,
cea a lui Sirato si Tonitza, la sala Dalles, si citeva manifestari individuale.
Din Grupul Nostru fac parte unii dintre cei mai talentati artisti, printre cei a caror varsta
s'ar cuprinde intre treizeci si patruzeci de ani. Ei au trecut de perioada iluziilor si a incercarilor
fara viitor, de acel cap periculos, cand multi isi imagineaza ca sunt destinati sa revolutioneze
arta. S'au apropiat acum de mornentul in care, din experientele trecutului, isi vor constitui un
crez artistic, o norma de conducere, capabile de sigur sa evolueze si sa se desvolte, dar destul
de precise in principiile lor. Manunchiul de pictori si de sculptori, care formeaza grupul, a plecat
la drum, mai acum cativa ani, cu insufletire si curaj. Unii insa s'au obosit de pe acum, iar
altii au renuntat la caldtorie. E päcat. Alaturi de asociatia « Arta », care uneste elita generatiei
mature, ne placea sa stim a exista o asociatie similara, a generatiei care vine dupa ea, destinata
sä,i ia locul, cind cealalta nu va mai fi, si sa duca mai departe faclia.
Presupun ca entusiasmul participantilor se masoara mai ales dupa râvna ce au depus ca
sa dea stralucire expozitiei, dupa numarul de lucrari, dupa calitatea acestora. St. Constantinescu
a trimis putine panze, dar serioase. Plin de talent, ambitios, stapan pe cunostintele necesare
ca sa execute cu usurintd, cu brio chiar, un tablou in stare sa rivalizeze cu oricare altul, el este
dintre rarii pictori la noi cari nu se multumesc cu once, nici chiar cu ce ar placea altora, si nu
expun decat un sfert din ce produc. De aceea oricare din tablourile sale are ceva definitiv, in
coloritul nobil, in compozitia bine inchegata, chiar in alegerea subiectului. El place sau nu,
dupä cultura si temperamentul privitorului, dar asa a fost vroit de pictor si nu altfel, fail
concesii, Ara induiosari cu sine insusi. Este singura metoda pentru a ajunge sa spui ceva per,
sonal. lar rnicul peisaj, care a intrat in colectia d,lui Aznavorian, unul din cei mai priceputi
amatori dela noi, pentru multi vizitatori s'a impus ca cea mai reusita opera, din anul acesta,
a grupului.
Ludan Grigorescu este reprezentat mai ales prin guase. Singurul uleiu de pe panoul ski
era o lucrare mai veche, cunoscuta din alte expozitii. Ceea ce te izbea dintr'odatd, in interioarele
luminoase si in vederile din Marsilia, era o veselie, un spirit de observatie si de analiza, poate
ceva cam ironice, servite insa de o factura repede si vie, in care fiecare linie exprima ceva, in
care armonia de colori era de o rara distinctie. Dar, constient de acest dar, artistul nu se chel,
tueste inutil in tonuri vii si rasunatoare. Fiecare scena reclama' o anumita stare sufleteasca, la
creator ca si la cel care se bucura vazand,o, si fiecare stare sufleteasca se exprima intr'o anumita
gama. In cea mai reusita din vederile din Marsilia, pe care a Octavo candva si Kokoschka intr'o

www.dacoromanica.ro
 76

panza celebra, centrele de cristalizare ale colorilor

erau albul hartiei si petele negre, cu care sunt
viguros conturate formele. In jurul lor, ca un sbor
de fluturi exotici, din ce In ce mai largi, cu cat
ne apropiam de marginile cadrului, se asezau
celelalte tonuri. Naturile moarte, mai ales cea In
care domina albul unei statui, erau aproape de
aceeasi calitate.
Nichita a trimis o singurä panza, e drept de
dimensiuni importante, In care se recunoaste vechea
sa maniera. 11 asteptam cu alta ocazie, caci nu
vrem sä%1 judecam dupa aceastä unicä lucrare, cu
atat mai vartos, cu cat, In ultimul timp, d,sa a expus
foarte putin. lar despre Moscu, Sin, Borgo Prund,
am scris nu de mult.
O placuta surpriza pentru toti a fost panoul
cu tablourile lui Bajenaru. Cei cari iau urmarit, in
trecut, evolutia, au putut constata la dansul o linie
usor ascendenta, panä la ultima expozitie, cea facuta
In vederea pavilionului roman din Paris, in primas
vara trecuta. S'a putut remarca atunci o figura
A. Ciumereneu: Femeie En roz.
de femeie, sincer tratatd, avand ceva din linistea,
din simplicitatea de linie si de atitudine, din colo,
ritul deschis si nitel mat al frescelor. Era, dupa cum socotisem cu totii, cea mai Lama' opera
de pana acum a lui Bajenaru. In expozitia actuala chsa a depasit aceasta faza. Cu un sens sigur
al valorilor si Cu o incontestabila
-
capacitate de a ne comunica
emotiile sale, Bcyenaru a atacat
probleme mai grele, intre altele
cea a distribuirii luminii intr'o
padure, sub zapadd, ori asupra .6
unei veden i intinse din regiunea P.' 11

colinelor, pentru redarea careia

era nevoie sa se margineasca
numai la coloarea verde, subtil
modulata, nuantata astfel, incat
sa sugereze accidentele de teren,
departarea, actiunea soarelui,
tenuanduose cu cat ne apropiam
de orizont. Un interior intr'o - -
gama calda, era ca o marturie a
unei perioade mai vechi i pentru D. Gbiatel: Teírg.

www.dacoromanica.ro
 77
tranzitia intre tablourile din trecut si cele actuale,
incontestabil superioare.
Aceeasi impresie de progres ne,a läsat
Hrandt, ata in naturile moarte, ct i in peisaje.
Dei nu se serveste de uleiu decat, relativ, de putira
vreme preocuparea sa de cdpetenie, pand mai
anii trecuti, fiind laviul cu siguranta cu care
ajunsese sä manuiascd tusul, Il vedem acum servin,
du,se de pata de coloare. Vederea de iarnä, de
Odd, nu era numai un motiv bine observat, ci
era si pictata cu o mare finete de « tusa ».
Miracovici s'a remarcat in ultimul timp prin
cateva foarte pläcute afise. Genul acesta reclamO,
dela cine,1 practick mult gust, putere de inventie
si nepreväzut, un dar de a simplifica, adicà de a
reduce o compozitie la partite ei esentiale. Ceva din
spiritul afisului a pdtruns si In unele din picturile are
tistului, variatiuni cromatice pe o ternä in care intrà
cOteva note, mai mult sau mai putin intense, un verde
inchis, un gri gàlbui, un albastru viu. Ca la acei 7 Om"'
compozitori cari au practicat « tema cu variatiuni », )e)
avem si la Miracovici variatia veseld, pe cea serioasä,
A. Ciucurencu: Fenceie i,, costum de doro.
pe cea pateticd. i, cum e vorba de un pictor inte,
ligent si cu o sensibilitate vesnic treazä, nici allegro, nici andantele, nici largo, din variatiunile
sale, nu ne vor lOsa indiferenti. O notà nouä sunt guasele, imaginate ca niste gravuri japoneze.
Dintre cei trei sculptori din
Grup, Borgo Prund este cel mai
inventiv, cel mai capabil sà In'
noiascd domeniul artei, s'o facd
sä ne apard sub forme mai neo,
. . bisnuite. Once intreprinde este
In acelasi timp decorativ si plastic.
Mac Constantinescu expune o
mascd de mare distinctie, Alba, si
un nud bine echilibrat. Baraschi,
aldturi de mai multe compozitii
si busturi, se prezina cu un nud
in märime supranaturald, ceva
cam academic, dar armonios ca
infätisare.
Ca si lunile trecute cele mai
Lucia Dernetriade-Bdkicescu: Scoicd. atragatoare opere se vdd in sala

www.dacoromanica.ro
 78

Dalles. Aici sunt grupate lucrarile lui Tonitza,

ale lui irato, ale lui Ghiatd, Para* sa mai vorbim
de Anghelutd, de Lucia Demetriade si de dena
Cretu,Medeleni. Tonitza, irato, sunt printre cei
mai apreciati pictori ai nostri. i unul i altul
n au numai prieteni, poate si pentrucd unii din
admiratorii lor pierd uneori mdsura si prin aceasta
produc in altii o reactie tocmai contrard celei
pe care ar dorieo. Omul care simte nevoia unei
opinii, in materie de arta, dar care n'are totdeauna
elementele sasieo formuleze singur, nuei bucuros
sa fie luat drept un copil, care crede once i
s'ar spune. S'au intrebuintat epitete inadmisibile,
s'au facut clasificatii, care deranjau prea mult
tot ce stiam, cand era mai simplu sa se afirme
valoarea a doi buni pictori, aldturi de alti buni
pictori. Unul, mai ales, se impune gratie teme
peramentului &au, gratie unei puternice facultati
de induiosare si a unui simt decorativ inconte,
stabil ; celalalt gratie unei remarcabile indemanari
_ in executie astazi pusd metodic i per,
N. N. Tonika: Studin de na severent in serviciul unei vointe clare si a unei
( spate ).T..11ein, col. H.Trembisk.i. intelegeri constiente de limitele puterilor ei.
Expozitia Sirato, Tonitza era asteptatd cu
nerabdare. Trebuia sa fie, si a rest, una din manifestarile de seama ale anului acesta. Lucrarile
lor, in sala mica a Fundatiei Dalles, se puteau examina la distanta si sub lumina cea mai
favorabila. Deosebite ca factura i ca subiect, ele denota la ambii pictori calitati de concentrare,
de sensibilitate la ceea ce este intim si rafinat, de constiinta profesionala. Greutatea la unul
este pusa mai ales pe acordul tonurilor, la celdlalt pe arabescul liniilor, pe atmosferä. Totusi,
si Tonitza este un colorist si Inca de clash'. Dar, paradoxal i placanduei sä deruteze opinia
publica, dei Isi cunoaste perfect insusirile, dela o vreme pare hotarit sa renunte la ceea ce facea
farmecul lucrarilor sale din trecut sau, cel putin, saesi infraneze instinctul, recurgand la tonuri
in care elementul colorant este abia perceptibil. Asa sunt peisajele dela Balcic sau de aiurea.
Am auzit pe multi asemanand aceste tempera cu gravurile japoneze. Nu cred ca au drep,
tate. Japonezii se servesc de colori deschise, dar Inca destul de pigmentate. E destul sa ne gandim
la albastrul, la verdele, la rosul purpuriu i la galbenul celor mai multi autori de estampe, la
Hiroshige intre altii. Nicaieri nu vom gàsi in peisajele de acum ale lui Tonitza tonurile care
sa le poata fi comparate. La dânsul totul este diluat, in vederea impresiei de liniste melancolica,
de senindtate, pe care vrea s'o destepte in noi, de altfel vizibilà i prin caracterul desenului.
Cu un fel de cochetarie legitima, vechiul Tonitza reapare in studiile de nud i in panourile
decorative, tratate realist si inspirate de motive florale. Compozitia acestora din urind pare cu
totul neingrij itá, dictatd numai de capriciu. S'ar putea crede cà formele i petele de coloare

www.dacoromanica.ro
 79

sunt asezate la voia intamplärii. In realitate totul

este calculat si vroit, Cu o deosebita Intelegere
pentru felul cum se comportd tonurile care se
invecineaza. Tratarea lor difera insa fundamental
de cea a peisagiilor si chiar de cea a catorva fru,
moase studii de nud. De coloare intensa', obtinute
prin « tuse » brusce si repezi, Cu acordurile lor
violente, uneori aproape strigAtoare, ele au ceva
neasteptat, agresiv chiar. Nudurile, din contrà,
sunt o picturd calnad, cumpdnitd. Tonitza a
aratat totdeauna intelegere si atractie pentru
astfel de subiecte. Ele invedereaza din partea
pictorului o deplina cunoastere a formei, dar si
interes pentru detalii, pentru o suculentd a
aspectului, aclica pentru acele calitati care sunt
necesare studiilor numite, cu un termen de
atelier, « un beau morceau ».
irato este mai putin liric sau, mai drept
vorbind, pasiunea sa nu se simte cleat in armo,
nizarea culorilor. In timp ce sufletul Ti ramâne
rece, ochiul se delecteaza. Dupa o picturd care
multd vreme a tins spre decorativ, mai mult
Afariana Cretzu Afedeleni: Eva.
prin linie i masd cleat prin ton, d,sa si,a facut
o manierä din tot ceea ce o lunga experienta
un remarcabil dar de observatie, poate nu fara un instinct pentru ceea ce este oportun si
apreciat la un anumit moment, 11 Invatase sà pretuiasca. Desenul &au n'a avut niciodata
« mordantul » desenului lui Iser, de pilda, sau al lui Pallady, spontaneitatea celui al lui
Steriadi, siguranta celui al lui Stefan Popescu sau 4essu. A simtit ca nu in aceastä directie
trebuiau Indreptate eforturile sale. Ii ramanea culoarea si In adevar progresele ce a obtinut
In acest dorneniu, in ultimii ani, sunt remarcabile. Prin culoare se poate exprima once, au
aerul sa ne spuna tablourile lui ;Sirato, nu cu exaltarea unui Van Gogh, cu lirismul aristocratic
al lui Delacroix si nici cu emotia unui Corot, dei spre acesta ne duce mai degraba ceea ce
vedem In expozitia actuala, ci cu stiinta pe care o dobândesti cercetand i studiind pe unii
din marii maestri ai secolului, cu metoda si cumpanire, cu patrunderea unei inteligente, care
poate merge departe cu analiza. In fond, si aceasta este concluzia la care ajungem, trecand
in revista ultimii ani din evolutia pictorului, arta sa se bazeaza prea putin pe instinct si
pe impulsie, si mult pe inteligenta. Inteligenta si un fel de ratiune practica ifau dictat acum
exact ceea ce convenea dispozitiilor sale native, adica un anume format al tabloului, o anume
compozitie, anume subiecte, pana i « flou,u1 » conturului, alaturi de un colorit totdeauna placut,
uneori original si indraznet.
Este tocmai contrar de ce se intampla cu Ghiatc7, la care instinctul vorbeste asa de irezistibil
asa de sigur. Instinctul Ii dicteaza rnotivele In care täranul joaca rolul esential; tot el 11

www.dacoromanica.ro
80

impiedeca sa alunece pe panta manierismului, pe care n'au evitabo mai n'iciunul din cei cari s'au
inspirat din vieata satelor noastre, sau pe cea a realitatii brutale, sub pretext de veracitate. Cu
neindemanare vizibila, care poate lua uneori forme comice, el ne dà in acelasi timp cele mai
veridice i mai autentice gesturi, figurile exacte, chinuite i angulare, pozele naturale, singurele
juste, cele pe care le,au avut oamenii de sute si mii de ani, ca A. exprime sentimente etern
omenesti. Ele au ceva, in panzele lui GhiatcY, indiferent daca e vorba de un mic studiu sau de
un tablou mai elaborat, care le apropie de figurile celebre pe care le cunoaste arta, de scribii
egipteni, de statuiele romanice sau gotice, din evul mediu. Sentimentul este tot atat de adanc,
Cu toata diferenta de executie si cu toata stangacia de care uneori compatriotul nostru da do,
vadä. Dacd Ghiagi ar fi fost un abil, de mult ar fi renuntat la aceasta latura aspra a talentului
sau, care supara pe delicati. Ar fi fost sà se amputeze. Ursitoarele hau dat insa un dar care
face nu numai suportabilä, ci atractiva pi-in contrast: coloarea.
Alaturi de scenele taranesti, naturile moarte, peisagiile de iarna, sunt partea cea mai in
teresanta a expozitiei. Unele au ceva din gravitatea panzelor lui Andreescu, si nu cunosc elogiu
mai mare pe care has putea face unui pictor roman.
Anghelutd este printre artistii cari s'au remarcat mai mult in ultimul timp. Nuos decal putini
ani de and a expus pentru prima data. Ne,a interesat mai ales cu gama sa clara, amintind vag
pe cea a lui Bonnard. De atunci, pastrand aceeasi atitudine, a adancit totul, a ajuns sa se for:
meze, sàsi creeze un stil, care este al sau astazi, si pe carel putem recunoaste si separa de
cel al confratilor sai. Gama clara i « tandra » a coloritului sau corespunde, de sigur, insusirilor
omului. Il simtim, la vorbd, bun si increzator, fire vesela; si asa este si pictura sa: cea a unui
om multumit. In expozitia de acum sunt cateva compozitii interesante: grupele in jurul unei mese
incarcate. Dar sunt i niste studii de copil, delicioase ca intelegere a nevinovatiei, a trasaturilor
delicate, a pielei fragede, a acelor nimicuri din costum, care incadreaza i comenteaza o fizio,
nomie. Tocmai aici rezida insa si pericolul, de care artistul ar trebui sa se fereasca: cam prea
multa dragalasie.
Lucia BdIckescu Demetriade, de data aceasta a amestecat desenuri spirituale, uneori asa de
necrutatoare pentru slàbiciunile noastre, Cu picturi reprezentand peisagii si naturi moarte. Ca,
litatea cea mare a lucrarilor sale de pana acum, aldturi de inteligenta, era verva. Cu un mic
numar de pete de acuareld, mai mult aruncate decat intinse, chsa ajungea sa ne dea, ca in
seria de macedonence din expozitia de acum o figura, in fata careia trebue sa te intrebi daca
este o fiinta vie sau o papuse, insa delicioasä prin coloare, prin acel brio, care este la chsa tot
asa de natural ca pentru o pasare cantecul ori penele strälucitoare. Uleiul permite mai greu
astfel de tratare. De aceea, in unele panze se simte constrangerea. Altele sunt studiate mai
Cu grije si reprezinta un aspect nou si interesant in cariera artistei: un lighean cu peste, un
peisagiu, langa usa dela intrare in expozitie. Buchetul de flori de hartie, in pastel, este si el
lucrare reusita.
Tablourile Luciei Demetriade sunt amestecate Cu sculpturile dnei Cretzu:Medeleni, o tanard
si talentata artista, care nu a 0:sit poate inca stilul cel mai potrivit la care sa se opreasca, dar
care este evident stapana pe multe posibilitäti. Ce i s'ar putea imputa, ar fi ca se raspandeste
prea mult i In prea multe directii, dela piatra sapata in caracterul artei romanice, pana la acele
mici figurine moderne, trecand pe la Greci, pe la Bourdelle si pe la unii din maestrii

www.dacoromanica.ro
Barocului. Eva, nudul cel mare, este un lucru
simtit, de asemenea i torsul de femeie, in bronz,
desi asa de diferite intre ele. In fata lor, cineva
ar putea sa se intrebe : cand artista este cu adev5rat J.

sincerd? Remarcabile cateva capeteportrete.

La Mozart, un artist format si unul care
.110 7-- °°-
promite. Ciucurencu are ochiul cel mai fin care
se poate inchipui. Expozitia sa de acum este o
adevaratd incantare, cu toatà irealitatea, absur,
ditatea chiar a unora din subiectele tratate.
Intr'o atmosferd plind de lumina, in care toate
tonurile, chiar cele mai puternice, si,au pierdut
virulenta, se produc imperecherile de colori cele
mai neasteptate, mai ilogice, i totusi cele mai
fermecätoare. La tot pasul ai o surprindere. Ceea
ce ai fi crezut imposibil, artistul acesta, de o
ingeniozitate rara, a reusit sa/ realizeze. Forma
iese de multe ori vätilmata din aceasta alhimie a
tonurilor, dar ea este lucrul de care Ciucurencu N

se ingrijeste mai putin. In schimb, ca niste vapori ye

-1
iesiti din lichide rare, culorile diafane ocupa
Anghelqd: Portret de copii.
fiecare locul cel mai nemerit in dreptunghiul
tabloului. Am impresia cd arta lui Pallady nwi
cu totul straind de cea a lui Ciucurencu, cà anume sugestii au venit prin tablourile acestui iri,
cercat magician al tonurilor. Dar aceasta are o mica" importantä. Ciucurencu este astäzi el insusi,
Si asa cum este tine un loc de
r, .:...
.,:__ :, IC , ,,. ..,--. `. ',-: t ,----7 4.

-11' . ----
_,..:-'-`,.-.
- '
...-,;. _
's°:-FW-----1; -
-

,
'i j seamd In generatia tânard.
,..
-
-,
,
i
Artistul care promite se nu,
/ordache. Nwmi aduc
. A
e k....:?-?-4.:
li...zi. 4r. t .,..,:.
.

0..,
v, f
',-_,.:.,4j
i
meste
aminte sd fi vazut pana acum
-- '. lir. A
ro-.:
7
,N't, vg -- g ceva de dansul. Este de tot tandr
si, din unele tablouri, pare Ina.'
r ..
-
.,
-
;,.'A` '
,,./-4 ,-
--
,t;
&-: ..?'".---
4 'iv ..
hi..
..
-

, ,,,,, -
,;2,-.1 ..,
,i, a,

- ' 'i
neexperimentat. El simte insäl
pictura, cu o pasiune si cu o pia,
t,,
-,,,,-,,,w.
Al ev
..gi'..-
-

T) , ,,:
., 4

. 1
cere sensualk pe care rar am in
i

,-,.- - .; -7 - s' - -
I talnit,o la cei din generatia sa.
:.

-., d Cateva veden de orase, romantic

1

-- concepute, in tonuri de fanfard,

..L.--=

4' i ,_ -
un cocos intr'o curte, erau picturi
suculente, intr'o pasta vascoasa
',111..,J;r: grasa. lata un nume care trebue
Angbeluld: Lecturd. retinut.

www.dacoromanica.ro
 APRILIE 1938: TINERIMEA ARTISTICii.
SALONUL. MARIIrS BUNESCU, PICTUR A EXTREM-
ORIENT ALA, BOB BULG ARIL

Rolul unei cronici plastice intr'o revista' este diferit de cel al unei däri de seamd intr'un
ziar. Ultima are menirea sd atragd atentia publicului asupra unor manifestdri existente, sä,i
usureze Intelegerea lor, In ele Insile si prin comparatie. Cu articolul in manä, vizitatorul
unei expozitii poate controla afirmatiile criticului. Revista apare Insk In genere, cum
este cazul Vietii Romanesti, dupà in
chiderea expozitiilor. Articolul nu mai
poate face apel deck, cel mult, la memoria
cititorului. Tot ce era detaliu obisnuit, a
dispOrut din mintea noastrk Despre un
artist sau o grupd de artisti nu ne mai
rämane deck o imagine fatal simplificatk
compusa din träsäturile pe care le cunoastem
din contactele noastre anterioare cu opera
lor, la care s'au adaugat cel mult una sau
douä note noui. As Indräzni chiar sa spun
cä atata vreme cat aceste « note noui », nu
se pot « adäluga » portretului unui artist,
el n'ar merita sä mai intre In cronica noastr5.
Ceea ce hotäriste deci despre materia unui
articol, este in primul rand noutatea unei
manifestatii, neasteptatul sau neprevdzutul
ei fatä de trecutul unei personalitdti, fatil
de situatia actuald a artei. lar cand este
vorba de un grup sau de o expozitie genes
.
raid, cum este cazul Salonului sau chiar al
t

Tinerimei Artistice (ceva mai exclusivistd),

atunci importanta lor, dreptul de a fi sem,
nalate retrospectiv amatorilor, depind pe
de,o parte de caracterul atmosferei, al
- climatului artistic ce constituiau, de posi:
bilitatea ce oferà de a ne ajuta sd ajungem
la un tablou general al epocei, pe de alta
--
de individualitätile puternice, reale sau
Peisaj
virtuale, adica in stare de promisiune, pe
Reproducere din Arta i Tehniat Grafica,
i Perioada Ming. Buletinul Imprimeriilor Statului. care le ajutä sä se manifeste.

www.dacoromanica.ro
 83

Pornind dela acest criteriu de judecata, luna Aprilie neea prezentat cateva importante
evenimente artistice: cloud expozitii de grup, cele mai Insemnate din anul artistic bucurestean,
Tinerimea Artistica si Salonul Oficial; o buna expozitie individuala, a lui Marius Bunescu, si o
expozitie a picturii vechi extrem orientale, chineza i japoneza, care, intr'un fel, constitue
sensatia sezonului artistic din primavara aceasta.
Colectii de blind picturä chinezd si japoneza nu exista prea multe pe continent, iar la noi
nu cunosc niciuna. Cele cateva, despre care se vorbeste In Zara' de China insasi si de Japonia In
aceasta din urma tara mai numeroase 0 mai
bine organizate, din pricina spiritului sistee
matic al Japonezului sunt astazi concene
trate In mainile catorva amatori englezi si
americani. O astfel de colectie americana'
este cea pe care o putem admira astazi
la muzeul TOMA STELIAN. Ea apartine
Ministrului Statelor Unite la noi, delui
Frank Gunther, si este fructul unui contact
pasionat cu orientul, timp de aproape
treizeci de ani, al posesorului ei actual. In
posturi diplomatice sau de malta adminise
tratie culturalä ca director de institut
de cercetari in Persia del Gunther a avut
ocazia sä cunoasca si sa iubeasca vechile
arte extrem orientale, in special pictura. Si
In acest domeniu, ca In numeroase altele,
China este o initiatoare. Ea a determinat
deci, pentru toti vecinii, dar mai ales pentru
Japonezi, si materia, corpul unei opere
pictate, si felul in care ea se va executa.
Astfel ea a decis ca o picturä, fie ca e
vorba de o fresca' pe un perete de templu,
sau de o imagine pe o fasie de matase
sau de bailie, destinata tot unui templu
sau unui amator, trebue sä fie In primul
rand idealista, Insd pornind dela detalii
observate In natura, deci realiste, dar come
binate In vederea sugerarii unor imagini
care sa ne infatiseze « existenta miraculoasa
a nemuritorilor », sä ne inveseleasca vieata,
sà ne dispuna la meditatie, la o dulce
reverie. Este destuld urItenie si mizerie pe
lume, au aerul sä spuna arti§tii, fära ca arta, Portretul unui discipol al lui Buddba. Reproducere din Artà $i Tehnic8
la randul ei, sa mai adauge scene noui, (Perioada Sung sau Ming).
Grafica. Buletinul Impr m r
tat .
r

6.

www.dacoromanica.ro
84
de acest fel, la cele care exista. $i cum arta
suprema, pentru estetica chinezd, este cea a cali,
grafiei, a scrisului armonios, In linii evocatoare
de multumire prin inlantuirea si curbele lor,
pictura va avea menirea ca, amintind fenomene
concrete, sa produca aceeasi stare de spirit pe care
o produceau liniile abstracte ale formei literelor,
In succesiunea lor. De aceea baza picturii chineze si,
prin imitatie, a celei japoneze, va fi desenul. Culoa,
rea va fi inteleasd ca un element decorativ, adaogat
In plus, care ne va distrage si ne va delecta,
dar care nici pe departe nu este asa de incarcat
Cu putere sugestiva cum este desenul.
Panourile imprumutate de dl Gunther vreo
douazeci si cinci la numar, apartin perioadelor
celor mai stralucite ale scoalelor celor cloud' popoare.
Ele se intind asupra epocei cuprinsa intre secolul
al XVI, lea si prima jurnatate a secolului al XIX,lea.
De o calitate de conservare remarcabild, unele
semnate, ele ar putea figura In cele mai mari
muzee, la Londra, la Paris, la New,York sau la
Stefan Constantinescu: Autoportret. A fuzeul Toma Stelian. Berlin. Cei cari le,au vazut nu vor uita grandoarea
aspra a figurii discipolului lui Buddha, silueta lui
Infipta pared In parnant, desprinzandu,se de pe fondul galbui al hartiei, fata schitata in cateva
trasaturi definitive, ochii iesiti din orbite, proiectati oarecum in Zara', parul incâlcit si murdar
de praful drumului, aceasta imagine
de vis rau in care toate detaliile sunt
juste si copiate fidel din natura (forma
unghiilor dela picioare, de pildd, ori
a parului de pe glezne), ca sa formeze
insà o figura fara existenta posibilä,
insa de o putere de evocare halucinantä.
$i, in vreme ce desenul ne facea sa
cunoastem pe acest om al desertului,
finta teribila care ne aminteste de
cosmogoniile asiatice, coloarea era cea
mai dulce si mai armonioasa posibil:
un negru catifelat, Imbinat cu roz,
cu un albastru ca cerul, cu un rosu de
carmin si cu un gri,verzui. Tot asa de
valoroase erau imaginile lui Buddha,
pictate de Japonezi, sau pantheismul M. Bunescu: Naturd moartd.

www.dacoromanica.ro
 85

buddhist, sau peisagiile compuse ca sa ne faca "1:15PE tAF

simtim aievea cringurile unde le place filozofilor
sa se ospdteze si sd viseze, ori vederile prin ceata v
.
' .

diminetii a peisagiilor lui Hokusai, ori Inca scenele, 44fr

din care isi trage poate originea Mikey Mouse, rt
4.gt, e
. .
) "0,

grotesti, dar asa de desavirsit desenate t viu

colorate ale lui Kiosai. Printre ele, de o valoare
decorativa i puternic evocatoare de alte lumi, egald
In grandoare cu cea a discipolului, Buddha, zeul
insusi, cu aspect femeesc, calarind pe un animal
fantastic, redat prin cea mai poetica armonie de
colori, pictura arhaica japonezd.

Mai inainte de a trece la cele cloud expozitii

mai importante din Aprilie, la Salonul Oficial si
la Tinerirnea Artistica., asi vrea sa spun citeva
cuvinte despre Marius Bunescu. Ca in toti and
si de data aceasta harnicul i priceputul director al
rnuzeului Simu, care, In 1937, ne,a chemat
admiram tablourile ce conserva in noua i asa de
placuta lor rinduire, a deschis o expozitie in chiar Nicolae Stoker: Pr-mimed men.

atelierul sat'. Sunt aceleasi subiecte pe care le cunoastem din trecut: peisaje, naturi moarte,
portrete. Bunescu nu alearga dupa motiv, cu pasiunea
vinatorului care strabate cimpia, In speranta unei
întâlniri norocoase. El 11 are la indernina, sub
fereastra sa, sau Inca, and II apuca dorul de duca,
nu departe de locul unde s'a hotarit sä poposeascd.
Toate vederile dela Muntele Athos, din trecut, ori
fiordurile norvegiene, sunt luate de pe vapor, dela
terasa hotelului ori din pridvorul arhondariei unde
fusese gazduit. Mai adesea, nici n'are nevoie sa se
uite pe fereastra, cdci cateva obiecte de naturd
moartd Ii oferd tot atit interes. De fapt, ultima
tema este cea care,mi place mai mult in opera sa,
acele fructe cu drag mingiiate, nuantate si reale,
totusi obiecte de arta prin operatiile pe care
le,au suferit din partea artistului, ca sd devina
demne de ochiul nostru. Examinindu,le, mai mult
chiar decit in peisaje, ne däm seama de valoarea
ca pictor a lui Bunescu. El nu e din neamul vir,
Teodorescu-Sion: L. T. tuosilor, nici din cel al practicienilor cu productie

www.dacoromanica.ro
86

usoara'. Dintre ai nostri, ca tempe,

rament i ca metoda de lucru, se
apropie de Petrascu. De aceea nici arta
sa nu,ti sare in ochi, nu te trage
indiscret de maneca. Ea se lasa
trunsd pe indelete, castiga din con,
tactul cu omul si place cu atat mai
mult, cu cat te familiarizezi mai
deplin de ea.
. Culoarea lui Bunescu, uneori cam
Ta. prea Intunecatä, cam prea greoaie,
naai ales in peisagele in aerul liber, in
ultimii ani se rnai limpezise, se mai
luminase. Un progres evident consta,
tam din acest punct de vedere, In
expozitia actuala. Cateva scene de
Paul Miracovici: Nature, moara
pe malul marii, un peisaj de iarna,
clare i stralucitoare, sunt o marturie evidenta despre aceasta.

Salonul si Tinerimea artistica, nu fac ceea ce se chiama « un double emploi ». Ca multe

institutii la noi ele isi indeplinesc menirea intr'un chip nitel paradoxal. Tinerimea ar trebui
sa' fie casa tinerilor, cand de fapt ea apartine « membrilor fundatori ». lar daca ne amintim
ca. « fundarea » a avut loc in 1900, ne putem inchipui care ar fi varsta actuala a celor cari au
luat parte la acest memorabil evenirnent. Salonul, din contra', este o institutie oficiala, cu un
juriu, cu un regulament, cu principii, ca toate institutiile similare, tine de Ministerul Artelor
si, in fond, raspunde unei estetici - 7&9-7 4
ceva cam invechite. Dar, prin 'I 3

forta imprejurarilor si a indi,

ferentei cu care cei in varsta
dintre artistii nostri trateaza Sa,
lonul, el a ajuns locul de intalnire
al tinerilor. La Tinerime vom
gAsi deci o seamd de artisti cari
au debutat cam acum patruzeci
de ani prin ingaduinta', un
grup de artisti mai tineri, invitati . tr

sau asociati; la Salon pe toti

cei cari n'au atins patruzeci .

de ani si, prin amabilitate °

spirit de solidaritate, pe cei mai _

in varstd. George Vrinelloru: Compozilie.

www.dacoromanica.ro
 87

Tinerimea a jucat la noi nu

numai un rol nobil, ci unul de prima
importantä In evolutia artei, mai ales
a picturii. Ea ne,a scos din fagasele in
care ne varasera reprezentantii artei
oficiale din preajma lui 1900, ne,a
"-,,
desteptat din letargia unui stil, in
care legea celui mai mic efort era '--5,
suverand, ne,a deschis ochii asupra
altor subiecte si a unui altfel de a le
trata, decat cele care ne duceau la
ultima faza, destul de regretabila, a
marelui Grigorescu. Profitand de valva
trecaoare a Ileanei lui Luchian si -

Bogdan,Pitesti, ea ne,a oferit o orga,

nizatie mai serioasa, un fel de a vedea
A Phoebus: In portul
mai dar si mai in curent cu reali,
tatile, a putut, mai ales, strange In jurul ei pe toti cei tineri cari, ori de unde veneau, dela
Miinchen sau dela Paris, mai ales de aici, doreau sá rasufle liber, O.' se simta fara catuse
si farà botnita In fata naturii. Public si artisti, toti au sprijinit,o cu entusiasm. Cele mai mari
nume de astäzi ale picturii s'au simtit onorate sà facä parte din ea. Au urmat apoi oarecare
neintelegeri si nivalitäi, cei tineri au devenit maturi si au inceput sà sboare cu propriile lor
aripi. Tinerimea a incetat de a fi pepiniera talentelor noui; ea ramasese numai o citadela in
care era bine ca unii artisti sa se simta cot la cot cu a4ii, dacä nu pentru altceva, cel putin ca
sa se poata opune primejdioasei arte moderne. Un vant secetos a Inceput sa bata in expo,
zitiile sale; tablourile erau cu atat mai ofilite si mai anemice, cu cat erau mai roze. Toti,
pictori, sculptori amatori, se
i
departan unii dupd altii de acele
manifestari, In care nu se mai
simtea nimic altceva, decat cel
mutt un parfum sentimental de
romanta. Un presedinte inteli,
gent, mi se pare Kirnon Loghi,
si,a dat seama de situatie si a
convins, nu fara greutate, pe
ceilalti « membri fundatori », sa
faca loc si tinerilor. De cativa
ani Tinerimea si,a reluat rolul
In miscarea noastr5 artisticS, iar
-, expozitia de acum, cu putine
exceptii, este cat se poate de
I. faker: Med. multumitoare.

www.dacoromanica.ro
 88

Trebue sa spunem ca, atat presedintele, cat si Verona, Artachino i ceilalti membri mai
vechi, au facut tot ce au putut ca sä mentinà prestigiul unei generatii, pe care toti o
respectam, si nu numai pentru serviciile aduse in trecut. Alaturi de ei, cei cari stau in fruntea
generatiei ajunsa la rnaturitate, sau a celei care acum se tidied', Vasile Popescu, Ghiatd, Stoica,
Miracovici, Stefan Constantinescu, jorgulescu, Phoebus, Olga Greceanu, Rodica Maniu, Ecaterina
Delghios, Stella Nedelcovici, Florenta Pretorian, Anghelutd, ne dau, cum e de asteptat, irnpresia
unei scoli variate i serioase, in care se munceste, in care se gandeste, in care se fac expe,
riente si in care, mai ales, exista o constiintä profesionald si o mare dragoste de arta. Numai
cine este in contact cu artistii, cum imprejurarile netau facut sä fim cativa din noi, stie cata
pasiune desinteresata exista Inca in multi din ei,
cat elan, cat optimism, cate greutati au de inlaturat,
cata mizerie chiar de combatut. De multe ori ar fi
destul ca unul sau altul sà renunte la o convingere,
la un fel de a picta, careti vine din adancul tem,
peramentului sau, pentru ca situatia sa materiald sà
se amelioreze. li costa insa sà mintà, prefera mai
bine sa sufere, dar sa ramand intregi. Adesea,
constatarea aceasta este ceea ceti consoleazd cand
imprejurarile sunt vitrege, cand reclamagii i fruct
tele seci sunt cocotate acolo unde nu merita, isi
vad singuri tablourile cumpärate de autoritati, ajung
chiar, prin cine stie ce combinatii de culise,
ailA la dispozitia lor o foaie, de unde improsca cu
insulte si pe cei cari nuti admira, si pe camarazii
lor mai nenorociti, cu talent, dar fara protectori. Dar
asta e aka' istorie.
Salonul, ca pictura, este mai putin interesant
decat Tinerimea. In schimb, sculptura, neta facut
o mult mai buna impresie. Petrascu, Sion, mai pu,
ternic, mai interesant decat in toate expozitiile de
cativa ani incoace, Bunescu, Miitzner, reprezinta
Boris Coragea Niobe. generatia mai veche. Toti patru au tinut sa onoreze
casa celor mai tineri, cu prezenta lor. Opera lor,
apare in acelasi timp ca un model si ca o incurajare. Ea nu ()feral insa niciun bel de surpriza.
Surprizele vin dela ceilalti, de la Stoica mai ales, dela ;Stefan Constantinescu, care au trimes fiecare
cate un portret, in care se simt si toate posibilitatile, i toata constiinta lor de artisti. Ambele, se
tidied cu mult peste nivelul Salonului. Vasile Popescu, Jorgulescu, la oarecare distanta Vdndtoru,
Nichita, Mandia Ullea, alti cativa, printre care unele nume care acuma apar pentru prima data
In catalog, contribue la mentinerea prestigiului acestei importante expozitii de primavara. E
pdcat Insd, cä atati pictori, dintre cei mai reprezentativi, s'au abtinut de a expune. i mai
pacat ca juriul a fost mai indulgent de cum s'ar fi cuvenit, dei avem impresia cä lucrarile
perfect ridicule, cum erau unele in anul trecut, au fost acum eliminate.

www.dacoromanica.ro
 89

Dad: in privinta picturii avem oarecare rezerve, sculptura in schimb ne,a satisfäcut in de
ajuns. Este chiar surprinzätor sà constatäm la noi, unde plastica nu se leap de nimic traditio,
nal si unde, in decursul secolului al XIX,lea, n'arn avut pe nimeni de talia unui Grigorescu,
unui Andreescu, nici chiar a unui Aman, cate talente au apkut in perioada de trecere spre
secolul actual si in timpul nostru. Nu mai vorbesc de jalea, de Medrea, a cdror personalitate
puternica, unul mai ales ca portretist, celdlalt ca pläsmuitor de figuri nobile, era in destul
cunoscutä. Irina Codreanu, Boris Caragea, Pleimddealci, Irimescu, Céline Emilian, Themeli, au
trimes fiecare portrete, ori compozitii, ori figuri decorative, care ar onora once expozitie strainä.
In special, torsul lui Plämädeald si figura Niobei de Caragea, dovedesc, nu numai cunostinte
si posibilitki plastice, ci mai ales ultima un
fel de a gandi natura in monumental, care ne
cele mai bune sperante pentru viitor.

Luna aceasta, s'a stins unul din cei mai buni

qi mai delicati artisti ai generatiei tinere. Bob Bub
garu era poate cel mai modest si cel mai bland
dintre pictorii nostri. Constiincios, deplin format
ca desenator, isi alegea subiectele portretelor sale,
genul in care mai ales s'a manifestat, printre
copii i fete tinere. Nimeni la noi nu ne,a läsat
imagini mai gingase, mai pline de mister, mai cu
pkrundere i cu dragoste observate, ca sfiosul tanär,
pe care,1 vedeam venind din cand in cand la mu,
zeu, cu cartonul subtioara. Avea incredere in puterile
lui, dar isi da seama cat de departe era de ceea
ce ar fi dorit. Asculta ce i se spunea si, la once
vorbä de incurajare, räspundea cu o privire in care
se simtea toatd candoarea sufletului lui. Unele din
Alexandru Pldneddeald: Tors.
desenurile sale amintesc de cele ale lui Carriére. El
insä, nu si,a dat niciodatd seama de aceasta.
A murit moarte de mucenic. Scriind aceste randuri, simt ndpädindu,mä emotia, dar
si revolta in fata nedreptatii vietii. Bob Bulgaru era sortit sa fie unul din crainicii
generatiei sale.

www.dacoromanica.ro
1114I 1938 : G_RA V URA $.1- CARTEA ILUST_RATA
GERMANA LA MUZEUL TOMA STELIAN;
TUCULES CU.

