Prelipceanu

NICOLAE PRELIPCEANU
O CRIZÃ MAI VECHE
a începutul lui iulie, cazul Ridzi a umplut multã lume de indignare,
L mutã sau sonorã. S-au consumat ani de comentarii, cum ar zice

Eminescu, „în tot atâtea clipe”. Dar nu despre cele discutate
atunci, nu despre gesturile iresponsabile ale unui ministru de a arunca sute
de mii de euro pentru niºte spectacole de gust cel puþin îndoielnic, vreau sã
vorbesc aici. Nu. Dar ia sã ne gândim altfel: câte reviste România literarã
ºi câte reviste Apostrof sau Familia sau Convorbiri literare sau chiar Viaþa
Româneascã ºi aºa mai departe s-ar fi putut scoate cu suma care s-a dus pe
apa „Zilei Tineretului”, sãrbãtoare ce dateazã de pe vremea împuºcatului?
Multe, desigur. S-ar fi putut finanþa tiparul revistei Viaþa Româneascã pen-
tru cel puþin 25 de ani. Dar, dupã cum ºtim, banii de la buget sunt daþi pentru
anul în curs. Nu i-ai cheltuit? I-ai pierdut. Atunci, din suma de la Ministerul
Tineretului ºi Sportului s-ar fi putut finanþa, mã tem (sic), toate revistele
literare de oarecare suprafaþã din aceastã þarã pe anul în curs. Aºa, banii
s-au dus pe o petrecere, cum am spus, de gust îndoielnic, justificatã de faptul
cã o sutã de mii de tineri au fost scoºi în stradã ºi distraþi cu nu ºtiu ce con-
certe ºi alte zgomote. Sigur, nici Viaþa Româneascã, nici alte reviste, dintre
cele citate mai sus ori dintre cele al cãror titlu nu a încãput aici, nu pot pro-
duce efectul de masã zgomotoasã pe care-l produce un concert al cine ºtie
cãrei formaþii, obscure în lume, dar celebre în cartierul ei. Or, noi trãim în
vremurile distracþiei cu orice preþ. Nu asta ne toacã televiziunile în fiecare
varã, dar ce zic eu, ºi-n restul anului, de parcã ar trebui sã uitãm cu totul de
treburi ºi, acum, de crizã?! E trist cã miniºtrii au început sã o ia pe urma
televiziunilor comerciale, care din asta fac profit. E ºi mai trist cã în vremuri
de crizã nu salvãm ceea ce se poate salva pentru duratã ºi rãmânem tot la
efemeridele zgomotoase.
Dar sã nu credeþi, dragi colegi din zona mai culturalã a vieþii noastre, cã
n-o sã-i auziþi în continuare pe guvernanþi, pe politicieni, pe toþi, proclamând
importanþa culturii, rolul ei în crearea unei imagini luminoase a României în
lume. Flaºneta o sã continue sã cânte aceeaºi melodie, cã de aia e flaºnetã.
La nevoie, cineva o sã pronunþe ºi câteva nume de scriitori sau de filozofi,
deºi domnul preºedinte crede cã sunt prea mulþi, cei din urmã, creaþi de
2 VIAÞA ROMÂNEASCÃ
ºcoala româneascã. Aº. O iluzie opticã de mari proporþii. L-am auzit pe un

coleg care e parlamentar anunþând cã va propune, în camera unde e ales, un
proiect de lege pentru subvenþionarea de cãtre buget a câtorva reviste,
considerate bunuri de patrimoniu. Era vorba de cele centenare, cu un trecut
ilustru. Sigur, cele noi dar de mare audienþã (cât de mare poate fi audienþa
culturalã în þara manelelor ºi în lumea lui Michael Jackson), ar putea sã se
simtã nedreptãþite ºi le dau dreptate. Dar propunerea mi s-a pãrut himericã
doar pentru cã era proclamatã într-un an când criza taie salarii ºi supravie-
þuiri, nu din alt motiv. Cineva ar putea sã replice cã existã AFCN, Adminis-
traþia Fondului Cultural Naþional, care cu asta se ocupã. Se ocupã, dar cere
atâtea hârtii ºi formalitãþi deºarte, încât multã lume renunþã, ca sã nu mai
spun cã momentul când se pot acorda fondurile respective vine cam dupã
jumãtatea anului, iar finanþarea nu poate susþine numere de revistã care au
apãrut înainte de acest moment.
O întâmplare tristã face ca, oarecum în momentul când izbucnea scan-
dalul Ridzi pe scena publicã, politica se amesteca ºi în viaþa unei redacþii
literare, spulberând pe poetul care era redactor ºef ºi pe unul dintre prin-
cipalii sãi colaboratori, un critic stimabil nu numai în oraºul îndepãrtat de
Bucureºti unde se desfãºoarã neplãcuta poveste. E vorba, dacã nu aþi ghicit,
de revista Familia de la Oradea, continuatoarea celei care, în urmã cu un
secol ºi aproape jumãtate, l-a debutat pe Eminescu. Sigur, aceasta e o carte
de vizitã care poate pãrea prãfuitã ºi aºa ar ºi fi, dacã Familia n-ar fi rãmas
o revistã de mare interes, dacã nu ar fi adunat în jurul sãu generaþii noi de
scriitori, încã de la reînfiinþarea ei, în anii 60, când acolo ºi-au gãsit refugiul,
prima reapariþie în arenã, câþiva foºti membri ai Cercului Literar de la Sibiu,
ori mai încoace când foºti echinoxiºti clujeni, continuatori peste timp ai fai-
moºilor cerchiºti, au preluat-o. Desigur, când folosesc cuvântul faimoºi mã
refer la cercul strict al celor care mai citesc reviste literare ºi cãrþi de litera-
turã adevãratã, nu la cei care ar putea sã iasã prin pieþe la un zgomot de doi
mai. Probabil cã abuzez de cuvântul acesta, acum când criteriul e înmor-
mântarea, sau, mã rog, exhibarea sicriului lui Michael Jackson, „domnu’
Michael” al dlui Stolojan sau, poate, ºi Iliescu, din 1994, de la Bucureºti.
Dar, ºtiþi, fiecare cu faimoºii sãi. Dacã pe noi, ãºtia, ne lasã reci exhibiþiile
fie ele ºi postmortem, cu corpurile ºi vocile unor vedete ale momentului, ni-
meni nu ne poate împiedica sã avem ºi noi faimoºii noºtri, precum Caþaven-
cu, faliþii sãi. Ei, dar, o sã spuneþi, ce s-a întâmplat la Familia? S-a întâm-
plat cã revista fiind finanþatã de Consiliul Judeþean, preºedintele acestuia s-
a gândit aºa: cine dã banii trebuie musai sã ºi decidã ºi atunci a fãcut în aºa
fel încât sã dea o vagã tentã de legalitate demiterii redactorului ºef, exce-
lentul poet ºi fãcãtor de revistã Ioan Moldovan, ºi sã-ºi punã omul sãu. ªi,
cu un drum, l-a îndepãrtat ºi pe criticul literar Ioan Simuþ, profesor la Uni-
versitatea din oraº, de la revistã. Nu are nici o importanþã, în acest moment,
O CRIZÃ MAI VECHE 3
dacã cel numit e un fost sereist cu eventuale veleitãþi literare, important este
cã un mãrunt politruc local îºi poate permite sã se amestece în treburile unei
reviste de culturã de anvergurã ºi vechime. ªtiu rãspunsul pe care l-ar da,
dacã ar ºti de acest articol ºi mai ales dacã acest articol ar apãrea într-un ziar
de care sã se teamã (cã, aºa, într-o altã revistã, ce-i pasã dlui?): cã e
ordonator de credite, cã managementul, bla-bla-bla... ºi alte obiecte de lemn
care trec drept concepte ºi cuvinte în zilele noastre.
Pânã la urmã, Ioan Moldovan a fost repus în funcþie, dar un semnal tot i
s-a dat cã „muºchii” politicienilor dicteazã, iar nu trecutul de aur sau prezen-
tul mai mult decât onorabil. A fost reprimit ºi criticul Ioan Simuþ, dar ºi lui
i s-a dat semnalul de mai sus. Tuturor. Cu câtva timp în urmã, de altfel, un
alt scriitor orãdean, poetul Traian ªtef, a fost înlãturat de la direcþia
Bibliotecii judeþene, unde fãcuse minuni.
Când vãd cu câtã nepãsare se calcã în picioare abilitãþi dobândite în ani
de studiu ºi muncã, sau talente recunoscute de cei care se pricep, în numele
unor vorbe de lemn, îmi dau seama cât de prost am fost (mãcar nu sunt
singur, aici) când mi-am închipuit cã prin dispariþia clanului Ceauºescu ºi a
dictaturii de familie, vom intra ºi noi într-o perioadã a meritocraþiei. Merito-
craþia nu se poate instaura, însã, la noi, pentru cã, aici, împuºti pe ºefii unui
clan, vin alþii, mai mici, la rând. ªi asta la scarã naþionalã, dar ºi la scarã
judeþeanã ºi, probabil, ºi orãºeneascã ºi sãteascã. Am detestat din suflet, de
când mã ºtiu, formulele „oºan de-al nostru” sau „sucevean de-al nostru” sau
„bãnãþean de-al nostru”, poate ºi pentru cã eu nu prea puteam fi de-al nici
unuia, dar poate, mai sigur, ºi pentru cã întrevedeam în ele un început de
cãlcare, discretã, în picioare, a criteriilor clare, de valoare, în numele unei
„cumetrii”, vorba dlui Iliescu (sã-i dãm fostului Cezar ce e al lui), care, de
altfel, e suveranã la noi.
Cât despre culturã, da, ea e foaaarte importantã în discursurile politicie-
nilor, dar numai când e nevoie de acest capitol, cã altfel, cine îºi mai aduce
aminte de ea, în vânzoleala cu care se fac milioanele, de lei, dolari sau euro,
când te afli în funcþii publice ºi când îþi poþi permite sã calci în picioare niºte
„scârþa-scârþa pe hârtie”, nici habar neavând cã repeþi un gest clasic, al lui
Titircã Inimã-Rea. ªi chiar dacã aceºti domni ar auzi, cumva, de Titircã Ini-
mã-Rea, tot nu le-ar pãsa lor, din moment ce au, chiar pentru moment, cãci
atâta þin patru ani de guvernare iluzorie, pâinea ºi cuþitul în mânã. Sã le spui
cã nu e pâinea lor, cã nu e nici cuþitul al lor, cã le-a fost împrumutat, prin vot
secret, de naivii care au crezut cã or sã le urmãreascã numai interesul, adicã
pe cel public? În zadar, „nu-nvie morþii”. Morþii spirituali, vreau sã zic.
eveniment
FRANÇOIS PAMFIL
EL GRECO ÎN PIAÞA ROSETTI
dresa de mai sus este cea a unui fost atelier al pictorului Vladi-
A mir Zamfirescu, a cãrui recentã, amplã expunere la Sãlile

Dalles, a provocat aceste rânduri.
Ca vechi prieten ºi coleg de meserie, osteneam adesea, pe timpuri, pe
numeroasele trepte cãtre mansarda sa.
Aici ºoca o stranie sobã – sculpturã artizanatã de locatar, în care pâlpâ-
iau gazele cu o flacãrã de chibrit. Atelierul avea ºi un geam cãtre piaþã, pe
foaia cãruia Mirel încondeiase, în negru subþire, desenul unui vitraliu
medieval, în scopul, evident, de a aseptiza lumina de poluarea realist-
mizer-socialistã de afarã. Tot aici, în dreptul unei mese rinascentiste, se
afla pe perete ºi o hartã de navigaþie a coastei estice a Chinei. Fusese
recuperatã de subsemnatul din cala inundatã a epavei vasului „Evan-
ghelia” din dreptul Costineºtiului. Avea, însemnate de fostul cãpitan, în
creioane colorate, rute dupã cap compas, recifuri periculoase etc. Trasee
dupã care „navigam” adesea, evadând, pueril, în jocul de-a piraþii.
Dar un alt stop-cadru cu Mirel îmi stãruie din timpul unui voiaj îm-
preunã la Dresda. În celebrul muzeu de aici, profitând puºteºte de o clipã
de somnolenþã a masivelor gardiene (ce evocau paznicele de la
Auschwitz) pictorul se închinã ºi apoi sãrutã fulgerãtor mâna „Doamnei
cu Steagul” a lui Tiþian. În fapt mâna marelui veneþian care zugrãvise
tabloul.
Revenind la atelier, pe ºevalet, un posibil autoportret de mari
dimensiuni, teutocopoliza într-o vedere anamorfoticã, cilindric-convexã,
într-un exerciþiu de transfigurare.
În elegantul album Zamfirescu, pe care-l parcurg, un distins pictor,
congener cu noi ºi afurisitor obstinat în numele ortodoxiei, îl gratuleazã pe
V.Z. cu „iconarul Vladimir”. Lãsând la o parte faptul cã prenumele artis-
tului poate fi asociat (forþat) cu vestita ºcoalã muscãleascã, neobizantinã,
din mãnãstirile Suzdalului, eticheta mi se pare (sper neintenþionat) re-
ductivã, cel puþin. Cãci deºi se cunoaºte prea bine cã alãturi de arta de
ºevalet V.Z. s-a ilustrat ºi pe murii frescei bisericeºti ca ºi în splendida
suitã a unui iconostas, respins de episcopul de Oradea de atunci deoarece
EVENIMENT 5
era prea ... bizantin! Aºiºderea cã, în pragul înþelepciunii artistice, el simte
irepresibil nevoia de a transcrie în cheie contemporanã rugãciuni din
Rubliov sau Teofan Grecul, nu-l putem exila sub anonimul „iconar”. În
fond l-am putea numi la fel de bine „Caravaggio Vladimir”.
În lumea noastrã, cea a „zugravilor de subþire” cum frumos i se zicea,
Vladimir (Mirel) Zamfirescu este demult un model de puritate în compor-
tament, în vocaþie. Mã bucur a-i fi alãturi, în dreptul flacoanelor noastre
cu verni Damar sau Bolos de Armenia, azi când, la televizor, se face
reclamã unei galerii care produce spre vânzare picturã... pe computer!
FLORIN TOMA
VLADIMIR ZAMFIRESCU – PROVOCAIN ªI ABEL
n aceste vremuri în care creatorii au fost exilaþi cu acte în regulã
Î înspre marginile timpului, o adunare de prieteni în jurul unui artist

este un challenge impetuos adresat „secþiei de anodin” din
renumitul concern pentru tristeþe ºi orchestrã al vieþii. Apoi, dacã numãrul
acestora depãºeºte considerabil oferta spaþialã de recepþie, înseamnã cã
autorul este mai mult decât recuperat, iubit ºi respectat. Este adorabil.
La începutul verii, a avut loc vernisajul expoziþiei de picturã, desen ºi
colaj, semnatã Vladimir Zamfirescu ºi intitulatã grav, aºa cum este însãºi
opera sa, „Trupul ºi fiinþa”. Mai rar un asemenea prilej oferit tuturor
prietenilor ºi admiratorilor celui numit familiar Mirel, de a-ºi da întâlnire
în centrul unui punct magic! Sala Dalles a fost asaltatã de un public nu-
meros – peste 200 de persoane –, o fãrâmã din acel „le tout Bucarest” al
artistului: oameni de culturã, artiºti, regizori, diplomaþi, academicieni,
scriitori, profesori, studenþi, cronicari. Toþi având cele mai bune intenþii:
sã-l salute ceremonios pe maestru, sã parcurgã itinerariul, dupã care sã
mai schimbe un zvon, sã se complimenteze reciproc cu confraþii, sã fie
doar vãzuþi sau, dupã caz, „Ia sã vedem ce-a mai nãscocit Mirel!”.
Dar, pe lângã varietatea circumstanþialã, prin eticheta sa caldã, nu lip-
sitã însã ºi de o reconfortantã patinã aristocratã, retrospectiva a însemnat,
fãrã îndoialã, ora de vârf a acestui prezent al artelor plastice din Capitalã.
Altminteri, se spune, destul de confuz. Dupã care, conform tradiþiei, târgul
Bucureºtilor a putut intra liniºtit în torpoarea verii.
Dincolo de bonomia aproape contrariantã a omului, de zâmbetul lui

ceremonios, dar de o calinerie graþioasã, dincolo de modestia lui un pic
enervantã ºi de un maintien coborât parcã din Marele Bizanþ, dincolo de
amãnuntele insolite ale biografiei (insistenþa pentru examenul la Arte
Plastice, predeterminarea numelui Corneliu Baba în viaþa ºi în germenii
operei sale, refuzul faþã de autoritãþile comuniste de a fi „aburcat” cu forþa
pe simezele omagiale, de unde ºi un aer de conspirativitate al lucrãrilor
sale înainte de ’89 ori, nu în cele din urmã, prietenia tonitruantã cu Nichita
Stãnescu, cãruia îi dedicã o serie superbã de colaje), dincolo de amãnuntul
cã tablourile sale fac parte din patrimonii regale, muzeale ºi din colecþii
ale unor ºefi de stat din Norvegia, Danemarca, România, Italia, China,
Bulgaria ºi Vatican, un fapt este cert: pictura lui Vladimir Zamfirescu nu
se adulmecã, nu se gustã. Ea se cugetã.
Trei ar fi, la o ochire rapidã asupra expozeului de la Dalles, principalele
direcþii în care, dacã fantazãm prea mult, ne asumãm riscul de a ne afunda
definitiv în academism.
Prima – interioritatea spiritului, efilatã dintr-o suºã culturalã, pe care nu
înceteazã s-o iscodeascã, secând-o, dacã se poate spune aºa, de sensuri.
Fie cã sunt translatate din iconografia sedimentarã conexã Cãrþii Sfinte
(Cain ºi Abel – în cele douã variante, Coasta, Sãrutul, Alungarea, Fetele
lui Lot), fie cã sunt „apropiaþi” ai autorului (Picasso, Mozart ºi Salieri,
Don Quijote, tatãl pictorului, El Greco sau Neagu Djuvara), personajele
sale sunt imagini ale conceptelor. Sunt externate din rezervaþia preceptelor
morfologiei clasice. Faþa lor prelungã, privirea sonorã, mâinile delicate cu
degete gracile, precum ºi, nu în ultimul rând, câte un detaliu din periferia
privirii, ce deruteazã total tihna percepþiei (broasca þestoasã, triunghiurile
ce plutesc – sã fie oare niºte secrete „fante” prin care ne-am putea strecura
Dincolo?, apoi, colivia, lancea ca un fir de aþã a lui Don Quijote, masca
veneþianã din mâna lui Picasso, cartea pe care jurã Neagu Djuvara, trupul
lui Cain, ca o patã a culpei sangvinolente, vâlvãtaia de flori scoasã de
Scamator, cubul minuscul de la picioarele Dansatoarei pe sârmã etc.) –
sunt tot atâtea argumente cã autorul opereazã cu structuri simbolice
aparþinând unui protosemantism funciarmente cultural.
A doua – un insistent recurs antropocentrist al viziunii. Omul cu toate
cele ale lui, din preajma sufletului ºi a închipuirii sale. „Toatã viaþa am
luptat sã desãvârºesc în limbajul plastic chipul omului” – mãrturiseºte
autorul. Personajele lui nu au peisaj, nu au însoþire de fundal care sã le
fixeze. Ele planeazã în vapori de semnificaþii, vin ºi se aºazã în lumea
privirii fãrã niciun auxiliar extrasenzorial. Aidoma ideilor. Ca dovadã cã,
atunci când experimenteazã ºi þine morþiº sã le individualizeze, sã le
„umanizeze”, scoþându-le din clarobscurul atent ºi plasându-le în vârtejuri
cromatice vii, ameþitoare (Menine la scãldat – o replicã, poate inte-
EVENIMENT 7
lectualizatã, poate ironicã, la Les grandes baigneuses al lui Renoir, sau

Douã capre, sau Vaci, sau În pãdure, sau Fructe), artistul pare cã pãrãseºte
ipoteza livrescului ºi se afundã într-o anecdoticã dupã pãrerea mea
inconvenabilã.
A treia direcþie este cea a minuþiei desenelor ºi colajelor. Face figurã de
filatelist (o frumoasã obsesie, artistul chiar imagineazã timbre, de pildã, în
Pseudofilatelie cu timbre de mânã!), care, cu o voinþã de japonez mito-
cosind stampe, se apleacã asupra unei alte dimensiuni ce þine de realul sãu
fantastic. Tot atât de divers ca ºi uriaºele tablouri-ipostazii ale Spiritului.
Schiþã-document sfâºietor (Moartea lui Petre Þuþea sau Monseniorul Vla-
dimir Ghika – prinþ, preot ºi martir), portret abisal (Hristea-Nichita Stã-
nescu), ortografie orientalã (Poveste Zen cu firul de iarbã), meºtereli
absurde (Proiect pentru un aparat de zburat), viziuni eshatologice (Infer-
nul. Divina Comedie, Sodomaice) sau semne arhetipale cel puþin insolite
(portretul mamei, alãturat unei fosile reale, în vârstã de 150 de milioane
de ani!). Toate acestea exprimã o politropie spectaculoasã. În sensul cã
Vladimir Zamfirescu poate sã fie, în egalã mãsurã, ºi constructorul unor
megastructuri ideatice, dar ºi un caligraf al firului de iarbã.
Existã, în aceastã secþiune a colajelor, douã lucrãri emblematice. În
centru, fotografia autorului, care stã drepþi în faþa a douã tablouri. De
gardã la Rembrandt, care aminteºte de filiaþia operei mentorului ºi profe-
sorului sãu, Corneliu Baba. ªi De gardã la El Greco, ce ne trimite cu dis-
creþie la propria sa picturã. Un gest cât se poate de cugetat!
Aº insista, în final, asupra unui nodul epic, posibil sã fie calibrul mis-
terios (ºi greu vizibil din exterior!) al judecãþii semantice pe care pictorul
îºi construieºte teoria sa spiritualã: provocarea Cain ºi Abel. Povestea
sângeroasã. Crima iniþialã. Fratricidul. În general, acest motiv împinge la
un eseu despre nemãsurã (ce avea sã devinã tãbãcitul hybris din Anti-
chitate!), adicã raportul dintre aroganþã, orgoliu ºi lãcomie, apoi, despre
vinovãþie ºi iertare, despre luptã ºi predestinare... ºi aºa mai departe. Altfel
spus, teren fertil pentru viitoare recolte de interes, foarte uºor de obþinut în
orice anotimp. Cultural.
Numai cã Vladimir Zamfirescu ce face?... Rãstoarnã mitul cu tot cu
aderenþele sale semiotice ºi îl supune unui soi de – cum spunea odatã Jean
Piaget despre teoria lui Adler – „imperialism al refulãrii”. A cãrui princi-
palã funcþie este de a „reduce conþinutul imaginar la o tentativã ruºinoasã
de a înºela cenzura”.
Or, în ambele viziuni asupra cuplului de forþe Cain ºi Abel (ºi aceea în
care cei doi sunt „siamizaþi” amniotic, lipiþi în dreptul pieptului (respiraþia,
inima, sufletul etc. etc.!), ºi aceea în care Cain, cu trupul precum o patã
închegatã de sânge, îl þine în braþe pe Abel mort, ca într-o Pietà improprie
ºi bizarã!, pictorul nostru pare cã vrea sã „înºele cenzura” de care vorbea
Profesorul de la Geneva. Cain ºi Abel nu sunt autonomi, diferiþi. Nu existã

douã entitãþi, ei sunt o singurã unitate. Ca o construcþie androginã. De
aceea, asasinatul comis se transformã în suicid din dragoste. Un
androgynopsis tragic. Fiindcã, e logic, prin moartea unei pãrþi a acestei
monade, se anuleazã ºi cealaltã...
O idee la cãpãtâiul cãreia stã de strajã artistul. În fapt, o sinucidere
asistatã.
NICOLAE PRELIPCEANU
DE GARDÃ LA ESENÞE
ala Dalles a revenit, cu expoziþia lui Vladimir Zamfirescu, la
S gloria ei de altãdatã. Îmi amintesc expoziþii triumfale de acum

câteva zeci de ani, sculptura lui Henry Moore, sau cea a unui
tânãr care tocmai se fãcea cunoscut, Sorin Dumitrescu, dar nu pot sã uit
nici lucrãrile, uimitoare, ale lui Napoleon Tiron, pe care tot aici le-am
vãzut, în cursele mele dese de la Cluj. Chiar dacã nu mai e exact ce a fost
– acum trebuie sã intri prin librãria din faþã, Noi sau cum va mai fi ajuns
sã se cheme, iar patronii cer organizatorilor de expoziþii taxã pentru cã
vizitatorii calcã pe circa zece metri ai lor – Vladimir Zamfirescu a fãcut
din ea, din nou, centrul plasticii româneºti.
Artist constant, ale cãrui obsesii sau mai degrabã viziuni nu s-au schim-
bat mult în ultimele decenii, Zamfirescu a rãmas acelaºi pictor indiferent
la mode ºi timp, ba chiar, cum observa un prieten al sãu din tinereþe, Ale-
xandru Sincu, ºi la istorie. Cãci cum altfel sã interpretezi aceastã apariþie
dintr-un neant întunecat a unor personaje care ar fi interesat, ºi au inte-
resat, artiºti din vremuri foarte îndepãrtate, fãrã ca prin asta pictorul de azi
sã parã anacronic sau depãºit! Ochiul pictorului, dar mai ales mintea lui,
aceea ascunsã de obicei privitorilor de tablouri, se uitã în adâncimea
subiectelor sale, dacã pot folosi acest cuvânt atât de material pentru ceva
atât de imaterial pe cât sunt picturile lui Zamfirescu. Cine altul s-ar fi
gândit cã Abel ºi Cain au fost ºi copii ºi cã încã de atunci exista între ei o
adversitate care, mult mai târziu, avea sã-i fie fatalã celui dintâi. Apropo,
oare de ce s-o fi spunând mereu „Cain ºi Abel” iar nu „Abel ºi Cain”?
Oare pentru cã, indiferent dacã victima e inocentã, omenirea îl reþine ºi-l
EVENIMENT 9
preþuieºte întotdeauna pe învingãtor, cu orice mijloace ºi-ar adjudeca

acesta succesul?
Am recunoscut, zilele astea, în iulie, când expoziþia tocmai se închidea,
în vitrina unei galerii de pe un ªelari devastat de cãldurã ºi paraginã, unul
dintre acele chipuri renascentiste marca, atât de inconfundabilã, Zamfi-
rescu, un personaj care poate fi ºi un erou al vremurilor apuse, cât ºi unul
contemporan nouã ºi lor, celor de atunci, cum e Don Quijote. Era ca o
fantã îngustã într-o densã întunecime din care acesta rãsãrea ºi îþi dãdea
impresia cã în orice clipã ar putea sã se retragã, eventual deziluzionat sau,
oricum, dezinteresat de ceea ce vede, lucru absolut de înþeles, de altfel.
Astfel sunt personajele sale, în general unice, cu excepþia câtorva întâlniri,
precum aceea dintre cei doi fii ai lui Adam ºi ai Evei, cei care au marcat
al doilea pãcat, cumva în prelungirea celui originar, al omenirii.
Expoziþia de la Sala Dalles a fost o oazã de liniºte ºi claritate într-un
Bucureºti mãcinat ba de furtuni, ba de cãlduri insuportabile. Artistul,
aceastã figurã angelicã ajunsã la 73 de ani, nu ºi-a pierdut surâsul sãu
blând ºi îngãduitor, l-a purtat cu el în zilele când l-am întâlnit acolo, sus,
în expoziþia celeilalte feþe ale sale, dacã pot risca expresia, aceea de gra-
ficã, mai aproape de experimentele epocii. Poate mai aproape, simt nevoia
sã revin, pentru cã tragismul figurii unui Þuþea murind trimite, chiar aºa,
schiþat pe un petic de hârtie, la marile sale lucrãri de picturã, cele unde
lumea nu existã, ci doar anume figuri, selectate pentru a o reprezenta ºi
înlocui. Schiþele pentru aparatele de zbor pot trimite pe cineva cu gândul
la Leonardo, numai cã aici, Vladimir Zamfirescu e mai degrabã apropiat
de zona ludicului, a suprarealismului decât de raþionalismul renascentis-
tului ºef. Acolo sus existã ºi o lucrare care premerge fantele umane într-un
dens întuneric, despre care vorbeam mai sus, numai cã e invers: pe o foaie
albã se deseneazã extrem de clar un fel de arc de culoare închisã, ca o
tãieturã de scalpel într-un alb deloc imaculat, despre care fanta nu spune
mult. Mãrind aceastã eboºã la dimensiunile tablourilor din expoziþie, fanta
permite, îþi iei seama, apariþia unui chip de altãdatã, de hidalgo sau de
personaj biblic. Nudurile lui Vladimir Zamfirescu ar fi, ºi ele, un subiect
pentru comentator, forma corpurilor nu este aceea practicatã sau existentã
azi, ca ºi cum acele imagini nu ar fi decât niºte idealuri îndepãrtate în timp
de care, la fel ca de acelea ale visului, nu te poþi apropia mai mult decât
þi-o permite artistul.
Atent mai mult la figurile umane ºi aproape deloc la mediul din jur,
Vladimir Zamfirescu se apropie rar de chipurile contemporane, care nu
par a-l atrage ºi a-l subjuga. Doar soþia sa, Ria, este prezentã în câteva por-
trete în ocru, cu aerul blând protector pe care îl va fi având ºi în realitate.
ªi un Picasso în douã atitudini foarte asemãnãtoare, într-un fel de mantie
albastrã, cu aerul unui copil bãtrân, ce-ºi ai permite, peste vârste ºi timp,
sã viseze.
Acum trei ani, când Vladimir Zamfirescu împlinea 70, Institutul Cul-
tural Român i-a editat un splendid album, în care poþi revedea unele dintre
lucrãrile ce au trecut o clipã prin faþa ochilor tãi, în expoziþia de la Dalles.
Aºa varianta finalã, adultã, crima lui Cain contra lui Abel, unde primul nu
este decât un cap înspãimântãtor, sau Alungarea Evei din Paradis.
Pânã la urmã trebuie sã o spun ºi pe asta: Vladimir Zamfirescu nu se
orienteazã decât spre temele fundamentale, perene, ale umanitãþii, fie cã
ele pornesc din viziunea religioasã, cum s-a observat adesea, inclusiv în
albumul de la ICR, fie de la alte „biblii” ale culturii, care s-au adãugat în
timp celei originare, cum ar fi capodopera lui Cervantes. El însuºi, artistul
acestor ani cu privirea într-un etern trecut-prezent-viitor, Vladimir Zamfi-
rescu deschide, pe orice perete ar sta o lucrare de-a sa, o fereastrã cãtre
esenþe.
Acea glumã blândã, în care artistul este fotografiat lângã un tablou de
El Greco ºi totul devine, chiar aºa, „De gardã la El Greco”, nu face decât
sã ne atragã atenþia asupra unui adevãr mai profund: Vladimir Zamfirescu
stã, de fapt, tot timpul, de gardã la esenþe.
istorie
VICTOR NEUMANN
ELITELE ªI PROBLEMA MODERNIZÃRII ROMÂNIEI1
Paºoptiºtii ºi geneza statului român
zvoarele culturale franceze au influenþat procesul de formare al
I statului român modern. Franþa a jucat un rol-cheie în recunoaºterea

internaþionalã a acestuia la 1859 ºi la 1918. Este ºtiut însã cã Marea
Revoluþie Francezã s-a preocupat de extensia socialã a naþiunii, de recu-
noaºterea drepturilor juridice ºi civice ale fiecãrui individ, de promovarea
libertãþii ºi egalitãþii, ceea ce a contribuit la formularea, explicarea ºi asu-
marea cultural-juridicã a noþiunii de cetãþenie. Citoyenneté a fost con-
ceptul-cheie în jurul cãruia s-a coagulat identitatea social-politicã, adicã,
naþiunea francezã modernã ºi contemporanã. Deoarece limba francezã a
fost relativ repede ºi bine însuºitã de elitele româneºti, s-a rãspîndit opinia
conform cãreia România e o þarã francofonã, Bucureºtiul e “micul Paris”,
iar identitatea naþionalã e una îndatoratã modelului francez2. Într-adevãr,
1 Acest text este un fragment dintr-un studiu ce abordeazã ambivalenþele culturale ºi politice ale
României ºi rostul schimbãrii paradigmei culturale.
2 Patriotismul francez promovat prin jus solis (dreptul pãmântului) diferã din punct de vedere
conceptual de acela german promovat prin jus sanguinis (dreptul sîngelui). Cultura germanã a
epocii revoluþionare a fost atrasã mai ales de formarea conºtiinþei colective ºi nu de formarea
conºtiinþei individuale. Preferinþa pentru conceptele de Volk (popor, în sensul de etnie) ºi Sprache
(limbã) în locul aceluia de Bürger poate fi explicatã ºi graþie procesului de inversare a valorilor ce
definesc identitatea naþionalã. Diferenþa conceptualã a conferit înþelesuri distincte ideii de naþiune:
Franþa va include, respectiv, va asimila alteritãþile (minoritãþile) de orice fel; Prusia se va delimita
de ele. Diferenþele de abordare a problemei identitare explicã marile conflicte dintre cele douã na-
þiuni, rãzboiul franco-prusac din anii 1870-1871, primul ºi al doilea rãzboi mondial. În temeiul lim-
bajelor lor identitar-politice, Prusia, respectiv, Germania ºi Franþa se exclud reciproc în perioada
1870-1945. Centralismul promovat de Franþa ºi preluat de gândirea politicã ºi administrativã a
României (dar ºi de celelalte state naþionale din Europa de sud-est constituite în secolul al XIX-
lea) este doar un element din complicata construcþie statalã din zonã. Analizând fundamentele
conºtiinþei identitare româneºti, vom constata cã ele sunt inspirate mai ales de germani (exemplul
conceptelor de popor ºi limbã), la care se reataºeazã valorile culturale ºi administrative ale millet-
ului otoman, în care identitatea e conferitã de comunitatea religioasã. De aici derivã importanþa
cunoaºterii sensurilor atribuite de fiecare limbã conceptelor fundamentale formatoare ale identitãþii
moderne. Vezi Victor Neumann, Neam, Popor sau Naþiune? Despre identitãþile politice europene,
mesajele Revoluþiei Franceze au avut un oarecare ecou în Principatele

Române, motivînd dorinþa elitelor de a înnoi sistemul politic.
În contextul în care o mare parte a intelighenþiei române a studiat la
Paris, iar Franþa a contribuit la recunoaºterea internaþionalã a Unirii Prin-
cipatelor, firesc era ca România sã preia de la aceasta legislaþii, construcþii
instituþionale, principii filozofico-pedagogice ºi cultura identitãþii statal-
politice. De ce nu s-a întîmplat astfel? De ce naþiunea românã nu a devenit
una civicã, aidoma celei franceze? De ce colectivitatea românã a fost ºi
mai e definitã prin noþiunile de neam, popor, etnie, termeni ce trimit la
istorie, tradiþie ºi culturã ºi nu prin acelea de emancipare, libertate indivi-
dualã, egalitate socialã – ca în cazul Franþei? De ce naþiunea românã e o
naþiune culturalã ºi nu o naþiune a cetãþenilor, aºa cum e cea francezã? De
ce un segment social reprezentînd majoritatea României a fost ignorat sau
exclus de la treburile publice? Cum se explicã absenþa binelui de obºte din
idealurile ºi comportamentele intelectuale ºi politice româneºti? Dar
complexele de superioritate ori inferioritate faþã de „strãin”, faþã de
„celãlalt”?
Modernizarea româneascã privea mai ales elitele ºi mai puþin masa
populaþiei. Chiar ºi modul de a gîndi al vîrfurilor culturale ºi politice era
rareori similar celui occidental. Reformele europene au coabitat pe tot
parcursul secolului al XIX-lea cu practicile vechii administraþii. Justiþia
combina legile inspirate de reformele iluministe occidentale cu reco-
mandãrile derivînd din textele religioase. Cultura politicã a paºoptiºtilor
români substituia noþiunile fundamentale de libertate ºi egalitate pro-
movate de Marea Revoluþie Francezã cu acelea de “dreptate” ºi „frãþie”3.
Libertatea presupunea formarea calitãþilor individului, autoconducere,
responsabilitate, capacitatea de a reflecta ºi de a decide. În locul unei
culturi individuale bazate pe libertate în sensul conferit noþiunii de cultura
iluminist-occidentalã, gîndirea politicã româneascã a preferat vechea
culturã colectivã sau, în cel mai fericit caz, orientarea ambivalentã. În felul
acesta, ea ºi-a diminuat ºansele unei rapide ºi eficiente modernizãri so-
ciale. Inspiratã de biserica bizantinã, cultura colectivã a amînat
participarea celor mulþi la treburile publice.
Absenþa contractului social, inexistenþa opþiunii politico-economice
alternative, ordonarea vieþii în funcþie de tradiþiile colectivitãþii ºi nu în
funcþie de alegerile individuale au întîrziat modernizarea ºi integrarea
Editura Curtea Veche, ediþia a II-a, Bucureºti, 2005, pp. 13-46; 47-84; 147-180. Pentru problema
de metodã, vezi ºi Idem, Istoria conceptualã ºi deconstrucþia limbajelor social-politice. O contri-
buþie la înnoirea metodologicã a istoriografiei române, în Memoriile Secþiei de ªtiinþe Istorice ºi
Arheologie, Seria IV, Tomul XXXII 2007, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2008, pp. 179-
189.
3 Vezi observaþia la Daniel Barbu, Bizanþ contra Bizanþ, Editura Nemira, Bucureºti, 2001, pp. 268-
269.
ISTORIE 13
europeanã a societãþii româneºti4. Formarea gîndirii politice utile

modernizãrii ºi promovãrii democraþiei era aproape imposibil de imaginat
în contextul în care România avusese pînã la mijlocul veacului al XX-lea
o populaþie majoritar ruralã, exclusã de la treburile publice. În epoca
formãrii statului naþional, idealul vechii boierimi se exprima prin dorinþa
acesteia de a-ºi trimite copiii la studii în Occident ºi de a-ºi pãstra in-
fluenþa asupra noii clase politice. Purtînd însemnele unei distincþii faþã de
majoritatea locuitorilor þãrii, noua elitã va formula programele politice pa-
ºoptiste ºi postpaºoptiste în acord cu propriile viziuni ºi cu interesele fa-
miliilor din care provenea. Ea avea sã reprezinte o categorie socialã fami-
liarizatã cu valorile occidentale, una care va cocheta cu ideea de Europa ºi
cu promovarea principiilor europene în cultura românã. Aceeaºi elitã va
încerca sã adapteze mesajele Vestului la condiþiile Estului, evitînd o des-
pãrþire bruscã de Vechiul Regim. Ea va motiva ignorarea drepturilor
individuale prin subsumarea intereselor particulare idealului colectiv, iar
pe acesta din urmã îl va defini drept ideal naþional.
Pe de altã parte, prin comportamentul ei, amintita elitã ne invitã sã ve-
dem cum anume ºi-au fãcut loc în viaþa publicã delimitãrile pe criterii
sociale, cultural-religioase ºi economice; de ce þãrãnimea României nu a
beneficiat de o instrucþie alternativã, de una necesarã emancipãrii; de ce
societatea oamenilor simpli nu a avut la îndemînã o justiþie corectã,
respectiv, de ce nu a funcþionat o egalitate a cetãþenilor în faþa legii; de ce
pe parcursul unui secol de la începutul modernizãrii a fost ignoratã urba-
nizarea satului, instrucþia în temeiul normelor civice, formarea limbajelor
social-politice în sens occidental ºi a conºtiinþei critice.
Într-unul din viitoarele rãspunsuri privind locul României ºi genul
relaþiilor ºi înrudirilor ei cu Europa vor trebui luate în considerare diver-
sitatea influenþelor: bizantinã, sud-slavã, turcã, rusã, austriacã, germanã ºi
francezã5. Adicã tot ceea ce a concurat la geneza unei culturi identitare cu
vocaþie creativã. Situarea românilor între Orient ºi Occident a contribuit la
geneza unor valoroase opere literare, artistice, ºtiinþifice ºi chiar a unor
curente de avangardã pentru cultura Europei ºi pentru cultura universalã.
Pe de altã parte, multiplele influenþe invocate au creat ambivalenþe ce se
puteau regãsi într-una ºi aceeaºi idee naþionalã, dar ºi categorii sociale ºi
culturi comunitare situate la poli opuºi, împiedicînd adaptarea României
la standardele identitar-politice ale Europei.
4 Daniel Barbu, op.cit., p. 268.