Expozitia care s'a deschis in ziva de 15 Mai face parte din seria celor rinduite de Muzeul
Torna Stelian pentru a face cunoscutä la noi opera graficd a marilor artisti ai Apusului.
Intr'o capitala, in care nu se gdsesc decat prea putine tablouri din epocele insemnate ale istoriei
artei si uncle, pe de alta parte, nws nici localuri Incdpdtoare i nici fonduri pentru a se
putea cel putin organiza expozitii de picturd sau de sculpturà aduse din streindtate, cum a fost,
de pildä, cea a portretului italian, din Belgrad, nu rdmâne deck o singurd posibilitate pentru
a cunoaste In original lucrArile maestrilor: sa se recurga la desen ori la foile grafice. Pentru
cine intelege istie sä vadd, existä printre
tr iefacbt rich angar gratiffein operele produse de artisti ca &mbrandt,
I íct-)e errii?:ocEerilk-)e ytiozien von ban unit) en ruficricty. ca Darer, ca Lionardo sau MichebAngelo
Oraeole maybe. Yne ct Die le& gerpiff bac. rtib gepzaten, gravuri i desenuri, care nws cu nimic
rno mit ben EyailEiterri n eírietti Egret geroteri, sofa trie er Die inferioare picturilor de chevalet si care,
[eat gerd) WO en L,ae vi ert)aderi laffen a 16 ail Erma. te3
er 1t mid? but mama Ire eirib sepiate vnb fv 04és m In plus, se pot transporta cu usurintd
fen rel6er effen.Vnb vitanbere erfdyodenlicbe Ding Die fa' ra' primejdie, In cateva cartoane. De

VIrcm Zractat gerdyi8on fienD.Vnb in roelcOetn lanD er
geregíret
Anonim, sec. XV: Vlad Tepef /a masci,
vecindtatea unir tra,ri in leapel (Drakole ...)
format mic, ele se potrivesc mai bine si
fac mai mult efect intrfo incdpere moi
destd, cum sunt cele dela Muzeul Toma
Stelian, deck in sal de vaste proportii.
De aceea, din 1931 pand azi, am tinut
sa dau publicului in fiecare an o astfel
de expozitie, incepand cu scoala Fran,
cezd, trecand prin cea italiand i englezd,
pand la cea germana. Celelalte mani,
festdri, cum au fost cea a Pictorilor
pirati de Africa, a Artistilor italieni
contemporani, a Artei Daneze In ul,
timii cincizeci de ani, au avut un alt
caracter.
Se cunoaste succesul obtinut cu toate
aceste expoztii, realizate Cu inaltul con,
curs al guvernelor tärilor respective si
puse sub protectia M. S. .1<eginei Maria.
Imaginea care ne,a rdmas astfel dela arta
Apusului ar fi fost insd, mai ales pe
terenul grafic, incompleta, dacd din tot

www.dacoromanica.ro
 91

ce s'a organizat panà acum, ar fi lipsit opera acelor minunati i neintrecuti manuitori ai liniei
si tehnicieni ai gravurii cu ddltita sau In lemn, cari au fost artistii germani din secolul al XV,lea
si al XVI=lea. Este destul sa pronuntam numele lui Darer, genial comentator prin imagini
al unui text sacru, fantezia cea mai aripatd, mana cea mai sigura i ochiul cel mai fäcut
judece armonia si frumusetea unei combinatii fericite de linii, Holbein, portretistul cel mai
plin de simplicitate si cel mai adanc, Cranach, inspirat de cavalerii i padurea germana,
Baldung Grien, gotic i baroc in acelasi timp, Aldegrever, Altdorfer, poate primul interpret al
muntelui si al cerului german, pe plaiurile de pe malurile Dundrii, pentru ca sà intelegem
cu cat se vor imbogati cunostintele noastre despre arta, dupa ced vom fi vazut.
Gravura in lemn si gravura
In arama, sapata cu daltita, sunt Diewaiaciw
foarte vechi in Germania. Este
chiar probabil cà aici au vazut
ele lumina zilei, inventate in mai
multe centre deodata i ajunse apoi zoNs
yaNdonit...
o indeletnicire favorizata de gustul
public. Una, gravura in lemn, se '

taia astfel incat, In relief, unsa cu r1.2r"..,0_VW

cerneala tipografica si aplicata pe
o bucata de hartie, sà reproduca
un desen, prin procedeul
De aceea, atunci cand se va ajunge
la descoperirea literelor mobile si
la raspandirea pe o scard din ce In
ce mai larga a operei tiparite, chipul
cel mai obisnuit de ilustrare a car,
tilor va fi gravura In lemn, care se
tiparea odata cu textul. In expozitia
dela Muzeul Toma Stelian se gasesc
cateva din volumele venerabile,
iesite din teascuri germane, incuf
nabule atat ale tipografiei cat si
ale gravurii, aparute in Augsburg,
In Ulm, in Ltibeck, in Niirnbe.rg
sau in Strasburg, intre 1470 si 150 3.
Gravura in arama este un procedeu
contrar : pe o plaa din acest metal,
frumos lustruita, se sapa cu o
imagina, care se pre.zintä ca si cum
ar fi constituita dintr'o serie de
adancituri, adica de santulete, In
care se va introduce apoi cerneala.
r
&acing gar cm payee gegene run ben enbenburgern anfabenbe bis su bun tEwneurchen mere raicben
be /liner gang eben vñ bcr roafrcr bUrftig grin minas bit 001101111,1,1i gem mitternacht bit Acre/en ri
gegeil been pugs amain noinabes bis ecinrch gefcbleche bit tartan genant habmbe.pii birem lanb babm
entren gervonce bus vole (Betbc bit ben Ednis barium ben fun birearpoo in flucbt sepeacbt rub bis Ianb 'Era
clam ma v.t truibtrIcgung berilmere baben.Bu kilt linb fie ron ben rohnirchen realfen ernybergerrucft ronb 413,
gentge rnnb alba cm Ilan ;it er °nuns bet rdrricr(bie bit boos bcsrounge:aulfgencbt.rnber been Ndmifeben
barebeman Vlacco.ron bent fit Shut-m.1:mb barnach rber langc rereorclung bet sett nug romranbltig ire na
merle rOalaa)Ia genit.rnb atro fr Stara' Malachi gebailren motbi.eire voter rpiaebe fl nochmata rIrrtifib
reiterol suni muflen tu rerro4nb eft rnb (mum Irclfcben menrcheri !ATOM vccricnthcb.3u vntjatt scum lino
rnber ben rOalacben ;roil aufrear gerveren.eine bee voids banotum.bie anber beet rotas 13ragu1acum.nacb
bon abet blagule an bet inecbrigteit ben bania rngleicb waffi tntnb mancbcrlay wag ron inc bebtanngt
Doubt,' bo fotbuten lit inc bit 'Vedas su belffmit berfelben bey/141mb feign Pe bue banott /dyer sae ab. 2tbee
ohannes butuabes ober buniaingh MIChtt aug scprauct) bee hungnrcbert gcwaltet ben banns !Off vei btacbt
fuenit attain hcrmber runber celanget crud) imerelba baruon rdin ronb reicbthebncrbie walacbcn Ironer: aucb
bcV ben unfelt, her thonare.rnber reticben innreln icb palm' bie innfeln beg ben alter grchibrbrchnibern ala
nanibaftig gemerch hab.ent hab en and) in /racia reonung.1Ein Ini been, alacbcii fin& ben 'Carden. cin
ben bungcrn rnberreolfen.tilir fi rnuerbomen boo gar melefain fi bic piouingen seberciyaben. ro bocb bit
grcbilnbrchitiber,ben mare nachrolgcn enCirs nicbt attain mancberlay funber cittanNE renberreertig riat fr. a "4
balls gerunben.rnb bit direr bee piouingen met) geffalt ronnb gerralt tree bmfeher }urn" bean mat rerrean,
belt ererbett bari ctfliebe rut run,gin rrevrc ploinniym rnb lanb glib !at vngern ;eaten gut rag rne,n4in.ly.r1
1491. Cronica din Niirnberg: Valahia.

www.dacoromanica.ro
 02

Tot prin presiune, dar nu sub presa

tipografica, ci sub un rulou, hartia
In prealabil umezita se va lipi de
placa de al-milk va adera la acele
santulete si va suge negreala depusa
In ele. Astfel, ca si In cazul gravurii
In lemn, vorn avea o imagine in
versafk In care unja neagra si spatiul
alb al hartiei vor fi deopotriva
importante.
Cartea si gravura se desvolta
puternic in secolele al XV,lea si al
XVI,lea. Fiecare oras mai mare si
mai bogat are pretentia sa se sem,
naleze printr'o lucrare de seamd:
Biblii, Cronici, Vietile Sfintilor,
comentarii ale Vechiului si Noului
Testament, parafrazari ale ruga,
ciunilor mai insemnate, sau chiar
literatura, originala sau In traducen.
Niciodata hirtia n'a fost mai trai,
nick mai stralucitoare si mai placuta
ca nuanta. Uneori opera era tip5rità
cu blocuri de lemn care ocupau
Tntrega pagina, si care se sapau ca
si o gravura obisnuita. Alteori li,
terele erau mobile. Initialele, ca o
Lucas Cranach: S-/ni George. reminiscenta a vechilor texte 'in,
luminate, se lucrau cu mana si cu
cerneli deosebite, cand nu erau de,a,dreptul pictate. lar gravurile, la tnceput fail umbre si
reduse la linii expresive, niciodata n'au avut un caracter mai monumental, n'au amintit mai
mult statuele care se ridicau, m5rete i severe, la fatada bisericilor. De multe ori ele erau colo,
rate cu mana, in tonuri vii, care aträgeau privirea: rosu, verde, violet, brun, mai rar albastru.
In cazul acesta ele au o mare asemänare cu icoanele noastre pe sticld. Din toate aceste cates
gorii, tot ce s'a tipdrit mai important la finele secolului al XV,lea, se gaseste In expozitia
dela Muzeul Torna Stelian, unele exemplare trimise din Berlin, dela Biblioteca de Stat, altele
imprumutate din Biblioteca Dr. I. Cantacuzino, cea mai bogata si mai valoroasa colectie la
noi in tara.
In Zara' de Cronica din Ntirnberg, din 1493, din colectia Cantacuzino, cu vederea faimoasa,
din nefericire cu totul fantezista, a Valahiei, si cu sute de alte imagini, se gäsesc si ateva
cärti de continut istoric si anume: 0 istorie a lui Vlad Tepes, din 1499, din biblioteca consu,
lului nostru la Berlin, d,1 Karacja, sau Cronica lui Thurocz, cu portretul, tot din imaginatie,

www.dacoromanica.ro
 93

a lui loan de Huniade. Cele alai

nemerite si mai desavarsite ilustratii
de texte, vor veni Insà ceva mai
tarziu i vor fi opera lui
Apocalipsa lui loan, viata Fecioarei,
Patimele Mantuitorului, In trei serii :
una mare, pe lemn, i cloud mici,
una pe lemn, alta pe arama, sau Dan:
sul Macabru de Holbein, Icoanele
Vechiului Testament ale aceluiasi
artist, sau Inca portretul faimos,
capod'opera de elegantä, de natura,
leta, de adevar, al lui Erasm, din
editia operelor sale din 1540.
Treizeci si una de volume,
printre care mai multe Biblii, una,
din Narnberg, din 1483, dela Mu,
zeul Brukenthal din Sibiu, sunt
expuse In vitrine. Pe pereti sunt
cele peste o suta saizeci de gravuri
in lemn (cele mai numeroase), in
arama sau In apa tare. Cele mai
vechi sunt din secolul al XV,lea,
icoane sfinte, simple, conturate
puternic, cu acele trdsdturi hotarlte
si energice, inimitabile, care deli,
miteaz5 o figura si o fac sa ne apard
cu evidenta unei statui. Multe sunt Scbongauer:
colorate. Una, un Sf. Mihail cu
balanta sufletelor, este o piesà curio asa, In metal, tdiatd Insä ca si cum ar fi o gravura In
lemn, adica cu desenul in relief, ca o muche, i cu niste ornamente care se repetd: o stea
cu mai multe colturi, o floare, niste figuri in forma de valuri, care apar In portiunile unde
hartia ar fi trebuit sä rämana alba, deci In cea mai mare parte a campului gravurii. De
aici numele de « manière criblée », adica semanand cu o sitd ciuruitd, care se da acestei
tehnice.
Ce ne izbeste la cei cativa maestri anonimi arhaici, la Martin Schongauer, la maestrul E. S.
este preciziunea trdsdturii, siguranta experientei lor de gravori, calitatea melodioasa a liniei,
supletea ei, asa Inca sa exprime dupd imprejurdri delicateta unui obraz de fecioara, desenul
unei maini ingrijite, ca i rigiditatea lucioasa a unei armuri de otel, sau un peisaj stancos.
Schongauer, modelul lui Darer, îi intrece pe toti. El are imaginatie si stie cum s'o exteriorizeze.
Desenul säu este exact si sensibil. In Cadelnita, reprezentand un vas de ars smirnà si tamae,
adia un subiect de natura moartd, frumusetea mestesugului cu care sunt redate ornamentele

www.dacoromanica.ro
 94

complicate, luciul partilor de metal

LRI H NTSVARNBVLIRILM,D,XXIIZ luminate, detaliile tinute In umbra,
läntisoarele grele i mlädioase care
atarna In jurul obiectului si cad
apoi pe masa, sunt imaginea reali,
tatii însái i n'ar putea fi de nimeni
mai exact redate. Cele patru foi
dintr'o Patima a lui Christos au
grandoarea unor basoreliefuri de
mari dimensiuni. Ele au ramas
gotice, nitel aspre i colturoase
In compozitia lor, constituite mai
ales din unghiuri ascutite, cum
gotica este si Tentatia SMui Anf
cnnaqmtn .um awn
,,,türtc ton, sau nobila gravura a lui
Tvrnttild.Ao facia
anperio, a sum, pmw
Christos purtandu,si Crucea, de
vat nut qint aing
vnia,cfpnroininui un stil sobru si dramatic, foarte
agnuitin
impresionant.
c,_5S
De aici porneste Dürer, pentru
a se ridica la cele mai Inalte culmi
atinse de arta germand si, In ce
priveste calitatea executiei sau
trunderea unui text, ori redarea lui
sub forma plastica, poate la cele
mai Inalte culmi atinse vreodata de
arta, cu exceptia numai a lui .Rerns
Portretul lui Varnb filer. brandt. Avem In expozitie nu numai
cele mai Insemnate opere iesite
din puterea sa de inventie si din Indeminarea mainei sale, ci cam cloud treimi din opera
sa totala. Apocalipsa, In care spiritul gotic ia cele mai nobile si mai miscatoare forme,
de o grandoare supraumana, marete ca un portal de catedrala, repertoriu nesecat de
imagini, ultima somma plasticS a acelei mari epoce. Il vedem apoi, din ce In ce mai
patruns de spiritul nou al Renasterii, care Insä nu se opune celui vechiu gotic, ci se
topete cu el, pentru a determina tipuri umane mai bine proportionate, mai armo,
nioase, dar tot asa de expresive si de individualizate, In peisaje romantice, complicate
pitoresti, de o finete de executie, care n'a mai fost de atunci atinsa. Din cand In cand
se mai amesteca cate o aluzie mitologick cate o reminiscenta clasick ori deadreptul
nevoia de a recrea un canon al frumusetii, echivalent cu cel antic, In Adam si Eva. Viata
Fecioarei, die Grosse Passion, adica Patima Mantuitorului In format mare, sunt drame cu
multiple personaje, in care furnicà tipurile umane de tot soiul, unul mai real decat altul,
complete si definitive fiecare, Intocmai ca In basoreliefurile lui Donatello, Insà intr'un stil In
care traditia gotica n'a fost cu totul uitata. Alteori Diirer este interesat de viata taranului,

www.dacoromanica.ro
 95

de preocuparile, de bucuriile lui

grosolane, de imaginea lui nitel
caricaturald. In gravuri de m&
rimea unei cdrti de joc, fie ca
danseaza, cà stau la taifas sau
se tocmesc la targ, acele grupuri de
tdrani au ceva monumental, ca
niste atlanti. Doua portrete numai,
gravate In lemn, dar care nu se
pot uita : unul aristocratic, aproape
dispretuitor, al lmparatului Maxif
milian, altul In culori, adica obtinut
prin mai multe planse de lemn,
imprimate succesiv, fiecare intr'un
alt ton, al unui om tandr, energic,
vdzut din profit, Varnbaler. Din
contra, un mare numdr de portrete
In aramd, unul mai subtil si mai
patrunzdtor decat altul. Astfel, din
cele aproape saptezeci de foi de
Darer niciuna nu e indiferenta, iar
majoritatea constitue cea mai sigurd
glorie a scoalei germane. Exerro
plarele trimise din Berlin sau cele
imprumutate din colectia Cantacw
zino sunt printre cele mai frumoase,
mai bine pdstrate, alai curate din
cate existd astdzi. O gravurd ca tlfaestrul H. K.: S-tul loan la Palmos.
Dracut, Cavalerut si Moartea, ori
Adam si Eva, ori Fortuna, ori Rapirea Amimonei, ori Fiul Risipitor, ori Taranii dansand, nu
s'ar putea nicaeri admira In mai bune conditii. Intru cat ma priveste, pot afirma cà dei
am vazut In viata mea mii i mii de astfel de opere, cred ea' rare ori am intalnit altele de
o egald calitate, mai strdlucitoare, mai neatinse de vreme, mai argintii de ton. Tot asa si
gravurile In apa tare, pe fier: Tunul, Panza Veronichei, Christos pe Muntele Mastinitor,
Omul Durerilor.
Cranach este si el bine reprezentat. Compozitia sa este Irmà mai putin clara, mai incarcata,
pdtrunsd uneori de o nuantd de humor. Este evident cà ne gdsim cu o treaptd mai jos, cd
tinuta severa din opera lui Diirer s'a mai slabit, dei executia este minunata, iar operele din
expozitie de primul ordin. In Sfantul Gheorghe, asa de nobil i desavarsit ca desen, In Melan,
chton, In portretul lui Luther, Cranach ne arata cat de mare artist ar fi putut fi, daca n'ar
fi cedat adesea la sugestii venite din public, si n'ar fi sacrificat unor zei mai Ingaduitori.
Severitatea i asceza nu erau virtutile lui capitale.

www.dacoromanica.ro
96

Burgkmair, Aldegrever, unul in lernn, celdlait in ararnA, ne dau lucran i remarcabile, dei
la amandoi se simte decadenta. Primul, spre deosebire de toti ceilalti artisti germani, ramane
neinfluentat de Darer. El are un stil absolut deosebit, mult mai pitoresc si mai decorativ.
lar celalalt, Aldegrever, elegant
manierat, se serveste de una din
executiile cele mai delicate si mai
perfecte, Cu rafinamente ne mai
intalnite, in opere de foarte mic
format. Seria Dansatorilor de nunta
este un model de gratie si In
acelasi timp un document asupra
costumelor si moravurilor time
pului. Baldung Grien e romantic,
cu ceva aspru si taranesc In imae
ginatie, preocupat de ideea mortii,
de misterul vietii si Inclinat
dea forme brusce i ceva cam
angulare imaginatiei sale. Altdorfir
este un visator, incantat de padure,
de rau, de munte, In peisagiile sale
de raici dimensiuni, vdzute pe
valea Dunarii, i redate intr'o
tehnica din cele mai fericite,
cursivitatea ei rezumativd. In jurul
lui se grupeaza câiva alti amatori
de peisagiu, cari iubesc aceste teme
pentru ele si nu pentru profitul
ce pot trage, introducanduele ca
fond de decor, intr'o scena cu
personagii. In sfarsit, expozitia se
Incheie cu un gravor in lemn, un
calator In Orient, poate i prin
Beddung Grien: Sabat de vräjitoare. tarile noastre, care a lasat o searnd
de tipuri si de veden i de monue
mente din contactul san cu Turcia secolului al XVIelea: Lorich.
O ata de importanta expozitie n'ar fi fost posibila fára concursul guvernului german.
El a fost acordat cu muta bunavointd, gratie i intervemiilor dior ministri Fabricius
Comnen, acesta pe atunci reprezentantul tarii noastre la Berlin. Cele mai insemnate
Cabinetul de Stampe si Biblioteca de Stat din Berlin, cum si alte biblioteci i cabinete de
stampe: din Viena, Hamburg, NUrnberg, Dresda, Wolfenbtittel, Göttingen ne,au dat con,
cursul lor pretios. Un reprezentant al directiei muzeelor, dr. N. von Holst, a venit la
Bucuresti si a ajutat la organizarea i aranjarea expozitiei. Este cea mai nimerita i utild

www.dacoromanica.ro
 97
colaborare intre douà popoare, care doresc sa trdiasca in relatii amicale i in respectul
reciproc al manifestarilor lor culturale. Civilizatia noastra mai noua nu poate cleat profita
de pe urma contactului cu epoca cea mai
din punct de vedere plastic, a
inalta,
unui popor de mare cultura, cum sunt
germanii.

Perioada expozitiilor de artà este pe

sfarsite. Totusi, intr'una din salle Athe$
neului, un tanar pictor ne aduce o serie
de vreo cincizeci de panze, impresii dintr'o
calatorie in Orient, mai ales in insulele
Greciei, sau naturi moarte. Tuculescu este
un debutant, nu numai pentru ca se afla
la primul sat.' contact cu publicul, ci,
mai ales, pentru ca cea mai veche din
panzele sale nu dateaza decat de un an.
Totusi, dela prima vedere färn5i uimit de
puterea, de temperamentul, de instinctul
care au calauzit asa de sigur pe acest
tank., care i,au dictat acea picturd sucu;
lentd, rafinata i asprà in acela0 timp, in
care se simte Inca inexperienta, dar si
darurile cele mai pretioase. Nu,mi aduc
aminte, de când am inceput sà scriu cro,
nicele mele artistice, sa fi intalnit debut
mai promitator. Numele unui Monticelli, Corporis c gienif quil non u idtt Era .17 ni,
Han cfe itc. ad uiuurnpicL tabella cLibit.
al lui Van Gogh chiar fard acea latura
de nebunie geniald iti vin in minte,
atat de mare este simtul artistului pentru
coloarea calda, pentru o pasta abundenta
si stralucitoare ca un smalt, sau indrazo
neala lui când dà piept cu cele mai Ho/bei n : .

grele probleme, pe care le pune pictura

moderna sau, cu cele mai neprevazute armonii de colori, aproape Mirà sa,si dea seama de
indrazneala sa.

www.dacoromanica.ro
IUNIE 1938: COMEMORAREA LUI GRIGORESCU.

Anul acesta se Implinesc o suta de ani dela nasterea lui Grigorescu. Dintre toti pictorii
nostri mari, el este singurul pe care Imprejurarile hau favorizat si i,au permis sä se realizeze
In Intregime, sa ne dea tot ceea ce puteam astepta dela darurile sale exceptionale, dela o
educatie artistica' severa, dela o constiinta profesionala din cele mai exigente, cel putin pana
pe la Inceputul secolului nostru. i Andreescu, si Luchian, au murit tineri, au fost departe de
a ne oferi masura completa' a Insusirilor lor mari. Se cuvenea deci, cu toate preocuparile
noastre actuale, unele mai grave si persistente, altele mai marunte si trecatoare, sa ne aducem
aminte de pictorul pe care si noi si strainii loam considerat ca cel mai autentic reprezentant
al sufletului nostru, ca sol si crainic romanesc In miscarea artistica', complexa si atat de vigu,
roasa, a secolului al XIXolea european.
In adevar, mai mult ca oricare altul, Grigorescu a tinut acest rol. Nu este exagerat sa
credem ca el insusi, mai ales In ultima parte a vietii, sioa modelat activitatea ca sa raspunda
ideii ce singur isi facea despre rostul unui pictor national. Astazi Insa vedem bine cá el a
fost ceva mai mult. Expozitia din sala Dalles neoo dovedeste cu prisosinta. Purtatorul de cu,
vant al poporului nostru a avut, nu numai meritul de a da forma' si viata estetica aspira,
tutor noastre, avanturilor, felului deosebit al romanului de a simti natura si de a se interpreta
pe el insusi, ci a fost printre creatorii plastici ai secolului o figura puternica si mare, de prim
plan, capabila sa se masoare cu cei adevarat semnificativi, de aiurea, sa le fie emul si tovaras
In muzee. Nu putini dintre noi, sunt sigur, rotinduosi ochii In sala cea mare dela Dalles si
izoland cu gandul una sau alta din panzele capitale ce continea, leoam asezat, In imaginatie,
alaturi de tablourile importante ce caracterizau a doua jumdtate a secolului trecut, cele care ne
opreau fermecati In vizitele noastre din Apus; si, cu rare exceptii, am ajuns la convingerea
ca ele ar fi putut In voie sta aldturi si cä. Grigorescu, departe de a iesi micsorat dintr'o astfel
de Intrecere, s'ar fi mentinut cu autoritate, uneori ne,ar fi dat satisfactii mai depline.
Toate aceste consideratii miau venit In minte cu ocazia expozitiei din sala Dalles. Este
a treia la numar. Prima la care fusesem invitat s'a organizat de muzeul municipal, adica,
mai drept vorbind, de dorul Severeanu. Grabit sa,si arate sentimentele de admiratie si de
pietate, directorul muzeului municipal nu s'a prea uitat la calitatea panzelor ce adunase. Ceea
ce loa interesat In primul rând, s'ar putea zice, a fost, ca Intr'o cursä de obstacole, sa ajunga
cel dintAi la potou. i a ajuns. Insa, cu exceptia catorva opere, azi Imprumutate expozitiei
Academiei, celelalte nu faceau In destul onoare artistului ce se presupunea ca le executase.
S'a pretins chiar ca majoritatea lor ar fi còpii sau deadreptul « falsuri ». Un comitet de experti,
numit de primarul municipiului muzeul apartine comunei ne va lamuri daca acuzatia
adusa de un critic de artä, si despre care vorbim mai sus, este sau nu justificatd. Am spusoo
si cu alta ocazie: cel care va suferi din pricina acestei polemici intempestive si inoportune
va fi pictorul. i aceasta, tocmai In momentul In care voiam sa,i cinstim memoria. Daca ta,
blourile vor fi considerate ca neautentice, publicul va ajunge In mod fatal la concluzia a

www.dacoromanica.ro
 99
Grigorescu nu valoreaza mai nimic ca artist, de vreme ce primul venit poate sä4 imiteze asa
de bine, Incat pana si un director de muzeu sa cada In cursa. Daca ele vor fi gasite originale,
acelasi vizitator mijlociu Isi va putea spune sie,si cal artistul era asa de putin scrupulos uneori
(ceea ce este In parte drept) 'hick lucran i sigure, iesite din mana sa, puteau trece drept falsuri
grosolane. i Intr'un caz, si intrialtul, memoria lui Grigorescu apare Intinata. i astfel se dove,
deste cä desi bine intentionat, cineva poate sa faca mai mutt flu decat bine, atunci cand
nu,si ia toate precautiile si nu pregateste Indeajuns o Intreprindere.
Cea de a doua expozitie a fost cea organizata de dil magistrat Prodan, la Clubul Tinerimii.
Ea consta din operele, proprietatea Clubului, cumparate dela artist prin dr. Kalinderu, unul
din cei mai seriosi cunoscatori de pictura In societatea noastra din trecut, si din ceea ce membrii
clubului, din colectiile lor private, au binevoit sa Imprumute. Pe cat cealaltd expozitie se
justifica cu dificultate, In momentul In care se stia ca. Cioflec si Steriadi organizeaza expozitia
serioasa si completa, a 61.6 initiativa fusese luata de Academie, pe atat aceastä comemorare
a unui stralucit membru al Clubului (Grigorescu a apartinut Tinerimii Intre 1872 si 1881), de
catre cei care i,ar fi putut fi colegi, lua o forma de delicata atentiune.
Mara de tablourile, proprietatea Clubului, mai toate lucrarile expuse apartineau la amatori
seriosi si priceputi, si nu la colectionari de ocazie. Unele se gäseau In aceleasi familii, de pe
vremea chiar a tineretii artistului, cumparate sau daruite. Se distingeau, mai ales, prin cali,
tatea lor rara, cele Imprumutate de Ebria Spitalelor Civile: minunatul portret al lui Nasturel
Herescu; cele dela Automobil,Club, care ar trebui poate curdtite, pentru a,si redobandi fra,
gezimea primitiva; cele ale d,rului .Angelescu, giuvaeruri asa de gelos ascunse; cele ale d,lui
Pherikide, ale d,lui Manolescu,Strunga, ale rectorului Gheorghiu si alte cateva. Valoarea aces,
tora era cu totul exceptionala, ele apartineau anilor fericiti din cariera maestrului. Ceea ce facea
Insd din expozitie o manifestare extrem de interesanta pentru cercetatorul artei noastre, erau
mai ales operele din tinerete, studiile si schitele In vederea unor compozitii, cele adica. In care
apareau zarile acestui prodigios talent, sau Incà manifestarile sale cele mai directe, mai sincere,
mai nemijlocite, din contactul cu motivul: mai multe capete de expresie, sau notele sale de drum.
Ca produs al unor Inceputuri promitatoare, nu se poate Inchipui ceva mai miscator, mai
gray, mai dens prin continut, decat epitaful dela Zamfira, din colectia d,rului .Angelescu. Pe
o bucata de satin albastru deschis, azi deteriorata In multe locuri si nelndemanatec restaurata,
apare scena pateticd a Lamentatiilor In jurul lui Isus mort. Compozitia nu pare sa fie a lui
Grigorescu, ci luata dupa vreo gravura, cum se facea de cele mai multe ori. Figurile au ceva
din atitudinea si chiar din tipul celor din secolul al XV,lea sau al XVI,lea. lar la margine, de
o parte si de alta, sunt (Iota constructii si putin peisagiu, niste case Intarite si cu turnuri,
de culoare roza, « fabricile » obicinuite In icoanele greco,venetiene sau venetiene,cretane din
arta Renasterii. Compozitia, deci, nu pare sa apartina lui Grigorescu. Ceea ce este al lui este
coloritul minunat, cald, nuantat, bine echilibrat, acordat In jurul unei rosii tonalitati de baza.
In preajma mortului palpae ca niste flacari acele pete, mergand dela un roz Inchis, parka la un
rosu grenat sau violaceu. Sugestia sfarsitului ndprasnic al Mantuitorului, a sangelui ce a curs
din ranile lui, este obtinuta prin acest colorit, intentionat tinut In tonuri grave dar sonore, cand
dupa traditie pictorul ar fi fost obligat sa Imbrace mai toate personagiile In vestminte sumbre,
de doliu. Aureole largi, de un aur ruginit, pun o friza de pete lucitoare, acordandu,se In chip

7.

www.dacoromanica.ro
 I 00

potrivit Cu tonurile vestmintelor. O astfel de lucrare, azi and cunoastem evolutia pictorului,
este profetica i ne dä cheia intelegerii capodoperelor de mai tarziu. Ea este iscalitä intr'un
colt, cu litere chirilice : Nicu Grigorescu, zugrav. Niciodata pictura noastra religioasa din secolul
trecut n'a provocat o mai puternica emotie prin singurd magia colorilor. Tanärul « zugrav »
dela Zamfira era evident insemnat de soartd pentru un stralucit viitor.
Inca foarte importantä prin locul cesl ocupa in evolutia artistului, este compozitia care
poarta titlul: Mihai Viteazul la Calugdreni, si care in realitate ar trebui sa se numeasca : Triumful
lui Mihai Viteazul, dupa Calugareni. In jurul Domnului, cdlare, apare suita boerilor, preces
data de un caläret purtand steagul verde al Profetului, rapit Turcilor in lupta, i urmatd
de panduri, cari tarasc dupa ei cativa prizonieri din oastea lui Sinan Pa.,sa. In fund, la stanga,
abia schitate, turnurile unei biserici, un larg drum de sat, si tot norodul, in sarbatoare, venit
sa primeasca pe invingator. Este probabil lucrarea efectuata in vederea concursului de bursa
pentru Paris, concurs, defavorabil lui Grigorescu. Cu toata dorinta noasträ de asi gasi insusiri,
In aceasta banala scena istorica, nu apare nimic personal, nici chiar simtul pentru culoare,
pe care 11 constatam in epitaful dela Zamfira. Totul este neindemanatec i naiv, amintind
In chip supdrdtor de tablourile lui Lecca, inferior chiar acestora. Artistul iscaleste, ca si in
lucrarea precedenta, Nicu Grigorescu de data aceasta cu litere latine 1).
Curios, deci instructiv, era un portret de copil, care a putut fi facut prin 1869 si care
intrunea cateva evidente calitati de factura, in detalii, cu o maniera stangace, penibila chiar,
In tratarea figurii. In opera lui Grigorescu, el reprezinta o etapa importana, In care pasiunea
picturii, avantul iesit din stapanirea unei tehnice, se simt Inca stanjenite de problema asa de
greu de invins, fata de care multi sisau macinat in zadar fortele, a figurii umane. Ca Gris
gorescu era facut sa triumfe, se vede din figura lui Nasturel Herescu, monumentala,
plina de o naturala grandoare, in care fata i mainile, mai ales, stint incomparabile si care
este mai recena numai cu un an, purtand data de 1870.
Tot atat de interesanta era o panza, reprezentand stancile dela Aspremont (Automobil,
Club), din 1865. Aici influenta lui Corot este incontestabila, de altminteri ca In multe peisagii
din aceastd epoca, influentä cand tiranicd, strivind propria personalitate a compatriotului nostru,
cand discreta, punandusi la indemand un fel de intelegere a motivului, aproape o metoda de
investigatie si de analiza, usurandusi astfel crearea catorva capodopere, vaporoase si poetice.
Andreescu, in peisagiul minunat dela Toma Stelian, se va inspira, cam patrusprezeci ani mai
tarziu, dela aceeasi tema. Simpla amintire a panzei atat de dramatic inteleasd, a executiei de
o vigoare si de o varietate de procedeu surprinzatoare, ne arata cat de mare putea fi Andreescu
in perioada maturitatii sale, chiar comparat cu Grigorescu.

Pictorul Costin Petrescu imi trimite o scrisoare, In care ml informeaza ca parintele sau, Ilie Petrescu, a lasat o lucrare asemana,
toare cu cea a lui Grigorescu, dupa cum se vede din reproductia din catalogul expozitiei din 1928, dela Ateneu (p. 31). i aceasta este
iscalità, de data aceasta de Ilie Petrescu, i poartä data de 18p. Exista totusi deosebiri importante intre aceste doul opere. In cea de care
vorbeste dl Costin Petrescu, lipseste poporul, numarul personagiilor este mult redus, atitudinea lor este difelita. Cusma lui Mihai, vazut
din profit la Grigorescu, i Intreg costumul, au alta forma, poate altä culoare. Totul este mai spontan pictat, mai indemanatec. Ceca ce
complica totusi acest caz este ca ar mai exista, dupi cum aflam, alte doubtrei tablouri, iscalite tot Ilie Petrescu, absolut identice. Cred ca
nu este decat o singura explicatie: ambii artisti s'au pregatit pentru concursul de bursa' si au avut ca punct de plecare un text, propus de
comisie, in care apareau toate detaliile din compozitii, sau cine stie ce poezie patriotica a vreunui autor al timpului.

www.dacoromanica.ro
 IOI

Expozitia dela Clubul Tinerimii, de un nivel general ridicat, variatd ca as pect, Intrunind
lucrdri din toate epocele i oferind astfel un fel de sintezd a carierei lui Grigorescu, era cea
mai bunä pregAtire pentru a Intelege i pretui pe cea dela sala Dalles, « Apocalipsa », « reve,
latia » lui Grigorescu. De altfel, mai toate panzele bune le vom regasi aici, aräturi de celelalte
lucrdri capitale, stranse de Cioflec si de Steriadi, dela mai toti colectionarii. Cu exceptia
tablourilor trimise la Moscova, desigur tot asa de valoroase ca cele mai reusite din expozitia
de acum, cari ar fi Intärit prin prezenta lor impresia de strdluc ire, dar n'ar fi oferit niciun
aspect cu totul nou al artei lui Grigorescu, opera sa semnificativä, dela inceputut carierii pand
In anul mortii, se desfäsoard In fata noastrd. Momentele de inspiratie, care se traduc prin panze
de o Inaltd tinutä, se Indesesc cu cat ne apropiem de 188o, pentru a se rdri din nou, cu cat
atingem pragul secolului al XXslea. Din cand In cand, chiar i dupd aceastd datä, Intalnim
cate o lucrare sincerä', o « impresie » prinsd cu toatà emotia, capabilä sa evoce starea de suflet
a pictorului In fata unui motiv deptin Inteles. Un car cu boj pe vreme rea, lucrare demnä
de a fi comparatà cu cele mai bune veden i dela noi, la Clubul Tinerimei, proprietatea ddui
Aurel Prccopiu, purta astfel data cu totul neasteptaa de 1903. In genere Insd, la aceastd epoca',
ne gäsim in seria trista a temelor nationale, tristà tocmai prin conventionalismul sentimentului
idilic cu care sunt redate, stereotipe, nesincere, lucrate mai toate din imaginatie, de un colorit
deschis, un fel de gris uniform, adesea vulgar, decadentd regretabild, poate tocmai fiindcà." era
inconstientd, a acestui strälucit pictor. Din fericire, din aceastà epoca nuss deck prea putine
exemple In sala Dalles. Pentru a convinge pe cei cari ar avea curajul sau nepriceperea
sustind contrariul, enorma compozitie: « La Pdsune », se rdsfatd In rama sa de plus rosu, ne
striga din toate pärtile sldbiciunile sale agresive, comparativ cu elocventele calitäti ale tuturor
tablourilor vecine.
Imprejurdrile si, poate, Grigorescu insusi sunt vinovati de ideea pe care In ultimii ani
o aveam despre dansul. In once cash' de oameni mai cu stare am intra, pe un perete de
onoare apare un enorm car cu boi, lntr'un peisagiu decolorat, sau un cioban cu oile, subtirel
gratios, sau un grup de tardnci, una mai sue si mai mladioasa ca alta, dar toti lipsiti de
viatà, sau Incà grupe de ursari sau de oameni la petrecere, pe care lumina îi reduce la niste
umbre de un roz cenusiu, färä volum, fäirà desen, niste vagi indicatii aproximative. Toate
aceste panze sunt rezultatul lamentabil al sldbiciunii artistului de a multumi pe oricine, de assi
face o popularitate printre cei a cdror pdrere n'ar fi trebuit sad intereseze, i poate, ceea ce
este mai gray, de a produce, deci de a vinde, cat mai mutt, färd sa mai vorbim de o slabire
a vederii, despre care apar urme In anumite scrisori ale lui Grigorescu Care unii din prieteni.
Este bine, odatà pentru totdeauna, cand vorbim de ceea ce va rdmane din opera pictorului,
din care, In relativ scurtä vreme s'au putut strange de doi oameni priceputi i informati cam
o sutä optzeci de lucrdri, lang5 cari s'ar putea adduga altele multe, de o valoare egald,
eliminäm acest fruct tardiv i pipernicit al perioadei sale de bätranete, nu numai discutabil, dar
deadreptul compromitator. Ceea ce rämane este suficient ca sa' ne permita' säl asezdm pe acest
mare artist printre creatorii de seamd din cea de a doua jumdtate a secolului al XIX,lea,
capabil sä stea aldturi färd jend si &a se ma-soare cu cei mai ilustri dintre contemporani.
Este ciudat sà vedem cum, dela o vreme, ideea noastrà despre Grigorescu treptat se Ins
tunecase. Muzeele noastre, cu putine exceptii, printre care trebue pusä In primul rand

www.dacoromanica.ro
102

pinacoteca Cioflec din Cluj, si poate Toma Stelian, n'au de el cleat opere de importanta mijlocie.
Ce este mai bun se gäseste in colectiile unor oameni la cari nu se patrunde prea usor, lucra'ri
adicd pe care, de multà vreme, nu leca mai väzut decat un cerc restrans de admiratori. In
publicatiile aparute In ultimul timp s'au tot reprodus cam aceleasi panze, pe care nu le mai
priveam decat cu un ochiu distrat. Evreul cu gasca, Tiganca din Ghergani, Täranca dela
Clubul Tinerimii, ori unul din peisagiile din colectiile Zambaccian, Dr. Dona, sau Ionescu:
Quintus, nu ne mai spuneau nimic. lar acum, cand vedem din nou ce insemneazä Tiganca
din Gherghani, Ovreiul cu gasca sau Nästurel Herescu, fárnanem inmàrmuriti de frumusetea lor
izbitoare, o perdea ni se tidied' de pe ochi, adevAratul Grigorescu ne apare in toatä imensitatea
lui. Toate sunt opere cäznite si studiate, fälcute in vederea unei expozitii de seamd, in genere
pentru Salonul din Paris. Detractorii acestor manifestatii ocazionale, cei cari se tem de once
constrangere i cari invocA la once ocazie prostia i orbirea juriilor care au putut fi uneori
reale in numele unor manifestäri Cu totul libere, lipsite de once constrangere, ar trebui sa
priveascä la calitatea acestor panze, la infatisarea Ion definitiva, sd,si aminteascä cá chiar in
opera celor persecutati de reprezentantii academismului, un Manet, un Monet, de Odd, ceea
ce era destinat Salonului se ridica cu mult peste opera lor obicinuità. Asa i aici. Ceea ce
vedem nuci decat rezultatul final al unui lung efort, al unor studii numeroase si variate, al
contactului prelung cu modelul, al starii de excitatie creatoare in care voluntar s'a mentinut
artistul. Fiecare centimetru patrat este pictat pentru eternitate, poate infrunta timpurile, e o
incantare pentru ochi, o bucurie pentru sufletul nostru. De multä vreme n'am mai avut asa
de puternice emotii ca acum, in sala Dalles. Tablourile ce admirdm sunt nu numai realizdri
impuratoare, ci opera unui Roman; si oricat ar fi arta de internationala si de limbagiu general
omenesc, multumirea creste prin faptul cä, teme si fel de expresie, totul vorbeste direct ima,
ginatiei si inimei noastre.
Nu voi insira aici toate operele ce merit6 sa fie mentionate. Sunt in expozitie o suta, poate
mai bine de lucrgri, una mai frumoasa ca alta, iesite din acea comunicare spirituald a artistului
cu un motiv care 11 turbura, care gaseste ecou in complexul sau sufletesc. Ceea ce ne uimeste
mai ales este varietatea temelor, ca i varietatea procedeelor de executie. Grigorescu stie cand
sa intrebuinteze o pasta vascoasä i sä dea relief « tusei » sale, cand sä plimbe delicat pensula,
facandwi sà dispara urma, trecand pe nesimtite tonul unul intr'altul, mai ales atunci cand
vrea sá redea lucid catifelat al unui obraz de fatd. Printre tablourile cele mai impresionante
ca tehnicd sunt capetele de evrei, in redarea arora .1<embrandt i Courbet au servit de model.
Alteori, mai ales in peisagii, formele i tonurile sunt descompuse, ca la impresionisti, sunt fragf
mentate, asa 'Mat dau toata vibratia luminii si a atmosferei. Culoarea, blonda si delicaa, e
atunci de o justete neintrecua. O vreme, sub influenta lui Couture, umbrele sunt subliniate
de tfasàturi puternice, vehemente, ca in portretul din colectia draei Perticari Davila, sau Ita,
lianca (Nr. 93), un adevdrat Guercino. O scena de interior, ca cele doua din colectia Zambac,
cian, ca cea (neexpusä la Dalles, dar expusä la Tinerimea) din colectia E.tefeinescu, sunt probe
evidente despre sensibilitatea la distribuirea cea mai subtild a luminii.
In timpul perioadei sale de formatie a fost curios sa cunoasca tehnica multor maestri. A
copiat Ora sa,1 inteleagä bine) pe 1<ubens, apoi pe Géricault si pe Prud'hon, cu care avea
multe afinitäti. A cunoscut pe Millet si pe Corot, pe Couture, pe Boudin si pe Impresionisti.

www.dacoromanica.ro
 103

Nu väd Insd In niciuna din operele lui influenta lui Charles Jacque, pictor mediocru, dar In,
semnat gravor. Grigorescu, singur, a incercat experiente peste experiente, cdci darurile sale de
artist, cu adevärat prodigioase gandim prin comparatie la dificultatile indscute cu care toatd
viata a avut de luptat Andreescu), faceau din fiecare Incercare un joc. De aici, uneori, un fel -
de nerdbdare, aparenta pand si In multe din cele mai reusite tablouri, In capetele de evrei,
de Odd, In portretul delicios de fetità, dela stanga Tingäncii din Ghergani, In care mijlocul
panzei, adicd figura, este tratat cu mind de maestru, observat si analizat In chip uimitor,
pe cand restul este umplut cam la voia intamplarii. Se vede bine cä interesul autorului era concen,
trat numai i numai asupra fetei.
Expozitia dela sala Dalles ne,a redat figura veridica a lui Grigorescu. Ne simtim, In urma
ei, mai bogati, mai fericiti. Avem din nou convingerea, pe care nimic nu o va mai putea turbura
de acum incolo, a importantei europene a compatriotului nostru. Ne simtim noi Insine mai
crescuti sufleteste. Se cuvine sä multumim cu recunostintä: celor cari ne,au dat acest fericit
prilej de revizuire a judecätilor noastre estetice : Academiei Române, Primäriei Municipiului,
Clubului Tinerimei, si, mai ales, lui V. Cioflec si Jean Steriadi.

Nicolae Grigorescu: Desen.

www.dacoromanica.ro
OCTO3IVRIE 1938: CASA ARTEI GER3IANE;
ALTDORFER; BIENNALA DIN VENETIA.