5 Aceastã temã am dezvoltat-o într-o conferinþã susþinutã la Academia Românã în octombrie 2007.
Cf. Victor Neumann, Istoria conceptualã ºi deconstrucþia limbajelor social-politice. O contribuþie
la înnoirea metodologicã a istoriografiei române, în Memoriile Secþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheo-
logie, Seria IV, Tomul XXXII 2007, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2008, pp. 179-189.
Ardelenii ºi geneza gîndirii politice ambivalente
Contradicþiile dintre ortodocºi ºi greco-catolici, dintre creºtini ºi evrei,

dintre români ºi maghiari au izvorît nu numai din insuficienta deschidere
spre alteritate, ci ºi din neînþelegerea bogãþiei vieþii spirituale ºi culturale
locale, din limitãrile autoimpuse de cultura naþionalã coagulatã în jurul
unui singur grup etnic ºi a unei singure confesiuni religioase6. De exem-
plu, interzicerea Bisericii Greco-Catolice în anii comunismului nu e doar
consecinþa regimului totalitar instaurat de Moscova, ci ºi urmarea unei în-
delungate polemici interconfesionale ºi a unei marginalizãri a acestei bi-
serici minoritare în perioada interbelicã de cãtre intelighenþia românã laicã
ºi religioasã ori de majoritatea societãþii. Parþial, aºa s-au motivat ºi înstã-
pînit o parte din polemicile dramatice, din ideologiile extreme ºi din parti-
zanatele comunitare. Desprinderea de vechiul habitat a generat numeroase
ambivalenþe, dar ele nu au fost exploatate în favoarea societãþii în an-
samblul sãu ori nu au fost asumate cu scopul ieºirii de sub servituþile co-
munitariste. Ceea ce atrage atenþia celui interesat de diagnosticarea Ro-
mâniei moderne este faptul cã amalgamul de valori dintr-un stat situat
între Orient ºi Occident nu a presupus, cum ar fi fost firesc, deschidere
spre alteritate, formarea personalitãþii individului, recunoaºterea diver-
sitãþilor regionale, sociale, lingvistice ºi religioase.
Conservarea elementelor medievale în administraþie ºi asimilarea
superficialã a modelelor culturale ale Occidentului modern au condus la o
stare de tensiune. O demonstreazã punerea laolaltã a douã seturi de valori
adesea incompatibile. Relaþiile de supuºenie oriental-medievale nu s-au
putut armoniza cu normele civice ale lumii moderne, aºa cum au fost
definite acestea în epoca Renaºterii ºi Reformei. Construcþia conºtiinþei
colective româneºti trebuie urmãritã începînd cu secolul al XVIII-lea, deºi
naþiunea în sens de statalitate debuteazã abia la 1859, reconfigurîndu-se ºi
îmbogãþindu-se prin unirea Transilvaniei, Banatului, Basarabiei ºi Buco-
vinei cu Vechiul Regat în 1918. Cînd explicãm geneza ºi evoluþia Româ-
niei moderne trebuie sã avem în vedere faptul cã formarea conºtiinþei
naþionale se petrece în Transilvania secolului al XVIII-lea, unde cadrul
politic, administrativ, religios ºi pedagogic a fost creat de Habsburgi ºi era
mai avansat decît acela creat de turci; cã emanciparea socialã ºi mai apoi
naþionalã iniþiatã de românii greco-catolici din Transilvania avusese loc
într-un moment în care Moldova ºi Valahia erau conduse de domni
fanarioþi, o “burghezie greacã ºi ortodoxã din Istanbul”, “deplin integratã
6 În locul politicii integrãrii diversitãþii grupurilor culturale ºi religioase, a fost promovatã politica
diferenþialismelor etnoculturale ºi etnonaþionale.
ISTORIE 15
în lumea musulmano-otomanã“ ºi care îºi exprimase rezerva în legãturã cu

obþinerea independeþei Principatelor faþã de Turcia7.
Potrivit observaþiei istoricului I. Tóth Zoltán8, predecesori precum Di-
mitrie Cantemir nu întrezãriserã rostul politic al romanitãþii, invocarea ei ne-
putînd influenþa „pravoslavnicele interese bizantine ale Petersburgului”. Aºa
se explicã de ce apariþia miºcãrilor politice româneºti se petrece în Tran-
silvania ºi de ce aceasta are loc mai ales ca urmare a iniþiativelor religioase,
educative ºi instituþionale ale Vienei. Teoria daco-romanã apare într-un
cadru administrativ permisiv (acela creat de Habsburgi), fiind formulatã în
scopul propagãrii ºi trezirii conºtiinþei apartenenþei românilor la acelaºi grup
cultural-lingvistic. Mai tîrziu, respectiva teorie a fost folositã pentru afir-
marea ideii etnonaþionale. Exprimatã graþie intelectualilor ªcolii ardelene,
ea se va rãspîndi dincolo de Carpaþi ºi va juca în secolul al XIX-lea un rol
politic în eliberarea Moldovei ºi Valahiei de sub stãpînirea turco-fanariotã9.
Transilvãnenii disemineazã modelul central-european, dar demersul lor
contribuie la multiplicarea ambivalenþelor culturale româneºti. Ei provin –
mã refer la transilvãnenii iluminiºti-romantici ai sfîrºitului de secol al
XVIII-lea ºi ai începutului de secol al XIX-lea – dintr-o lume aºezatã cu faþa
spre Occident, din mediile greco-catolice, subordonate Bisericii Romei.
Atunci cînd trec Carpaþii, ei se insereazã într-o lume încã mult îndatoratã
Orientului. Într-un asemenea context de mobilitãþi ºi amalgamãri de orien-
tãri intelectuale se produce cea dintîi rupturã de modul de viaþã medieval, de
tipul de relaþii social-politice dominante în Europa de Sud-Est. Florian
Aaron înfiinþeazã ºcoala româneascã de la Goleºti ºi scrie o istorie a Þãrii
7 Andrea Ricardi, Mediterana, Versiunea în limba românã de ªtefan Nicolae, Editura Universalia,
Bucureºti, 1999, p.21. Sã reþinem cã influenþa culturalã neoelenã a fost covârºitoare în mediile
intelectuale, politice ºi ºcolare din Principate.
8 I. Toth Zoltán, Primul secol al naþionalismului românesc ardelean (1697-1792), traducere din
limba maghiarã de Maria Someºan, Editura Pythagora, Bucureºti, 2001.
9 Comunitãþile din Transilvania secolului al XVIII-lea reprezentau grupuri confesionale (catolice,
greco-catolice, ortodoxe, protestante sau mozaice) ºi lingvistice (român, german, maghiar). În ceea
ce-i priveºte pe români, ei erau greco-catolici sau ortodocºi. Prin intermediul greco-catolicismului
pãtrund foarte multe din ideile europene. Inochentie Micu-Klein într-o primã fazã, apoi discipolii
sãi în scaunul episcopal (greco-catolic) de la Blaj, precum ºi membrii ºcolii ardelene au fost
promotorii ideii identitare româneºti. Ei profitã de cadrul creat de Habsburgi ºi frecventeazã ºcolile
de la Buda, Viena, Göttingen, Lemberg, Leipzig, Halle. Ceea ce e interesant în cazul lor este cã se
despart de orientarea pluralistã a Vienei ºi aspirã la autodefinire prin etnoculturã. Îºi însuºesc ideea
prusacã de Völkischekultur; asimileazã câteva repere din opera lui August Ludwig Schlözer ºi, mai
târziu, multe din aceea a lui Johann Gottfried Herder, punându-le în relaþie cu ideea de recunoaºtere
a drepturilor comunitãþii româneºti din Transilvania. Problema egalitãþii în drepturi cu celelalte
confesiuni ºi comunitãþi devenise cea mai de seamã dintre ideile politice ale ºcolii ardelene. Nu
fusese vorba de ideea de naþiune în sensul folosit de gândirea politicã a secolului al XIX-lea, de
naþiunea statalã, ci de o conºtiinþã comunitarã bazatã pe limbã, istorie, continuitate ºi în care era
vizibil efortul elitelor în direcþia emancipãrii masei românilor ºi în identificarea propriei familii
prin diferenþe de naturã istorico-lingvisticã ºi religioasã. Spre deosebire de Transilvania, forma
statalã din regiunile extrapartice era de inspiraþie bizantino-turcã ºi ruseascã, ceea ce explicã
diferenþele de orientare culturalã ºi politicã, valabile pânã în deceniile celei dintâi modernizãri.
Rumâneºti10 în trei volume (1836-1839). Gheorghe Lazãr transformã ºcoala

de la Sfîntul Sava dintr-una greceascã într-una româneascã. Ioan Maiorescu,
Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Simion Bãrnuþiu,
Eftimie Murgu acordã interes formãrii conºtiinþei identitare colective ºi se
preocupã de educaþia etno-naþionalã, vãzutã ca reper ideologic fundamental
al viitoarei naþiuni române.
Arderea etapelor are numeroase consecinþe, faste ºi nefaste. Ea prilejuise
o importantã orientare pro-occidentalã, dar ºi inventarea naþiunii organice, a
unui identitarism îngust în care nu se va regãsi bogãþia de grupuri culturale
ºi confesionale care au coabitat sute de ani cu românii. În pofida simpli-
ficãrii teoriei identitare, ambivalenþele supravieþuiesc. În noul context al
miºcãrilor de emancipare din Europa de Sud-Est, ideea de comunitate etno-
naþionalã se va întîlni cu cea religioasã ortodoxã, generînd o gîndire politicã
în care statul ºi Biserica interfereazã ºi, în anumite momente, au opþiuni
ideologice identice. Aceastã formulã identitarã11 este, în termenii mei,
naþiunea politico-religioasã. În cazul românesc, întîlnirea dintre stat ºi
Bisericã, dintre politicã ºi religie va ieºi în evidenþã dupã ce se petrece
amalgamarea ideologiei transilvãnenilor cu aceea bizantino-moldo-valahã.
Noua idee de Europa: similitudini ºi diferenþe în cazul românesc
În pofida eforturilor intelectuale, moºtenirile de provenienþã orientalã

au supravieþuit în toate compartimentele vieþii sociale ºi politice ale
României. De înnoire vor beneficia statul, în sensul reformelor propuse de
un segment social poziþionat la vîrf. Intelectualii ºi politicienii care au
studiat în Occident s-au întors cu programe moderne, cu idei generoase,
cu invenþii tehnice de valoare. Uneori, ei au transpus în realitate tehno-
logiile Apusului, au construit poduri, cãi ferate, drumuri, bãnci, ºcoli.
Alteori, doar au imitat o lume cu valori diferite de acelea ale Estului. Tre-
buie totuºi sã recunoaºtem cã societatea româneascã de la 184812 nu era
10 Idee rãpede de istoria Þãrii Rumâneºti.
11 Liderii Bisericii Ortodoxe de la Constantinopol s-au opus definirii Bisericii pe criterii etnice ori
asocierii ei unei naþiuni anume. Marele Conciliu local al Constantinopolului din 1872 rãspunde
naþionalismului, condamnându-l ca filetism: „ Filetismul, adicã distincþia ce se bazeazã pe originea
etnicã ºi limbã ºi pe revendicarea sau exercitarea unor drepturi exclusive din partea unor indivizi
sau grupuri de oameni din aceeaºi þarã... poate avea un anumit fundament în statele seculare, dar
este strãinã propriului nostru ordin. În biserica creºtinã, care este o comuniune conceputã de capul
ºi întemeietorul ei sã cuprindã toate naþiunile într-o singurã frãþietate, filetismul este ceva strãin ºi
absolut de neînþeles. Înfiinþarea, în acelaºi loc, a unor biserici speciale bazate pe rasã, deschise
numai credincioºilor din aceeaºi etnie, excluzându-i pe cei din alte etnii, ºi conduse doar de pastori
din acelaºi neam, aºa cum pretind adepþii filetismului, aºa ceva este o întâmplare fãrã precedent".
Apud Andrea Ricardi, Mediterana, pp.68-69.
12 Punctul 13 din Proclamaþia de la Islaz – împroprietãrirea þãranilor -- fusese singura revendicare
atractivã pentru masa de ascultãtori ai lui Ioan Heliade Rãdulescu adunatã pe Câmpia de la Islaz.
ISTORIE 17
comparabilã cu aceea francezã. Sau, Bucureºtiul secolului al XIX-lea ori

acela al anilor interbelici nu era aidoma Parisului. Similitudinile – atîtea
cîte s-au conturat în repetatele etape ale modernizãrii, în momentele de
autentic progres – nu au condus la echivalarea valorilor social-culturale ºi
politice profesate în cele douã spaþii.
Mulþi dintre paºoptiºti ºi-au schimbat discursul în deceniile urmãtoare
miºcãrilor revoluþionare. Ei l-au adaptat necesitãþilor interne. Dinamica
politicã i-a obligat sã punã accentul pe ideologie spre a avea acordul facil
al populaþiei. De aici ºi tendinþa de a perpetua constrîngerile comunitariste
ºi a neglija emanciparea individului. Totuºi, prin mijlocirea ideologiei
etno-naþionale s-a coagulat, atît cît era posibil, o conºtiinþã politicã. În
condiþiile în care proiectul social modern nu debutase încã, ºansele dez-
voltãrii economice ºi ale formãrii clasei de mijloc au rãmas în mîinile unui
grup restrîns de oameni provenind din vechile familii de boieri. Astfel
s-au selectat noii lideri politici ai þãrii, ei contribuind atît la unirea
Moldovei cu Valahia, cît ºi la unirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei
ºi Basarabiei cu Vechiului Regat al României. A fost o mare ºi certã
reuºitã. Chiar dacã numai elita acþionase în cunoºtinþã de cauzã, beneficiul
s-a vãzut în geneza ºi funcþionarea statului care, începînd cu 1859 ºi
continuînd cu 1918, se va poziþiona în raza de influenþã a Occidentului.
Franþa ºi Anglia recunosc România, fiind interesate sã-ºi asigure un punct
strategic în zonele medianã ºi sud-orientalã ale Europei. La rîndul sãu,
statul român are ocazia sã-ºi afirme opþiunile politice pentru independenþa
faþã de turci ºi pentru unirea tuturor regiunilor locuite de propriul popor.
Vãzutã prin prisma retardãrilor, lumea româneascã e una care nu
pãrãseºte întrutotul trecutul în favoarea viitorului, una ce poartã cu sine
nostalgia tradiþiilor, ideologia continuitãþii, care uneori se raporteazã raþio-
nal la istorie, iar alteori, sentimental. Adevãrul este cã – o vedem ºi astãzi
în felul în care s-au structurat partidele politice –, istoria a fost folositã
adesea ca instrument de propagandã ºi nu ca reper pentru gîndirea pro-
iectelor de viitor. Spre deosebire de segmentul elitelor, care aduce contri-
buþii importante întru recunoaºterea europenitãþii românilor, aºa cum e
cazul acelora reprezentate de Titu Maiorescu ºi Eugen Lovinescu, alte
grupuri reprezentative considerã Europa o formã strãinã ce nu intrã în
rezonanþã cu „matricea spiritualã” a poporului român. Respingerea ideii
europenizãrii României a fost un reflex de apãrare, de conservare a
vechiului habitat, a vechii paradigme culturale potrivit cãreia comunitatea,
noi, naþiunea, se aflã întotdeauna mai presus decît individul.
Regîndirea ideilor politice în funcþie de integrarea europeanã a Româ-
niei a fost privitã cu suspiciune. Adesea, a fost respinsã cu argumentul
etnocentric-naþionalist sau cu acela derivat din aºa-zisa nepotrivire a lumii
ortodoxe cu aspiraþiile culturale ºi formele de viaþã occidentale. Nichifor
Crainic ºi Nae Ionescu invocau izvoarele rurale, ideologia misticã, dimen-

siunea creatoare ºi înþelepciunea lumii sãteºti ca repere fundamentale ale
identitãþii româneºti. Potrivit lor, românitatea s-a nãscut la sat, iar trãsã-
turile ei descriu ºi reflectã eternitatea. În vreme ce clasa politicã a refuzat
sã gãseascã alternativele la sãrãcie ºi la modul de viaþã medieval al satelor,
intelectualii s-au complãcut în a constata incompatibilitatea vieþii româ-
nilor cu cea a europenilor din Vest. A fost o competiþie închisã, din care nu
au rezultat soluþii. Aºa se face cã marea masã de þãrani a României nu a
fost nicicînd pregãtitã sã intre în modernitate. Legãturile între straturile
sociale au rãmas în continuare slabe, iar rupturile au fost numeroase. De
acestea din urmã avea sã profite doar clasa politicã, birocraþiile economicã
ºi administrativã. Cei mai populari dintre intelectualii anilor interbelici nu
vedeau cu ochi buni emanciparea masei, unul din motive fiind tocmai
dorinþa conservãrii privilegiilor. În locul cãutãrii alternativelor la vechiul
stil de viaþã oriental, intelectualii reveniserã la organicismul naþional
romantic. În loc sã admitã însuºirea codurilor culturale europene, ceea ce
ar fi condus la reconstruirea reflexelor comportamentale, mulþi dintre ei
s-au mulþumit sã reproducã necritic ideile lui Oswald Spengler privind
“declinul Occidentului”13.
În sfîrºit, ca urmare a influenþei masive ºi continue a Bisericii în
construcþia mentalului colectiv, opþiunile româneºti privind integrarea
europeanã au fost întîrziate. Aidoma altor culturi est-central ºi sud-est
europene, în cultura românã lecþia iluministã nu a fost învãþatã pînã la
capãt. ªtiinþele ºi tehnicile de lucru au fost însuºite prin amalgamarea lor
cu idealuri ºi practici mistice. Discursul raþional ºi mistica religioasã s-au
suprapus adesea. Prin naþionalizarea religiei ortodoxe, s-a schimbat me-
nirea iniþialã a Bisericii. Dintr-o instituþie religioasã, Biserica a devenit
una de propagandã a aspiraþiilor etnonaþionale ºi politice. Aºa s-a nãscut
una din confuziile vieþii publice. În Balcani, în momentul în care debuta
epoca modernã, s-a proclamat ºi autocefalia Bisericilor Ortodoxe ale Gre-
ciei, Serbiei, României, Bulgariei etc. Suprapunerea mesajelor Bisericii cu
acelea ale naþiunii a configurat altfel mentalitãþile în Est decît în Vest,
unde Biserica ºi statul reprezintã entitãþi separate. Este adevãrat cã izvoa-
rele cultural-religioase sînt preþioase ºi ele pot ºi trebuie sã fie un reper.
Ele nu exclud însã înþelegerea existenþei dublului discurs, religios ºi
intelectual laic; nu exclud distincþiile dintre revelaþie ºi aranjarea lucru-
rilor materiale ori viaþa cotidianã în temeiul informaþiei ºi al pragmatis-
mului organizatoric. Cultura, ºcoala ºi intelectualitatea României au omis
13Oswald Spengler, Declinul Occidentului, traducere de Ioan Lascu, Editura Beladi, Craiova,
1996.
ISTORIE 19
definirea riguros exactã a valorilor laice ºi religioase. În schimb, le-au

imprimat înþelesuri amalgamate.
Debilitatea discursului iluminist
Ralf Dahrendorf14 a remarcat faptul cã existã o mare problemã în

Europa de Est, una ce supravieþuieºte dupã 1989 ºi aratã cã în amintitul
areal nu s-au asimilat îndeajuns principiile iluministe. Într-adevãr, la o
analizã mai atentã, observãm debilitatea discursului raþional-ºtiinþific,
puþinãtatea ideilor cosmopolite, insuficient de articulata conºtiinþã criticã.
Europa de Est nu pare suficient de familiarizatã cu instituþiile Vestului ºi,
în unele cazuri, cu normele civismului practicate de acesta. Nici rigoarea
juridicã ºi gîndirea politicã eliberatã de prejudecãþi ºi de fantezii mistice
nu sînt suficient de credibile. În societãþi precum cea a României, în care
masa populaþiei nu s-a format în sensul culturii sociale, juridice ºi admi-
nistrative europene, rolul politicului ºi al mediilor rãmîne esenþial în mul-
tiplicarea informaþiei utile individului, în educaþie ºi reforma mentalitã-
þilor colective. Înnoirea modelului cultural depinde de educatori. Ei
simbolizeazã segmentul ce poate înlocui discursul tradiþionalist cu valori
precum: toleranþa, civismul, progresul. Aceasta pentru cã amintitele idei
de sorginte iluministã au contribuit la formarea culturii individuale, la
afirmarea unui concept privind relaþiile dintre oameni ºi dintre state.
Iluminismul nu reprezintã o opþiune culturalã potrivnicã credinþei. În
schimb, el conþine acel ceva ce nu a fost îndeajuns asimilat în culturile
Europei Est-Centrale ºi de Sud-Est: el reprezintã în primul rînd o metodã
de înþelegere a oamenilor ºi a lucrurilor, o construcþie pentru care primor-
dialã este cunoaºterea întemeiatã pe analiza criticã-raþionalã. Recuperarea
moºtenirii sale va ajuta Europa de Est, implicit România, sã-ºi descopere
ºi sã-ºi valorifice bogãþia de valori nãscutã din propriile ambivalenþe.
14Cf. Ralf Dahrendorf, Dupã 1989. Moralã, revoluþie ºi societate civilã, traducere de Mona
Antohi, Editura Humanitas, Bucureºti, 2001.
ADRIAN NICULESCU
REVOLUÞIA DE LA 1848 –
CONFIRMARE A MODERNIZÃRII ROMÂNEªTI
ªI TREPTELE PARCURSE (II)
evoluþia de la 1848 marcheazã un moment de cotiturã în istoria
R Þãrilor Române. Modernizarea societãþii româneºti, sinonim

absolut cu noþiunea de occidentalizare, începuse, în realitate, cu
circa douã decenii mai înainte, odatã cu ocupaþia ruseascã (1828 -1834) ºi
cu introducerea « Regulamentelor Organice », în contextul rãzboiului anti
-otoman din 1828 -1829, încheiat prin Pacea de la Adrianopol. Tratatul
semnat cu prilejul acestei pãci consacrase, în sensul modern al termenului,
autonomia Principatelor – reconfirmînd, de fapt, vechile drepturi consfin-
þite prin « capitulaþiile » medievale din tradiþia turceascã – dar introdusese
ºi protectoratul Imperiului Rusiei. « Regulamentele Organice » au fost,
astfel, prima formã de organizare constituþionalã cunoscutã de români, o
alcãtuire, în terminologia epocii, « octroaiatã » – adicã « oferitã » –, în
numele þarului, în 1831, de cãtre delegatul sãu unic în Principate, gene-
ralul, destul de filo-român, Pavel Kiseleff, ºi care aveau la bazã, a spus
acesta în discursul sãu la inaugurarea primelor adunãri legiuitoare alese –
deci, în ciuda unui sistem electoral mai mult decît discutabil, inclusiv în
epocã, totuºi, cît de cît, reprezentative – din istoria Þãrilor Române –
« treizeci de ani de memorii ºi petiþii adresate de români (în principal, de
boierii români, am preciza noi !) Curþii de la Sankt -Petersburg ». Ritmul
înnoirilor a devenit brusc susþinut, chiar ameþitor, semn cã lumea
româneascã se maturizase, cã, dupã secole de înapoiere, venise, în sfîrºit,
cu nesaþ, vremea trecerii « Rubiconului » civilizaþional, a pasului decisiv
în direcþia alãturãrii – iniþial al copierii, ulterior al adoptãrii ºi, în final, al
integrãrii – la cel mai performant tip de societate din istoria omenirii,
societatea occidentalã.
Lumea moldo-valahã realizase cã sosise momentul de a se delimita, în
sfîrºit, de modelul, retrograd ºi stagnant, al culturii de gen oriental, perpe-
tuat, în principal, prin apartenenþa la spaþiul confesional ortodox, ºi întãrit,
evident, de dominaþia otomanã. Aceastã zonã, de la poalele Carpaþilor, a
ºi constituit cea mai la vest extensie a civilizaþiilor tradiþionale, în sensul
lui Claude Levi-Strauss, ce se întindeau pînã-n Japonia ºi pe tot ma-
pamondul non-occidental, contrapus unicului spaþiu evolutiv, al dialecticii
ºi al progresului, ivit – ºi nu uºor ! – exclusiv, pe fundalul ºi-n cadrul
general constituit de spaþiul creºtinismului european apusean « de rit
ISTORIE 21
latin » – ulterior ºi al creºtinismului reformat, dezvoltat pe o parte din

acelaºi areal, ºi aflat la baza unor societãþi încã ºi mai eficiente, precum
Germania de Nord, Olanda, Anglia, Elveþia etc. – odatã cu Renaºterea,
dupã « mileniul negru », medieval, ce, cîndva, fusese, ºi-n Occident, la fel
de tradiþional.
Pe scurt, reuºita acestei imense operaþii de aculturaþie – în care Franþa,
limba ºi cultura sa, au cântãrit enorm – venite, doar aparent paradoxal, pe
filiera ruseascã (la 1830, Rusia avea deja 130 de ani de istorie europeanã
la activ, de la Petru cel Mare, la marea Caterina a II-a, interlocutoarea lui
Voltaire, la Lomonosov ºi la Puºkin – fiind primul model de societate
ortodoxã occidentalizatã), spune multe despre « nevoia de Europa » ºi de
modernizare pe care o resimþeau românii. Aceasta cu atât mai mult cu cât
modelul francez era, de departe, nu numai cel mai potrivit oricãrei fiinþe
omeneºti, din raþiuni, evidente, de calitate, de prosperitate ºi de eficacitate,
dar, pentru români, în plus, ºi din cauza limbii lor neo-latine. Româna era
singura limbã romanicã din Balcani ºi din tot Estul Europei ; pe cît de
lesnicioasã ºi, pînã la urmã, de capilarã a fost pentru români asimilarea
limbii franceze – vectorul principal pentru accesul ºi racordarea la
civilizaþia occidentalã prin pãrþile respective – sã ne gîndim la cît de
anevoioasã, deci ºi de restrîns – elitarã ºi de non-capilarã, trebuie sã fi fost
pentru ruºi aceeaºi operaþie… Factorul lingvistic crea, în mod natural, o
legãturã în plus cu componenta latinã a Occidentului, mai ales cu cea
franco-belgo-italianã (cu observaþia cã, spre deosebire de Franþa, Italia,
împãrþitã în multe stãtuleþe, nu putea oferi decât un sprijin moral, în ciuda
unor repere mari precum Mazzini sau Garibaldi!). Or tocmai o þarã latinã,
Franþa, se afla, la mijlocul sec. XIX, în fruntea Occidentului, în ansamblul
sãu… Ce fericitã coincidenþã, ce ºansã pentru români! Iatã, în treacãt fie
amintit, o componentã – cea lingvisticã – ce lipsea unor þãri ca Serbia,
Bulgaria Albania, sau chiar Grecia (în ciuda retoricii clasicizante !) ºi care
a fãcut modernizarea acestora mult mai anevoioasã…
Aºezarea geograficã, relativ favorabilã, a lumii româneºti- de -a lungul
unui autentic “prim cerc” al spaþiului “extra -european”, înþeles în sensul,
amintit mai sus, de arie cultural -structuralã non -occidentalã, a constituit
un alt factor favorizant de europenizare, deci, de modernizare. Aria româ-
neascã se afla în contiguitate directã cu lumea occidentalã prin Transil-
vania habsurgicã, ºi nu numai – prin Polonia ºi, de la un anumit moment
încolo, chiar ºi prin Rusia. Moldova se învecina cu Imperiul austriac la
vest (iar, din 1774, ºi la nord-vest, prin Bucovina ocupatã de austrieci),
Muntenia avea graniþa cu Austria la nord ºi la vest (iar Oltenia fusese
austriacã de la 1718 la 1739 !). Pânã la dispariþia, prin împãrþire, la sfîr-
ºitul sec XVIII, a Poloniei, Moldova avea o graniþã ºi cu aceastã þarã, tot
de facturã occidentalã, la care se adãuga, dinspre Est, ºi Rusia,
occidentalizatã dupã 1700. Un avantaj pe care alte þãri din regiune, cu

excepþia Serbiei (cãreia însã îi lipsea factorul lingvistic enunþat mai sus),
nu -l aveau.
La toate acestea, la capitolul occidentalizare, se adãuga rolul major,
direct, al populaþiei preponderent româneºti din Transilvania ocupatã, de
la 1686, de Austria, dar care deja, prin apartenenþa sa trecutã la Regatul
Ungariei, se aflase, de la întemeierea acestuia, ºi pînã la prãbuºirea sa,
dupã bãtãlia de la Mohács (1526), vreme de mai multe secole, în cadrul –
sau mai precis, în marginea! – unei societãþi de tip occidental. In linii mari,
situaþia grea a românilor s -a perpetuat ºi în cadrul Principatului autonom
al Transilvaniei (politicamente maghiar, confesional protestant, sub
dominaþia, mai degrabã formalã, a Imperiului Otoman), care a urmat de la
dispariþia regatului ungar pânã la ocupaþia austriacã, în ciuda unor
îmbunãtãþiri datorate Reformei, ce avea o poziþie condescendentã faþã de
ortodocºi, în vederea unei posibile convertiri a acestora.
Pînã la venirea austriecilor, populaþia româneascã, majoritarã, din Tran-
silvania fusese discriminatã dar se ºi auto-izola, prin apartenenþa la orto-
doxie. Din dorinþa de a avea un imperiu omogen catolic, Habsburgii au
impus unirea confesionalã a ortodocºilor cu Roma, începînd cu 1697.
Astfel, cei care au acceptat greco-catolicismul ºi-au cîºtigat dreptul de
cetate în statul austriac ºi, implicit, accesul la civilizaþia occidentalã, net
superioarã celei tradiþionale în care trãiserã românii ortodocºi, ºi, pînã
atunci, inaccesibilã lor. In felul acesta, abia spre sfîrºitul secolului al
XVIII -lea (însuºi faptul cã a fost nevoie de atîtea acumulãri, ºi cã a trebuit
sã curgã atîta timp, în ciuda accelerãrilor oficiale, pînã la primele înche-
gãri ºi rezultate, spune multe despre arierarea societãþii româneºti în an-
samblul sãu, chiar ºi a segmentului sãu celui mai favorizat, cel transilvã-
nean unit cu Roma…), ºi numai ca efect colateral, va apãrea, în cele din
urmã, ºi iluminismul românesc, prin ªcoala Ardeleanã, în cadrul cãreia
avea sã se formeze însãºi conºtiinþa nationalã româneascã, manifestatã
rãsunãtor pentru întîia oarã prin Supplex-ul din 1791.
Aceastã conºtiinþã naþionalã, o noutate absolutã ºi vestitoare de vremuri
noi, nãscutã în sânul ªcolii Ardelene, va fi exportatã ºi implantatã, mai
târziu, dupã încheierea epocii de extraordinare transformãri cuprinse între
Marea Revoluþie Francezã ºi Napoleon, la începutul sufocantei restauraþii
metternich-iene, peste munþi, la Bucureºti, de cãtre Gheorghe Lazãr. La
Bucureºti, Lazãr, ortodox din Avrig (dovadã a iradierii ªcolii Ardelene
ºi-n afara mediilor greco-catolice), din sudul Transilvaniei, exponent al
unei a doua generaþii a ªcolii Ardelene, doctor în filosofie, dar ºi în
matematici, al Universitãþii din Viena a devenit, aici, maestrul lui Ion
Heliade Rãdulescu ºi, deci, « bunicul » miºcãrii paºoptiste.
ISTORIE 23
Lumea româneascã se afla – caz oarecum unic, dacã exceptãm situaþia

sârbo-croatã, mult mai complicatã – « cãlare » la propriu, peste linia
imaginarã despãrþitoare tradiþionalã Orient – Occident, recte creºtinism
bizantin versus latin. Un fel de Cortinã de Fier mentalã, fãrã miradoare ºi
sîrmã ghimpatã, dar la fel de realã. Moldova ºi Þara Româneascã în zona
creºtinismului oriental, Transilvania, Banatul ºi, ulterior, Bucovina, aparþi-
nînd politicamente unor state de tip occidental, deci, în sens direct, pãrþi
ale Occidentului, în ciuda unor majoritãþi clare de populaþie româneascã ºi
ortodoxã, aflatã, cum am arãtat, într-un regim de simili-apartheid, dar
volens-nolens, mult mai deschise influenþei occidentale – pânã când, odatã
cu unirea cu Roma, o bunã parte a populaþiei româneºti transilvãnene a
trecut nemijlocit în jurisdicþie canonicã occidentalã, fie ºi de un fel
special, prin « ritul oriental »...
În accepþiunea clasicã, Europa se opreºte acolo unde se gãseºte ultima
catedralã goticã. Sã nu uitãm cã Biserica Neagrã din Braºov, ce sute de ani
a marcat, istoriceºte, avanpostul cel mai înaintat, cãtre Sud -Est, al Occi-
dentului, se aflã la mai puþin de 150 de km. de Bucureºti… Iatã ceea ce în-
þelegem prin conceptul de « prim cerc ». Un avantaj fundamental faþã, spre
exemplu, de Bulgaria, situatã mult mai la sud, mult mai departe, deci ºi cu
o modernizare mult mai întârziatã… Pentru a -ºi vedea depãºit principiul,
deloc schematic ºi plin de conþinut, al « ultimei catedrale gotice », Europa
a trebuit sã aºtepte Revoluþia de la 1848, care a extins frontierele sale
dincolo de limitele tradiþionale ºi a integrat în ea þãrile aflate în spatele
acelei cortine de fier imaginare « de dupã ultima catedralã goticã ». Ase-
mãnarea cu ceea ce s-a petrecut dupã revoluþiile din 1989, nu întâmplãtor
numit de noi « noul 1848 », este izbitoare.
Dacã începutul modernizãrii româneºti se situeazã în perioada Re-

gulamentelor Organice, în jur de 1830, confirmarea acestei tendinþe se va
produce de-abia începînd cu Revoluþia de la 1848. Fãcînd abstracþie de
revolta lui Tudor Vladimirescu, din 1821, care, totuºi, în ciuda ne-moder-
nitãþii ei funciare, a fost prima miºcare româneascã în acord cu ceea ce se
petrecea ºi pe alte meleaguri europene, revoluþia de la 1848 din Principate
a constituit primul fenomen de autenticã sincronizare europeanã produs de
societatea româneascã. Cu numai 27 de ani mai devreme, miºcarea lui
Tudor, stârnitã, mai degrabã, de Eterie, dar, evident, pe fondul unor grave
nemulþumiri, dezechilibre, inclusiv frustrãri atavice endogene, fusese, în
limbaj, în stil, chiar ºi-n obiective, încã una arhaicã, pre-modernã ºi prea
puþin legatã, decât doar prin acþiunea în sine, de marile fluxuri de idei ce
agitau Europa evoluatã, occidentalã ºi centralã. Putem defini ridicarea lui
Tudor Vladimirescu drept un fel de « nivel zero » al modernitãþii româ-
neºti, pe palierul acþiunii politice practice, tot aºa cum Însemnãrile
cãlãtoriei mele , de Dinicu Golescu, marcheazã acelaºi « nivel zero », pe

palierul descriptiv… Sã ne gândim cã arhaica revoltã a lui Tudor a avut ca
echivalent în Spania bogãþia de idei novatoare a Constituþiei de la Cadix
ºi a guvernãrilor liberale din 1820-23, tip Raul Riego, miºcãrile carbonare
din Italia – constituþia de la Napoli, insurecþia de la Torino, reapariþia
Tricolorului italian ºi prima implicare politicã, în sens liberal, a tînãrului
Carlo Alberto, viitorul prim rege al Risorgimento-ului… Deºi paralele
cronologic, ani luminã, pe tãrîm mental, despãrþeau, de fapt, evenimentele
de la Madrid, Torino sau Napoli, de cele de la Bucureºti, unde apar formu-
lãri greoaie de tip « patria este norodul, nu tagma jefuitorilor » ori sunt in-
vitaþi þãranii la « ocolirea », în rãzmeriþã, a boierilor « nouã fãgãduiþi »…
A fost, în schimb, extrem de asemãnãtoare, sociologic, cu rãscoala
sârbilor lui Karagheorghevic ºi, precum am amintit, cu Eteria din Grecia;
alãturi de Eterie a început lupta Tudor Vladimirescu, pânã când a înþeles,
dar cam târziu, cã, pentru români, spre deosebire de greci, inamicul
principal nu mai erau turcii, ci, de la raptul Basarabiei, din 1812, încoace,
însuºi teribilul « aliat » rus, un aliat care, condiþionat cum era de angaja-
mentele sale din cadrul Sfintei Alianþe, luate la Congresul de la Viena
(1814-15), nici nu îndrãznea sã se afiºeze ca atare. Vladimirescu a plãtit
cu capul aceastã revelaþie...
Iatã de ce am arãtat cã va trebui sã aºteptãm abia Revoluþia de la 1848
pentru a gãsi primul fenomen real de sincronizare, ºi în idei, nu numai în
acþiunea directã, cu ceea ce se vehicula ºi agita spiritele în Europa, produs,
în mod conºtient, de cãtre mediul social românesc…
Într-o manierã mai sugestivã, se poate spune cã lumea româneascã,
spre 1821, era aidoma unui avion ieºit din hangar care, numai dupã 1830,
a început sã « ruleze pe pistã », racordându-se, deci, accelerând treptat, la
lumea din Occident, la stilul ºi la valorile sale. Însã « decolarea » nu avea
sã survinã decât în 1848. Atunci apare un adevãrat program care cuprinde,
în special, sarcina grea a învãþãrii democraþiei. « Altitudinea optimalã » ºi
« viteza de croazierã » nu vor fi atinse decât odatã cu Unirea Principatelor,
în 1859, ºi, într-un fel ºi mai concludent, în 1866, adicã în momentul intro-
ducerii Constituþiei liberal-radicale ºi apoi al instalãrii pe tron a princi-
pelui Carol I (1866-1914), rege al României abia dupã cucerirea inde-
pendentei de Stat, în 1877-78. Procesul a continuat ºi dupã încheierea
dificilelor demersuri de recunoaºtere a Independenþei (amânat pînã la
abrogarea, prin tergiversatã revizuire constituþionalã, a nefericitului articol
7 din Constituþie, ce interzicea « ne-creºtinilor », recte evreilor, accesul la
cetãþenia românã), eveniment ce se petrece doar în 1881.
În momentul izbucnirii Revoluþiei paºoptiste, Þara Româneascã ºi
Moldova se gãseau sub regimul Regulamentelor Organice, introdus la
1831. Am vãzut cã iniþiatorul acestor prime reglementãri de tip
ISTORIE 25
constituþional a fost, în numele Þarului, generalul rus Pavel Kiseleff,

comandantul militar rus de ocupaþie ºi guvernatorul celor douã Provincii,
pânã în 1834. Ca persoanã, el era un liberal moderat (a rãmas aºa chiar în
momentele de vârf ale Revoluþiei, când, ca « expert » în problemele
româneºti, a sugerat, contra curentului oficial, Þarului, care conducea
represiunea, sã aplece urechea ºi la revendicãrile patrioþilor români; pe
unii dintre aceºtia, în frunte cu Ion Heliade Rãdulescu, pe care -l
însãrcinase cu editarea Buletinului Oficial, îi cunoscuse personal; din toate
aceste motive, inclusiv unul din registrul « cherchez la femme », Kiseleff
era destul de filo-român. La un moment dat, se pare cã el se visa deja
regele unui « Regat al Daciei » (vechi proiect rusesc de pe timpul
Ecaterinei a II-a !), reunind Moldova ºi Valahia, în cadrul Imperiului Rus
– de unde a ºi apãrut ideea pozitivã, prezentã în Regulamente, a unificãrii
celor douã principate…
Regulamentele Organice fuseserã elaborate sub autoritatea lui Kiseleff,
dupã ce acesta þinuse seama, în cadrul unui comitet de redactare (un fel de
« constituantã » avant la lettre, în care figura ºi un patriot precum Dinicu
Golescu, dar ºi, ca secretari, viitorii domni Gh. Bibescu ºi Barbu Dimitrie
ªtirbei, aflaþi, la vremea aceea, printre puþinii vorbitori de francezã –
limba impusã de ruºi la dezbateri, dar încã insuficient cunoscutã în
Principate! – ambii cu studii juridice la Paris, efectuate curînd dupã
încheierea « parantezei » Revoluþie – Napoleon), de doleanþele boierilor
locali precum ºi de petiþiile ºi memoriile trimise de români, de-a lungul
ultimelor trei decenii, curþii imperiale ruse (multe dintre acestea au fost
editate ºi studiate de cãtre regretatul istoric Vlad Georgescu, în teza sa de
doctorat. publicatã în cele douã volume1).
Din acest efort conjugat va rezulta un produs hibrid care, pe de o parte,
va stabili, în aceste regiuni de tradiþie bizantino-orientalã, bazele institu-
þiilor moderne ale unui Stat de tip occidental – în special separarea pute-
rilor, organizarea internã ºi un embrion, chiar dacã foarte rudimentar, de
sistem reprezentativ, despre care în Rusia autocraticã nici nu putea fi
vorba, dar de care Rusia avea nevoie în efortul sãu de propagandã, în scop
expansionist, în Balcani (cu instituþiile lor noi, Principatele erau destinate
sã constituie o veritabilã vitrinã a bunei guvernãri europene ruseºti faþã cu
cea înapoiatã, non-europeanã, otomanã) ºi care, obiectiv, a fãcut bine
lumii româneºti, aducînd un imens suflu de înnoire. Pe de altã parte, va
consacra ºi regimul de privilegii, transformînd vechiul tip de posesiune
funciarã de tip feudal în proprietate deplinã, de tip capitalist, ceea ce a avut
consecinþe nefaste asupra þãranilor, determinînd exploatarea crâncenã a
1 Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines 1769-1830, Bucureºti, 1970
ºi Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines 1831-1848, Bucureºti, 1972.
acestora ca simpli muncitori agricoli. Marx, privind numai din acest

singur unghi, va defini Regulamentele Organice doar drept « cod al mun-
cii de clacã », o celebrã formulã, poate cam reductivã, care a intrat în
istorie (Marx, ca « vechi » european, era insensibil, probabil cã nici nu se
gîndea, la latura civilizatoare ºi « europenizatoare » a Regulamentelor ºi
cam de la ce nivel catastrofal au pornit Principatele pe drumul moder-
nitãþii, la 1830…). În realitate, însã, rolul ºi locul Regulamentelor în isto-
ria României este cu mult mai complex. Putem vorbi, în mod clar, despre
o autenticã dublã valenþã, una negativã, alta pozitivã a Regulamentelor…
Aceste legiuiri au pus bazele modernizãrii societãþii româneºti ºi chiar,
putem spune, au contribuit esenþial la pregãtirea acesteia pentru Revoluþia
de la 1848, în sensul cã, în cei mai puþin de 17 ani ce au premers Revo-
luþiei, Regulamentele au adus, cu extremã rapiditate, lumea româneascã la
un nivel cât de cât compatibil, cel puþin la nivelul elitelor, cu nivelul me-
diu european, la care Revoluþia sã fie posibilã. Deºi este ºtiut cã ridicarea
de la 1848 a constituit negaþia însãºi a Regulamentelor (Regulamentele au
ajuns sã fie arse la propriu, în piaþa publicã, într-un moment de vârf al
revoluþiei!), aceastã negaþie s-a referit nu la latura lor reformatoare, ci doar
la componenta lor de « cod al muncii de clacã », de pãstrãtoare ale pri-
vilegiilor feudale, ºi la periculosul tobogan implicit, de alunecare în orbita
Rusiei… Paradoxal, fãrã Regulamentele Organice, care sã europenizeze ºi
sã deschidã cãtre exterior îmbâcsita ºi înapoiata societate româneascã,
revoluþia nu ar fi fost de conceput, nu ar fi avut nici un sens, pur ºi simplu
nu s -ar fi putut petrece...
Regulamentele au introdus instituþiile necesare funcþionãrii unui stat
viabil: un guvern în adevãratul sens al cuvîntului, separarea puterilor, or-
ganizarea unei administraþii demne de acest nume, la nivel central ºi local,
departajarea sarcinilor statului pe ministere (departamente- despãrþã-
minte), împãrþirea administrativã a þãrii pe judeþe ºi comune, înfiinþarea
administraþiei locale (primãrii, consilii comunale, etc.), pandant al celei
centrale, separarea vistieriei statului de finanþele personale ale domnului,
reînfiinþarea unei armate (miliþia naþionalã), ce fusese desfiinþatã încã de
la începutul epocii fanariote (inutilã, în contextul subordonãrii totale cãtre
Poartã…), crearea unui început de stat de drept, a unei organizãri jude-
cãtoreºti (tribunale, un barou de avocaþi – la originea cãruia s-a aflat ºi
marele Miticã Filipescu, primul român doctor în drept ºi revoluþionarul-
martir de mai tîrziu, pe care-l putem considera ºi ca primul democrat
român, deoarece « vãzuse idei » în zilele insurecþiei pariziene din iulie
1830, ºi dorea sã le aplice ºi la noi…) ºi chiar introducerea unui rudiment
de sistem reprezentativ, important nu ca transpunere în practicã (mai
degrabã caricaturalã decât grav gãunoasã, cu 500 de alegãtori – boieri în
quasi-totalitate– ºi 42 de aleºi în Adunarea Obºteascã a Þãrii Româneºti,
ISTORIE 27
ºi încã ºi mai puþini, vreo 350 la 35, în Moldova ; un pic mai bine era la
alegerea domnului, cu 190, respectiv 132 de deputaþi… ) ci ca fapt în sine
ºi, mai ales, ca lansare a unui principiu, noutate absolutã în istoria noastrã.
In sfîrºit, ideea unirii Principatelor, care ºi aceasta apare pentru prima oarã
înscrisã ca þel oficial în însãºi Legea fundamentalã a statului…
Regulamentele au introdus, oficial, ºi cenzura – practic inutilã înainte,
întrucât se scria ºi se publica mult prea puþin (prima tipografie non-ecle-
ziasticã a apãrut de-abia la 1817, cea a doctorului Caracaº ºi a asociaþilor
sãi!), într-o þarã cu un analfabetism quasi-generalizat, deºi domnul pãmîn-
tean precedent – Grigore Ghica IV – ºi nu autoritãþile ruseºti de ocupaþie,
fusese cel care-l refuzase pe marele Dinicu Golescu, în 1827, cînd acesta,
dupã ce vãzuse în periplul sãu european cã “în ªviþera pînã ºi þãranii citeau
gazeturi”, solicitase autorizaþia pentru a scoate primul periodic românesc!
Dimpotrivã, doar un an mai tîrziu, exact ocupanþii ruºi vor admite oficial
apariþia acestei prime publicaþii, Curierul Românesc! Un periodic, fie spus
într-o parantezã, preconizat, de fapt, ca un veritabil ziar, cu apariþie de
douã sau trei ori pe sãptãmînã – în lipsa posibilitãþilor tehnice de editare a
unui cotidian! – ºi, logic, destinat, în viziunea lui Golescu, sã fie o ema-
naþie a proaspãt de el înfiinþatei, în acelaºi an, Societãþi literare, prima de
acest gen din lumea moldo-valahã, ºi tot de el încredinþatã unuia dintre
foarte puþinii tineri cultivaþi existenþi, atunci, pe “piaþa intelectualã”
bucureºteanã, Ion Heliade Rãdulescu. Numai cã, acesta, în vîrstã de abia
25 de ani, era, din pãcate, un om vanitos, care, ulterior, a dorit – ºi a ºi
reuºit, în ochii posteritãþii dezinformate –, sã-ºi aroge el tot meritul opera-
þiei finalizate prin apariþia Curierului Românesc, ºi tot ceea ce a urmat, ca
primã aventurã publicisticã româneascã, în þarã, uitînd, deliberat, cã fãrã
numele, banii ºi, mai ales, voinþa de oþel inoxidabil a lui Dinicu Golescu,
nimic nu ar fi fost posibil…
Refuzul din 1827 nu l-a descurajat pe îndrãzneþul boier ot Goleºti. În
îndârjirea sa ireductibilã pe ideea de a-i da ºi nãpãstuitului popor român o
ºansã de luminare printr-o gazetã care sã-i deschidã capul ºi sã-i fie
fereastrã spre exterior, spre lumea civilizatã, Golescu se lanseazã în ceea
ce pãrea o întreprindere disperatã, sublimã tocmai prin gradul mare de
efort ºi de risc, prin volumul mare de investiþie, prin bagajul de idealism:
publicarea unei foi în limba românã acolo unde s-o putea, dacã în patria sa
nu i se permitea: la mii de kilometri distanþã, la Leipzig, ºi care sã fie
adusã ºi introdusã în þarã cu cãruþa, dupã sãptãmâni de drum istovitor…
Aºa s -a nãscut Fama Lipskii pentru Dachia, o experienþã extraordinarã de
crestomaþiere ºi de sintetizare – ce dacã “la mâna a doua”! – a ºtirilor
culese din gazetele strãine, accesibile la Leipzig, sub redacþia a doi dintre
rarii, în epocã, studenþi români în Occident, mediciniºtii Matei T. Rosetti,
din Muntenia, ºi Anastasie I. Lascãr, din Moldova. Chiar ºi la câteva
sãptãmâni distanþã, veºtile ºi informaþiile selectate ºi antologate de cãtre

cei doi români erau importante ºi-ºi pãstrau interesul pentru nefericitul
cititor valah, lipsit de orice fel de informaþie…
Cum am arãtat, tocmai autoritãþile ruseºti de ocupaþie de dupã 1828 vor
autoriza, în decembrie al aceluiaºi an, apariþia primului jurnal românesc,
Curierul Românesc (care, printr-un mic record de longevitate publicisticã,
va ieºi vreme de fix 19 ani sub redacþia lui Heliade -Rãdulescu, de unde
pretenþiile sale de mai sus), atunci cînd Dinicu, cel inflexibil în determi-
narea sa, va reveni cu o cerere în acest sens adresatã ºefului administraþiei
þariste, Minciacki, efemerul predecesor al lui Kiseleff. Este uºor de
recunoscut în acest gest, la antipozii obtuzitãþii ignorantei ocârmuiri
valahe pãmîntene, cei 130 de ani de istorie europeanã ce-i parcursese
Rusia, de la Petru cel Mare încoace… Evident, ºi ruºii îºi gãsiserã avanta-
jele lor în redactarea acestei dintâi gazete româneºti (difuzarea ºi populari-
zarea propriilor mãsuri, comunicate oficiale diverse etc.). De notat este ºi
faptul cã ruºii sfârºesc prin a accepta ºi titlul amintit, aproape subversiv la
vremea aceea, în locul unuia mult mai « cuminte » ºi mai aseptic de
Curierul Bucureºtilor, convenit iniþial… Inutil de precizat cã ziarul va fi
finanþat de acelaºi zelos mecena-filantrop, Dinicu Golescu, veritabilã
personalitate solarã la cãpãtâiul naºterii României moderne…
Din nou ºi din nou trebuie însã reþinut cã Regulamentele Organice fuse-
serã concepute, de la început, de cãtre ruºi – ajutaþi ºi de cãtre acoliþii lor
locali – cu acel rol de « tobogan », pentru ca Þãrile Române sã alunece în
orbita Imperiului þarist… Ca sã fie eficient, toboganul trebuia sã fie ºi
atrãgãtor – de unde aspectele pozitive ale legislaþiilor respective. De ele-
mentul « tobogan », ca ºi de « baterea în cuie » a privilegiilor celor puþini,
în detrimentul celor mulþi, îºi vor aminti, înainte de toate, democraþii
paºoptiºti, în aversiunea lor funciarã, poate exacerbatã, poate uºor
exageratã, împotriva acestor acte normative, deºi, totuºi, ele au jucat,
incontestabil, un rol primordial în demararea modernitãþii în lumea
româneascã…
« Rãdãcinile Revoluþiei se afundã în negura vremurilor, în cele 18

secole de împilare suferite de poporul român » arãta, într-un citat celebru,
dintr-o scriere de analizã post-factum, din anii de exil, Mersul Revoluþiei
la Români, Nicolae Bãlcescu (1819-1852), probabil cel mai de seamã
doctrinar al ‘48-ului românesc. El continuã cu o altã formulã ce a fãcut
epocã: « Revoluþia europeanã a fost ocazia ºi nu cauza Revoluþiei
române »…
Dintre momentele ce au premers revoluþiei, sunt de reþinut, în afarã de
revolta « pre-modernã », deja amintitã mai sus, a lui Tudor Vladi-
mirescu, din 1821, alte cîteva : miºcarea « cãrvunarilor » din Moldova,
ISTORIE 29
cu un proiect constituþional bine articulat, elaborat de Ionicã Tãutu (un

tânãr boier de rangul doi, ce cãlãtorise ºi studiase “ingineria hotarnicã” –
o profesie cãutatã în epocã, din pricina importanþei departajãrii proprie-
tãþilor funciare- în Italia, în momentul miºcãrilor din 1820-21 ºi care-ºi
propunea abolirea diferenþelor, dar aceasta numai din sânul clasei
boiereºti, între boieri de rangul I, II ºi III ; este ceea ce l -a determinat pe
marele critic literar ºi sociolog liberal Eugen Lovinescu sã remarce, în
fundamentala sa Istorie a Civilizaþiei Române Moderne cã, în Principate,
principiul egalitãþii tuturor, lansat de Marea Revoluþie Francezã, s -a
transformat în « egalitatea cîtorva »… ), ºi respectat, chiar dacã nu ºi in-
trodus oficial, în Moldova, în vremea domniei prietenului sãu, Ion -Sandu
Sturza, (1822-1828); miºcarea de la 1839 (« Conjuraþia confederativã »,
iniþiatã de comisul Leonte Radu, care dorea o federaþie democraticã cu
Valahia, Moldova, dar, noutate, ºi Serbia, sub autoritatea unui prinþ strãin,
ºi aceasta o idee destul de nouã!) dar, mai ales, miºcarea revoluþionarã a
lui Miticã (Dimitrie) Filipescu, din 1840, cel mai important moment
revoluþionar ºi doctrinar înainte de 1848.
Miticã Filipescu, probabil întâiul avocat român în sensul modern al
termenului, doctor în drept la Paris (1827-1831), a trãit, cum am arãtat,
cele « Trei glorioase » din iulie 1830 ºi poate fi definit « primul democrat
român ». Pentru idealurile sale, printre care, pentru prima oarã enunþatã la
noi, ideea de republicã, va fi, practic, exterminat în închisoare, dupã un
proces memorabil (1840-41) þinut împotriva « complotului » ce, în
viziunea domnului Alexandru Ghica, aflat deja în disgraþia ruºilor – ca
prea filo-otoman deci, implicit, considerat ºi ca prea sensibil la idealurile
naþionale – se dorea exemplar, instrumentat tocmai în încercarea, cam
zadarnicã, a lui Ghica de a se reabilita în faþa Sankt-Petersburgului (Al.
Ghica a fost constrâns sã abdice în octombrie 1842, Filipescu a fost graþiat
de noul domn George Bibescu, în ianuarie 1843, numai cât sã moarã
acasã…), ostentând ”fermitate” la adresa «subversiunii». Putem spune cã
Filipescu a asociat la miºcarea sa tot ceea ce era modern ºi viu în socie-
tatea româneasã : trecutul luptãtor, de la 1821 (cãci alt exemplu nici nu
mai era – fiind, din pãcate ºi singurul model ce se putea invoca!), prin mai
vîrstnicul Dimitrie Macedonski, « secundul » lui Tudor Vladimirescu, dar
ºi viitorul revoluþionar, reprezentat prin foarte tînãrul, pe atunci, de nici 21
de ani împliniþi, Nicolae Bãlcescu (dupã moartea tatãlui, din dorinþa de a
-ºi ajuta familia, se declarase mai mare cu trei ani, pentru a fi primit în
armatã – la proces, spre a se bucura de atenuanta vârstei încã minore, îºi
va dezvãlui adevãrata vârstã!), pe profesorul francez Alexandre Vaillant,
de la Colegiul Sf. Sava (iniþiatorul în ale francmasoneriei al celor mai
mulþi dintre paºoptiºti, mai ales dupã expulzare ºi reîntoarcerea la Paris),
dar ºi pe Ion Ghica, nepot de frate al domnului, ori pe Eftimie Murgul, re-
voluþionarul « de dincolo », bãnãþean anti-habsburgic (ºi aceºtia expulzaþi,

primul tocmai fiindcã înrudit strâns cu Al Ghica, deci inconvenabil a fi
judecat, celãlalt ca supus austriac…).
Printre precursorii anului revoluþionar 1848, un rol aparte l-a avut
colonelul Ion Câmpineanu (1798-1863), primul liberal român autentic,
capul opoziþiei « naþionale » ºi, am adãuga noi, ºi democratice, denumitã
« partida naþionalã » (contrapusã partidei « ruseºti »!), din Adunãrile
legislative, în timpul Regulamentelor Organice. Acesta se afirmã în
special în 1838, printr-un proiect de Constituþie (Act de Unire ºi Inde-
pendenþã), considerat drept certificat de naºtere al curentului liberal în
Valahia. Francmason ºi prieten al consulului Felix Colson al Franþei, dar
ºi al celui britanic la Bucureºti, el cãlãtorise îndelung în strãinãtate ºi
fusese primit de numeroase personalitãþi, dintre care Gladstone, primul
ministru englez, dar ºi de Ministerul francez de Externe. Câmpineanu a
fost ministru al justiþiei în timpul Revoluþiei paºoptiste, deºi momentul sãu
de glorie, cînd intrase pînã ºi-n folclor (« Veniþi la Mãrgineanu sã-l
scãpãm pe Câmpineanu », se striga prin Bucureºti cînd acesta, proaspãt
întors din periplul sãu politic european, fusese arestat, în 1839, la mã-
nãstirea-închisoare de la Mãrgineni, de lîngã capitalã), trecuse...
Adevãratele preparative ale Revoluþiei au început, însã, propriu-zis,
prin înfiinþarea societãþii secrete « Frãþia », alcãtuitã în 1843, ca o lojã
masonicã, de Ion Ghica, Christian Tell ºi, din nou, Nicolae Bãlcescu.
Constituirea acestui nucleu de revoluþionari a avut loc pe domeniul de la
Ghergani, proprietatea lui Ion Ghica, lângã Bucureºti. « Dreptate ºi
Frãþie! », deviza Frãþiei, va deveni motto-ul Revoluþiei muntene, fiind per-
fectul corespondent românesc al istoricei formule franceze « Liberté,
Egalité, Fraternité ».
În anii 1845-1848, se constatã o accelerare a fluxului de studenþi
români la Paris, în special la Collège de France, unde frecventau cursurile
lui Jules Michelet ºi Edgar Quinet, pãrinþii fondatori ai revoluþiei paºop-
tiste franceze ºi internaþionale (deci ºi ai republicii a II-a – 1848-1852,
retezatã de cãtre însuºi preºedintele ei, Louis Napoleon Bonaparte, viitorul
Napoleon III – ºi ai continuatoarei acesteia, republica a III-a ce practic,
sub o altã denumire, dãinuieºte pînã astãzi) sau pe cele ale marelui patriot
polonez Adam Mickiewicz. Toþi trei le-au devenit nu numai profesori, ci
ºi veritabili directori de conºtiinþã. Printre studenþii români se afla ºi o
studentã, tot la Collège de France – lucru foarte rar, pe atunci, chiar printre
francezi – ºi anume Hermiona Asaki cea care avea sã devinã soþia lui
Edgar Quinet ºi sã-i supravieþuiascã pînã la 1900. La Paris a luat naºtere
o Asociaþie a studenþilor români (de fapt, o secþiune a « Frãþiei » !), cu
sediul în Place de la Sorbonne, 3; Lamartine a acceptat sã o prezideze,
dovadã peremptorie a legãturilor înalte pe care le aveau studenþii români
ISTORIE 31
din epocã. În activitãþile Societãþii s-au remarcat C. A.Rosetti, C. Negri,

fraþii Golescu, Cezar Bolliac, Dumitru ºi Ion Brãtianu, etc. Ultimii doi,
împreunã cu C. A. Rosetti au devenit, pe viaþã, prieteni intimi ai lui Jules
Michelet : de altfel, a doua soþie a lui Michelet, Athenais Miallaret,
cunoºtea bine Bucureºtiul, fiind fostã guvernantã în familiile Odobescu ºi
Cantacuzino, bunã prietenã cu o altã fostã guvernantã de acolo, englezo-
scoþianca, jumãtate franþuzoaicã, Mary Grant, viitoarea doamnã Rosetti…
Românii aflaþi la Paris au participat cu mare entuziasm la declanºarea
Revoluþiei franceze. La 24 februarie 1848, Nicolae Bãlcescu a smuls o bu-
catã de catifea din tronul lui Louis Philippe ºi l-a trimis, împreunã cu o
emoþionantã scrisoare, azvârlitã pe hîrtie chiar în stradã, în toiul eveni-
mentelor, prietenului sãu, poetul moldovean Vasile Alecsandri… Seara, pe
Primãria Parisului, unde s-a sãrbãtorit victoria Revoluþiei, flutura, printre
celelalte steaguri ale naþionalitãþilor trezite la viaþã, ºi drapelul românesc.
În manuscrisele lui Jules Michelet, conservate în Arhivele Oraºului Paris,
de pe rue des Francs-bourgeois, din cartierul Marais, figureazã o menþiune
autografã a marelui istoric ce evocã acest moment glorios. Este, într-un
fel, actul de naºtere al tricolorului românesc.
În 1998, în cadrul planului de propuneri prezentat de cãtre semnatarul
acestor rînduri în vederea aniversãrii celor 150 de ani ai Revoluþiei de la
1848, s-a prevãzut ca ºi naºterea drapelului naþional sã fie celebratã cores-
punzãtor, printr-o ceremonie distinctã. Este ceea ce s-a sãrbãtorit la 24
februarie 1998, printr-o mare festivitate la Arcul de Triumf, în prezenþa
ªefului Statului, a autoritãþilor, a corpului diplomatic ºi a tuturor celorlalte
corpuri constituite. Cu aceastã ocazie, la sugestia aceluiaºi, a fost emis ºi
un timbru omagial. Fastuoasa ceremonie din 1998 se aflã la baza actua-
lei Zile a Tricolorului, introdusã, de atunci, în calendarul oficial româ-
nesc.
Revoluþia a inflamat ansamblul Þãrilor Române, dar în mod inegal.
Foarte limitatã în Moldova, foarte bine structuratã în Valahia (unde a pre-
luat puterea pentru trei luni), unde caracterul social ºi liberal a fost deo-
sebit de vizibil ºi, în sfârºit, foarte lungã ºi sângeroasã în Transilvania,
unde însã cu greu se poate vorbi de o « revoluþie », în sensul clasic, ci mai
degrabã de o luptã, dreaptã, corectã, necesarã, absolut justificatã, cu
caracter naþional.
Moldova va fi prima care va încerca sã se ridice, dar miºcarea s-a di-
zolvat repede, ºi din cauza proximitãþii imediate cu Rusia ºi a amenin-
þãrilor acesteia. La 27 martie, a fost prezentatã domnului Mihai Sturza o
Petiþie-Proclamaþie care, în pofida tonului, cu totul reþinut, al celor 35 de
puncte, a fost respinsã dupã numai trei zile. Pentru a liniºti spiritele ºi
drept dovadã a moderaþiei iniþiatorilor sãi, documentul chiar începea
invocînd « sfântul respect al Regulamentului Organic », simbolul, prin ex-
celenþã, al « vechiului regim » românesc… Cu toate acestea, organizatorii

au fost arestaþi ºi exilaþi. Printre ei : Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alec-
sandri, Al. I. Cuza, Vasile Mãlinescu (singurul adevãrat liberal-radical
moldovean, comparabil cu muntenii Rosetti, Bãlcescu, Dumitru sau Ion
Brãtianu ; fusese cel care preparase miºcarea dupã modelul « Frãþiei » din
Þara Româneascã, din 1843…). Revoluþia din Moldova, în realitate, rã-
masã în istorie doar ca o miºcare revoluþionarã avortatã, îºi are însã impor-
tanþa ei, mai ales prin programele sale « postume », pe care protagoniºtii
acesteia, ajunºi pribegi, le vor redacta în perioada succesivã, în afara
graniþelor principatului.
Ne referim, în special, la « Doleanþele Partidei Naþionale », program
redactat la Cernãuþi, în august, 1848, de Mihail Kogãlniceanu, refugiat pe
moºia nobililor Hurmuzachi (titlul îl primiserã de la Habsburgi!), un text
valoros, dar vizibil inspirat din « Proclamaþia de la Islaz » (vezi mai jos),
precum ºi la complexa sa propunere de Constituþie, elaboratã în acelaºi
timp, ori la « Prinþipiile noastre pentru reformarea patriei », proiect extrem
de radical, dar irealist ºi cam utopic (prevedea, spre exemplu, «împro-
prietãrirea lãcuitorilor sãteni fãrã nici un fel de rãscumpãrare din partea
lor», « unirea Moldovei ºi a Valahiei într-un singur stat neatârnat româ-
nesc», «nimicirea tuturor privilegiilor », etc !... ), semnat, la Braºov, cãtre
sfîrºitul lunii mai 1848, de cãtre mai mulþi exilaþi moldoveni, printre care
Costache Negri, fraþii Vasile ºi Ion – zis ºi Iancu – Alecsandri, etc., cu toþii
aflaþi sub impresia puternicã a celei de-a doua Adunãri Naþionale de la
Blaj, din 15 mai 1848…
În Transilvania, þarã net româneascã din punct de vedere al majoritãþii

etnice, dar maghiarã din punct de vedere al clasei politice dominante,
Revoluþia a luat, dupã cum am vãzut, un caracter de luptã naþionalã pentru
emanciparea românilor, contra revoluþiei sociale ºi liberale – dar complet
mioapã la latura etnicã! – înfãptuite de unguri. În epocã, miºcarea româ-
nilor a fost perceputã, începînd chiar cu afirmaþiile românilor înºiºi, ca un
rãzboi civil sau, ºi mai clar, ca o contra-revoluþie (în folosul, evident, al
Curþii de la Viena, ca aliat obiectiv, cu atît mai mult cu cît Austria însãºi
devenise, cu propria revoluþie, un stat constituþional). Conform unor
cercetãri recente ale istoricilor clujeni Nicolae Bocºan ºi Valeriu Leu2 care
au adunat ºi studiat numeroase mãrturii scrise, de sursã româneascã tran-
silvãneanã, din epocã, nici un român nu a folosit – ºi aceasta pânã la
începutul secolului XX! – termenul de «revoluþie» pentru Transilvania,
2 Vezi Revoluþia de la 1848 din Transilvania în memorialisticã, Cluj, 2000

ISTORIE 33
spre deosebire de Muntenia, unde noþiunea, veritabil « cuvânt magic » era

prezentã, cu mândrie, la tot pasul…
Cînd se comparã experienþa ºi formaþia intelectualã occidentalã (în
special francezã, dar, uneori, însã mai rar, ºi britanicã – cazul Ion Ghica,
Dumitru Brãtianu, chiar ºi C. A. Rosetti, ºi nu numai prin soþie), a elitelor
« moldo -valahe » cu pregãtirea provincialã ºi destul de modestã a capilor
români din Transilvania, nu se poate sã nu se constate notabila diferenþã
de culturã politicã dintre ei, evident, în defavoarea ardelenilor. Între tran-
silvãneanul Avram Iancu, tânãr avocat format la ºcoli de drept cam aproxi-
mative, cum erau cele de la Cluj ºi de la Sibiu, ºi valahii Ghica, Bãlcescu,
C. A. Rosetti, fraþii Brãtianu, Goleºtii, dar ºi moldoveni precum Kogãl-
nicenu sau Cuza, etc. ºcoliþi la Collège de France, ºi uneori ºi cu liceul
fãcut în Franþa sau Elveþia, era un adevãrat abis… Exista o imensã dife-
renþã între tipul de culturã politicã ce se preda în universitãþile franceze (în
special la Collège de France !), unde se plãsmuia crema întregii Europe, ºi
se vehiculau cele mai moderne ºi mai revoluþionare concepte, unde stu-
denþii se adãpau la izvoarele cele mai limpezi ale gîndirii occidentale
(dintre care cel mai avansat era liberalismul radical, profesat de triada
Michelet-Quinet-Mickiewicz) – ºi cartea care se fãcea – atîta cît se fãcea-
prin pãrþile Transilvaniei, o margine a unui imperiu reacþionar, ca cel
habsburgic, purtãtor, el însuºi, la vremea aceea, al unei culturi politice
occidentale, dar de mâna a doua. Este o realitate care trebuie spusã ºi
asumatã…
Puþinii transilvãneni care au ajuns la studii în Italia (Simion Bãrnuþiu,
la Pavia, Al. Papiu Ilarian, la Padova), se gãseau acolo tot pe teritoriul
« chezaro-crãiesc », la vremea când aceste mari centre universitare se
aflau în mâinile aceleiaºi Austrii retrograde (în cadrul aºa zisului « Regat
Lombardo-Veneþian »), cu tot ceea ce decurgea de aici (cenzura, supra-
vegherea poliþieneascã metternich-ianã a « subversivilor », etc.). Lor,
transilvãnenilor, cu punctele lor de referinþã într-un Occident « subal-
tern », secund, de tip Budapesta – Viena, cultura francezã – de departe cea
mai avansatã din epocã – le era, ca ºi limba, practic, strãinã, ºi aºa va
rãmîne încã mult timp…
Existã însã ºi reversul medaliei. Prin forþa lucrurilor, în Transilvania,
prin apartenenþa sa, chiar ºi marginalã, la un imperiu occidental, cultura
occidentalã, fie ea ºi de « mâna a doua », pãtrunsese cu mult mai
adînc ºi chiar « difuzase » mai temeinic în societate, incomparabil mai
larg decît în Muntenia sau Moldova, inclusiv în mediile, aprioric, cele
mai închise – auto-închise ! – deci ºi mai defavorizate, cele româneºti
ortodoxe – cele greco-catolice fiind, oricum, sensibil mai avantajate.
In Valahia ºi Moldova, existau, în schimb, elite, extrem de bine acultu-
rate, direct de la sursa franþuzeascã, mult mai bine decît elitele, cam
provinciale, transilvãnene. Din pãcate, aceste elite erau extrem de

restrînse numericeºte ºi, ceea ce este mai grav, nu aveau în spate o
« linie a doua » mai consistentã (orãºeni, micã burghezie, o pãturã de
intelectuali, învãþãtori, profesori, cler secular rural/urban, meºteºugari,
mici întreprinzatori, profesii liberale, avocaþi, medici, farmaciºti,
notari…) cum era, însã, în cazul Transilvaniei. Iatã de ce, în Þara
Româneascã, mult mai înapoiatã, în profunzime, dar, paradoxal, cu
lideri mult mai avansaþi – o discrepanþã de-a dreptul îngrijorãtoare!
– guvernul revoluþionar, pentru a lumina poporul ºi a rãspîndi «bunul
cuvânt», a fost nevoit sã recurgã la celebrii – ºi cam controversaþii –
« comisari », propagandiºtii revoluþiei (dacã starea poporului era atît de
rea – insinua reacþiunea – de ce mai era nevoie de ei? Exact din cauza
gradului mare de ignoranþã al maselor, ajunse a nu-ºi mai conºtientiza nici
propria condiþie!), recrutaþi chiar din mediile enumerate mai sus,
tocmai printre românii «de dincolo»… Dar aceasta este o altã ches-
tiune. Sociologic vorbind, modelul social este, indiscutabil, dat de cã-
tre elite. Ele trag dupã sine, ele propulseazã ºi plãsmuiesc, dupã chi-
pul ºi asemãnarea lor, proporþional, la scarã, societatea, care le ur-
meazã (actualizînd, absenþa însãºi a unui astfel de model social, dat pînã
atunci de elite- eliminate ori chiar exterminate în închisori ºi, evident, ne
-înlocuite, cãci nu mai era cu ce- sau, ºi mai grav, impunerea unor anti-
modele, de tip Elena, Nicu Ceauºescu, sau triada Lina Ciobanu, Alexan-
drina Gãinuºã, Venerica Pãtru, pentru a le aminti pe cele mai tragic –
groteºti, a dus la înspãimîntãtoarea involuþie, pe toate planurile, a Româ-
niei, petrecutã sub regimul comunist, cu uriaºe consecinþe nefaste pînã
astãzi; de aceasta te puteai feri, cel mult, doar la nivel individual, dacã
aveai norocul sã întîlneºti vreun model personal, din vechile elite, salvat
cine ºtie cum!). Elitele sunt modelul, ele dau tonul...
Problemele culturii politice ale ‘48-ului românesc, ale consistenþei
extrem de reduse a elitelor noastre ºi ale subþirimii eºalonului doi, al celor
conºtienþi – societatea civilã, cum s-ar spune azi! – (sã nu uitãm niciodatã
cã statul român modern este rezultatul voinþei unui numãr irelevant
statistic, de patrioþi clar-vãzãtori, bine formaþi ºi bine educaþi, ce ajunse-
serã sã dialogheze de la egal la egal cu elitele occidentale, formate la
aceleaºi surse ale gîndirii apusene), evaluarea ºi mãsurarea grosimii aces-
tor straturi, ale impactului lor în societate – o situaþie care, din pãcate, a
reprezentat o constantã a istoriei nostre, ºi care se reproduce, dureros,
chiar ºi astãzi, cu atît mai gravã dupã hãul valorilor rãsturnate lãsat de
regimul comunist – sunt realitãþi, de regulã, evitate de cãtre istoriografia
româneascã, tocmai deoarece, poate, mai delicate, mai dificil de admis.
De ele însã trebuie sã se þinã cont. Nu pot fi « cocoloºite », ori « ascunse
sub preº »… Altfel, istoria se rãzbunã, cum, de altfel, s-a ºi întîmplat, în
ISTORIE 35
anii somnului raþunii care naºte monºtri, reprezentat de comunism. Con-

secinþele le plãtim ºi în prezent, iar repercusiunile, încã mult timp…
O curiozitate: iniþial, în Transilvania – de exemplu, la Adunarea de la

Blaj, de la 15 mai 1848– , românii arborau drapelul francez3! Nu era o
noutate, se întîmpla ºi prin alte pãrþi ale Europei, de pildã în Italia, dovadã
clarã a fascinaþiei exercitate în întreaga lume de Franþa, de tricolorul sãu,
de Marea Revoluþie, de magica devizã « Liberté – Egalité – Fraternité »…
Cu rea credinþã, Ungurii îi acuzau pe români de utilizarea stindardului….
rusesc (cu alte cuvinte, cã ar fi fost agenþi þariºti – aluzia la ortodoxia co-
munã era, ºi ea, implicitã!), care, din punct de vedere strict al enumerãrii
culorilor, semãna, se putea spune, cu cel francez, nicidecum ca ordine ºi
ca dispunere a acestora – cu totul alta. Cum însã imagistica, vizualul, în
epocã, erau extrem de reduse, ºi prima net descriptivul, se putea face uºor
o astfel de manipulare… Revoluþia sau, mai exact, lupta naþionalã a româ-
nilor din Transilvania a fost cea mai lungã, durînd cît revoluþia maghiarã,
adicã pînã la invazia ruseascã, din vara-toamna lui 1849. De partea ma-
ghiarã, bãnuielile ºi acuzaþiile – uneori justificate – de colaborare a miº-
cãrii lui Avram Iancu cu ruºii, în funcþiune anti-ungureascã, avînd în
vedere ºi amintita confesiune creºtinã orientalã împãrtãºitã – în fapt, doar
o coincidenþã / convergenþã de obiective ºi interese – au cunoscut o largã
rãspîndire. Realitate? Dezinformare? Intoxicare? Rea voinþã? Elemente
inerente bãtãliei politice ?
În lumina celor de mai sus, se poate afirma cã, la 1848, singura adevã-
ratã revoluþie românã, în sensul unei miºcãri sociale care sã preia puterea
ºi sã schimbe orînduirea politicã (un «Ancien régime» – regimul Regula-
mentelor Organice – este înlocuit cu un sistem – cadru, apt construirii, în
perspectivã, a unei democraþii ºi a corolarului acesteia, o economie realã
de piaþã liberã, eliberatã de frînele feudale, de privilegiile boiereºti, etc.),
pe o perioadã semnificativã de timp, a avut loc în Valahia.
Un comitet secret, avînd la bazã loja masonicã Dreptate-Frãþie (mai
bine cunoscutã sub numele simplu de Asociaþia Frãþia, fondatã în 1843 de
N. Bãlcescu, Ion Ghica ºi Christian Tell – dupã mãrturia lui Ghica însuºi,
din Scrisori cãtre V. Alecsandri4, statutele Frãþiei erau pãstrate ascunse
într-o carte de algebrã a unui anume Bourdon, din biblioteca de la Gher-
gani, conacul lui Ghica, pînã ce, transferate în casa din « mahalaua »
(=cartierul) Jicniþã, a socrului sãu, generalul Mavros – grec, fost în slujba
Rusiei ºi stabilit, pe vremea Regulamentelor, la Bucureºti, mare iubitor de
arheologie, fondator al Muzeului de Antichitãþi – au ars într-un incendiu
3 Vezi S. Dragomir, Revue des Etudes Roumaines de Transylvanie, V, p.207, apud G. Brãtianu,
Revue des Etudes Roumaines, XV, Paris, 1975, p. 136.
4 Scrisori cãtre V. Alecsandri, Editura Socec, Bucureºti, 1887, p. 689.
în vremea Rãzboiului Crimeii), la care se alãturã mai mulþi tineri entu-

ziaºti reveniþi de la studiile lor de la Paris (întrerupte odatã cu victoria
Revoluþiei din Februarie), preparã, în strîns contact cu noile autoritãþi
franceze (conduse acum de chiar mentorul lor, Lamartine, preºedintele de
onoare al « Asociaþiei Studenþilor Români », mai sus citatã, din 3, place de
la Sorbonne, unde, la un alt etaj, fiinþa ºi redacþia celebrului cotidian
liberal anti Louis-Philippe, Le National, al lui Armand Carrel, ºi al cãrui
redactor ºef era un viitor ministru – fie ºi interimar – de externe, al
Revoluþiei, Bastide, la care colabora, cu grave ºtiri din þarã, Ion Ghica5,
etc. etc. – încrengãturi ce vorbesc de la sine !), izbucnirea Revoluþiei ºi în
Valahia. Din luna martie, circula prin þarã un pamflet, scris dupã modelul
faimosului Qu’est-ce que le tiers état?, al abatelui Em. J. Sieyès, de la
1789. Se intitula Ce sunt meseriaºii? ºi, încã din titlu, se adresa acestora,
percepuþi, pe bunã dreptate, într-o lume quasi-integral agrarã, ca elemente
de burghezie laborioasã, pozitivã, activã, purtãtori ai progresului, ai
noului, chiar ai unei tehnologii avansate, într-un cuvînt, vectori ai
propãºirii sociale…
Strînsul contact, amintit mai sus, dintre revoluþionarii români ºi noile

autoritãþi democratice franceze este ilustrat cel mai bine de urmãtorul
episod relatat tot de cãtre Ion Ghica: « Stam toþi gata ºi aºteptam ordinele
Comitetului ca sã pornim fiecare la destinaþia noastrã (diferitele centre în
care trebuia sã izbucneascã revoluþia n. n.), cînd d.l de Nion, consulul
general al Franþei, chiamã pe C. A. Rosetti ºi-i aratã o depeºã prin care
Lamartine, atunci ministru al trebilor din afarã, îi scria sã-l prevesteascã
cã trimitea într-adins la Bucureºti pe un amic al sãu credincios, pe doctorul
Mandl, care avea sã ne facã comunicaþiuni importante din partea sa ºi cã
înainte de sosirea acelui trimis al sãu, sã nu facem nici o miºcare.
Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. În urma acestei
depeºe, a trebuit sã contramandãm toate dispoziþiile luate ºi sã aºteptãm
sosirea doctorului Mandl»6. Iatã explicaþia întîrzierii declanºãrii revoluþiei
pînã pe 9 iunie… Cîteva pagini mai departe, Ion Ghica scrie: « Puþine zile
dupã înþelegerea noastrã cu Eliad (aderarea tardivã, ultimul, în luna Mai,
a lui Eliade la comitetul pregãtitor al revoluþiei, n. n.) ºi întoarcerea lui Tell
la Giurgiu (fusese suspendat temporar din funcþia de comandant al pazei
pe Dunãre din cauza unei delaþiuni n. n.), a sosit în Bucureºti doctorul
Mandl, trimisul lui Lamartine; instrucþiunile ce aducea erau consemnate în
portofoliul sãu, scrise chiar de mîna lui Lamartine, adresate lui C. A.
Rosetti ºi lui Ion Ghica. Ele prescriau sã nu facem nici o miºcare pînã nu
ne vom înþelege cu guvernul otoman ºi cã generalul Aupick, noul amba-
5 Ibidem., p. 175; v. ºi p. 180.
6 Ibid., pp. 709-710.
ISTORIE 37
sador al Republicii la Constantinopol, avea instrucþiuni speciale de a

înlesni trimisului nostru (care avea sã fie ales de comitetul revoluþionar
chiar în persoana lui Ion Ghica, n. n.) relaþiunile cu Poarta »7. Ulterior, pe
durata revoluþiei române, dr. Mandl a funcþionat ca un fel de « amba-
sador » oficios al Bucureºtiului la Paris, în aºteptarea trimiterii de cãtre
Bucureºti a unui agent oficial abilitat…
Revoluþia valahã urma, deci, sã se declanºeze în mai multe centre, în
acelaºi timp, în special în saline ºi în mine unde existau nuclee de
muncitori. Totuºi, schimbãrile organizatorice ºi aºteptarea « semnalului »
de la Lamartine, prin dr. Mandl, au fãcut ca insurecþia sã izbucneascã
numai la 9 iunie la Islaz, o micã localitate, aflatã la vãrsarea Oltului în
Dunãre, unde, chiar sub conducerea maiorului Christian Tell, ce, am vã-
zut, comanda paza pe Dunãre de la Giurgiu, ºi a unui amic al sãu, cãpita-
nul Pleºoianu, se gãsea o garnizoanã devotatã principiilor Revoluþiei.
Iniþial, revoluþia românã a îmbrãcat aspectul unui pronunciamento militar.
Aceasta, cronologic, dar ºi geografic, va marca ultima explozie revolu-
þionarã în Europa (cele mai multe, la Paris, Viena, Praga, Budapesta,
Veneþia, Milano etc., se produseserã în februarie-martie 1848).
În prezenþa ºi a altor « conspiratori », veniþi la cazarma insurgentã
(printre care Nicolae Bãlcescu, autorul, potrivit lui Ion Ghica8 – la
solicitarea comitetului revoluþionar ce se constituise –, al esenþei Procla-
maþiei, cuprinsã în cele 22 de puncte, ºi importantul prefect de Caracal,
viitorul cãpitan general Magheru, ºeful militar al Revoluþiei), Ion Heliade
Rãdulescu, în calitate de cel mai vârstnic- chiar dacã nu ºi cel mai autentic
– dintre revoluþionari dar, mai ales, în virtutea prestigiului sãu de prim
intelectual al þãrii, dã citire Proclamaþiei, rãmase, de atunci, în istorie ca
Proclamaþia de la Islaz, în faþa unei mulþimi de þãrani aduºi de preotul
Radu ªapcã de la Celei, satul din apropiere, el însuºi revoluþionar.
Heliade trimite o scurtã scrisoare- cu caractere latine ! – ce se pãstreazã
în Muzeul Naþional de Istorie din Bucureºti, cãtre domnul George Bibescu
în care îl anunþa, sec, cã, dat fiind cã guvernul acestuia era corupt, acel
cabinet era demis, ºi-i prezintã lista noului executiv. Se formeazã, deci, la
Islaz, un guvern provizoriu care se îndreaptã spre Craiova, capitala
Olteniei, cel mai mare oraº din apropiere, unde este dejucatã o tentativã de
înãbuºire a Revoluþiei.,
Dar, ca ºi în Decembrie 1989, dacã miºcarea revoluþionarã n-ar fi ajuns
în Capitala þãrii, Revoluþia ar fi rãmas la stadiul de proiect, cel mult o
rebeliune de provincie, repede înãbuºitã... Nu a fost însã cazul. Cu toatã
supravegherea ºi chiar persecuþiile la care erau supuºi revoluþionarii bucu-
reºteni (C. A. Rosetti a fost arestat cu cîteva zile înainte de izbucnirea in-
7 Ibid., p. 714.
8 Ibid., p. 705.
surecþiei din Capitalã – el se va evidenþia ca principalul organizator, casa

sa fiind cartierul general al conspiratorilor ; cei patru fraþi Golescu, fiii
marelui Dinicu, Nicolae, ªtefan, Alexandru ºi Radu, plus vãrul lor, Ale-
xandru G. Golescu-Negru, zis ºi Arãpilã, fiul gramaticianului Iordache,
fratele lui Dinicu, ºi prietenul de suflet al lui Bãlcescu, fraþii Ion ºi Dumi-
tru Brãtianu etc.) ºi cu toate manevrele prinþului George Bibescu (1842 –
1848), « lovitura » de la Bucureºti a reuºit ; aceasta graþie, mai ales,
ajutorului dat de ofiþerii mini-armatei Principatului (recreatã în 1830 de
regimul regulamentar, la peste un secol de cînd fusese dizolvatã de cãtre
otomani; armata numãra numai ºase tunuri, câteva mii de oameni, nici un
general, doar doi colonei care, însã, mai târziu, s-au dovedit a fi contra-
revoluþionari…).
La 11 iunie, dupã numai trei ore de miºcare, cãtre ora 9 seara, prinþul,
vãzînd cã a pierdut sprijinul militarilor, s-a resemnat sã semneze Procla-
maþia cititã cu douã zile înainte la Islaz, devenitã, acum, baza pentru
viitoarea Constituþie preconizatã. Afiºatã ºi distribuitã prin Bucureºti, în
forma, cam stîngaci tipãritã de Heliade, în imprimeria sa de la Obor,
populaþia, ieºitã în masã în stradã, ºi-o smulgea din mîini. Revoluþia a
învins ! Cu semnãtura lui Vodã, se pãrea cã se merge cãtre o monarhie
constituþionalã. De fapt, va deveni o reproducere, la scarã redusã, desigur,
a revoluþiei din februarie de la Paris, ºi chiar o sintezã a Revoluþiilor Euro-
pene. Bibescu, la sfatul consulului rus de la Bucureºti, va pãrãsi Bucureº-
tiul pentru a dezavua miºcarea, în speranþa de a o delegitima ºi, deci, de-
a o face sã cadã. Zadarnicã miºcare. Revoluþia se va menþine ºi, dimpo-
trivã, va fi realmente format, pe 14 iunie, noul guvern de tendinþã radicalã
numit, ca ºi la Paris, Guvernul Provizoriu (în aºteptarea doritei normalitãþi
constituþionale).
Documentul-cheie al Revoluþiei din Þara Româneascã este, aºadar,

Proclamaþia de la Islaz. Deºi, în epocã, din motive de oportunitate, þinînd
cont de prestigiul lui Heliade Rãdulescu, s-a lãsat sã se creadã cã ar fi fost
opera acestuia, în realitate, în esenþa ei – cele 22 de puncte – ea poartã
marca vizibilã a liberalilor radicali – curentul net majoritar, în toatã
perioada paºoptistã ºi unionistã, ºi chiar mai tîrziu – din cadrul
liberalismul românesc, cu rolul principal de « tractare », în edificarea
României moderne. Cel mai probabil, dupã cum aminteam cã afirmã Ion
Ghica, cele 22 de puncte au fost redactate chiar de cãtre Nicolae Bãlcescu
personal, liderul ºi teoreticianul putativ al acestui curent. Potrivit lui
Ghica9, documentul ar fi fost elaborat în casa lui Nicolae Golescu, din
strada ce, de la dispariþia acestuia, îi poartã numele, specificîndu-se chiar
9 Ibidem
ISTORIE 39
camera în care a fost scris, cea ocupatã de un alt « frate cãuzaº», astãzi
uitat, cãpitanul Teologu. Semnificativ, însã, conþinutul celor 22 de puncte
a fost asumat de cãtre toþi revoluþionarii, în ansamblul lor. Tot potrivit lui
Ion Ghica, Heliade, ultimul sosit în rândurile « conspiratorilor » (din
pricinã cã Bibescu, în atmosfera incendiarã din sãptãmînile premergãtoare
izbucnirii Revoluþiei, cînd aceasta se propagase în întreaga Europã, i-a
interzis ziarul, Curierul Românesc, socotitã o publicaþie cuminte, a
establishment-ului, pentru un articol, destul de moderat ºi echilibrat, dar
judecat, în momentele acelea, drept subversiv !) ºi-ar fi dorit sã scrie el
documentul revoluþiei. I s-a explicat însã, cum era cazul, cã acesta fusese
deja convenit între afiliaþii mai vechi ai Frãþiei. Lui nu i -a mai rãmas sã
se ocupe decît de un text însoþitor, o « garniturã », mult prea stufoasã,
plicticoasã ºi, mai ales, excesiv de retoricã, în care sã fie « înfãºurate », în
vederea unei dorite, mai bune, prezentãri, cele 22 de puncte… A ieºit un
fel de comentariu greoi ºi lungit al programului revoluþiei. O muncã ce
mai degrabã a dãunat documentului decît sã-l ajute, în contrast net cu
lapidaritatea ºi claritatea de cristal a celor 22 de puncte.
Proclamaþia de la Islaz stã, pînã astãzi, la baza însãºi a democraþiei
româneºti, constituind sursa de inspiraþie principalã ºi cadrul de pornire a
celor douã constituþii democratice româneºti, atît a celei din 1866 – (cu
revizuirile succesive, inclusiv cea capitalã, din 1923), ce, cu excepþia
nefastului interval 1938-1944, al celor trei dictaturi, carlistã, legionarã ºi
antonescianã, a fost în vigoare vreme de peste 80 de ani, ºi a stabilizat
România, pînã în 1948, la instaurarea dictaturii comuniste- cît ºi a celei
din 1991, de dupã « noul 1848 », Revoluþia din Decembrie, 1989…
Dintre cele 22 de « puncte », toate memorabile, cîteva ies totuºi în
evidenþã, ºi dau mãsura modernitãþii ºi a spiritului înaintat de care era
animatã Proclamaþia: punctul 2: « egalitatea drepturilor politice » (ceea ce
însemna drepturi politice pentru toþi, fãrã discriminãri ºi fãrã privilegii, o
imensã noutate!) ; punctul 3: « contribuþie generalã » (adicã impozite
pentru toþi, fãrã privilegiile boiereºti, ce se traduceau tocmai prin scutirea
de impozite!) ; punctul 4 : adunanþã generalã compusã din reprezentanþi ai
tuturor stãrilor societãþii (ceea ce prefigura ºi un posibil sufragiu univer-
sal, o noutate care numai în Franþa fusese introdusã prin Revoluþia din
Februarie!) ; punctul 5 : domn responsabil, ales pe cinci ani, ºi « cãutat »
în toate straturile societãþii (ceea ce însemna de fapt o republicã – un
monarh, oriºice nume ar purta, domn, rege, etc., este, potrivit teoriei
monarhiei constituþionale, prin definiþie, non-responsabil – în care oricine,
indiferent din ce clasã ar proveni, sã poatã avea acces la magistratura
supremã) ; punctul 8, de o concizie exemplarã, cu o largheþe de viziune ce
se comenteazã de la sine: « Libertatea absolutã a tiparului »; « Dreptul
fiecãrui judeþ de a-ºi alege dregãtorii », ceea ce este o schiþare, în fapt,
avangardistã, a autonomiilor locale (punctul 10); punctul 13, crucial

pentru o þarã agricolã cum era Muntenia pe atunci, echilibrat formulat :
« emancipaþia clãcaºilor, ce se fac proprietari prin despãgubire »; punctul
14 : dezrobirea þiganilor prin despãgubire (echivalentul românesc, ultima
þarã cu robi þigani din Europa, a desfiinþãrii sclaviei în coloniile franceze,
prin decretul lui Victor Schoelcher ºi al ministrului justiþiei, Adolphe
Cremieux, primul evreu dintr -un guvern al Franþei, la 26 aprilie 1848) ;
punctul 16 : instruire egalã ºi întreagã (într-o altã versiune din epocã a Pro-
clamaþiei este specificat ºi « gratuitã »!) pentru cele douã sexe, un punct
ce, ºi acesta, nu mai are nevoie de comentarii; punctul 17: « desfiinþarea
rangurilor titulare (de boierie, n. n.) ce nu au foncþii »; enunþul nobil al
punctelor 18 ºi 19 : « desfiinþarea pedepsei degradatoare cu bãtaia », res-
pectiv : « desfiinþarea, atât în faptã cât ºi în vorbã (deci, se înþelege, ºi ca
simplã proferare ori ca ameninþare!), a pedepsei cu moartea », o noutate
realã într-o Europã, pe atunci, încã plinã de eºafoduri (deºi, e drept, în
ultimele decenii, pedeapsa cu moartea nu fusese prea curentã în Princi-
pate... ); miºcãtoarea prevedere umanistã, de la punctul 20, ca
aºezãmintele penitenciare sã fie locuri în care « cei criminali sã se spele
de pãcatele lor ºi sã iasã îmbunãtãþiþi » (o dovadã grãitoare a faptului cã
printre paºoptiºti se aflau ºi foºti « pensionari » ai temniþelor, ca deþinuþi
politici, cum fusese ºi Nicolae Bãlcescu, între 1840 ºi 1843, dupã eºuarea
amintitului «complot» republican al lui Miticã Filipescu…) ori punctul
21, de o mare încãrcãturã simbolicã ce stipula « Emancipaþia israeliþilor ºi
drepturi politice pentru orice compatrioþi de altã credinþã »... (un punct ce,
cu excepþia interludiului celor trei luni revoluþionare, cu greu va fi pus în
aplicare, inclusiv – paradoxal! – în primele decenii ale noii Românii
democratice de dupã 1866 – dar ale cãrui principii vor fi introduse în
celebra lege maghiarã nr. VIII, a Naþionalitãþilor, negociatã, pentru
românii transilvãneni, dar nu numai, de Bãlcescu ºi Kossuth în iulie 1849,
la Szeged, ºi care a dat libertate evreilor unguri, la peste un an dupã ce
evreii români îºi primiserã, fie ºi efemer, drepturile în Þara
Româneascã…).
În sfîrºit, frapeazã o interesantã mãsurã ce figureazã dupã enunþul celor
21 de puncte propriu-zise, plus punctul 22, ce prevedea « Convocarea
îndatã a unei Adunanþe generale extraordinare constituante, alese spre a
reprezenta toate interesele sau meseriile naþiei, care va fi datoare a face
Constituþia þãrii, pe temeiul acestor 21 de articole decretate de popolul
român ». Este vorba despre un fel de veritabil punct 23, referitor la o foarte
modernã conceptual revizuire periodicã a Constituþiei. Deºi se ºtie cã, de
regulã, un legiuitor are, printre scopurile sale, ºi pe acela de a « bate în
cuie », de a pereniza legiuirea sa, în mod surprinzãtor de înþelept, autorii
Proclamaþiei, dînd dovadã de o moderaþie ºi de o flexibilitate remarcabile,
ISTORIE 41
au þinut sã insereze o formulare care ni se pare memorabilã: «aceastã