Cu toatO nesiguranta politia si preocupOrile oamenilor din Apus, care isi dau seama ce
ar insemna pentru cultura si viitorul lumii un nou rOzboiu mondial, mai in fiecare oras mare
european s'a organizat, in vara aceasta, o expozitie de artd. La Paris, Artele Iranului, Persiei
,si Bagdadului; la Glasgow, Expozitia Imperiului englez; la Rotterdam, in frumoasa si potrivita
cladire a muzeului Boymans, Capodopere din patru secole; la Munchen, AltdOlfer Si cercul ele,
vilor säi, precum si Arta germanä contemporanä, in Haus der deutschen Kunst; la Venetia,
Biennala. Unele din aceste manifestäri sunt astazi terminate; altele vor avea, in curand, aceeasi
soartd. Dintre ele cateva pot interesa publicul romanesc. Asupra lor voi insista. Asa mi se
pare cea din Casa artei germane, prin problemele de ca,racter general ce ridicd, cea consacratd
lui Altdorfer, prin calitatea exceptionalä a pictorului, si bine inteles, « mostra » din Pavilionul
romanesc dela Biennalk pentru noi, din motive usor de inteles, cu mult cea mai insemnatà.
Cititorii Vietii Romanesti isi amintesc, poate, de cronica ce am consacrat anul trecut asa
numitei Entartete Kunst. Constatam atunci cd aceastd expozitie era o demonstratie pornità
dintr'un sentiment de reactiune contra cubismului, expresionismului, futurismului (fard ca
epitetul acesta sà fi fost pronuntat, ca sa nu se supere Italia), si celorlalte « ismuri », dintre
care nu era exclus nici chiar impresionismul, gloria cea mai curatà a sfarsitului secolului al
XIX,lea si una din perioadele culminante ale picturii. In numele tineretii, al moralei, al carac,
terelor specifice inerente unei « rase pure » se condamnau de,a valma toate tendintele de
eliberare, intreprinse in ultima vreme contra tiraniei insipidului si platului academism, care
exista incd latent in scoalele germane, dar care era redus la neputintO de tot ce era viguros
si sincer printre artistii acelui neam. In bloc si färä rezerve erau declarate ca pornind dintr'o
decadentO « judaicA » cateva opere cu adevOrat monstruoase, ridicole, ori de,a dreptul abjecte,
insd destul de nesemnificative, pe care timpul le,ar fi eliminat dela sine, dar si productia origi,
nalä, studiatd, constientO si rnai ales nouà a unor oameni ca Lovis Corinth, Kokoschka, Lehmbruch
si altii. Arätasem atunci mirarea mea in fata acuzatiei aruncatO evreilor de a fi cauza acestei
degeneran, cand organizatorii expozitiei, d.upd anchete si cercetari minutioase prin muzee, nu
gäsiserd de criticat de cat abia sapte pictori « nearieni » (din care unul originar din Rusia),
cu vreo douäzeci de opere, in timp ce numArul arienilor « degenerati », era de cel putin
doudzeci de ori mai mare. Mai spuneam cd efectul imediat al acestei cruciate nu va fi altul decat
intoarcerea la un stil « pornpier », cu toate dezastroasele lui consecinte pentru arta germand,
si asa inclinatd sà admire fára distinctie formele dulcege si conceptiile serbede ale urmasilor
neoclasicismului.
Nu credeam sà am asa de repede confirmarea ternerilor mele. In expozitia din « Casa
Germand » din Manchen, care trebuia sa arate care sunt cu adevOrat formele artei ced convin po,
porului, expozitie intreprinsä in cele mai bune conditii materiale, pentru infOptuirea cdreia s'au
fOcut pregätiri enorme si costisitoare, pictura era aproape inexistentO. In nenumdrate tablouri, de

www.dacoromanica.ro
 105

mari, uneori de foarte mari dimensiuni, nu gaseai nici o opera cu adevarat impunatoare, nimic
care sa vorbeasca cu putere inimii, ochiului sau imaginatiei. Un pustiu, fara nicio oaza. Cel
mult, pe ici, pe colo, cateva mai bine asimilate cunostinte de scoala, timid intrebuintate, o
tehnica eftina si farà surprize, la indemana oricui, niciun fel de accent personal, niciun caracter
pe care pe drept sas1 poti considera ca specific germanic: Uriase cromolitografii, sentimentale
sau patriotice, sau Inca veden i si peisagii, cum sunt cele ce se ofera In magazinele de art.& impros
vizate In statiile balneare. Rare erau panzele, naturi moarte sau colturi din natura., In care
vorb ea un temperament mai viu sau mai independent. In schimb portretele erau mai reusite,
nu numai pentruca erau mai studiate, ci i pentruca in ele se puteau exprima vechile i tras
ditionalele calitati de observator, de desenator, de realist interesat de nota accidentala dintr'o
figura, ale germanului. Sculptura era insà hotarit superioara, iar grafica de o calitate remarcabila,
mai ales gravurile In lemn.
Pentru cine este obisnuit nu numai sa constate fenomenele, ci sä le i caute originea, era
evident ca aspectul monoton In banal al expozitiei se putea explica numai printr'o interventie,
Intr'o anumita directie, a unor organe oficiale. Dar oamenii politici i cei cari au In miinile
lor administratia, chiar cea din domeniul artistic, rare ori au dorinta de a se amesteca direct
si de a purta raspunderea productiei pictorilor i sculptorilor. Ei au in genere, daca nu idei
largi, un fel de teama de incurcaturi i neplaceri, i constiinta incompetentei lor. Initiativa a
trebuit sa vina dela un inspirator, care nu putea fi decat un artist. Art4tii singuri, intre ei,
pot fi asa de exclusivisti, de gelosi unii pe altii, de cruzi, neezitand, dupa cum spune un
proverb indian, sä darme o suta de palate, numai ca sassi zideasca, din ruinele lor, o coliba.
Si In Germania, ca i la noi, exista genul neputinciosului important. Ambitios, abil, guraliv,
el se strecoara i profita de toate imprejurarile! Tipand i insultand, el vorbeste si scrie,
claseazd si da sfaturi, pictand ori sculptand pe apucate i and nu poate altfel. Cu artistii, el
e critic; cu criticii, el e artist, amestecandusse In toate, si bun de nimic. Un astfel de pictor,
ba chiar un « profesor », a izbutit i In Germania sa se faca ascultat, sassi impuna parerile; mai
mult, sa le faca sà apara ca un fel de cod al esteticei oficiale. El trona, la expozitia din
Miinchen, in mijlocul unei sali importante, cu o « Zeita a artei ». Ce putea fi aceasta divinis
tate, oricine isi poate inchipui. Niciodata adeptii neoclasicismului ori membrii vreunei acadernii
care se respecta, n'au produs ceva mai pretentios ridicul, ca acea persoana goala, avand drept
toata imbracamintea o pereche de papuci rosii, (de o forma inventata de autorul tabloului),
cocheta, cu gesturile studiate ale unei vânzatoare de magazin, durdulie, cu capul ceva cam
mare si incorect desenat, alba, roza, evoluand intre doi copii, unul simbolizand muzica, altul
pictura, pe un fond cenusiu, decorat cu un mic ornament « empire ». Oricine a vazut acest
tablou a inteles pentru ce Corinth, Kokoskhka, No1de i ceilalti sunt considerati niste primejs
diosi eretici. Evident niciunul din ei n'ar admite In Olimpul lor pe aceasta « zeita a artei »,
care desonoreaza pictura dar aduce mari avantagii materiale autorului ei.
In catalogul, de altfel bine facut, al expozitiei, autorul prefetei ne spune, citand pe Herder,
a arta este instrumentul delicat cu care se poate masura nu numai starea spiritului, ci intreaga
cultura a unui popor. De sigur, cu o conditie, ca ea sa fie expresia franca, nesilita, a acestuia,
sà imbratiseze toate formele iesite din mainele i comandate de inchipuirea lui. Dar acesta
nu poate fi cazul cu operele grupate In Casa Artei Germane. Cine ar don i sa stie la ce nivel

www.dacoromanica.ro
 ro6

s'a putut ajunge in Germania, in ultimele decenii, nu se poate opri aici. El trebue sä mearga,
tot in Miinchen, la galeria de arta modern& unde in salite spatioase, dei nu atat de luxoase
ca cele din Casa Artei, ii vor apare operele lui Leibl, ale lui Triibner, Schuch, Menzel, de
Marées si ale altora, ale celor cari au luptat si au suferit pentru libertatea artei si care cu
greu au ajuns sa se realizeze complet pe sine. Ei singuri au fost in stare sa creeze In Tara lor,
in secolul al XIX,lea, secolul prin excelentd al artei franceze, una din cele mai solide, mai
viguroase, mai originate scoli din acea vreme, putand rivaliza, in anume momente, cu cea
francezä. Ei singuri sant adevaratii exponenti ai simtirei i posibilitatilor germane, intr'o infinit
mai larga i mai adevärata masura decat urmasii lor mai tineri, mai neexperimentati, mai
docili, insa siguri de ei si fericiti sub Ala,
duirea
Dar, Germania eterna, ce este pretios in
ea, poetic& visatoare si totusi imbatata de
viata, sub toate formele ei, de un realism
sanatos i proaspat, capabild sa inteleagd
sa iubeasca nu numai omul, ci i floarea de
pe camp, copacul din pädure, vantut care
sufla si norut care trece, ori soarele care apune
insangerat, dupä muntii albastri ce se pierd
In zare, apare, cu o impunatoare evident&
In expozitia operei lui Altdorfer. Ca si in
Galeria de arta moderna aranjamentut si or,
ganizarea se datoresc directorului general
al muzeelor din Bavaria, profesorului Ernst
Buchner.
Pentru a obtine un asa de deplin succes,
nu era de ajuns ca cineva sal cunoasca opera
lui Altdorfer, ceea ce nu era tocmai usor; mai
era nevoie sa o si simtd, sä aibä afinitati cu
acea forma particulara a artei secolului al
XVI,lea, reprezentata de scoala dela Dunare,
Albrecht Altdorfer: S-tul George.
(111iinchen ).
sa pose& perseverenta si rabdarea, capabile sa
infrunte repetate refuzuri, gustul in prezentare,
bibliografia, foarte vasta, care se referd la acest subiect. Buchner implinea aceste conditiuni. Se
poate spune fara exagerare ca serviciut adus de el artei germane e imens. Multumita acestei expo,
zitii i felului cum a fost conceputa si realizata, un mare reprezentant al artei acestui popor, un
interpret fidel si original al unei laturi profund miscatoare a sufletului lui a fost pus in lumina
cea mai favorabila, si,a luat locul pe care i bau acordat contemporanii alaturi de Diirer,
de Holbein, de Griinewald, poate mai sus ca Baldung i ca Cranach- dar pe care i,1 negaserd
urmasii. Dupd Granewald, mult timp nedreptätit, reinstalat acum in gloria lui de genial re,
prezentant al goticului,baroc german, in panteonul artei neamului &du, nu prea departe de
acesta, se face acum un loc lui Altdorfer, in sfarsit reabilitat.

www.dacoromanica.ro
 107

In ultimii ani, toti cei ce purtau interes artei germane fusesera martori la gloria crescandä
a reputatiei acestui pictor. La Manchen, la Berlin, la Viena, panourile ce,i erau rezervate in
muzee se imbogatisera cu lucrari fermecatoare, insa in genere de mici dimensiuni. Alaturi
de altarele, complete sau fragmentare, iscalite de contemporani, adesea de mari proportii, pline
de aurarii, incarcate de personaje agitate, colturoase, cu figuri bestiale, cu miscari desordonate
si teatrale, uneori de o vulgaritate respingatoare, aceste mici panouri, iesite dintr'o fantezie de poet,
strivite de vecinatatea celorlalti, treceau neobservate. Ca sa fie puse nriai in valoare, s'a recurs la
anume aranjamente. Ele au fost deplasate din sälile principale si duse in atmosfera mai intima a
cabinetelor laterale. S'a putut observa atunci mai de aproape cat datoreazd arta germana acestui
provincial dela Dunare, pentru care natura nu
mai avea secrete, nu cea din care ieseau legen, ,

dele teribile, cu balauri si cu smei, cu trasnete

si potopuri, ci natura senina, idilica, si totusi
misterioasa, din zilele calde de yard. Pentru
Ahdorfer singur corurile de ingeri se inaltau
aevea, intonand laude Fecioarei, in aerul
limpede al serii, padurea rasuna de cantecul
pasarilor si de murmurul paraelor. La nevoie
el mai stia analiza si reda cu subtilitate atmos,
fera albastruie a muntilor, panoramele infinite,
desfasurandu,se la orizont, purpura si aurul
norilor in amurg. De dimensiunile stricte ale
unei miniaturi si Sf,tul George din Miinchen,
si Noaptea Nasterii dela Berlin, si simbolizarea
unui proverb, din acelasi muzeu, si Invierea
lui Christos din Viena, sunt printre operele
cele mai concentrate, mai sugestive si mai
pline de emotie, produse in secolul al XVI,lea
german. In toate figura umana sba pastrat
proportiile si infatisarea normala, cu o nota
de eleganta, de frumoase proportii, care,i vine
Albrecht Altdorfer: Naha lui Alexandru ce! Afore. (Aliincben ).
poate dela contactul cu Italia. Dar nu ea ne
atrage mai ales privirea, ci peisajul ce o Inc
conjoara, copacii cu coroana lor stufoasa, cu formele lor de o precizie uimitoare, apele ce
stralucesc printre flori, curgand in parauri ori cazand in cascade, si mai ales muntii, accidentati,
stancosi, goi, cu forme regulate ca muchiile unor cristaluri, in zarea transparenta, infinitä,
albastra in umbre, deschisa, de coloarea margäritarului sau roza, in lumina apusului. Uneori,
la poalele ion, pe malul unei mari, mobile si verzui, se intind orase fantastice, bine construite,
de o arhitecturd somptuoasa, ca niste gradini suspendate din cetatea Semiramidei, insa de
caracter gotic. Pe suprafata panoului de lemn aceste succesiuni de palate si de temple ocupa
abia intinderea unei carti de joc. i totusi nimic nu lipseste. Sunt acolo turnurile, cupolele
si podoabele ion, statuile si pinaclurile in care se joaca lumina. Pe strazi, In piete, pe luciul

www.dacoromanica.ro
1 o8

intins al marii, misuna oameni, barci, vase cu panze. Unele figuri nu:s mai rnari ca un bob
de mac. Insa pata de coloare este asa de justa, raportul valorilor si al tonurilor asa de precis,
Trick cel mai realist peisagiu n'ar putea fi mai evocator ca aceste minuscule creatii de fantezie.
Alte ori vederea se intinde In curtea caselor unor oameni cu stare sau In cine stie ce
dependinte manastiresti, ca In Cina cea de taind, din Biserica Minoritilor, din Regensburg.
Pe fereastra deschisa se vede casa, prelungindu:se cam de:a curmezisul, cu zidul lnconjurator,
Cu intrarea ornata de sculpturi, cu ferestrele inegal luminate, cu peretele alb, pe care se ingana
lumina cu umbrele delicate ale acoperisului si ale obloanelor. Nimeni altul, pana la Olandezii
secolului al XVII:lea, In Zara' de rari venetieni, n'a inteles cu atata delicatä intensitate poezia
spatiului inchis Intre ziduri, curtea In care se ghiceste prezenta omului, chiar cand el e absent.
Este una din paginele cele mai duioase din toata arta germana'.
Daca n'am cunoaste deck atata din opera lui Altdorfer si tot ar fi de ajuns ca el sa' ne
aparä ca una din figurile principale ale epocei sale. Mai plin de umanitate decat mai toti con,
temporanii sai, el are inca' si alte coarde la arc. Pictura dramatic:monumentala, cea care re:
clama suprafete intinse si care se distribue In scene multiple, pe fetele deschise sau pe cele
care nu se vad decat la anume ocazii, ale altarelor, nu:i era nici ea strain5, si nici marea
picturd istoricd In care, cu acel surprinzator dar de naratiune, adesea intalnit la oamenii evului
mediu, ni se prezintd, In evolutii savante, ca sa corespunda unor texte precise, sub carapacea
armurelor si la adapostul padurilor de lanci, miile de soldati, fiecare distinct, fiecare In costumul
si cu fizionomia sa. Altarul dela Sfdul Florian de langa Linz, apartine primei categorii; Lupta
lui Alexandru cel Mare, dela Munchen, celei de a doua.
In scenele Patimei lui Christos si In vieata Sfdului Sebastian din altarul dela Sfdul Florian,
posedam una din operele cele mai curioase, nu numai din cariera lui Altdorfer, ci din in:
treaga" aceastd perioada. Multe din subiectele tratate acolo se petrec noaptea, la lumina faclelor,
inovatie ce trebue retinuta. Flacdra tortelor se reflecta pe vestmintele apostolilor si pe armurile
soldatilor, ori pe luciul marmorei, atunci cand scena are loc In palatele din lerusalim. Fiecare
din aceste scene denotà o cunoastere desavarsita a legilor perspectivei, cu oarecare cochetärie
practicate in redarea lungilor galerii boltite, a salilor vazute dintr'un unghiu, In ritmul scandat
al coloanelor. Totul e plin de miscare. Personajele au gesturi largi, insd echilibrate, isi mladie
trupul, manuiesc arme si instrumente de tortura', cu o Indemanare de sportiv, am zice astazi.
Nimic insa din contorsiunile si din grimasele caricaturale, asa de frecvente in pictura germana'.
Totusi, dei viata circula larg si se ghicesc pasiuni formidabile ce se ciocnesc intre ele, ele rarnan
In limitele dictate de atenta observatie a realitatii.
Ce ne izbeste dela prima vedere este felul ingenios cum aceste panouri sunt pictate, tehnica
variatd, corespunzand diverselor nevoi ale pictorului, surprinzdtoarele preocupan i de un caracter
cu totul « modern », In executie, rafinamentele de paletä, procedeele pentru a obtine anume
efecte coloristice. Cand ne gandim c5. pentru Darer insusi (nu insa pentru Griinewald), co:
loarea nu era In fond decat o simplä aplicare de tonuri, un coloriaj de multe ori nereusit
peste un desen asupra caruia se indreptase aproape exclusiv atentia, acesta insd de o preciziune
si de o acuitate ce se pot califica de supraumane, Intelegem valoarea contributiei adusa de
Altdorfer picturei timpului sAu. Efectul de lumina produs de lampionul soldatului ranit de
Petru, asa de neasteptat si de nou pentru acea vreme, procedeul intrebuintat spre a obtine

www.dacoromanica.ro
 09

paloarea delicateta trupului Sf,tului Sebastian, In scena in care el este lovit de calai: hasuri
i
albastre, mai mult sau mai putin apropiate, in umbre, adevarata diviziune a tonului, totul ne
aratà cA avern a face cu un
practician si un colorist cu = 01

' ,-041d4v. -
infinite resurse si cu dorinta
constantà de a se reinoi.
Chiar atunci cind rà,
mfine in domeniul mai mar,
ginit al graficei, desen sau
gravurä, pictorul acesta in$
ventiv nu e mai putin ow
ginal. Ca si pentru artistii
mari ai Extremului Orient,
in afara de semnificatia ei
pentru sugerarea realitatii,

linia are o viata si o valoare

proprie, indeplineste un rol - r- s
.

decorativ si poetic, prin

caligrafia ei, prin volutele si Albrecht Altdorfer: Peiragiu (acuarela). (Albertina).
serpuirile ei. De aici nevoia
de tot felul de curbe, de parafe ornamentale, de penajuri care tivesc crengile arborilor, care
impodobesc coifurile razboinicilor, de non i ale caror contururi se armonizeazd asa de bine
cu liniile din restul compozitiei. Pentru toate aceste categorii de desenuri, Altdorfer se serveste
de cerneala neagra sau bruna si de o guase alba, pusá tot cu pana, pentru lumini, pe o
hartie bruna sau gri, anume preparata. Alteori, pe hartie alba, el schiteaza veden i dela munte,
?t,s7s1.7:17.r 717.46iR,Ta,
evident dupa natura, pentru redarea cdrora
., formase o tehnica rezumativäl si foarte dibace,
:.... r,'
- -7-- In care conturele vor pastra valoarea lor ornamen:
tala, dar in care vor apare si multe detalii,
' 'IL a.4. . _
--, . o
reduse la categorii stenografice: mici cercuri si
.,
.. r,
-,4' ''--. .4i. .,,-,,,.- elipse, pentru copad, mai energic trase, pentru
:-' - o *
-'1'...umbre, si cu ceva linii paralele, ori abia schitate,
.07

incomplete, ca mancate de lumina, pentru partite

expuse la soare.
In jurul lui Altdorfer sunt grupati rudele,
elevii si imitatorii acestuia. Ei continua' genul
primit de,a gata dela cel pe care toti il con,
1i.._-.A2.1
!.er,_.,-) '
-AW'' -.1- siderau ca un sef de scoala, il adapteaza tern:
Albrecht Altdorfer: Cei doi Ion. (Mfinchen). peramentului fiecaruia. Erhard, fratele, este un
pictor mediocru, totusi Inca un foarte indemi,
natec desenator. EVolf Huber, discipolul, se bucura de un mai mare prestigiu, dei in lucrarile sale
apare o natura mai aspra, mai tardneasca. Printre desenuri, frumoase capete de expresie, ?titre

www.dacoromanica.ro
 I 10

altele un Christ, larg tratate, In creta' neagra, o rnaterie de care Altdorfer nu se prea servise.
Langa acesti doi mai rasariti pictori, un Jorg Breu, cativa maestri anonimi completau imaginea
acelei scoli dela Dunare, in contact cu Tirolul, cunoscand Italia, pe care Buchner dorea sa
ne,o faca' cunoscuta. Toti istoricii de arta ii vor ramane recunoscatori pentru chipul cum s'a
achitat de aceasta grea si delicata sarcina.

Biennala din Venetia a ramas astazi singura posibilitate, pentru artistii Europei si ai Ame,
ricei, de a se cunoaste reciproc, de a veni In contact unii cu altii, In afara. de Salonul din
Paris ori de alte rare ocaziuni similare care, fara sa aiba un caracter international, prin insusi
faptul ca se petrec intr'un mediu populat de multi straini, oferd prilej pentru instructive corn,
paratii. La Venetia insa, optsprezece state, cele mai importante prin productia lor artistica',
in pavilioane speciale, cladite In jurul celui mai spatios dintre ele, cel italian, ne invita sa le
vizitam si sa ne formarn astfel, daca' nu o imagine completa despre arta contemporana In
genere nu se face apel cleat la un nurnar restrans de personalitati din fiecare tara cel
putin o idee de principalele curente si de aspectul general al epocei noastre.
Din toate timpurile, Italia a stiut sa primeascà oaspeti si a facut,o mdret si Cu elegantd.
Si cu ocazia Biennalei ea nu s'a purtat altfel. Comisarii pavilioanelor straine si artistii sunt
obiectul celor mai amabile atentiuni. Cladirea centrala din « Gradina » de pe malul marii,
destinata artei nationale, adaposteste de multe ori si opere apartinand altor tari, care au dorit
sà participe la expozitie, fara insä a poseda un local propriu. In plus, ori de cate ori se orga,
nizeaza o manifestare de caracter international, cum este anul acesta Peisagiul in secolul al
XI Xdea, tot Italia suporta cheltuelile, isi ia raspunderea aranjamentului si, daca nu ma' Insel,
a asigurdrii. lar cand s'au ridicat pavilioanele diverselor state, s'au falcut toate Inlesnirile posibile.
Ca si cum aceasta n'ar fi destul, Italia se mai simte obligata sa incurajeze, prin toate mij,
loacele, pe expozanti. Se cheltuiesc sume ridicate pentru cumpararea operelor mai remarcabile.
Ministerul Educatiei, pentru muzeele de arta moderna ce in de Stat, orasele, pentru colectiile
municipale, Ministerul Afacerilor Straine, diversele organizatii fasciste, corporatiile, bancile,
particularii mai avuti, toti se intrec, unii cu gratie si voie bunk altii mai de nevoie, sa asculte
Indemnul organizatorilor, fara sà mai vorbim de concursurile ce se tin cu aceastä ocazie, pentru
care se distribue nenumarate premii si recompense. Numai dela noi, anul acesta, s'au cumparat
trei tablouri, unul de Stefan Popescu, altul de Petrascu, un al treilea de Stoenescu, alte pavi:
lioane fiind inca' si mai favorizate.
Expozitia din vara aceasta este cea de a douazeci si una. Cu exceptia Rusiei, care n'a voit
sa' expunä, si a Austriei, care este incorporata Reichului, toate celelalte tari posedand pavi,
lioane, au acceptat invitatia Italiei. Romania participa' atat la expozitia internationala a peisa,
giului, Cu cateva panze de Grigorescu si Andreescu, cat si, singura, In pavilionul ce si,a construit
si inaugurat, acum cateva luni.
Italienii, cum este natural, ocupa singuri cam jumdtate din nunciarul total al salilor. Pe
langa cateva incaperi, mai la o parte, de aeropicturä, in care se simte epuizarea unei miscari
incepute cu surle si trompete, dar azi pe sfarsite, ei detin salonul cel mare, rotonda, si

www.dacoromanica.ro
 III
cinci saloane mai mici, Cu opere prezentate in vederea unor concursuri, ale cdror teme
au fost fixate de un comitet, opt sali mari cu « mostra » peisagiului i douazeci si trei altele
cu artistii italieni din strälindtate, cu cei invitati,
individual sau In grupuri, si cu retrospectiva I
Y

lui Marussig. ,.1.

r:¡,..46!''
Dei se poate constata, in genere, un nivel
superior, In ce priveste pictura, celui observat
In expozitiile precedente, si desi un Palazzi,
un Casorati, un Tosi, un Carena, chiar un Gau,
denzi, un Vagnetti, un Memzio, un Ferrazzi, ar
figura cu cinste aläturi de confratii lor din Apus
chiar din Franta, si de data aceasta sculptura,
mai ales portretul i proiectele de monumente,
mi se pare superioara, poate si pentrua e mai
sincera, mai putin preocupata de trecut si de
do cinta de a se masura si de a intrece ceea ce
se face aiurea, In deosebi la Paris, cum e cazul
picturii. Unii dintre artisti: Tosi, Cama, Fer,
razzi, Palazzi, Seibezzi, ne erau cunoscuti dela Bernardino Palazzi: Loja la operd.
expozitia italiana' din Muzeul Toma Stelian. Am
fost fericit s'A observ un evident progres In evolutia celor mai tineri dintre ei. Din generatia
mai noua, cea Cu care eram mai putin familiarizat, Brancacci pare cu mult cel mai dotat, In
deosebi in studii de figuri, nobile, frumos desenate, pre,
zentate in lucrari de mari dimensiuni, Cu o autoritate
incontestabila, i pictate Cu simplicitate, dar si cu un
ochiu sensibil pentru armonii de tonuri surde. Tino ]<osa,
Pizzirani, remarcabili portretisti, apartin vietii artistice
provinciale. Ultimul, mai ales, se prezintd cu un studiu, In
aparenta plin de verva i pictat la intamplare, In realitate
irisa meditat, observat i patruns In toate detaliile lui.
« Mostra » peisagiului a lasat tuturor o puternicd ims
presie. Ea a fost pregdtitä Cu grije si este foarte repre,
zentativa, mai ales In ce priveste Italia, Franta, Anglia si
Belgia, care, toate patru, se lidia cu mult peste celelalte
tari. Am participat i noi la ea, dupa cum am spus,
alaturi de Cehi si de Unguri, ca sa nu vorbesc decat de
vecinii nostri. Ungurii apar, incontestabil, In bune conditii,
cu tablourile lui Munkacsy si Ladislav Paal, Imprumutate
Michele Guerrisi : Portret.
de Muzeul din Budapesta, iar Cehii cu cele ale lui
Slavicek. Din acest punct de vedere, peisagiile lui Grigo,
rescu §i Andreescu, trimise de noi In ultimul moment, când tot ce era mai important, de
primul, se gasea in expozitia dela Sala Dalles, deci invederand numai putine aspecte ale

www.dacoromanica.ro
112

operei lor, nu se puteau compara cu ale pictorilor mai sus mentionati. totusi, cine nu se
multurnea cu o prima' si fugitiva impresie, ci cauta sa analizeze mai de aproape pe cei doi
romani, nu putea sa nu remarce calitatea emotiei si darurile native de executant ale unuia
sau altuia. Cei doi Copii in gradina, fin si nuantat tablou, inflorit cu o lucrare de impre,
sionist, si asa de indemAnatec si de cu fantezie pictat, un Interior de padure, larg tratat, vigu,
ros, exact, ofereau doua exemplare deosebite din. arta lui Grigorescu, in perioada ei cea mai
bund, In timp ce un peisaj mai palid, evident mai tardiv, reprezenta pictura sa luminoasa, del a
urrna. Casele de tara, de Andreescu, de un sentiment gray, magistral tratate, cu un colt de
padure, In stanga, intr'o atmosfera albastruie si umeda, cerul usor si asa de adevärat, dovedeau
ce ochiu rafinat avea compatriotul nostru si, In definitiv, cat de important artist fusese, el si
cu Grigorescu, chiar comparati cu cei mari dintre contemporani.
De multa vreme sufeream cu totii si ne simteam umiliti, cei cari vizitam Biennala si ne
dam seama de locul ce ea ocupa In miscarea artisticä contemporana, de absenta Romaniei.
Mai ales dupa razboiu, cand propaganda celor cari nu ne iubeau tindea sà ne arate ca pe niste
parveniti ai culturii, lipsind dela aceastà intrecere internationala, nu faceam dedit sa confir,
mam calomniife ce se raspandeau asupra noastra. Guvernul si autoritatile italiene, mai ales
personalitatile din fruntea Biennalei, carora tara noastra le era favorabil cunoscuta, uneori
mai discret, alte ori de,a dreptul ne,au lasat sä intelegem cat de multumiti ar fi de partici,
parea noastra. S'a intrat atunci In tratative, s'au facut proiecte si schite, ssau scris articole,
eu insu,mi am fost purtator de vorbe bune intre Italieni si noi. Cand se credea ea proiectul va
reusi, intervenea ceva care 11 punea din nou In discutie. A trebuit sa vina profesorul Iorga,
cu autoritatea sa, cu promptitudinea sa de a lua o hotarire, cu experienta si posibilitatile sale
remarcabile In a gäsi solutii, pentru ca pavilionul sà se faca in cel mai scurt timp. Alaturi
de celelalte state civilizate ale Europei, avem si noi azi unul din cele mai incapatoare, mai
luminoase, mai frumoase, ca aspect, In simplicitatea lui, dintre pavilioanele din Biennala.
Face parte din corpul de clddiri de dincolo de canalul ce desparte gradina In cloud' por,
tiuni inegale. In mijlocul constructiei expune Venetia: arta decorativa, In deosebi faimoasele
sale sticlarii si dantele, ceva mozaicuri, chiar picturd, iesità din mina artistilor locali. La
dreapta este Polonia, apoi noi; la stanga Elvetia si Jugoslavia. Spre deosebire de partea cen,
trala, mai iesita In afarä si deci mai spatioasa, toate celelalte patru constructii sunt egale,
intr'un stil modern fara exageran i inutile, potrivite pentru o expozitie de tablouri si de sculp,
tuca. Cat de superioard este arhitectura aceasta simpld si lipsita de pretentii, In atmosfera si
sub lumina clara a Venetiei, usor se vede daca comparam oricare din pavilioane, dar alai ales
cele din corpul pe care 1,am descris, cu cladirea Rusiei si cu cea a Ungariei, In « stil natio,
nal ». Podoabele inutile, rnozaicurile ieftine, boltile si stilpii, par atat de greoi, de exotici,
de ne la locul lor aici, fara sa mai vorbirn de faptul ca In interior, sub fiecare din boli, tot
ce se expune este condamnat säl nu fie vazut de cit luminat cu electricitate, in mijlocul celei
mai radioase zile.
S'au invitat dela noi, anul acesta, patru pictori si trei sculptori: Petra.,scu, ,tefan Popescu,
Eust. Stoenescu si Teodorescu Sion, deoparte, Han, Jalea si Medrea de cealalta parte. Sculptura
a fost asezata parte afard, la intrare, parte in cele cloud firizi din antreul pavilionului, iar
restul raspandita in cele trei Incaperi. Pictura ocupa peretii sälilor si este astfel distribuita Inca

www.dacoromanica.ro
 ''3
opera fiecaruia sd prezinte un ansamblu
unitar : St. Popescu si Petrascu, au' luat fiecare
o jumatate din sala centrala, Stoenescu sala
laterala din stanga, Sion o parte din cea
laterala din dreapta, cdci lucrarile sale, mai
putin numeroase, nu putea acopen i toti
peretii. In locul liber s'au pus desene si
acuarele de St. Popescu si Petrascu si cateva
tablouri de Stoenescu si St. Popescu.
Peretii, adica fondul pe care se desprind
tablourile, au fost acoperiti cu o stofa palid
cafenie, usor incretitd, minunatd pentru a
scoate In evidenta cele mai delicate tonuri.
Aranj area obiectelor si decorarea salilor s'a
facut, cu mult gust, de tandrul arhitect
Valentin lorga. Toti strainii cari au vazut
pavilionul nostru au ramas multumiti de
felul cum ne,an-, prezentat. S'a admirat,
daca e sd judecam dupa criticile aparute, In
deosebi pictura. Cea mai build dovada cd
aceastä impresie este generala sunt cum,
Ferruccio Ferrazzi: Nafterea Veneliei.
paraturile facute de Ministerul Educatiei
din Italia: un peisaj de St. Popescu, o natura' moarta de Petrascu si tot o natura moarta de
Stoenescu, portretele acestui artist apartinand toate la diverse colectii particulare, deci nefiind
disponibile. Alegerea a fost judicios facuta si ne bucuram cä operele unor distinsi pictori
romani vor intra astfel In mari
colectii publice italiene.
Pentru a ne da seama de
valoarea contributiei noastre
la Venetia, este nemerit, cred,
s'o judecarn pe cat se poate
comparativ cu ce a fost expus
de alte tdri. Nu ne vom referi
la Franta care, regulat, se ridica
cu mult peste nivelul tutulor
celorlalte. 0 expozitie In care
se poate admira o retrospec
tivd .1<enoir, &ussel, Laprade,
Lebasque si Dufresne, cum era
cea din vara aceasta, alaturi
de lucrarile unor artisti tineri,
Carlo Rivolla: An/civilize,. este o manifestare cu totul

www.dacoromanica.ro
 14
exceptionala, chiar in lumea artistica a Parisului; si nici la Belgia, la Marea Britanie ori la Statele
Unite. Prima, de multa vreme, este printre scolile de frunte ale Apusului, alaturi de Franta, and
sprijinia pe aceasta, and in reactiune contra ei, si atunci strabatuta de curente adânci, nordice,
caresi vin din ereditatea flamanda. Celelalte cloud au avantajul de a avea un public amator,
din cele mai cultivate si mai cu stare, care incurajeaza tentativele mai « indraznete », dar care
poseda destul gust si bun simt pentru a sti unde sa se opreasck imprejurare care a favorizat
mult arta, in ultimul timp, pe toate tdramurile, dar mai ales sculptura, cu un Epstein,
§i grafica, cu o pleiadd de excelenti gravori si xilografi, atit in Britania at si dincolo de
Ocean. Voi exclude Inca Tärile Scandinave si Olanda, care se aseaza pe un teren, pe care
niciunul din noi nu le poate urma, in plin expresionism, intrio atmosfera turbure si aproape
maladiva.
Printre cei cari ramân, evident, ma voi gândi mai 'rat& la vecini. Polonia, putea aduce
mai mult si mai bun. Pentru motive cesmi scapd, nu s'a facut suficient efort pentru ca arta
prietenei noastre sd apard sub toate aspectele ei, variate si bogate, pe care le cunoastem din
expozitii anterioare. Muit'd sculptural in lemn, complicata si bizark apoi arta decorativa', tesas
turi, In care se remarcau nemerite combinatii de colori. Grecia misa pdrut inclinatd spre un
fel de virtuozitate, nu destul de sustinutd de studii si observatie. 0 anume faza a lui Picasso,
mai ales in ce priveste desenul, a servit ca punct de plecare. Ungaria se prezinta in conditii
superioare, dei localul nu favorizeaza de loc opera expusa. Aba Novak este un artist cu
resurse, capabil sa imagineze si sa dual la bun sfarsit o compozitie vastd, cum e Botezul Sans
tului stefan, dar mai ales sa execute cu vervd, Intr'un ritm de ceardas, o scena plina de
miscare, in care dovedeste o familiarizare neobisnuita cu natura, un desen sugestiv si pätrunzas
tor, desi sumar. lar Tristetea, de Patzay, este una din cele mai nobile si mai pure conceptii,
In piatrà, din toatd expozitia.
Pavilionul cehoslovac, frumos aranjat, de un nivel artistic mai unitar, interesa mai mult
prin aspectul sau general, decât prin personalitatea unuia sau altuia dintre exposanti. Trebue
retinut mai ales numele lui Pueschel si felul ski personal de a interpeta un peisaj. Cu sculptura
jugoslava ne este greu sä rivalizam, notiä si multora. Nu vorbesc de Mestrovici, unul din
marii statuari ai epocei noastre, absent anul acesta dela Biennala, ci de compatriotul si emulul
sail -kosandici, la care intâlnim o nu mai putin ardenta pasiune, acelasi fel dramatic de assi
exterioriza lumea, aceeasi cunoastere suverand a corpului uman, si, mai ales, un instinct sigur
de mare practician pentru materia ce se potriveste mai bine cu fiecare opera si pentru felul
de tdiare cu care se poate obtine maximul de efect. Portretele sale, mai ales, erau animate de
un frumos suflu romantic, care Insd nu altera cu nimic impresia de viatà autenticä ce pulsa
din ele. tiam insa cu totii cal Jugoslavia are sculptori mari. Surpriza a fost sa vedem ca ea
nu e lipsita nici de pictori. Avântul luat de tara vecind in domeniul artelor este unul din
exemplele cele mai convingdtoare de rezultatele ce se pot obtine, atunci and actiunea oas
menilor de inima este sprijinia de o inalta protectie. Kapnin, directorul muzeului Printului
Paul si comisarul pavilionului dela Biennala, impreuna cu ceilalti colaboratori ai sai, au izbutit,
In relativ scurta vreme, prin expozitii, prin introducerea in Jugoslavia a unor insemnate opere
strdine, prin critici si conferinte, sa destepte, in toate clasele societatii jugoslave, interes pentru
formele artei. Numele care se citea mai des pe cartoanele care indicau cumparatorul, in cele

www.dacoromanica.ro
 5

mai multe pavilioane i In special pentru opere italiene, era, la Venetia, cel al primului ministru
Stoiadinovici.
Totusi, cu toata prezenta la jugoslavi a unor lucrari foarte placute si de o executie per
sonata, cum era compozitia lui Milunovici, pictura noastra, cel putin operele celor trei artisti,
pe cace suntem obisnuiti sad considerärn printre sefii scoalei române, prezenta mai multa
maturitate, mai multa omogenitate, da impresia, chiar atunci cand parea tisnita dintr'un
contact fericit al artistului cu un model interesant, a unei lucrari chibzuite, voluntare, lucide,
evitand improvizatiile, i In care intentia i realizarea se gaseau In perfect echilibru.
Un Petrascu, chiar atunci cand nu te izbeste dela prima vedere, este un obiect de arta
atat de pretios ca aspect, atat de cu dragoste executat, de rafinat si de Incarcat de putere
de sugestie, Incat niciun cunoscator nu va trece pe langa el fara sà simtd ca se allá In
lata operei unui adevarat pictor. Interioarele, cu lumina lor aurie, justa i plina de farmec,
naturile moarte, suculente, totul ne Invedera calitatea ochiului, preferinta pentru o ma,
terie pretioasa i rara, obtinutd printr'una din executiile cele mai originale si mai complexe
din expozitie.
Alaturi de ea arta lui Stefan Popescu, mai calma, mai senind, dei ieità dintr'un sentiment
evident liric, reprezenta o aka' laturà esentiala a scoalei noastre. In cornpozitii echilibrate,
prinse cu un talent rar pentru ceea ce poate constitui un « motiv », juste, chiar atunci
and e vorba de un moment sau de un aspect fugitiv un nor care trece, o batae
de vint care Indoaie frunzele i arginteste coroana unui copac pictorul a prezentat cateva
din aspectele eterne ale tdrii. Alaturi de ele a trimis si scene din orientul mai apropiat
sau mai departat, tot asa de reusite, si un panou de flori rosii, In care toate nuantele acestei
colori, asa de greu de manuit, se Imbina Intr'o armonie rdsunatoare i calda, de cel mai
decorativ efect. Desenurile sale, de o simplicitate clasica, hotarlte i vii, au fost de asemenea
admirate.
Cu o cochetarie explicabild Stoenescu, portretistul, n'a vroit sa apard numai sub aspectul
sub care si,a castigat un renume european: el a trimis Inca numeroase naturi moarte i peisagii.
De fapt, guvernul italian i,a cumparat tocmai o natura moarta, o arrnonie de negru, de brun
si de argint, magistral tratatd, i cu adevarat piesä de muzeu. Dar, °rick ar fi de placute
studiile sale de nud, de neprevazute tablourile de natura moarta, ca Lampa albastra, de pilda,
privirile amatorilor s'au Indreptat In deosebi spre acele figuri, adanc scrutate, exact simtite,
ghicite, am zice, In ce au mai ascuns si mai intransmisibil, atat de mutt arta sa are ceva din
indiscretia celui care,ti surprinde, pe neasteptate, un secret. In afara de Opsonier, principala
figura a artei belgiene de azi, niciun alt portretist dela Biennala, nu s'ar putea compara
cu Stoenescu, cu atat mai putin Zuloaga, Spaniolul, care si,a pierdut mutt din prestigiul
de odinioard.
Compozitiile lui Sion sunt placute, cele cloud* nuduri i potretul serioase i con,
stiincios studiate. Intre ele Insä si operele de care vorbeam mai sus era o diferentä de
tonalitate.
Dintre sculpturi, cele cloud busturi, asezate In firizile dela intrarea sälilor, deosebite ca
stil (Erninescu de Han si Delavrancea de Medrea), ca si cele cloud basoreliefuri de Medrea,
faceau o build impresie. Proportiile lor, de altminteri, se armonizau mai bine cu forma si

8*

www.dacoromanica.ro
1 16

dimensiunea spatiului ce ocupau, decat lucr5rile prezentate in &Ili, unde se pierdeau oarecum.
Aici Jalea isi lua revansa caci Torsul sdu, Victoria, Portretul si Sfantul Pantelimon, aläturi de
Desperarea lui Han nu puteau trece neobservate.
Primul contact al Romaniei cu Biennala a fost astfel cu totul multumitor. lnceputul s'a
facut sub cele mai bune auspicii. Profesorul Iorga neta adus, si de data aceasta, un mare
serviciu, pentru care toti cei ce iubesc arta ii vor fi recunoscatori. La expozitia viitoare altii
vor pleda, in fata strdinätätii, cauza artei romane. Se va vedea atunci, cum s'a v5zut acum,
cat de nedreptatiti am fost de cei cari ne considerau, in acest domeniu, inferiori celor cu
care am putea veni in concurentà.

pefan Popescu: Peisagiu de munte.

www.dacoromanica.ro
NOE3IVRIE 1938: KIHON LOGIII, ADINA HOSCU.
10811, PORTRETUL FRANVEZ.