Adunanþã va lãsa în moºtenire viitorimii Constituþia ºi va fi datoare încã a
o încheia printr-o legiuire prin care, neapãrat la fiecare 15 ani, din dreptul
sãu, sã-ºi aleagã popolul deputaþii estraordinari cari, venind în Adunanþã
estraordinarã, sã introducã reformele cerute de spiritul epohei. Cu
aceasta se împiedicã d-acum înainte vrednica de plîns nevoie de a se cere
reforme cu mâna armatã ºi vor fi feriþi copiii ºi strãnepoþii noºtri de
necesitatea în care s-a aflat astãzi poporul român ».
Constatãm, în cele de mai sus, o adevãratã aliniere la cele mai înalte

standarde ale gîndirii politice democratice ale Europei acelei vremi, încã
pe deplin valabile ºi astãzi. Revoluþia ne-a lãsat, « la cheie », proiectul –
a cãrui punere în aplicare deja începuse, în forþã, în timpul celor numai trei
luni revoluþionare –, unui Stat croit dupã criterii care încã ºi acum – dacã
ar fi rãmas în picioare ºi nu ar fi intervenit hiatusul celor peste 50 de ani
de dictaturi, dintre care net cea mai lungã ºi cea mai gravã a fost cea
comunistã – continuã sã fie de bazã pentru admiterea în actualele instituþii
ale Europei Unite (în treacãt fie spus, o altã idee paºoptistã, poate cea mai
aleasã ºi cu bãtaia cea mai lungã – concertul þãrilor, devenite independente
ºi democratice, ieºite din cenuºa imperiilor autocratice ºi multinaþionale
care, în mod liber, hotãrãsc sã se înfrãþeascã…).
În filigran, dar exclusiv în filigran – idealul unificãrii naþionale ºi al
unui stat al tuturor românilor. Aceasta tocmai pentru a nu irita prea mult
pe turci care, în funcþie anti-rusã – duºmanii lor seculari – au demonstrat
o remarcabilã « toleranþã », dacã nu chiar simpatie pentru Revoluþie, ºi
mai ales pe Austrieci, cu puterea cãrora era imposibil, deci inutil, atunci,
sã te confrunþi. Ar fi ºi timpul sã se revizuiascã locurile comune legate de
« represiunea turcã » a Revoluþiei… Incepînd cu mitul luptei din Dealul
Spirii, care n-a fost altceva decît un regretabil accident…
Turcii sînt cei care, de fapt, au fãcut posibilã revoluþia, în cheie anti -
ruseascã pe baza rivalitãþii lor seculare cu imperiul þarilor… Ion Ghica
însuºi, unul dintre capii paºoptismului românesc, trecuse aventuros Dunã-
rea clandestin, încã din luna mai, sã anunþe, la solicitarea Comitetului
revoluþionar, chiar la Stambul, apropiata declanºare a Revoluþiei, ºi þelu-
rile ei anti-ruseºti, nicidecum anti-turceºti. Dimpotrivã ! Aici, dupã pro-
pria mãrturie, urma sã fie ajutat ºi de generalul Aupick, noul ambasador la
Poartã al Republicii Franceze10. Ghica, împreunã cu prietenii sãi turci-
obligaþi, teoretic, prin tratatele în vigoare (funcþiona încã, oficial, Sfînta
Alianþã, cu înþelegerile Congresului de la Viena, din 1814-15, ºi cele suc-
cesive), sã reprime orice miºcare de acest gen – a gãsit ºi soluþia: armatele
10 Ibidem, p. 714
otomane se vor miºca, dar se vor « grãbi încet ». Cu atît mai bine dacã vor
întîmpina, cum a fost cazul la Rusciuc, carantina de 40 de zile a Þãrii
Româneºti, ameninþate de holerã. O vor respecta scrupulos, ºi revoluþia
mai cîºtiga timp!... Detaºat chiar de guvern la Giurgiu, ºi profitînd de ca-
rantinã, pictorul revoluþionar Rosenthal îi ºi face comandantului oº-
tirii « inamice », Soliman Paºa, vãr al Sultanului, portretul… Cu cît se stri-
ga mai tare la Bucureºti « Trãiascã Mãria Sa Sultanul! » (ca atunci cînd
acelaºi Soliman a venit în vizitã, de la Rusciuc, în Capitalã, ºi guvernul
provizoriu i-a organizat o primire triumfalã, regizatã tot de Rosenthal, la
Teatrul National, încã ne-terminat) cu atît se înþelegea, mai desluºit, « Jos
Þarul! »… ªi cum altfel se poate interpreta, dacã nu simpatie subteranã
turci-paºoptiºti, cã, dupã reprimare, guvernul revoluþionar, arestat pe
celebra « ghimie » a fost fãcut scãpat chiar de turci, la Orºova? ªi cã toþi
membrii acestui guvern, în principiu « evadat de sub escortã », au fost, în
scurt timp, dotaþi, în exil, cu paºapoarte diplomatice ale Sublimei Porþi (de
felul celui care s-a gãsit asupra lui Bãlcescu, atunci cînd a încetat din via-
þã, la Palermo…), în calitate de foºti membri ai unui guvern recunoscut de
cãtre Constantinopol ? Ori faptul, ciudat numai în aparenþã, cã unii revolu-
þionari, care se regãseau pe lista proscriºilor imediat dupã 13 septembrie
(înfrîngerea Revoluþiei – cu interdicþie de a mai locui în Þara Româneascã,
listã stabilitã tot de turci – din lipsã de încredere, se presupune ) prezentau
totuºi, pentru aceiaºi turci, suficiente garanþii pentru a fi încadraþi, ca ofi-
þeri, în rîndul armatei otomane (cazul lui Ion Heliade-Rãdulescu, maior în
garnizoana de la Brussa) sau al înaltei administraþii (Ion Ghica, bey –
adicã guvernator, sau hegemon, în greceºte – al Insulei Samos, autonomã,
sub suveranitate turceascã, deoarece populaþia era majoritar greceascã)?
Nu mult diferit s-a întâmplat ºi cu aºa zisa reprimare otomanã a revo-
luþiei. Din punct de vedere strict formal, asta a ºi fost – o reprimare. Dar
conþinutul a fost cu totul altul. Turcii au stat cuminþi la Rusciuc, ºi nu
aveau intenþia sã facã altfel, pînã cînd s-a aflat cã, dinspre nord, s-au
miºcat ruºii. Aceºtia avansau rapid cãtre Bucureºti. Atunci devenise urgent
pentru otomani sã intervinã. Nicidecum de dragul represiunii, ci mai de-
grabã pentru a-ºi proteja prietenii revoluþionari din calea ruºilor. Altmin-
teri aceia ar fi ajuns în Siberia ºi-n Kamciatka ºi probabil cã n-ar mai fi
auzit nimeni de ei… Capitala a ºi fost divizatã în douã zone de ocupaþie:
ruºii la nord, turcii la sud. Decît sã fie capturaþi de cãtre ruºi, mai bine
sã-i « retragã » amicii lor turci, care i-au arestat ºi i-au urcat într-o ambar-
caþiune, cu teoreticã destinaþie o închisoare din Bosnia, în realitate, lãsîn-
du-i sã fugã la prima ocazie, cu ocazia trecerii prin Orºova, oraº aflat în
mîna « fraþilor cãuzaºi » unguri, ai lui Kossuth (ºi iatã de ce, pe cei mai
mulþi, îi regãsim în Transilvania pînã la finele revoluþiei maghiare din
toamna lui 1849 – de exemplu amintita înþelegere Bãlcescu-Kossuth, de la
ISTORIE 43
Szeged, din 12-14 iulie 1849…). Toate acestea, repetãm, în ciuda faptului
cã au existat ºi unele fricþiuni gen Dealul Spirii ºi a întregului mit al repre-
siunii turceºti, creat ºi de Jules Michelet, în cunoscutul sãu volum Legen-
dele Democratice ale Nordului, pe marginea epopeii – reale ! – a drama-
ticei urmãriri a ghimiei cu revoluþionarii închiºi, de-a lungul Dunãrii,
într-o trãsurã ºi chiar ºi pe jos, de cãtre Maria Rosetti, cu Liby – Libertatea
Sofia – în braþe, ajutatã numai de Dumitru Brãtianu, scãpat ne-arestat !…
Dupã ce þara, prin semnãtura smulsã, sub presiune, domnului George
Bibescu pe Proclamaþia de la Islaz – devenitã, astfel, o adevãratã consti-
tuþie, chiar dacã, de fapt, era numai un proiect pe baza cãruia urma ca,
ulterior, sã se elaboreze o lege fundamentalã – pãruse a se îndrepta pe
calea unei monarhii constituþionale, fuga lui Bibescu, la solicitarea consu-
lului rus, rãstoarnã din nou, cum am vãzut, situaþia, din dorinþa ruºilor de
a-i delegitima pe noii guvernaþi. Se constituie, atunci, guvernul provizoriu,
ca -n Franþa, în aºteptarea preconizatelor alegeri. Primele decrete, toate
riguros date cu formula de-acum standard a revoluþiei paºoptiste « în
numele poporului român – dreptate – frãþie”, ale noului guvern, consacrã
drapelul naþional (decretul nr. 1), ºi reia unele din punctele Proclamaþiei :
libertatea presei ºi desfiinþarea « pe vecie » a cenzurii (decretul nr. 3),
abolirea rangurilor boiereºti (decretul nr. 2), eliberarea deþinuþilor politici
(decretul nr. 4), abrogarea pedepsei « degradante » cu bãtaia ºi a pedepsei
cu moartea (decretul nr. 5) etc.
La 14 iulie stil vechi (frumoasã coincidenþã de date!), guvernul revolu-
þionar a legiferat, în principiu, votul universal. Votul universal a apucat sã
fie aplicat doar la alegerea Consiliul orãºenesc al Bucureºtiului, primul
preºedinte al acestuia devenind marele bancher evreu Manoah Hillel, cel
dintîi evreu din istoria României ajuns într-o funcþie electivã (simþindu-se
onorat toatã viaþa de acest moment istoric, el a fost, mai tîrziu, cel mai
generos donator la înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti ; numele sãu ar
fi trebuit sã figureze cu litere de aur pe frontispiciul acesteia ; din pãcate
nu este aºa ºi bancherul evreu, de mult, a fost complet uitat…).
Pe tãrîm ziaristic, odatã cu libertatea absolutã proclamatã la Islaz, Re-
voluþia a dus la o înflorire fãrã precedent a presei, zeci de titluri vãzînd, în
mod liber, lumina tiparului. Printre cele mai importante, menþionãm Prun-
cul Român, al lui C. A. Rosetti, autentic pãrinte nobil al democraþiei româ-
neºti, ºi Popolul Suveran, al lui Bolintineanu ºi, efemer, Bãlcescu (avînd
pe frontispiciu, preluat cam mecanic de la francezi, motto-ul Libertate-
Egalitate – Fraternitate, în dauna devizei româneºti Dreptate -Frãþie !). În
special apariþia Pruncului Român, cu primul numãr datat sîmbãtã 12 iunie,
la numai cîteva ore de la victoria Revoluþiei în Bucureºti (bascularea ve-
chiului regim s-a petrecut pe 11 iunie, dupã cîteva ore de confruntãri, cãtre
9 seara !), a constituit o noutate, dar ºi o performanþã remarcabilã în sine.
Insuºi autorul sãu (ajutat la partea tehnicã de fidelul sãu asociat, austriacul
stabilit în þarã Eric Winterhalder), C. A. Rosetti, de -abia fusese eliberat,
în acea zi, din închisoare, unde ajunsese cu cîteva zile înainte, deoarece
poliþia lui George Bibescu îºi ieºise din minþi, mai ales dupã atentatul
eºuat de la ªosea contra lui Vodã, pe 9 iunie, fãrã legãturã directã cu
revoluþia, dar simptom evident al unei acumulãri ºi acutizãri a tensiunii
fãrã precedent în societate. In plus, imediat ce a fost scos din temniþã,
Rosetti a fãcut parte ºi din noua putere instauratã. ªi totuþi, printre picãturi,
ºi-a mai gãsit timp sã editeze ºi un ziar. Pruncul Român avea sã fie primul
ºi cel mai semnificativ jurnal liber, ne-cenzurat, din istoria României, pri-
mul care a aplicat principiile libertãþii absolute a presei, abia enunþate, dar
ºi cel mai longeviv ºi mai regulat ziar al Revoluþiei, acoperind, în 39 de
numere, apãrute într-o cadenþã de douã sau chiar trei numere pe sãptãmînã
(la un moment dat, pentru a-ºi respecta cuvîntul dat cãtre subscriptor, ºi a
compensa o întrerupere forþatã de o sãptãmînã, cauzatã de lovitura de stat
de la 28-30 iunie, a apãrut ºi zilnic !), toate cele trei luni revoluþionare.
Ieºit de sub teasc a doua zi dupã victorie, ultimul numãr, remarcabil îmbu-
nãtãþit sub toate aspectele, este datat 11 septembrie, cu douã zile înainte de
înãbuºirea miºcãrii paºoptiste. In mod normal, pe 13 septembrie ar fi
urmat sã aparã un nou numãr, numãrul 40, care probabil se ºi afla în lucru
în momentul « arestuirii » guvernului de cãtre turci…
În sfîrºit, ca peste tot unde au avut loc episoadele a ceea ce se poate
defini ca revoluþia europenã unicã de la 1848, trebuie sã observãm latura
profund irenicã a acestora, consecinþã directã a efectului negativ, de lungã
duratã, avut de amintirea lãsatã de Teroarea din ultimii ani ai degenerãrii
Marii Revoluþii de la 1789. Asocierea forþatã cu Teroarea, împinsã înainte,
întreþinutã instrumental ºi relansatã de fiecare datã, cu rea credinþã, de
reacþiune, a constituit marele handicap al democraþilor, de la finele sec.
XVIII, pînã la 1848. Discursul democraþilor, o infimã minoritate clarvãzã-
toare, trecea greu fiindcã, de fiecare datã, era vulnerabil la întrebarea
ridicatã mereu, obsesiv, de cãtre partea adversã. Cum rãmîne cu Teroarea ?
Ce ºi cît reprezenta aceasta în ecuaþia Libertãþii ? De fiecare datã cînd se
evoca Teroarea, ca o sperietoare, Libertatea pierdea… Trebuia fãcutã de-
monstraþia cã Libertatea nu are nimic în comun cu Teroarea, cu ghilotina,
cum se insinua, pînã atunci, de cãtre adversari… Prin propriul sãu exem-
plu paºnic, prin atitudinea sa conciliantã, tolerantã, profund idealistã ºi
absolut non rãzbunãtoare (vizibilã pînã ºi-n iconografia epocii), adicã
exact prin miezul însuºi ce caracterizeazã democraþia, Revoluþia de la
1848, confirmîndu-se, practic, opusul ºi negaþia perfectã a Terorii, a con-
tribuit fundamental la spãlarea definitivã a acestei infamante acuzaþii…
ADRIAN NICULESCU
avanpremierã editorialã
DUMITRU ÞEPENEAG
CAMIONUL BULGAR
De acord, trebuie sã gãsesc un subiect.
n definitiv, nu e chiar aºa de complicat. La o adicã, pot chiar sã-l
Î împrumut, sã-l iau dintr-un alt roman. Pot sã mi-l aleg consultând
un dicþionar de opere, de pildã Le nouveau dictionnaire des
oeuvres editat de Bompiani în colaborare cu Robert Laffont. Am aici
subiecte cãcãlãu numai cã trebuie sã citesc toate rezumatele prezentate în
cele trei volume tipãrite mãrunt ºi e chiar mai plictisitor decât sã citeºti un
roman... Sau sã-l iau mai bine dintr-un film. ªi filme s-au realizat cu
nemiluita. E drept, unele scenarii s-au inspirat tot din romane. De pildã,
mi-aduc aminte de filmul ãla polonez, nu, cred cã era ceh sau poate un-
guresc, am uitat, mã rog, n-are importanþã naþionalitatea actorilor, a regi-
zorului, doar suntem în plinã mondializare, îmi aduc foarte bine aminte cã
acþiunea se învârtea în jurul unui camion încãrcat cu substanþe explozive,
dinamitã sau chiar nitroglicerinã ºi era condus de doi ºoferi care luau cu
schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi ºoferi,
unul mi-ajunge. Un ºofer bulgar care transportã lãzi cu dinamitã. Dina-
mitã? ªi are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele
Europei? Are vreo patalama la mânã? Acum îmi dau seama cã Marianne
avea dreptate: e important de ºtiut ce conþin lãzile îngrãmãdite acolo, în
spate, sub pânza coviltirului. Vameºii oricum or sã vrea sã ºtie. Dar mai
sunt vameºi acum dupã deschiderea graniþelor conform acordului
Schengen sau cum i-o fi zicând?...
Camionul era urmãrit, nu de vameºi, ci de niste derbedei care se

îmbãtaserã ºi aveau chef sã se distreze. Era primejdios, dacã ciocneau mai
tare camionul plin cu nitroglicerinã, o substanþã care explodeazã cât ai
zice peºte... Nu mai ºtiu cum se termina filmul, iar de celãlalt film realizat
de marea scriitoare Marguerite Duras nu mi-aduc prea bine aminte.Ca sã
fiu sincer nici nu l-am vãzut. Am citit doar despre el. O femeie aºtepta un
camion. ªi pe urmã ? Parcã era ºi un bãrbat cu ea, un actor... Memoria mea
se toceºte, se destramã pe zi ce trece, ºi degeaba vreau eu sã fac pe post-

modernul, adicã sã rescriu ceea ce s-a mai scris deja,sã-mi revizitez
predecesorii, cã nu mã þin baierile. Pentru asta ar trebui sã fiu mai tânãr,
sã am memoria intactã ºi sã fi citit o grãmadã de romane, iar eu n-am prea
citit, iar cele câteva pe care le-am citit stau învãlmãºite undeva în fundul
memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinatã de catâr. ... Asta
am gãsit într-un dicþionar, eu nu cunoºteam decât expresia în francezã –
peau de chagrin, da, bineînþeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul.
Dar pe vremea lui Balzac nu existau camioane...
Afarã plouã. O ploaie mãruntã ºi deasã. Aºtept un telefon de la Milena

care vrea cu orice preþ sã mergem sã dansãm. Da, chiar aºa, sã dansãm. A
descoperit ea un salon de dans, se cheamã Georges et Rosy ºi e frecventat
mai ales de persoane mature ca ea sau mai mult decât mature... ca mine.
Milena râde ºi mã bate cu palma ei micã ºi durdulie peste coapsã:
– Lasã, zice, cã tu te tii bine, eºti în plinã formã.
Doar nu sunt nebun s-o contrazic. E adevãrat, cu femeile încã mã mai

descurc... Dar cu literatura? N-am mai scris, în ultimii ani, decât articole
de criticã literarã, cele mai multe acre ºi rãutãcioase. Am avut ºi o rubricã
pe care o tot mutam din revistã în revistã – Les frappes chirurgicales.
Editorul meu nu vrea sã mi le publice în volum, n-are chef sã-ºi ridice
întreg Parisul literar în cap.O fi având ºi el dreptatea lui.
– Scrie un roman, zice, ºi þi-l public mintenaº.
pe nevastã-sa o chema Nina era foarte tânãrã ºi nu vroia copii e prea

devreme zicea nu vroia nici în ruptul capului se descurcase ºi-ºi fãcuse
rost de niºte pilule pe care le ascundea bine ca Tzvetan sã nu le poatã gãsi
îi plãcea sã se drãgosteascã cu el dar nu-i suporta absenþele îndelungate
ºtiu eu ce faci pe drum cum te curvãsãreºti în dreapta ºi-n stânga toatã
lumea ºtie cã un camionagiu îºi gãseºte câte o târfã prin toate oraºele prin
care trece ºtiu eu ºi tocmai pentru cã-i plãcea cu el în pat îi ducea lipsa
ºi-i era greu sã-l aºtepte aºa cã nu e nici o mirare cã într-o bunã zi ºi-a gãsit
un hãndrãlãu tocmai la Sofia unde s-a dus sã-ºi cumpere o rochie Tzvetan
i-a dat banii l-a gãsit pe unul de la maicã-sa din Zimnicea un român care
pretindea c-o cunoaºte pe o veriºoarã de-a ei ºi din vorbã în vorbã ºi-a dat
seama cã nu minte ea nu mai ºtia foarte bine româneºte cãci era în
Bulgaria de mult încã din ºcoala primarã când maicã-sa fugise din
România cu un bulgar de când murise Ceauºescu era un adevãrat du-te
AVANPREMIERÃ EDITORIALÃ 47
vino peste Dunãre dar tot mai ºtia câte ceva se descurca de altfel Vasile o
rupea ºi el pe bulgãreºte se înþelegeau de minune ºi s-au dus la hotel
Ar fi trebuit sã-l întreb în ce limbã sã-l scriu. Franceza am început s-o

uit de când n-am mai scris literaturã în limba asta care se transformã cu
fiecare generaþie, iar dacã scriu în românã cine o sã mã traducã... Mi s-a
întâmplat ceva foarte dezagreabil de când sunt la Paris: mi-am dat seama
cã pe mãsurã ce asimilam franceza traducerile cãrþilor mele nu mi se mai
pãreau la înãltime. Devenisem pretenþios. Deºi eram conºtient cã pentru
un traducãtor nu e uºor sã-ºi adapteze stilul la acela al autorului, mai ales
când autorul vrea toatã ziua bunã-ziua sã inoveze. Mã rog, exagerez ºi
eu... Mã laud! Traducãtorul mi-e prieten. Iar editorul meu e un om
minunat, þine la autorii lui, se îngrijeºte de ei ca o mamã, foarte puþini îl
pãrãsesc, deºi pe-o mamã o pãrãseºti la un moment dat. Oricum, nu e el
de vinã cã sunt nemulþumit de traduceri. Ar trebui sã mã traduc eu însumi.
Deºi toatã lumea spune cã un autor nu poate ºi nici nu e bine sã se traducã
singur. E în stare sã se îndepãrteze într-atât încât sã scrie un alt roman. Ei
ºi? ªi sã fie mai prost decât cel iniþial, glumeºte Paul, editorul. Nici nu
sunt sigur cã glumeºte... Nu ºtiu de ce mã plâng. Milena publicã la un
editor mult mai important ºi tot nu e mulþumitã. E o uzinã editura unde
publicã ea. Nu e mulþumitã, deºi e desigur flatatã cã un editor atât de
însemnat i-a acordat încredere. Vorba e cã ar vrea sã aibã mai mulþi
cititori. ªi ofteazã. Eventual sã publice într-o colecþie de buzunar. ªi eu aº
vrea... Vrabia mãlai viseazã! S-a mãritat cu un francez, s-a strãduit sã
înveþe franþuzeºte. E ca ºi mine: o scriitoare francofonã... Limba ei mater-
nã, adicã limba pe care nu reuþeºte s-o uite ºi nu poate, oriºice-ar face, sã
se debaraseze de ea, e slovaca. Milena are pãrul blond, dar pielea mai
închisã la culoare decât a mea. Miroase frumos, a gutui.
acum nu la Nina se gândea Tzvetan ci la taicã-sãu de care îºi amintea

cã era mai tot timpul plecat ca ºi el dar taicã-sãu nu era ºofer de camion
Tzvetan nu ºtia exact ce era auzise tot felul unii ziceau cã lucrase pentru
poliþia secretã se ducea deseori în Germania avea acolo un prieten sau mai
degrabã un ºef care semãna în mod straniu cu Putin oricum fotografia pe
care Tzvetan a gãsit-o printre hârtii ºi acte într-unul din numeroasele
paºapoarte purtând diferite nume dupã moartea lui în fotografia aia era cu
Putin îºi zâmbeau unul altuia n-a arãtat-o bineînþeles la nimeni avea un
adevãrat cult pentru taicã-sãu pe care l-a vãzut destul de puþin în viaþa lui
ºi care îl cam abandonase dacã a urmat totuºi liceul a fost datoritã unei
mãtuºi care locuia la Sofia nu avea copii ºi prinsese drag de el nici nu ºtia
dacã era sora lui Kiril aºa îl chema pe taicã-sãu sau veriºoara lui sau poate
a Rumianei care murise aducându-l pe lume pe Tzvetan cert e cã aflând de
moartea lui Kiril s-a arãtat foarte afectatã a început sã se tãvãleascã pe

patul unde se întinsese sã vorbeascã la telefon s-a rostogolit jos pe covor
cu telefon cu tot
unii nu ezitau chiar sã-l implice pe Kiril în complotul împotriva papei

ºi nu ca sã-l condamne ci dimpotrivã ºseful bisericii catolice nu prea era
iubit în Bulgaria unde toþi în afarã de turci erau ortodocºi
dar asta era prea de tot pe cel care trãsese cu pistolul era turc îl chema
Mehmet Ali-Acga ºi nu s-a dovedit cã ar fi avut complici ba mai mult se
pare cã CIA l-a manipulat ca sã arunce oprobiul pe þãrile din est
Tzvetan a citit ºi o carte care trata despre complot
se uita pe fereastrã la capãtul pajiºtei din faþa casei curgea un pârâu

zilele trecute plouase aºa cã apa crescuse puþin era ceva mai multã decât
de obicei în perioadele de secetã firul apei abia se vedea mascat de
vegetaþia care cât de cât rezistase se strecura printre pietre ºi bolovani
Catherine se repezea atunci spre pârâu sã caute melci nu mai gãsea decât
cochiliile lor muriserã de cãldurã
ieºea din casã în picioarele goale maicã-sa plecase pe bicicletã dupã

cumpãrãturi iarba era umedã se îndrepta cãtre platanul cel bãtrân îi
plãceau copacii scorburoºi acolo gãsise zilele trecute ariciul pe care l-a
luat cu ea în pat
ai sã te înþepi în ace a þipat maicã-sa când s-a trezit dimineaþa nu l-a mai
gãsit a plâns a refuzat sã mãnânce
lasã ai sã gãseºti altul e plin de arici
Victor i-a fãcut o casã micã din lemn pentru arici iar acum în fiecare
dimineaþã îi cautã pe sub copaci sau în tufiºurile care o zgâriau fãrã milã
Da, bãrbatul era chiar Depardieu. Aºezatã în faþa lui, la o masã din
cafeneaua aceea cam prãpãditã, undeva într-o mahala, Marguerite îi citea
un scenariu, scris la modul condiþional. Iar Depardieu pãrea interesat, ceea
ce fie vorba între noi e destul de puþin credibil:cred cã se gândea la soiul
de vin pe care avea sã-l bea dupã ce terminã de turnat scena. Nu era un
film pentru el! Asta în mod sigur... Era cu alte cuvinte un film care nu
existã decât în proiect. Pentru mine, iatã ceva într-adevãr interesant: sã
descrii un proiect, sã-l comentezi. Pe ici pe colo totuºi, câteva imagini.

Secvenþe cu camionul ºi omul care îl conduce. Lângã el o femeie. Ba nu,
le încurc, confund cu alt film, nu e o femeie, e tot un bãrbat, un al doilea
ºofer. Femeia ar urma sã facã auto-stop. Deocamdatã pare sã fie într-o
cafenea, aºteaptã. Afarã bate vântul. Camionul e enorm. Îmi place. Ar
trebui sã-i spun ºi Mariannei cã îmi place. Uite cã în sfârºit îmi place...
– Cine îþi place?

– Camionul lui Marguerite Duras...
Îi dau din nou telefon Marianei, dar n-o gãsesc ºi-atunci – ce sã fac? –
încep sã-i scriu o altã scrisoare:
... Marianne, nu înþeleg de ce eºti atât de furioasã... Mi-ai închis telefo-

nul în nas. Aºa eºti tu, te încingi repede, ºtiu. Îþi sare muºtarul! Iar telefo-
nul nu e instrumentul cel mai potrivit pentru ca între oameni sã domneascã
pacea ºi armonia. Auzi vocea dar nu-i vezi celuilalt ºi chipul, ochii.
Informaþia e incompletã. Tu ºtii foarte bine cã nu pot sã vorbesc la telefon.
Sunt de-a dreptul handicapat. Recunosc. Nu pot sã vorbesc, tind sã devin
monosilabic, abia aºtept sã se termine convorbirea. Oricâte eforturi aº face
pânã la urmã devin nepoliticos.Aºa cã prefer sã-þi scriu. Bineînþeles, când
îmi dai telefon mã bucur sã-þi aud vocea, dar aº vrea ºi sã te vãd. Înþelegi...
Faptul cã nu te vãd mã blocheazã. Îmi pare rãu, dar nu mã pot obiºnui cu
instrumentul ãsta. Sunt scriitor, nu sunt orator.
ªterg ultima propoziþie care e de un ridicol absolut.
Iatã de ce îþi scriu. Aº vrea sã mã ajuþi sã gãsesc un subiect. Ai dreptate,

când te apuci sã scrii un roman trebuie sã ai deja în cap o istorie; chiar
dacã dupã aceea o mai schimbi, o mai aranjezi pe ici pe colo. ªi-atunci
m-am gândit cã cel mai simplu ar fi sã iau o istorie care existã deja,
povestitã pe îndelete de un romancier serios, unul din secolul al XIX-lea.
Balzac a scris o grãmadã de istorii dar ori le-am uitat, ori nici nu le-am
citit vreodatã. Mai þin minte Madame Bovary. ªtiu, nu e de Balzac. Nici
chiar aºa... Madame Bovary e Flaubert sau invers: Flaubert e Madame
Bovary. Balzac nu ºtiu cine e... Vreau sã spun cã nu ºtiu cu care personaj
s-ar putea identifica în aºa mãsurã încât sã spunã cã e chiar el... În sfârºit,
bat apa în piuã, ar trebui sã mã opresc.
Nu e ceva nou pentru tine dacã îþi spun cã nu mi-a plãcut niciodatã sã
citesc romane. Am scris câteva, pentru cã nu ºtiam sã fac altceva. Ai sã
spui cã alea nici nu sunt romane ce-am scris eu pânã acum; nici mãcar
ultimele în care m-am strãduit sã mã apropii cât mai mult de cititori.

N-am prea reuºit, aveþi dreptate: ºi tu ºi cititorii. Mãcar tu ai fost ºi
personaj, asta te-a enervat ºi mai tare. Nu sunt geloasã, mi-ai spus. Nu-mi
pasã ce zice lumea. Nu ºtiu dacã e chiar aºa. Ce te-a enervat cel mai mult
– ºi pe bunã dreptate! – e cã am exagerat povestind aventurile mele extra-
conjugale: pe unele pur ºi simplu le-am inventat. Crede-mã... Recunosc cã
nu trebuia sã scriu la persoana întâi. Dar m-am luat ºi eu dupã scriitoarele
care sunt azi la modã. Am avut-o drept model pe Christine Angot. De ce
râzi? Nu mã crezi? Sigur, nu am talentul ei. ªi poate ea chiar a trãit tot ce
povesteºte, mai ales în ultimul roman, ºtii ãla cu cântãreþul cãruia îi plãcea
s-o futã... pe la spate confundând cu deliciu cele douã gãuri. Iartã-mã, ºtiu
cã nu-þi plac cuvintele crude ºi nici nu se potrivesc cu vârsta mea înaintatã.
Când eram tânãr erai mai îngãduitoare.Cãci atunci eram în stare nu numai
sã le rostesc, pe când acum... E adevãrat, acum aº avea nevoie de un con-
text cât de cât poetic ca sã treacã, sã pot trece de la una la alta. Poezia e ca
alifia ... De acord, ºterg imediat.
Mi-ai spus într-o zi cã ar fi timpul sã încetez aceastã activitate care mi

se potriveºte tot mai puþin odatã cu înaintarea în vârstã. Pur ºi simplu sã
nu mai scriu. Mai precis, sã mã mulþumesc sã scriu articole prin ziare ºi
reviste, aici sau în România. Ori dacã vreau ficþiune sã scriu nuvele cum
scriam în tinereþe. M-am gândit foarte serios la vorbele tale. Nu erau spuse
în vânt. Totuºi n-am fost în stare sã-þi urmez sfatul. M-am împrietenit de
curând cu un scriitor slovac, unul Milan. Sau poate Milen. Nu ºtiu, Milen
sau Milan, o sã-l mai întreb o datã. Nu, nu e vorba de Kundera, nu se uitã
Kundera la mine: e prea celebru.Mâine poimâine o sã intre ºi la Acade-
mie... Academia francezã, bineînþeles. N-a intrat ºi Bianciotti !... Nu ºtii
cine e Bianciotti. Nu-i grav, n-ai pierdut nimic. Pe Milen l-am cunoscut la
salonul cãrþii. E slovac, dar de câþiva ani scrie în francezã. Ca ºi mine...
Mã rog, eu nu mai scriu în limba asta decât, destul de rar, articole în ziare,
cronici literare sau cum vrei sã le numeºti, dar am scris cu mulþi ani în
urmã. În orice caz, aºa i-am spus: cã ºi eu sunt scriitor francofon, ca ºi el.
A râs. Ce înseamnã scriitor francofon, m-a întrebat. Pãi un scriitor care
vorbeºte ºi chiar scrie în limba francezã. ªi un scriitor francez? N-am ºtiut
ce sã spun. Ai înþeles... El se crede scriitor francez ºi socoteºte cã
francofon e o categorie de anticamerã. Ce fel de categorie? am întrebat eu.
ªi am râs, pentru cã de fapt înþelesesem foarte bine unde bãtea. Sigur,
francezii sunt foarte naþionaliºti, mã rog, poate nu ãsta e termenul cel mai
potrivit... Hai sã zicem cã sunt nombriliºti. Pretenþioºi cu ceilalþi, cu cei
care nu au franceza drept limbã maternã. N-au supt-o o datã cu laptele
mamei, cum zicea nu ºtiu cine. Dar nu e normal? Atâtea secole de
literaturã francezã! ªi ce literaturã! Ce mari scriitori au avut! ªi mai au
chiar ºi acum... Gândeºte-te la Beigbeder sau la o scriitoare ca... Camille

Laurent.
Milen a râs cu poftã dându-ºi capul pe spate. E blond ºi destul de
grãsuþ. Îi stã bine. Pielea o are totuºi ceva mai închisã la culoare decât
mine. E drãguþ...
Dar mã întind la vorbã ºi n-aº vrea sã te enervez. Dacã am fi vorbit la

telefon, mi-ai fi închis pânã acum de mai multe ori telefonul în nas. Acum
eºti silitã, fie ºi din purã curiozitate, sã citeºti pânã la capãt. Ce altceva ai
putea sã faci? Sã rupi scrisoarea? S-o faci ghemotoc ºi s-o arunci în coºul
de hârtii... Dar nici nu þin sã mã întind prea mult. Oricum ai înþeles ce
vreau, unde vreau sã ajung: sã mã ajuþti sã gãsesc un subiect. Tu ai citit o
grãmadã de romane, mai ales anglo-saxone, romane unde se întâmplã o
grãmadã de lucruri palpitante. Iar memoria ta e încãpãtoare ºi fidelã. Nu
ca a mea. A mea e vraiºte.
Drum bun în continuare. ªi sã te întorci sãnãtos, a spus bãtrâna cu

vocea ei gravã ºi hârâitã. Tzvetan o privea de sus din cabina camionului.
Rãmâi cu bine! ªi a pornit motorul. Dupã ce-a rulat vreo câþiva kilometri
buni s-a uitat în dreapta lui ºi a vãzut umbrela rezematã de spãtarul
scaunului de piele: avea aceeaºi culoare ca ºi spãtarul ºi din cauza asta
probabil cã n-a remarcat-o mai devreme. ªi-acum ce sã facã? Doar n-o sã
se întoarcã din drum pentru o amãrâtã de umbrelã. În primul rând cã e
periculos, chiar dacã nu e pe autostradã. Iar satul urmãtor unde ar putea sã
întoarcã fãrã pericol e încã departe. Bãtrâna avea probabil nevoie de
umbrelã. De aceea a ºi luat-o cu ea. Totuºi e greu de presupus cã a rãmas
acolo unde s-a dat jos din camion, sã-l aºtepte. Sã fie sãnãtoasã! Acum
dacã se gândeºte mai bine i se pare chiar puþin suspect personajul. Din
cauza broboadei nu i se vedea foarte bine faþa, doar nasul pe care îl avea
destul de mare ºi ochii cam vicleni. De altfel, n-a privit-o decât o datã
drept în faþã. ªi trupul îl avea mare, ciolãnos, de bãrbat. Poate cã nici nu
era femeie. Tzvetan zâmbi ºi apãsã pe accelerator. Depãºi un TIR, pe urmã
un alt camion ceva mai mic, acoperit cu o prelatã verde, deºi nu era un
camion militar; în spate rãmãsese neacoperit un spaþiu destul de mare:
înãuntru i se pãru cã vede, puse frumos unul peste altul, coºciuge, da, era
aproape sigur, camionul era încãrcat cu coºciuge. Dupã ce îl depãºi îºi
reluã locul pe dreapta. Din faþã se ivirã mai multe automobile, înºirate
unul dupã altul. Poate o delegaþie oficialã. Deºi banalizatã, maºina din
frunte, cea care deschidea calea, era pesemne o maºinã a poliþiei.
Se uitã din nou la umbrelã. Cum sã fie bãrbat! Avea o fustã lungã,
neagrã, iar în sus un fel de hanorak de culoare prunei. ªi broboadã, tot
neagrã. Nu-ºi aducea aminte ce avea în picioare. Nu-i vãzuse pantofii.

Poate cã avea cizme... Iar zâmbi. Camionul cu coºciuge revenea în dreptul
lui. Era condus de un bãrbat gras, cu mustãþi mari, pe oalã. ªoferul
coºciugelor râdea. Îi fãcu semn cu mâna. Râdea de-a binelea.Tzvetan
accelerã ºi el. Se încinse o cursã în toatã regula.
Dupont îºi vâra capul între picioarele ei ºi rãmânea acolo minute în ºir
nu era neplãcut dar la un moment dat ea ar fi vrut ºi altceva îi mângâia
capul chel ceafa umerii mai jos nu reuºea sã ajungã îi strângea capul cât
putea între coapse ºi-i simþea maxilarele cum i se miºcã în ritm cu limba
gâfâia sã nu se sufoce dracului hai vino ajunge vino sus între þâþe era mare
gras se sãlta greoi ºi bolborosea nu se ºtie ce avea gura bãloasã ºi nu
îndrãznea s-o lipeascã de unul din sfârcuri sã-l sugã apoi de celãlalt ea îi
prindea pula ºi coaiele în cãuºul mâinii avea o pulã babanã dar cam molâîe
femeia fãcea tot ce trebuia fãcut ºi degeaba bãrbatul n-o putea pãtrunde
ce-i drept ea ºtia cã e cam strâmtã Dupont se enerva cumplit chiar ºi unii
clienþi se plângeau aºa cã pânã la urmã a dat-o pur ºi simplu afarã
Durand deºi mai în vârstã dupã multe strãdanii uneori reuºea sã intre
ºi-atunci rãcnea victorios ºi se prãbuºea peste ea îºi înfunda capul între
þâþe ºi ejacula
Da, mã rog, un monolog e altceva decât o scrisoare, iar romanul e o artã

a complexitãþii... .Nu se poate spune cã asemenea locuri comune n-au ºi
ele un rol: citarea lor lungeºte textul, îl dilueazã ºi-l fac mai
lizibil.Cititorul e fericit cã înþelege gândirea profundã a scriitorului, ba
chiar participã la difuzarea ei, îi spune nevestei sau prietenului:
– ªtii, romanul e arta complicaþiilor. Stai, nu aºa... E arta...