Anul acesta, spre deosebire de anii precedenti, viata artistica' si,a reluat cursul normal
Cu oarecare Incetineala. In toamnele trecute, la epoca aceasta, avusesem deja cateva bune expo,
zitii printre cele care, Inca din luna Octomvrie, umpleau säule noastre. Acum, In afara de
doua,trei manifestari de tineri si de retrospectiva Kimon Loghi, in luna Noemvrie, n'am
avut nimic de seama. Pricina trebue cautata In nesiguranta care domneste pretutindeni
care a culminat, la sfarsitul lui Septemvrie, In saptamana tragica, Incheiata cu intrunirea dela
Miinchen. Unii artisti au fost nevoiti sa/i modifice proiectele si sa amane contactul cu publicul,
ceea ce n'a fost tocmai usor, din pricina angajamentelor proprietarilor de sali. Altii au renuntat
cu totul la ele. In primul caz s'a gasit i Muzeul Toma Stelian, a cdrui expozitie, care trebuia
sa aiba loc la mijlocul lui Octomvrie, nu s'a putut deschide deck la 8 Noemvrie.
Retrospectiva Kimon Loghi ofera un nemerit prilej de meditatii estetice. lata pe unul
din pictorii cei mai promitatori la sosirea lor In tara, dupa terminarea studiilor la Academia
din Miinchen, intrand In al patruzecilea an al activitatii sale. Mai toti cei cari aveau vreo
legatura cu arta au vazut In dansul, catre anul 1900, pe unul din corifeii scoalei noastre de
maine. Care sa fie pricina pentru care nimeni astazi n'ar mai subscrie un astfel de pronostic ?
Dorinta de a servi arta n'a lipsit pictorului si nici inteligenta, poate nici posibilitatea de a,si
da obiectiv seama de meritele unei lucrari serioase. Asupra confratilor säi, fata de cei cu cari
sta uneori de vorba, exprima adesea judecati sanatoase, denotand o Intelegere mai Tnalta a con,
ditiilor unei opere de arta. De unde provine atunci Ingaduinta de care da dovada fata de sine
insusi, atunci cand se multumeste cu o viziune atat de ieftina, de naiv,optimista? Se acuza
publicul In asemenea imrejurari, o stiu, lipsit de gust, In majoritatea cazurilor, ostil la tot
ce reclama dela atentia sa un efort mai prelungit, caruia nu,i plac noutätile si care, instinctiv,
are oroare de tot ce este serios qi tragic, Ti aminteste viata asa cum este, In toad complexi,
tatea ei. Evident este oarecare adevar In aceasta scuza cam prea comoda, care explica' multe,
dar nu explica totul. De ce Insa nu vedem sucomband decat, sau numai pe artistii slabi, cari
se multumesc cu succese facile, morale si mai ales materiale, sau pe cei cari se gasesc in
armonie cu felul de a reactiona al publicului, ei Insusi apartinand, prin gust si simtire, aceluiasi
grup de oameni?
In retrospectiva de acum a lui Kimon Loghi ni se dau, alaturi de opere mai noui si din
ultima productie a artistului, lucrari ce dateaza de mai bine de patruzeci de ani: un studiu
de cap de batran si un autoportret. Sunt cele pe care lesa laudat, ne spune artistul, maestrul
&au, tanarul, focosul, pe atunci, i mult admiratul Franz Stuck. Sunt qi cele In fata carora, sunt
sigur, se vor opri cei mai multi vizitatori. Nu este oare in simplul acest fapt un motiv de
amare reflectii? Pentru ce opera debutului unui artist sa ne intereseze mai mult decat cea a
maturitatii sale? Explicatia nu poate fi de cat c.a., atata timp cat s'a gasit sub controlul unei
judecati severe, tanarul pictor roman si,a dat osteneala sa,i fie pe plac. Cu exceptia gamei

www.dacoromanica.ro
 118

de colori a felului de a purta pensula, pe aiunci, pe care le detinea dela Stuck, care la
si
randul sau le detinea dela cativa maestri flamanzi si dela conternporana sai mai in varsta,
Kimon Loghi nu era, ca ideal artistic si ca sensibilitate, altul decât cel de acum. Isi facea insa
toata datoria si,si impunea o disciplina. Venit in mediul nostru facil si neexperimentat, usor
si,a pierdut controlul de sine, s'a multumit mai cu putin, s'a acomodat cerintelor unuia si
altuia, poate intr'o vreme cand pic,
tura noastra nu avea nivelul pe care
l'a atins astazi, gratie, In mare parte,
unor contemporani ai lui Loghi,
mai putin sarbatoriti decat dansul
la inceputul carierei lor. i astfel
anii s'au scurs unul dupa altul, fie
care cu micile lui satisfactii, iar
azi este prea tarziu ca sa se mai
schimbe ceva.
Printre cei mai tineri, cloud
bune expozitii : una prin calitatea de,
senului, cea de,a doua prin acordul
desavarsit, vizibil pentru oricine,
intre temperamentul unui artist si
felul de executie, tehnica si ma,
niera, la care s'a oprit. Adina
Moscu, in vremurile noastre de
y nerabdare, de impresii fugitive,
prinse prin mijloace rezumative si
deformative, a pastrat un calm si
o stare de spirit contemplativa in
fata figurii umane. D,sa dovedeste
atata interes pentru topografia si
once detaliu semnificativ de pe
fata semenilor sai, incat fara voie
mergem cu gandul departe in urma,
la « creioanele » lui Ingres si ale ele,
vilor acestuia. Nu vreau sa sdrobesc
Ingres: Picioral Barbier.
pe tanara si talentata artista sub
prestigiul unui atare nume; dar nici
nu ma sperii de celebritatea lor. D,sa apartine, dupa toata evidenta, aceleiasi mari familii
de desenatori din harul lui Dumnezeu, pentru care poezia liniei constitue principala realitate,
pentru care rnisterul descifrara unei figuri poate forma subiectul suprem in arta. Ca si acestia,
Adina Moscu se serveste de un creion foarte ascutit si nu prea tare, pe care il poarta sigur,
dar cu precautiune, fara gesturi bruscate, cu o atentie vie si continuu retinuta de ceea ce vede.
Portretele vor avea astfel o puritate si o luminozitate, care nu se obtin obisnuit decat cu un

www.dacoromanica.ro
 "9
varf de argint. In fata unui astfel de desen suntem stapaniti de un sentiment complex, pe care
nu avem ocazia sad constatam decat rare ori in expozitiile dela noi si de aiurea: Pe de o
parte ne reamintim de acele desenuri uimitoare din secolul al XVI,lea, oarecum arhaice, din
care avem cateva exemplare de toata
frumusetea in expozitia de acum
a muzeului Toma Stelian; pe de
alta nu putem nega nu stiu ce
tremur modern, care apare in Franta
In secolul al XVIII,lea, poate sub
nelinistea presimtirii Revolutiei din
1789, tremur care s'a propagat in
decursul secolului al XIX,lea si a
intrat in traditia tdrii, de unde ha
luat si compatrioata noastrd.
Fata de insusirile rare ale acestor
desenuri, pictura Adinei Moscu
paleste oarecum. Ea este mai ales
corectd, caci implica aplicatie si
chiar spirit de observatie, dar ex,
clude ardoarea si neprevazutul. Ceea
ce constituia o calitate in desenuri:
interesul egal indreptat asupra tutu,
ror detaliilor, aici este simtit ca un
defect, cdci totul devine pricind de
raceala.
Iosif, cu tablourile si in deosebi
cu guasele sale, se aseaza la ce,
lalalt pol al sensibilitatii. Ceea ce,1
atrage este nu aspectul static al
lucrurilor, poezia imobilitatii, ci
sugerarea miscarii, a ritmului desor,
donat al multimilor cu treaba, prin
bilciuri, prin piete, pe strada. In
trecut d,sa prezentase, cu un rar ta,
lent evocator si chiar cu « humour 0,
colturi modeste si pitoresti de ma, Charsériau: Un fef arab. Col. G. Oprercu.
hala, raspântii, incrucisari de strazi,
asa cum o facuse si Luchian, intr'o gama apropiata de a acestuia, insa de un aspect mai gras
oarecum si mai lucios. In aceste note se intalnea adesea o armonie nemerita de brun, de
verde si albastru. Alte ori, cum o arata cateva panze reusite chiar in expozitia actuala, artistul
era prins de cerurile de un albastru delicat, batand in gri sau in roz, luminoase si transpa,
rente, din imprejurimile accidentate ale capitalei. Era Insa in astfel de subiect Inca prea multa

www.dacoromanica.ro
 120

linite pentru o natura' neastampdratá ca a &sale i poate un fel de nepotrivire intre uleiul
ce se usuca greu, si graba artistului de asi fixa pe loc emotia. Guasa Ii oferea, din acest
punct de vedere, mari avantaje, chiar mai mari decat, eventual, bar fi oferit aquarela, trans
sparentä dar mai putin viguroasä, de o executie care reclama' prea multa grije si nu permite
suprapunerile de tonuri. Lam vazut pe Iosif Incercând mai de mult acest mod, nou pentru
dansul, de a se exprima. Se observa inca timiditatea, lipsa de experientd a pictorului, care
nwsi putuse da de tot seama Cll cat se cuvine monteze » un ton, pentru asl avea exact de
nuanta ce doreste cand se va usca,
-1E1. [vii \RESCI DE LA cand si cum sa uzeze verniul, pentru
a da stralucire unor detalii, si a scunde
impresia de mat, ce lasa fatal guasa.
Azi acest stadiu a fost depasit. Scenele
din Ardeal, pline de persoane ce for,
fotesc in costume pestrite, colturile de
vechi orase säsesti, studiile puternice
de arbori se inscriu printre lucrar-de
remarcabile ale tanarului pictor.

Timp de aproape doua luni publi,

cul nostru a putut admira una din
cele mai interesante expozitii din
ultimii ani, cea a portretului francez
din secolul al XVI,lea pana in pragul
secolului actual, in desen i gravura.
Luvrul si Biblioteca Nationala din
Paris ne,au trimis aproape doua sute
de opere, alese printre cele mai cu,
noscute si mai pretuite. Ele se gäsesc
azi randuite in salde de sus ale mu,
zeului Toma Stelian. Astfel s'a in,
deplinit o veche dorinta a noastra, cea
Dumonstier: illarefalul de la Force. de a face cunoscut amatorilor de arta'
si mai ales artistilor dela noi, unul
din aspectele cele mai caracteristice ale geniului francez, darul acestuia de a prinde o fizionomie
si de a citi in suflete.
De sigur, portrete s'au executat la toate popoarele i in toate timpurile, din momentul
in care oamenii au asistat fascinati la primele opere de arta' iesite din mana semenilor lor,
pana astäzi. Mesopotamienii, Egiptenii, vechile civilizatii extrem orientale ca si cele americane
precolombiene au cunoscut aceasta formà a artelor plastice. Mai aproape de noi i in Europa,
Flamanzii, Italienii, Germanii, Spaniolii, Olandezii, Englezii, fiecare dupa linea sa, dupa

www.dacoromanica.ro
 121

traditia natiei sale, s'a silit sa pastreze chipul, in grup sau singuratic, al compatriotilor.
Francezii nws singurii cari sa fi fost atrasi de aceasta grea i ispititoare problema. Nimeni
insä nu s'a apropiat de fiinta umana Cu o mai intelegatoare bunavointa, cu dorinta de ad fi
mai pe plac, de a o prezenta cat mai avantagios, ramanand totusi in limitele stricte ale reali,
tatii. Intre o idealizare ingaduitoare i imaginea stricta a adevarului, care se teme de once
ar putea fi interpretat ca o lingusire, drumul artistului nu era nici usor, nici totdeauna bine
lamurit. Francezul ha ales insä i nimeni nu ha parcurs Cu o mai vadita multumire. Cu
natura sa sociabila, cu instinctul nascut pentru frumos, cu educatia indreptata in deosebi spre
cunoasterea omului, a mobilelor
cunse sau aparente ale actiunilor lui, -#4,.

a reactiilor acestor actiuni asupra

celui ce le producea si asupra altora, rr

In literatura si in art.& francezul n'a

facut altceva de cele mai multe ori
de cat sa scruteze firea noastrd, sal
ne demonteze si sä ne reconstruiasca,
cum s'ar demonta si reconstrui o ma,
sinä complicata i atragatoare. Uneori
el indeplinea aceasta operatie Cu
scepticismul, cand amar, cand ironic,
al mizantropului; alte ori insd cu
Incredere in natura si in menirea
noastrd, cu admiratie pentru ce e
bun si inalt in noi, cu un sentiment
inascut pentru ce e elegant si gratios
In infatisarea fizica, nobil si adanc in
manifestarile sufletului. I

Printr'o exercitare repetata acest

dar de psicholog a devenit, in de,
cursul timpului, de o ascutime, de o A,V0

ingeniozitate, de o eficacitate ne mai

intalnite, intr'un asa de inalt grad, de
Cochin: Portret de femeie.
la civilizatia elena. Dar singur acest
dar nu era de ajuns, nici macar asociat
cu nevoia de ordine si de claritate, de toti recunoscute ca indiscutabile insusiri ale ca,
racterului francez. Opera de artd nu incepe deck din momentul in care pictorul sau
sculptorul a pus stapanire pe mijloacele sale de expresie, adica de realizare. Dar si din
acest punct de vedere artistul francez e capabil sa se aseze in fruntea altor natii ale Apw
sului, acolo unde nu s'au ridicat deck foarte putine neamuri, caci rare sunt cele in stare
sa execute, ca dansul, i sa se bucure de un obiect desavarsit lucrat. Ca sd ne rndrginim
la desen, dela cele in creion ori in varf de argint din secolul al XVI,lea, trecand prin cele
In penit5, mai rar in laviu, care a fost putin intrebuintat, din pricina efectelor neprev5zute

www.dacoromanica.ro
 122

produse de aceastd tehnica, nu tocmai pe placul unor practicieni obicinuiti sa nu tase nimic
la voia întâmplàrii, mergand apoi prin asa numitele cele trei creioane (alb, negru i rosu sau
sanghina.), prin acuarela si pastel, Francezii s'au servit de toate resursele desenului i toate
sunt reprezentate in expozitie.
Ni se ofereau cloud metode de a prezenta publicului o selectie de portrete. Una oarecum
cantitativd, In care s'ar fi tinut seama
t
de cat mai multi desenatori i gravori,
care, cu alte vorbe, ar fi fost menità
ne impresioneze prin numarul numelor,
prin cel al operelor expuse; alta, cali,
tativd, In care n'ar fi ap5rut de cat cei
mai mari practicieni, cu putine lucran,
insa alese cu grijd i prezentate In con,
ditii impecabile. Ne,am oprit la aceastd
din urrna solutie, pe care am crezut,o
mai demna de un public cultivat
simtitor, cum este in mare parte cel dela
noi, cu atat mai mult Cu cat ea, in acelas
timp, permitea o aranj are comoda, in
care once opera' aparea in toatd splen,
doarea, fard sa stanjeneasca pe cele vecine
fara sa fie stanjenità de ele.
Expozitia incepe cu portretele asa
de elocvente si sincere, de miscatoare
chiar, ale celor din secolul al XVI,lea,
opere, cele mai multe, ale unor anonimi,
imprumutate de Biblioteca Nationala.
Restul desemnelor, cu putine exceptii
luate din colectiile Muzeului Toma Ste,
lian sau dela colectionari romani, a fost
trimis de Luvru. Intalnim astfel mai
intaiu imaginea femeilor pasionate, a
curtenilor turbulenti, cruzi si rafinati
In tot ce intreprindeau, de pe vremea
Cézanne: Pissarro. dinastiei de Valois, ori figurile dure, uscat
conturate si rezistente ca niste vrejuri de
vita, ale celor din Sudul Frantei, partizanii lui Henric al IV,lea, contemporanii razboaielor
religioase, cei cari intre cloud incendii de biserici papistäsesti, cu preoti cu tot, cantau psalmi
si imnuri hughenote. Cu cat inaintam inspre secolul al XVII,lea portretul castiga' in amploare.
Figura, fara a pierde evidenta ei, dispare aproape mn faldurile de stofe rare si printre accesoriile
de pret. Watteau este si in aceasta privinta un novator. El revine la simplicitate, la nota savu,
roasa si vie, luata din fuga creionului, ca si Le Prince de altminteri. Si ei, ca si cei din secolul

www.dacoromanica.ro
 123

al XV1$lea, se servesc de cele « trei creioane ». Primul artist, Iratteau, in cele cateva schite,
de o calitate de executie fenomenala unele au figurat ca si alte bucati, destul de nume$
roase, la Burlington House, la Londra, si printre Capodoperele artei franceze, In 1937, la
Paris ne da °data mai mult dovada ca. marii « idealisti », pentru a face opera lor durabila,
pornesc totdeauna dela observatia reala, dela studiul cel mai amdnuntit si mai just dupd na$
turd. Le Prince e spiritual si facil,
In crochiuri inspirate de caldtoria
sa in Rusia, documente sigure si
foarte seducatoare. El nu se
ridica Irma pana la valoarea poetica
si la perfectia executiei lui War.,
teau. Singur demn de acesta,
printre contemporani i urmasi,
apare numai Chardin, Intr'un
pastel In care$si arata tot darul
sau de pictor al intimitatii, al
oamenilor clasei de mijloc, dis$
pretuind genurile artificiale care
cunosteau atunci succesul: pastos
rala galantal i mitologia lascivd.
Revolutia a scos la ivealal
cloud feluri de desenatori : cei cari
nefau lasat figurile de marime
naturala ale Conventionalilor, cu
ceva din grandoarea si din pre,
cizia operelor lui David, probabil
In legatura cu atelierul acestuia,
ca cele din colectia Muzeului
Toma Stelian (donatia Canta,
cuzino), i micile imagini, nu
mai mari ca o carte de joc, In%
chise Intr'un oval, in care un
Cochin si un Saint,Aubin isi aratau
verva lor scanteietoare. Prud'hon,
la inceputul secolului al XIX$1ea, Degas: Antoportrei.
aduce cu el, In plin romantism,
parfumul putin arhaic al secolului precedent, combinat cu dulceata proprie caracterului
artistului, cu o vaga melancolie i cu atractia pentru delicateta si candoarea adolescentei
copilariei, In deliciosul portret, In care s'a reprezentat tanar, i In cel al Regelui Romei
dormind. Marele triumfdtor insà al acestei vremi este Ingres, cu ale sale portrete In creion,
capodopere intre capodoperele desenului. Fiecare trasätura, de o preciziune rara, eleganta,
expresiva', « caligrafica », ca in scrierea extrem orientalilor, este menita sà aibä o semnificatie

www.dacoromanica.ro
124

proprie. In fata acestor imagini

P. P. Prue//Ion: Ree1e Romei dormind.
Girard: Portrft de femeie.
oricine va rdmane uimit, ca In fata
unor minuni, atat de mare ne apare
puterea magica de evocare a acestui
artist. Impresionistii, cu exceptia lui
Degas, n'au prea desenat bucuros.
Taria lor era coloarea. Totusi, gru,
pul schitelor iscälite de reprezen,
tantii acestei scoli face o buna im,
presie. Sculptorul Carpeaux a redat
In fuga, poate Intr'o zi de bal la
Tuileries, pe o foaie de hartie as
cunsd In fundul palariei, figura lui
Napoleon al Ilblea, In picioare,
document curios si evocator, care
ne apropie de epoca mai noua. lesite
dintr'o intalnire a lui Cézanne cu
Pissaro iatd doua mici portrete,
fiecare din cei doi pictori reprezen,
tandu,si prietenul, interesante nu
atat prin calitatea desenului, cat prin
exceptionalul modelului. Cu por,
tretul lui Degas se ating din nou,
ca pe vremea lui Ingres, culmile
supreme ale artei de a interpreta o
figura. In superbul autoportret In
care el ne apare, asa cum era In
tinerete, se simt relatiile dintre acest
artist inteligent, unul din spiritele
cele mai subtile si mai caustice ale
vremii, si el convins de puterea de
a emotiona printr'o linie expresiva,
si Ingres.
Paralel cu desenele ni se In,
fatiseaza cele aproximativ optzeci de
gravuri, tipice i hotarltoare, alese
printre cele mai rare si mai frumoase
ale Cabinetului de Stampe din
Biblioteca Nationala. Sunt mai toate
opere cunoscute, In cele mai bune
conditii de prezentare, cu toate
marginile, de o prospetime si o

www.dacoromanica.ro
 125

stralucire de tiraj exceptionalä. Seria lor incepe cu gravurile in lemn ale lui Geoffroy Tory
(secolul al XVI,lea), imitând foaia de dedicatie din manuscrisele secolului precedent, si cu
portretele lui Francisc I si Henric al Ildea, intr'un splendid incadrament in stilul Renasterii,
cu daltita, si merge pana la litografiile contemporane, portretele lui Barrès si H. de 4egnier,
de Jacques,Emile Blanche, si sarjele de Toulouse,Lautrec. Fiecare secol aduce partea sa de
contributie. Este sigur insä cà rare ori acest gen al gravurii, care totdeauna s'a bucurat de
favoarea adeväratilor cunoscdtori, a atins strAlucirea, perfectia de executie i varietatea de
procedee pe care o intalnim in secolul al XVII,lea francez, in deosebi in operele care au la
bazd un studiu dupä naturd, « ad vivum », semnate de 1<obert Nanteuil, de Claude Mellan, de
Jean Mot-in, ori de continuatorii lor, Edelinck si familia Di evet, Claude si Pierre, unchiul
nepotul.
Secolul al XVIII,lea va aräta o mai mare predilectie pentru aquaforte deck pentru gra,
vura cu daltita, ca de altfel i secolul al XIX,lea. Ea rdspundea mai bine temperamentului
mai spontan si mai fantezist al unui Cochin, Saint,Aubin, Moreau le Jeune, Bracquemond, 4odin,
Degas. Mai milk Inca cleat chiar gravura In aquaforte, litografia, descoperitä la inceputul
secolului trecut, se va bucura de favoarea artistilor din ultima sutd de ani. Tot ce pe drept se
poate considera ca o capodoperà a acestui gen, caricaturile iesite din mana lui Dawnier, por,
tretele lui Derecria, ale lui Gigoux, Manet sau altii, figureazd in expozitia dela Muzeul Stelian.
Inainte de a termina aceastà scurtà dare de seamd tin sä: comunic amatorilor de artà dela
noi cà dl Georges Huisman, directorul artelor frumoase, ne,a promis in curand o si mai
insemnatà manifestare a artei franceze, o expozitie a Evului Mediu, pe care, cu sprijinul
Casei coalelor, de care depinde Muzeul Toma Stelian, sperdm sä" o putem realiza.

Cbardin: Studiu in trei creiaane.

www.dacoromanica.ro
 DEC_EllIVI?IE 1938 SALONUL OFICIAL DE ARTA
GRAFICi. ISER, JALEA, LUCIAN GRIGORESCU.

Nimic mai rar si mai placut pentru un critic ca impresia de plenitudine si de densitate
din expozitia unui pictor ajuns, ca /ser In acest moment, la punctul culminant al maturitatii
sale. Oriunde Iti plimbi ochii, In vasta sala a fundatiei Dalles, te Intampind una din acele
opere solide, desavirsite ca o floare, iesite, parca Mira niciun efort, din contactul artistului cu
un motiv al sau de predilectie. Intreagá, definitiva, laxa cusur, ea te imbie ca un fruct copt,
se aseaza dela sine alaturi de amintirile cele mai puternice din expozitiile dela noi sau din
strdindtate.
De multa vreme Iser este unul din cei mai tari desenatori ai nostri. Nimeni nu e mai
capabil decat dansul sa,ti prindä o figura
In notele ei individuale, s'o faca sä
träiascd In fata noasträ, ori forfoteala
complica-a i pestritä a marilor agio,
meran i de oameni, ori 111cà liniile
abrupte ale unui peisagiu meridional. Un
altul ar fi fost tentat poate sa abuzeze
de acest dar, sä complice situatiile,
pentru a le rezolvi apoi cu cateva trD
saturi de creion sau de pensula. Iser
*-;
nu,si simte Irisa niciun fel de slabiciune
pentru virtuozitatea goald; din contrd,
s'ar zice uneori cá accentueazA intr'adins
anume unii, ca le deviaza, ca le defor,
meazä Intr'un cuvant, numai pentrucd
forma « culanta » i perfecta nu,1 atrage,
si nici unja caligrafica, purtata ca un
cantec melodios. La el calitatea formei
siguranta trasaturii se simt in anume
asperitati, In simplificarile care apar din
ce in ce mai des in lucrärile din urmä,
In anume accente de vigoare, In rare
insistente, In puterea de a sugera prin
ceea ce se vede, ceea ce nu se poate
I.' ..11
vedea: un profil pierdut care te face
Pr IR^ 300 -4 r- s'a ghicesti, ca prin minune, partea din
e.
_- obraz ascuns5.; linia delicata a unei cele,
Leer: Arlechin ,ri Colombina. care,ti desteapta imagina fetei intoarse.

www.dacoromanica.ro
 127

Sunt In expozitia de acum figuri construite para.* din linii frante, din fragmente de arcuri
care se oranduesc si se imbuca Intre ele, care evoca cu o putere de vieata fascinatoare un intreg
caracter sau istoria unui suflet, si care amintesc felul in care marele Daumier obtinea perso,
najele sale prodigioase. Ce elogiu mai mare pentru un contemporan, decat marturisirea
In fata lucrarilor lui, imaginele create de unul din cei mai mari desenatori ai lumii, te urma:
resc fara voie?
Interesul lui Iser, care vagabonda cu multumire evidentä dela un subiect la altul, acum.
s'a oprit pe un mai mic numar de teme. Odalisca, motivul &du de predilectie, ii pastreaza
Inca vechiul prestigiu. Peisajele au devenit insa mai rare si, as putea spune, nu,s ceeace ma
pasioneaza mai mutt In expozitie, dei mai fiecare e executat cu o intelegere deplina i chiar
cu dragoste. Noutatea o formeaza seria Arlechinilor, singuri sau cu tovarasa lor Colombina.
E un subiect pe care Iser I,a tratat si pand acum, dar pe care niciodata nu ha simtit, nu ha trait
ca de data aceasta. Dupa cum pana
acum costumul odaliscelor, acea masca
pusa nu numai pe fat.a, ci si pe trupul
femeii, era pentru el ca un fel de excitant
care,1 predispunea sa simta mai intens
toata poezia nitel amara a voluptatii
promisa de celalt sex, costumul de arle,
chin desteapta senzatii pe care nu i
lesar produce nici chiar cel mai desavarsit
trup gol de model barbatesc. Ca sub
impresia unui stimulent puternic 11 simti
vibrand dela un studiu la altul, imbatat
de multumire fata contrastului dintre
figura normala, aproape comuna, a celui
care isa pozat, bicornul sat de car,
naval, ori costumul, de petece multi,
colore, care transporta pe artist Intrio
lume ireala sau chiar simbolica. Pentru
a o exprima her a recurs la un rafina,
ment de paleta, la o stralucrie a tonului
guasei, la o subtilitate de nuante, armo,
nizandu,se unele cu altele, exceptionale
pAna si In arta sa de pana acum. Nu
cred sa fie azi cineva la noi, care sa
stapaneasca, nu mai bine, dar egal
cu dansul, aceasta tehnica. As fi chiar
tentat intind sfera de comparatie si
sà zic: la noi si la altii, ata't de mutt
m'a impresionat expozitia sa de acum,
mai ales ca, la o vizita. a Salonului de Tonika: Nud.

www.dacoromanica.ro
 128

¡ser: Vedere din Turf/Kato.

Toamna din Paris, unde, ce e drept, lipseau cativa din cei mai cunoscuti pictori de azi, n'am
vazut pe niciunul care sa mà multumeasca In acelasi grad.
In uleiuri ne apare aproape un alt Iser mai ponderat, mai rezervat, mai meditativ, poate
chiar mai nehotarlt. i aici se observa Insd aceeasi stiinta suverana a desenului, aceeasi siguranta
si autoritate In fixarea unei compozitii.
Printre tablouri, In plina luminä, cateva bronzuri de jalea, unele cunoscute din vechi
expozitii, altele noi, acordandufse cu pictura i dand aceeasi nota plina. Cele cloud figuri dras
pate au nobleta, calitate de altfel pe care deseori o gasim In operile lui jalea; nudul culcat,
ceva mai vechiu, capul Sfftului Pantelimon (Intr'un fel un autoportret) sunt printre lucrurile
pe care le vedem totdeauna cu pläcere.
Nimic mai deosebit de arta lui Iser decat cea a lui Lucian Grigorescu. Daca unul vede
natura sub forma de solide bine construite, subliniate In conturul lor, prinse unele fata de
celelalte de legaturile severe si trainice ale legilor compozitiei, celalt se distreaza diluand ima,
ginele, reducandwle la un fum sau la o pulbere delicios coloratd. Grigorescu este unul din cele
mai convingatoare exemple, la noi, ca In pictura nu exista numai compozitia prin linii sau
prin volume, asa cum o cunosc mai toti contemporanii nostri, ci si o compozitie prin coloare.
Pentru cine o practica, aceasta compozitie prin coloare, realitatea nu mai e deck un pretext,
un vag punct de plecare pentru nesfarsite variatii cromatice. Ei tind astfel la o impresie de
echilibru, de natura evident intelectuala, obtinutä insa prin elemente care se adreseaza simtw
rilor, servindwse de o juxtapunere de tonuri, de raportul lor cantitativ unele fata de celelalte.
Unii « fauves » au pornit dela aceeasi conceptie si au dus,o la absurd, neglijand cu totul natura.

www.dacoromanica.ro
 129

Hrandt Avarbian: Mahal°.

Ei au aratat mai ales cà armonia coloritului unui tablou, care se suprapune desenului, chiar la
cei pentru care coloarea este esentialul, ca la impresionisti, este altceva decAt compozitia prin
coloare.
Mai sensual, mai liric si mai normal, Grigorescu n'a fost atras de fauvism, a pdstrat Insäl
din natura numai strictul necesar, pentru ca acordurile sale de tonuri sa sugereze, in acelasi
timp, dei cam pe departe, alaturi de ideea de echilibru, de care vorbeam mai sus, un peisaj,
o scena de interior, o natura moarta. As numi tablourile sale de acum triumful subtilitatii
vizuale, si cu aceasta as incheia cronica mea de azi daca, adept al artei traditionale, n'asi simti
oarecare regret, cu toata sarbatoarea colorata ce ne ofera Grigorescu din pricina anihilärii formei,
a reducerii ei la functia de fantoma.

Salonul oficial de alb si negru s'a deschis foarte tarziu anul acesta.
Ameninta chiar sd nu se deschida de loc, ceea ce ar fi fost regretabil si pentru artisti,
pentru public. Trebue sà multumim celor care au aratat, cum se cuvenea i cui se cuvenea,
destulà energie pentru a face ca expozitia artei grafice sä,si reia locul ce merita In anul nostru
artistic.
Exprimam, cu alta ocazie, regretul meu de a vedea patrunzand din ce In ce mai mult, In
acest Salon al tehnicei In alb si negru, bucati In care predomina coloarea, In care ea ne Intampind
indiscret si exclusiv, cum ar fi In unele guase i acuarele si, In deosebi, In afisele colorate. Un

www.dacoromanica.ro
 130

Petraircu: Interior (acuareld). Steriadi: George Enescu.

desen sau o gravura, oricat ar fi de bune, dispar cand sunt asezate In vecinatatea unei lucrad
intens colorate, mai ales de mari dimensiuni. Ceea ce s'ar putea tolera, la rigoare, ar fi acua,
rela, mai ales atunci cand ea nu serveste decat sa invioreze, pe ici, pe colo, sub forma de laviu,
un desen. Dar, dei toata lumea este de acord asupra inconvenientului de a amesteca guasa
si afisul cu desenul si gravura, de catva timp se practica continuu aceasta si, ceea ce e mai regre,
tabil, in acest an a luat parca' si mai mari proportii. Constransi de nevoia de a nu trece ne,
observati si ceilalti, cei puri, vor sfarsi prin a bräzda in viitor operile lor de pete, mai mult
sau mai putin multicolore.
Apoi obiectie pe care de asemenea am mai facut,o si in alte dati juriul mi se pare
mult prea indulgent, ceea ce nu e nici in avantajul expozantilor, nici In cel al Salonului, ca un
tot. Incercari timide, note fugare, proiecte vagi figureaza alaturi de desenuri cu adevarat se,
rioase. Cu ceva mai multa severitate s'ar putea astfel mentine un nivel mai ridicat, ceea ce ar
stimula pe unii din artisti si ar crea Intre ei emulatie. Astfel, In majoritatea cazurilor, o foarte

www.dacoromanica.ro
 131

fr -1

,, i
1.:):ii L'..

..f \
N.,

f4
. 1/4
-. ..t..._,\; - ,
: . "-.S --' h
-..,,.._..,--.0"ffi.
,, s. ..":: ik,

..41!

Eco/erina Delgbioz: Bra,roveancd. lidian Nan/ecru: Vedere din Por// Alexandria.

multumitoare manifestatie. Numarul celor cari expun se prezinta In crestere, mai ales printre
gravori, destul de n5p5stuiti la noi, si de autorifáti si de amatori, iar nivelul general, vorbesc
de desenatorii cunoscuti mai ridicat decat in anii precedenti.
Ar fi greu sa trecem in revista' pe toti cei a caror opere ne,au atras atentia. Ne vom
gini la o enumeratie sumará, incepand cu cei mai cunoscuti dintre pictorii nostri, unii prac,
ticand desenul ca pe o a doua a lor indeletnicire favorita, cum sunt Steriadi, Tonitza, Pal,
lady, altii recurgand la el din cand in and si la ocazii, ca un capriciu, ca Petrascu, Sion ori
Bunescu. , tefan Popescu, Iser i cei mai multi dintre sculptori s'au abtinut si de data aceasta.
In chipul acesta suntem lipsiti de ateva din talentele cele mai viguroase pe care putem conta
astäzi. In schimb, arhitectii sunt din ce in ce mai frecventi, cari doresc s'a' se raAsoare cu cei,
lalti artisti, pictori *i gravori. Lupu, Närnescu sunt o placuta surprizd pentru publicul nostru.
Dei se simte Inca' uneori influenta educatiei lor profesionale, al felului deosebit de a interpreta
o scena sau o vedere din natura, i unul i altul dovedesc un deosebit talent *i *tiu nu numai

9.
www.dacoromanica.ro
 132

a alege un subiect, ci si ad prezenta In chipul cel mai atragator. In plus ceea ce nu este tot,
deuna cazul cu pictorii ai impresia ca desenul sau acuarelele lor ofera toatà garantia unui
document autentic.
Miracovici, In ateva guase, tocmai cele la care faceam aluzie la inceputul acestei cronici,
este delicat si aproape duios, Phoebus, puternic si trist, Viorel Herscovici, Indemanatec si plin
de gust, cu un simt superior pentru calitatea unei nuante; Ecaterina Delghioz, Mariana Pe,
tra.,scu, Iosif fiecare contribue cu o nota personaba la buna impresie generala. As face o grupa
aparte din cei la cari mai ales merge simpatia mea, din cei cari, In generatia mai tanara, constitue
manunchiul adeväratilor desenatori, cei pentru care linia In negru este adevaratul si cel mai sincer
al lor mod de expresie: Adina si Alexandru 11/loscu, Hrandt Avachian, Gavrilov, elevul acestuia
din urma, chiar Drägutescu i desigur Vavilyna.
Am spus ca gravorii au devenit mai numerosi. Din nefericire numärul celor care se inte,
reseaza de productia acestora n'a crescut, a ramas ceea ce era, adica cu totul neinsemnat. Poate
prin educatie si preferinta personaba as fi dispus sa cred ca, In realitate, pregatirea in materie
de arta a unei tdri, seriozitatea amatorilor din cuprinsul ei se masoara, nu atat dupa numarul
« consumatorilor » de picturk a celor care isi fac colectii de tablouri, ci mai de graba dupa
cel al amatorilor de gravura si de sculptura. Dovada, Anglia, Olanda si Franta, tari care stau
azi, din punctul de vedere al educatiei artistice, in fruntea celorlalte. Un argument mai mult
ca pe acest teren suntem la Inceputul evolutiei, este nu numai faptul ca, la noi, gravorii sunt
atat de rari si, comparati cu pictorii, inferiori acestora, dar si modul in care ei Insisi se pre,
zintä in fata publicului amator. Pentru consideratii pe care le ignoram ei continua sa trateze
arta lor, mijloc de multiplicare al unei conceptii care poate fi trasa in zeci de foi, ca si cum
ar fi ceva care nu apare decat 'intr'un singur exemplar, si trebue taxat In consecinta. Cum
isi poate inchipui un aquafortist, de pitch, care poate trage o gravura In cel putin cincizeci de
exemplare, sa poata pretinde pentru fiecare din ele 2.000-3.000 de lei, and un desen valo,
reaza atata, iar o pictura nu mult mai mult ? Nu vindem nimic mi se va raspunde; suntem nevoiti
sa punem preturi mari. La care s'ar putea obiecta: nu vindeti pentruca cereti prea mult. In
momentul In care ati face alte preturi este probabil cà se vor gasi alai multi amatori, cari vor
trece dela starea de admirator pasiv, la cea de platnic si arta pe care o reprezinti ar castiga.

www.dacoromanica.ro
 IMPRESII DE CALiTORIE.

PRAGA IN TOAMNA LUI 1937.

Oamenii de stiinta din Ceho,Slovacia au convocat intr'un congres international pe toti

cei interesati de istoria stiintelor. Congresul, al patrulea de acest fe!, coincidea cu a suta
cincizecia aniversare a nasterei unuia din cei mai mari fii ai tarii care ne invita, biologistul
Jan Evangelist Purkyne. Romania, natural, a rispuns bucuroasa chemarii prietenilor nostri din
Praga. Ministerul instructiei, Universitatea din Cluj si Comitetul istoricilor romani si,au trirnis
astfel reprezentantii. Profesorii Bologa, Sergescu, Bratu si cu mine faceam parte din dele,
gatia noastra. Am ajuns aici In ziva In care o tara Intreagd isi plangea intemeietorul. Doud
milioane de oameni In Praga si mai multe mii de,alungul drumului pe unde a trecut cortegiul
au tinut sa manifeste, prin sentirnentele lor de durere, dragostea pentru cel disparut, sd,i asigure
sufletul, pe care toti II simteau prezent In mijlocul lor, ca « vor rämane credinciosi mostenirii
pe care lesa lasat,o », dupa cum s'a exprimat in miscatorul sau discurs Presedintele Benef 1).
Färd niciun element teatral, Intr'o notd de o seriozitate impunatoare, simplu, Insa cu partio
ciparea natiei intregi, a intregei armate de el create si pana mai eri de el comandata, pre,
sedintele Masaryk, a fost dus la groapa, In care 11 astepta cea care i,a fost sotie. Zeci de mii
de soldati au defilat Inaintea lui, fara un sunet de trompeta, fara un mar s militar, asa incat
nimic nu impiedica sa se audä lamurit pasii hotariti ai tinerilor sänatosi, puternici si bine antrenati
cari compun astazi armata ceho,slovaca. Sicriul, purtat pe un tun si acoperit cu un enorm
drapel, era insotit nu de generali, ci de sase soldati, alesi printre cele sase natiuni ce populeaza
Cehoslovacia. lar ordinul de zi pe armata a fost citit In limba calk dar si In cea germana
si ungard. Astfel, fiecare popor a fost asociat la doliul fárii, s'a simtit o particica din ea. Cei
cari am asistat din public la aceste funeralii cu adevarat nationale, cari am vazut lacrämile
In ochii multora, nu vom uita usor aceste scene. Si ni s'a afirmat de oameni demni de incredere
ea unele persoane au petrecut cate douazeci de ceasuri in coada care se formase in curtea
palatului, mai inainte de a putea trece pe dinaintea catafalcului. Un fenomen asemandtor de
durere spontana si de recunostinta pentru cel disparut s'a manifestat numai cu ocazia mortii
regelui Alexandru al Jugoslaviei, dupa cum m'a asigurat atunci un prieten englez, martor la
manifestarile publicului din Belgrad.
Programul congresului nostru suferi din pricina doliului national, nu insa organizarea
sedintelor. Totul se petrecu in cea mai perfecta ordine, iar numärul participantilor fu ridicat,
calitatea lor cu adevarat remarcabila, din punctul de vedere al prestigiului stiintific. Cehii n'au

1) Azi, din nenorocire, totul s'a schimbat. Recunostinta mid un sentiment durabil, nici in sufletul celor mari, nici in cel al popo,
rului de ränd. Pentru a se supune unui ordin circular, venit de la centru, Jan Masaryk, fiul Presedintelui si Ministru la Londra, a fast
nevoit sS dea jos din cui, singur, portretul pärintelui s5u, « Intemeietorul statului », din salonul Legatiei. Este .inci una din tristetele timpurilor
turburi pe care le triim, turburi mai ales pentru a in noi s'a tocit puterea indignärei, cum spunea de curind un publicist englez.

www.dacoromanica.ro
134

principiile noastre pe care personal nu le aprob in totul: Ei nu asigura nimanui din cei veniti
la congrese sederea gratis, nici parcursul in trenuri speciale, pe tot intinsul çàrii. O reducere
rezonabila pe caile ferate si la hoteluri, un pret nu prea ridicat pentru autocare, i atat.
In adresele de omagiu care s'au prezentat de reprezentantii straini s'au remarcat In deosebi
cea a profesorului Bologa, reprezentantul nostru, cea a ministrului Bulgariei la Praga si cea a
reprezentantului Statelor$Unite, care a comparat In chipul cel mai miscator, si cu toata greu$
tatea ce un American pune In vorba lui din ocaziile solemne, pe Masaryk cu George Washington.
A urmat apoi o vizita a orasului, organizata dupa planul harnicului si ingeniosului secre$
tar al congresului, prof. Fr. Ulrich, care a fost si la noi In tara pentru a studia anume ches,
tiuni si care a invatat atunci româneste, Cu o usurinta pe care multi i$o invidiem. Vizita
aceasta, care indreptateste titlul acestei dari de seama, m'a impresionat In cel mai mare grad.
Ea era menita sà ne arate importarga acestui centru de cultura si de viata politica, calitatea lui
imperiala, chiar alaturi de Viena, peste Budapesta, nu numai in Europa centralä, ci in lurnea
civilizata a Apusului.
Din secolul al X$1ea pana azi, cu toate imprejurarile adverse, cu toate persecutiile, impila$
rile, dezertiunile nobilimii, poporul ceh a urmat o linie continua' de viata spiritualk care se
inscrie in materia neperitoare a artei. Dela fundatiile masive ale vechei resedinte din veacul
al XI$lea, pana la constructiile moderne, orasul a primit mereu tot ce a gasit bun la vecini
sau la cei mai de departe, la Francezi, la Englezi, la Italieni, la Germani, a asimilat ce$i convenea
si a creat in mijlocul Europei una din cele mai sanatoase culturi. Epoca lui Carol IV, cea a
lui Venceslas II «insä In epoca lui primul », cum spune un artist care i$a dedicat o opera,
Renasterea, pana i perioada turbure a razboiului de treizeci de ani, Barocul, mai ales
acesta, au lasat pe trupul orasului semne de mare frumusete. Sugestia a venit uneori de des
parte. Realizarea insa se potriveste acestui popor cinstit si serios, unul din cele mai de « Incre$
dere » pe care le cunoastem astazi sau, mai de graba, pe care ar trebui sà le cunoastem. Caci,
dei aliati, putini sunt la noi, dintre cei pe cari o cura' la Karlovi Vary nud silea sä mearga
In Cehoslovacia, care sa fi avut curiozitatea de a vizita tara.
Alaturi de aceasta lectie de istorie, pe acute, fard reclamd i fara ceea ce anglo$saxonul
numeste, Cu un sentiment de antipatie, « propaganda », am vizitat azi, in acelas scop de cu$
noastere a tinutului, cloud minunate expozitii, organizate una in cinstea noastra, alta ocazionalä.
La Clementinum, o colectie de lucrari tiparite In Tara sau In posesia bibliotecei centrale, pri$
vitoare la istoria stiintelor, manuscripte si imprimate, 677 de numere, si o serie de autografe
dela Darwin, Claude Bernard, Goethe, Faraday, Humboldt §i alti nurnerosi oameni de stiintä.
La Cetate, o expozitie a artei slovace dela anul 900 pana azi, cu o mica incursie introductiva
In arta din acea regiune In timpul nàvàlirii barbarilor si mai inainte. Ambele aceste manifes$
tari aveau de scop sä ne arate nivelul inalt al vietii Cehilor i Slovacilor in tot timpul istoriei
lor. Chipul acesta modest de a face apel nu la sentimentul, ci la ratiunea privitorului, si$a
ajuns efectul. N'a fost un membru al congresului, dupa aceste constatari, la care s'au adaogat
si altele, pe care le trec cu vederea, executarea de pilda, a unei muzici corale cebe din
secolele al XIV$lea, al XV$lea si al XVI$lea, care sa nu admire taria de suflet a poporului
si nedreptatea imprejurarilor In care a fost nevoit sà traiasca, pana ce razboiul cel mare i$a
redat libertatea.

www.dacoromanica.ro
 135

PRAGA BAROCA.

Dei evolutia arhitecturii cehe se intinde pe o perioada de aproape o mie de ani, nicio
epoca nu este mai bine reprezentata in Praga ca cea baroca, adica finele secolului al XVIlolea
si o mare parte din secolul al XVIIIolea. Alaturi de Roma, astazi, and multe palate romane
au fost daramate ca sa fach loc cailor triumfale, mai mult chiar decat Roma, Praga este prin
excelenta un oras baroc. In once cartier, cu exceptia numai a celor de tot recente, intalnim
impunatoare cladiri, unele Inca insotite de parcurile lor de odinioara, de statuile diseminate
prin boschete, de fintâni. lar in centrul orasului, unde aglomeratia este mare si unde palatele
inscrise, in ce priveste planul lor, in enorme dreptunghiuri, impiedicau formarea stradelor de
legatura, intalnim unul din cele mai curioase fenomene de urbanistica. Langa arterele importante
de circulatie, leganduose intre ele, sunt nenumarate curti strabatute de stradele si de ulicioare,
de ceca ce pe vremea rasboiului, vorbinduose de transee, se numea un « boyau », care merg
pe sub case, care se intretae, se combina intre ele, si creeaza nenumarate aglomeratii de lume,
acolo unde nimeni nu s'ar astepta ca ele sa existe. Cunoscute numai de localnici, cand strainul
se aventureaza, timid, prin unele din ele, este surprins sa descopere magazine luxoase, o multime
care forfoteste in toate directiile, lumini, vitrine frumos aranj ate, indaratul fatadelor palatelor.
Praga baroca este Praga clasei nobile. Ca si la noi in Ardeal, ca si mai tarziu in Basarabia,
cei cari s'au ridicat Ong la cele mai inalte trepte sociale au pärasit cu timpul poporul In
mijlocul cäruia se nascuse si au trecut de partea dominatorului. O data mai mult suntem
nevoiti sà constatara 6, In trecut, separatia orizontala a popoarelor, in clase sociale, a fost mai
puternica decat cea verticala, in natiuni. lar in ce priveste Bohemia, numarul celor cari ating
cele mai mari demnitati la curtea din Viena este enorm. Ei Irma' nu renunta de a mentine
o resedinta la Praga, de unde originea atator palate. Multe au fost executate de arhitecti italieni
sau influentati de Italia. Nu rare ori, patrunzand in curtea vreuneia din aceste constructii
marete, sobru ornamentate (mai ales daca le comparam cu exuberantul baroc german sau
austriac), vedem aparand arcade aerate, de cel mai placut stil, facute, la origina, evident, pentru
un climat mai dulce. Printre cele mai frumoase din oras sunt cele ale palatului Wallenstein sau
Waldstejn (cu numele ceh), locuinta acelui rege neincoronat al Bohemiei, una din cele mai
curioase i mai fascinatoare figuri ale rasboiului de treizeci de ani.
El a fost printre nobilii de origina ceha, unul din rarii cari nu sioau uitat originea, asa
In cat, la un anume moment, toate privirile se intorc spre el ca spre un adevarat monarh al
ca spre un mai mult ca rege, caci puterea si mijloacele sale erau infinite.
Rare popoarele a caror soarta sa fie mai tragica ca cea a Cehilor. Chiar istoria noastra,
Cu toate perioadele ei negre, a fost istoria unui neam care sioa pastrat o tara. Cehii au fost
insa robiti, iar istoria lor este plamaditä din sange si din lacrami. Aproape nu este colt de
strada sau piata mai insemnata din Praga, unde sa nu se fi inaltat un rug sau un esafod,
pentru pedepsirea celor cari doreau independenta, sau sa se inchine altfel decat comunitatea
catolica. Parasite de nobili, de aparatorii lor normali, populatiile sioau gasit sefi printre publicisti
oameni de stiinta. Acestia au fost totdeauna la datorie. lesiti ei insisi dintre tarani sau mica bur,
ghezie, sau chiar din clasa intelectualilor, ei au inteles menirea lor, au primito, cu toate riscurile,
si au pastrat astfel intacta mostenirea nationala. Au cultivat artele, literele, stiintele, In sens

www.dacoromanica.ro
136

ceh, singurul lucru ce se putea face. Au mentinut muzica si poezia, au mentinut limba si le,au
transmis astfel, prin mii si mii de primejdii, pana azi, pând la crearea republicii profesorilor,
cum just si spiritual a numit Thibaudet Republica Cehoslovacd.
Dar, dei despartiti sufleteste de restul poporului, nobilii, acea sumedenie de printi qi
conti, din care impdratul isi recruta ministrii si conducaorii de ostiri, s'au simtit bine in
Praga. Acolo, uneori si la tark si,au zidit locuinte strdlucite, pentru desävarsirea Cárora toate
artele contribuiau. Pictorii zugrä'veau tavanele in sälile de receptie; sculptorii impodobeau
aticile de pe coperisuri, portile monumentale, gràdinile; tamplarii fAceau mobilele din lemne
rare, iar tesdtorii teseau stofele cu care se imbracau peretii, ori se acopereau scaunele. i
lucrul nu ne poate surprinde. Ori cat de frumoasd era Viena, capitala, Praga era si mai fru,
moasà. Raul, repedea Valtava, o strabate chiar prin centru, ii da o animatie pe care numai
Parisul o cunoaste, cu tarmurile Senei. Spre deosebire chiar de Paris, natura este accidentatä,
dar in acelas timp dulce ca linii. Vegetatia vine si se pierde la marginea cartierelor celor mai
comerciale si mai populate. De pe anurne inaltimi privitorul are inaintea sa toata valea raului,
cu cele nu stiu cate poduri, profilandu,se in perspectiva, unul dupd altul.
De aceea, oricine doreste sä,si imagineze aspectul unui oras in secolul al XV1.1,1ea, nicdieri
mai elocvent ca in Praga nu poate avea o imagine de ceea ce erau aglomeratiile umane in
aceastä vreme, in Praga qi in toate acele strade care duc din centrul Romei catre Vatican
sau catre Piala Venetiei.

GALERIA MODERNA DE ARTA.

Am vizitat In douál zile consecutive galeria de ara' moderna' qi muzeul de arta aplicatd,
In special colectia de sticldrie. Amandouà fac onoare orasului. lar in ce priveste ultima, ea
trece drept cea rnai importana qi, cu exceptia obiectelor de sticlä persane si extrem,orientale
cea mai bogatái din lume.
Galeria de picturd moderna din Praga exista inainte de crearea republicei cehoslovace. Ea
insä: a fost considerabil imbogatitä de atunci incoace. Se pot vedea sase sute si cincizeci de
opere; restul, din lipsä de spapu, se pastreazd in depozit. De altminteri localul e provizoriu si
destul de departe de centrul orasului. Evident, in astfel de conditii nu putem avea pretentia
sd intalnim ultimul cuvant al instalatiei muzeale. Totusi, oricare din directorii muzeelor noastre
din Bucuresti ar fi fericit dacä i s'ar destina, chiar pentru mula' vreme, localul din Praga,
pentru expunerea colectiilor sale. Praga irisa' Oeste cladirea actuald cu totul improprie si in
curand va incepe constructia zidirii, monumentale, destinan' sä addposteascd toate colectiile
de arta plasticd, nouäl si veche, ale statului.
coala moderná de arta cehoslovacd se reazálmä puternic pe arta vienezä si pe cea francezä,
contemporane. Dupd temperament si imprejurärile in care unul sau altul dintre artistii cehi
isi face educatia, el va fi mai aproape de una sau de cealaltà din aceste douäl surse de inspiratie.
Ineä dela inceputul secolului, poporul are norocul de cativa pictori originali, mai ales buni
coloristi. Formati de Academia din Viena, de unde trec la Academia din Praga, de curand
fundatd, cei mai multi raman credinciosi tendintelor clasice, bazate in primul rand pe o tehnica

www.dacoromanica.ro
 137

cinstita si solida', desen si coloare. Antoniu Mdnes i cei trei fu i ai sai, printre cari celebrul
losef considerat drept intemeetorul artei nationale, au tot ce trebue pentru ca sà raspunda
asteptarilor pe care le pun in ei contemporanii. Navratil este mai independent de Viena. Pentru
un om de astazi el ar trece drept mai sensibil. El insa evita lucrarile de mari dimensiuni si se
margineste la notatii placute, insä avand un caracter fugitiv, de inspiratie momentana.
Cu oarecare intarziere, romantismul isi face totusi aparitia. Un Adolf Kosdrek este inte,
resat de efecte de lumina si lasa o serie frumoasa de studii, printre care o schita a unui cer
furtunos, tema noua, care putea fi cu utilitate exploatata. Totusi, Kosdrek ramane un pictor
al epocei sale. Altii sunt cei care,si propun sa reinoiasca tema peisagiului, mai ales ca o urmare
a contactului cu 1<ousseau si cu cei dela Barbizon. Printre acesti novatori cloud femei in un
loc de seamd, aldturi de un incontestabil talent, de Chittusi.
Cam in aceeasi vreme se ridica insä losef Mdnes, « patronul picturii cebe ». In jurul lui
se grupeaza artistii cari sunt cunoscuti sub numele de « generatia teatrului national ». Impozanta
clddire In care se dau azi reprezentatiile de opera a jucat un mare rol In desvoltarea artistica
a natiunii. Ea necesita pictori In stare sa exprime aspiratiile poporului sub forma invaluita
a alegoriei, insa destul de aproape de realitate, pentru ca publicul sä le poata citi cu usurinta.
Pe de aka' parte, era nevoie de opere pline de prestigiu, capabile sa infrunte critica, ce nu
putea intarzia sa vina, din partea celor dela Viena. losef Mdnes are toate calitatile necesare
genului caruia se destina'. lar multiplele studii si desene, care se pot vedea expuse In galeria
moderna, ne dovedesc cu prisosinta cat de constiincios isi pregatea artistul fiecare din realizarile
sale. Mikulas Ales, Karel Purkyne (un portretist), jaroslav Cermak trebuesc citati alaturi de
fr at ii Mdnes.
Clasicism, romantism, realism, scoala ceha urmeaza toate etapele importante ale picturii
apusene, In special a celei franceze, spre care aspira reprezentantii ei, chiar atunci cand prima
lor formatie s'a facut sub un Fiirich sau un Valdmiiller, la Viena, sau sub directia unui pro,
fesor venit la Praga din Germania. In acelas timp apar pictorii cari se simt atrasi spre asa
numitele scene « de genre », asa de apreciat, de colectionarii burghezi din intreaga Europa.
Pitorescul facil al balciurilor si al pietelor de fructe si de zarzavaturi este din ce In ce mai ex,
ploatat. Hanus Schwaizer arata calitati originale In acest gen factice.
Contemporanul acestei generatii de pictori este marele sculptor Myselbek. i el apartine
grupului « teatrului national », pentru care executa busturi de artisti celebri si alegorii pline
de o nobila melancolie, cum este statua muzicii. Din aceasta perioada a artistului, galeria
nationala pose& cloud frumoase opere: « Cantul lebedei si « Mandria ».
Ceva mai tarziu se ridica cei cari traiesc in orbita impresionismului. Aceastd denumire
este insd destul de inadequatä pentru grupul ceh, caruia i se acorda In genere acest epitet. Un
Ludvig Kuba, un Max Svabinsky, un Vratislav Nechleba, talente de altminteri viguroase si pline
de ceea ce se numeste In Germania « simt al realitatii », sunt Inca foarte stapaniti de nevoia
de a reda natura sub forma de solide si de volume, cu tot coloritul lor bazat pe tonuri limpezi
si deschise, pentru ca sa primim fara rezerve calificativul de impresionism.
Blazicek singur, cu un minunat « Restaurant In gradind » (care ne face sa ne gandim mai
degraba la Max Liebermann decat la impresionistii francezi) este croit pentru aceasta scoala.
Filla, Spala, Capek, Benef, Kremlicka, cari fac tranzitia la pictura contemporank se gaseau mai

www.dacoromanica.ro
138

toti imprumutati cercului Mdnes, pentru o expozitie in care se comemoreaza cincizeci de ani
de pictura cehoslovaca.
Spre deosebire de ceea ce se petrece la noi, tanära generatie de pictori este castigata de
teoriile expresioniste venite din Germania si de arta scandinavului Eduard Munch. De aceea
operele lor se gasesc in plina armonie, in aceleasi sal, cu cele contra carora se indreapta astazi
cruciada Führerului, culminand in expozitia asa numitei « Entartete Kunst ». Un Fritz Feigl,
un Nowak, un Breimse, ar fi suferit dincolo de muntii Bohemiei aceeasi sorta ca si Max
Pechstein sau Schmidt,&ttluff, langa care se gasesc, In muzeul din Praga. Hotan, Mikeska, Sed,
lacek, (bun desenator), inchid, alaturi de cei din generatia ultima, acest sumar dar totusi eloc,
vent tablou al artei cehoslovace. M'am marginit sa numesc numai pe cei mai reprezentativi
artisti din fiecare perioada.
Meritul galeriei moderne nu se opreste aici. Arta franceza ca si cea germana a secolului
al XIX,lea sunt tot asa de util prezentate. Saizeci de opere franceze printre care trei de
Cézanne, trei de Gauguin, Daumier, Delacroix (ase tablouri), Knisseau, Corot, .&enoir, Pissarro,
Monet (van Gogh si Toulouse Lautrec sunt imprumutati la expozitia capodoperelor din Paris)
constitue unul din cele mai impunatoare ansambluri de arta franceza, in afara de Franta. Acelas
lucru s'ar putea spune si de sala germana si de cea austriaca. Slevogt, Triibner, Lovis Corinth,
mai ales Liebermann si sculptorul Lehmbruck sunt reprezentati prin cateva din cele mai reusite
ale lor opere. Mai toate aceste panze si statui au intrat in colectie dela razboiu incoace.
Cehoslovacia nu este mai bogatà decat noi. Este insa mai civilizat administrata, si de oameni
cu simtul raspunderii, de aceea sacrificiile pentru arta s'au putut face.
0 dovada mai mult cal la noi acest simt este destul de rar, ham avut chiar eri. Se serba
in localul Panteonului National ceh, a 15o,a aniversare a nasterii lui Purkyne, marele biologist
ceh. Invitatii de a asista la comemorare s'au trimis in toata lumea, deci si la noi. Anglia era
reprezentata prin doi profesori. Celelalte tari tot asa. Institutia care n'a putut trimite pe
cineva, a expediat o telegrama sau o adresa frumos scrisa. Dela noi nimic. Totusi, in discursul
presedintelui, cehii ne,au citat pe noi, in primul rand, imediat dupa jugoslavi (toate univer,
sitätile acestora fiind reprezentate) si Inaintea tuturor altor neamuri.

EDIFICII PUBLICE 1 MUZEE.

Am vizitat azi dimineata muzeul de arta veche, iar dupa masa biblioteca si o parte din
cartierul baroc, in special palatul Wallenstein. Mirarea si admiratia pentru tot ce am vazut
In acest oras exceptional de impunator, crestea cu fiecare moment. Ce respect pentru tot ce
apartine trecutului, constitue un document si un titlu national de nobleta! Ce mediu inalt
cultural! Ce intelegere pentru formele cele mai variate ale spiritului!
Pentru un Roman cu oarecare spirit critic si cu obiectivitate, care nu se lasa imbatat de
vorbe, cum mai sunt Inca destui la noi (putini insa acolo de unde ar trebui sa porneased
hotaririle) este totdeauna trist, aproape umilitor sa constate ce deosebire batatoare la ochi,
care nu se poate cu nimic justifica, exista intre ce se face la noi pentru adevarata cultura
si ce se face la altii. Sofia, Atena, Belgradul au muzee si biblioteci: noi n'avern nici de una

www.dacoromanica.ro
 139

si nici de cealalta, cu exceptia, de acum un an, a bibliotecei Academiei, obtinuta gratie

staruintei d$lui Alex. Lapedatu. lar and muzeut de arta nationala va fi in sfarsit terminat, va
fi o constructie imensä si putin utilizabila, perimata din pricina planului si a conceptiilor arhi$
tectului, mai inainte de a fi fost inaugurata.
Teatrul National din Sofia este astazi dat ca model, considerat cel mai modern si mai
bine dotat, cu toate accesoriile reclamate de o reprezentatie din zilele noastre, In timp ce
Opera Romana joaca In ceea ce cu multa bunavointa se numeste « teatrul » liric; iar « Acade$
mia » de Arte frumoase nu se poate deschide toamna aceasta, din pricina ea' ameninta sá cada
peste profesori i elevi. Nu mai vorbesc de Praga si Budapesta. Cele doua capitale sunt asa
de departe de noi In privinta masurilor ce se iau in favoarea instructiei publice mai InaIte
si a protectiei artelor, Incat nu sper sa traiesc si poate nici cei dintr'o generatie mai tanara,
pana ce la Bucuresti se va ajunge la situatia In care se gäsesc azi cele doua capitale vecine,
situatie care va fi In curand depasitä. In loc sa clädim localuri si sa strangem opere, noi dam
premii, la voia Intamplarii, dupa criterii despre care se poate spune ad libitum ori ca nu se
pot Intelege ori ca, din contra', se pricep foarte bine.
Muzeul de arta veche este la Praga o creatie a statului Cehostovac. Inainte de räzboiu
era aici o gaterie de tablouri, anterioare anutui i800; ea Ina' nu avea mare valoare. Tot ce
era bun mergea la Viena, iar arta cad era considerata ca inexistenta. Se vorbea de ea ca de
o provincie neInsemnata a celei germane, cu care era tendentios confundata. Este adevarat
ca nu se puteau nega constructiile lui Carol IV si Venceslas II; ca biserica Sfdului Veit si
castelul Karlstein stau märturie despre o perioada de stralucire, cum sunt putine In evul mediu.
Se punea Insa totul In socoteala unor artisti germani.
Istoricii cehi, chiar In secolul trecut, au izbutit totusi sa demonstreze, ca o mare parte
din ceea ce se considera ca un capitol al artei germane era In realitate iesit din mana com$
patriotitor lor. Astfel, chiar In Apus, cu toate afirmatiile contrare, se punea mutt pret, mai ales,
pe miniatura ceha si se recunostea tarii o valoare deosebita In acest gen. Azi insa, cand s'au
facut cerceari sistematice, de o pleiada remarcabila de savanti cehi, cand s'au publicat docus
mente din arhivele castelelor nobililor si din cele ale fundatiilor religioase, cand s'au facut
confruntari de opere si comparatii cu cele care erau iscalite si datate, cand mai ales s'au trecut
In revista, dupa inventar, ceea ce apartinea bisericilor, s'a ajuns la concluzii uimitoare. Scoala
ceha In pictura de tablouri si In sculptural a ajuns nu numai sa fie considerata demna de a
sta alaturi de ceea ce se cunostea In domeniul miniaturei, dar chiar superioara acestia.
In asteptarea unui local propriu, care se zideste si care va fi In curand gata, galeria de arta
veche este adapostita In biblioteca comunala. Se stia deci dela Inceput ca localul era provizoriu.
totusi, s'au dat directorului toate mijloacele de care avea nevoie pentru un aranjament siste$
matic, pentru studiul stiintific al operelor, pentru fotografierea cu raze ultraviolete si toate
reactiile chimice care se practica astazi In vederea cunoasterii deptine a operelor, pentru
tiparirea de publicatii, biblioteca, atelier de fotografie, si cetelatte.
Gloria galeriei este bine kiteles constituitä de maestrii cehi din prima treime a secolului
al XIV$lea, i cei din secolele urmatoare, al XV$lea, si al XVI$lea. Un maestru, ca cel
cunoscut, dupa opera sa capitala, sub numele de pictorul altarului din Treborn (Wittingau in
bimba germana) poate fi pus alaturi de cei mai de seama artisti ai secolului al XIV$lea. Un

www.dacoromanica.ro
14°

sentiment nobil, intelegere In acelas timp si pentru ce este dramatic, si pentru ce este gratios,
posedand In perfectie si practicand efectele de ciar obscur, un colorit cald, un gust sigur pentru tot
ce e decorativ, o distinctie « de curte », iatà calitati pe care numai rareori le gasim reunite impre,
una si care ne izbesc la acest anonim. lar importanta scoalei cebe consista In faptul cä acest
mare zugrav nu e singur, ci ca, inainte si dupa el se pot urmari alte curente, In opozitie cu cel
reprezentat atat de stralucit de acela, insà si ele viguroase, dand nastere la insemnate realizari.
Savantii cehi recunosc cu obiectivitate, 61 pe teritoriul vechei Bohemii s'au intalnit cu,
rente si motive de inspiratie, chiar practice picturale, venite de pretutindeni. Italia, Franta,
Germania, Flandra chiar, prin intermediul Germaniei, tsi trimit produsele lor, prelungesc In
scoala ceha si In secolul al XIV,lea anume din caracterele lor, fara sa vorbim de Anglia care,
la inceputul acelui veac, se bucura de o mare trecere. Rezultatul nu este o arta compozita
si hibrida, cum ne,am astepta, ci una rafinata, in care calitati contrare se imbina spre a ajunge
la unul din aspectele cele mai simpatice ale productiei artistice din Europa centrala.
In localul provizoriu in care sunt expuse operele, ele sunt clasate cu o mare pricepre si
asezate cu gust. Una dupa alta, &Mile minunate ne vorbesc de trecutul glorios al Ce,
hilor, de credinta lor adanca, de dragostea de tara si de institutiile sociale. Langa ele, alte
opere insemnate fac din muzeul de arta veche un important centru artistic: Tablouri de Cra,
nach, intre care un glorios fragment dintr'o inaltare la cer a Fecioarei; un portret In care
Holbein apare cu toate calitatile lui regale; Fecioara impartind cununi de trandafiri, de Darer,
o ruinä, î.nsà impunatoare, ca urmele unei cetati din alte vremuri, un HaIs si alte cateva. i
pentru ca sa se demonstreze spiritul larg al invatatului care a organizat si conserva aceasta im,
portanta colectie, este bine sa se stie cal el strange, personal, opere de Picasso.

EXPOZITIA DE STICLARIE ARTISTICA; ARTA SLOVACA.

Expozitia de sticlarie ocupa cateva säli din muzeul de arte aplicate. Era natural ca mes,
tesugul de a produce un obiect pläcut din sticlä suflata, slefuita, gravatd si uneori chiar pictat5.,
care constitue una din indeletnicirile cele mai prospere in Cehoslovacia si prin care tara s'a facut
cunoscuta pretutindeni din timpurile Renasterii si pana azi, sa se bucure de o atentie deosebita
din partea muzeului industrial. Atentia insa nu ajunge si nici chiar un buget bine dotat, presu,
punand ca statul ar fi pus la dispozitia muzeului suma de care ar fi avut nevoie pentru a,si
procura o colectie completa de obiecte de sticla, din toate timpurile si din toate regiunile unde
a inflorit aceasta delicatä. industrie. Nu se pot constitui de azi pe maine astfel de tezaure.
Norocul a facut ca o seamà de colectionari importanti de astfel de obiecte sa apartina tocmai
poporului ceh. La moartea lor, ei au lasat statului tot ce stranseserà intr'o viata intreaga, nenu,
maratele piese fragile si luminoase ca niste flori, dupa care umblasera uneori ani dearandul,
din vanzare In vanzare.
Colectiile acestea intregindu,se azi, muzeul din Praga oferà vizitatorilor cea mai completa
expozitie de pahare, de flacoane, de plosti, de vase care sa impodobeasca mesele In zilele de
banchete solemne, de borcanase de farmacie, de tavi si de tot ce se poate fabrica In sticlä.
Singurul domeniu mai slab reprezentat este ce! din Persia si Extremul Orient. Altfel, dela

www.dacoromanica.ro
 141

Egipteni, Greci si Romani si pana In zilele noastre, nicio regiune care sa se fi semnalat prin
productia sticlei nu lipseste. Se incepe, natural, cu epocele cele mai vechi. Apoi se trece
la Evul Mediu, secolul al XV,lea si Renastere. Fiecare vitrina, cu gust aranjata, este destinata
unei tari anumite si unei anume categorii. De pilda : pahare de baut vin, din sticla de Ve,
netia; cruguri de bere, germane; vase pentru cultul sacru, din Bohemia, etc.
De o delicateta uimitoare, unele farmeca prin forma lor, altele prin ingeniozi,
tatea decorului. Sticla moale, cum a iesit din cuptor, este impletita, rasucitd, transformata
In borbote si snururi, de este o rninune. Uneori au trebuit turnate, cloud sau trei paturi divers
colorate, care se Imbraca una peste alta, se sculpteazà apoi si se slefuesc, prima ramanand ca fond,
celelalte formand ornamentatia. Alteori, intre cele cloud straturi s'au pus foi de aur, In care s'au
gravat ornamente. Nu rareori In interiorul vasului s'au executat scene In culori, care se topesc
sub actiunea focului si se transforma intr'un fel de smalt.
Fruntea colectiei o tin sticlele de Venetia, dupa care vin cele germane si cebe. Interesant
este de vazut cum state puternice, cum era Spania in secolul al XVI,lea, nici macar n'au in,
cercat sa produca un gen propriu, ci s'au multumit sa irniteze, mai putin reusit, ceea ce venea din
Venetia. 0 ultima said cuprinde produsele fabricate actualmente In atelierele cebe. i prin forma
armonioasa, si prin transparenta materiei, si prin delicateta si varietatea ornamentelor unele
asa de fine Inca nu pot fi vazute decat cand lumina cade asupra lor sub un anumit unghiu
ceea ce se face astazi merita sa stea alaturi de lucrarile cele mai bune din trecut.

Expozitia slovaca a fost In Praga evenimentul artistic sensational din ultimul timp. Ea
este rezultatul nevoiei care s'a simtit, In cercurile administratiwartistice, de a se raspunde cu
ceva concret calomniilor care porneau dela dusmanii Ord. Se stia de toti, In capitala Cehoslo,
vaciei, cà arta slovaca, cea mai nobila, mai unitara si mai durabila manifestare a populatiei din
rasaritul tarii, este de aproape inrudità cu cea a cehilor si deosebita de cea a vecinilor. Nimeni
insa nu se astepta ca demonstratia sa fie asa de elocventa si de completa. De o mie de ani
Incoace, Slovacii au reprezentat o unitate artisticä strans legata de cea a fratilor lor Cehi, si
bazata pe a acestora. Unitatea apare atat in arta orasaneasca: pictura si sculptura religioasa,
arhitectura de tot soiul, lucrarea aurului si argintului, cat si In acele manifestari, care pot
trece drept mai spontane si mai conforme geniului populatiei, din arta taranului.
S'a ales ca local al expozitiei o parte din castelul regal din Hracany si anume corpul cladirii
din jurul salii lui Vladislav. Toti cati au vizitat grupul de constructii impunatoare, care merg
din secolul al XIV,lea pana la finele secolului al XVII,lea si care, cum o dovedesc cercetarile
si sapäturile ce se intreprind In prezent pe o scara uriasa, au Inceput sa vada lumina, poate
din secolul al X,lea, cunosc sala grandioasa, in care goticul se amesteca cu primele aparitii
ale stilului Renasterii in Bohemia.
Puternic sustinuta la exterior prin contraforti gotici, Incadrand niste largi ferestre ale
Renasterii, sala, si mai ales tavanul ei, au devenit domeniul unor experiente indraznete din
partea arhitectului. Intr'o desordine aparenta, dar dupa cea mai rigida logica, nervurile ogivale
se impletesc si se incovoaie, unele din ele intrerupandu,se brusc, ca si cum constructorul si,ar

www.dacoromanica.ro
 142

fi gresit socoteala. Acest procedeu nu e nou, Insa nicaieri n'a fost Intrebuintat mai fericit si pe
o asa Intinsa scara ca aici, la Praga.
Aceasta said, In ea Insasi o lucrare de mare arta, a fost aleasa ca sediu al expozitiei. Cele
cateva resturi din epoca neolitica, bijuteriile asa zise « barbare », dela Inceputul evului mediu,
sunt puse ca o intrare In materie, pentru cd ele au fost gasite pe pamantul acestei provincii.
Partea care ne intereseaza Incepe cu secolul al X,lea si se continua pana la finele secolului
al XIX4ea. Intreg trecutul unui neam muncitor si evlavios ne trece pe dinainte. Mai Intai
arta romania, care perzista In aceasta zona mai tarziu deck In Apusul Europei. Apoi goticul,
cu o exuberanta de forme si de ornamente nelnchipuita. Este partea cea mai demonstrativa,
aceea In care legatura celor cloud popoare surori se simte mai string, mai nediscutabila. Anume
trasaturi mai rustice nu se pot nega la Slovaci, insa conceptia generala, compozitia, forma si
atitudinile figurilor sunt aceleasi ca la Cehi.
Ceea ce nu s'a putut transporta: frescurile din biserici (surprinzator de numeroase si unele
bine pästrate), pietrele de mormant, statuile mai mari, sunt expuse in exacte reproducen i si
In cepii. Constructiile pentru ca sa ne dam seama de locul si de importanta fiecarui frag,
ment sunt aratate In numeroase fotografii transparente. Si astfel cateva sute de ani de o
desvoltare artistica neobisnuit de bogata si de variata se pot urmari de fiecare cercetator obiectiv.
Prin scari gotice, publicul trece apoi la etajul de sus, unde s'au asezat toate obiectele de
arta iesite din mana taranului slovac. Chiar atunci cand ele prezinta analogii cu ale altor
neamuri, caracterele distinctive le separa de acestea si le constitue o individualitate ce nu se
poate tagadui. Asa este cazul broderiilor, care au oarecare puncte de contact cu unele ce apar
la Unguri, dar care aici sunt cu mutt mai variate In colorit, In punctele Intrebuintate de
taranca, In modelele alese. Asa este cazul Inca si cu pictura pe sticla, din care avem si noi
nenumdrate exemplare, dar care se deosebesc de cele slovace prin alegerea temelor, prin sen,
timentul « jesuit » ce4 Intalnim la acestia, chiar prin armonia culorilor.
Nicio ramura a artei populare n'a fost uitatà. Pana si jucariile copiilor sifau gäsit un loc,
alaturi de atatea nenumarate obiecte, Intrebuintate de persoanele mature. lar aranjarea lor,
de altfel ca si cea a operelor de arta orasaneasca, este cea mai de gust ce se poate Inchipui,
perfecta din punctul de vedere didactic. Pentru ca sa ne dam seama de dificultatile ce trebuiau
Invinse, sa ne Inchipuim o sala cam de 70 metri lungime, de 20 lätime si de vreo 12-15
Inältime, sala ce trebuia mobilata cu obiecte destul de disparate, de toate dimensiunile, unele
colorate puternic, altele de piatra sau de lemn, deci Intr'o singurd culoare. Prin despartituri,
prin estrade de panza, prin panouri de lemn sau de sticla, s'a creat mid Incaperi, fiecare
cu individualitatea ei, de un efect pitoresc.
Mii de persoane vin sa vada, In fiecare zi, aceasta frumoasa manifestare. Si, obiectiv si
sistematic prezentatä, ca tot ce vine dela Cehoslovacia, se pare cä ea a facut sa se schimbe
punctul de vedere al multora, cari nu vroiau pana eri sa creada In Inrudirea etnica a
Cehilor si Slovacilor.

www.dacoromanica.ro
 BELGRAD.

MUZEUL PRINCIPELUI PAUL.

Muzeul Prir:cipelui Paul, din Belgrad, este cel mai tanar dintre muzeele europene, de
vreme ce n'a fost inaugurat decat in 1936. El este totusi cu mult cel mai important din aceastä
regiune caci, in afarä. de Budapesta, nicaeri, pang in sudul Greciei, nu se gaseste vreo insti,
tutie consacrata artei contemporane, care sad poata fi comparata, ca bogatie si ca fel de instalatie.
El este mai ales opera unui om, a Principelui carui ii poarta numele. In tara noastra, ori cat
s'ar vorbi de arfa la ocazii, nimeni nud acorda importanta adevarata, cea care sa se traduca
printr'un plan organizat, prin fondurile necesare, destul de serioase, indispensabile unei asemenea
infaptuiri. Trebue ca cineva cu trecere, cu foarte multa trecere, sagsi ia raspunderea unei
initiative de acest gen, sa se inconjoare de oameni cu adevarat competenti si experimentati, sa
le dea bunul exemplu. i rezultatele sunt atunci si mai repezi si mai stralucite deck am crede,
cleat ar crede mai ales scepticii, buni sa critice si sa &rime, dar incapabili sa creeze.
Acest om cu trecere este Regentul insusi al tarii vecine si amice. Dupa studii serioase
In Anglia, la Oxford, unde siga luat doctoratul in litere cu specialitatea artelor frumoase, n'a
incetat niciun moment de a se ocupa de chestiile estetice, de a vizita muzee si expozitii, de
a intra in relatii cu artisti si cu critici, asa incat nimeni, nici chiar specialistii, n'au aratat
vreo data o pasiune mai sincera pentru frumos, decat acest om de stat, pe care imprejurärile
Igau chemat sa conduca destinele %aril. sale, 'Dana la majoratul Regelui. i,a facut singur o
colectie importanta, aleasa cu pricepere si cu gust. Urmärind de aproape vanzarile mari de
tablouri, cumparand in conditii favorabile opere insemnate, cum a fost cazul, de curand, cu
un Greco vestit, Laocoon, Printul Paul a izbutit in scurta vreme sa stranga numeroase opere
de searna. In ultimii ani n'a fost expozitie internationala mai importanta, fara ca numele
lui sa nu apara pe lista imprumutätorilor.
Formarea unei frumoase colectii proprii n'a putut satisface de ajuns pe primul Regent. El
isi cunostea obligatiile fata de poporul pe care4 guverna, care e compus din oameni inteligenti
si vioi, al caror gust, ca si al taranilor nostri, a fost format de practica milenara a unei stra,
lucite arte populare. 0 astfel de afirmatie nu e un compliment banal, ci o constatare ce se
impune: intr'o singura zi, ca't am stat In Belgrad, am vazut venind si platind o taxa de
intrare, care echivaleaza cu cincizeci de lei ai nostri, intre cinci si sase mii de persoane, din
toate stratele societatii. Pentru toate sacrificiile grele facute de acesti oameni, birnicii si susti:
natorii statului, ei aveau dreptul sa cearà o ora de placere, intr'un muzeu frumos instalat. i
acest muzeu li s'a dat. El este instalat in palatul nou din Belgrad, care a fost transformat si
imbunatatit, conform acestei noui menirii. Pentru aceasta infaptuire fundatorul muzeului avea
nevoie de un ajutor priceput, instruit, neobosit. El a fost gasit In persoana unui foarte tanar,
dar cunoscut istoric de arta jugoslav, Milan Kasanin. i astfel, Principele si ajutorul sau, direc,
torul muzeului, zi de zi, gratie unor serioase subventii, a unor donatii particulare, cele mai

www.dacoromanica.ro
 144

multe venite dela prieteni personali ai Regentului, din strainatate, muncind, facand si refacand
salle, au ajuns sd constitue acest important muzeu, cu toate instalatiile necesare studiului, cu
toate mijloacele de expozitie, cerute de muzeografia moderna.
Bugetul este asa de bogat dotat, incat s'au putut cumpdra opere, platite cu 30.000-40.000
franci francezi, in vreme cand francul n'avea valoarea scazuta de azi. Cele trei etaje ale palatului
sunt complet instalate, iar in subsol sunt obiectele mai neinsemnate, ori dubletele, pentru stus
diile specialistilor. Cuprinde cel putin patruzeci de sal, cu un gardian in fiecare said, tot asa de
cuviincios imbracat ca cei dela British Museum. Ne putem inchipui cat reprezintà un buget
de intretinere, conceput pe o asemenea scara.
Nu voiu face descrierea muzeului; ma voiu mdrgini sà citez numai cateva nume de artisti
straini, din cateva &Mi. Fiecare din cei familiarizati cu arta moderna isi va da astfel seama
de importanta colectiilor. Sunt noua sali consacrate Francezilor, in care apar: Matisse, Vuillard,
Derain (o naturd moartä, poate cea mai frumoasa ce am vazut vreodata, iscalita de acest artist
si un peisagiu), Toulouse,Lautrec, Degas, Bonnard, Laprade, Marie Laurencin, Sisley, Utrillo,
Gauguin, Corot, 1<enoir, Pissarro, Dunoyer de Segonzac, Wlaminck, Favory, Van Don gen, Friesz,
Brianchon, Valadon, Dufresnoy, Boudin. Sunt apoi cloud sali engleze, una olandeza, una bulgara,
una austriacd si ungard, una rusd, in afara bine inteles, de cele jugoslave.
Acestea se allá instalate in etajele prim si al doilea. In acesta din urma se tin de obiceiu
expozitiile straine, destul de dese, cum este actualmente cea a portretului italian. Este, fatal,
partea foarte des remaniata. La partere sunt colectiile religioase, cele istorice si de artd veche,
clasica si preistorica.
Cititorii vor intelege de ce, cu toatà multumirea ce misa procurat vizitarea muzeului,
Isam parasit totusi cu un sentiment de umilinta.. In timp ce Belgradul, cu ai sai 350.000 locui,
tori, poate oferi publicului un muzeu cu adevärat occidental, la noi la Bucuresti, oras de
800.000 de locuitori si cu pretentii, nu avem nicio galerie de picturd, In Zara' de cele ince,
pAtoare, vreo treispatru la numar. Muzeul Stelian, cu toatd actiunea depusa si cu tot sprijinul
acordat in ultimul timp de Casa coalelor, este departe de a fi ceea ce ar trebui si ar putea
sd fie, intr'o importantä capitala. Daca cel putin s'ar construi un local pentru antele plastice!
Cine insa se mai gandeste acum la ele!

www.dacoromanica.ro
 VENE TIA.

CA REZZONICO.

Existä un regulament In Venetia, cace poate pärea draconic proprietarilor, dar care
contribue a pästra orasului caracterul sdu incomparabil: niciun palat istoric nu poate fi trans$
format in casa de raport. Poate fi inchiriat pentru un depozit de anticar, dar nu refkut In
apartamente, de pilda. Pe de alta parte patine mai sunt familiile care sä: fie In stare azi sa
suporte cheltuelile de intretinere ale acelor imense si somptuoase locuinte, care se intind cat tine
Canalul Grande si chiar de,alungul cailor principale de comunicatie venetiene. De aceea este
mai usor si mai eftin sä,ti procuri la Venetia un palat din secolul al XVIdea sau al XVII,lea,
decat un etaj intr'una din locuintele moderne, din orasele desvoltate In ultimul timp, la Roma,
la Milano sau In Napoli. Municipalitatea insa si statul fac ce pot ca sa scoata din incurcaturd
pe stdpanul nevoit sä,si vandä casa. Toate institutiile importante sunt instalate in imobilele
istorice, iar cele douä palate cu adevdrat reprezentative pentru arta venetiand, Ca d'Oro
pentru epoca care se termina la Renastere si Ca 1<ezzonico pentru Baroc si secolul al XVIIblea,
au devenit muzee de stat. La Q. d'Oro s'a instalat tot ce s'a mai pastrat ca obiecte din secos
lul al XV,lea si al XVI,lea, pe langa tablouri si sculpturi, unele adevärate capodopere, din aceasta
epoca; la a Rezzonico cele din urmätoarele cloud secole, dar in deosebi din secolul al XVIII,lea.
Transformarea « Casei de aur » In muzeu s'a fäcut mai acum cativa ani: ea este cunoscutà
multor Romani cari au cäldtorit in Venetia. Celalt muzeu nu dateazd decat de anul trecut,
si el este opera unuia din istoricii de artä cei mai invätati si mai de gust ai Italiei, organiza:
torul faimoaselor expozitii a lui Titian si Tintoretto, Nino Barbantini. Acesta, tmpreuna cu
nu mai putin savantul istoric al orasului, Giulio Lorenzetti, directorul Muzeului Correr, au
aranjat si cele douà expozitii, cea a Serbärilor si Mascaradelor venetiene, de anul trecut, si
cea a mobilelor de lac, de anul acesta.
Am vizitat azi palatul, asa cum a fost aranjat de Barbantini, ca sä dea impresia unei
resedinte aristocratice din secolul al XVIII,lea. Mi s'a spus cä, mai inainte de a deveni prof
prietate comunalä., vasta si impundtoarea clädire era destul de ruinatd. A fost nevoie de repa,
rarea si de consolidarea ei, de punerea In valoare a saloanelor mai importante, din care cele
mai multe aveau plafoane de marele Tiepolo. S'au scos din depozitele muzeelor si din vilele
din imprejurimile Venetiei, mai ales din cele care nu se mai puteau intretine, toate decoratiile
lor interioare, cele mai multe in frescd. Asa au intrat in Ca Rezzonico compozitiile, unele de
peste treizeci de metri pätrati, pe care Domenico Tiepolo, fiul lui Gian,Battista, le executase
pentru propria sa locuintä, la Zianigo, sau fresci de Guardi, indispensabile pentru cunoasterea
picturii venetiene, care apare astfel de aici incolo sub un aspect nou si nebanuit. S'au modificat
interioarele etajelor, asa Inca sa poata sa cuprindä In chip natural toate aceste opere, straine
de planul primitiv al constructiei. S'au adus apoi toate mobilele si toate tablourile ce s'au
putut gasi la negustori sau prin familii, cumparate cu preturi aproape derizorii, caci niciun

10

www.dacoromanica.ro
146

italian nu si,ar fi permis sa faca concurentd statului, iar sträinii n'ar fi putut obtine dreptul
sà le exporteze. Palatul a cäpätat un aspect fermecator, a devenit un document indispen,
sabil pentru a ne demonstra rafinamentul Venetienilor din secolul al XVIII,lea, pana in
cele mai mici manifestäri ale lor. Mätäsurile cu care sunt cäptusite zidurile, decoratiile In
stuc si In frescä ale tavanelor, candelabrele, mesele, fotoliile si scaunele, oglinzile, statuele care
suportä vase, totul este ales in asa fel, incat, pentru cele mai multe din ele, ar fi greu sà se
gäseascd In lumea intreagd un obiect similar, In mai bune conditii de pästrare sau de o mai
desavarsitä. executie. Unele din ramele tablourilor, spatele si spetezele fotoliilor sunt lucrate de
ebenisti, care ar fi putut rivaliza cu cei mai mari sculptori ai vremii. Astfel, nu se va putea
de aici incolo vorbi de Venetia, färä sa se fi studiat, pentru prima parte a istoriei ei, Muzeul
dela Q. d'Oro, pentru ultima, si cea mai seducdtoare, cand ea devenise locul de Intalnire al
intregei Europe doritoare de petrecere, Muzeul dela a Rezzonico.
Tot ce este strans Inäuntru, mobilele si operele de arta, palatul insusi si toate transformdrile
« sisternatiunei », misa spus directorul lui, n'a costat deck cloud milioane de lire, adick daa
s'ar putea scoate In vanzare In Apus, atat cat ar face un singur tavan pictat de Tiepolo.
In etajul de sus se gäseste anul acesta expozitia de lacuri venetiene. Toti am väzut la
negustorii de antichitälti din oras, In exemplare mai obicinuite, acele mobile si lucruri de
tot soiul, dela cuferele de cäldtorie panä la cele mai minuscule obiecte de toaletd, de formele
cele mai gratioase, in colori deschise, de lemn sau de pasta de hartie, cu ornamente de flori
si de aur. Ele apar In toate tablourile lui Longhi §i constituiau formele obicinuite ale mobilie,
rului si ustensilelor casnice. Multe au dispärut, fragile si delicate cum erau. Altele insäl au
ramas. Imprumutand din colectiile particulare sau din cele publice, In special dela Muzeul
Correr, Lorenzetti, neta dat pe cea mai interesantä si specific venetiand din expozitii.