– A complicaþiilor? se mirã prietenul sorbind liniºtit din halba de bere.
– Ba nu. A complexitãþii, dom’le. A complexitãþii... Înþelegi?
– A complexitãþii, sigur...
La fel ºi cu punctuaþia. Chiar dacã e agreabil sã scrii fãrã punctuaþie,

chiar dacã lipsa punctuaþiei poate avea o justificare în cazul monologului,
e mai sãnãtos ca scriitorul sã nu abuzeze.Sã facã bine sã se gândeascã la
cititor.Adicã la însuºi Tzvetan care pare sã nu fi urmat decât ºcoala
primarã. A fãcut ºi liceul? Foarte frumos! Dar câte cãrþi a mai citit dupã
aceea? ªi ce fel de cãrþi? Ar fi ºi greu sã citeascã la volan... Ascultã mu-
zicã, asta da... Iar când face o haltã, de preferinþã într-un oraº, într-o comu-
nã ceva mai mare, atunci vã daþi seama ºi dv. cã se dedã la alte distracþii
decât cititul.
Îi plac femeile, iar femeile îl plac. ªi cum sã nu-l placã: i-aþi vãzut
bicepsii, pectoralii, grumazul, ochii negri, uleioºi, pantalonul mulat pe
cracii muºchiuloºi, atât de strâmþi încât organul genital îi iese puternic în
relief pãrând mai proeminent decât la alþii. Femeile sunt sensibile la aceste
semne exterioare? Nu ºtiu... Probabil. Ce-i drept, un risc existã întotdeau-
na. Poþi sã te înºeli ºi sã cazi peste un bleg, peste un papã-lapte. Nu poþi
merge niciodatã la sigur... Trebuie sã asociezi aceste semne exterioare cu
comportarea generalã a masculului. Dacã acesta nu are ezitãri, vine direct
cãtre þintã înseamnã cã nu are nici complexe, nu se teme sã respecte codul
strãvechi care de fapt nu s-a prea schimbat în esenþa lui. Deºi nu încape
nici o îndoialã cã femeia de fapt face alegerea, ea e silitã sã se prefacã uºor
speriatã, ezitantã, iar bãrbatul trebuie sã insiste, n-are încotro: ãsta e
jocul...
Cu Milena nu s-a întâmplat aºa, nu m-am dus eu direct cãtre ea, a venit
ea... Mã rog, a fost ca ºi cum ar fi venit ea, en marche arrière...
Mã aflam la un cocteil dat în cinstea nu ºtiu cãrei scriitoare care luase

premiul Femina. Luna trecutã, în octombrie. Mã duc rar la cocteiluri,
acolo am nimerit absolut din întâmplare: mã întâlnisem pe stradã cu un
critic, un jurnalist care scrie mai ales criticã literarã, un lingãu, nu are nici
condei nici ºira spinãrii, scrie aproape numai despre autorii a doi editori,
probabil cã ãºtia îi vârã în buzunar din când în când un plic cu câteva
bancnote, mã rog, nu pot sã jur.
– Hai la cocteil, a zis.

– Ce cocteil, n-am chef.
– În cinstea lui Mme Cutare. Se mãnâncã ºi mai ales se bea bine.
M-am dus. Era deja lume multã. Am vãzut ºi câtiva scriitori POL. Unii
s-au prefãcut cã mã recunosc.Dar nu prea reuºeau sã-mi pronunþe numele.
Francezii sunt handicapaþi în faþa numelor strãine. Chiar ºi numele
engleze sau americane le pocesc. Adicã le pronuþã à la française. Asta
le-a rãmas de pe vremea când peste tot se vorbea franceza. ªi mai e ºi din
cauza accentului. Nu e numai vina nombrilismului acut care acum e ridi-
col ca un joben pe capul unuia care a rãmas în maiou. Nu ºtiu dacã e bunã
comparaþia, e mai degrabã hazlie decât ridicolã. În sfârºit, nu conteazã.
Discutam deci cu un autor POL foarte simpatic, despre care scrisesem

mai multe articole laudative – n-a trebuit sã fac prea mari eforturi pentru
asta, adicã chiar îmi plãcea! – îmi mãrturisea cã ºi el joacã ºah ºi ce-ar fi
sã jucãm o partidã. I-am zâmbit binevoitor. Scriitorii joacã ºah cu picioa-

rele. Deºi ãsta, fiind de origine rusã, poate cã totuºi sângele apã nu se
face... Am mormãit a încuviinþare ºi am dat duºcã paharul de vodcã. L-a
dat ºi el pe-al lui ºi s-a îndepãrtat. Rãmas singur, ce era sã fac, m-am dus
la barman sã mi-l umple din nou. Vodcã mai era, doar ºampania se cam
isprãvise. În faþa mea, întinzând paharul, era o femeie blondã, care s-a
întors ºi m-a privit cu ochii ei albaºtri, brusc întrebãtori. Avea pomeþi
puternici, slavi. În jur de patruzeci de ani.
– Nu mai e ºampanie, a zis ea.

– Nu-mi pasã, nu-mi place ºampania.Eu aº vrea puþinã vodcã.
Mi-a luat paharul din mânã ºi l-a întins ea barmanului. Vodcã! Pentru
ea, la fel. Întinzând paharul s-a cambrat ºi m-a atins cu fundul care nu era
foarte mare dar bine scos în evidenþã ºi dur, muschiulos. ªocul ãsta a
declanºat în mine o micã reacþie chimicã, sângele a coborît fulgerãtor în
partea atinsã ºi cum ea rãmãsese uºor aplecatã aºteptând ca barmanul sã
se hotãrascã sã umple cele douã pahare a simþit transformarea, ba chiar a
încurajat-o proptindu-ºi zdravãn fesele de locul cu pricina care acum
gâlgâia de sânge.
Am dat duºcã vodca din pahare ºi am ieºit amândoi pe uºã: ea pretindea

cã locuieºte în apropiere, pe o stradã învecinatã.
ºi-a ridicat atât de sus fesele încât bãrbatul fãrã sã vrea ºi luat de avânt
s-a înfipt ceva mai jos nu-i nimic e bine ºi-acolo a ºoptit ea ºi avea un
foarte mic accent slav dacã începi sã vorbeºti o limbã la vârsta de doispre-
zece sau de treisprezece ani am citit asta undeva sau mi s-a spus oricât
te-ai strãdui tot nu poþi sã scapi de accent ori trebuie sã ai o ureche
muzicalã perfectã deºi chiar ºi atunci e greu coardele vocale sunt gata
formate gâtlejul întreg
nu acum imediat du-te ºi te spalã ºi m-am dus
De când e la New York, Marianne e din ce în ce mai leneºã la scris. Nici

înainte nu era ea o grafomanã. Spunea: eu prefer sã citesc... Invers decât
mine. Adicã nu ºtiu... De fapt, eu preferam sã fac amor. Îmi place cu tine,
spunea Marianne. E adevãrat, pentru asta e recomandabil sã fim cât mai
aproape unul de altul, eventual într-un acelaºi pat.
Nu mai face pe firoscosul!

Nu scrie, aºa cã pune mâna pe telefon ºi mã sunã uneori chiar ºi în

mijlocul nopþii, având scuza decalajului orar pe care nu ºtie sã-l calculeze.
E o diferenþã de ºase ore, îi spun fãrã sã-mi fac mari iluzii, mai ales cã
replica ei dezarmantã: Asta e pãrerea dumitale?...
Astã noapte abia mã întorsesem acasã, abia închisesem uºa când a

sunat telefonul.
– Te-am sculat din somn ? mã întreabã.

– Citeam...
– Citeai ?
– Da, ce te miri aºa... Nu puteam sã adorm.
– Atunci nu te deranjez prea tare...
– Nu, dar aº vrea sã beau un pahar de apã cã mi-e foarte sete.
– Când citeºti þi se face sete?
– Pãi da, mi se întâmplã.
– ªi ce bei când þi-e sete?
– Cum adicã?
– Whisky sau vodcã ?
– Tu de-aia îmi telefonezi la douã noaptea sã mã întrebi ce bãuturã
prefer?
– E douã noaptea?
– Aici da...
– ªi eu care m-am sculat cu noaptea în cap ca sã nu te deranjez...
Nu-mi dau seama exact dacã e ironicã, aºa, mai mult sau mai puþin
gratuit – pentru ea ironia þine loc de umor – sau e geloasã, bãnuieºte ceva,
nici ea nu ºtie ce. Asta e faza cea mai interesantã a geloziei, când nu ºtii
exact de ce eºti gelos...
– Hai, culcã-te la loc.

– Nu mai pot, mi-am fãcut o cafea.
– Nu e bine...
– Þi-am dat telefon ºi mai înainte. Nu erai acasã...
– Tot ce se poate, am fost la un cocteil.
– Þi-am telefonat acum o jumãtate de orã.
– Eram probabil la closet.
– Înseamnã cã eºti bolnav. Ai diaree, trebuie sã iei ceva...
– De ce spui asta?
– Pentru cã þti-am telefonat ºi-acum o orã. Tot la closet erai?
Tac câteva clipe. Tuºesc. Mi-e foarte sete. Dupã vodcã ºi dupã toate
câte am fãcut în noaptea aceea...
– Cu asta îþi pierzi tu timpul? În loc sã te odihneºti. E periculos sã-þi
pierzi noaptea în felul ãsta când eºti în tratament. ªtii foarte bine! Þi-a
spus ºi doctorul...
La capãtul celãlalt al firului nu se mai aude nimic. Nu cred cã a închis,

aº fi auzit ceva, un þãcãnit, un zgomot cât de mic. A lãsat telefonul deschis
pe noptierã sau pe pat sau poate pe masa din bucãtãrie ºi s-a dus în altã
camerã. ªtiu cã stã la o prietenã, o cheamã Laura, ba nu, Laura nu stã la
New York, nu mai ºtiu unde locuieºte.
Marianne a plecat cu vreo douã sãptãmâni în urmã pentru un tratament

pe care nu-l putea face în altã parte. În medicinã, toatã lumea spune, tot
americanii sunt cei mai tari. Nu m-am dus cu ea când a început
tratamentul, aveam o lecturã la Bruxelles. Acum îmi pare rãu... De ce îmi
pare rãu? Pentru cã am nevoie sã-mi plasez interlocutorul într-un loc
concret ºi cunoscut. Oricum, nu-mi place sã vorbesc la telefon, pentru cã
nu-l vãd pe celãlalt. E ºi mai groaznic, dacã nu-mi pot imagina nici locul
de unde vorbeºte... Existã telefoane la care vezi imaginea celui cu care
vorbeºti. Sau nu existã ? Pãi aºa mi s-a spus. O sã-i sugerez sã-ºi cumpere
unul, deºi nu sunt sigur cã e o bunã idee: o sã vrea sã-mi cumpãr ºi eu unul
la fel. ªi-atunci sã te þii, o sã sune telefonul în draci la orice orã din zi ºi
din noapte. Nu cred cã fac o afacere...
Chiar Dupont a întrebat-o dacã fãcuse balet la ºcoalã ºi ea a rãspuns cã

da, dar nu la ºcoalã, pãrinþii au înscris-o la un curs de dans, erau acolo fete
între 8 ºi 14 ani. Nu prea îi plãcea...
– Prinde-te de barã, i-a poruncit Dupont.
Catherine ºi-a încleºtat mâinile pe barã ºi a prins sã se roteascã þinându-se

cu braþele amândouã, apoi cu unul singur, un picior îndoit graþios ºi împins
îndãrãt. Dupont pãrea mulþumit.
– Acum scoate-þi sutienul.
Avea sânii cât niºte pepeni galbeni mai mici ºi mai ovali decât de obicei
sau, mai bine zis, ca niºte pere. Doar uºor þuguiate. Mai târziu a vãzut un
tablou la Luvru, a intrat aºa, într-o doarã, într-o duminicã dupã-amiazã, un
tablou al lui Tizian,ºi într-adevãr asemãnarea era izbitoare. Lui Dupont îi
luceau ochii. A aºteptat mai multe zile pânã sã se culce cu ea. N-a sãrutat-o,
n-a mângâiat-o, ea i-a luat-o în gurã: o avea destul de mare, dar cam
moale, iar sexul ei nu era foarte primitor. De cele mai multe ori nu intra
deloc. Ar fi fost probabil necesare preliminarii mai lungi decât avea el
rãbdare ºi decât obiºnuia cu celelalte fete.
Dupont se þinea în mâini deasupra ei ºi nu îndrãznea sã-i atingã sânii cu

gura, sã-i sugã ori mãcar sã-i sãrute. Nu se ºtie de ce stângãcia sau
nerãbdarea asta a lui o înduioºa, îl trãgea spre ea, îi lipea capul de sâni
ºi-atunci el ejacula imediat nãclãindu-i flocii cu sperma care ajungea pânã
la buric.
– Acum cu mâinile amândouã scoate-þi ºi chiloþii. Foarte bine...
Vocea lui, la început puternicã, se stingea pe mãsurã ce Catherine îºi

scotea sutienul, apoi ºi chiloþii. Asta dimineaþa, la antrenament. Seara,
aplauda entuziast la rând cu ceilalþi, cu consumatorii. Muzica se oprea ºi
toatã lumea îi admira corpul bine proporþionat ºi pe toþi îi încânta, îi uimea
blãniþa ei de floci neagrã ºi stufoasã care ieºea ca o coadã de vulpe din
fofoloancã.
În primele zile, clienþii se îngrãmãdeau la uºa ei. Se îmbrânceau. Îºi

aruncau priviri veninoase. Atât de nerãbdãtori erau s-o cunoascã. I se
dusese buhul. Dar faptul cã era greu penetrabilã i-a îndepãrtat pe mulþi,
cãci li se pãrea ca un fel de umilinþã sã n-o poatã pãtrunde. Pânã la urmã,
tot mai puþini i-au rãmas clienþi, puþini dar fideli ºi entuziaºti. Erau, de ce
sã n-o spunem, mândri cã fãceau parte dintre cei care reuºeau. Formau un
fel de club. Un englez care se credea plin de umor l-a botezat Woodcock
Association. Nu ºtiu dacã fãcea ºi el parte...
Durand a mãrit tariful. Dar tot i se pãrea cã e o proastã afacere: cu ea

câºtiga mai puþin decât cu altele care nu aveau clasa ei, dar puteau fi
pãtrunse cu uºurinþã ºi-ºi terminau treaba mai repede. Mult mai repede...
Într-o searã, unui client, dupã ce a intrat în ea cu multã insistenþã ºi

alifie, i-a rãmas acolo organul captiv. Penis captivus! E o chestie care se
întâmplã foarte rar... Cu cât trãgea disperat încercând sã iasã, cu atât ea se
contracta, iar pereþii musculoºi îi strângeau pula ca într-o menghinã.
– Sãrutã-mi sânii, striga Catherine. Suge-i, muºcã-i...
Se miºca în toate sensurile, se contorsiona, încerca disperatã sã se

desfacã. Degeaba. Au dat alarma, a venit patronul însuºi, mãtãhãlosul
Durand, care a început sã tragã înºfãcându-l pe client de cur. A venit ºi un

client care se pretindea doctor.
– Penis captivus! Penis captivus!
Catherine plângea, clientul înjura de mama focului ºi cerea banii

îndãrãt.
– Trebuie o injecþie, a zis pretinsul doctor care încã nu avusese timp

sã-ºi tragã pe el pantalonul.
Catherine n-a rãmas mult timp la Vertige d’amour. Dupã câteva luni
ponta din nou la ºomaj.
„ Rien n’est vrai dans le réel” spunea Marguerite Duras.
Încã un loc comun?
ªi-a cumpãrat un ordinator portabil, unul foarte mic, sã-l poatã þine pe
genunchi. De fapt, când conducea îl aºeza pe bancheta de alãturi ºi, din
când în când, trãgea cu coada ochiului ori mâna dreaptã i se abãtea repede
peste clape – era deja plasat pe Google – ºi bãtea, de exemplu, cuvântul
camion...
Glumesc.
I-am trimis primele pagini Mariannei. Cam devreme, a spus ea când am

anunþat-o la telefon cã le va primi.
– Pãcat cã nu ai ºi tu acolo un ordinator cu internet.

– Ce sã fac cu el?
– Am putea comunica mai uºor...
Peste numai trei zile mã sunã din nou.
– Cum ? Le-ai ºi primit? mã mir eu prosteºte.

– Poºta americanã e rapidã.
– Mã rog..ªi... ai citit?
– Le-am citit, bineînþeles.
– Nu e textul definitiv. Înþelegi?
– Mai bine...
– Ce vrei sã spui?
– Uite ce e... Þi-o spun în interesul tãu. Aº vrea sã nu te superi.

– Spune o datã!
– Ar trebui sã nu mai scrii romane.
– Dar ce sã scriu ?
– Sã scrii nuvele.
– Am scris destule nuvele când eram tânãr.
– Sau schiþe... Texte de douã-trei pagini. Sau, ºi mai bine, poeme,
poeme cât mai scurte, hai-ku-uri...
– Exagerezi!
– Bineînþeles cã exagerez. Ca sã fiu mai convingãtoare.
– Dar ce-mi reproºezi ? Concret...
– Eºti plin de tot felul de repetiþii.
– Repetiþii?
– Da, da...
– Asta e scriitura mea... Muzicalã! Tu nu ºtii?
– Cred cã exagerezi puþin cu chestia asta, cu muzica... Vai de capul
cititorului. O sã aibã impresia cã citeºte mereu acelaºi text. Cã se învârte
în cerc...
– Foarte bine.
– O sã-ºi închipuie cã ai uitat ce-ai scris ºi de aceea ai scris încã o datã.
Nu se gândeºte cititorul la muzicã... El ºi-a cumpãrat un roman. A dat bani
pentru cã-i place literatura, nu muzica. Înþelegi? De ce sã-l contrariezi?
Dacã vrea muzicã, ascultã muzicã... Îºi cumpãrã discuri. E simplu.
– Da, e simplu.
– Romanul e o artã a complexitãþii, a spus marele romancier Kundera.
Dar nu e muzicã...
– Vãd cã ºi tu te repeþi...
– Mã repet ca sã-þi intre în cap.
De data asta am închis eu telefonul.
Mã duc furios în faþa ordinatorului. Caut pasajele cu pricina ºi ºterg, de

pildã, „i-aþi vãzut bicepsii, pectoralii, grumazul, ochii negri, uleioºi,
pantalonul mulat pe cracii musculoºi, atât de strâmþi încât organul genital
îi iese puternic în relief pãrând mai proeminent decât la alþii. Femeile sunt
sensibile la aceste semne exterioare... ”. Poate cã are ºi Marianne dreptate.
N-o sã fac din romanul meu un fel de Bolero al lui Ravel... Deºi la urma
urmei ar fi amuzant. O sã mã mai gândesc...
Dupã ce-am transpirat dansând – tango, bineînþeles, altceva nu prea ºtiu

– ne-am dus la un local de strip-tease. Ne-am aºezat la o masã cât mai
aproape de locul desfolierii… Milena a apreciat gãselniþa mea ºi a zis c-o
sã foloseascã expresia în romanul la care scrie în momentul de faþã. Tu

ce-ai mai scris, mã întreabã ea cu oarecare neglijenþã, de parcã nici nu
aºtepta vreun rãspuns. Aºa cã n-am rãspuns.ªtiu precis cã nu mi-a citit
decât o singurã carte ºi probabil cã nici pe aia n-a terminat-o, deºi s-a
lãudat cã a scris despre ea. Unde? În ce ziar ? Nu aici, în Slovacia…
Mi-a pus din nou întrebarea, iar de data asta s-a uitat la mine zâmbind.
– Nu scriu…N-am chef de scris.
– Nu-i nimic, m-a încurajat ea. Nici n-are rost sã scrii tot timpul.
ªi m-a mângâiat pe obraz.
În momentul acela, pe scenã a apãrut un arici. Uite un arici, s-a
entuziasmat Milena. Ariciul înainta destul de repede pentru un arici. Se
îndrepta cãtre mijlocul scenei. Când a ajuns lângã barã, s-a oprit, s-a întors
cãtre public ºi a rãmas nemiºcat câteva clipe. O fatã blondã îmbrãcatã cu
o fustã roºie ºi o bluzã albã de mãtase s-a nãpustit pe scenã de parcã ar fi
fost în urmãrirea ariciului. Aici erai! a exclamat fata ºi a îngenuncheat
acolo, lângã arici. A început sã-l certe. Nimeni n-a râs.
Nu eram în salã decât cinci sau ºase persoane, dintre care o singurã
femeie. Milena se uita dupã chelner. Cu braþele amândouã ridicate, le agita
ca sã atragã atenþia.
– Eu nu vreau ºampanie, a zis ea cãtre mine.
– Nici eu…
Fata cea blondã a luat ariciul în braþe ºi a ieºit cu el de-a-ndãratelea
bombãnind nu ºtiu ce. Chelnerul n-a fost prea mulþumit cã am comandat
vodcã. Dar ne-a adus-o. Pe urmã a revenit pe scenã fata, dar fãrã arici, ºi
a început sã se dezbrace.
(Fragment din romanul omonim, în curs de apariþie)
DUMITRU ÞEPENEAG
eseu
DUMITRU RADU POPA
HAROLD PINTER, MAESTRUL

TEATRULUI DESCHIS ªI AL... CONTROVERSELOR
um se întîmplã adesea cu marii scriitori, aceia care marcheazã
C cu adevãrat o epocã, despre Harold Pinter se pot spune o

mulþime de lucruri, nu întotdeauna consonante, ci mai degrabã
disonante, aºa cum personalitatea lui, cu atîtea feþe în cei mai bine de 50
de ani de operã ºi viaþã publicã, ni l-a lãsat pentru posteritate.
Exact cu 53 de ani în urmã, Pinter, care avea pe atunci 27 de ani, debuta
gãlãgios cu piesa The Room, cãreia i-au urmat la scurt interval o serie de
texte ce îl plasau neîndoios sub aripa lui Osborne, ca unul dintre acei tineri
furioºi ce aveau sã schimbe faþa teatrului londonez ºi nu numai! Însã era
destul de greu de gãsit un calificativ exact, fãrã sã fie restrictiv, unui
dramaturg care era în acelaºi timp actor, ºi nu numai în piesele sale,
scenarist de film, poet. Era în Harold Pinter un spirit neobosit care cãuta
deschideri, drumuri ºi soluþii noi în tot ceea ce practica. N-a întîrziat multã
vreme ca prezenþa lui sã devinã remarcatã ºi comentatã în asemenea
mãsurã încît sã fie considerat de cãtre mulþi drept cel mai mare dramaturg
britanic contemporan.
Este vorba, în special, de seria de patru piese, The Birthday, The Care-
taker, The Homecoming ºi The Betrayal care, chiar dacã nu au avut mare
succes de la început în Anglia (probabil din pricina subiectelor dificile ºi
a modului de desfãºurare teatralã), l-au umplut de elogii pe Pinter în
Europa ºi în întreaga lume de unde, printr-un straniu efect de re-evaluare,
s-au întors ca sã se impunã drept capodopere ºi acasã. Sînt acestea lucrãri
care, pe lîngã cã au stîrnit comparaþii la rãscrucea dintre Cehov, Kafka ºi
Beckett – prin profunzimea cu care autorul lor ºtie sã citeascã prin coaja
transparentã ori translucidã a vieþii sensul misterului ºi viceversa ! – repre-
zintã repere importante în tendinþa constantã a lui Harold Pinter de a se
opune ordinii sociale impuse, acelui establishment. Observãm aici deja, ºi
anticipãm, acea ambivalenþã nu întotdeauna perfect balansatã între artistic
ºi politic care îi va da nu puþine dureri de cap lui Pinter ca ºi exegeþilor sãi.
Sã urmãrim însã þesãtura finã, adesea desãvîrºitã a celor mai importante
din piesele sale. Harold Pinter reuºea, într-un mod extrem de original,
unde dialogul ºi pauzele se succed într-o alchimie savantã, sã exprime

anxietãþile ºi ambiguitatea vieþii în cea de-a doua jumãtate a secolului XX.
Ca ºi opera contemporanului ºi mentorului sãu Samuel Beckett, dramatur-
gia lui Pinter e caracterizatã de o particularã sensibilitate ce lasã privitorul
perplex prin sugestia unei spaime, a unei nenumite dar iminente violenþe.
Peter Hall, cel care a montat cele mai multe din piesele sale, spunea cã la
Pinter cuvintele sînt arme pe care personajele le folosesc ca sã se rã-
neascã sau distrugã unul pe celãlalt. În plus, e întotdeauna vorba de emu-
laþia personajelor prin limbaj, astfel încît, ca într-o interminabilã partidã
de ºah, unul dintre jucãtori sã obþinã controlul asupra celuilalt. Dialogul ºi
tãcerile semnificative sînt punctele de forþã ale capodoperelor sale, cu atît
mai mult cu cît acþiunea se petrece în camere izolate, unde se dezvoltã o
ameninþãtoare claustrofobie, ºi numai continua conversaþie mutã situaþiile
de la un stagiu la altul iar cuvintele capãtã, aºadar, o pondere atît de mare
încît parcã nu mai existã nimic în afara lor, nici mãcar lucrurile sau
realitãþile pe care le numesc. Dar, în vreme ce agilitatea lingvisticã a lui
Pinter se rezumã la un, mai mult sau mai puþin, predictibil set de cuvinte
ºi expresii, uneori obscenitãþi, alteori cuvinte sclipind în obscuritate ( Mel
Gussow, Ben Brantley), cuvinte mîngîietoare sau mordante, întorsãturi
poetice neaºteptate – cezura, tãcerile dintre ele capãtã un rol covîrºitor în
dramaturgia sa, care ar putea fi numitã în acest sens o operã a pauzei
semnificative. Într-o posibilã viziune muzicalã, aº spune cã la Pinter
tãcerea e o notã care se încateneazã în aceastã desfãºurarea simfonicã, dar
e o notã ce se distinge prin aceea cã nu e sonorã.
Pinter însuºi, în instrucþiunile pe care le dãdea actorilor, insista asupra
rolului pauzei ºi cum ea trebuia nu numai respectatã, dar chiar
interpretatã. E un spaþiu gol, un moment de respiraþie, spunea el, dar la fel
de bine poate fi o ameninþare, ca un pumn ridicat care nu loveºte încã.
Pinter scria o datã cã numirea directã a pauzei în prima sa piesã a fost o
„eroare fatalã”. Era ca ºi cum ai da cãrþile pe faþã înainte de strigarea
mizei. Aceastã tehnicã a cezurii semnificative bîntuie tot teatrul lui Pinter
ºi, în ciuda ironizãrilor mai mult sau mai puþin prietenoase, constituie o
paradigmã a gîndirii sale artistice. Într-adevãr, nu existã dramaturg care sã
fi dat atît de mare importanþã pauzei, tãcerii dintre cuvinte ºi fraze, ca el,
ºi sã ajungã la perfecþiunea ce i-a permis utilizarea ei în varii registre, cu
virtuozitate ritmicã ºi efect manipulativ excepþional.
Comparat adesea cu Beckett ºi teatrul absurdului, Pinter þinea sã se
distingã, totuºi, de ei prin aceea cã ar fi fost în piesele lui întotdeauna
concret ºi particular, respingînd abstracþiunile ºi alegînd mai degrabã sã
ajungã în absurd nu dintr-o premizã, ci printr-o deducþie, atunci cînd nu
mai este alternativã. Dramaturgul, atît de cunoscut azi, Tom Stoppard
remarca ºi el faptul cã, în premizele teatrului lui Harold Pinter existã
ESEURI 63
întotdeauna alternativa. Iar David Hare capteazã poate în cea mai reuºitã
formulã esenþa teatrului lui Pinter cînd spune „atracþia singularã este
faptul cã, la fiecare piesã sau film al sãu, vii ºi stai jos, ºi priveºti de
fiecare datã, cu aºteptarea certã cã vei vedea ceva cu totul neaºteptat!”
Cum e posibil ca acest artist atît de preocupat de expresie ºi de cum e
ea conceputã ºi interpretatã nu numai pe scenã, dar ºi la celãlalt capãt al
aventurii, în fiinþa spectatorului sau a cititorului, sã treacã, în ultimele
douã decenii de viaþã, la o cu totul altã preocupare majorã, dar care avea
sã-l micºoreze ca artist, pînã la deriziune (piesele sale politice aduc mai
degrabã aminte de tezismul proletcultist)? Ironia sorþii, tocmai aceastã
alunecare i-a adus în 2005 Premiul Nobel... pentru literaturã. Dar noi ºtim,
din pãcate, care sînt metehnele, idiosincraziile, inexplicabilele amnezii ºi
surprinzãtoarele decizii ale Academiei Suedeze...
Seminþele revoltei sociale au existat întotdeauna la Harold Pinter ºi ele
au fertilizat scrisul sãu atîta vreme cît preocuparea lui pentru teatrul
deschis ºi revoluþionarea formelor de expresie reprezentau îndeletnicirea
principalã.
În controversata, dar plinã de precizãri notabile, a sa Nobel Lecture din
2005, el se autociteazã cu o frazã scrisã în 1958: Nu existã distincþii
precise între realitate ºi ceea ce este ireal, nici între ceea ce e adevãrat ºi
ceea ce e fals. Un lucru nu e în mod necesar ori adevãrat ori fals; el poate
fi în acelaºi timp ºi adevãrat ºi fals. 47 de ani mai tîrziu, Miller reconfirmã
validitatea, pentru el, a acestei aserþiuni. Însã adaugã cã, dacã o asemenea
propoziþie se potriveºte ºi se aplicã celui ce, cu mijloacele artei, scruteazã
realitatea, în calitate de cetãþean ea este inacceptabilã. Pentru cã
cetãþeanul, spune Miller, trebuie sã se întrebe: Ce e adevãrat? Ce e fals?
E interesant cã dramaturgul îºi reþine aplicabil relativismul numai
datoritã faptului cã adevãrul în teatru (ºi, în general în literaturã, în artã)
ar fi eluziv pentru totdeauna. Nu e de gãsit vreodatã, dar e mereu cãutat cu
fervoare. Cãutarea lui e pînã la urmã motorul ºi scopul ultim. Dar dacã,
spune el, asta se potriveºte artei ºi artei dramatice în general, unde
limbajul rãmîne mereu ambiguu ºi se miºcã în varii direcþii, dupã cum
dicteazã autonomia esteticã, inspiraþia artistului, în schimb cînd e vorba de
teatrul politic un alt set de exigenþe se impun. Practic, Harold Pinter cere
teatrului politic obiectivitate, fãrã sã defineascã însã ceea ce va fi fiind
acea obiectivitate, în afarã de conformitatea cu realul. Eludînd unghiul de
vedere personal, el vede aceastã formã corespunzînd mai degrabã atitu-
dinii civice decît celei artistice. Singura diferenþã, dupã el, între discurs ºi
teatru politic este cã teatrul politic obiectiveazã ºi tinde sã exprime
adevãrul, cîtã vreme discursul e utilizat de politicieni nu ca un mijloc de a
exprima adevãrul – de care politicienii nu sînt interesaþi – ci ca unul de a
accede la, sau a pãstra puterea.
Restul acelei Nobel Lecture nu mai e altceva decît o destul de confuzã

prezentare a teatrului sãu politic în legãturã cu evenimentele reale ce l-au
inspirat, pentru a cãdea în criticã politicã purã ºi a-ºi atinge gradul... de
incompetenþã!
Adevãrul este cã Harold Pinter s-a aruncat în politicã mai mult cu o,
poate inconºtientã, dorinþã de a-ºi exprima ºi consuma într-un fel violenþa.
Dar dacã teatrul ºi literatura se dovediserã în cel mai înalt grad, pe de o
parte curative pentru el, pe de alta benefice pentru umanitate, în politicã
Pinter venea cu totul nepregãtit, astfel încît opiniile ºi poziþiile lui sînt
cîteodatã de-a dreptul stupefiante. Într-un corosiv, dar ºi adevãrat în
punctele esenþiale, articol publicat la moartea sa în Huffingtonpost, Johan
Hari se întreabã cum de a putut primi Nobelul pentru literaturã un autor
care în ultimii ani se ocupa cu orice altceva decît literatura, iar cînd mai
fãcea literaturã punea cap la cap doar pornografii, limbaj licenþios, lozinci
politice. Tot el se întreabã cum a fost posibil ca acela ce crescuse ca un
copil evreu sãrac, bãtîndu-se contra gangurilor Mosleyte fasciste de pe
lîngã East End, sã o sfîrºeascã drept membru marcant al Comitetului de
apãrare a lui Slobodan Miloºevici? „Tragedia lui Pinter, spune Hari, este
cã în politicã s-a grupat întotdeauna cu opiniile cele mai dezirabile, aºa
cum nu o fãcuse în teatru: ura pentru rãzboiul de orice fel,
antiamericanismul sînt teme pe care le-a absolutizat, aproape fãrã nici un
discernãmînt”. În acest context, pasiunea pentru apãrarea lui Miloºevici
apare drept o aberaþie, totuºi nu cu totul de neaºteptat de la cel care te face
sã aºtepþi... neaºteptatul.
Citez finalul articolului pentru cã e o piesã de pinterianism ºi expresie
a pauzei:
„La revedere. Harold. Pinter. Nu trebuia. Sã-l. Aperi pe. Miloºevici.
(indicaþii de scenã: din spatele scenei se aud plînsete ºi strigãte de urã.
Nu ºtim dacã sînt ale albanezilor exterminaþi de Miloºevici. Sau chiar ale
lui Pinter)”.
CONSTANTIN PRICOP
INIMA LUI DANKO PE GOOGLE
opilãrie. Uimire naivã. Focuri de artificii ale simþurilor.
C Imaginaþie pulsînd, amplificîndu-se ºi contractîndu-se. Lumea

desfãºurîndu-se ca un sul în faþa ochilor tãi – nu vezi începutul,
nu vezi sfîrºitul, doar ceea ce îþi este pus, pe loc, în faþã. Aurore boreale în
destrãmare. Pe firmament pîlpîiri de ocazie, multicolore. Creºteri – ºi
descreºteri. Rarissime coagulãri în memorie. Fragmente în imersiune.
Obsesii în constituire.
Pentru generaþia mea minunile veneau din poveºti ºi povestiri scrise pe
hîrtie. Citite de cei mai în vîrstã sau silabisite de noi. Impresii declanºate
de text. Cîteva se vor fixa ºi vor reveni periodic la suprafaþa conºtiinþei.
Secvenþa cãreia i-am descoperit peste mulþi ani semnificaþia literarã se
prelungea dintr-o carte de Maxim Gorki. O culegere, în traducere – epoca
masivelor traduceri din rusã. Ne uitam la poze. Cîteodatã ne citea din ea
bunica – personaj central al copilãriei trecutã prin toate stadiile.
Povestea din poveste. Ca majoritatea oamenilor normali de vîrsta ei
bunica avea o neascunsã pornire antiruseascã ºi anticomunistã. Mama
mamei era nevastã de ofiþer din primul rãzboi (mondial, bineînþeles), pe
timp de pace institutor. Învãþãtorul a avut la rãzboi gradul de cãpitan ºi
nu-ºi amesteca numele cu al oricui. Ea semna, dupã moda timpului, Elena
Cãpitan Pãtraºcu – pentru cã bãrbatul ei avea grad de cãpitan.
Alãturi de pornirea anticomunistã ºi antiruseascã (care-i punea pe
pãrinþii mei, oameni nevoiþi sã se adapteze vremurilor, în situaþii pericu-
loase, ei încercînd, fãrã sã reuºeascã, fãrã sã poate împinge interdicþiile
prea departe, sã o domoleascã), ea îºi mãrturisea neîntîrziat ºi antipatia
faþã de… liberali. Soþul, bunicul, cãpitanul pe timp de rãzboi, pe care nu
l-am prins în viaþã, fusese liberal. La cererea organizaþiei lui îºi pusese gaj
la o bancã, pentru un împrumut al grupului politic, propria casã. Banii
s-au dus, grupul s-a dat la fund ºi, în ciuda intervenþiilor la liberalii de la
putere ºi de la conducerea bãncii familia lui a rãmas fãrã casã. Toatã viaþa
femeia i-a blestemat pentru casa ei din Tîrgu-Ocna sau din Doftana,
Bacãu, nu mai ºtiu, pe porcii de liberali, zicea ea ridicînd vocea.
Nu se prea omora aºadar sã ne citeascã din povestirile lui Gorki sau ale
altor autori ruºi ºi sovietici care îºi revãrsau operele, pe pagini lucioase,
violent colorate, în librãrii. Îi fãcea plãcere în schimb sã ne citeascã din

autori români. Fram ursul polar, Ultima poveste, Toate pînzele sus… au
ajuns la mine, la fratele ºi la sora mea prin ochii ºi prin vocea ei. Oricum,
o întîmplare din culegerea lui Gorki mi-a rãmas în memorie. Un tînãr
hotãrît sã-ºi scoatã la liman poporul rãtãcit în beznã ºi-a smuls inima din
piept ºi a þinut-o, aprinsã, deasupra tuturor pentru a le lumina calea. La
sfîrºitul drumului, dupã ce ºi-a îndeplinit rostul, eroul moare. Cei care
s-au folosit de sacrificiul sãu îi calcã inima în picioare… sã nu ia foc
pãdurea…
Am reþinut povestea ºi numele personajului. Danko. ªi pe cel al auto-
rului – Gorki. Mi-am reamintit de cele relatate acolo tîrziu, ºi-apoi istoria
mi-a revenit din ce în ce mai des în minte. La început fãrã legãturi
conceptuale – sacrificiu, iluminare, ingratitudine. Reþinusem pur ºi simplu
imagini dure, ºocante, inima scoasã din piept, þinutã de sacrificat deasupra
populaþiei confuze, inima dureroasã, luminoasã, arãtînd calea. Cred cã
textului i se adãuga o ilustraþie impresionantã.
De numele autorului mi-am amintit mai greu – a fost nevoie de
tatonãri, de sondãri în inconºtient. În cele din urmã l-am gãsit – Gorki
fusese totuºi fixat în adîncurile propriului eu. Nu datoritã marilor lui fresce
sociale, care nu m-au atras niciodatã, ci prin aceastã istorioarã teologicã
trimiþînd, într-un fel, la Tolstoi. Pãrinþii noºtri erau la muncã de dimineaþã
pînã seara. Bunica era legãtura mea cu lumea imaginarã. Danko coborîse
în inconºtient ºi va sãri de-acolo, din nou, peste ani ºi ani…
Cînd internetul a început sã însemne ceva am fãcut cîteva incursiuni
cãutînd lãmuriri suplimentare în legãturã cu vechea poveste a lui Danko.
N-am gãsit mare lucru. Combinînd totuºi diverºi algoritmi de cãutare am
ajuns la un rezultat notabil. Am aflat titlul povestirii – titlu în care nu se
afla numele eroului. Ci al unui alt personaj, prea puþin semnificativ. Textul
se intitula Bãtrîna Izerghil. Au trecut cîþiva ani, am uitat din nou titlul.
Uitasem ºi unde mi-am notat – pentru cã o fãcusem – datele primei
cãutãri. Povestea sacrificiului lui Danko atacã din nou din memorie. De
curînd, dupã ani, am repetat interogarea reþelei. Google. Am rãmas uimit,
pentru cã motorul de cãutare îmi înºira acum o mulþime de notificãri în
legaturã cu Danko. Se vorbea despre scrierea pãrintelui realismului
socialist, nu era vreo coincidenþã de nume. Titlul dat de Gorki (Bãtrîna
Izerghil) a dispãrut, parcã, în schimb povestea în sine, cu numele eroului
în prima linie se rãspîndise ameþitor. Constatam cã între timp se fãcuserã
tot soiul de interpretãri, de dramatizãri, filmuleþe º. a. m. d. care în urmã
cu cîþiva ani nu apãreau. Danko, pe care-l credeam un detaliu secret al
istoriei mele personale cucerise, între timp, fãrã sã o ºtiu, lumea… Am
aflat chiar detalii surprinzãtoare. Gorki ar fi auzit povestea în Basarabia ºi
ESEURI 67
n-a fãcut decît sã o preia ºi sã o prelucreze… În 1894. N-am vãzut dovezi

ºtiinþifice ale unui asemenea împrumut, doar alegaþii. Dar aºa o fi.
În tot ceea ce s-a scris în ultimul timp s-a subliniat în forþã semnificaþia
alegoricã. Nu insist, pentru cã se poate aluneca pe o pantã fãrã sfîrºit în
prezentarea lui Danko – alternativã la exemplul lui Hristos. Neomenia cu
care i-a fost aruncatã inima, dupã ce poporul sãu s-a salvat prin luminosul
sacrificiu, e de neuitat. E sensul fabulei.
Ar trebui sã reproduc, în continuarea acestor rînduri, povestirea în
traducerea ei de pe vremuri, din anii 50, 60… Din pãcate n-am gãsit-o pe
Google. N-am gãsit-o nici în vreo limbã europeanã de circulaþie. Nici
mãcar în rusã – oricît de lãudatã e generozitatea didacticã a acestui motor
de cãutare. Doar materiale „despre”.
cãrþi paralele
ELISABETA LÃSCONI
PASTORALE MODERNE
O moºtenire veche ºi o întâlnire nouã
upã douã secole abia încheiate de la prima ficþiune de mare
D valoare artisticã a prozei româneºti, Istoria ieroglificã a lui

Dimitrie Cantemir (1705), Alexandru Macedonski este unul
dintre puþinii autori care se avântã în larg, ieºind din graniþele ingrate ºi
strâmte ale propriei culturi, ca ºi din graniþele încãpãtoare ºi generoase ale
culturii europene. Proba ambiþiei sale o oferã singurul sãu roman,
Thalassa, apãrut în versiunea francezã în 1906, Le Calvaire du feu, în
româneºte abia dupã un deceniu în revistã, abia în 1969 în volumul Opere
V (E.P.L.) în ediþia îngrijitã de Adrian Marino.
Subtitlul dat cãrþii, Marea epopee, indicã limpede intenþia unei opere
care sã recupereze formula originarã ce topeºte genurile (epic ºi liric), o
reînviere în spirit modern a speciei atotcuprinzãtoare, ce poate închide
într-un univers o poveste de dragoste, unul sau mai multe scenarii mitice,
eºafodaj de toposuri ºi arhetipuri, subteranã psihanaliticã, încifrarea unei
filosofii oculte º.a. De aici provine ºi dificultatea criticilor ºi a istoricilor
literari de a încadra Thalassa: roman psihologic, naraþiune filosoficã,
poem în prozã.
Toþi comentatorii, cu puþine excepþii, cred cã Marea epopee exprimã
cel mai bine fiinþa macedonskianã, este aºadar un nucleu cu imensã
densitate psihologicã ºi filosoficã, având maximã încãrcãturã simbologicã
ºi esotericã. Scriitorul însuºi explicita intenþia realizãrii formale a cãrþii:
“în ideea autorului fiece capitol al epopeii sale trebuie sã dea senzaþia unei
culori, prin imaginile întrebuinþate, ºi fiecare capitol va fi tipãrit pe o
hârtie de o nuanþã corespondentã.”
Al doilea punct comun al comentariilor este apropierea de Daphnis ºi
Chloe, romanul lui Longos, pus în circulaþie în 1810 de cãtre elenistul
Paul-Louis Courier (deºi primele traduceri datau din secolul al XVI-lea),
CÃRÞI PARALELE 69
admirat de Goethe ºi Anatole France. O asemenea apropiere probeazã