L'OTTOCENTO.

i in istoria artei, ca In multe alte domenii, sunt anume judecdti si aprecien, al aror defect stà
tocmai In faptul ca nu exprima o « judecata » sau o « apreciere » proprie, ci repetarea unei idei
transmise si necontrolate. Asa este de pildä afirmatia cä. Italia nu posedä o pictura In tot decursul
secolului al nougsprezecelea. Cä s'a ajuns la aceasta convingere sunt In mare parte vinovati italieni
11100. Persistand in ideea ca singura forma sub care se poate prezenta o lucrare onorabild este cea
pe care o primisera mostenire din secolul al XVI,lea si al XVII,lea, ei au cautat totdeauna sä puna
inainte, chiar pentru secolul trecut, In muzee si In expozitii, panzele imense si goale, unele cu ca,
racter istoric, altele cu subiect religios, ale catorva adepti ai stilului clasic, reci, scoläresti, rdu corn,
puse si mai rail colorate, care aveau pretentia sa corespunda vechei traditii si sà o continue. Ei
au ascuns multe lucran i sincere, placute, mutt mai indernanatec executate, de mici dimensiuni,
insä in care autorul lor se simtea in voie, putea sa ne arate calitatea de multe ori rarä, mai tot,
deauna delicatd a simtirii sale. Astfel de artisti sunt In Italia mai dei de cum s'ar crede, cäci in
mai fiecare muzeu provincial de « artA modernä » descoperim cate un nume nou. lar cand
avem norocul sä,i vedem, nu in sälile enorme si solemne ale muzeelor italiene, vechi palate mai
toate, fäcute pentru compozitiile vaste ale secolelor trecute si In care acestea sunt prezentate

www.dacoromanica.ro
 147
In chip ideal, ci Intr'un apartament, In caldura intimitatii, atunci radiaza din aceste opere mo,
deste o umanitate pe care n'arn fi banuit,o. Nici Giovanni Fattori, de Oda, nici Favretto, nici
Giuseppe Abbati, nici Silvestro Lega, nici Raffaello Sernesi, ca sà nu vorbesc decat de cativa
artisti Intalniti In muzeul din Florenta, n'au pictat pentru muzee. Au pictat pentru ei
pentru cativa prieteni i pentru putini amatori timizi. Este de observat a de cate ori Isi
propun ambitii mai vaste, cum face Fattori, In tablourile sale istorice i In scenele de batalii,
compozitia apare deslanata, detaliile juste nu pot fi stranse la un loc, Intr'o opera unitara,
artistul isi pierde suflul. Ambitia de a juca rolul unui pictor mare » este nenorocirea acestor
oameni. Alte ori, ajunsi la oarecare notorietate, aceiasi artisti pacatuesc printr'o virtuozitate
de rau gust, aparenta totdeauna, cand Italianul va Inceta de a fi sincer, ascunsa In fundul
sufletului lui, irnediat ce nu mai este stapAnit de un sentiment puternic i exclusiv. Este
omagiul candidatului la celebritate, In fata galeriei care,1 aplauda. Si candidati la celebritate se
considera multi din pictorii secolului al XIX,lea.
Putine täri, in veacul trecut, au avut o istorie mai tragica de cat Italia. jumdtate stälpanità de
Austria, jurnatate supusä Papei, once forma de viata intelectuald era acolo stânjenitä. Opresiunea,
jena, nevoia de simulatie erau ceva obicinuit In viata Italienilor si numai cei mai curagiosi
dintre ei ajungeau la forme de expresie ceva mai indraznete. Totul lancezea, ideea de solida,
ritate nationala, de un « public italian » nu exista. Fiecare se gandea la mediul sat.' provincial,
la cercul restrans al cunoscutilor. Once aspiratie mai Inalta, mai nobila, era interzisà... Se pe,
trecea, adica, ceva asemanator cu ceea ce se petrecea, cara ta aceeasi vreme, la noi Romanii.
De aceea cunoasterea acestor artistii italieni, milanezi, florentini, venetieni ori romani este asa
de interesanta pentru noi. Si, ceea ce este cu atat mai ciudat, unul sau altul dintre ei aminteste
pariä si in maniera pe Aman, pe Grigorescu, pe Andreescu. Unele din studiile de arbori ale
lui Fattori din colectia Ojetti semanau In chip surprinzdtor cu lucran i similare ale lui An
dreescu; Abbati cu Aman, altii cu Grigorescu.
In ei, ca i la ai nostri, se gAseau impreunate cam aceleasi caractere cornune: rasa, de
sigur, apoi mediul acela, climatul provincial, apoi In sfarsit, contactul cu scoala franceza. Si
pentru unii, i pentru altii, modelul francez a avut un rol hotaritor. Corot, Diaz, cei dela
Barbizon, ceva mai In urma Impresionistii au radiat In toata Europa, dar mai ales la cei pe
care un temperament si un instinct asemanbitor, Ii faceau mai apti ca sa inteleaga ceva din
bogatia Insusirilor lor, le,au deschis orizonturi noui, le,au propus un fel mai liber, mai imediat
de a picta. Unii dintre Italieni au fost asa de mult fascinati, Incat si,au pierdut cu totul natio,
nalitatea, au devenit artisti parizieni, pentru o anume clientela. Este cazul lui Boldini, al lui
de Nittis. Altii, dupa un contact trecator, s'au reintors la mated, ca si la noi Aman, Grigorescu,
Andreescu, in provincia lor, au rupt contactul cu Franta, au sAvarsit o evolutie mai interesantà.
Pe acestia Ti autdrn instinctiv In muzeele de provincie, de care vorbeam la Inceputul acestei
cronice. Ei ne dau asupra sufletului italian, din a doua jumatate a secolului trecut, indicatii
pe care nimic nu le poate Inlocui. lar arta lor imprastie un parfum atrAgator de onestitate,
de blandete, de delicateta In vetustate.
Vizitele In muzeele moderne, care sunt aici, In Italia, asa de putin cercetate, mai au avan,
tajul ca ne oferä Inca prilejuri de judecäti comparative. Cine nu vorbeste astäzi cu superiori,
tate, aproape cu dispret, de Carolus Duran? i cine ar refuza titlul de portretist celebru
10*

www.dacoromanica.ro
148

lui Lenbach? Totusi, sunt in muzeul din Florenta portrete de Lenbach inferioare celor mai
insipide picturi academice, in timp ce un portret de femee de Carolus Duran prezina o autos
ritate si calitati picturale impresionante. Omul simte si stie sä vadä, materia sa este savuroasä,
pe cand celalalt Iti impune o viziune sarbadd, picteazä murdar, n'are niciun sens pentru o
pasta mai sensual utilizatä. lar temperamentul Francezului, felul säu liber de a picta, nu de
Germanul celebru il apropie, de acel Lenbach de care vorbea toata critica europeanä, ci de
acei pictori provinciali, pe cari ii ignorau chiar cei mai bine informati dintre istorici, dar care
mosteniserä o parte din darurile artistice ale neamului lor.

Andreescu: lamia la Barbizon. Coleclia Zambaccian.

www.dacoromanica.ro
TRADITIE ÀFI INOVATIE IN ARTA R01114 NEASCA:

Traditie si inovatie! lata unul din acele subiecte, despre care s'ar putea scrie volume,
fara ca materia lor sà fie complet lamurita, intre altele, si pentruca ea este fluidd si fara con,
tururi. De aceea poate a fost posibil ca fiecare generatie sa,si faca despre aceste notiuni o idee
particulara, deosebità de cea a generatiilor trecute sau a celor ce vor urma. Chestiune mare
Insa, as putea adauga: eterna in domeniul esteticei si al istoriei artei, si tocmai din aceasta
pricina imposibil de prins intrio formula sau intr'un tablou sumar, caci ceea ce este inovatie
astazi, poate deveni o parte a traditiei de maine.
Insemneaza aceasta oare cà astfel de probleme sunt mai putin interesante si cà ele nu
merita sa ne preocupe? Nicidecum. Este necesar insd sd le atacarn convinsi de neputinta de
a ajunge la o solutie valabilä pentru oricine si care sa se impunä oricand, constienti adica de
limitele analizei noastre. In realitate, ceea ce fiecare din noi cautä intr'o expunere asupra unor
astfel de teme sau in volumul care, eventual, s'ar scrie asupra lor, nu este elucidarea definitivà
a problemelor, cat cunoasterea personalitatii celui care le trateaza si, poate, un imbold si o
ocazie pentru reflexii proprii. lar daca autorul ocazional se intampld sa fie sincer si, cat de cat,
perspicace, nici solutiile la care va ajunge nu ne pot lasa indiferenti. N'am pretentia sa tilde,
plinesc pe cea de a doua conditie; in toate manifestatiile mele m'am silit 'rasa sa fiu perfect
sincer, cum voiu fi si de astäl data, in expunerea mea.

Daca cercetdm manifestarile omului, pe care am avea dreptul sä: le numim artistice, din
momentul cand apar primele picturi si gravuri conservate in caverne, panä la operele de artd
produse astazi, mijloacele de care el s'a servit pentru a mica si instrui pe semenii sai, au
fost alese cu grija, unele conform vechilor traditii, altele constituind fatä de trecut adevarate
inovatii; primele, transmise uneori ca niste secrete pretioase, de care se credea ca atarna chiar
fericirea familiei umane, ca la anume popoare primitive, celelalte formand contributia prezen,
tului la mostenirea venia din batrani. Prin ceea ce datora traditiei, opera de arta' prelungea
trecutul, se integra cornorilor celor mai valoroase adunate de un popor. Prin ceea ce un artist,
un grup de artisti sau o intreagà generatie inova, se largea sfera de radiare a prezentului,
posibilitatile lui de actiune asupra lui insusi si asupra viitorului. Traditia si inovatia se asociazä
oridecateori se naste una din acele lucrari durabile, menite sa vorbeasca imaginatiei si sd ne
inflacareze sufletele.
Este totusi curios sä observant cà prirnul din aceste elemente, traditia, pentru marele
public, pentru amatori, pentru insisi artistii, Intocmai ca aerul pe care1 respiräm Arà sà ne
dam seama de el si a carui importanta n'o simtim decat in momentul in care ne lipseste, este
adesea pierduta din vedere, aproape desconsiderata. Toti ochii sunt indreptati asupra inova,
tiilor si nu rareori avem impresia cä, In toata sinceritatea, unele epoci isi inchipuie cu ade,
varat cä arta dela ele incepe, ca tot ce s'a facut panä atunci, constitue incercdri fara valoare,

www.dacoromanica.ro
150

cand nu sunt de a dreptul considerate ca primejdioase rataciri. De aceea poate *efii de *coli
sau cei cari sunt considerati astfel de contemporani, ca sa dea mai mult prestigiu contributiei
lor, pretind adesea ca vor sa rupa cu trecutul, ea' doresc, nu o transformare treptata, un progres
evolutiv al artei, ci o parasite tota1à a vechilor carari, o reconstructie a mijloacelor de expresie,
a tehnicelor, a tot ce infra In executia *i contribue la prezentarea efectivä a unei opere. i
este aproape natural sa fie astfel. Cine se gande*te la canavaua pe care este brodat un buchet
de flori stralucitoare? Totuqi, daca firele ce o compun nu sunt solide *i la adapost de surprize,
imaginea vesela de deasupra se destrama si piere.
De altfel nimic mai instructiv In aceasta directie decat constatarea pe care o putem face chiar
si la artistii cei mai revolutionari, dupa ce vremea manifestelor eroice *i spectaculare a trecut, iar
publicul a inceput sä se mai dumireasca si sa,si puna unele Intrebari. Atunci a venit momentul
and fiecare din acei artisti, desperat novator, simte nevoia imperioasa sa,si lege productia de
unele din formele trecutului. Ce tentativa « mai noua », mai « moderna » *i mai « indepen,
denta » ca cea a cubismului? In toata istoria artei nu s'a ?nth''nit aproape nimic si André
Lhote, istoriograful acestei miscari, ne explica de ce care sà corespunda' tendintelor Internee,
torilor ei. Totusi, printre multiplele afirmatii prin care cubi*tii Incercau sai justifice maniera,
una revenea ca un leitmotiv des repetat: derivarea teoriilor si practicei lor din arta lui Ingres.
Artistii, pentru care trecutul era o perioadä turbure, cari se prezentau lumii ca niste ico,
noclasti, cari, In termenii cei mai violenti, 10 spuneau dispretul pentru tot ce,i precedase,
simteau totu*i nevoia catorva puncte de sprijin, pe care le gäseau In Cézanne, el Insu*i con,
testat pe atunci, In Ingres, In fata caruia toti se Inclinau. lar Cézanne, distrugatorul de idoli,
nu ne spusese oare *i el ca ceea ce in realitate doreste, sunt pe de o parte compozitii ca ale lui
Poussin, Insa « dupS. natura », pe de alta sa dea impresionismului « soliditatea tablourilor de muzeu >>.
Care e concluzia la care ne conduc aceste constatari? Unul din acele adevaruri de bun
simt, cum sunt cele mai multe din cele adevarat valabile: operele sortite sa ramana trebue
sa aduca si, de fapt, aduc ceva nou; ele Irma' nu pot fi concepute cu totul In afara sau In
contra traditiei. Pentru artistul mare, fail macar ca el sai dea totdeauna seama de aceasta,
traditia, vie *i persistenta, va fi la baza operelor sale. Ea va marturisi In favoarea manifestarilor
noui, cu care el va apare In fata viitorului.
Cum se prezinta situatia la noi? lata cea ce,mi propun sa tratez. Analizand aceasta
situatie, ma voiu margini mai ales la pictura, din care,mi voiu lua cele mai multe exemple.
Arhitectura, In ultimul secol, pentruca mai ales de el ne vom ocupa, nu si,a gasit Inca dru,
mul. Acel echilibru Intre traditie si inovatie n'a fost atins. Arhitectii no*tri, dupa ce au « inovat »
cum credeau ei In secolul trecut, imitand pe camarazii lor din Apus, trecuti sau contem,
porani, si ne,au impus astfel un stil care nu se potrivea cu ambianta dela noi, au pornit cu
entusiasm In directia opusa si ne,au oferit constructii In care totul era « national », adica tras
ditional, In afara de gustul cu care planurile erau concepute si de felul In care acele planuri
erau realizate pe teren (adica esentialul). lar and acest stil « national », a dat la randul lui
faliment, marea majoritate a cladirilor ce se tidied, de dupa razboiu parka astazi, ar putea tot
a*a de bine figura la Barcelona, la Anvers sau la Ankara. Oricum Ina, aceste uriase « buil,
dinguri » si « blockuri », reprezinta o prima' Incercare de solidarizare Intre mai multi locatari,
ceea ce, din pricina individualismului nostru excesiv, nu se putuse obtine para. acum. In tara

www.dacoromanica.ro
 151

In care fiecare familie dorea sa aiba biserica sa proprie i morrnantul, despartite de cele ale
altora, este greu de vorbit de o mare arhitectura, care este mai ales arta colectivitatilor.
Sculptura este si mai noua, iar manifestärile ei, In afara de epoca de tot recenta, sunt
destul de modeste. Putem deci sà ne narginim a indrepta analiza noastra asupra picturii, care
este si mai cunoscutd publicului, si mai evoluata, si mai « a noastra » decat celelalte arte.
Nici pictura nu este pi-ea veche la noi. Vorbesc bine nteles, de forma ei asa cum este
Inteleasa In Apus i cum o intelegem si noi actualmente. Ea dateaza cam de ioo de ani. Cum
noui, va zice cineva, cand pictura noastra religioasa, mostenire bizantina', existà de mai bine
de 500 de ani si a dat nastere la acele opere monumentale, mai ales de caracter religios, rds,
pandite pe tot cuprinsul tarii? Nu este oare gresit, in once caz exagerat, sà vorbim de o pic,
turd care n'ar fi mai veche de ioo de ani? In realitate insa aceasta este realitatea. Intre vechea
art.& asa cum au practicat,o zugravii de mandstiri, rArnasä na5rturie a gandului lor In numeroa,
sele sfinte lacasuri, si arta pe care o pretuim astdzi, s'a produs o ruptura, la inceputul seco,
lului al XIX,lea. Atunci am asistat, la noi In tara, la un conflict mult mai serios, mult mai
adanc, decat cel care ar rezulta din nepotrivirea de tendinte si de atitudini In fata vietii, a
doua generatii succesive. A fost luptd apriga intre cei cari reprezentau trecutul i cei cari
doreau sa fixeze liniile esentiale ale viitorului. Acestia din urrna erau In cea mai mare parte
fructul noii educatii apusene. Bonjuristi erau ei numiti, oarecum ironic, de catre dusmanii
loc. Si acest epitet ne arata In ce directie trebue cautata originea ideilor cu care se prezentau
inaintea compatriotilor lor. Ceilalti, mostenisera si reprezentau vechea traditie din tarile noastre.
In bagajul bonjuristilor, printre cravate care atunci se purtau pentru prima data manusi
ghete de lac, se mai afla Inca o conceptie nouä despre arta si despre artisti. lar publicul
dela noi, cel cäruia se adresau bonjuristii, ajunsese putin cate putin capabil sa primeasca si el
noua conceptie. Pregatirea se datoreste in mare parte pictorilor straini, In trecere sau stabiliti
pentru mai multa vreme la Bucuresti, la Craiova si la Iasi. Ei preparà terenul, pe care mai
tarziu se va arunca samanta cea rodnica.
Ca o urmare a acestei atitudini noui, a acestei idei cu care bonjuristii ca sä le pastram
porecla sub care sunt cunoscuti vin In tarile romane, avem ridicarea, din rnij locul claselor
burgheze cu stare si chiar dintre familiile aristocratice, a unui tineret doritor sa se manifeste
pe teren artistic. Acesti entuziasti « servitori ai muzelor », fie cä apartineau claselor mijlocii,
fie cà fac parte din patura aristocratica, sunt in genere lipsiti de talent. Insusirile lor de cape,
tenie se reduc la un fel de tenacitate, de sarguinta, de pasiune platonica, pentru frurnos, si,
in acelas timp, de credinta In steaua lor, in posibilitatile lor de a se manifesta. Totusi, nimic
din ce produc nu e romanesc. Once opera a lor ar putea tot asa de bine, poate chiar mai
bine, sa fie executata de un contemporan strain, vienez sau italian, fiindca acesti Romani isi
facusera educatia mai ales la Viena sau Roma.
Inovatie, s'ar putea zice, fata de trecut. Evident. Dar tocmai fiindca aceastd inovatie nu
se sprijina pe nimic traditional, n'a lasat urme In desvoltarea de mai tarziu a picturii romane.
Situatia aceasta de pregatire dureaza pana la venirea lui Aman si Grigorescu. Amandoi
sunt mult mai dotati deck lnaintasii lor; amandoi, mai ales, au ata'ta pregatire profesionala,
incat sä nu mai fie Impiedicati de dificultatile tehnice ca sa se exprime liber, asa cum n'o
puteau face inaintasii nelndemanateci de 'Dana atunci. Ei nu mai sunt sclavii unor procedee

www.dacoromanica.ro
 152

de imitatie. In ei, pentru prima datd, vorbeste ereditatea romaneascd, vorbeste traditia. Astfel,
si unul si altul simt nevoia de claritate in tratare, iar in temele si motivele ce%si aleg dau
dovadd de o conceptie optimista, aproape vesela a vietii. Aceste insusiri ale lor, colorate de
voiosie si de sensualitate, se manifestd nu atat in alegerea subiectelor (cand nu e vorba de un
portret, adicä ori de cate ori o « alegere » era posibild), cat In felul de tratare si mai ales in
colorit. Traditia apare deci la ei si in darul de a combina colorile, de a le pune in valoare unele
prin altele, insusire presupunand o lunga incercare, o experienta pe care de fapt am si avut%o
prin arta populara, practicatd de sute, poate de mii de ani de poporul nostru si de cele
autochtone din care el se trage.
Aceste note: claritatea, care nu s'a desmintit nici chiar in epocele cand pictura europeanä
inclina spre cubism, spre supra%realism sau spre expresionism; un fel optimist de a privi
lumea si de « a lua viata »; importanta acordatd materiei si culoarei, in fond pornind dela
aceleasi tnsusiri, de sensual, iatd ceea ce constitue elementele traditionale In arta lor. La aceste
elemente se adaugd alte cateva noui, unele din ele venind din contactul cu scoalele Apusului
si, in special, cu scoala francezd.
Prin Aman si Grigorescu se insinuiazd primele inovatii rodnice in arta romina. Exista
?ma o deosebire intre acesti doi pictori. Aman este, evident, inferior lui Grigorescu. El era
un bun pictor, dar nu Inca un mare pictor. Ceea ce aducea din Franta, era mai ales o edu%
catie aleasd, un fel de a se exprima serios si gray. Inovatiile lui sunt fatd de pictura, asa cum
se practica pand atunci, mai ales de ordin tehnic. Aman va avea influentä asupra celorlalti
pictori, poate tocmai fiindcd nu se ridica prea mult deasupra celor mai buni dintre ei, si%i
va libera de vechile procedee. Grigorescu reprezintä un talent superior. Despre el se poate
spune pe drept cd este o personalitate. Analizandwi opera, mai ales lucrdrile produse pand
cdtre 1900, intalnim in ea procedee tehnice mai rafinate si mai expresive decat cele din pictura
lui Aman. In plus si aceasta constitue partea sa personald in arta romana un realism sdnätos
si trainic, conform firei poporului nostru. Aceastd concordantd intre sufletul unui mare artist
si intre sufletul poporului din mijlocul cdruia se ridicase, face ca fiecare din noi se recunoaste
oarecum in arta lui. El are apoi gratie, lipsa noastra de grijä, care poate fi dupd imprejurdri cand
un lucru pretios, cand o insusire pnimejdioasä, indemanarea manuald si aptitudinea de a se bu%
cura de prezent, adicd tot ceea ce caracterizeaza pe adevdratii voluptuosi. Prin aceste daruri el ne
farmecd, ne castiga, si, odatd castigati, ne poate convinge de once, cdci it credem pe cuvant si
primim ca bun tot ce ne vine prin opera lui. De aici rdsunetul pe care acest mare artist 1%a
avut la contemporani si urma si, prestigiul de care s'a bucurat si se bucurä in marele
public.
Am omis sä vorbesc de Andreescu si aceasta va [Area poate curios. In realitate, contri%
butia acestuia la traditia noastrd picturald este foarte redusd, aproape neinsemnatd. Andreescu,
care dupä criteriile actuale de judecatd este un pictor superior chiar si lui Grigorescu, are un
fel de a se exprima mai sever, mai gray, mai adanc. Melancolia si seriozitatea artei sale sunt
caliati care nu pot fi intelese decat de o elitd si, in realitate, foarte putini au fost acei cari
bau gustat. El si opera lui au trait in mijlocul nostru ignorati, fdrd sa radieze. Numai in
ultimul timp Andreescu a ajuns sä fie pus la locul pe cared merita, care este poate cel mai
inalt din scoala noasträ picturald.

www.dacoromanica.ro
 153

Dar In timp ce acest patrunzator artist nu exercità aproape niciun fel de actiune asupra
urmasilor, personalitatea lui Grigorescu le este tuturor model si incurajare. Maniera lui constitue
noutatea sensationald, inovatia celei de a doua jumatati a secolului al XIX:lea. Ea este de
multi imitata si, cum se Intampld de obiceiu nu In ceea ce ea avea cu adevarat per:
sonal, ci in ceea ce era mai usor de prins si mai superficial, adica In ceea ce era mai la inde:
mana unei naturi mediocre. Se ajunge atunci la un fel de « pseudo:grigorescism », care se rds:
pandeste la mai toti pictorii nostri si care apare, din nenorocire, pana si in opera insasi a
maestrului, In lucrarile neIncetat cerute de un public entusiast si nepregatit, pe care Grigorescu
are slabiciunea sa:1 asculte, mai ales in ultimii ani ai vietii sale. Aceasta « maniera » se uneste,
la multi dintre pictorii nostri dintre 1890 si 1900, cu un academism fad, rezultat al invataturii
de atunci din scoalele de arte frumoase, In care tonul era dat de un pictor mediocru, astazi
pe drept uitat, dar care a jucat atuncea un rol precumpanitor In miscarea artistica dela noi,
C. Sancescu, personalitate nefasta, sortitä pared' sà serveasca de subiect de caricaturd.
In ultima decada a secolului, cu mici exceptii, traditia si inovatia, fortele vii care alimen:
tase arta lui Aman si Grigorescu, sunt inecate de rutina, cea mai antipatica forma a unei tra:
ditii rau intelese. Aceasta este fructul amar al acelei atitudini pasive, pe care o constatam la
cei mai multi din artistii din aceasta vreme.
In timpul acestei amorteli generale apare Luchian. Consider rolul acestui artist cu adevarat
providential. El a fost salvatorul artei noastre la Inceputul secolului, cel care a desteptat:o din
lunga ei letargie. In tinerete se declarase el insusi admirator al lui Grigorescu si nu se sfieste
sa:I imiteze, ca toatd lumea. Trece prin scoala poate fard sa:si dea seama de neantul ce domnea
acolo. Merge la Manchen, apoi la Paris. Aici mai ales, In ultimul din aceste centre, i se
lumineaza mintea. In comparatie cu ceea ce intalneste In marele oras de art.& isi da seama de
situatia penibila, In care lasase arta noastra. Sinceritate si respect pentru naturd, iata care sunt
cele cloud calitati esentiale, pe care Luchian le intalneste la toti cei mari din scoala franceza.
Subiectele erau pentru toti destul de indiferente. Nici Luchian, Intors In %ark nu isi propune
sa le Inlocuiasca pe cele care se tratau pana atunci, ci, cu mici exceptii, reia temele care ne
erau familiare. Ceea ce trebuia schimbat si ceea ce el a modificat cu adevarat, era felul In
care aceste subiecte erau privite si interpretate, era raportul dintre motiv si temperamentul
artistului, raportul dintre artist si publicul caruia se adresa opera. Luchian simte atunci nevoia
de a deschide larg usile, de a primeni atmosfera, de a reinoi spiritul In care se desvoltase arta la noi.
Se intoarce In tard. Dintru inceput are de luptat cu fel de fel de greutati si mai ales cu
neintelegerea de care dau dovadä cei cari constituiau atunci clasa diriguitoare, printre care, In
domeniul artei, stralucea mai ales orgoliosul C. Sancescu. Nivelul Salonului oficial era asa de
scazut, incat Luchian, revoltat, Isi propune ca In locul artei sustinute de autoriati si care nu
exprima nimic din sinitirea romaneasca, sä puna altceva, operele pe care le crease, in urrna
contactului cu scoala franceza si ca rezultat al descoperirilor ce facuse, al constatarilor de
ordin estetic din atelierele si din expozitiile Parisului. Strange In jurul sdu o seamd de tineri, cari
nu asteptau decat un semn ca sa se puna. In seriviciul unei arte libere si sincere, si porneste la lupta.
Luchian, naturd impresionabild, vesela si iubitoare, aproape feminina, care stia insd, la
nevoie sä fie darz si energic si care poate Ina de pe atunci simtea in el germenele boalei de
care va pieri cativa ani In urma, este seful de care are nevoie tineretul din acea vreme; iar

www.dacoromanica.ro
154

acest sef, raspunde asteptarilor care se puneau In el. Fundeaza un Salon al independentilor,
chiar la usa Salonului oficial, ca o sfidare a celor de peste drum. Creeaza apoi Societatea
« lleana », impreuna cu alti cativa amatori de arta si artisti. Nu voiu intra In detaliile existentei,
scurte de altfel, ale acestei societati. Ruptura se facuse intre arta bolnava, chlorotica, insipida
cea pe care o reprezinta grupul celor tineri. Langa Luchian, alti pictori isi dau seama ca
traditia avea nevoie sa fie Improspatatä.
In 1900 se creeaza « Tinerimea Româna », proiectatä la Paris si realizata la Bucuresti.
Sfortdrile pe care le face Luchian, mai intai singur, apoi ajutat de prieteni si amatori, coincid
astfel cu sfortarile care se fac la Paris si la Bucuresti de celalt grup, pentru liberarea si
nerirea artei romane.
Prin acestea se face educatia artistilor si a publicului dela noi. Luchian, mai ales, arata
ca nu trebue sa fie respectat decat ceea ce e viu si util. El Insusi are o atitudine impertinenta
fatà de autoritatile organizate si ireverentioasà fata de tot ce contrazicea convingerile cu care
venise din Apus. In acelasi timp, Insa, este cel mai cald si umil admirator al tuturor celor
cari, prin arta lor sincera, au contribuit sa ridice nivelul culturii romanesti. El n'a incetat
un moment de a fi respectuos cu Grigorescu, care, de altfel, dela inceput se asezase de partea
tineretului, pentru ca. Luchian Isi da seama de tot ce se datora batranului maestru. El a dat astfel
exemplul libertatii de apreciere si a aratat calea de unde ne poate veni inovatia. El a stabilit
pentru noi si desigur i pentru alte popoare inovatiile nu pot fi fertile cleat atunci
cand se astern peste o veche traditie, si se armonizeaza cu ea.
Tot ceea ce mai Intai Aman si Grigorescu, apoi Luchian insusi adusesera din contactul
intim cu arta Apusului, In special cu arta francezä, se completa cu ceea ce constituia fondul
traditiei noastre. i, odatä drumul acesta din nou deschis, pe el au intrat, unele dupa altele,
inovatiile pe care pictorii nostri de mai tarziu leeau adus cu ei din atingerea cu Invatatura
Apusului, cu diversele forme noui, pe care le intalneau In arta franceza contemporana. Asa am
ajuns sa se constitue o scoala. romaneasca In arta, Cu o fizionomie proprie, printre celelalte
scoli europene. Ca ea prezinta o fizionomie particulara, dei avand trasaturi comune cu cea
francezä, dela care siea tras adesea elementele regeneratoare, am avut ocazia sa o aud de multe
ori, cand insoteam In timpul vizitei lor pe strainii veniti la Muzeul Torna Stelian. Aceeasi constas
tare facea de curand Printul Mostenitor al Suediei, mare colectionar de arta si un amator perfect
informat, nu numai asupra miscarii artei apusene, dar si asupra evolutiei artei extrem orientale.
Am observat deci, analizand desvoltarea artei noastre in decursul secolului al XIXelea, o
traditie, venita in parte din pictura veche religioasa, in parte din practica artei populare
constand nu atat din formule sau din retete, ci caracterizata mai ales printr'un fel de a privi
si simti motivul, printr'o atitudine in fata lui. La aceasta atitudine eram fatal condusi de teme
peramentul nostru, In care nota sensuala, optimista, impresionabila, o predispozitie de a vedea
culoarea si o mare indemanare manuald erau dominante. Acestui fond traditional se adaugau,
la intervale mai rnult sau mai putin regulate, anume inovatii care, ele, erau mai ales de ordin
practic si se traduceau prin imbunatatiri ale mijloacelor noastre de expresie. Mana s'a facut
mai sigura si ochiul mai patrunzator, multumita lor. Ele se incorporeaza traditiei, o intaresc,
o imbogatesc, Ii dau stofd i substantd, devin la randul lor traditie. Din cand In cand, o natura
exceptionala, un Grigorescu, un Luchian, nu se multumeste sa largeascä traditia, ci o si adanceste.

www.dacoromanica.ro
 I55

Nici unul din ei nu se opreste la imbunatatirile forrnale: ei framanta i inprospateaza insasi

materia artei, repertoriul de unde imaginatia artistului isi alege temele, transforma chiar aceasta
imaginatie, ascut aparatele de perceptie, rafineazd sensibilitatea. Astfel astazi, in 1938, scoala
romaneasca este constituita, in artele plastice si mai ales in pictura, din fondul pe care 1,au
gäsit incepatorii, Care 1840, la care s'a adaugat contributia lui Aman, a lui Grigorescu, a lui
Luchian i cea a urm*lor mai insemnati ai acestora.
In fond ce a reprezentat inovatia? Desteptarea unei personalitati vii i intregi, sub actiunea
unei sugestii venite din afara, mai ales din Franta, sugestie care gasea puncte de sprijin in
acea personalitate, pe care o ajuta astfel sa se regaseasca pe ea insasi. Ori de cate ori acele
personalitati au lipsit, arta noastra a lancezit intr'un fel de rutinä', in care cele mai reale si
mai autentice calitati ale sufletului nostru amorteau.

. :

-
,M,k

-
t' ,
N..` '
..... 1.1.
.6- li .
*-
i ' L- '
*-
...- -4,-u,',
' -'2.4 Li. -=' ir ' - :im
.4p: A.; ,i. . , 9j- '
r it
...
,,_
.,,_,,,...
-1: ::. iiiv , ,
.ii.. Sli,_
t . :, .., - 7* %'r ;.li r d V- . A-
.?,.. , 14.
.,,,.. ',m..--. 1,,'.-4--Fd
l, .9.' '

',
... .7... '.... ' I - -
I ,.
11.

1, °' . r -

, . I,
,,,,, ... ° g..

A,,
g,,,,,, .

'-k' - -4' . . ''. ' - ..

7. kt P.... ,
.,
ti.t. , .

o ....i.;
t---,

_,,..,,...... , ....._;-... .

:
-

4! -, -6,,,\ . ¡'-':_;Ll:' ,'" .'7;:' ''''

,t-...,. a:-;, :;-, ''': ' ..-. '
---
- .
.

--0

.''
:-
-
.r4a
..,, e :. -..7 . ......* ..-
',..2.1:". -

5,.. '
. 6.
. t 1 ,..`.- , .
goz c.'.. , a ,..1 .. "A) S.''
BL.. -,,

Ion Andreescu: Femei coscind intr'un

=1.-t
,
Colegia d-rei M. Perieleanu.

www.dacoromanica.ro
 ARTA IN $COALÁ: PLASTICA.

Conferintä tinutei in ziva de 2f Februarie 1937 la Casa Scoalelor.

Subiecte ca cel pe care as dori sa.1 tratez asta seara inaintea d,voastra, ne obliga sa
reflectam la chestiuni care ies din sfera preocuparilor noastre obicinuite. Parasind pentru catva
timp temele care ne sunt familiare si intreprinzand cercetari intr'o alta directie, ne gasim,
evident, pe un teren mai putin sigur. Rezultatele pe care le obtinem ne rasplaesc Insa indeajuns
de munca alai grea, poate, decat cea pe care o depunem cand pregatim prelegerile noastre
dela Universitate, sau o conferinta in direct raport cu ele. Sunt totusi multumit de ocazia
ce mi,a fost oferità de a vorbi ()data despre felul cum inteleg sa se faca in scoala secundara
educatia artistica prin plastica, si ami plai astfel o veche datorie de recunostinta catre Casa
coalelor, care indeplineste un rol atat de eficace pentru ridicarea noastra culturala.
Nu voi porni In tratarea acestei chestiuni dela anume doctrine pedagogice, ci dela obsers
vatiile directe, facute asupra studentilor mei. Astfel mi,am dat searna ca numai unii din ei
sunt pregatiti sa inteleaga problernele pe care le tratarn la cursul de istoria artei, pe cand altii
sunt aproape incapabili sä le acorde atentia ce li s'ar cuveni. Facand o mica' ancheta asupra
cauzelor acestui fenomen, am ajuns la convingerea ca superioritatea celor mai bine pregatiti
era In legatura, evident, si cu educatia primità in familie, dar mai ales cu studiile din scoala
secundara. Acolo unde se luase masuri ca prin anume materii, cum ar fi istoria si desenul,
orizontul lor sa se lageasca, la sfarsitul liceului ei deveneau mai apti pentru a intelege pro,
bleme In legatura cu arta, mai simtitori la emotia artistica.
Observatiunile mele, cum vedeti, sunt cu totul empirice. Sunt convins insa ca la sfarsitul
conferintei, ele nu vor contrazice teoriile astazi preconizate de doctrinele pedagogice apusene,
care au la baza lor cercetari poate mai sistematice decat cele pe care le putearn eu Intreprinde.