îndrãzneala scriitorului, de regãsire a tradiþiei originare, mai mult chiar
decât de Triumful morþii, romanul lui Gabrielle d’Annunzio, reper com-
paratist propus de Tudor Vianu, citat ºi reluat de majoritatea exegezelor.
Acest “copil târziu al literaturii greceºti”, cum numeºte Erwin Rhode
romanul lui Longos, îºi dovedeºte în timp forþa prolificã uluitoare, prin
pastorale moderne ce exploateazã una sau mai multe aspecte ale tradiþiei
eline concentrate în Daphnis ºi Chloe: jocul zeilor cu destinele murito-
rilor, elogiul adus corpului uman ca frumuseþe, descoperirea armoniei
naturii ºi traseul parcurs de fiinþa umanã de a-ºi desãvârºi propria armonie
în relaþie cu ea, experienþa contemplãrii frumosului ca act de naºtere a
iubirii.
În secolul XX apar douã pastorale moderne: Thalassa de Alexandru
Macedonski, care are nevoie de un deceniu, din 1906 în 1916, pentru a-ºi
isprãvi cãlãtoria dintr-o limbã în alta, dintr-o culturã în alta ºi Tumultul
valurilor de Yukio Mishima (în original Shiosai), roman apãrut în 1954 în
Japonia, tradus în englezã în 1956 de Meredith Weatherby, intrat în
circuitul cultural european chiar dupã 50 de ani de la temerara nãzuinþã a
prozatorului român de a dobândi notorietate ºi recunoaºtere în cultura
francezã.
Tumultul valurilor este mica bijuterie a prozei lui Mishima, preþuitã în
mod deosebit de Marguerite Yourcenar în cartea din 1980 dedicatã
scriitorului japonez (Mishima sau viziunea Vidului) ºi ea are legãturã cu
cãlãtoria lui Yukio Mishima în Grecia. De altfel, Marguerite Yourcenar se
referã clar la Daphnis ºi Chloe, ca reper pentru înþelegerea unei cãrþi
atipice în creaþia lui Mishima. Într-un asemenea context, þine de stranietate
alt fapt: fascinaþia lui Macedonski pentru universul nipon, din rondeluri.
ªi încã o coincidenþã interesantã. Traducerea francezã a romanului ni-
pon Le tumulte des flots a fost publicatã de prestigioasa editurã Galli-
mard, în 1969. În acelaºi an, apãrea la noi Thalassa pentru prima oarã în
volum – ediþia Opere V, datoratã lui Adrian Marino. Cât despre tradu-
cerea în limba românã a cãrþii lui Yukio Mishima, se baza pe versiunea
francezã de la Gallimard, semnatã de Ana Maria Nãvodaru (Univers,
1975).
Afinitãþile ºi similitudinile celor douã romane sunt uimitoare, într-o in-
vestigare ce pleacã de la înveliºul epic ºi exploreazã structura de profun-
zime. Toposurile sacrului contureazã geografia fiecãrui univers înfãþiºat:
insula (fie Leuke – Insula ªerpilor ºi Utajima – “Insula Cântãrii”), farul,
templul, peºtera. Personajele celor douã romane sunt ipostaze variate ale
aceloraºi arhetipuri (orfani sau semiorfani, bãtrânul înþelept), ca ºi
abundenþa simbolurilor ºi a aluziilor mitice.
Or, apropierea celor doi autori prin “arhistrãmoºul” Longos este doar
punct de pornire în aventura unei interpretãri ce investigheazã întâlnirea
fascinantã a celor douã mici romane, cu un cod aproape esoteric. Punerea
lor în relaþie cere alt tip de comparatism decât cel practicat pânã acum ºi
la alte niveluri ale operei: structuri ale imaginarului colectiv ºi ale
psihismului individual. Este, de altfel, cel mai spectaculos ºi ispititor
exerciþiu comparatist – sã captezi dialogul cãrþilor peste barierele
timpului, ale culturilor ºi ale civilizaþiilor, ºi mai ales peste intenþiile ori
ºtiinþa autorilor.
Reinventând un subiect cunoscut

Romanul Daphnis ºi Chloe e povestea a doi copii adoptaþi de familii
de pãstori. Pãstorul Lamon gãseºte un copilaº alãptat de o caprã ºi îl
creºte, împreunã cu soþia lui, Myrtale, îi dã numele Daphnis. Alt pãstor,
Dryras, gãseºte o fetiþã alãptatã de o oaie, o creºte cu soþia lui Nape ºi îi
dã numele Chloe. Cei doi copii cresc ºi învaþã meseriile pãrinþilor. Pãstorii
viseazã cã zeul Eros i-a sãgetat pe cei doi ºi a poruncit ca Daphnis sã fie
pãstor de capre iar Chloe pãstoriþã de oi. Acþiunea principalã a scrierii o
formeazã descoperirea iubirii: Chloe admirã frumuseþea trupeascã a lui
Daphnis, tânãrul experimenteazã rivalitatea, victoria ºi plãcerea sãrutului.
Experienþa amoroasã se petrece primãvara ºi vara, anotimpurile propice
iniþierii, iar cei doi au drept cãlãuzã pe bãtrânul Filetas, un pãstor înþelept
care îi instruieºte istorisindu-le despre Eros, zeul cel mare, cãruia i se
supune pânã ºi Zeus.
Bãtrânul Filetas le dezvãluie celor doi tineri cã remediile suferinþei din
iubire nu sunt nici bãutura, nici mâncarea sau descântecele, ci sãrutul,
îmbrãþiºarea ºi împreunarea. Etapele iubirii sunt împletite, uneori
disimulate de peripeþiile celor doi, un ºir de aventuri în urma cãrora
Daphnis ºi Chloe îºi regãsesc pãrinþii adevãraþi, cãsãtoria le aduce atât
împlinirea iubirii, cât ºi deplina integrare în lumea pastoralã.
ªi Thalassa, eroul lui Macedonski, este orfan ºi pribeag în lume. A
copilãrit în Smirna, crescut de un preot cucernic, a rãtãcit prin multe locuri
pânã ce soseºte la Sulina, unde o pedeapsã pentru o greºealã devine privi-
legiu: ia locul bãtrânului paznic de far din Insula ªerpilor, ca neînsemnat
slujbaº al Comisiei europene la gurile Dunãrii. În singurãtate, el parcurge
experienþa unei recluziuni ºi a unei metamorfoze.
Trei zei îl iau în stãpânire, pe rând: Apollo, relevându-i forþa vizionarã,
Eros îl sileºte sã-ºi recunoascã natura instinctualã, Priap care trezeºte
bestia adormitã. ªirul de prefaceri este proiectat pe succesiunea lunilor, cu
toatã bogãþia florilor ºi în gama cromaticã trecând de la argintiul selenar
la aurul solar, de la trandafiriu la roºul sângeriu ºi la negrul tenebrelor.
CÃRÞI PARALELE 71
Din naufragiul vaporului, ce se petrece într-o noapte infernalã, Tha-

lassa izbuteºte sã o salveze pe Caliope. Cei doi, tânãrul de optsprezece ani
ºi Caliope de treisprezece ani duc o existenþã paradisiacã, viaþa lor zilnicã
este un joc pânã când se petrece ispitirea: Caliope admirã trupul bãrbãtesc,
ea inventeazã jocul de-a calul ºi cãlãreþul, ea crede cã-l salveazã pe
Thalassa adormit de “ºarpele” (sexul) ce-i zãcea pe trup ºi declanºeazã
violul.
Izolaþi de semeni, cei doi cunosc unirea trupurilor, încearcã sã-ºi ridice
singuri obstacole ca sã-ºi salveze iubirea de cãderea în omenesc ºi în
derizoriu, fãrã sã reuºeascã. Perechea originarã nu-ºi gãseºte starea de
fericire, pentru cã în lupta dintre Eros ºi Priap, biruitor se aratã ultimul.
Eros nu reuºeºte sã refacã androginul prin unirea celor doi, Thalassa cautã
atunci o altã cale de contopire a sufletelor: uciderea Caliopei. Sforþarea
priapicã provoacã sângerarea ºi duce la stingerea lentã a eroului în apele
mãrii. Pe valuri, aripi de lebede îl îmbrãþiºeazã pe Thalassa, îl înalþã
ameþitor spre cer, pe când un cutremur zguduie adâncurile insulei ºi un stei
de piatrã acoperã intrarea peºterii în care zãcea Caliope ºi o transformã în
mormânt. Dispariþia lui Thalassa are toate atributele unei apoteoze tutelate
de Apollo, pe când stingerea fetei ºi îngroparea ei sugereazã intervenþia
altui zeu, Thanatos.
Tumultul valurilor are ca subiect tot o iniþiere eroticã, tot într-o lume
închisã: o insulã din sudul Japoniei. Shinji ºi Hatsue au aproape aceeaºi
vârstã ca personajele din Thalassa dar ei trec prin altfel de iniþiere eroticã,
marcatã de codul altei culturi tradiþionale. Iubirea lor cunoaºte obstacole
ºi încercãri, chiar de la primele ei semne provoacã invidii ºi rivalitãþi. Nu
lipsesc nici de aici scenele erotice: primul sãrut pe plajã, descoperirea
trupurilor goale ºi a dorinþei. Shinji este un tânãr ucenic pe un vas de
pescuit, sãrac ºi modest. Hatsue însã face parte din familia celui mai
înstãrit locuitor al insulei. Pe mãsurã ce se înfiripã iubirea celor doi, apar
ºi piedicile. Yasuo, un rival îndrãzneþ ºi ticãlos, ºi Chiyoko, fiica paznicu-
lui de far, cea venitã în vacanþã de la Tokio pun în circulaþie zvonuri mur-
dare despre cei doi ºi îl silesc pe tatãl fetei sã intervinã, interzicându-le
întâlnirile. Rivalii ajung pe mare pe un vas de pescuit unde îºi dezvãluie
caracterul, puºi la încercare fãrã sã ºtie. Tot o întrecere are loc ºi în grupul
scufundãtoarelor, în care Hatsue o învinge pe mama lui Shinji, cea mai
priceputã culegãtoare de bureþi, dar fata cea isteaþã ºi onestã transformã
victoria ei într-o cale de împãcare plinã de respect cu femeia pe care tatãl
ei o jignise, când ea fãcuse o tentativã de a lãmuri situaþia îndrãgostiþilor.
Povestea lor de dragoste prefigureazã viaþa fericitã: tatãl fetei, Myata, a
luat hotãrârea sã i-o dea în cãsãtorie pe Hatsue lui Shinji, aºteptând ca
tinerii sã ajungã la vârsta potrivitã. Dar ritmul narativ este cu totul altul
faþã de “epopeea” lui Macedonski: derularea înceatã a faptelor,
intervenþiile diferitelor personaje complicã intriga prin uneltiri ºi

dezvãluiri, pe când cei doi tineri acceptã despãrþirea impusã ºi aleg calea
scrisorilor, a întâlnirilor mute.
Omul posedat de un zeu

Ce semnificaþie are dragostea în cele douã romane ºi care este condiþia
omului? Autorul român a construit un erou posedat de zei. Thalassa este
însetat de absolut, încearcã sã-ºi depãºeascã propria condiþie, într-un efort
de transcendere a limitelor. De altfel, el este orfan, nu-ºi aminteºte de
existenþa nici unui pãrinte, se crede fiul soarelui: “Soarele, el singur,
fusese cel care-l crescuse ºi-l iubise, care îi fusese sãnãtatea ºi viaþa.” (pag.
19) Înfãþiºarea lui indicã în toate împrejurãrile ºi prin toate detaliile o
fãpturã solarã. Pasaje întregi pot fi citate ilustrând solaritatea eroului:
“Fiu al soarelui, el se afla, în aurul fluidic al verii tropicale, în propriul sãu
element. La namiazi, ierburile ºi stânca vâlvorau, iar jarul ce ruginea zilnic
ierburile, îl copleºea. ªi în adevãr, bolta cerului înecatã în aur era strãvezie
ca pereþii unei rãsturnate cupe de zircon galben.” (pag. 21)
Primul zeu care îl stãpâneºte este Apollo. Retras în peºterã, Thalassa
are viziunea vârstei de aur: un pãmânt-rai, cu arbori urcând pânã la nori ca
niºte coloane ridicate ca sã sprijine cerul, cu râuri ce rostogoleau aur,
oameni-Apolloni care trãiau eternitãþi, în anotimpul veºnicei veri. Îi ia
locul apoi timpul rãzboiului între titani ºi dumnezeire ºi altã rânduialã a
pãmântului: zilei i se alãturã noaptea, luminii – întunericul, binelui – rãul,
iar cãldurii – frigul.
Cea de-a treia vârstã aduce discordia: omenirea se desparte în tabere, în
triburi, trãind sub trâmbiþele rãzboiului. Vedeniile îi trãdeazã natura de
poet, doar poetul poate sã-ºi creeze propriul regat, doar lui i se reveleazã
vârstele omenirii: de aur, de argint, de aramã. Toatã constelaþia de
simboluri etalate (soarele ºi focul, harul vizionar), îl aratã luat în stãpânire
de Apollo cel cu numeroase puteri ºi atribute.
Ca zeu profetic, Apollo avea capacitatea de a transmite darul profeþiei
zeilor ºi oamenilor ºi orice profet, prezicãtor sau clarvãzãtor avea legãturi
cu el. Viziunile avute de Thalassa indicã posedarea lui de cãtre zeu. Apollo
are ºi supranumele Musagetas, datoritã legãturii cu muzele al cãror cor îl
diriguia ºi datoritã condiþiei de zeu al cântecului ºi al muzicii. ªi în roman,
fata adusã de furtuna marinã are numele Caliope, acelaºi cu al uneia dintre
cele nouã muze, pe care Hesiod o considera cea mai ilustrã, iar în epoca
alexandrinã ocrotea poezia liricã ºi epica. Posedat de Apollo, eroul ºi-ar fi
împlinit destinul de poet. Intrat sub stãpânirea lui Eros, ar putea, prin
iubirea deplinã, sã regãseascã starea originarã de androgin. Dominat apoi
de Priap, decade în starea inferioarã, cea instinctualã. ªi totuºi, finalul îi
aduce eroului salvarea prin cele douã experienþe: instinctul erotic este
CÃRÞI PARALELE 73
biruit de cel thanatic în fiinþa Caliopei (ea este dusã într-un soare alb, unde
nu mai fusese, care în loc s-o ardã, o îngheaþã, ºi sufletul îºi urmeazã viaþa,
revãrsat în Thalassa). Moartea Caliopei înseamnã ieºirea de sub domnia
lui Eros, iar sângerarea – de sub cea a lui Priap. Eroul se stinge îmbrãþiºat
de valurile mãrii ºi acoperit de aripile de lebede ce îl înalþã. Aici apare
semnul pregnant al lui Apollo: lebãda este pasãrea sacrã a zeului, dragã
muzelor, încarneazã poezia ºi dulceaþa cântecului. Sugestia indusã este cea
a carului tras de lebede, aceleaºi care au fãcut un ocol larg ca sã-l ducã pe
zeu în þinutul hiperboreenilor înainte de a se îndrepta spre Delfi.
Thalassa ar reuni astfel cele trei paliere ale sufletului uman, fiecare
din el fiind deschis spre un zeu: Priap domneºte peste partea
instinctualã, inconºtientã, iar Eros – peste partea conºtientã, ce îl
îndeamnã la întregire, la armonie ºi echilibru, Apollo stãpâneºte partea
luminoasã, supraconºtiinþa, ce îl trage spre înãlþimi spirituale. Cel
posedat de zei are astfel privilegiul unei cunoaºteri de sine ºi explorãri
lãuntrice, introspecþie desfãºuratã în spaþiul închis al insulei.
Tânãrul Shinji din Tumultul valurilor ajunge deseori, dus de
melancolie în sudul insulei, la mormântul prinþului Deki: un tumulus ce
avea în vârf ºapte pini bãtrâni ce înconjurau un mic torii ºi un templu.
Legenda prinþului este nebuloasã: o veche ceremonie de Anul Nou, þinutã
dupã calendarul vechi, la care luau parte perechi trecute de ºaizeci de ani,
în faþa lor se deschidea un sipet ca sã vadã un sceptru. Nimeni nu ºtia nici
povestea prinþului ºi nici misterul comorii arãtate. Povestea sugereazã o
zeitate deghizatã, poate solarã: “Legenda spune cã, demult, demult de tot,
prinþul venise dintr-o þarã îndepãrtatã, într-o barcã de aur care-ºi pierduse
cârma ºi plutise în voia valurilor, dar coborâse pe aceastã insulã de unde
îºi luase nevastã o fatã de prin partea locului; dupã ce murise fusese
îngropat sub tumulusul imperial. Nici o tradiþie nu consemnase vreun
amãnunt în legãturã cu viaþa lui. [... ] Poate cã prinþul Deki fusese o fiinþã
celestã, coborâtã de pe un tãrâm necunoscut. Poate cã-ºi trãise viaþa pe
pãmânt, fãrã sã fie recunoscut ºi, cu trecerea anilor, nu dusese niciodatã
lipsã, nici de fericire, nici de binecuvântãrile cerului. Poate de aceea
rãmãºiþele sale fuseserã înmormântate sub tumulusul imperial ce domina
minunata plajã a celor Cinci Leghe ºi insula Hachijo, nelãsând posteritãþii
nici un basm de depãnat.” (pag. 100)
A doua zi dupã ce tânãrul a fost la mormântul prinþului Deki ºi a
contemplat îndelung marea luminatã de lunã a primit un mesaj straniu de
la iubita lui care n-avea de unde ºti de vizita lui nocturnã: fata îi scria cã
în aceeaºi noapte avusese un vis prevestitor de bine în care un zeu îi
spusese cã Shinji este o reîncarnare a prinþului Deki, cã o sã se mãrite cu
el, cã o sã fie fericiþi împreunã ºi cã or sã aibã un copil frumos ca o perlã.
Toposuri, simboluri ºi arhetipuri

Acþiunea din Daphnis ºi Chloe se petrece pe insula Lesbos, cea din
Thalassa pe Insula ªerpilor, iar cea din Tumultul valurilor pe insula
Utajima (ce înseamnã Insula Cântecului sau a Cântãrii). Simbologic,
insula este o reducere la scarã micã, imagine a cosmosului completã ºi
perfectã, o utopie ºi o ucronie pentru cã realizeazã o sustragere de sub
legile implacabile ale timpului ºi ale spaþiului. (dupã Ivan Evseev,
Enciclopedia de semne ºi simboluri culturale, Amarcord, 1999.
Ambivalenþa ei defineºte ambele romane: loc de refugiu, asigurã pãstrarea
inocenþei; loc al izolãrii, al abandonului, iar uneori chiar al penitenþei
provoacã alienare ºi frustrãri. ªi, mai ales, natura ei esenþialã este una
sacrã, de Centru Primordial, apropiatã de templu sau de sanctuar. Insula
ªerpilor, numitã ºi Leuke, Insula Albã, are o încãrcãturã de istorie ºi
tradiþie ocultã uriaºã: ipostazã a Insulei Fericiþilor unde zeiþa Thetis a dus
corpul lui Ahile dupã moarte, obârºie a lui Apollo, centru spiritual esenþial
în Dacia hiperboreanã.
Utajimi ar putea avea o valoare similarã, prin nume este destinatã
muzicii. ªi, într-adevãr, la plecarea de pe insulã, Chiyoko aude un cântec
straniu pe valuri ºi ajutorul cãpitanului o lãmureºte cã de multe ori apele
din jur rãsunã de cântece venite de pe vasele de pescuit ce duc pelerini la
templele din Ise, având numele înscris pe stindarde roºii. Shinji dezvãluie
iubitei imaginea unei Insule a Fericiþilor: “Oriunde mã vor duce
drumurile, n-o sã uit insula. Insula noastrã e cea mai frumoasã din întreaga
Japonie. (Toatã lumea, în Utajima, avea aceeaºi convingere.) Am de gând
sã fac tot ce-mi va sta în putere pentru ca viaþa pe insula noastrã sã fie cât
mai uºoarã ºi mai fericitã... Dacã n-o sã facem noi acest lucru, nimeni altul
n-o sã se gândeascã la insulã, orice progres ar mai aduce timpul.
Obiceiurile rele or sã se spulbere înainte de a ajunge pânã la insula
noastrã. Singurã marea aduce insulei lucrurile bune de care are ea nevoie;
ea apãrã lucrurile bune pe care le pãstrãm în insulã.” (pag. 44)
Marea îndeplineºte aceleaºi funcþii pentru cei doi eroi. Copil fiind,
eroul macedonskian preferã sã contemple valurile în loc sã se joace, iar
strigãtul Thalassa ºtiut din Xenofon se preschimbã în nume. Marea se
dovedeºte în final mama în braþele cãreia îºi aflã pacea. ªi Shinji simte cã
tumultul valurilor se potriveºte cu bãtaia sângelui sãu tânãr, cântecul lor îi
îndestuleazã nevoia muzicii.Tot marea îi este confidentã ºi sfãtuitoare,
singura ce acceptã sã stea de vorbã cu el fãrã cuvinte. Marea cere dãruire
totalã, în lumea pescarilor persistã interdicþia imixtiunii altor puteri (“Sã
nu iei pe bord nici femeie, nici preot.”), încãlcarea ei aduce moartea, cum
s-a întâmplat cu tatãl lui Shinji.
Furtuna ca dezlãnþuire a stihiilor perturbã ordinea lumii, declanºeazã
haosul ºi în timpul ei cei doi eroi trãiesc o experienþã crucialã. Furtuna
CÃRÞI PARALELE 75
poruncitã ºi dirijatã de Eol produce naufragiul vasului ºi i-o aduce lui

Thalassa pe Caliope. Tot în timpul furtunii ce zguduie Pacificul se
întâlnesc cei doi îndrãgostiþi în clãdirea pãrãginitã a observatorului: la
focul din vreascuri de pin cei doi se vãd unul pe celãlalt goi.
Geografia Insulei ªerpilor cuprinde trei locuri cu funcþie simbolicã:
farul (ghid, luminã cãlãuzitoare a navelor pe ape), casa paznicului de far
(refugiu pentru Thalassa), peºtera a cãrei intrare se deschide ºi la sfârºit
se închide miraculos adãposteºte un soi de templu cu un stei de onix de
culoarea lunii drept altar. Cele trei spaþii compun o trecere din exterior
spre interior, iar al treilea are multiple valenþe simbolice: subteranã, pântec
matern etc.
Începutul romanului japonez prefigureazã locurile însemnate pe insulã:
templul shintoist Yashiro, înãlþat în cinstea zeului mãrii cãruia pescarii i
se închinã, adãpostind o comoarã de 70 de oglinzi de bronz, farul
învecinat cu vârful muntelui Higashi. Li se adaugã mai târziu
observatorul în ruinã (unde îºi dau întâlnire cei doi tineri) ºi mormântul
prinþului Deki din partea sudicã, unde se retrage Shinji, peºtera unde
copiii se joacã de-a ofrandele aduse zeului ca ºi “Colina Femeii”, un reper
în preajma cãruia se þese povestea de iubire.
Dincolo de reþeaua simetricã de simboluri, universul fiecãrui roman
capãtã unicitate prin codul simbologic al culturii cãreia îi aparþine.
Romanul Thalassa are 12 capitole, primele ºase înþesate de simboluri,
aluzii ºi trimiteri explicite la mitologia greacã, celelalte ºase au trimiteri la
tradiþia creºtinã, au tonalitate întunecatã, uneori sugerând blasfemia.
Tumultul valurilor este saturat de elemente ale mitologiei japoneze.
Se poate urmãri în Thalassa construcþia unui impresionant eºafodaj
simbologic, compus din trei sau patru serii simbolice: anotimpuri ºi luni
ale anului, cu sugestia constelaþiilor care le guverneazã; hrana ca stimul
al senzaþiilor ºi al stãrilor eroului; pietre preþioase ºi florile însoþite de
arome ºi culori. Ambiþia scriitorului de a-ºi vedea tipãrite capitolele în
diferite culori nu este decât calea de a semnala printr-un mijloc exterior,
vizibil, structura interioarã aproape halucinantã.
Un mic inventar al simbolurilor recurente în Tumultul valurilor pune
în luminã tradiþia niponã. Pinii ce au înconjurat templul ºi acum
mormântul prinþului au conotaþii multiple: noroc ºi longevitate, semn al
forþei vitale pentru naturã ºi bun augur pentru oameni, acele alungã
spiritele malefice. Ei formeazã torii, portalul, arcada templelor ºintoiste,
deschid calea spre lumina Soarelui ºi a spiritului divin. Templul de pe
insulã adãposteºte 70 de oglinzi: oglinda într-un templu ºintoist vesteºte
prezenþa zeiþei Amaterasu în apropiere ºi ea îi învaþã pe oameni sã-ºi
pãstreze sufletele curate. Pe muntele Higashi cresc tufiºuri de eleagne ºi
sakaki – arbust din familia cameliilor, este copac sfânt, simbol al zeilor,
prima plantã apãrutã în haosul primordial. Aproape fiecare personaj apare

însoþit de un simbol: Chiyoki vede un pescãruº (pasãre ce vesteºte
destrãmarea întunericului ºi ivirea zorilor, aºadar pasãre a luminii ºi
alegorie a sufletului omului plutind peste abisurile ºi pericolele vieþii),
Shinji gãseºte o scoicã foarte frumoasã ºi o dãruie fetei (conotaþiile ei se
nasc din asocierea cu noaptea ºi apa, cu luna ºi perla), mama lui Shinji
admirã un fluture în zbor (întruparea spiritelor cãlãtoare, vestitor al morþii
cuiva). Când Shinji vorbeºte prima oarã cu Hatsue, un ºoim-cãlãtor îºi
aruncã umbra asupra lor ºi crede cã-i un semn bun. În absenþa lui, pe
insulã a eºuat o imensã broascã-þestoasã, ale cãrei ouã au adus
prosperitate locuitorilor. Peºtera are ºi ea o legendã pe care copiii o ºtiu
foarte bine: între noaptea a ºaisprezecea ºi a optsprezecea, dupã calendarul
vechi, ºapte rechini albi veniþi nu se ºtie de unde, ieºeau în largul mãrii
prin puþul din partea de rãsãrit a peºterii.
Arhetipul orfanului sau a perechii de orfani se aflã în centrul fiecãrei
cãrþi. Thalassa nu-ºi aminteºte figura vreunui pãrinte, este orfanul absolut,
pe Caliope o înstrãineazã propriii pãrinþi hotãrându-i plecarea la Odesa.
Shinji este orfan de tatã, Hatsue ºi-a pierdut mama de timpuriu, tatãl ei a
dat-o spre adopþie altei familii, doar când rãmâne fãrã urmaº îºi
recupereazã fiica înstrãinatã, iar cãsãtoria ei înseamnã, prin înfierea
ginerelui, pãstrarea neamului. În toate spaþiile culturale, orfanii sunt aleºi
ai zeilor, fiinþe superioare, hãrãzite unui destin excepþional.
Viziuni ºi spirite creatoare

Comentariile critice au legat atât epopeea macedonskianã cât ºi micul
roman japonez de modelul grecesc. Longos însuºi absoarbe în roman
tradiþii foarte vechi perpetuate pe cale oralã, consemnate în Idile de
Teocrit. La început ºi mijloc de secol XX, un scriitor român format în
orizontul culturii franceze, ºi altul japonez, familiarizat de timpuriu cu
literatura europeanã, citind nu doar clasicii japonezi, ci ºi Oscar Wilde sau
Rainer Maria Rilke. În mod paradoxal, deºi cosmopoliþi, au conºtiinþa
bogãþiei propriei tradiþii, încifratã perfect în cele douã romane ce pot fi
considerate “mini capodopere esoterice”.
Analogiile izbitoare nu anuleazã aºadar viziunile diferite asupra fiinþei,
ºi nici imaginarul propriu sau filosofia ºi tradiþia cãreia îi aparþine fiecare
autor. Epopeea lui Macedonski meritã repusã în discuþie, ca depozit unde
sãlãºluiesc într-un amalgam ciudat cele douã mitologii, greceascã ºi
creºtinã, cãrora le conferã coloraturã proprie. Romanul nipon este în mod
evident, ca ºi Thalassa, o scriere iniþiaticã, nu doar în sensul de scenariu
erotic sau de traseu al unui tânãr spre ordinea profundã a lumii. În centrul
epopeii se aflã aventura omului, tentat de a-ºi depãºi limitele, pe cãi
felurite, pe rând posedat de cei trei zei. Omul este aºadar o jucãrie a zeilor,
CÃRÞI PARALELE 77
într-un spaþiu închis, din care evadarea nu este posibilã. În centrul

pastoralei nipone se aflã omul dornic sã atingã o plenitudine datã doar de
armonia cu familia, cu lumea socialã, umanitatea insulei, cu zeii ºi natura.
ªi totuºi, cum se explicã similitudinile, analogiile, simetriile între douã
cãrþi, exclusã fiind orice influenþã? Numai printr-o afinitate profundã a
spiritelor creatoare contradictorii ºi cu totul neobiºnuite care au fost
Alexandru Macedonski în lumea româneascã ºi Yukio Mishima în cea
japonezã. O simplã paralelã a biografiilor se transformã într-un exerciþiu
de-a dreptul tulburãtor.
Amândoi autorii au conºtiinþa unei descendenþe ilustre. Alexandru
Macedonski descindea pe linia bunicului patern, Dimitrie Macedonski,
din spiþa voievodului sârb ªtefan Mincio, aromâni sau macedoneni, cum
semnaleazã ºi numele pe care ºi l-au luat. Celãlalt bunic patern, Ignatie
Paznanski, este ofiþer în armata rusã, înrudit cu marile familii poloneze ce
aparþin de Stema Regalã de care va face atâta caz poetul.
Yukio Mishima provine dintr-o veche familie de samurai, pe linia
bunicii sale Natsu, strãnepoata unui mare senior (daimyo), înruditã cu
puternicul clan Tokugawa, ai cãrui membri au condus ca ºoguni Japonia
din 1600 pânã în 1868. Bunicul este un birocrat care s-a îmbogãþit
substanþial în contextul schimbãrilor aduse de era Meiji. Scriitorul a avut
acut conºtiinþa apartenenþei la o castã ºi respect absolut faþã de codul
samurailor, ambele dovedite ºi de moartea spectaculoasã, sãvârºitã ritualic
prin sepukku.
Tatãl scriitorului român, de la care a primit ºi prenumele, a fãcut studii
militare în Rusia, urmate de o carierã militarã strãlucitã (general ºi
ministru de rãzboi). ªi-a plãsmuit un arbore genealogic fantast,
descendent al casei Biberstein, domnitoare în Lituania. Iubea fastul ºi
ducea o viaþã de mare senior. ªi, în mod similar, tatãl prozatorului japonez
era brutal, militãros, admirând într-atât Germania nazistã, încât ºi-a
obligat fiul sã urmeze Dreptul German.
Figurile materne se încadreazã într-un tipar opus. Maria Macedonski
este fiica pitarului Dimitrie Pârâianu, din viþã de boieri olteni. Femeie finã
ºi educatã, cunoaºte bine cultura francezã, are dar de povestitor,
imaginaþie bogatã ºi o fire înclinatã spre fatalism ºi spirit romantic. Mai
mult ca sigur cã ea a încurajat ºi a catalizat sensibilitatea artisticã a fiului.
Yukio Mishima a ieºit de sub tutela bunicii abia la 12 ani ºi, întors în
familie, s-a ataºat de mamã. Nãscutã ºi crescutã într-o familie de pedagogi
confucieni, exprimã spiritualitatea japonezã în esenþa ei. Ea citeºte
lucrãrile fiului, ea îl încurajeazã, ea îi corecteazã creaþiile adolescenþei.
Amândoi scriitorii au o neobiºnuitã fragilitate ºi sensibilitate fizicã,
totodatã manifestã de timpuriu atracþia scrisului, au o precocitate
uluitoare. Macedonski a publicat una dintre poeziile scrise la 12 ani,
lãsând intacte stângãciile, ca sã nu fie suspectat de rescriere ulterioarã.

Mishima a scris, tot la 12 ani, primele povestiri. ªi venind din familii
înstãrite, au ºansa unei instrucþii superioare, cãlãtoriile ºi studiile oferã
accesul la marea culturã europeanã. În cazul amândurora se pot bãnui mai
multe sciziuni lãuntrice ale personalitãþii. Mai întâi o sciziune între figuri
modelatoare ale pãrinþilor: cei doi taþi cer fiilor asprime ºi vigoare, le
pretind virilitate ºi ambiþie, mamele însã le impregneazã imaginaþia ºi
sensibilitatea, le cultivã spiritul creaþiei ºi gustul scrisului. Acestei scindãri
i se adaugã alta: cultul faþã de trecut, cu o lume veche, eroizatã ºi
înnobilatã prin înaintaºi iluºtri, ºi repulsia faþã de prezentul dominat de o
burghezie tot mai rapace, dispreþuitã pentru obtuzitatea ºi dorinþa
acaparãrii constante de bunuri materiale. În fine, a treia sciziune þine de
obsesia unei tradiþii autohtone, de mândria vechimii care legitimeazã ºi
occidentalizarea precipitatã ce implicã numeroase abdicãri de la valorile
strãvechi. Tensiunea lor fecundã îi apropie ºi îi face fraþi de suflet prin
mândria de castã, conºtiinþa de aristocraþi ca sânge ºi spirit, orgoliul
creaþiei care sparge prejudecãþi, încalcã tabuuri, fãrã sã uite o clipã cã toate
îi sortesc sã fie peste mãsura vremii lor, sã-ºi accepte damnarea, în toate
formele ei.
Întâlnirea lor peste numeroase bariere poate fi un consolator omagiu,
semn cã eternitatea nu este vidul sau golul care soarbe fãrã cruþare,
definitiv, ci plinul din bogãþia cãruia pot þâºni surpriza unor întâlniri
neobiºnuite. Cum este cea dintre micile romane, cãrora li s-au atribuit
paradoxal aceleaºi calificative – “poem în prozã”, creaþie liricã, poem
filosofic, pe care le-am considerat pastorale moderne.
ELISABETA LÃSCONI
centenar
CORNEL UNGUREANU
EUGEN IONESCU,
ÎNTRE GEOGRAFIA ªI ISTORIA LITERATURII
1) Aniºoara Odeanu, exerciþii de sinucidere.
Februarie 1970. Cred cã am mai evocat undeva aceastã dupã amiazã

de la revista Orizont. Am scris o recenzie la o carte de poezii ºi ea : parcã
aº fi murit demult. Revenise, publicase douã sau trei cãrþi ºi anunþa
altele. Voia sã reintre în literaturã, dar puþini îºi mai aduceau aminte de ea.
De fapt, cam aºa era : ca ºi cum ar fi murit foarte de mult. Nu murise, era
aici ºi avea chef sã fie prezentã, sã scrie prozã în care sã-ºi trãiascã
adolescenþa, copilãria ºi sã-ºi regãseascã, probabil, copiii absenþi. Fuma
þigarã de la þigarã, povestea repede, cu spaima sã nu piardã trenul de
Lugoj. Sã nu piardã trenul. Ca ºi cum oraºul ar fi fost peste lume, iar în
Timiºoara n-ar fi putut în nici un chip sã întârzie pânã la celãlalt tren. Da,
se uita mereu la ceas, avea timp, dar cât timp ? Evita cu spaimã orice
încercare a mea de a evoca relaþiile ei cu marii bãrbaþi ai literaturii
române. Am avut o mie de bãrbaþi, dar nu Camil, dar nu cu Mircea Eliade !
Am avut peste o mie, dar nu Mircea Eliade ! Dar cu Eugen Ionescu ?
Eugen Ionescu, care a scris mereu despre ea…. ? Oare nu ea, Aniºoara
Odeanu, i-a prezentat-o pe Rodica Burileanu ? Da, desigur, dar nu ca sã
scape de el…Eugen avea o minte strãlucitoare, cum pot sã-mi imaginez
aºa ceva ? A avut o corespondenþã bogatã cu Camil Petrescu ºi cu Eugen,
dar la vârsta ei ce sã mai faci cu scrisorile ? Ce sã mai spunã scrisorile?
Le-a pierdut, s-a mutat de mai multe ori. Probabil le-a ars fiindcã dupã
1945 a fost mereu ... într-o fugã. Soþul ei, medic excepþional, fusese verde,
ea scrisese cu iubire despre câþiva dintre cei verzi, pe urmã a publicat (sub
numele de Doina Peteanu) broºuri comandate de serviciile de propagandã
ale lui Antonescu. Sigur cã mi-a vorbit cu mare iubire despre Mircea
Eliade, insistând asupra faptului cã Mircea Eliade o complexa aºa cum
nici un alt bãrbat, nici mãcar Camil Petrescu. De fiecare datã când citea
ceva de Mircea, promitea sã se lase de scris. Nu a mai citit nimic pânã anul
trecut, anul trecut a recitit nuvelele…ºi cele douã romane. Sigur cã le-a
citit cu mare bucurie. (Fiºele mele) Ce scria Eugen Ionescu despre
Aniºoara Odeanu, în Reporter, 22 dec. 1934 ? « ªtie admirabil sã trãiascã

o viaþã de animal tânãr, o viaþã biologicã aproape, pe care inteligenþa nu o
dezminte, nu o combate, nu încearcã sã o domine, ci se lasã dominatã ºi o
serveºte. Inteligenþa îi dã un fel de floare sau de luminã. Dar inteligenþã în
dozã micã; restul de inteligenþã se astupã; sã un devinã majoritarã ºi sã-ºi
ia nasul la purtare”. ªi despre Cãlãtor din noaptea de Ajun în Facla, 22
februarie, 1937: ”ªi, ca sã revenim, calitãþile de humor ale romanului, de
rigurozitate analiticã, de observaþie ascuþitã, tonul de sarcasm ºi candoare,
de blazare ºi naivitate, realizarea acelei fiinþe care, fiind prea lucidã, nu
ºtie ce sã facã cu ea însãºi, nici sã se predea vieþii sau dragostei, aceste
calitãþi, spun ridicã romanul deasupra noianului de maculaturã amoroasã”.
Am scris altãdatã cã, dupã Urmuz ºi înainte de Eugen Ionescu, Aniºoara
Odeanu publicã texte “absurde”. Ciudata viaþã a poetului (1943) apare cu
un motto din Jules Laforgue: Mon avis qu’il est l’heure/ de renaître
moqueur. O renaºtere sub semnul detaºãrii de “cealaltã lume” a literaturii
– iatã miza cãrþii, desigur rãzbunãtoare, mic atentat la buna organizare a
vieþii literare, a “societãþii” literare! Cu aerul cã spune poveºti pentru copii
(“A fost odatã un poet. Un poet înalt ºi slab, cu plete blonde…”), Aniºoara
Odeanu decripteazã cu mare vitezã utopiile literaturii. Cãci trebuie sã fi
fost în copilãria ei de poet ºi o asemenea lume: o lume în care imaginile
lui Fãt Frumos sã fie înlocuite cu imaginile Poetului.
Aproape toate personajele nuvelelor Aniºoarei Odeanu au devenit
manechine. Toþi eroii scriu sau vor sã se modeleze dupã imaginea-tip a
scriitorului celebru. Ciudata viaþã a poetului este, în felul ei, o biografie a
poetului/artistului în deceniul al patrulea, aºa cum mai încercaserã
aproape toþi autorii de jurnale ai generaþiei. Aniºoara Odeanu scrie precum
Eugen Ionescu, în Nu. Nu era un lung monolog despre persoane reale ºi
evenimente reale (sau posibile), Ciudata viaþã a poetului ridicã aproape
totul în lumea alegoremelor. Apariþia Criticului în universul inocent meritã
a fi transcrisã:
“Acesta l-a luat pe poet deoparte ºi i-a spus încet, uitându-se cu grijã
împrejur, deºi nu era nimeni în camerã: dumitale îþi lipseºte ceva, ceva
esenþial, ceva fãrã de care nu poate fi cineva geniu: culturã. Cultivã-te!”
La vremea lor, frazele ºi apariþia ridicolului personaj vor fi iritat, azi
privim cuplul aºa cum îi privim pe Ismail ºi Turnavitu. Cartea pe care o
scrie dupã scandalul culturalizãrii poate fi Cãlãtor din noaptea de Ajun.
Sau chiar versiunea domesticã a Lecþiei. Sau a Cântãreþei chele. Iatã
programul literaturii absurde:
“Este o carte de prozã. A muncit mult ca sã o scoatã la capãt. Cãuta un
dicþionar pentru fiecare cuvânt. Gãsea: boul este un animal, casa este
încãperea unde locuiesc oameni etc. Cartea purta titlul Tout est pour les
mieux dans le meilleur des mondes possibles. Întâi gândea el, pe urmã
CENTENAR 81
consulta cãrþile. În cele din urmã a început sã recomande ascensoare

pentru urcatul gãinilor în copaci, bãi sistematice pentru porci…”.
O analizã citabilã consacrã Geo Dumitrescu cãrþii:
„Scriitoarea împleteºte în carte douã fire vizibile, oricât de dozate,
oricât de ascunse sau încãrcate uneori, oricât de nete ºi subþiri alteori. E
vorba de o fibrã de reporter, de redactor de fapte diverse, cu toatã armãtura
de realism ºi materialitate, de cinism ºi de o fibrã – mai puþin substanþialã
– de poetã de vocaþie sentimentalã, extrem de liricã ºi de lilialã, jucând în
existenþa lucrurilor dulci ºi luminoase, senine ºi liniºtite.” (Preocupãri
literare, nr. 1-2, 1943) Tânãrul furios care era în 1943 Geo Dumitrescu
descoperã rãdãcinile acestei proze absurde. E o întâlnire importantã, care
trebuie subliniatã. Ar mai rãmâne de numit aºezarea scriitoarei între
Eliade, Ionescu ºi Cioran.
Peste douã zile am primit o scrisoare din Lugoj în care mã ruga sã-i
trimit textul, ca sã-l reciteascã ºi ca sã-l punã la punct. Ce-a rãmas din
dialogul nostru a apãrut în numãrul 6/1970 din Orizont. Rãmãºiþele
publicate sunt monosilabice. Nimic despre Eliade, Ionescu, Sebastian ºi
nici despre prietenii ei din 1940.
Martie 1984. Am început sã negociez volumul Domniºoara Lou ºi
tradafirul galben, volum care sã adune nuvele mai vechi, dar ºi pagini de
publicisticã de „odinioarã”, toatã lumea e de acord. Nimeni n-avea nimic
împotriva publicãrii interviurilor din Viaþa: sunt necesare. Totul s-a oprit
la interviul cu Mircea Eliade. Ce venise încercuit de la Bucureºti? Ce
devenea indezirabil?
„– Mai am lume sus. Doi tineri scriitori. Tocmai te aºteptam. Urcând:
este extraordinar cum nu te-ai schimbat.. Spune-mi: cum faci sã rãmâi pe
loc?”
Poate cã nu prind rãdãcini nicãieri, rãspund. De altfel verva Dsale m-a
copleºit. Mircea este unul din primii oameni care o poate face pe o femeie
sã-i placã sã tacã ºi sã asculte. E atâta cãldurã, atâta sinceritate, atâta
simplitate în felul lui de a vorbi încât te simþi bine sã-l auzi mereu. Este
singurul om dintre toþi pe care i-am cunoscut, cu care ai sentimentul, când
stai de vorbã, cã nu se intereseazã de oamenii ceilalþi din politeþe ºi cã
pune în acest interes toatã cãldura, toatã simpatia. ªi Mircea Eliade are o
imensã capacitate de a manifesta o caldã simpatie pentru absolut toate
lucrãrile vieþii ºi ale lumii acesteia, inclusiv semenii sãi”. Încercuire ºi
notã pe margine: cine sunt cei doi tineri legionari? Dar ceilalþi?
„ Mircea Eliade este mai mult decât un romancier, altceva decât un
filozof sau un autor de eseuri. E una dintre cele mai complexe personalitãþi
pe care le-am întâlnit. Mircea Eliade e o lume întreagã ce, pentru cei ce îl
cunosc ºi l-au urmãrit în toatã opera sa, e un continuu prilej de suprize ºi
de încântãri, ce nu se epuizeazã niciodatã”.
Legat de acest fragment era un altul:

„Mircea Eliade nu poate fi depãºit cum nu poate fi depãºitã viaþa. Are
aceeaºi forþã, aceeaºi diversitate ºi aceeaºi armonie. Este unul dintre
oamenii cei mai dinamici, dintre oamenii cei mai vii pe care i-am
cunoscut. Biroul are toþi pereþii tapetaþi cu cãrþi. E o vastã bibliotecã aici,
fiecare carte fiind o esenþã de miracol, pentru cã fiecare deschide câte un
drum spre lumi noi, necunoscute. Un portret al lui Mircea Eliade în ulei,
un cap de intelectual care nu are nimic din cãldura vie a modelului. Alt
tablou o reprezintã pe doamna Eliade. E fãcut de o pictoriþã: Nina Batali.
ªi e frumos, plin de gingãºie, cum numai o femeie poate zugrãvi un chip.
Doamna Eliade e, de altfel, un model extrem de interesant... ”. Suntem
duminicã, 4 iulie 1943. Nina Batali a locuit împreunã cu Aniºoara Odeanu
într-o garsonierã din centrul Bucureºtilor. Cele douã aveau un anturaj
neobiºnuit. Neobiºnuit, subliniase, în mai multe rânduri, Traian Lalescu.
Care mi-a atras atenþia asupra paginilor Aniºoarei Odeanu în care eroinele
se sinucid. Sau mãcar trec pe lângã moarte. Sunt devorate de canibalii
acestei istorii. Una dintre încercãrile (ratate ) de sinucidere se întâmplã
dupã ce autoarea alergase prin Germania dupã iubitul ei. Iubitul trãdãtor
al Aniºoarei (autoarea “se transcrie”) era fiul ambasadorului (al viitorului
ambasador) al Germaniei la Tokio. Cel care va fi prietenul lui Richard
Sorge. Cel care…
2) Olga Caba: alte femei, alþi bãrbaþi, alte iubiri
În Viaþa literarã, nr. 2, 20 mai – 5 iunie 1935, Eugen Ionescu nota: „Nu
mai avem deci scriitori tineri. Dar avem fete, numai fete, pensioane de
fete, ºcoli de fete, fete amoroase, fete studente. Înainte, fetelor! Sã faceþi
culturã ºi bucãtãrie! ªi iatã bucãtãria devenitã salon cultural: Erastia
Peretz, Aniºoara Odeanu, Lucia Demetrius, Yvonne Rossignon, Sidonia
Drãguºanu, Marta Rãdulescu, Coca Farago, Elena Eftimiu etc., etc.”
Aniºoara Odeanu a trecut pe locul al doilea, e aºezatã dupã o autoare
rizibilã, Erastia Peretz. În cronica din Reporter o compara cu I. Peltz,
cãruia îi recenza admirabilul Foc în hanul cu tei punând douã cãrþi în
cumpãnã. Într-un cãmin de domniºoare era, zice Ionescu, „mult mai
slabã literar decât a dlui Peltz. Dar o prefer, de departe.” În Viaþa literarã,
Ionescu face haz, ºi câteva doamne îi rãspund.
Sã se lupte, dupã oarece vreme, Olga Caba, cu Eugen Ionescu? Sã fie
Eugenia Ionescu travestiul viitorului dramaturg? „Trecuserã ºase, ºapte
ani scrie Olga Caba, de când nu mã mai ocupai de spiritism. Stãteam la
Bucureºti atunci pe strada Franklin 6 ºi eram colegã de apartament cu
CENTENAR 83
profesoara cu numele de Eugenia Ionescu, atinsã de tuberculozã, care era

un medium excelent. Nu putui rezista tentaþiei de a-i propune sã
colaborãm. Fãcurãm împreunã o ºedinþã sau douã, foarte reuºite. Le
povestii unor prieteni de aceste isprãvi ºi ei mã rugarã cu insistenþã sã-i
invit ºi pe ei la ºedinþã într-o searã. Astfel, mai fãcurãm o ºedinþã ºi în
prezenþa invitaþilor Ion Vulcãnescu ºi Jean Georgescu, regizorul de
cinema. Se înfiinþã o prezenþã care-ºi spunea Nicolae Iorga”. Iorga le
spune cã România va ieºi din axã în mai ºi cã va urma o putere de stânga,
sub conducerea lui Petru Groza. „Lucru curios era cã nici eu, nici Eugenia
Ionescu nu mai auzisem de Petru Groza ºi noi douã eram mediile, îl ºtia
unul dintre invitaþi” zice Olga Caba în Discobolul, ian.-feb.-martie 2005,
p. 221. Revista, consacratã Olgãi Caba, e inauguratã de un articol al Ligiei
Dimitriu (Olga Caba, un destin totaliter aliter) ºi conþine un epistolar
Olga Caba – corespondenþã cu I.D. Sârbu, Eta Boeriu, Nicu Caranica,
I.Negoiþescu, Wolf von Aichelburg, Laurenþiu Fulga, Miron Radu
Paraschivescu, Ion Maxim, piesa Zugravii, o prefaþã la noua ediþie din
Vacanþã sentimentalã în Scoþia, carte apãrutã în 1944 în premierã, un
Jurnal de cãlãtorie în China, un studiu despre Blaga, (Elementul popular
în poezia lui Blaga) , memorialisticã (Victor Papilian ºi cenaclul sãu)
Între prezenþe, Pavel Dan. Se adaugã un grup de poeme englezeºti, scrise
în toamna lui 1965. Aniºoara Odeanu va cãlãtori în Franþa, pe urmã în
Germania oficialilor lui Hitler, pe urmã într-un Bucureºti al freneziilor,
apoi se va retrage lângã Anina ºi la Lugoj. E „altceva” în fiecare dintre
demersurile sale, dar aparþine unui timp al deteritorializãrii. ªi al
„dezlimitãrii”. Tot un timp al dez-limitãrii va domina existenþa ºi scrisul
Olgãi Caba. Paradigma femininã a scrisului ionescian poate fi studiatã ºi
cu ajutorul celor douã doamne.
3) Pentru o mai bunã înþelegere a lui Ionesco. ªi a lui Pavel Dan.