Pana in secolul al XVIII,lea, scoala era cu totul altfel organizata decat In secolul al XIX,lea
si in vremea noastra. colile publice, asa cum le cunoastem astazi, aproape nu existau. Era de
cele mai multe ori vorba, sau de o educatie individuala prin preceptori, pentru o anumita
categorie sociala, nobilii sau malta burghezie, sau de anurne institutii create printr'o fundatiune
regala sau a unui mare ministru, sau Inca de case de educatie in legaturà cu manastirile. Edu,
catia avea un scop utilitar si stiintific In acelas timp: formarea pentru o cariera si cultivarea
spiritului in sensul in care, in secolul al XVII,lea sau al XVIII,lea, se putea vorbi de un
o honnête homme », adica de un om cu o cultura generala, care sä cunoasca « cate ceva
din toate ».
Revolutia franceza si aci, ca pe alte multe täramuri, a adus o schimbare fundamentala.
Ea si,a propus sa modifice nu numai starea sociala si politica a Frantei, ci sä initieze la cultura

www.dacoromanica.ro
 157

la cultura inalta « le tiers état », adica paturile cele mai largi si mai umile ale populatiei.
Astfel ea si,a fixat, ca unul din idealurile sale, inaltarea sentimentului patriotic prin cultivarea
frumosului. Pentru a atinge acest nobil scop s'a procedat in diferite feluri, dupa Imprejurari.
Intre altele au fost date acele serbari despre care ne vorbesc cativa din autorii timpului, la
care participa asa zicand natiunea intreaga: o parte din populatie se oferea In spectacol
un spectacol frumos oranduit, de proportiuni imense, asa cum, poate, astazi ar fi greu sa se
obtina in societatea noastra celeilalte parti a populatiei, ca sad inalte sentimentul patriotic
si sa o faca sa simta efectele binefacatoare ale muzicii, ale dantului, ale cortegiilor organizate
In spiritul Greciei si al Romei antice.
Marele pictor francez Louis David, o buna parte a activitatii sale si,a petrecut,o, In aceasta
perioada, nu pictand tablouri, ci organizand astfel de festivitäti si de cortegii, imaginand si dese,
nand costume, ori oranduind mersul ritmat al acelor multimi care participau la ele.
Cu Revolutia franceza si cu organizarea napoleoniana care i,a urrnat, se producea o schim,
bare fundamentala in felul in care pedagogii isi imaginau ca se poate face in tineret educatia
sentimentului estetic. Nu vreau sa zic prin aceasta ca In trecut acest sentiment fusese cu
desavarsire neglijat, sau ca oamenii nu gaseau In jurul lor nimic care sa,1 menina viu si sa,1
fortifice. El era Insa contopit si confundat cu sentimentul moral. Morala si estetica nu se deo,
sebeau; ele erau läsate mai ales In seama bisericii. Biserica catolica era astfel organizata Incat
cultul In sine, costumele si miscarile preotilor, tablourile de pe pereti si dela altar, arhitectura,
statuele, mobilierul religios, cantarile care Insoteau serviciul divin, toate impreuna sa produca
o puternica impresie asupra credinciosilor.
Dar educatia artistica mai era Inca in stransa legatura si cu pregatirea de atunci pentru
multe din mestesugurile epocei. Nu uitati ca meseriasii erau organizati In bresle si ca dreptul
de a face parte dintr'o astfel de asociatie era acordat numai acelora cari erau In stare sa produca
ceea ce se numea « un chef,d'oeuvre », adica o lucrare desavarsita in felul ei. Artizanatul pre,
gatea pe cel care se destina unui mestesug oarecare, nu numai ca sa execute obiectele In ve,
derea carora se constituise breasla, dar si ca sa devie un om simtitor la valoarea estetica, la
calitatea de forma, de materie si de decor a acestora. Pe de alta parte arta populara, cu rninu,
nata productie a paturei taranesti, contribuia si ea la cultura estetica, la perfectionarea gustului
unui larg nurnar din populatia tarii. Insa, nu trebue sa uitarn ca In Apus arta populara se
stingea la o epoca cu mult anterioara celei la care ea continua sa infloreasca In centrul si
In rasaritul Europei. Prin urmare, concluzia pe care o tragem din existenta artei populare, ca
initiatoare la educatia estetica, este mai degraba In legaturd cu ceea ce se petrece In Europa
centrala si orientala.
Intre acestea asistam, cu incepere de pe la 1830, la aparitia masinismului si a industriei
mecanice, ceea ce provoaca o revolutie In felul de viata al locuitorilor, In ocupatiunile lor,
In institutiunile lor, In raporturile claselor sociale unele fata de celelalte. Transformari morale
si economice de cea mai mare importanta se Indeplinesc astfel In Apusul Europei. Breslele
se desfiinteaza si incepe sä se uite drumul bisericei. Locasul care Ora atunci avusese, alaturi
de educatia morald, menirea sa dea o educatie estetica marei mase a populatiei, Inceteaza
aproape de a mai juca rolul ce indeplinise pana atunci. Viata lucratorilor devine de o
monotonie si de o tristete deprimanta; initiativa lor se toceste; imaginatia lor amorteste;

www.dacoromanica.ro
 I58

activitatea se reduce la cateva actiuni, mereu aceleasi, cace cu vremea se Indeplinesc aproape
mecanic, farä niciun fel de participare a vointei sau a inteligentei.
Aceasta situatie tragica a clasei celei mai numeroase din orase alarmeaza pe multi din cuge,
tätorii timpului. In Anglia mai intai, unde aceastä transformare fusese mai rapida si poate mai
completä decat aiurea, tara de carbuni si de fier, se produce o reactie contra masinismului si In
capul ei se pune o seama de eseisti, de pictori si de critici de arta. Este destul sd Và citez numele
luí .1<uskin, William Morris si W alter Crane. Ei find sa readuca mestesugul la ceea ce fusese In
trecut, adicä din rnecanic sad faca din nou manual. In acelas timp ei organizeazd fel de fel de
asociatiuni si Intreprinderi pentru educatia esteticd a publicului, a marilor mase, pentru res,
tabilirea contactului cu natura. Prin urmare punctul lor de vedere este estetic, daca vreti, dar
In acelas timp umanitarist. Exemplul dat de Anglia este urmat si de alte tari din Apusul
Europei, asa 'Meat miscarea de prefacere devine aproape generalä.
Curentele acestea, transformärile care se efectueazä In societate, nu pot sa rimana fail
efect asupra organizarii scolilor si astfel locasul In care tineretul prirneste Invataturä devine
altceva decat ceea ce fusese pana atunci. coala e obligatd sä faca un loc si educatiei estetice,
fiindca prin ea se Intretinea sentimentul frumosului si se ascutea puterea de observatie a elevului.
De atunci Incoace, In teorie cel putin, educatia estetica devine un element din programul scoalei
secundare.
Cultivarea sentimentului estetic se poate Insd Indeplini In cloud feluri: Prin admirarea si
conternplarea operelor de artä, o admirare intelegatoare, patrunzand intentiile artistului; sau
prin familiarizarea unui elev cu practicarea, evident pe o scarä modesta', a uneia sau alteia
dintre arte.
Aici, astä seard, nu md voi ocupa decat de artele plastice.
Toti stim ca arta contribue la desvoltarea personalitätii si la punerea In valoare a acelor
trasaturi, care constitue originalitatea veritabild a fiecaruia dintre noi. Ea ascute si rafineaza
sensibilitatea, produce multumiri adanci si durabile, amelioreaza si InaIt'd sufletul. Prin urmare,
o educatie artistica nu poate lipsi dintr'un program de studiu al unei scoli secundare. Insa,
ea poate lua cloud aspecte distincte: poate sà fie o educatie pentru artd, adica' In vederea pri,
ceperii si aprecierii unui obiect de arta, a satisfacerii simturilor noastre prin Insusirile lui, sau
o educatie prin artd, arta servind ca mijloc de desvoltare al eului nostru, pentru cultivarea atat a
inteligentii, cat si a sentimentului elevului. Aceste cloud forme de educatie artistica: educatia
pentru artd si educatia prin artd, se Intregesc; ele pot sd apard in cursul anilor de studiu cand
succesiv, cand simultan.
coala trebue sa pregateasca pe elev ca sa ?riteleap' arta: iata un prim scop pe care si,1
propune pedagogul. Elevul, gasindu,se In fata unei opere de arta, se cuvine s'o citeascä, adica
s o simta, sa fie cuprins de emotia pe care autorul ei a dorit sä o provoace In privitor,
In momentul In care a executat,o. Pentru a ajunge la acest rezultat, e necesar ca elevul sà se
gaseasca Intr'o situatie favorabild pentru intelegerea operelor de artd. Din aceastd cauza, avand
in vedere interiorul pand atunci mai degraba trist si monoton al sdlilor de clasä, a Inceput
In Apus si In deosebi In Germania, sa se introduca In mobilierul scolar forme care sa produca
oarecare placere, In once caz mai confortabile, iar peretii clasei au capatat podoaba acelor
minunate reproducen i pe care Europa ajunsese sa le obtina In stabilimentele sale grafice.

www.dacoromanica.ro
 159

Fotografii si facsimile dupa operele mari, plastice sau arhitecturale, au acoperit zidurile, fotografii
si reproducen i care nu se fixau acolo °data' pentru totdeauna, asa Incat elevii sä se obicinuiasca
cu ele si sa nu le mai dea atentie, ci care se schimbau din cand in cand i formau, cum vom
vedea, obiectul unor lectii, fie In legatura cu clasa de desen, fie In legatura cu cea de istorie.
Uneori s'a mers si mai departe si s'a preconizat introducerea In scoli chiar a operelor originate.
Nu cunosc ce s'a mai petrecut In Germania In ultimul timp fiindca, dupa cum spuneam,
sunt chestiuni care nu m'au mai preocupat de cand am päirdsit Inv5.t5.mantu1 secundar. tiu insd
ea' In Franta liceele noi care se construesc contin opere executate de cei mai buni pictori
de ast5zi, tablouri decorative sau frescuri, expuse nu numai in &Mile de festivitati, ci i In
cele de studiu. Am citit In ziare, de Odd, ce s'a intamplat la liceul Janson de Sailly,
unul din cele mai mari din Paris. Pictori renumiti au fost insarcinati s5 execute anume deco,
ratiuni, pentru ca elevii sa aibä tot timput ceva frumos In fata ochilor. Mäsura aceasta era
favorabila nu numai educatiei estetice a elevilor, dar si artistilor, cari, cum stiti, in aceasta pe,
rioada de criza, se plang cu totii cà abia pot sA träiascd de azi pe maine. Pe cat sunt inforrnat,
politica scolara a guvernului italian purcede dela aceleasi tendinte.
Va s5.* zica: tablouri originate i reproducen, pe care profesorut trebue s5 le comenteze, adica
sa le faca intelese elevilor, tablouri si reproducen i al cdror scop este sd fortifice sentimentul
estetic al acestora. Apoi prelegeri asupra unor subiecte din istoria artei, In tirnpul carona se vor
face proectiuni cu diapozitive si se vor Imparti chiar arti postale, In legatura cu ceea ce pro,
pune profesorul. In sfarsit, vizite la muzee, la expozitiile mai insemnate: iata diversele chipuri
de a ajunge la educatia pentru artel a tinerelor generatii.
In ce priveste felul In care aceste lectiuni s'ar cuveni sa fie facute, cred ca. ar trebui evitatd
o expunere oralà, asa cum se procedeaza, de exemplu, la Universitate, unde se urmareste un cu
totul alt scop. O astfel de prelegere nu si,ar atinge tinta. Ar lasa, poate, pe elevi indiferenti si
ales nu ar provoca din partea tor nicio reactiune. Chipul cel mai nimerit, de care ar trebui sa se
serveasca cei cari fac astfel de lectiuni actica profesorii de desen si de istorie ar fi sa pro,
voace din partea elevilor dupa ce acesti au privit cu atentiune reproducerile de care vorbeam sau
operele din expozitiile artistilor intrebari, la care tot elevii sA raspunda; s5 le destepte o curiozitate
pe care sa le vie gustul sA i,o satisfaca. Numai In chipul acesta, printr'un fel de colaborare a
elevului cu profesorul, s'ar putea trage toate foloasele dintr'o astfel de lectie, pornind dela ceva con,
cret, adica de la privirea unor tablouri, dela unele proiectiuni sau chiar dela o vizita intr'o expozitie.
Aici la noi am Incercat sa interesez liceele la expozitiile pe care le,am organizat la Muzeul
Toma Stelian, dupa cum stiti 'Ma una din fundatiile care depind de Casa Scoalelor. Marturisesc
ca. nu am intalnit interesul la care m'am asteptat. Cand am avut expozitia italiana, de Oda, mai
acum cativa ani, expozitie In care pentru prima oard la noi In Bucuresti ni se trimisese de guvernul
italian desene de Michel Angelo, de Giorgione, de Bellini, de Titian, de Rafael deci cele mai
mari, cele mai prestigioase nume pe care le cunoaste istoria artei am luat telefonul si am chemat
pe directorul unui liceu din Bucuresti, unde credeam c A m5. pot bucura de oarecare trecere,
i,am spus cA as fi bucuros daca elevii de liceu ar fi indemnati sA viziteze expozitia. M'a intrebat:
Pot sa vina singuri, sau insotiti de cineva?
Nu pot sa vina singuri am raspuns fiindca e greu s6 las 50-60 elevi de liceu
permiteti,mi expresiunea aceasta putin familiard de capul lor, intr'o expozitie In care erau

www.dacoromanica.ro
 I 6o

operele de arta pe care le,am citat mai sus. Am adaugat: La noi expozitiile sunt cu intrare,
elevii de liceu vor fi primiti ins'a gratis, numai sa fie Insotiti de cineva.
La aceasta propunere mi s'a raspuns:
Domnule Oprescu, nu stiu daca va fi posibil. Singurul care ar putea sad insoteasca este
profesorul de desen si nu sunt sigur ca ar consimti la aceasta. Vizita la expozitie ar tnsemna
pentru el ore suplimentare de munca.
Va märturisesc cä mi,a fost greu sä admit acest punct de vedere. Descurajat am läsat
telefonul si am renuntat de atunci incoace sa mai invit direct elevii liceelor la expozitiile mu,
zeului nostru. Au venit In schimb licee de fete, carora le,am dat bucuros toate explicatiile
necesare, pentru ca vizita sä fie folositoare.
Am facut aceastä paranteza, fara legatura directa cu expunerea de asta' seara, fiindca cons,
titue o experienta ce merita sa fie semnalata, i care desvalue starile dela noi.
Si acum, intorcandume la educatia artisticà prin tablouri, consider indispensabil ca mai
intai elevul sa fie invätat de profesor cum sa priveasca o lucrare. Nu este ceva simplu
stii sa « privesti » o opera' de arta, i nici ceva indiferent. Foarte putini tineri de varsta
liceenilor nostri sunt In stare sa o facä. As merge chiar mai departe si as afirma acelas lucru
despre majoritatea publicului care viziteaza expozitii. In general, ceea ce atrage intr'un tablou
este subiectul. Insà, subiectul e tot ce e mai putin important intr'o opera de arta. Apoi, dupä
ce ti vom fi Invatat cum sa priveasca, trebue sà obtinem dela ei saosi exprime pentru ei
In chip sincer, pärerea daca bucata ce au in fata lor le place sau nu. Pe urrna trebue
facem un pas mai departe si sad silim sà raspunda de ce ea le place and le place si
de ce nu le place cand nu le place. Astfel, cum vedem, rolul educatorului nu este inutil.
Profesorul este un initiator, un conducator si un animator pe calea aceasta esteticä, care duce
neaparat la intelegerea unei opere de arta.
Venim acum la celalalt aspect al problemei, la educatia prin artd, adica la larnurirea
efectelor educative, pe care le aduce cu sine practicarea unei arte. In genere aceasta se
face la clasa de muzica si la cea de desen. Muzica nu ne priveste asta seara. Veti auzi
pe Domnul Breazu vorbinduova despre acest subiect la conferinta urmäitoare. SA ne oprim
la desen. Care este rostul desenului si cum s'ar cuveni sa fie predat? In primul rand
vrea ca profesorul sa nu uite niciodata cä o desenul este o arta », cum spune un cunoscut
pedagog german, prin urmare cà ocupa un loc insemnat In educatia estetica a tineretului
si deci In erarhia materiilor din invatamant, echivalent cu cel pe care arta IL are in socie,
tatea noastra.
Evident, a desena este ceva care reclama Indemanare i anume aptitudini, unele de ordin
manual, altele de ordin intelectual. Desenul constitue o operatie de abstractie pentru cine 11
practical: redarea prin linii a ceea ce traeste In natura numai ca forma' i ca solid, caci linia nu
exista' in afara de imaginatia noasträ. De aici o prima greutate: transpunerea In linii a ceea ce se
prezinta ca relief, insuficient delimitat. Si daca este greu sä prinzi aspectul unui lucru sau al
unei persoane in stare staticä, adica intr'un moment de nemiscare, este cu atat mai greu sa
prinzi o atitudine sau o fizionomie Intr'un moment de agitatie psihica, sa sugerezi adicä
prin conturele precise la care te,ai oprit, ceva ce nu este decat o faza cu totul trecatoare
a unei miscari in evolutie. Fixand acea miscare, acea atitudine, trebue s'o redai deci In asa

www.dacoromanica.ro
 161

chip incat cel care o priveste sà aiba impresiunea cä ea urmeaza unor atitudini precedente si
ca va fi urmatä, la randul ei, de alte atitudini, pana ce miscarea se va fi indeplinit. Lucrul
este, cum vedeti, nu tocmai usor de realizat. Totusi nu este o im.posibilitate sä ajungd chiar
elevii mijlocii sa se exprime in chipul acesta, adicà sa sugereze o actiune in devenire, cäci
numarul celor dotati este in genere mai mare decat se crede in deobste.
Cei cari se ocupà de psihologia copilului stiu cu cata indemanare fetitele uneori isi
confectioneaza singure papusa, sau baietii îi fac fel de fel de constructii in nisip sau in pdmânt
moale. Mai mult decat atat. In Apus se acorda acum o atentie deosebita desenurilor executate
de copii mici. Acestia sunt incurajati sa povesteascä desenand, uneori servindu,se de amintiri
dela scene vazute, alteori tratand o tema, pe care fiecare o executà bazandu,se pe experienta
si pe gustul sau propriu. S'a ajuns astfel la lucruri extrem de interesante. 0 mare revistà de
artà « The Studio », din Londra, a publicat de curand un volum intreg consacrat numai...dese,
nurilor copiilor. Am avut placerea sà vad acolo si douadrei exemple trirnise de mine, dela
noi din tard.
Darul, talentul natural, nu este deci asa de rar cum ne,am inchipui la prima vedere. Dat
fiind c5 In majoritatea cazurilor nu avem aface cu elevi absolut lipsiti de once insusiri pentru
desen, sa vedem deci cum ar fi bine sa procedäm, pentru ad lace sä progreseze. Pe vremea mea,
profesorul de desen ne punea sä cumparam sau ne distribuia niste impozante modele litogra,
fice, reproducen i dupa operele artistilor mari clasici: Caput lui Homer, Laokoon, Muzele,
sau desenuri de .Rafael si de Michel Angelo, redate tot prin litografie. Elevii erau nevoiti sd
le copieze. Cu cat te apropiai mai mult de aspectul pe care Il aveau in litografie caci nu
era desenul niciodatà in forma lui originala, ci totdeauna interpretat de un litograf, cu atat
obtineai nota mai mare. Cei cari erau mai moderni sà zicem dintre profesorii nostri, ne
puneau sà desenäm dupa mulaje de ghips.
Fiindcà nu pot vorbi decat de experienta mea personald, gäsesc c5, cel putin cu mine,
n'au procedat asa cum trebuia. Mi se pare cà ar fi fost mult mai natural sa se procedeze
pornind dela naturd, adica dela ceea ce copilul vede in jurul sdu, incepand bine inteles cu
ce este mai simplu, i trecand apoi la obiecte de forme mai complicate, in care lumina si
umbra se amestecä i se joac5 intr'un chip mai nelämurit, decat in formele prea simplificate.
S'ar ajunge apoi la peisagii, la portrete chiar, la scene din imaginatie, pentru a termina cu
redarea unor intamplari sub forma de schite, atunci cand profesorul i elevii fac excursiuni
In mijlocul naturii, cum as recomanda sa se faca cat mai des.
As vrea ins5 ca elevii sd nu fie considerati toti egali unul cu altul, egali ca aplicatiune,
egali ca intelegere sau egali ca temperament si ca fel de a se exprima. Din ce in ce apare azi
In pedagogie nevoia sa se ia copilul individual si nu in grup. Asa as proceda si la clasa de
desen. lar cutare scolar, care are un talent pentru caricatura si nu are, poate, deloc posibili,
tatea sa redea un peisagiu, va lucra caricaturi. Unul se serveste cu destula indemanare de acua,
rele, altuia din contra ii place sa deseneze in alb si negru: va urma fiecare inclinarea sa natu,
raid*. Profesorul, daca are posibilitatea, ar fi bine sd trateze pe fiecare elev in parte. Zic: daca
are posibilitatea c5ci, cand eram director la liceul din Severin, imi aduc aminte cu groazd de clase
decate 6o 65 elevi, in care, bine inteles, ar fi imposibil unei singure persoane, oricat de bine
intentionatä, sà se ocupe de fiecare elev, intr'o ora de curs pe care i,o pune la dispozitie

11

www.dacoromanica.ro
 1 6z

programul. Ori unde se poate, elevul trebue sa fie considerat ca un individ, ca o personalitate
definitä si proprie, si tratat ca atare.
Am väzut cum programul trecea dela simplu la complex, dela exprimarea unor forme
care se puteau reda prin cateva volume si prin cateva träsaturi, la altele mult mai complicate.
Astäzi este practicat In unele scoli si gäsesc ca bine se face chiar si mulajul: se pune
la dispozitia elevilor putina plastilina sau pamant moale si elevul muleaza forme sau figuri.
Dac5. avem In vedere experienta noasträ, stim de exemplu cä un om simplu, absolut lipsit de
cultura, un %Aran de pitch, pe care 1,am pune sä deseneze ceva, ar face aceasta cu mai multäl
truda decat dad i,am aseza dinainte o materie plastid., un pämant moale, si 1,am ruga sä
facä mai mult sau mai putin exact forma sau obiectul pe care vrea sä ni,l descrie. Vedeti prin
urmare ca, pentru desälvarsirea educatiei estetice a elevilor, si mulajul este la locul sau la clasa
de desen.
Vá vorbeam adineauri si desigur ati putut simti dupa tonul ce Intrebuintam ca
nu eram tocmai multumit de metoda care s'a practicat cu mine si care consta In copierea
desenurilor marilor maestri. Nu as interzice cu desavarsire acest procedeu. El ar constitui Insd
un control, pe care 11 poate face elevul comparand desenurile sale cu desenurile, adid cu felul
de interpretare, al unui mare maestru, atunci si numai atunci cand el a ajuns sa se poata
exprima, sà poat51 sä redea ceea ce simte In fata naturii sau In fata omului. In chipul acesta
lsi va verifica nu numai exactitatea impresiunilor, dar si felul de expresie. Nu trebue sa
uitam un lucru: natura este asa de greu de prins In toata varietatea si In toate detaliile ei,
'Mat oricine deseneaza este obligat sä faca anume sacrificii, sa sintetizeze, sd rezumeze, s5 ia
din obiectul pe care II deseneazd numai trasaturile mai marcante, care 11 individualizeaza, si sà
neglijeze pe celelalte. Insä, nu este niciodatä indiferent cum alegi. N'as vrea sa iau deat un
singur exemplu: cine a Incercat sà deseneze un copac, vara, Incarcat de Frunze, si,a dat seama
de greutatea aproape de nelnvins cu care are de luptat pentru a da impresiunea acelui trunchiu
plin de ramuri, mergand In toate directiile si pe care sunt asezate miile de Frunze, fiecare
cu forma ei. Greutatea devine si mai mare atunci and mergi mai departe si vrei sa dai
si coloarea obiectelor, aspectul partilor luminate, spre deosebire de cele care stau In umbra,
cum si trecerile delicate dela umbra la lumina. Un elev, care s'a gäsit In fata unei atari difi,
cultati si care a rezolvat,o Intr'un chip oarecare, poate sä fie interesat, de exemplu, sa vada
cum un mare peisagist din Apus sau dela noi, Intr'un desen, a ajuns sä simplifice formele
si frunzisul copacului, dand totusi impresiunea ca el este asa cum e In realitate, cu Insusirile
lui caracteristice, cu « personalitatea » lui. Ca si oamenii, fiecare copac are anume note carac,
teristice. Se poate ajunge astfel la « portretul » unui pom, nu al unei specii, ci al unui arbore
individual, asa 'Mat sä.,1 recunoastem printre semenii lui. Si multi stiu a In tablourile peisagistilor
francezi, anume stejar dela Barbizon, este stejarul cutare, din cutare parte a padurii, pe care
toti cei familiarizati cu regiunea il recunosc si,1 disting din sutele si miile de arbori cari se
gasesc In aceeas padure. De aceea o confruntare a rezultatului, la care a ajuns elevul, cu felul In
care maestrii au redat acelas subiect, nu este absolut mutila.
Care este rostul desenului?
Desenul ne Invat5 s5. observärn,aceasta este evident pentru oricine sä: retinem si sd
reproducem ceea ce am observat. El ascute astfel vazul, posibilitatea de a patrunde In detalii

www.dacoromanica.ro
 163

In care, poate, altfel nu am fi pdtruns. Desenul mai prezintd Inca un mare avantagiu: el face
ageri mana elevului, si prin aceasta Ii dä. siguranta In puterile sale. Desenul isi va fi ajuns
scopul cu atat mai mult, cu cat oricare absolvent al scoalei va fi In stare sa se serveasca
de el In mod asa de simplu, asa de natural qi asa de spontan cum se serveste de scris ca sa,si
exprime ideile. In momentul In care un elev va fi cdpdtat destulä practica', destuld Incredere
In sine, In momentul In care ochiul salt va fi educat sa vada tot ce este esential intrio scend
care i se prezintd §i sd o reproduca far-a urrnd de indoiala, fara ezitare, fara gres, cu spontanei,
tatea i cu simplicitatea cu care scrie, desenul ca mijloc de educatie 10 va fi ajuns scopul.
Nu este, desigur, rostul scoalei secundare &à produca artisti. Ea nu o poate face. Se spune
din ce In ce mai des a chiar scolile speciale de arte frumoase nu sunt In stare sa atinga acest
scop, cu atat mai putin liceele de bdieti si de fete. Scolile secundare insà vor descoperi talentele,
le vor mentine gata pentru o mai completa educatie viitoare, i vor convinge pe fiecare individ
talentat cd el intr'adevar poseda o comoara. Evident, prin arta plastica, prin Intelegerea si
simtirea operilor, prin practicarea desenului sub toate formele lui, cine a trecut printr'o scoala
secundara', are la Indemana lui o arma pentru viata de mai tarziu, pe care nu o au cei cari
nu au practicat desenul i cei cari nu au venit In contact cu frumosul.
A intelege o opera de artd, sub toate formele ei: plastica, literara, muzicala, toti o stim,
constitue foarte adesea nu numai o mare placere, dar si o enorma consolare. Cei cari pot sa
se bucure de ea, cei cari pot sa patrunda intentiunea unui artist, sà fie miscati in fata fru,
mosului, de multe ori se gdsesc Intr'o situatie superioara celor cari nu sunt In stare sd vibreze
In fata operei de arta i, spre deosebire de acestia, nu se vor simti nici o data singuri.
Dar se poate merge si mai departe. Arta mai poate sà aiba un rol social si un rol natio,
nal de primul ordin. Daca mai multi indivizi admira ceva impreuna, sunt impreuna miscati in
lata unei opere remarcabile, se creeazd prin aceasta un fel de legatura intimà intre ei. Arta,
prin urmare, contribue sà Intdreascd relatiunile sociale dintre oameni chiar raporturile
dintre diferitele clase ale unui popor. Arta egalizeaza, Inaltand pe cel de jos.
Dar cu aceasta am intra Intr'un alt domeniu, cel al psihologiei multimilor si al sociologiei,
pe care n'arn nici dorinta, nici putinta sa,1 ating In asta seard, qi care poate forma subiectul unei
alte conferinte.

11*

www.dacoromanica.ro
 RECENSII
N. IORGA: Domnii romäni dupd portrete ci fresce contemporane; Portretele
Doamnelor romäne.

Sub auspiciile Comisiunii Monumentelor Istorice, profesorul N. lorga a publicat doua

importante lucrari, a caror lipsa era de mult simtita: in 1930, la Sibiu, Domnii romeini, dupä
portrete fresce contemporane; in 1937, la Bucuresti, Portretele Doamnelor romdne. Primul volum
cuprinde o introducere explicativa, sub forma de prefata, de XV pagine, in 40 mare, si aproxif
mativ 240 de planse In plina pagina; cel de al doilea XIX pagine de lamuriri, traduse apoi
In frantuzeste, si 85 de ilustratii, tot in plina pagina. Prezentarea, tiparul, calitatea planselor
curiae in colori), multe dupa fotografii facute In biserici, deci In conditii defectuoase de lu,
mina, sunt cele mai bune ce se puteau obtine la noi. Volumele fac deopotriva cinste autos
rului, a carui opera istorica o intregesc pe terenul iconografic, si institutelor grafice ce le,au
executat.
Am examinat cele mai bine de trei sute de imagini, puse astfel la indemana cercetatorilor,
textele explicative ce le insotesc. Nimeni, in afara de d,1 lorga, n'ar fi fost in stare sa ne
dea atatea cunostinte de ordin istoric si artistic, un comentar asa de precis si de variat. Dfsa
singur vazuse, aproape In totalitatea lor, izvoarele la care trebuia sa se adreseze, frescele din
biserici, dela noi si dela SfAul Munte, broderiile vechi, paginele de manuscrise române, din
tara si de aiurea, pe care aparea portretul stilizat al donatorilor, stampele 1) si desenurile din
colectiile publice si particulare. Parcursese apoi tara in lung si In lat, rasfoise tot ce se ga,
seste in bibliotecile noastre si multe din tezaurele bibliotecilor sträine, informatia sa era cea
mai vasta cu putintd. Nu e de mirare daca mare parte din chestiunile pe care cineva si legar
pune, in legatura cu una sau alta din portretele reproduse, au gasit de mai inainte un rasg
puns satisfacator In comentariul introductiv. S'ar pArea chiar cà experienta autorului, eistigata
Cu publicarea primului volum, a avut de urmare o mai adanca patrundere in subiectul volu,
mului urmator. Astfel, dei la inceputul prefetei acestuia ni se spune ca explicatiile vor fi
mult mai restranse, ele sunt in realitate mai ample, mai variate, mai detaliate. Si nimeni nu
se va plange de aceasta.
Materialul intrebuintat era sau inedit, sau pierdut in publicatii nu totdeauna accesibile,
cum sunt in genere revistele i buletinele noastre, mai toate lipsite de index si mai toate
incomplete. In once caz, aceste portrete, cele mai multe autentice, pentru prima data sunt

i) Termenul « stampi », pe care il Intrebuinteaza in majoritatea cazurilor autorul, este poate prea generic. As fi preferat, dupi
juriri, si ni se spunä dad l este vorba de o gravuri In araml sau In lemn, de o litografie in creion sau penitä. Unde aceasti specificare se
face, am impresia cl au apärut cateva greseli. Astfel portretul lui Barbu Prbei (pl. 215) nu poate fi o gravuri In lemn, ci probabil una
in metal, cel mult o litografie In peniti. lar portretul Domnitei Elena (Dupri spune fiica lui Mihai , utu) este In realitate redat, nu dupi
litografia din: Voyage sl Athènes et a Constantinopole, din 1825, ci dupä una din plansele Fratilor Pauquet, din 1865: Modes et Costumes &ram
gers anciens et modernes. Aceastä planlà, gravuri In otel, coloratä cu mana, este inversati fatä de litografia lui Dupre', iar decorul este altul.

www.dacoromanica.ro
 165

stranse impreunä, devin obiect de studiu pentru istoric i pentru criticul de arta. E de obser$
vat, cum bine remarca prof. lorga, cä chiar atunci cand o fresca primitiva' a suferit retusdri
uiterioare, cei care le$a facut s'a märginit sä redea, inviorandude, vechile trasaturi, asa Incat
lucrarea cea noua reproduce aproape Intocmai portretul primitiv i autentic.
Nu este rolul meu sa mà ocup de latura istorica a publicatiilor. O las pe seama specia$
listilor cari, de altfel, nu cred sa aiba nimic de obiectat. In once caz ea iese din sfera com$
petintei i preocuparilor mele. Ce ma intereseaza, ca istoric de arta, este altceva. In primul
rand cunoasterea, de acum incolo, a locului precis unde un cercetator al picturii de portret
ar gasi la noi exemplele cele mai reprezentative pentru fiecare epoca veche. Apoi, evolutia por,
tretului mnsui, cu variatiile lui, dela primele forme Incercate de zugravi, In secolul al XlVdea,
pana la Inceputul secolului al XIX$1ea, cand apare figura realistic tratata, dupa moda occiden$
tala. In sfarsit, transformarile costumului i insemnatatea diverselor podoabe i accesorii care,
dupa cum ni se aratä, îi au cele mai multe Insemnatatea lor. In legatura cu vestmintele apar
si probe despre relatiile noastre cu alte popoare, dela care ne puteau veni influente i sugestii,
mode, stofe i obiecte de tot felul, influente i sugestii care nu puteau ramane numai In do$
meniul vestimentar. Astfel, de Oda, este interesant de stiut ca. In primele secole, pana catre
mijlocul veacului al XV1$lea, stofele scumpe i grele, brocardurile de aur, sunt de fabricatie
occidentala; ca pe vremea lui ;Stefan ele sunt identice cu cele intalnite In tablourile italiene sau
flamande ale vremei, absolut aceleasi cu cele dela curtea lui Carol Temerarul; ca, pe la finele
secolului al XVIdea, ele puteau sal ne vind din Rusia, ori din Polonia, de vreme ce se aseas
mand, ca taietura §i ca model al ornamentelor, cu cele Intalnite In aceste tari, pe cand, de atunci
incoace, ele sunt probabil de proveninenta orientalä. Nicolae, fiul lui Mihai Viteazul, la Calui
(Vol. II, pl. 25), poarta o mantie de curte, dintr'o stofa probabil persana sau turcopersana,
pe care se vede clar un cunoscut motiv chinez, care patrunsese de mult in ornamentica orien$
tului apropiat; iar Tudosca, In faimoasa tapiserie dela Mitropolia din Iasi, e Imbracata Intr'o
stofä cu broderii orientale. La fel si Mana Brâncoveanului, In multe din portretele sale, in
care stofa mantiei grele este turcd sau persand, ca i naframa ce tine In mana'.
O chestiune care ti se prezinta fara voie, la vederea imaginilor incoronate, este raportul
dintre forma, dimensiunea si ornamentele coroanelor i rangul exact In erarhia nobilimii a celor
care le poarta. Este acea coroana un simbol general al monarhiei, indiferent de amanuntele ei,
pe care artistul 11 trateaza ca un pur element decorativ, cel mult cu o nuanta de lingusire,
sau exista o legaturä precisa' intre elementele ce intra In aspectul acestei embleme de noblete
realitatea politica ? De altminteri este de observat ca In Moldova acest accesoriu al Domniei
dispare din portrete cu mutt Inainte de a fi disparut In Muntenia, unde el se mai intalneste
pând catre finele secolului al XVIlblea. Prof. lorga explica forma si numarul florilor des fleu$
rons), dimensiunea coroanei, locul i bogatia pietrelor ce o impodobesc, ca variind cu rangul
originea unora dintre Doamnele ce o poarta. In Apus, ce e drept, exista norme asa de stricte,
Incat aceste simboale, pentru cine cunoaste limbajul lor, sunt tot asa de clare ca armele ce
compun blazoanele sau ca o inscriptie. N'am impresia cä la noi era tot asa. Coroana femeii
este mai totdeauna la fel cu cea a barbatului, uneori chiar cu cea a copiilor. Apoi numarul
florilor, la acelas personagiu, creste sou scade, ca si forma lor, fara motiv sau, cel putin, fara
o necesitate, logica pentru noi, dela o reprezentare la alta. De ce unele sunt Inchise i altele

www.dacoromanica.ro
 166

deschise? Este oare un alt motiv decat capriciul singur al modelului ori al zugravului? In
once caz, iatä o problernà care se va putea studia acum, multumita celor doua publicatii.
Sub coroank multe Doamne au voaluri, asa cum purtau probabil In viata de toate zilele,
foarte asemAnatoare cu maramele tärancelor. Una singura, Ana, sotia lui Basarab (Vol. II, p.
I), are In jurul capului si pe umeri un fel de bonet scrobit, a cArei forma este foarte bizara.
Tot ca la tarancele noastre, cum bine observa' c1,1 lorga, erau si bluzele unora din ele, pe sub
vestmantul solemn de gala. A.*a este Despina lui Neagoe, asa sunt fetele acesteia, toate gatite
cu un fel de iie, cu rauri, de croiala si cu ornamentele brodate ale tarancelor din acea re,
giune. Stanca lui Mihai Viteazul si Elena lui Matei Basarab, din contra', Imbraca un alt model,
ale carui maneci prezinta stilul ornamentelor si directia In diagonala a raurilor de pe manecile
iilor bucovinencelor de astazi.
La Inceput, *i la barbati si la femei, mantaua Imblänitä, uneori cu hermind regala, dulama,
avea niste maneci foarte largi, care cadeau cu multa eleganta, sau Ina: maneci lungi, p5n5. In
pämint, simple ornamente. Acestea nu se Imbracau, de vreme ce bratul iera printr'o deschi,
zAturA Imblanitä, asezata cam la nivelul subtioarei. Cu vremea si cu schimbarea modei maneca
se scurteaza brusc pAnd deasupra cotului (Stanca lui Mihai Viteazul, Elena lui Matei Basarab,
Tudosca lui Vasile Lupu), pentru a lua, la finele secolului al XVIII,lea, cam forma scurtei,
cilor, pe care le Intalneam la targovete, In timpul copilariei noastre.
Un curios efect face scufia, sub coroand, a lui .Karef si Leipusneanu. Ea are, mai mult
sau mai putin, numai de o *tofà mai bogata forma pe care In Spania, In secolul al
XVIII,lea, o lua reteaua care retinea parul lung al matadorilor sau al a*a numitilor majo. SA
nu uitAm cà la multi orientali (sa ne gandim la sculpturile asiriene) parul, frumos Impletit
sau buclat, se purta de asemenea Intr'un fel de scufie. i aceasta chestie ar trebui 15.muritä.
Mi se pare apoi nelndoios ca. Neagoe, In faimosul portret (azi la Muzeul de arta religioasa),
din biserica episcopala dela Arge*, poart5. peruca. La vechii faraoni si la marii demnitari
egipteni peruca avea ceva ritual. Toate aceste chestii sunt pand azi prea putin cunoscute, pentru
ca asemenea coincidente, oricat ar pärea de arbitrare, s5. fie Inlaturate deodata, ca neprobabile.
Ornamentele constau la Inceput din broderii *i galoane de aun, care sunt treptat inlocuite cu
blanuri scumpe, poate dupä exemplul rusesc *i turcesc. La finele secolului al XVIII,lea, mai
ales la femei, forma si taietura vestmintelor sunt copiate dupa cele din Orient. Vorbind de
fiica lui Mihai Sulu, c1,1 Iorga, poate astfel sa spuna cA ea apare cu una din cele mai mandre
femei ale haremului unui Sultan (p. XVII). lar Doamna Safra Viicerrescu, sotia lui Constantin
Ipsilanti, este asa de plina de bijuterii *i de zorzoane, tot dupa moda orientala, Incat portretul
ei evoc5. In acelas timp, prin expresie, prin cAutAtur51, prin portul parului, prin sprancenele Irn,
binate, anume figuri din operele lui Goya, dar *i idolii din cine *tie ce templu asiatic.
i pentru ca vorbesc de Doamne, a* tine sa adaug ca portretul oficial al Elenei lui Cuza,
trebue sa fie lucrat de Szathmary, caci un studiu In creion, pentru el, de acest artist, se gase*te
In Muzeul Toma Stelian.
Acestea sunt cele cateva consideratii pe care le sugereaza frumoasele *i utilele volume ale
profesorului Iorga. Daca spatiul nu ar fi a*a de masurat, s'ar fi putut face cateva precizari
cu privire la gravorii cari au executat, In claltitä, (au burin), cateva din portretele Domnilor,
precizare In care cine face o opera de sinteza nu poate intra. In orice caz portretul lui Nicolae

www.dacoromanica.ro
 167

Mavrocordat (pl. 142), n'a putut fi executat dupa un original de Liotard, care n'a venit
la noi cleat In 1742, adica mai bine de zece ani dupa moartea modelului. Sau atunci trebue
sä ne Inchipuim ca el a facut parte din acea serie de « Vodas de Moldavie », despre care artistul
ne vorbeste In corespondenta sa, tablouri murale pentru palatul domnesc din Iasi, disparute
Intr'un incendiu.
In acelasi timp as tine sa observ a ori de cate ori se poate face controlul, portretele
dela Ebria din Bucure§ti (In afara de cele de Aman), si cele dela Spiridonie din Iasi, (mai
ales acestea), au la origine o gravura sau un desen autentic. Ele merita Incredere. In plus, cele
dela Iasi sunt si foarte Ingrijit executate, probabil pe la mijlocul secolului trecut, de un artist care
ar trebui identificat. In sfarsit, ca o regula de ordin general, de care ar trebui sd se tina seama
cand se compara doua gravuri, cea mai buna este totdeauna anterioara, cea mai stangace fiind
numai o replica, chiar atunci cand s'au introdus cateva slabe modificari. 0 tratare mai neglijentd
poate face o impresie de arhaism, ce e drept, dar aceastà impresie este totdeauna falsa. De
aceea, In seria portretelor, ori de cate ori apare aceeasi imagine, In genere inversata, putem fi
siguri ea' cea mai buna a fost executata mai Inainte si a servit de punct de plecare celeilalte.
In sfarsit o ultima observatie cu privire la minunatul portret al lui ;Stefan, de pe Evan,
gheliarul dela Humor (pl. 18). Conceptia artistului este evident cea occidentala. El a dorit, por,
nind dela natura, sa ne dea o imagine fidela. Si figura, si haina, cu umbrele cutelor, asa de
plastic vazute, cu chipul asa de asemanator, In care sunt redate cele mai mici amanunte, ne
aratà cá nu e vorba de o stilizare, asa cum se practica la noi, ci de o imagine Inteleasa de
cineva care venise In contact cu pictura din Apus a secolului al XV,lea. Figura Fecioarei, ce
e drept, e mai bizantina ca aspect; totusi, prin numarul si directia cutelor complicate ale drag
periilor, negar duce la stilul italian influentat de Constantinopol, poate la arta venetiana.
Ca realizare artistica ea ràmâne, alaturi de cateva fresce moldovene si dela Arges, de aco,
peramintele de mormant moldovenesti, cea mai Inalta expresie a artei din tarile noastre. Cu privire
la aceste din urma, adica la perdelele de mormant, care au facut admiratia strainatatii cu ocazia
expozitiei din Paris, dela 1925, as tine sa observ cd cele pentru Ieremia si Simeon Movild, In
ce priveste ornamentul care Incadreaza imagina Domnilor, au fost copiate (in afara de acele
simboale neexplicabile, printre care apare chiar svastica), dupa ornamentul care decoreaza
arcada sub care odihneste Mana de Mangup. El apartine deci secolului al XV,lea, dei este
reluat, pentru Movilesti, tocmai la Inceputul secolului al XVII,lea, cand, dupa cum se vede
In fotografie, executia sa e mai putin Ingrij it'd'.

Prof. CORIOLAN PETRANU: L'Art Kournain de Transylvanie. vol. 1. Texte. 96 p.

(Extrait de « La Transylvanie »). Bucarest, 1938.

Profesorul Coriolan Petranu este unul din cercetatorii nostri cei mai bine informati, pentru
tot ce priveste istoria artei romanesti. Ceea ce a publicat In ultimul timp dgsa ne,a dat mai
In fiecare an o lucrare de frumoase proportii este fructul unor studii serioase, bazate pe
cunoasterea deplinà a materiei, servite de o metoda In care se simte excelenta formatiei sale
universitare, Pentru anume subiecte, cum ar fi de pilda arhitectura lemnului la noi, contributia

www.dacoromanica.ro
 168

sa a modificat cu totul iezultatele de paid acum si a proiectat o lumina' neasteptata asupra acestei
forme de arta, in deosebi importanta pentru regiunile noastre nordice.
Ultima sa lucrare este tot atat de valoroasa. Ea imbratiseaza toate manifestarile artistice
ale Ardealului, inteles in sensul cel mai larg, adica regiunea intreaga de dincolo de Carpati,
dela Banat la Maramures. Pentru prima data ni se prezinta o privire generala completa, asupra
tuturor aspectelor artei, dela cele anonime, ale taranilor, pana la cele iesite din mana artistilor
de profesie. En2. Bucuta, in a sa Pictura, sculptura, arhitectura, grafica in Transilvania, dupa
Unire i putin inainte, ne dase, in 1929, o sinteza succinta, Cu claritatea care deosebeste operele
acestui publicist. Eu insumi insistasem, in caeva randuri, asupra unor forme particulare artei
populare transilvanene sau asupra contributiei Ardealului la evolutia picturii romanesti, in secolul
al XIX,lea. Petranu completeaza aceste date si le unifica. Toate informatiile, raspandite Ora
acum in atatea izvoare: mici monografii, articole de ziare si de reviste, capitole din lucrari mai
generale, au fost coordonate si puse la contributie, pentru a se ajunge la notiunile clare, pe
care le puteam avea astazi asupra artei ardelene, notiuni in mare parte datorite profesorului clu,
jean. D,sa a inteles cá, in faza actuala a studiilor, mai toate problemele au nevoie sa fie reluate,
Cu metodele de care dispune azi stiinta.
Din vastul domeniu al artei romanesti, chsa si,a ales tot ce privea Ardealul. A supus apoi
materialul cunoscut si pe cel ce,si stransese singur la un examen din cele mai severe. Uneori
s'a multumit sa provoace monografii, adesea realizate de unii din fostii sai elevi, alteori a tras
singur brazda. i astfel, gratie muncii sale metodice, a unui plan chibzuit, urmarit cu perseve,
renta, cunoastem azi asupra Ardealului relativ mai mult decat asupra altor regiuni dela noi.
Evident, familiarizarea autorului Cu sursele maghiare de informatie nu putin a contribuit
ca sa se precizeze anume notiuni. Argumentele tendentioase i specioase au provocat din partea
noastrd replici si puneri la punct. Este meritul lui Petranu de a fi rdspuns adesea cu succes.
lata de ce ne vom bucura cu totii de aparitia acestui volum, a carui principala calitate este sa
demonstreze odata' mai mult, frecventa i soliditatea raporturilor culturale, in toate timpurile,
intre românii de dincoace i cei de dincolo de Carpati.
avea totusi de facut o mica observatie. Cele aproape o suta de pagine se adreaseza mai
ales strainilor, de vreme ce sunt scrise in frantuzeste. Atunci cand se vorbeste de o Tritreaga
categorie de artisti, de pictori, de Oda, ori de sculptori, din simpla lor insirare nu reies destul
de lämurit meritele lor relative. Am fi poate tentati sa,i punem mai pe toti pe acelasi plan.
N'ar fi fost mai bine ca o parte dintre ei, cei mai modesti, si care figureaza oarecum pentru
memorie, sa fie prezentati in asa fel, incat cetitorul s'a simtd superioritatea celorlalti? Ei ar fi
putut fi trimisi in josul paginei, in note, sau rnentionati cu alte caractere tipografice. Mi,e teama
cà vazandu,i pe toti pe aceeasi linie, publicul cetitor sä nuoi trateze si pe ceilalti cu indiferenta.

BARBU SLATINEANU: Ceramica 4omâneascii (230 p. text si 54 de planse. Fundatia pentru

literatura i arta « Regele Carol al II,lea »).

Tarile anglo,saxone, Anglia in special, cunosc o curioasa si interesantã specie de savanti:

cei pe cari dragostea pentru un domeniu al artei sau al stiintei Ii stapaneste in asa de mare

www.dacoromanica.ro
 169

mAsuri, Incat tot timpul ramas liber, dupd indeplinirea datoriilor lor profesionale, le este consacrat
studiilor privind acest domeniu. De cele mai multe ori nu existá nici cel mai depdrtat raport
intre activitatea oficiald, aleasd dupd un criteriu utilitar, si acest « hobby », iesit dintr'o pa,
siune sincerd' si desinteresati pentru o intreagä serie de chestiuni. Desigur, scolile engleze sunt
printre cele mai bine organizate si absolventii lor nu putin au contribuit ca sd dea patriei
lor acea stralucire de care unanim se bucurd In lume. Totusi, « amatorii », doritori sa cunoased
prin ei insisi cine stie ce epoce putin studiate, ce regiuni rdmase neexplorate In diverse
continente, flora sau fauna vreunui tinut tropical, au adus adesea adevdratei stiinte cel
putin tot atatea servicii. Un Evans, ca sd nu md opresc deal la unul din cazurile cele mai
cunoscute, a fdcut mai mult pentru studiul civilizatiei cretane, deck toate academide la
un 1.oc.
Colonelul de artilerie Barbu Slätineanu apartine aceleeasi categorii de oameni. De ani de
zile, el si sotia sa, strdbdteau tara, cutreerau expozitiile, vizitau muzeele, pentru a se documenta
asupra ceramicei noastre, asupra legdturilor ei cu ceramica neamurilor vecine. Au inceput
prin a stringe si a clasa obiectele cele mai semnificative. Nicio altd colectie româneascd, publica
sau privatd, nu se poate compara, asazi, ca abundentd si calitate, cu cea rezultatd din aceste
caldtorii. Cine a vdzut,o, a ramas uimit de bogdtia ei si, mai ales, de ce pot face doi oameni
inimosi, fdrd sprijin oficial, cand sunt insufletiti de o adevAratä pasiune. Cu exceptia profesorului
Vuia, la Cluj, si el un fel de iluminat, nimeni panä acum n'a depus atata interes, atata pri,
cepere, n'a cheltuit atâtia bani, pentru o cauzà atat de putin susceptibilä sä: le aducà onoruri
sau mari satisfactii materiale.
Acesti doi « amatori » (Vuia este cel putin un specialist), In cativa ani, pornind dela no,
tele de drum, dela observatii la fata locului, dela comparatii si cercetdri, au Idmurit multe ches,
tiuni, obscure pand acum. Barbu Slätineantt a redactat apoi totul, ne,a dat interesanta mono,
grafie, pe care in zadar o astepta lumea, de patruzeci de ani, dela anume « specialisti ». Aceasta
se numeste contributie pozitivä la cunoasterea trecutului nostru, si nu pamfletele calomnioase
si pline de venin, pe care, din fericire, toti le uità o saptdmiind dupd aparitia lor, si cu care
ne,au obisnuit, ca sd zic asa, acei presupusi « specialisti ».
Cartea Incepe cu o privire generala asupra evolutiei ceramicei, in legdturà cu originele
oldriei noastre, se continua cu o vedere de ansamblu a ceramicei românesti, dupd care se
infra In subiectul ce trebuia tratat: ceramica româneascd In evul mediu si oldria epocelor
mai noui. La urmd, apar: incheierea, un mic studiu asupra tehnicei oldriei si, ca un « hors
d'oeuvre », asezaminte si obiceiuri In legdturd cu acest produs al artei tdrdnesti. Totul este
Insotit de numeroase figuri In text, de planse si de cateva foarte utile hdrti.
Partea cu adevdrat interesana si originald, cea In care fiecare cititor va gasi subiecte de
reflectie si un bogat material de studii si comparatii, este cea In care se face descrierea oldriei
noastre, din epocele preistorice pand azi. La fiecare pagind se simte soliditatea terenului pe
care se aseazà autorul, varietatea cunostintelor sale, precizia informatiei. Este sigur cd In stadiul
actual nu se poate spune mai mult si cà multe afirmatii sunt Intemeiate. Se vor face in viitor
cercetdri de detaliu, se vor publica monografii, care vor modifica poate pe ici, colo, rezultatele
actuale; acele cercefäri si monografii de aici vor trebui sä porneasca. Acesta este serviciul mare
pe carel face lucrarea lui Barbu Slätineanu.

www.dacoromanica.ro
170

Ilustratia este inteligent aleasa, descrisa de cineva care stapineste toate amanuntele. Tot
acel vag, care domnea pana acum in clasificarea produselor olariei noastre, nu va mai putea
fi ingaduit. Avem de acum inainte modele si criterii aproape sigure, care pot servi ca punct
de plecare.
Autorul si,a dat osteneala sa fie at mai obiectiv, si prin aceasta si,a astigat dreptul sa
fie crezut, chiar de acei cari au fost dispusi ping acum sa considere contributia noastra inferioara
celei aduse de Sasii din Transilvania, de pilda. Se vede ciar c.a., din epocele preistorice pfina
azi, tara noastra a fost sediul unei intense si variate fabricatii de ceramica, destinata locuitorilor
bastinasi i uneori si vecinilor, nobilä i gratioasa ca forme, apropiatä scopului caruia era
destinata, indeplinind toate insusirile ce se cer unor astfel de producte, mai presus de once
decorata cu ingeniozitate, cu fantezie, cu un sens impecabil pentru armonia culorilor. Influen,
tele ce a putut suferi, in special dela Bizant, cam in vremea fundarii Principatelor, influente
asupra carora am crezut necesar sa insist si eu in cartile mele « Roumanian Peasant Art » si
« L'Art du paysan roumain », apoi cele ulterioare, dela neamurile cu care am venit in atingere,
pe care si noi lesam influentat la randul nostru, sunt puse intrio lumina' vie, sunt cantärite
si lamurite.
Aceasta mi se pare partea cea mai valoroasä. a lucrarii, cea care va multumi pe toti cei cari
se intereseaza de arta noastra populara, oricat ar fi de exigenti.
As avea totusi cateva observatii de facut, unele In legatura cu planul general al volu,
mului, altele cu privire la unele teorii sustinute. Nu cred, de pilda, ca locul cel mai nimerit
al capitolelor despre fabricatie i negotul cu oale este dupa incheiere, ci mai degraba la in,
ceputul cartii. De asemenea credintele in legatura cu (Aria i proverbele ce o mentioneaza,
ar trebui sa intre intr'un alt capitol al folklorului, decat in studiul insusi al ceramicei. Intro,
ducerea, apoi, asupra evolutiei acestei arte in basinul Mediteranei, mi se pare prea vasta, ori
prea rezumativa, cum vrem s'o luam: prea vasta, caci nu toate regiunile care sunt aici cercetate
ne,au putut direct inrauri; prea succinta, daca se tinde la un istoric complet. Totusi, asupra
utilitatii acestui capitol, asa cum a fost redactat, s'ar putea tried' discuta. Unde insa autorul
comite o eroare, este cand afirma cà Sasii n'au o ceramica proprie pana in secolul al XVII,lea.
Asa, la paginele 139 si 158 se spune larnurit acest lucru, iar la pagina 175, se adauga cä ceramica
saseasca, pentru placile de soba nesmaltuite, datate de autor in secolul al XVII,lea i XVIII,lea,
era decorata cu motive gotice. Cum se impaca aceastà afirmatie cu kachlele incontestabil gotice,
pe care le,am vazut insumi in comert si in colectii (la dl Sigerus i la muzeul Brukenthal, de
Odd), care proveneau din case apartinand secolelor al XV,lea si inceputul secolului al XVI,lea
care nu aveau niciunul din caracterele epocelor urmatoare? Unele, daca nu ma inset, purtau
inscriptii. Nu este de admis ca Sasii, ale caror raporturi cu Germania erau asa de frecvente
csa ne amintim numai de relatiile argintarilor cu Niirnbergul si Augsburgul) sä nu fi introdus
la ei ceramica germana, atat de infloritoare in secolele al XV,lea si al XVI,lea. Placile, pe care
autorul le dateaza cu cloud secole rnai tarziu, sunt cu mult anterioare, caci nu se poate admite
ca stilul gotic, care iesise din moda si din intrebuintare, sa fie adoptat de intregul popor säsesc,
clienti i fabricanti, numai dupa 1700. Arhaizant, adica tinzând constient la o forma a tre,
cutului, poate fi un artist, individual, nu o intreaga natie. Fenomenul este prea complex,
pentru a naste spontan. Chiar placa româneasca., iscalita Oprea, datata 1581 i reprodusa in

www.dacoromanica.ro
 171

plana XIII, c. In realitate trebue sa imiteze, cu mijloace mai nelndemanatece, o placa de soba
saseasca, dinainte de introducerea luteranismului, atunci cand pelicanul care,si sfasie pieptul
ca sa,si hräneasca puii, era un simbol frecvent In biserica catolica, dar inexistent In biserica
noastra. Pentru toate aceste motive, cred ca parerea cu privire la epoca cand apare pentru
prima data ceramica säseasca ar trebui modificata'.
Vorbind de vasele preistorice din Sudul Rusiei si dela noi, decorate cu motivul spiralei
« necunoscut In Occident », care, dela noi, s'ar fi « raspandit in urma In alte parti », autorul
mi se pare a apuca un drum gresit. Este cel putin exagerat sa se vorbeasca astfel. tiu cal
aceasta idee a fost pusä. In circulatie de cativa Invatati germani, dela cari a luat,o de,a gata,
un cunoscut « specialist » roman. Ea este Irma astazi depasita. Spirala, ca si svastica, au avut
o imensä arie de raspandire. A putut, la origine, fi incarcata cu cine stie ce semnificare sim,
bolica sau chiar magicä. Dar tocmai raspandirea, pe suprafete asa de mari, intre care contactul
era imposibil, ne aratà ca s'au putut naste spontan, In mai multe regiuni: In Mesopotamia,
China nordica, Rusia, America Precolombiana. Spiralele se gasesc, mai rar, chiar si In Occident,
ca bijuterii, ca ornamente. lar o expozitie de ceramica, la Berlin, acum cativa ani, care cu,
prindea cam 6.000 de ani de arte ale pamantului, a aratat ciar Ca' Orerea celor cari isi Inchi,
puiau spirala, cantonata numai In Estul Europei, era falsa.
Acestea sunt cele cateva reflectii, sugerate de lectura pretioasei carti a lui Barbu Slätineanu,
pe care am tinut sa le comunic lectorilor romani. Ea constitue Inca' una din contributiile
meritorii, pe care Fundatia, conclusa de profesorul Al. &setti, le aduce la cunoasterea trecu,
tului nostru.

HENRI FOCILLON: Peintures &manes des Eglises de France (40, 6o p. de text si 115 planse.
Paris, 1938, Paul Hartmann, editeur)

Este darul pe care ilustrul profesor 11 face stiintei franceze, inainte de a parasi catedra
de istoria artei dela Sorbona, spre a lua pe cea de estetica si istoria artei dela Collège de France.
Acest tablou complet, magistral prezentat, al picturii romanice din bisericile Frantei, intregeste
cele cloud studii de curand aparute: Arta sculptorilor romanici, In care sunt expuse, cu acea
claritate si bogatie de nuante, care caracterizeaza opera savantului istoric, cateva din teoriile
sale cele mai originate, si Arta Occidentului (evul mediu romanic si gotic), unde aflam o mi,
nunatd privire generala asupra artei europene, In timpul uneia din cele mai variate, mai corn,
plexe, mai fertile si mai enigmatice perioade. °data mai mult, avem ocazia sa ne convingem,
in ultima opera', de valoarea unei metode care, la cunoasterea fenomenului estetic adaoga
intelegerea pentru fenomenul istoric, adica tocmai ceea ce lipseste din nefericire adesea unui
istoric de arta pur. Istoricul, esteticianul, filosoful, omul de gust, asa de armonios imbinati
In persoana lui Focillon, au contribuit fiecare la reusita acestei luminoase sinteze. Ea ne des,
chide noui perspective asupra unei epoci, peste care planeazä Incà mult mister si asupra cdreia
perzistà tot felul de prejudecati. Ne vedem astfel obligati a medita asupra unor probleme, care
p5reau lamurite, dar care, la o analiza mai adanca, se dovedesc pline de surprize, cum ar fi,

www.dacoromanica.ro
172

intre altele, legaturile dintre Orient si Occident. Pe baza ultimelor cercetdri, ele se dovedesc
mai frecvente si mai puternice de cum se credea in deobste.
In cele 6o de pagine In 4°, dupa o scurta introducere, ni se dau patru capitole de expu,
nere, In care ceea ce ni s'a pdstrat din pictura romanicd prea putin In comparatie cu ceea
ce a disparut este analizat pe regiuni, la lumina ultimelor publicatii si ca rezultat al cerce,
tarilor pe teren ale autorului. Urmeaza apoi, In chip plastic, concluziile.
Franta romanica, tara de sculptori si de cioplitori In piatrd, care, In preajma anului l000,
s'a acoperit, dela o margine la alta, « de rnantaua alba a bisericilor », este, nu mai putin, o
tara de pictori. E natural sd fie astfel. Traditia picturala, spre deosebire de cea plastica, nu
se pierduse. Ea putuse slabi, Insd contactul cu Orientul, unde arta zugrdvirii era practicatd
pe o scarä Intinsd, o mentinuse In vieatd. « Importanta picturd bizantina se prelungea In Occi,
dent », asa Inca arta carolingiana, silita sa reinventeze timid tehnica sculpturii In « ronde
bosse », in pictura, mai fericita, nu face decat sa continue vechea traditie. Ce a putut fi aceastä
pictura, care in secolul al IX,lea, sub Carol cel Mare si urmasii sai, luase o mare desvoltare,
ne e greu sd o stim precis. In afara de manuscrise, in care stilul monumental, cu toatá
dimensiunea modesta a acestor opere, nu e deloc rar, si in afara de ceea ce s'a mai pastrat
In cateva biserici, totul a disparut, mai ales acea podoaba multicolora si vie, profana ca
subiect, care acoperea zidurile palatelor si despre care ne vorbesc cu admiratie documentele
timpului.
Sculptura romanick cu totul dominatä de arhitectura, este nevoitä sa,si supuna conceptiile
unor necesitdti de ordin constructiv, sal oblige animalul si omul, pe care le ja adesea ca subiect,
sa se conforme locului pe care/ °curd. Astfel, dimensiunile lor, proportiile lor, vor fi cele pe
care le permite spatiul ce decoreaza. Figurile se lungesc ori se scurteazd panä la forme mon,
struoase, pentru a,si pastra rolul de suport, la care sunt obligate prin natura constructiilor.
Pictura e mutt mai independentä. « Omul si animalul isi reiau revansa, reintregesc ordinul
fiintelor naturale », aceasta mai ales din pricina posibilitatilor de compartimentare a peretilor
ce se cuveneau acoperiti. Evident, ea nu se poate desvolta decat pe suprafete intinse, care insa
nu lipseau in constructiile romanice. Imediat Insa ce descoperirea ogivei va permite supri,
marea unei mari parti din zid si inlocuirea ei cu deschizaturi inchise de geamuri, pictura murala
va deveni o arta secundara, curand detronata de vitraliu.
In pictura romanicä se practica In deosebi doua tehnici, avand la baza cloud puncte de
vedere deosebite: cea care se serveste de tonuri deschise si mate, produse mai ales de culori
de pdmant si de ocre disolvate In apä, care dau compozitiilor aspectul unor imense acuarele,
si cea care preferd tonurile lucioase, pe un fond sombru, In genere albastru, evocand amintirea
unui mozaic si, natural, in strans raport cu arta bizantina. Prima se desvolta mai ales in Vestul
si Sud,vestul Frantei; cea de a doua In Rdsdrit, mai ales In Burgundia. In centrul tarii, adica
prin Auvergne, cele cloud stiluri se intalnesc si se amesteca.
Intre ele nu este numai o deosebire de paleta, ci una de conceptie si de procedeu de exe,
cutie. Pictura strälucitoare pe fond sumbru a Estului Frantei, nu este propriu zis o fresca', ci,
de cele mai multe ori, pe un suport preparat si uscat, o pictura cu cleiu, peste care se revine
cu ceard (encaustic), la cald, pentru tonurile lucioase, mai ales In draperii. Este ceea ce
s'a putut stabili cu preciziune la Berzé,la,Ville, In Bur gundia, mandstire cluniacensä, la

www.dacoromanica.ro
 173

zugravirea careia se pästrase fail indoiala tehnica ce a trebuit sa fie practicata in manastirea
muma dela Cluny, azi distrusa, una din cele mai marete constructii medievale si hotarit inspi,
rata de Bizant. Unele figuri evoca de,a dreptul mozaicurile din Orientul apropiat, ne spune
Focillon. Pictura clara si mata, din contra, este mai specific occidentala. Ea se obtine prin pros
cedee mai simple si, de multe ori, este tot o tempera, obtinuta prin largi pete de coloare. Cel
mai insemnat ansamblu de acest fel este cel din Saint Savin, in suchvestul Frantei, intre Loara
si Garona.
Problemele de stil si de tehnica, sunt printre cele mai importante ridicate de studiul lui
Focillon. Pentru unele regiuni, constatärile sale, bazate pe minutioase observatii si pe analize
de laborator, pot fi considerate ca definitive, in privinta procedeelor intrebuintate. Pentru
altele se formuleaza numai foarte plauzibile ipoteze, in asteptarea ultimului cuvant, care nu
poate veni decat dela chimisti, specializati in cunoasterea agentilor coloranti, sau dela cerce,
tatori ca Fernand Mercier, autorul unei pretioase monografii asupra picturilor dela Berzéola,
Ville. In definitiv este ceea ce ne poate interesa mai mult pe noi, Romanii, in vederea unor
studii detailate asupra picturilor din bisericile noastre, considerate in bloc, pe nedrept, ca fresci,
dar care, de sigur, sunt rezultatul unor tehnici mult mai complicate, deosebite dela o
regiune la alta si dela o epoca la alta. Am putut astfel singur constata a Tättärdscu (deci la
mijlocul secolului al XIX,lea si intr'o epoca de vizibila decadenta), intrebuinta nu numai uleiul,
cum s'a afirmat adesea, ci si tempera, uneori acoperita cu un « glasiu » in ceara, cum e cazul
in Biserica Sfdului Ion Botezatorul, din curtea manastirii din Campulung (Muscel).
In mai toate scenele comentate de Focillon si admirabil reproduse in anexe, ceea ce ne
izbeste, in afard de sensul, asa de frecvent in acea epoca, pentru monumental, este fragezimea
sentimentului, mai ales in scenele biblice, o nevoie de a evoca « mediul », imprumutandu,1
adesea din vieata contemporana, si dragostea pentru forme si atitudini intr'un echilibru
adesea nestabil, pentru siluete angulare: « Notiunea despotica a miscarii ca principiu al formei
romanice ».
Regiune dupa regiune, ne trec astfel pe dinaintea ochilor, analizate in ce au mai original.
Ne dam seama de toate aspectele stilurilor acestei epoci, viguroase si mari, pana catre inceputul
secolului al XIII,lea and, dupa teoria scumpa lui Fccillon, expusa in la Vie des Formes, apare
decadenta, sub forma barocului romanic, ca in incoronarea Sdei Caterina, din Notre,Dame
din Montmorillon.
Focillon este considerat azi in Franta ca unul din cei mai mari scriitori. Limba sa, uimitor
de bogata, este cea mai expresiva; fraza sa, o incantare pentru ureche; imaginile ce evoca,
totdeauna noui si plastice. In ultimul sau volum, voluntar, el a despuiat stilul de tot ce putea
apare ca un ornament inutil. N'a pastrat decat un numar restrans de epitete, luminoase Trisa
si ingenios alese, care apar ca o decoratie pretioasa, ce se impune memoriei, pe un fond de
impresionanta simplicitate.
Un cuvant de laudä si de multumire se cuvine si inginerului Pierre Devinoy, autorul
sugestivelor fotografii ce insotesc textul si al notelor finale. Cu sentimentul cel mai sigur pentru
ceea ce este esential si caracteristic, in conditii adesea extrem de grele cele mai multe clisee
sunt luate dupa opere asezate in locuri intunecoase si la mare inaltime chsa a stiut sa aleaga
cel mai variat repertoriu fotografic de picturi romanice din cate avem astazi asupra Frantei.

www.dacoromanica.ro
174

LOUIS HAUTECOEUR: De l'Architecture (40, 234 p. si s8 figuri In text, Paris, Marmé)

Arhitectura, « mama tuturor artelor », este in deobste cea mai vitreg tratata de istorici.
Este domeniul In care nimeni nu se poate aventura decat cu mare prudenta. Trebuesc nume,
roase cunostinte stiintifice si tehnice, inainte de a intreprinde un studiu, care sa nu se margi,
neasca numai la aprecien, mai mult sau mai putin « strälucite », de ordin estetic. Daca, de
Oda, pentru a judeca un tablou, nu e indispensabil sa cunosti fazele prin care a trecut, pana
a devenit obiectul delectabil pe care 11 ai sub ochi, spre a,ti da seama de o constructie este
util sà cunosti legue la care s'a supus arhitectul, valoarea qi calitatea materialului, conditiile
ce i,au fost impuse. lar aceasta nu e la Indemana oricui. De aceea, poate, studiile bune asupra
arhitecturii sunt atat de rare. Intreprinse de un om de meserie, ele se pierd In detalii si con,
statari practice; iscalite de un istoric de arta sau de un estetician, ele ne dau adesea impresia unor
disertatii, reusite sau nu, filosofico,literare.
Hautecoeur, conservatorul muzeului de arta moderna al Luxemburgului, din Paris, este
in acelasi timp si directorul revistei l'Architecture si profesor de istoria arhitecturii la coala
de Arte Frumoase si la Scoala Luvrului. Nu de mult, impreuna cu Gaston Wiet, d,sa a publi,
cat un important studiu asupra Moscheelor din Cairo. Nimeni n'ar fi fost mai calificat decat
dansul &A ne vorbeasca « despre Arhitectura », ca un tot. Cunostintele sale sunt cele mai
vaste, iar lectura sa, In acest domeniu, enormä. A vizitat Europa si Africa si a cercetat tot ce
se poate vedea, la fata locului, dela templele Egiptului, pana la « blocurile » moderne din Bucu,
resti si de aiurea. Spre deosebire de alti autori, d,sa nu s'a oprit la o singura perioada sau la
productia unui singur popor, fie el oricat de Insemnat pentru evolutia artei, cum ar fi Egip,
tenii, Persii, Grecii, Italienii sau Francezii: a calatorit si s'a informat pretutindeni si, la obser,
vatiile asupra materiei oarecum clasica, pe care se bazeaza in genere astfel de publicatii, a
adaugat notiuni sigure, asupra admirabilei arte orientale, de multi cercetatori Inca nu destul
de pretuitä.
Astazi insa am ajuns sa ne dam seama, mai ales In ce priveste Evul Mediu, In care arhi,
tectura domina si determina celelalte manifestari artistice, despre rolul pe care Iranul si Meso,
potamia, Armenia si Arabii l'au jucat In desvoltarea rnai Intai a artelor Bizantului, apoi In
cea a artei occidentale. Putem asile! usor Intelege de ce folos ii va fi fost autorului contactul
cu formele plastice produse de Orient si cu atitudinea popoarelor din aceste regiuni, fata de
problemele esentiale, impuse de fiecare gen artistic.
Lucrarea cuprinde o introducere, patru capitole si o scurta concluzie. Capitolele sunt
consacrate: conditiilor materiale ale arhitecturii (climat, sol, material); conditiilor sociale si
economice (programul impus arhitectului de viata socialä din regiunea unde construeste, crizele
economice si arhitectura, mana de lucru si arhitectura, preturile (valoarea monedei) si arhitec,
tura); vocabularul arhitecturii; formele (nasterea formelor, migratia formelor, Imbatranirea
si moartea formelor, supravietuirea formelor, spiritul si formele); conditiile artistice ale arhitecturii
(planul, edificiul in spatiu, elevatia, raporturile partilor, decoratia).
In introducere se trec In revista conceptiile exprimate in fiecare mare perioada a acestei
arte de filosofii esteticieni sau de arhitecti. Variate, de multe ori contradictorii, aceste conceptii
raspund unor nevoi adanci ale temperamentului fiecarui popor. Rezumandu,le, le,arn putea

www.dacoromanica.ro
 175

reduce, In fond, la cloud puncte de vedere: cel al rarionalistilor, pentru care calitatea esenriala
a unei construcrii este aptitudinea ei de a raspunde unor nevoi de ordin intelectual si de a
satisface « rariunea »; cel al sensualistilor, care Isi Inchipue ernoria estetica ca o afacere de
moda si de educarie, In legatura exclusiva cu simrurile. « Pentru unii frumuserea este In obiect,
pentru ceilalri ea este In subiect » (p. 17). Pentru acestia din urrná fundamentul arhitecturii
este Inreles ca ceva de ordin psihic, poate chiar de ordin fiziologic, simetria organelor noastre
esenriale, faptul cá avem doi ochi si cä ei sunt Intr'un anumit fel construiri, jucand un rol
precumpanitor In formarea placerii estetice. Tot printre sensualisti, o a treia categorie consi,
dera ca arhitectura bunä raspunde unei nevoi sociale si apare « ca un efect subiectiv al con,
stiinrei sociale ».
Dar, evident, niciuna din aceste teorii nu ne poate mulrumi pe deplin. Arhitectura este
supusa, cu adevarat, multor exigente de ordin rational sau sensorial. 0 lucrare de arta, demna
de acest nume, nu va fi Insá realizata cleat de acel creator care, rinand seama de aceste exi,
gente, le doming si este In stare sd armonizeze « datele impuse, cu ideile iesite din imaginaria
sa » (p. 28). Cu aceastä afirmarie poziria autorului se lamureste. Vom sti, In restul lucrarii, la
ce ne putem astepta.
In capitolele ce urmeaza sunt analizate tocnaai legue, la care trebue sd se supund arhi,
tectul constructor. Intr'o forma pläcutd, cu toata dificultatea subiectului, ni se face o expunere
clara, In care se tine oarecum seama de obiecriile posibile si se raspunde, de mai Inainte, cu
succes. Ici si colo apar observarii ingenioase, iesite dintr'o lunga familiarizare a autorului cu
arta, sub toate formele ei, si din cunoasterea precisa a tuturor inovariilor, pe care lesa suferit
arhitectura In ultimul timp. « Arhitectura moderna », grarie descoperirilor tehnice, se libereaza
purin cate purin de serviturile impuse de naturä. (p. 43). Nu mai purin lurninoasa e constatarea,
bazata pe cunoasterea felului de munca In Evul Mediu si pe rolul social al breslelor, condirii
care explica superioritatea cladirilor de atunci fara de, mai ales, cele de azi: « Fiecare parte
a cladirii reflecta gandul sefului constructiei, dar, In acelasi timp, personalitatea lucratorului.
In muliuri, In profiluri se pot nota diferente de accent, care dau viatä edificiilor Evului Mediu »
(p. 96). Apoi, mai departe, venind la epoca noastra: « Omul, al carui lucru este oarecum anonim,
nu mai are gust pentru ceva bine executat » (p. 98). « Azi fiecare operarie este savarsitä de
un lucrator specializat. El nu mai simte interes pentru intreg si executd aproape mecanic partea
sa » (p. too).
Am fost placut surprins sà vdd cd, In acest capitol, unul din exemplele aduse In sprijinul
afirmariilor autorului a fost luat dela noi: « In anume orase, care s'au mdrit prea repede, la
Bucuresti, de Oda, se vad ridicandu,se, alaturi de vechi case patriciene, enorme imobile. Asistam
la transformarea unui fermecator oras provincial In capitala unui mare regat » (p. 108).
Constatari interesante de acest fel Intalnim la tot pasul. De aceea poate capitolul al II,lea
se citeste cu atata interes. El este rezumat de autorul Insusi In fraza urmatoare: « Arhitectul
trebue sä raspunda programului pe care id fixeazá felul vierii, obiceiurile, ocupariile, averea
clientului sau, el trebue sa se preocupe de prerul manei de lucru, al materialului, al terenului,
al monedei, si sa nu piarda din vedere impozitele; trebue sà se gandeasca la cheltuelile de exploa,
tare, la consecinrele regulamentelor administrative sau ale legilor sociale. Edificiul este mai
Intaiu rezultanta tuturor acestor condirii » (p. 116).

www.dacoromanica.ro
176

Cu al treilea capitol pärasirn terenul constatarilor de ordin concret pentru a intra In cel
al discutiilor de ordin estetic. Se incepe cu o enuntare a formelor de care se serveste arhitec,
tuca, pentru a se ajunge la urmatoarea afirmatie: « Numarul formelor elementare, zid, stalp,
coloana, boita, tavan, etc., este limitat. Combinatiile acestora sunt Insa nelimitate. Aceste forme
se influenteaza unele pe altele, traduc mentalitatea unei epoci, devin simbolul unei idei, emigreaza
dela o tara la alta, îi schimba functia, sensul, aspectul si sfarsesc prin a se uza, prin a
dispare: formele traiesc » (p. 130). Teoria faimoasà a lui Fccillon din la Vie des Formes, Isi
gaseste astfel In arhitectura o ampla aplicare. Evolutia unui stil, modificarile ce sufere,
cauzele ce produc aceste modificari, sunt analizate In chipul cel mai annanuntit si sub toate
aspectele.
Al patrulea capitol, pregatit prin ceea ce a precedat, trateaza despre conditiile artistice
ce trebuesc Indeplinite, pentru ca o zidire sa fie o « opera de arta ». Ea este urmarita din
momentul In care ne apare ca un plan, adica ca o proiectie orizontala, pe teren, pana In mo,
mentul cand i se adauga ultimele ornamente. Multe din ideile exprimate aici Ii pot gasi apli,
care si In alte domenii decat In cel al arhitecturii. Asa, de pilda, cele spuse cu privire la
simetrie, la ritm, la scara proportiilor, la corectiile optice necesare spre a vedea un obiect
deformatiile inerente ochiului nostru, la perspectiva, etc.
Toate aceste desvoltari conduc In mod logic la concluzia: « Arhitectura, care dintre toate
artele este cea mai supusa conditiilor materiale, economice sau sociale, este si aceea care, gratie
proportiilor matematice i formelor geometrice, exprima speculatiile cele mai abstracte ale
gandirii umane » (p. 212).

ARTA I TEHNICA GRAFICA, Buletinul Imprimeriilor Statului. Caietul special 4-5 (Arta
Romaneasca). Iunie,Septembrie 1938, (193 p. cu numeroase ilustratii).

Imprimeride Statului sunt astäzi una din Intreprinderile nationale cele mai importante
mai delicate de condus. Directorul lor, inginerul Alex. Bunescu, este un om tanär, priceput,
curajos, care nu se da Inapoi dela initiativele cele mai Indraznete. Cartea de continut artistic
a ajuns sub directia sa sa rivalizeze ca prezentare cu ceea ce se produce similar, In Apus.
stiu din experienta proprie, de vreme ce tiparesc la Imprimeriile Statului cataloage de expozitii,
afise ilustrate, publicatii cu numeroase planse, toate admirate si pretuite si de straini compe,
tenti. lar ceea ce se obtine In acest domeniu, se obtine de sigur i In altele. D,sa nu s'a mar:
ginit insa la conducerea stricta, tehnica i administrativa; s'a simtit obligat, pe dreptate,
contribue la progresul studiilor artistice dela noi, sa puna astfel la lndemana tuturor, a celor
din tara si a strainilor cari ne poarta interes, o revista periodica de informatie si documentare
artistica. Asa s'a nascut Arta si Tehnica grafica.
DA Bunescu dà directivele, bine Inteles. Sub conducerea d,sale era Insa necesar sà lucreze
cineva In stare sa,i Inteleaga si sad realizeze planurile. S'a recurs la pictorul Henri Daniel, si
cu greu s'ar fi putut face o mai nimerita alegere. Daniel unea o solida culturä' artistica si o ens
noastere a curentelor de azi, din arta occidentald si dela noi, cu un frumos talent de desenator,
adica tocmai de artist si de tehnician grafic, cu o energie, si o perseverenta neobisnuite

www.dacoromanica.ro
 177

in lumea noasträ. Cu tact si voe bunk ara s'a se lase descurajat de refuzuri, chsa a strins In
jurul revistei un numar de colaboratori, a umblat prin familii, pe unde se ascundea cine stie
ce picturd necunoscuta de public, a facut apel la colectionari, a cerut personalului tehnic al
Monitorului sa arate ce poate, ha stimulat, a supraveghiat tiparirea si reproducerea planselor,
In sarsit a obtinut tot ce se putea cere, chiar de un gust exigent. i astfel ne gasim astazi In
fata uneia din cele mai bune, mai bine executate i relativ mai ieftine publicatii, iesite din
teascurile noastre.
Numarul din urma' al Artei i Tehnicei grafice este, In felul lui, un record tipografic
un tratat complet de arta romaneasca, sub toate aspectele ei, dela epoca preistorick pana' In
zilele noastre. Textul se compune din extracte luate din aprecien i ale strainilor si din articole
scrise anume pentru aceasta publicatie, de specialisti dela noi. Incepe cu o pagina In facsimile,
a iubitei i mult regretatei noastre Regine, urmata de un fragment din articolul lui Focillon,
scris acum doi ani pentru revista Illustration din Paris. Ultima, de sigur cea mai inspirata bucatä
ce s'a publicat vreodata asupra Insusirilor firesti ale Romanului, calda si avantata ca un imn,
o adevarata piesä de antologie. Urmeaza apoi extracte din articole de N. lorga, Octavian Goga,
si studii anume scrise de Andrie.,sescu, Sc. Larnbrino, Victor Brätulescu, Tzigara,Samurcas,
Olga Greceanu, ;Sirato, G. Oprescu, Jaques Lassaigne, J. Alazard, Villeboeuf T. Vianu. Ne,
numarate ilustratii, In negru si In colori, Insotesc textele. Dela primele obiecte iesite din mana
locuitorilor acestor tinuturi, In epocele obscure ale preistoriei, pana la productia cea mai
moderna' a compatriotilor nostri, ne trec pe dinaintea ochilor, In bune reproducen, cele mai
caracteristice si mai sugestive opere 2) Toate domeniile artei românesti pot fi astfel studiate,
ceea ce a iesit din mana Indemanateca a taranului, ca si lucrarile rafinate ale pictorilor si
sculptorilor nostri cei mai iscusiti.
Nimic lusa nu atinge, ca reproducere, perfectia cu care sunt executate cele mai multe din
plansele colorate. Boabe de grgu, revista chlui Em. Bucuta, ne obisnuise cu ideea ca si la noi
se pot face reproducen i exacte In colori, capabile sà stea alaturi de ceea ce se realiza In Apus.
De data aceasta s'a mers si mai departe; iar Naturele Moarte ale lui Pa/lady, de pila, Luchian
sau Andreescu, peisagiile lui Ressu ori St. Popescu, figura de Tonitzd, sunt desavârsit redate,
cu toata precizia armoniei tonurilor, cu cele mai delicate nuante.
Recomanand aceasta publicatie pretioasa cititorilor as vrea, In acelasi timp, sal multumesc
directorului Imprimeriilor pentru darul ce a facut, editândo, celor ce vor sa ne cunoasca arta.

1) Cu privire la scoartele reproduse mä indoesc cä cea considerad ca olteneasci (p. ar fi cu adevärat lucrad in aceastä regiune.
Duo toate probabilititile ea este basarabeanä. Compozitia, In scoartele oltenesti, este Inteleasi pe o axfi demlungul covorului, adici exact
contrar de ceea ce vedem In ilustratia mai sus mentionati, pe când In Basarabia, foarte adesea, compozitia este tocmai la dreapta si la
stinga unei axe In directia lätimei. Vasul cu flori, apoi, motivul central, n'are caracter oltenesc, ca i bordura, de aldel. Coloritul este si el
deosebit de cel al scoartelor oltenesti, iar aspectul firului, modul in care este efectuatä teserea, totul ne apropie de Basarabia sau de Bucovina,
Inrudite. Scoarta reprodusä in culori (p. toz), este probabil munteneascä, dintr'o regiune dela stanga Oltului, influentatä insi de stilul oltenesc.
lar cea munteneasci (p. top, daca nu este curat macedoneani, mi se pare puternic influentati, atät ca desen cSt i ca armonie de culori, de
cele cunoscute sub aceastä denumire.

12

www.dacoromanica.ro
 TABLA ILUSTRATIILOR.
Pag.

A. Chladek: Portretul artistului 7

C. Lecca: Portretul unui necunoscut (In culori) Plan§a I
C. Popp de Szathtmary: Bazar turcesc 10
Saya Hentia: Compozitie religioasa I'
Mihail Lapaty: Buchetiera 12

G. PanaiteanutBardasare: Femeia cu fluturele 13

MO Popp: Portret de femeie 14

G. Tättärdscu: Fiica artistului (in culori) Plan§a II
Tb. Aman: Atelierul artistului (in culori) Plana III
Tb. Aman: Taifas 17
N. Grigorescu: Maternitate (in culori) Plana IV
I. Andreescu: Gaini §i un COl (in culori) Plana V
. Luchian: Maternitate 22

1St. Luchian: Moara 23

, t. Luchian: Flori (in culori) Plana VI

.,St. Luchian: Impartirea porumbului 25
St. Luchian: Auto portret 26
Tb. Pa/lady: Natura moarta (in culori) Plana VII
I. jalea: Cap de bronz 29
G. Petravu : Interior la tara 31
H. Dawnier: Compartimentul de clasa Ilha 34
Cam. Pissarro: Primavara 35
Cl. Monet: Camila 36
A. Bourdelle: Bustul lui Simu 37
Kowaski: Odihna 44
W. Borowski: Copii 44
Z. Stryjenska: Piwele 45
St. Wyspianski: Cap de inger 45
El Greco: Canonicul Bosio 49
El Greco: Christ i Fecioara 5'
El Greco: Sfantul Martin 52

El Greco: Adoratia pastorilor (fragment) 53

Monticelli: Portret de femeie 57
¡ser:
Gh. Petra§cu:
Se. Popescu:
Odalisca'
Natura moarta (In culori)
Plopii
. . ..... Plana VIII
58

6o
Petra§cu: Catedrala din Senlis 6o
St. Popescu: Balcic (in culori) Plama IX
E. Stoenescu: Fetita la oglinda 6i
Jean Stet-iadi: Vedere din Balcic 62

www.dacoromanica.ro
18o

Pag.
Jean Steriadi: Piata la Balcic 62
¡ser: Odalisca (In culori) Plan§a X
N. Ddirdscu: Moara la Balcic 63
N. Ddriiscu: Balcicul 63
E. Matzner: Balcic 60
I<odica Maniu: Canal In Venetia 67
R. Iostf. Peisagiu de earna 68
Laetitia Lucasievici: Portret 70
Laetitia Lucasievici: Peisagiu 70
M. Cdmärut: Rate 71
Alex. Clavel: Bucatarie 71
Borgo:Prund: Fragment decorativ 72
Borgo,Prund: Trei ma§ti 73
C. Alupi: Portret 74
S. Ciucurencu: Femeie in roz 76
D. Ghiatd: Targ 76
A. Ciucurencu: Clown \ 77
Lucia Demetriade: Scoica 77
N. Tonitza: Studiu de nud 78
Mariana CretwMedeleni: Eva 79
Anghelutd: Portret de copil 8t
Angheluta : Lectura 81

Anonim (perioada Ming) Peisagiu Si

Anonim sec. XV: Discipol al lui Budha 83
St. Constantinescu: Autoportret 84
M. Bunescu: Naturä moarta 84
N. Stoica: Prietenul meu 8;
I. Teodorescu Sion: fina L. T. S 85
Paul Miracovici: Natura moarta 86
G. Vâneitoru: Compozitie 86
A. Phoebus: Oltenita 87
I. Jalea: Nud 87
B. Caragea: Niobe 88
Al. Plämädeald : Tors 89
Anonim sec. XV: Tepe § 90
Cronica de Niirnberg: Valahia 91
L. Cranach: Sfantul George 92
Schongauer: Cadelnita 93
A. Darer: Portretul lui Varnbaler 94
Maestrul H. K.: Sfantul loan la Patmos 95
Baldung Grien: Sabat de vräjitoare 96
Holbein: Erasm 97
N. Grigorescu: Desen 103

Altdorftr: Sfantul George 106

Altdorfir: Batalia lui Alexandru cel Mare 107

Altdorfer: Peisagiu 109

Altdotler: Cei doi Sfinti Ion 109

Bernardino Palazzi: Loja la opera III

www.dacoromanica.ro
 181

Pag.

Michele Guerrisi: Portret 111

Fer. Ferrazzi: Nasterea Venetiei 113

Carlo .&valta: Amazoana 113

St. Popescu: Peisagiu de munte 116

Ingres: Pictorul Barbier 118
Chassériau: Un sef arab 119
Dumonstier: Maresalul de la Force 120
Cochin: Portret de femeie 121

Cézanne: Pissarro 122

Degas: Autoportret 123

P. P. Prud'hon: Regele Romei dormind 124 -

Girara': Portret de femeie 124
Chardin: Studiu in trei creioane 125
¡ser: Arlechin qi Colombina 126
Tonitza: Nud 127
¡ser: Vedere din Turtucaia 128
Hrandt Avachian: Mahala . 129
Petra FU:
Steriadi:
Ecat. Delghioz:
Interior
George Enescu
Brasoveanci
.... 130
130
131

lulian 1\1dmescu: Portul Alexandria 131

I. Andreescu: Earna la Barbizon 548

I. Andreescu: Femei cosind ISS

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
Pag.
Prefata 3
Un secol de pictura romaneasca
I. Obarsiile 5
Precursorii 8
III. Maturitatea 15
IV. Corifeii: Grigorescu si Andreescu 18
V. Luchian regeneratorul 22
Mai 1937: Expozitia Tinerimii Artistice, Salonul, Expozitiile Pa!lady si Maxy 27
lunie 1937 : Reorganizarea Muzeului Simu; Premiile Nationale 33
Octomvrie 1937: Entartete Kunst 38
Noemvrie 1937: Expozitia poloneza 43
Decernvrie 1937: Contributia artistica a României la Expozitia din Paris; Capodoperele artei franceze . 48
lanuarie 1938: Asociatia « Arta » la sala Dalles 58
Expozitiile din luna lanuarie 1938. (Rodica Maniu, Matzner, Schweizer,Cumpana, Moscu, N. Stoica si R. losif) 65.
Expozitiile din luna Februarie 1938. (Grupul Iesenilor, Expozitia profesorilor de desen) 69
Martie 1938: Grupul Nostru, irato si Tonitza, Ghiata, Angheluta, Lucia Demetriade, dma Cretzu,Mede,
leni, Ciucurencu, Iordache
Aprilie 1938: Tinerimea Artistica, Salonul, Marius Bunescu, Pictura extremmrientala, Bob Bulgaru 81
Mai 1938: Gravura germana la Muzeul Toma Stelian; Tuculescu 90
lunie 1938: Comemorarea lui Grigorescu 98
Octomvrie 1938: Casa Artei germane, Altdorfer, Biennala 104
Noemvrie 1938: Kimon Loghi, Adina Moscu, Iosif, Portretul francez 117
Decemvrie 1938: Salonul oficial de arta grafica, Iser, Jalea, Lucian Grigorescu 126

Impresii de adtorie:
Praga in toamna lui 1937 133
Praga baroca 131
Galeria moderna de arta 136
Edificii publice si muzee 138
Expozitia de sticlarie artistica; arta slovaca 140
Belgrad: Muzeul Principelui Paul 143
Venetia: Ca Rezzonico 145
L'Ottocento 147
Traditie i Inovatie in Arta romaneasca 149
Arta in scoala: Plastica 156
Recensii. N. Iorga: Domnii Români 165
Coriolan Petranu: l'Art Roumain de Transylvanie 167
Barbu Slatineanu: Ceramica Romaneasca 168
Henri Focillon: Peintures Romanes de France 171
Louis Hautecoeur: De l'Architecture 174
Arta si Tehnica grafica 176

www.dacoromanica.ro