Canibalii
Scriam altãdatã cã în Epilog-ul la volumul Eu, Ion Vartic noteazã cã

„În anii 30, pe când era mai puþin celebru ºi, deci, mult mai simpatic,
foarte tânãrul Eugen Ionescu putea fi întâlnit, aproape zilnic, dinspre
amiazã pânã mult dupã miezul nopþii, în perimetrul de atunci al
Bucureºtilor: boemiza pe Calea Victoriei…”
Era, scrie Ion Vartic în numita postafaþã, flancat întotdeauna de Octav
ªuluþiu, prietenul sãu cel mai bun, de emulii sãi, Arºavir Acterian ºi Horia
Stamatu:
„Stãtea la aceeaºi masã cu Virgil Gheorghiu, Bob Bulgaru, Alexandru
Sahia, Horia Roman ºi Eugen Jebeleanu…”. Fãcea parte, aratã Ion Vartic,
pe urmele lui Dan C. Mihãilescu, din „Generaþia 27”, numitã astfel dupã
anul apariþiei Itinerariului spiritual al lui Mircea Eliade.
În anii în care succesul lui Eugen Ionescu a devenit eclatant, ziarele au
fãcut publicã o scrisoare a lui Eugen Ionescu:
„Dacã nu era Nae Ionescu (sau dacã nu se certa cu regele) am fi avut
astãzi o generaþie de conducãtori valoroasã, între 35 ºi 40 de ani. Din
cauza lui, toþi au devenit fasciºti. A creat o Românie stupidã, înfiorãtoare,
reacþionarã. Al doilea vinovat este Eliade, la un moment dat era sã adopte
o poziþie de stânga. Sunt de atunci cincisprezece ani. Haig Acterian,
Polihroniade fuseserã comuniºti. Au murit din cauza prostiei ºi
încãpãþânãrii. Eliade a antrenat ºi el o parte din „colegii lui de generaþie”
ºi tot tineretul intelectual. Nae Ionescu, Mircea Eliade au fost îngrozitor
de ascultaþi….Tot timpul i-am urât: am luptat contra lor; m-au urât ºi ei –
dar fãrã ei, duºmanii mei, mã simt singur. Eram blestemat sã-i urãsc ºi sã
fiu legat de ei; cu cine sã continui dialogul?”
Iatã un text pe care cei care îl citeazã refuzã sã-l comenteze: îl oferã
cititorului grãbit ca mãrturie.
Un Ionescu citit de la un capãt la altul ar pune în valoare altceva.
Negaþia ionescianã are o anumitã structurã, superlativele þin, ca ºi la Ion
Luca, de o viziune asupra lumii. Plângerile sale trimit la un protocol al
înþelepþilor. Dacã nu a scris, ca Mateiu, roman, el a compus jurnale în care
dominã un stil al anatemei. Nu-mi amintesc vreun autor contemporan care
sã nu fi numit, cu mai multã mânie, amintirea Tatãlui. Ca ºi Ion Luca
pentru Mateiu, omul e rãul absolut. Îºi pãrãseºte soþia ºi copiii în Franþa,
pentru a deveni, în Bucureºtii ocupaþi de nemþi, colaboraþionistul numãrul
1, cel mai abject dintre trãdãtori. El este acolo chiar ºeful poliþiei
filogermane!!! Dupã rãzboi se va înscrie în partidul averescan, apoi în cel
naþional-þãrãnist ca sã devinã un legionar fanatic. Dupã 1945, mizerabilul
avocat ajunge comunist. Greu de închipuit un cameleonism politic mai
acut, chiar în Balcanii marilor farsori.
La nivel familial, abjecþia e ºi mai brutalã. Ticãlosul care ºi-a pãrãsit
soþia în Franþa îi rãpeºte acesteia, prin uz de fals, toate drepturile. Venitã
în România ca sã-ºi refacã familia, femeia dã peste un monstru. Tatãl
infam se recãtorise cu o femeie pe care o cheamã Lola. Lola este atât de
dezgustãtoare încât chiar ºi un bãrbat ca Ionescu-tatãl nu poate sã trãiascã
lângã ea fãrã accese de revoltã. Revolta e potolitã de fraþii Lolei care,
voinici fiind, îl bat zdravãn. Fiindcã bãtrânul amorez nu poate trãi fãrã
„dezgustãtoarea Lola”, îi face concesii:
„Odioasa cere …ca sora mea sã nu mai fie adusã, sub nici un motiv,
acasã; ca eu sã fiu exilat în camera cea mai îndepãrtatã a apartamentului,
sã mã duc sã-mi iau prânzul sau cina singur, înainte sau dupã mesele bine
CENTENAR 85
stropite ale întregii familii, cumnate, cumnaþi, nepoate, veri, prieteni,

funcþionari de a doua categorie, membri ai poliþiei, ofiþeri subalterni.”
Tatãl cel rãu acceptã.
Mã întreb dacã prin jurnalele lui Mateiu nu vor fi fost pagini
asemãnãtoare.
Povestea parcã, nu ne e pe de-a-ntregul strãinã. E chiar povestea cu
mama vitregã, descoperitã la rãdãcinile ei. E chiar istoria tatãlui decãzut,
denaturat, desacralizat.
Dar nu e totul! Poliþistul ºi avocatul, ni se destãinuie Fiul, e antisemit,
ºi încã ce antisemit! Are un chiriaº evreu, firav ºi bãtrân, pe care îl bate cu
sãlbãticie. E supãrat pe fiu cã nu contribuie la molestare. Cã nu participã
la acþiunea familiei.
Un tatã atât de abject, naufragiat într-o familie abjectã! O familie
abjectã într-o Românie mizerabilã, dintr-o parte barbarã a Lumii! Iar el,
chiar el, Eugen Ionescu, naufragiat într-o generaþie de criminali!!!
Dar nici cele de dincolo de biografie nu sunt curate. „A apãrut, scrie
Eugen Ionescu în 1978, un dicþionar de literaturã francezã contemporanã.
Ce sãrãcie! Nici unul din scriitorii epocii noastre, inclusiv eu, nu reprezint
vreo valoare spiritualã, cu excepþia negativiºtilor, ca Emil Cioran.”
Interesat de valoarea spiritualã, Eugen Ionescu va semnala mereu
victoriile radicalismului cioranian. Eu nu însemn nimic, el înseamnã ceva
fiindcã a avut curajul sã meargã mai departe. Jurnalele intime sunt
exerciþii de radicalism, momente de eliberare de sub constrângerile
Paternitãþii. Uneori ieºirile în generalitate pot sã ia urmãtoarea formulare:
„Poate cã s-a terminat cu rasa albã. Sã se termine,oh , sã se termine cu
francezii ãºtia necredincioºi dar creduli, cu secãturile de italieni, cu
germanii feroci dar stupizi, cu englezii, când nebuni, când apatici, cu
americanii, idiot de optimiºti, cu ruºii, cruzi ºi mistici…”
Dupã folclorul arhetipal al Familiei, cu Tatãl corupt ºi mama vitregã în
centrul ei, urmeazã folclorul viciilor naþionale. ªi viziunea sumbrã a
sfârºitului care ne aºteaptã pe toþi.
Recapitulând, am putea afirma cã România fusese primul loc al unui
exil exemplar. Aici copilul face primele experienþe ale izgonirii din
Paradis. Tatãl este personajul care, prin tot ceea ce face, defineºte un
spaþiu al pedepselor. El inaugureazã o adevãratã galerie a Rãilor. În Nu,
Arghezi, Barbu, Camil Petrescu, pãrinþi spirituali (posibili), sunt
„demascaþi” ca triºori, falsificatori, manechine. În scrisoarea cãtre Vianu,
familia este extinsã. Despre unii dintre autorii afurisiþi în jurnal, Eugen
Ionescu va scrie rânduri hiperelogioase cu alte ocazii. Ca, de pildã, despre
marele vinovat Mircea Eliade:
„Resimt dureros absenþa scumpului meu Mircea Eliade. Îmi va lipsi
întotdeauna. Va lipsi, de asemenea, vieþii intelectuale a planetei noastre,
vieþii ei spirituale. (…..) Se vorbeºte mult acum de reîntoarcerea sacrului.

Eliade este, probabil, profetul, autorul, precursorul acestei înnoiri. Secolul
al XXI-lea , spunea Malraux, va fi religios sau nu va fi deloc: el va fi,
mulþumitã lui Eliade, învãþãturii sale.”
Iatã o afirmaþie grozavã: secolul urmãtor va purta pecetea gândirii lui
Eliade! Învãþatul ar putea fi chiar locþiitorul Tatãlui. Rãul caricaturizat,
parodiat, persiflat în publicistica anilor treizeci, în corespondenþa anilor
patruzeci, relevã o dimensiune sacrã. Paradisul îºi reface splendoarea în
altã parte:
„A., ce imbecil, ce lichea, ce ticãlos. Despre oricine se poate spune cã
e un imbecil, o lichea ºi un ticãlos. Se poate afirma asta despre toatã lumea
ºi despre nimeni. În strãfundul oricãrei perversitãþi, în strãfundul oricãrei
pofte, în inima oricãrui ucigaº, în spatele a ceea ce ne apare ca fiind
gelozie, miºelie, laºitate, uneori mai mult decât la temelia oricãrei virtuþi,
oricãrei fidelitãþi stã cãutarea unei aspiraþii absolute, stã dorul fãrã nume.”
Sã observãm cã atunci când vorbeºte despre experienþele limitã aflate
sub semnul Rãului, scriitorul va folosi (ºi) persoana întâi plural. Nu
înþelegem nimic din opera lui Eugen Ionescu dacã nu sesizãm aceastã
metamorfozã:
„Ei sunt niºte pãsãri nãtânge, nesimþitoare, feroce. Un univers de
pãsãri feroce.(s.n.) Asta sunt eu însumi în ochii celorlalþi, asta sunt eu
însumi pentru ei. Uneori, monstruoasele abisuri infernale ies la vedere.
Mulþi s-au strãduit sã exorcizeze ºi sã dea la ivealã sursele urii, zadarnic.
Cum am putea sã ne curãþim de infernul ãsta? De mine însumi mã sperii
ºi orice figurã nouã îmi produce panicã: ce infern, ce soi de infern se
ascunde în spaþele faþadei?”
Opera lui Eugen Ionescu poate fi cititã ºi aºa: ca rezultat al unei
metamorfoze. Sau ca o consecinþã a unei cãlãtorii „prin altã lume”. El,
Eugen Ionescu, nu vrea decât sã vorbeascã limba timpului sãu. Noþiunea
de avangardã ar trebui reformulatã astfel:
„Ceea ce se numeºte „avangarda” nu e decât o reîntoarcere la izvoare
(s.n.)…..Operele de artã cele mai tinere, cele mai noi se recunosc ºi
vorbesc tuturor epocilor. Da, regele Solomon e premergãtorul meu. ªi Iov,
acest contemporan al lui Beckett.”
Reîntoarcerea la izvoare nu se poate face decât trãind experienþa
infernului. Cum sã ajungi altfel acolo decât strãbãtând timpul rãu al
oamenilor? O parantezã între Ionescu al culturii române ºi cel al culturii
franceze poate cã înseamnã întâlnirea, la începutul anilor patruzeci, cu
Pavel Dan. Pavel Dan, aºa cum scrie în celebra prefaþã din 1945 la
versiunea francezã a prozelor pe care le traduce, împreunã cu Gabriellle
Cabrini, era el însuºi un angoasat. „Acest admirator fervent al lui
Dostoievski era atras – povestirile sale dovedesc adesea– el de asemenea
CENTENAR 87
de „ceea ce spun nebunia ºi moartea”. Suntem la puþinã vreme dupã

apariþia Strãinului. Spre deosebire de Cioran, Ionesco va rãmâne mereu
lângã Camus.
Rinocerii, Setea ºi foamea, Cãlãtorie în lumea morþilor, Jocul de-a
masacrul trebuie citite ca niºte texte ale unor experienþe fundamentale.
Sunt încercãri de a evoca ºi lumea din imediata apropiere, cea care existã
aici ºi acum, dar ºi meditaþii asupra cãderii în trup. Rinocerii nu e doar o
condamnare a miºcãrilor extremiste, a hitlerismului, nazismului ºi
comunismului, ci ºi a „materializãrii progresive a speciei”. Oamenii îºi
trãiesc infernala metamorfozã nu doar ca fiinþe sociale, ci ºi ca fiinþe
individuale, incapabile de viaþã spiritualã. Ei vor trãi, spune altã piesã a lui
Ionescu, setea ºi foamea ca niºte comandamente supreme. Întoarcerea la
izvoare a lui Eugen Ionescu înseamnã ºi o dramaticã, insistentã cãutare a
materiei primare. ªi cine sã fie la izvoare decât omul, în alcãtuirea sa de
carne ºi oase – în realitatea visceralã a sa? Un nou personaj îºi face apariþia
în teatrul ionescian , unul de o teribilã concreteþe – cu o bunã aºezare în
istorie, sub semnul reteritorializãrii: Canibalul. Iatã setea ºi foamea
celeilalte lumi, acum între delicatese: „... plãcintã cu carne, plãcintã caldã,
acum am scos-o din cuptor, se topeºte în gurã ... .Mai fragedã ca mielul,
carne proaspãtã, carne proaspãtã. Pe gustate, pe-ncercate”. Canibali?
întreabã primul personaj. Da, da, canibali, rãspunde al doilea. ªi lãmureºte
ce-i de lãmurit primul: „Hai sã fim serioºi. Nu-s de meserie... Ãºtia-s
canibali de duminecã. Dacã doi-trei bãrbaþi acolo îºi mãnâncã nevasta sau
dacã unii pãrinþi îºi mai mãnâncã vreun copil, împinºi de nevoie, asta nu
se cheamã canibalism. Eu vã sfãtuiesc totuºi s-aveþi grijã sã nu fie bolnavi
oamenii ãºtia mici sau mari pe care-i mâncaþi. E o mãsurã de precauþie, aº
zice. Dacã mãnânci un bolnav, te-mbolnãvesti ºi tu. Riscul e mare”. ªi,
cãtre sfârºitul scenei, o indicaþie de regie: „În stânga apare un dric tras
eventual de Cãlugãrul în negru. E plin de cadavre. O femeie sau un bãrbat
se apropie de dricul care continuã sã înainteze spre dreapta apoi un alt
bãrbat care încearcã sã tragã unul dintre cadavrele din dric... Din dreapta
apare un bãrbat care are douã capete de morþi pe care le fluturã în semn de
victorie. Aleargã spre stânga ºi dispare, urmãrit de un poliþist care fluierã”.
O apariþie importantã e Cãlugãrul negru, care dã ritm piesei.
În primul numãr al revistei Alkemie, din ianuarie 2008, în studiul Trei
scriitori în cãutarea luminii, Simona Modreanu încearcã a descoperi
convergenþe între Eliade, Ionescu ºi Cioran. Ionescu, Tibetul ºi lumina
porneºte de la ideea cã Ionescu a fost influenþat, în lecturile sale, de riturile
funerare tibetane, de filozofia hinduistã ºi de folclorul românesc. E o
analogie frapantã între Regele moare ºi eschatologia budistã din Bardo
Thodol, Cartea morþilor tribetani, aratã la pagina 52 a numitei reviste
autoarea.
Nu a fost numitã decât cu o jumãtate de gurã o importantã vecinãtate a

lui Eugen Ionescu : Emil Cioran. Cioran, aratã Ionescu de câte ori are
prilejul, a gãsit soluþiile, a lansat câteva formule fericite pentru înþelegerea
lumii de azi. Demiurgul cel rãu ar fi una dintre fericitele formulãri care
ne-ar ajuta sã înþelegem ce se întâmplã cu noi. Dupã ce a fãcut lumea,
Dumnezeu cel adevãrat a ieºit din scenã, iar omul a fost creat de locþiitorul
sãu, demiurgul cel rãu. Conotaþiile lui „rãu” sunt infinite. E uºor de înþeles
de ce tatãl, prietenii, cunoscuþii sunt (ar putea fi) „pãsãri feroce”. Pãstreazã
energiile unor surprinzãtoare metamorfoze. Pentru cã am numit aici
modelul Pavel Dan, sã numim încã observaþiile lui Ionescu din numita
prefaþã. „Când þãranii se pun sã se îmbogãþeascã ºi adunã pãmânturi, ei
sunt torturaþi ca ºi cum ar fi posedaþi de un demon ºi pierd sensibilitatea
lor „metafizicã”. Îºi pierd umanitatea. Ei devin animale feroce. Ludovica
seamãnã cu o pasãre de pradã... ”. Cum aratã lumea dupã aceste
metamorfoze?
„Popoarele sunt în delir. Oamenii au depãºit chiar limitele
josniciei…Va veni vremea asasinilor, profetiza încã Arhur Rimbaud.
Asasinul, ucigaºul e idealul nemãrturisit al fiecãruia dintre noi.”
4) Eugen Ionescu, Pavel Dan ºi „globalizarea” lumii þãrãneºti
Prefaþa lui Eugen Ionescu la L‘abandon du nid, versiunea francezã a

lui Pavel Dan, apãrutã la Marsilia în 1945, începe cu o scurtã prezentare
biograficã:
„Nãscut în Transilvania, aproape de Turda, într-una din cele mai vechi
regiuni româneºti, Pavel Dan a murit în 1937, atunci când se apropia de
treizeci de ani”. Toþi þãranii lumii se aseamãnã, în toate istorile þãrãneºti.
S-ar putea vorbi de o internaþionalã þãrãneascã, poate mai adevãratã decât
internaþionalele muncitoreºti sau burgheze, crede Eugen Ionescu. Este de
altfel logic sã regãseºti unitatea acolo unde e viaþa unicã, adicã în naturã,
ºi asta împotriva tradiþiilor locale ºi a obiceiurilor particulare care adesea
nu sunt decât urme, moºtenirile istoriilor naþionale ºi nu altereazã deloc
fondul anistoric al civilizaþiei þãrãneºti. ªi Eugen Ionescu scrie cã temele
þãrãneºti ar putea fi aceleaºi de la Marea Balticã la Marea Neagrã, de la
Marea Neagrã la Mediterana Occidentalã, fiind „resturile unei unitãþi
pierdute.”. Cam acelaºi lucru i se întâmplase ºi lui Mircea Eliade în India:
în India, va declara Eliade, am descoperit neoliticul românesc. În
convorbirile cu Rocquet (Cele trei lecþii ale Indiei) va vorbi despre
unitatea unui spaþiu care se întinde din India pânã în Portugalia.
Între scriitorii care ar caracteriza „spiritul ardelean”, numele lui Liviu
Rebreanu este urmat de acela al lui Pavel Dan. În publicistica sa din anii
CENTENAR 89
30, Eugen Ionescu va însoþi numele lui Rebreanu cu superlativele pe care

nu le aºazã lângã alte nume. Sunt în imediata apropiere. Aproape
întotdeauna istoricul literar face precizarea cã, dispãrut devreme, Pavel
Dan nu a dat mãsura întregului talent: aºa cã dupã Rebreanu apare – ni se
sugereazã – o fisurã, un hiatus, un loc aproape gol. Iatã de ce Ion Vlad
(Pavel Dan – zborul frânt al unui destin, Editura Dacia, 1987) pleacã de
la urmãtoarea propoziþie reparatorie:
„Lectura nuvelelor ºi a fragmentelor scrise pentru un proiect epic
neîncheiat nu pretinde, cred, nici un fel de circumstanþe atenuante: opera,
atâta câtã este, rezistã în sine ºi continuã sã comunice cu semnificaþiile ei
generoase într-un discurs original ºi inconfundabil…”
Noul este cuvântul de ordine. În acest sens, deceniul este inaugurat de
o anchetã a Tiparniþei literare intitulatã Noua spiritualitate. Între privirea
scepticã a lui ªerban Cioculescu („O spiritualitate nouã? Spuneþi-mi întâi
dacã a existat o spiritualitate veche, o nobleþe spiritualã a poporului român
din clipa deºteptãrii lui din întuneric? Nu vãd altceva decât conºtiinþa
latinitãþii, de la cronicari ºi culminând în pragul rãzboiului. Data de 1
Decembrie 1918 alcãtuieºte un trecut încheiat”) ºi Lucian Blaga („Noua
spiritualitate existã. Aºa de mult încât mã simt existând prin ea. Sunt în
mãsura în care existã aceastã nouã spiritualitate. Din parte-mi am încercat
sã-i sporesc mitul ºi sã-i adâncesc sensul: transfigurarea realitãþii în toate
poeziile, metafizica somnului din ultimele; orbul din Zamolxe, Isus-
Pãmântul, anonimatul lui Luca, jertfa lui Manole…”), un numãr de autori
de prim plan ai vieþii culturale afirmã sau contestã. Iorga, Rãdulescu-
Motru, Goga, Lovinescu, Ionel Jianu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian
încearcã a defini într-un fel sau altul o sintagmã alunecoasã care
prefaþeazã o devenire creatoare ºi fixeazã o emblematicã a deceniului care
va veni. Valul de proiecte de la începutul deceniului al patrulea îºi pune
problema cuprinderii întregului, a definirii unei noi lumi româneºti.
Descoperirea unei noi profunzimi fixeazã atât proiectul blagian cât ºi pe
cel al mai tinerilor. În acest sens trebuie sã înþelegem proiectul lui Pavel
Dan, Ospãþul diavolului: ca o cãutare a unui reper spiritual major. Spre
deosebire de atâþia alþi tineri ai deceniului al patrulea, el îºi propune drept
spaþiu al sãu (de cercetare, de redefinire) Câmpia transilvanã. Vrea sã
vorbeascã despre acest spaþiu în cadrul unui nou tip de discurs.
În ceea ce ne priveºte, ne intereseazã aici felul în care tinerii scriitori ai
momentului sunt preocupaþi a evita regionalismul excesiv – sunt interesaþi
a descoperi în Provincie manifestãrile aceluiaºi suflet românesc.
Prin descoperirea unui Centru – Câmpia transilvanã – , prin afirmarea
unei tipologii moderne, Pavel Dan se numãrã printre autorii care refuzã
tentaþia centrifugalului. Scriitorul încearcã, în sensul semnalat de Blaga, a
spori mitul ºi a adânci sensul noii spiritualitãþi. Marile scene ale
spectacolului din Înmormântarea lui Urcan Bãtrânul sau Priveghiul, de

atâtea ori citate, propun un Deus ludens. Scriitorul ardelean descoperã,
prin Deus ludens, un Centru nou într-o literaturã ardeleanã modernã. Poate
cã aºa ne explicãm mai bine interesul pe care Eugen Ionescu i-l purta lui
Pavel Dan. Din acest unghi de vedere, comedia înscenatã de Pavel Dan se
întâlneºte nu doar cu a lui Eugen Ionescu, ci ºi cu altele care accentueazã,
în centrul european, posibilitatea unui univers grotesc. Dar dacã, de pildã
– de la Witkiewicz la Gombrowicz – ºi ei înstalându-se sub semnul lui
Deus ludens au în spate o tradiþie care îi numãrã, în urma lor, pe Rabelais,
Shakespeare etc., literatura lui Pavel Dan are în spatele ei spectacolul
þãrãnesc, dizolvarea spiritualitãþii ºi a comunitãþii tradiþionale. Scriitorul
român nu crede necesar a abandona satul, cu atât mai mult cu cât
spiritualitatea ruralã îi oferã ºansa unui demers unitar, „neobiºnuit”, prin
patosul sãu “arhetipal”. Sporind mitul (dar ºi prin patosul unei negativitãþi
destructive), el îºi gãseºte puncte de plecare în opera lui Rebreanu (cu
figurile fragmentare), dar ºi a lui I.L. Caragiale, ºi el interesat de figurile
divergente ale satului românesc. Sau cum scrie Eugen Ionescu în numita
prefaþã: „ªi fiindcã lumea þãrãneascã este, poate, umanitatea întreagã
redusã la schema mai simplã, esenþialã, este un adevãr uman general pe
care trebuie sã-l cãutãm în þãrãnie: avariþia, lãcomia, rãutatea, bãutura, ura,
mânia, ipocrizia, tristeþea, iubirea, disperarea, visul ºi mai ales moartea ºi
spaimele care sunt atribuite întregii umanitãþi din toate þãrile ºi din toate
timpurile.”
CORNEL UNGUREANU
orizont de aºteptare
CONSTANTIN STAN
GDE BUHAREST
Î n fiecare zi, la unsprezece fix, Ivan Mihailovici Saproºkinov îi înmâneazã un

vraf de dosare Marfei Stanilova. Este funcþionar principal clasa II-a într-o
Instituþie, dupã ce o lungã perioadã a vieþii sale a fost activist. Într-un anume fel,
slujba sa este o recompensã a delaþiunii sãvârºite împotriva celui ce l-a introdus
in sistem ºi cãruia i-a fost mâna dreaptã mulþi ani.
Saproºkinov nu ºtie ºi nici nu-l intereseazã ce conþin acele dosare, nu ºtie ºi
nici nu-l intereseazã unde le duce Marfa Stanilova. Principala sa preocupare
este de a-ºi omorî timpul între douã pãhãruþe de votcã, aºteptând ca pendula sã
batã patru ºi jumãtate pentru a pleca fie acasã, fie la cârciumã.
Viaþa sa tihnitã este, din când în când, tulburatã de fragmente de timp ºi de
întâmplãri ce coboarã din cupola þesutã în jurul candelabrului cu 128 de braþe
din biroul sãu, dar mai ales de gândul cã undeva în aceastã lume, la Bucureºti,
existã un frate. Dacã el este fiul unui soldat român, atunci sigur, spre a asigura
simetria lumii, tatãl sãu, soldat sovietic în al doilea rãzboi mondial, trebuie sã fi
fãcut un copil în România.
Schimbãrile de regim ºi preluarea Instituþiei de un alt cuplu, Boris ºi Ludmila
– oameni tineri –, îl conving pe Ivan Mihailovici sã plece, pe jos, la Bucureºti în
cãutarea fratelui. Este sigur cã îl va recunoaºte imediat pentru cã ei toþi,
bastarzii celui de-al doilea rãzboi mondial, se recunosc între ei. Probabil cã
împreunã vor porni tot pe jos la Berlin, cãutându-ºi alþi fraþi.
ra clar: trebuia sã se strãduiascã mai mult chiar dacã nu ºtia ce
E vrea sã însemne exact acest lucru. Normal ar fi fost ca strãduinþa

sã se asocieze muncii, dar e foarte puþin probabil ca Ivan
Mihailovici sã fi ºtiut vreodatã cu adevãrat ce este munca. Aºa a fost sã
fie: nu toþi avem noroc în viaþã! Desigur, nu fusese niciodatã un târâie
brâu, un ãla care sã se aþinã la mila altora. Slujbuliþã avusese, ce-i drept,
tot timpul, dar fie cã nu se omorâse cu firea, fie cã aºa îi rostuise lui
Dumnezeu, drãguþul de el, munculiþa lui fusese una în care nu avusese
prea multe de fãcut. Munca aia eroicã, înãlþãtoare, care îþi umflã pieptul de
mândrie nu se intersectase cu drumurile lui, dar nici nu-ºi duseserã unul
altuia dorul. Viaþa lui Ivan Mihailovici cãpãtase o curioasã turnurã când
ajunsese la oraº. Oftase el din greu, oftase ºi mamã-sa, oftase ºi tatã-sãu
gândindu-se cã dacã el pleacã la oraº nu va mai avea pe cine sã altoiascã

din tot sufletul ºi cu neasemuitã dragoste pãrinteascã, dar de plecat
plecase. De ºcoalã nu-ºi amintea cu mare plãcere ºi asta nu pentru cã i-ar
fi produs cine ºtie ce traume, neliniºti, frustrãri iscate de zidurile coºcovite
ale internatului, de frigul îndurat sau mâncarea cam pe sponci. În fond,
vãzuse partea bunã a ºcolii: nu trebuia sã faci nimic pentru toate astea; sã
mergi la clasã, sã te întorci de la clasã, sã zgâieºti ochii pe pereþi
prefâcîndu-te cã asculþi profesorii sau cã înveþi în sala de studiu, sã te mai
încaieri cu colegii, sã cureþi cartofi, munþi de cartofi atunci când îþi venea
rândul la bucãtãrie, sã speli dormitoarele, holurile ºi wc-urile când erai de
serviciu nu acoperea ceea ce îi oferea lui ºcoala. Trecuse printr-însa fãrã
nicio bucurie, dar ºi fãrã niciun resentiment. Nu a înþeles niciodatã de ce
trebuia atâta bãtaie de cap spre a învãþa tot felul de bazaconii, adicã sã
despici firu-n patru când lucrurile sunt atât de simple; este ceea ce este, de
ce trebuie sã mai ºtim ºi din câte pãrþi e alcãtuitã o plantã sau de ce religia
e opiumul popoarelor. În fond, plãntuþele tot cresc, dacã bunul Dumnezeu
rânduieºte ploaie ºi dupã aceea pune pe cer un soare galben, rotund ºi
frumos care te încãlzeºte ºi pe tine ºi pe firul ãla abia ieºit din pãmânt, apoi
tot se usucã dacã vine toamna, ºi tu nu trebuie sã te îngrijeºti de ce va sã
vinã pentru cã la primãvarã o sã-l vezi din nou dând din pãmânt, iþindu-ºi
mai apoi o floare, ºi tot aºa, mujicului degeaba îi bagi în cap cã nu existã
Dumnezeu, cã popii îl pãcãlesc cu moaºtele alea ºi cu apa sfinþitã, cã el tot
o sã creadã cã existã ceva deasupra noastrã, a oamenilor, ceva care ne
vegheazã viaþa ºi toate sunt de la el: ºi alea bune ºi alea rele, iar drãguþul
de el le ºtie ºi are grijã de toate, chiar dacã te duci la bisericã ºi i te închini,
fie cã stai la cârciumã ºi plin de obidã îl mai ºi înjuri. Becul tot se va
aprinde dacã tu învârþi comutatorul, iar sovietele au decis ca lampa lui Ilici
sã ajungã ºi pânã în cãtunul tãu, de ce sã mai strici rânduiala ºi sã mai
umbli dupã potcoave de cai morþi spre a vedea cum se face curentul ºi cum
vine el pe sârmã?
De aceea, nu i-a plãcut ºcoala ºi nici nu i-a înþeles prea bine rostul. La
ce bun atâta smintealã când tu va trebui sã ºtii doar cum se dã drumul
maºinii, unde ºi cum trebuie sã pui bucata de fier, cât timp trebuie sã o laºi
acolo, sã o scoþi, sã o arunci în maldãrul de piese din lada de lângã tine ºi
sã pui altã bucatã de fier?!
La absolvire, se uitaserã lung la el de parcã-ar fi vrut sã se întrebe unii
pe alþii “ºi cu ãsta ce facem?” Se foiserã pe scaunele din spatele mesei
acoperite cu pânzã roºie, se scãrpinaserã în cap, ba unul se ridicase cam
pe jumãtate ºi dusese mâna spre spatele sãu de parcã ar fi vrut sã îºi
domoleascã mâncãrimile ºi din altã parte a corpului, ºuºotiserã între ei ºi,
pânã la urmã, îi înmânaserã o bucatã de hârtie. Vania o împãturise cu grijã,
o pusese în buzunarul de la piept ºi, nici el nu ºtia de ce, rãmãsese pe mai
departe în poziþia “pe loc repaus” în faþa comisiei. Tovarãºii se uitau la el
ORIZONT DE AªTEPTARE 93
ca la o arãtare. Mai ales tovarãºul cel mare, care stãtea drept în faþa lui ºi
pe care el, Vania, nu-l mai vãzuse niciodatã în viaþa lui, nici pe la ºcoalã,
nici prin oraº, era venit de la centru, se holba la el pãrând cã nu pricepe
nimic sau ca la ceva care nu existã, dar dintr-odatã þi se înfãþiºazã în faþa
ochilor. În sala aia mare, în care ei, elevii, în mod obiºnuit lau masa, ºi
care acum fusese golitã – rãmânând doar cu cimentul gol, cenuºiu,
neomenesc, cu trei mese acoperite de o pânzã roºie, cu un portret pe
peretele din spatele prezidiului ºi cele douã steaguri oficiale – se lãsaserã
gerul ºi pustiul. Tovarãºii de la prezidiu dãdeau sã spunã ceva, dar
înghiþeau aerul ca peºtele aruncat pe mal, bãtând numai din buze, mãrunt,
de parcã-ar fi vrut sã spunã “du-te, du-te, dispari, înghiþi-te-ar pãmântul.”
“Auziþi, spãrsese tovarãºul cel mare crusta ce se închega pe lava rece a
minþii lor, o sã-l iau cu mine. Cetãþene Saproºkinov, dã-mi înapoi
repartiþia!”
Lui Vania nu-i mai spusese nimeni pânã-atunci “cetãþene” ºi mai ales
“cetãþene Saproºkinov”. Acasã, mama îi spunea sau îl striga “Vania-
Vaniuºa”, sau când credea cã el nu o aude “Vaniuºa al meu”, tatãl-sãu “fã-
te-ncoa” atunci când catadixea sã deschidã gura pentru cã altfel, cel mai
adesea, îl chema cu o scurtãturã de lemn, un ciot gãsit pe potecã sau cu
câte-o ghebã care, neculeasã la timp, era acum plinã de viermi, iar când
era fericit – ºi asta se întâmpla dupã a treia sau a patra canã de basamac –
îl împungea cu cârja în semn de mare alint pãrintesc. La ºcoalã, colegii îi
ziceau “Mã Ivane”, iar profesorii cum le venea mai uºor “mutule, boule,
Saproºkinov, ãla din banca a patra, un’te împingi, mã, animalule”,” ºi alte
d-astea pedagogice.
Întorcându-se spre cei doi din partea lui dreaptã, cu o miºcare suavã de
plop în bãtaia vântului, tovarãºul le explicã simplu:
– Îl iau la mine…
Apoi le completã cu aceeaºi miºcare de aplecare-unduire spre stânga
celorlalþi doi:
– …la raion.
Vãzând probabil cã ãia nu înþelegeau nimic, rãmãseserã ca niºte pãpuºi
cu un zâmbet tâmp întipãrit în culorile verde-roºu cu care se fac obrajii ºi
gura matrioºtelor, se simþi dator sã le mai adauge, în timp ce pe chipul lui
se lãbãrþa o satisfacþie care nu ºtiai de unde vine ºi mai ales unde se va
duce: “e-un toa’º tânãr. care promite, ºi noi trebuie sã creºtem aceste
elemente tinere, sã le educãm spre a deveni, mai târziu…”. Obosi însã
repede în discursul sãu ºi-i lãmuri pe limba lor “îl fac activist, ce vã
holbaþi aºa, ca niºte boi?”
Atunci vãzu fostul Vania, de câteva clipe cetãþeanul Saproºkinov, cã ãia
arãtau chiar ca niºte boi. Ba mai mult, chiar erau niºte boi! Le crescuserã
pe frunte douã coarne scurte ºi groase, ochii lor se mãriserã ºi li se
umeziserã de parcã încercau plãcerea bovinã a rumegatului, hainele li se
fãcuserã o piele groasã, cu pãr lucios, iar mâinile lor – niºte copite cu care
acum bãteau în masã în semn de aprobare, de încântare, de indignare, sau
ca de-o glumã atât de bunã a tovarãºului încât îþi vine sã mugeºti, sã arunci
cu copitele din spate în semn de veselie deºucheatã, sã te tãvãleºti prin
praful þarinei. Rãmãseserã însã cu copitele în aer într-un stop cadru de
câteva secunde când tovarãºul îi fixã cu privirea intrigatã “ce mama
dracului e de râs, am spus eu vreo glumã ºi nu mi-am dat seama?!”
De pe peretele din spatele mesei de prezidiu, Nikita Sergheevici îi fãcea
cu ochiul. Mai întâi, cetãþeanul Saproºkinov fu gata sã leºine, crezând cã
mãreþul conducãtor îi face un semn de încurajare, de susþinere, de
complicitate, luându-l sub protecþia, sub oblãduirea sa. Un fior îi trecu pe
ºira spinãrii, iar picioarele i se muiaserã, pãrând cã nu-i mai pot susþine
trupul. Cãutã cu privirea un punct de sprijin, îl gãsi pe peretele din faþa sa
în chiar portretul tovarãºului Nikita ºi, urmându-i privirea, bãgã de seamã
un alt portret prãfuit, cãcat de muºte, aruncat într-o rânã. Pricepu cã nu
putea el, un nimeni, un abia fãcut cetãþean, sã se amestece între cei mari.
Habar n-avea însã de ce îi fãcea cu ochiul tovarãºul Nikita lui Iosif
Visarionovici, pãrintele popoarelor sovietice.
Pe tovarãºul cel mare din cantina ºcolii profesionale amenajatã festiv

în cinstea evenimentului – intrarea unor noi tovarãºi în rândul clasei
muncitoare –, Ivan Mihailovici l-a urmat pânã când a devenit tovarãºul
Saproºkinov. L-a urmat, la propriu ºi la figurat, în toate cele. De fapt, asta-i
era ºi munculiþa, slujbuliþa sa: de a-l urma pe tovarãº, sã-i fie mereu
aproape, nu întotdeauna cu un scop precis, ci ca un insemn al puterii pe
care acesta o avea. Aºa se puteau citi ierarhiile: masa celor mulþi ce-ºi
duceau singuri geanta, îºi deschideau singuri uºile, ºi dãdeau primii bunã
ziua, apoi, cei ce aveau în preajmã câte-un cadru tânãr, însoþindu-i exact
ca o umbrã, fãcându-se mereu utili, fie deschizându-le uºile, fie portierele
la maºini, preluând haina sau geanta tovarãºului din maºinã sau de pe
masa de prezidiu, uneori imitându-i toate gesturile, ºi, peste toþi, apoteotic,
erau cei mari. Ehei, cei mari nici nu se vedeau din alaiul, din suita cu care
se deplasau, aºa cum se deplaseazã câte un vârtej pe câmpie, roind în jurul
sãu, parcã protejându-i de orice ºi oricine. Tovarãºii cei mari nu erau
vãzuþi, ci ghiciþi dupã suita lor impresionantã, ei erau nucleul în jurul
cãruia gravitau atomii ºi ei clar plasaþi de orbite mai apropiate sau mai
depãrtate, dupã rolul ºi funcþia lor, în jurul tovarãºului.
Sigur cã ºi el, Ivan Mihailovici, îi ducea geanta tovarãºului sãu. De
altfel, era unicul om din lumea asta în care tovarãºul ar fi avut încredere
sã îºi lase nepreþuita servietã, atât de burduºitã de Dumnezeu ºtie ce, încât
pãrea o gravidã ce îºi împinge burta în faþã de parcã simplul fapt cã, dupã
ce-o futuse unul, rãmãsese însãrcinatã ar fi fost o mare cinste, o nemaipo-
menitã onoare ºi o adâncã recunoaºtere a meritelor personale. Tovarãºul
ORIZONT DE AªTEPTARE 95
avea un mod absolut de a aprecia oamenii. “Eu, dumitale, nu aº avea în-

credere sã îþi dau sã-mi þii geanta nici pentru cât m-aº încheia la ºireturi”,
obiºnuia el sã-i spunã nevolnicului ce îi stãtea în faþã ºi din care sângele
pãrea cã o ia la goanã, scurgându-se în pãmântul de sub picioare. Ceilalþi
erau foarte rari sau chiar deloc. Ivan Mihailovici nu-l auzise niciodatã
spunând cuiva:” uite, dumitale, da, þi-aº lãsa geanta în grijã cât mi-aº
lustrui un pic cizmele”. Probabil cã pe lumea asta erau foarte puþini demni
de încrederea tovarãºului. Era mândru, aºadar, cã deocamdatã chiar fãrã
sã-i spunã asta deschis, sincer, bãrbãteºte, ca de la tovarãº la tovarãº, el
simþea cã îi câºtigase aceastã încredere. În fond, ce mai conteazã cuvintele
când faptele sunt aºa de elocvente?!
Iar când vorbele se însoþesc cu faptele, atunci se iscã furtuna. Preluînd

geanta din mâinile lui, tovarãºul o punea pe masã, drept în faþa lui,
acoperea cu privirea întreaga salã sau micuþa încãpere ce constituia sediul
biroului organizaþiei locale – dupã împrejurãri, evenimente sau dupã
raionul ori gubernia în care se aflau – ºi în timp ce glasul lui se ridica de
la o abia auzitã ºoaptã la un tunet “tavarasci, daraghii tavarasci”, mâna se
ducea spre geantã, caldã sau ameninþãtoare, mângâind-o sau ducând pum-
nul cãtre ea de parcã-ar fi vrut sã o zdrobeascã, sã o îngroape în pãmânt
ca pe-o muscã nenorocitã, ca pe-un vierme, ca pe-un duºman al poporului
strecurat aici, în sânul primitor al partidului. Apoi, brusc, glasul i se fãcea
mieros “niet, niiiieeeet, nieeeeeeet”. Mâna îi aluneca mãtãsoasã deasupra
genþii ºi se oprea, aproape imperceptibil pentru o privire neavizatã, în
dreptul încuietorilor. Atunci prin salã trecea un fior al groazei, un vânt de
deviaþionism, de taiga, de deportare, de Siberia, de pluton de execuþie, de
ciuperci otrãvite.
“Ne, ne, ne, tavarasci, tavarasci, dragii noºtri tovarãºi, nu vom accepta
ca viperele sã se aciueze la sânul poporului, al partidului, uite-aºa le vom
zdrobi…” Dacã era la a doua, a treia întâlnire din ziua aceea, adicã dupã
tot atâtea cãni de votcã – “sã poftiþi la o gustãricã, din puþinul nostru, cã
aºa se cade sã-þi cinsteºti oaspetele, ºi promitem cã ne îndreptãm
greºelile”, zicea fiecare gazdã dupã ce primea porþia de sãpunealã –,
tovarãºul sãrea pe masã ºi arãta tuturor cum vor fi striviþi cu placheul
cizmei cei ce saboteazã, cei ce ascund grânele, cei ce nu fac planul sau cei
cu apucãturi de burjui. Pãrea în clipele alea un Ceapaev dansând pe
cadavrul duºmanului, un flãcãu beat ce nu mai ºtia paºii cazaciocului
decât pe jumãtate, un Lenin, un Stalin, un Nikita Sergheevici, un Brejnev
– sau dracu mai ºtie cine – evident mai mic, dar la fel de înflãcãrat ºi de
încrezãtor în linia justã.
Nu numai purtatul genþii era misia lui Ivan Mihailovici în acea vreme.
Mai îndeplinea ºi alte mici sarcini, cum ar fi datul ca exemplu. Tovarãºul
avea o pasiune temeinicã pentru a exemplifica ºi Ivan Mihailovici pãrea

cel mai la îndemânã: “sã luãm de exemplu pe Ivan Mihailovici” sau “iatã
ca de exemplu pe tovarãºul Saproºkinov”, “ce-ar face de exemplu
tovarãºul, dacã…” ºi desigur cã aici fantezia luptei de clasã, a pericolelor
ce ameninþã de oriunde a tovarãºului nu avea limitãri ideologice. Mai era
bun Ivan Mihailovici ºi ca martor, ca un garant al adevãrului absolut: “sã
spunã Ivan Mihailovici, eu nu mai zic nimic”, “ a vãzut ºi tovarãºul
Saproºkinov”, “adevãrul îl ºtie ºi tovarãºul, care e tovarãº tânãr crescut, ca
sã zic aºa de mine, aºa cã nu minte”, “spune, spune, tovarãºe, nu te sfii sã
critici”, or supremul argument; “sã vã spunã tovarãºul cã nu-i mort!”
Dorinþele mici, omeneºti, neînsemnate, dar fãrã de care viaþa ar fi atât
de searbãdã ºi marile idealuri nu ar putea fi atinse niciodatã, ei bine aceste
plãceri ale tovarãºului cel mare erau sfinte porunci pentru Ivan
Mihailovici. Tovarãºul muncea mult ºi seara cel mai adesea cãdea frânt de
obosealã. Cãdea, în sensul cel mai adevãrat al cuvântului oriunde s-ar fi
aflat: sub masa de la cârciumã, pe uliþã în drumul scurt de la GAZ-ul
raionului la casa unde aveau sã doarmã, ori de pe scaunul câte unui
prezidiu la o ºedinþã care se prelungise în noapte iar duºmanul poporului,
votca, se infiltrase abil în sângele lor clocotitor. În atari condiþii, este
creºtineºte sã-þi ajuþi semenul mai ales dacã îþi este ºef. Cãrându-l în
spinare, depozitându-l pe scaunul din dreapta lui Nikolai, extrãgându-l
mai apoi de acolo ca pe un sac cu hriºcã, opintindu-se cu el pânã în casã
(pentru cã, odatã prãvãlit din maºinã, tovarãºului i se aprinde lãmpaºul
orgoliului ºi þine morþiº sã meargã pe picioarele sale chiar dacã se ajutã ºi
de mâini spre a progresa pe drumul cel lung al patului), scoþându-i cizmele
din picioare, descheindu-i nasturii de la rubaºcã ºi aburcându-l în pat, Ivan
Mihailovici se simte împãcat: face o faptã creºtineascã ºi se roagã la bunul
de Dumnezeu ca, dacã o fi sã fie ºi el într-o asemenea neputinþã, sã-i dea
ºi lui un suflet de bun samaritean aºa ca el. Doarme însã iepureºte din cel
puþin douã motive: unul ar fi cã patul este adesea prea mic pentru nevoia
de zvârcolire a tovarãºului, aºa cã imediat ce aude o bufniturã trebuie sã
se scoale spre a-l scoate de sub masã, de sub laviþã sau chiar de sub pat
spre a-l aºeza acolo unde omul fie el ºef mare, mic sau un biet supus,
trebuie sã doarmã; un al doilea este cã aproape toatã noaptea se perpeleºte
ºi el la gândul cã vine dimineaþa. Dimineaþa aduce cu sine cea mai mare
grijã a lui Ivan Mihailovici Saproºkinov de când tovarãºul l-a luat pe lângã
el sã-l facã un cadru de nãdejde al partidului: gãsirea de castraveciori
muraþi ºi a unei brume de smântânã sau mãcar lapte acru. ªi asta încã
înainte ca tovarãºul sã se trezeascã.
(fragment din romanul cu acelaºi titlu în curs de apariþie la Editura Polirom)

CONSTANTIN STAN
aproape debut
DRAGOª GHIÞULETE
SUFLEORUL
Dragoº Ghiþulete este în viaþa sa de zi cu zi ziarist ºi în viaþa sa secretã

scriitor. Ceva din luciditatea cu care descifreazã lumea la RFI se regãseºte în
proza sa scrisã cu mult acid ºi cu o siguranþã remarcabilã. El reuºeºte de fapt sã
urce pe versantul cel mai dificil al meseriei de scriitor pentru cã reuºeºte sã
povesteascã. Are un dar al naraþiunii ºi o privire interesantã asupra unor
subiecte cu conotaþie istoricã. El face de altfel parte din acea generaþie care a
fost puþin marcatã de comunism, dar suficient pentru a-l pãstra în memorie ºi a
încerca acum sã descifreze mecanismele schizofrenizãrii fiinþei umane prin
ideologie ºi printr-o anumitã practicã istoricã revoluþionarã. Privirea sa asupra
acelei epoci este proaspãtã, interesantã, strict literarã ºi fãrã nici o umbrã de
rãfuialã personalã cu trecutul. De unde valoarea acestei proze la care se adaugã
ritmul sãu cinematografic. Dragoº Ghiþulete meritã un debut, restul depinde de
multe date subiective ºi obiective, printre altele ºi de capacitatea sa de a sta lipit
de masa de scris. Pentru cã, aºa cum spunea Marin Preda, primul lucru de care
are nevoie un prozator este o bunã structurã osoasã, ca sã poatã rezista timp de
ore ºi ore în faþa paginii albe...
Matei Viºniec
uteai sã aºtepþi pînã dupã premierã. Înþeleg cã n-ai mai putut, cã
P te-a mîncat, dar ºtii ºi tu cã la astfel de spectacole vin ºi mistreþii.

ªi dupã îºi scot colþii. ªi iar ne trezim c-o scot din repertoriul
teatrului. ªi dã-o încolo de treabã, bãi Fleo, iar miroºi a alcool. Eu înþeleg
cã ºtii pe de rost toate replicile, cã nu þi-e uºor sã stai acolo în cuºca aia de
sub scenã, dar iar intri în gura ãstora. Abia ce le dai motiv sã se ia de tine.
– Da, maestre, ºtiu.
– Nu mã mai lua cu maestre, bãi Fleo. Dã-o în pizda mãsii de treabã.
Eºti la fel de bun ca noi toþi. Poate or sã vinã ºi vremuri mai bune ºi o sã
poþi sã urci pe scenã.
– Ca de obicei, Potze?
– Ca de obicei, mama mãsii de treabã. Da’ ºi cu o cafea de data asta, cã

mã doare capu’. Poºirca dracului, cred cã iar a pus fãtuca aia apã ºi zahãr
în ea.
Mã cheamã Fleo. De fapt nu mã cheamã aºa. Dar cam toatã lumea îmi
zice Fleo. Cu excepþia cîtorva. Fleo vine de la sufleor. Atît am reuºit. Poate
cã sînt mai bun decît mulþi care urcã pe scenã. Plîng cîteodatã, îmi muºc
degetele cînd îi vãd pe unii cît de incompetenþi sînt. ªi se dau mari vedete.
Dar s-au pus bine cu conducerea de partid. Mai ales cînd îi vãd cum îmi
strigã ajutor din priviri cã au uitat replicile. ªtiþi, actorii au mai multe
tehnici prin care cer ajutor: întorc privirea cãtre mine în vreme ce ar trebui
sã priveascã în altã parte, pocnesc din degete, strigã fãrã sã se uite la mine,
fac o pauzã înaintea cuvîntului pierdut sau îºi îngroaºã vocea, fãcînd sã
parã cã sînt rãciþi sau rãguºiþi.
Sîntem în toamna anului 1989 ºi la teatrul M se pune în scenã, dupã
mari presiuni fãcute de maestrul Potze, susþinut ce e drept ºi de cadrul de
partid care supravegheazã echipa, chiar nu ºtiu cum l-o fi pãcãlit, se pune
în scenã Sinucigaºul lui Erdmann. ªi în seara asta tocmai a avut loc avan-
premiera. Maestrul Potze, eu îi spun aºa, cã el îl joacã pe Poþekalnikov,
personajul principal, a fost sublim. Eu cred cã ºtia prea bine ce face atunci
cînd ºi-a dres glasul ºi a fãcut pauza. Era urcat pe scaun ºi vorbea la
telefon. Cu Kremlinul trebuia sã cearã, dar eu i-am ºoptit cabinetul 1. El a
spus cabinetul 1 ºi de-aici nebunia. S-a fãcut liniºte în salã, el dãdea
înainte cã l-a citit pe Marx dar cã nu i-a plãcut, cã vrea cu cel mai mare de
la cabinetul 1, se terminã scena ºi cred cã vreo 2 minute sala a fost în delir.
L-au aplaudat în picioare. Eu jubilam în cuºca mea. Din poziþia în care
stau nu pot sã-l vãd pe Crãciun, ãsta e omul partidului. Dar mi-a spus
Potze cã a tras cu ochiul, ºi l-a vãzut cã îºi scosese o foaie de hîrtie ºi tot
scria. Trebuie sã-l suportãm iar în seara asta la cîrciumã. Sã ne dãm
mieluºei, sã-l linguºim ca sã nu dea raportul. Are o slãbiciune pentru
Potze, iar Potze pentru mine, cã altfel nu fãceam eu mulþi purici în teatrul
ãsta.
Trag cu ochiul la Potze care merge cu pasul ãla al lui de uriaº. E un
octombrie cald, o searã plãcutã, dar noi tot grãbiþi ne îndreptãm spre loc.
O speluncã de fapt, dar fata care serveºte e minunatã, chiar dacã mai pune
apã în vin iar pereþii se fac de multe ori cã n-au urechi.
– Of, tot jegoasã e faþa asta de masã. Angel radios, nu mai schimbaþi ºi
voi decorul?
Potze e bine dispus. Roºu la faþã. De la vin. Ioana, angel radios adicã,
stã în braþele lui ºi îºi plimbã degetele prin pãrul lui. Are pãrul destul de
lung, amîndoi avem pãrul destul de lung, ºi nu de puþine ori ne-am aruncat
în explicaþii savante la miliþie. De multe ori au ajuns pînã la a-mi bãga
foarfeca în pãr, de atîtea ori am reuºit sã scap fãrã sã mã tundã. E rolul de
aºa naturã, le spuneam, trebuie sã am pãrul lung.
APROAPE DEBUT 99
– Ioana, îi spun, mã exciþi dragã. Mai lasã-l ºi lasã-mã sã respir.

– Fleo, tãrãganeazã cuvintele Potze, uiþi cã partidu’ nu dã voie sã te
exciþi?
– Iar voi uitaþi cã mai sînt ºi alþi oameni la mese care vor sã fie serviþi,
aruncã Ioana vorbele peste umãr ºi fuge spre bucãtãrie.
– Sînt mase la mese, Fleo. Mase. Uitã-te la ei cum stau cu botu’ în
halbele alea de bere. Nu vine dinspre ei nimic. Sînt stînci. Uite-l pe
Crãciun. Fleo, stai dracului în banca ta, mã laºi pe mine sã-i explic.
De masa noastrã se apropie organu’. E aranjatã putoarea. Costum, ras,
tuns ºi frezat. Miroase a parfum, destul de bun, nu ºtiam cã are gusturi aºa
fine. Iar o fi cãlcat vreo fatã pe la hotel. Þãranu’ dracului, se duce la pont.
ªtie cînd e de luat ceva. Le ameninþã cã le dã pe mîna miliþiei, le fute ºi le
ia ºi ce au prin geanta. A venit odatã una dupã el aici. L-a urmãrit. Era ner-
voasã rãu. Îl tot înjura, ãsta cicã s-o calmeze. I-a dat o palmã ºi a bãgat-o
în spate. Se auzeau miorlãieli, þipete. Asta tot înjura. “Fã, futu-þi capu’ mã-tii,
dacã te mai þii dupã mine, gaia te ia. Or sã-þi putrezeascã oasele prin
beciuri. Pãi aºa ne fuse vorba? Ea nu ºi nu, cã hai, mã Crãciunel, cã mi-ai
promis cã-mi dai viza aia. Am fãcut tot pentru tine. El, gura fã, eram beat.
M-ai ademenit. Hai, calm, calm. Rezolvãm pînã la urmã. Nu sînt io
bãieþelul tãu? Cu plecatu’ ãsta al tãu îmi dai peste cap niºte treburi. Ia
de-aici pînã una alta, medicamentele alea pentru mã-ta ºi dispari. Te caut
eu. Cred cã se cam aprinsese prostu, cã deh, frumoasã fata. O ardea cu
niºte italieni ºi ãsta îi þinea spatele. Avea ºi el de cîºtigat, un parfum bun,
niºte cartuºe de þigãri, sau chiar dolari. Dar ºi ea. Se enervase jegosu’,
cred, cã asta i-a spus cã vrea sã plece din þarã. ªi îl tot urmãrea, îl pisa la
cap sã-i facã rost de viza aia.
– Mi-aþi fãcut-o, bã bulangiilor. Cît crezi, mã Potze, cã mai pot sã vã
acopãr. Pãi aºa ne fuse vorba? Io caut sã vã ajut, sã ajut arta, bã
bulangiilor, cã mi-ai împuiat capul cu “erdiman” ãsta al vostru.
– Nikolai Erdmann, zic.
– Tu taci, bã Fleo, tu sã taci. Cã am io ºi cu tine o vorbã. E mai roºu la
faþã decît Potze, se aºazã la masã ºi dã din cap atunci cînd Ioana îl întreabã
“ca de obicei?”. Da’ fãrã, ºtii.
– Da tovarãºe. Fãrã.
De fiecare datã îi tot spunea Ioanei cã el vrea vin din ãla de care bea
împãratu’, nu de care bea tot satu’. Citise þãranu cînd era mic Gruia cel
voinic ºi încerca sã impresioneze. M-am tot întrebat dacã ãsta avusese
copilãrie, ºi dacã da, ce fel de copilãrie? S-o fi jucat ºi el cu beþele de
maroco, cu maºinuþe? Dupã cum se poartã, nu prea. Cred cã avea steagu
roºu la capul patului ºi citea Marx. Mãcar dacã l-ar fi înþeles, mi-a spus
odatã Potze, dupã ce l-am bîrfit ºi am încercat sã aflu de ce ne þine, sau
mai bine zis, de ce îl þine pe el în braþe. E, o sã afli, mãi Fleo, la un moment
dat o sã afli. Las’ cã-i bine aºa, sîntem ºi noi puþin curve cã altfel ne-ar
scoate ãºtia peri albi. Am juca numai Mazilu ºi Baranga.
– De-acu înainte, zice Crãciun, Mazilu ºi Baranga o sã jucaþi bã. Dacã
se aflã, io fac raport da’ n-o sã spun tot în el, aþi belit-o.
– Hai sictir, vino sã te pup. Potze îl ia de dupã gît ºi îl sãrutã zgomotos.
Las’ cã ne-ai mai scãpat tu ºi altã datã. O s-o faci ºi acum. Întrebarea e
cum.
– A fi sau a nu fi. Asta e întrebarea pe care tu n-o sã þi-o pui niciodatã,
Crãciunel. M-am scãpat ºi Potze se îneacã cu vinul. Rîde sãnãtos iar
Crãciun se face ºi mai roºu la faþã.
– Hai sictir, bulangiule. Nu-i convenea cã toatã suflarea din cîrciumã
aflase atunci cum îl alintã curvele. Dacã nu eram io, þi-l luau pe Teo. Cît
m-am luptat, mã, sã nu-l trimitã la casa de copii?
– Du-te dracului, ce-l bagi tu acum în discuþie pe Teo?
De fiecare datã cînd ne adunam, aºa decurgeau discuþiile la masã. Pînã
se îmbãta Crãciun ºi devenea ºi el uman. Spunea bancuri, cînta. O þineam
aºa pînã dimineaþa.
Teo este nepotul meu. O bomboanã de copil. Maicã-sa, adicã sorã-mea,
a fugit în Germania acum 6 ani ºi nu mai vrea sã ºtie de el. Tatãl nu l-a
vãzut niciodatã. Locuiesc cu el ºi cu cealaltã sorã, Simona. Ea îi e acum
mamã. De fapt, îi ºi spune mamã. E în clasa a doua, învaþã bine. E puþin
complexat cã vine dintr-o familie spartã. Îi e jenã atunci cînd îl întreabã
colegii ce e mama, ce e tata. Un copil din flori, ºi cu mama fugitã din þarã,
e ceva anormal în zilele astea ale noastre. De parcã ar fi ceva normal. Au
vrut sã-l ia la casa de copii, am fãcut presiuni, m-au ajutat Potze ºi Crã-
ciun, aici trebuie sã recunosc, dacã nu era Crãciun, Teo ajungea la orfe-
linat. Da’ dã-l în mãsa de þãran, n-o sã-mi scoatã ochii toatã viaþa cu asta.
Acum, cînd îl vãd beat ºi cu ochii ãia lãcrãmoºi, are ºi ãsta ceva secrete,
mai cã-mi vine sã-l iau în braþe. ªi cum debiteazã el tot felul de bancuri.
– O ºtiþi p-aia cu radio Erevan? Aia mã, întreabã unu la radio Erevan
dacã un popor moare dacã i se dã din ce în ce mai puþinã mîncare. ªi
rãspund ãia: da, tovarãºe Ceauºescu, poate, da de ce nu încercaþi direct cu
cianurã. Hahaha.
În momentele astea nici n-ai bãnui cã ãsta e securist. ªi din ãla mare.
Acu’ însã i-aº sparge capu’. Se dã cocoº pe lîngã Ioana care tot aduce
carafe cu vin la masã. M-a întrebat o datã, bine, mã, ce dracu cãutaþi cu
ãsta la masã? Ce-l tot cãraþi dupã voi?, cã-mi vine sã vomit cînd îl vãd.
Libidinosu’ dracului, se mai ºi dã la mine. Numai eu ºtiu de cîte ori mi-a
pus mîna pe cur. Mi-e fricã sã-i zic ceva, cã mã dã dracului afarã.
Ioana, minunatã femeie. Tunsã ca un paj, are o faþã frumoasã ºi
înconjuratã de pãr. Ochii verzi, iar atunci cînd îºi plimbã mîna prin pãr,
nici cã þi-ai dori mai mult decît s-o priveºti. Ne tatonãm de ceva vreme,
dar n-am avut încã curajul sã merg mai departe. Mi-e teamã.
APROAPE DEBUT 101
– Mãi Fleo, pãi aºa ne fuse vorba? A rãmas cã Ioana e a mea, nu te mai
uita dupã ea. M-am îndrãgostit.
– Tu, mã, Romeo, durul durilor. Ãla care taie ºi spînzurã? Degeaba îmi
face semn Potze din cap sã tac.
– Ce ºtiþi voi, bã. E greu sã stai în sistem. Cã ºi un denunþ anonim ºi mã
scoate pe linie moartã. Da’ eu nu renunþ.
– ªi dã-i ºi luptã, a? Cu cine te lupþi, mã Crãciune? Cã din cîte ºtiu, nu
prea ai adversar. Aici Potze a punctat. ªtie multe despre securistu’ ãsta.
– Pãi mã lupt cu ãia care nu vã lasã pã voi sã faceþi artã, mã. Care vine
peste voi la repetiþii. Ce v-aþi face, mã, fãrã mine? Cum aþi fi scos cãmaºa
atunci cînd au gãsit jurnalu’?
Chiar o ia de la paºopt. Acu’ vreo cîteva luni apare unu’ în teatru,
Crãciun nu era în Bucureºti. Atunci am cunoscut pentru prima oarã cu
adevãrat ce înseamnã sã ai de-a face cu ãºtia. Gãsise femeia de serviciu în
spatele scenei o borsetã plinã cu hîrtii. Era un jurnal bãtut la maºinã.
Neºtiutoare sau poate montatã bine, în loc sã-i dea hîrtiile lui Potze, ea
chemase miliþia. Investigaþie în toatã regula, a cui e maºina de scris, cine
a scris jurnalul. Era numai otravã acolo, aºa se exprimase ochi albaºtri
ãsta. M-au bãnuit pe mine. M-au luat la secþie, m-au bãgat într-un beci ºi
dã-i cu lampa în ochi.
Le-am zis calm cã n-am maºinã de scris, cã nu þin jurnal. E, aici în
partea a doua minþeam. Þin jurnal, dar am totul aici, în cap.
– Bãi, element conspirativ, vroiai sã trimiþi hîrtiile astea sorã-tii, în
Germania. La imperialiºii ãia, mã? Sã ne dea trãdãtorii ãia la Europa
Liberã.
Douã zile n-am putut sã mã miºc din pat. M-au bãtut cu cartonul. O
metodã care nu lasã urme. Adicã au pus niºte cartoane ºi au început sã dea.
N-am avut urme, dar cînd mergeam sã mã aºez pe veceu, urlam de durere.
Cînd s-a intors, Crãciun a muºamalizat totul. A luat jurnalul la el, ºi am
aflat mai tîrziu, dupã decembrie ‘89, cã l-a scos þap ispãºitor pe un amarît
care-i furase nevasta. Vorba vine nevasta, era o femeie cu care stãtea, ei îºi
permit sã trãiascã fãrã acte. Asta, sãtulã de mãgãriile lui, s-a aruncat în
braþele primului venit care i-a zîmbit galeº. Lucra la o farmacie ºi a
impresionat-o olteanul prost, pentru Crãciun toþi antipaticii erau olteni
proºti, cînd i-a povestit ce migrene avea el. Burghezu’ dracului, migrene,
auzi. A ajuns ãsta dizident fãrã sã vrea. Dupã ce citise jurnaluã, îl luase
deoparte pe Potze. Era negru de furie. Nu ºtiu cît a înþeles din ce scria
acolo, Potze mi-a spus cã erau însemnãri grele despre regim, totul
documentat. Era criticat inclusiv el pentru articolele alea din Scînteia.
Ãsta era compromisul lui Potze. Ca sã se impunã în teatru, mai scria din
cînd în cînd materiale elogioase. E, recunosc, am recitat ºi eu poezii
patriotice. ªi nu numai cînd eram mic.
Mai sãptãmînile trecute m-a chemat învãþãtoarea lui Teo la ºcoalã. Era
revoltatã. Mi-a arãtat caietul bãiatului. M-a pufnit rîsul cînd am vãzut ce
scrie acolo. Aºa, cu caligrafia lui de copilaº, scria cã ‘’Ene are ulcer ºi
Leana are sifilis’’. De unde ºtie copilul despre ulcer ºi sifilis, mã întrebase
învãþãtoarea atunci. Aºa se vorbeste la noi acasã?
I-am explicat cã e o greºealã, cã bãiatul o fi auzit pe la bloc sau pe
stradã lucrurile alea. I-am arãtat ce îl învãþ eu acasã. I-am recitat o poezie
care începea cu “tovarãºa Elena Ceauºescu”. A rãmas mascã. S-a
îndrãgostit atunci de mine, mi-a spus mai tîrziu, dupã ce am convins-o cã
relaþia noastrã nu poate sã dureze. M-a rugat, dupã o partidã de sex, foarte
sãlbaticã tovarãºa învãþãtoare, n-ai fi zis, sã-i mai recit o datã poezia aia.
ªi sã-i mai aduc niºte vatã dacã pot. Îi dusesem prima oarã flori, ºampanie
ºi niºte vatã. Dãduse Crãciun la toatã cîrciuma. Bucurie mare. Reuºise,
prostu’ naibii, ce-i plãcea sã se laude, reuºise s-o ducã în patul lui pe
Olguþa, fata care se ocupã de costumele din teatru. E drept cã am
contribuit ºi eu la aceastã acuplare. Stãteam în cîrciumã într-o searã, se
vorbeau vrute ºi nevrute, cînd îl vãd pe Crãciun cã se pune lîngã mine ºi
mã întreabã cine e blonduþa aia din faþa mea.
– Ce-i, Crãciunel, þi s-a fãcut?
– Hai, bã Fleo, nu fi zdreanþã. Îmi place rãu de ea.
– ªtii Shakespeare?, l-am întrebat încercînd sã nu rîd.
– Hai, bã Fleo, de unde dracu sã ºtiu. Bã, aºa ne fuse vorba, cã mã iei
la miºto?
I-am zis atunci la ureche cã o sã mã bag sub masã cînd pleacã ea la
veceu ºi rezolvãm. Da sã spunã exact ce-i ºoptesc eu de sub masã.
– “Toate zilele sînt nopþi pînã te vãd, iar nopþile strãlucesc ca zilele cînd
te visez.”
– Nu acum, idiotule. Mã chinuiam sã stau cît mai departe de Olguþa ºi
sã fiu aproape de Crãciun ca sã mã audã. Le vedeam picioarele, Olguþei îi
vedeam chiar ºi chiloþii. Îi urmãream cum se miºcã pe scaun, pãreau cã
stau tot timpul în poziþii incomode. Numai lui Potze, care stãtea în capul
mesei, nu-i vedeam picioarele. De ce? Pentru cã le avea pe masã.
Aud frînturi de discuþie între Crãciun ºi Olguþa. Asta ºtia ce-i cu el ºi
era prudentã. Nu scotea multe cuvinte. În schimb ãsta tot turuia.
– E cel mai mare. Shakespeare rãmîne supremul:
Frumoasele fiinþe ne-or creºte bunãstarea,
Cînd n-o sã moarã fala întruchipãrii-n roze;
La fel ca desfrînatul, ar îmbrãca paloarea
Urmaºul sãu sensibil ce l-ar pãstra în poze.
Încurcase poze cu roze dar în beþia aia nimeni nu mai era atent la
nuanþe.
APROAPE DEBUT 103
Se dezlãnþuise, cred cã îi plãcuse prostului cum sunã, atunci cînd i-am

ºoptit “Noi cînd ne naºtem plîngem cã intrãm... pe aceastã mare scenã de
bufoni!
Olguþa tot bãtea în retragere. Ba spunea cã o doare capul, ba cã e foarte
deprimatã. Crãciun îi dãdea înainte:
“Înfrînge-þi durerea, fii vesel de se poate, cãci tot la zi ajunge ºi cea mai
lungã noapte”.
S-au dus pînã la urmã la el acasã. Dar nu cã a impresionat-o talentul lui.
I-a bãtut obrazul ºi Potze dupã, cînd a început sã se laude. Dar ne-a prins
bine tuturor. Ce s-a bucurat Simona cînd i-am dus acasã vatã. Aveam ºi
gumã de mestecat pentru Teo iar cu þigãrile rezolvasem pentru o
sãptãmînã.
La începutul lui noiembrie, la cîteva zile dupã povestea cu cabinetul 1
de la teatru, am primit un telefon acasã. Tare supãrat a fost Potze cã dupã
avanpremiera cu bucluc, au scos Sinucigaºul din lista de reprezentaþii.
N-au uitat nici de jurnalul ãla gãsit în teatru ºi nici de isprava mea.
Chiar dacã pentru jurnal gãsiserã þap ispãºitor, au continuat sã mã piseze
la cap. Vroiau, ºi aici ofiþerul de securitate care m-a chemat în biroul lui
mi-a vorbit foarte frumos, sã le spun ce se întîmplã prin teatru. Ce se mai
vorbeºte, cine mai bîrfeºte.
– Adicã sã torn? Dar ce credeþi voi cã sînt, Iuda? Eram sigur pe mine ºi
mai ales pe sprijinul lui Potze ºi Crãciun. M-am albit la faþã cînd am aflat
cã nu mã mai pot bizui pe Crãciun. Sau cel puþin aºa mi-a aruncat
securistul ãsta în faþã.
– Uitã de Crãciun ºi apoi vezi cã sînt probleme la dosarul lui Teo. S-au
fãcut niºte controale ºi se pare cã o sã meargã la o casã de copii.
– Îl cresc eu ºi sora mea. ªi o facem bine. Întrebaþi-l ºi pe Teo, e foarte
mulþumit sã stea cu noi.
– Aveþi probleme cu legea. Mai gîndiþi-vã, tovarãºe, putem fi toþi
mulþumiþi. ªi apoi nu e mare lucru, semnaþi o hîrtie cã sînteþi de acord cu
ce vã cerem ºi apoi, de douã ori pe lunã sã spunem, ne întîlnim undeva în
oraº ºi îmi povestiþi, ºtiu cã o faceþi foarte frumos, ce se mai întîmplã în
teatru.
Am ajuns acasã dupã întîlnirea aia cu un gust foarte amar în gurã.
Simona se juca cu Teo, m-a vãzut în ce stare sînt ºi a venit dupã mine în
bucãtãrie. Nu se întîmplase de multe ori sã vin acasã ºi sã nu mã alãtur lor.
Îl luam pe Teo în cîrcã, eu mã puneam pe jos ºi el mã cãlãrea. Era
D’Artagnan cam tot timpul. Îi spuneam poveºti în poziþia aia. ªtia de la
mine atît de multe poveºti încît, mi-a arãtat Simona o datã un caiet pe care
Teo îl þinea sub pat, începuse el sã scrie despre cavaleri ºi domniþe.
– Are 8 ani, Fleo. Cred cã poate sta ºi el cu noi. Simona e convinsã cã
bãiatul o sã înþeleagã ce se întîmplã.
I-am zis cã e foarte grav.
– Mai lasã-l puþin, îi spun. Încerc totuºi sã o scot basma curatã. Pe

scurt, Simona, vor sã semnez un angajament.
– Adicã sã te faci turnãtor?
– Exact. M-au ameninþat, poþi sã bãnuieºti, cu Teo. Cã ni-l iau ºi îl duc
la orfelinat.
I-l descriu pe securistul care mã racolase. Mã uit prin bucãtãrie ºi încerc
sã n-o privesc în faþã. Îmi pocneºte capul de nervi. Ciudat, mã simt vinovat
cã am fost pus în situaþia asta, sã aleg. Trebuie sã-i pãcãlesc. Nu vreau sã
cedez dar nici sã mi-l ia pe Teo. M-au luat la întrebãri la securitate.
– Unde-a fugit, mã, sora-ta. S-a dus sã se facã curvã prin strãinãtãþuri?
Aici nu-i mai ajungea?
Dobitocul ãla turbase. De parcã era vina mea cã mama lui Teo rãmãsese
în Germania.
– Bãi Potze, i-am zis maestrului la petrecerea pe care o fãcea la el
acasã, împlinea 40 de ani, mult mai trebuie sã trag eu pe faza asta cu sorã-
mea.
– A pãþit ceva Simona?, mã întreabã Potze cu gura plinã. Erau numai
bunãtãþi pe masã. Le adusese Crãciun. ªtiu cã mi-am îndesat la plecare un
salam de Sibiu, niºte kaiser ºi mai multe feluri de brînzã într-o plasã. Ce
mai înfuleca Teo, se sãturase de parizeru’ ãla infect. Luasem ºi niºte icre
negre, dar n-au prins. La cîte conserve de peºte se mîncau la noi acasã,
cred ºi eu cã ºi Simona ºi Teo au strîmbat din nas atunci cînd au vãzut
bubiþele alea negre. E din familia peºtelui, nu vreau, a pus Teo punct încer-
cãrilor mele de a-l familiariza cu mîncarea asta de aristocraþi. Aristocraþi
pe dracu’, dacã îl vezi pe Crãciun cum înfuleca la ele, de parcã era fasole
bãtutã. ªi turna ºampanie în el de ziceai cã e bere. Îl prinsese pe unu din
responsabilii de la “Doina”, ãla de lîngã statuia aviatorilor, cu vreo 300 de
dolari la el. E, se dusese la pont, ãla cã nu ºtie cum au ajuns banii la el în
buzunar. Oricum, de-atunci Crãciun tot apãrea pe la petrecerile organizate
de Potze, cu bunãtãþi. Era responsabil cu aprovizionarea, ºi aici trebuie sã
recunosc, se achita bine de sarcini.
– Nu de Simona e vorba, mãi Potze, ci de mama lui Teo. Mã pregãteam
cumva sã-i spun de tentativa de racolare.
– ªi tu ai fi fãcut la fel dacã ai fi avut ocazia. Era normal sã plece din
cãcatul ãsta. Greºeºte cu Teo, cã nu face nimic sã-l ia acolo. Dar în rest,
las-o baltã, bãi Fleo, cînd ai asemenea ocazie n-o ratezi. În viaþã mai bine
regreþi ce faci decît ce nu faci.
ªi Nutzi, mama lui Teo, nu cred cã regreta. Se pare cã îi e bine acolo.
S-a mãritat, Simona a reuºit sã vorbeascã la telefon cu ea o datã. Cã nu
mai vine în þarã, cã n-o mai intereseazã nimic de-aici. Cã nu vrea sã ºtie
nici de Teo, nu l-a dorit, a fost o greºealã, o întîmplare. A încercat sã facã
avort la vremea aia, dar n-a gãsit pe nimeni dispus, iar de metode
tradiþionale n-a vrut sã audã. Ori doctor, ori nimic. Doctor de specialitate.
APROAPE DEBUT 105
Mãi fatã, i-am spus atunci, avortu’ e interzis, ºtii bine. Faci naibii puºcãrie,
ºi tu ºi ãla care s-ar bãga sã te scape de sarcinã. Ea nu ºi nu, cã nu vrea
copilu’ da nici pe mîna unui mãcelar nu se dã. Dacã l-aº fi cunoscut atunci
pe Crãciun poate cã aº fi vorbit cu el. Am fãcut-o acum un an, cînd Simona
a pãþit la fel. Ce-o fi în capul fetelor ãstora nu ºtiu. N-au avut noroc în
dragoste. Nici una. Simona era pe aproape sã se mãrite cu Neluþu, ce le
place sã se strige între ei cu diminutive, dar ãsta era deja însurat. I-a spus
cînd Simona l-a anunþat cã e gravidã. Mi-a zis mie sã mã duc sã-l ard pe
þãran, sã-l iau la bataie. Sã-l împuºc, eventual, i-am zis. Gîscã proastã, aºa
a fãcut-o Neluþu. A ajutat-o Crãciun sã facã avort. ªi i-am zis cã Neluþu
ãsta e poamã. Ar fi trebuit sã ia aminte de la Nutzi. Cã ºi asta tot cu capu’
înainte s-a aruncat atunci cînd a rãmas gravidã. Frumuºel, aranjat, avea
Dacie. Albastrã. Îi stãtea bine în uniforma aia. Emil. Ce-l mai lãuda Nutzi.
Cã o sã se mãrite cu el, cã or sã reuºeascã sã plece din þarã, cã ãsta, zicea
ea, are pile. ªi se cunoaºte cu toþi de pe la partid. Cã or sã facã rost de
paºapoarte ºi-or sã plece din mizeria asta. A plecat, ce e drept, dar singurã.
La doi ani dupã ce l-a nãscut pe Teo. I-a sucit minþile, îºi luase atunci,
dupã ce Emil i-a zis mucles, sã nu te mai vãd, îºi luase un angajament,
sã-i fraiereascã pe toþi bãrbaþii. Sã le dea cu tifla cînd o fi cazul. ªi-a dat
peste un fraier, lucra prin Ministerul de Externe, era ceva directoraº. I-a
dansat Nutzi într-o searã la o petrecere pe masã ºi ãsta a înnebunit. O luase
razna, mã tot cãuta la teatru sã-mi spunã cã el are gînduri serioase ºi cã
vrea s-o ia cu acte. Cã nu-l intereseazã cã are copil, o sã-l creascã ºi o
sã-l iubeascã ca ºi cum ar fi al lui, cã s-o conving eu sã nu-l mai trateze
aºa de sus. Îl fãcea la psihic Nutzi de-ai fi zis cã face ãsta atac de cord. Ba
îl pupa ºi-l drãgãlea, ba îi spunea cã o sãptãmâna n-are chef sã-l vadã cã e
ocupatã. Aveam atunci casa plinã de bunãtãþuri. Tudor, aºa-l chema pe
amorez, venea tot timpul, cînd îl lãsa Nutzi sã vinã acasã la noi, cu o
geantã plinã cu de-ale gurii, numai minunãþii. Aducea ºi cafea ºi þigãri ºi
whisky. I-am zis o datã, cînd a adus mai multe pachete de unt, cã uite, mã,
o puneþi de-un tango la Bucureºti. Nu ºtia Tudor de Marlon Brando ºi
Ultimul tango la Paris, dar a fost foarte interesat cînd i-am povestit filmul.
Ni se luase de margarina aia de plastic cu marmeladã. Ce triere fãcuse un
coleg de facultate atunci cînd am vãzut filmul cu Brando. Parcã urma sã
tipãrim manifeste, aºa ne-am dus la ãsta acasã, avea video, tacso era ºefu,
unei mãcelãrii, plin de bani. Îi plãcea mult de Nutzi, era colegã cu ea la
facultate ºi încerca s-o impresioneze. Aºa cã n-a avut încotro ºi
m-a chemat ºi pe mine, Nutzi i-a spus cã nu vine singurã sã vadã filmul.
Nu mã înghiþea deloc colegul ãsta al ei, din arogant nu mã scotea, dar
m-a suportat toatã seara cu stoicism. Nici mãcar nu i-a ieºit ceva, cã Nutzi
i-a retezat-o scurt cînd ãsta a încercat mai mult. Pãi cum, mã frati-mio, sã
mã mîngîie mãcelaru’ ãsta pe mine. Tot timpul pute a carne prãjitã, cred
cã ãºtia în casã îºi pun ºi în cur carne. Crede cã mã duce în patul lui cu
niºte cîrnaþi ºi carne de viþel? Era nervoasã cînd povestea despre ce

avansuri îi fãcea. Venea la facultate ºi scotea ostentativ senviºurile cu
carne. Aveau un coleg, l-a ºi bãtut ãsta o datã, s-a enervat rãu, venise bãut
la cursuri ºi cînd l-a vãzut cã-ºi scoate tacticos carnea din geantã,
poponaru’ dracu’, vine cu geantã de gagici, aºa s-a exprimat ºi l-a pocnit
direct. Pleacã dracu’ cu fiþele astea, bã, vii la mine în faþã, stau în cãmin ºi
mãnînc parizer ºi marmeladã ºi apari tu cu cãcaturile astea. Hai, toarnã,
du-te dracu’ ºi toarnã la ºefu’ de an. Cã mã piº pã tine ºi pã tactu ãla
mãcelaru. Ce pula mea îþi trebuie þie ºcoalã, mã? Cã te face tactu mãcelar
ºi-o sã faci bani, ºi-o sã cumperi oameni cu carnea aia a ta. Ãsta se fãcuse
mic, îºi bãgase senviºurile în geantã ºi încercase sã plece. Nervosu’, nu ºi
nu. L-a prins de hainã ºi l-a scuipat. Au sãrit atunci gagicile care erau de
faþã ºi au încercat sã-l calmeze. Cã lasã-l, cã nu þi-a fãcut nimic. Ãsta nu
ºi nu, bãi voi ºtiþi ce goarnã e carne ãsta. Cã, ºulfa dracului, suflã tot la
ºefu’ de an. V-a mîncat în cur sã mergeþi la el acasã. Cã are video, cãcat,
v-a monitorizat bã. Acu’ ºtie ºi pulã ãla de Victor cine ºi ce preferinþe are.
Victor, ºefu’ de an. Fiu de securist, viitor securist cu ºtaif. Un finuþ. Prima
oarã l-am pocnit cînd s-a dat la Simona. Eu în ultimu’ an, ca Nutzi, ea în
primul de facultate. Libidonusu’ naibii, l-am auzit fãrã sã vreau la un chef
pe care l-a fãcut sã sãrbãtoreascã mã-sa mai ºtie ce, el tot insista sã
sãrbãtoreascã c-a trecut în ultimul an ºi se tot lãuda cã pune gheara pe
prospãtura aia care venise cu Nutzi. Nu ºtia cã-i sorã-sa ºi nici cã fratele
cel mare, adicã eu, vegheazã. A tras-o pe balcon, un apartament mare,
frumos. Se tot lãuda cu muzica pe care o sã ne-o punã, cu cãrþile cu care
o sã ne dea pe spate, totu’ fãcut sã vadã care ºi ce preferinþe are. I-a pus
mîna pe cur, eram în dreptul balconului, ºi îi tot spunea cã poate s-o ajute
cã e mare ºmecher în universitate ºi cã dacã vrea poate s-o ajute cu
restanþe, note mari, cã poate face rost de þigãri, cafea ºi, de ce nu, whisky.
Cã ºtie cã are pãrinþi bolnavi, aici se încurcase idiotu’ sau încurcase fata
cu alta, noi am rãmas fãrã pãrinþi de mult. Nici mãcar nu l-am avertizat,
i-am dat-o direct. A cãzut cu capu’ în afara balconului ºi a început sã
miaune, lasã-mã, îþi dau ce vrei. L-am flegmat între ochi, am luat-o pe
Simona de mînã, am chemat-o pe Nutzi din priviri ºi ne-am cãrat în cîteva
minute. Da, pãrinþii noºtri s-au prãpãdit cînd eram mici. Eu ºi Nutzi eram
la ºcoalã iar Simona abia se nãscuse. Ne-au crescut bunicii. Noroc cu ei,
cã ajungeam la orfelinat. Tata a murit la canal iar mama la puþin timp dupã
el, de inimã rea. Nutzi a suferit cel mai tare. Prin liceu luase deja hotãrîrea
cã o sã plece din þarã. Nu ºtia cum, eu îi tot spuneam cã ne facem o barcã
ºi fugim pe Dunãre. L-oi fi auzit pe bunicu’ cum povestea despre mare ºi
vapoare ºi îmi intrase în cap chestia cu apa. Din liceu rãmãsese Nutzi cu
oroarea asta de proaspãt îmbogãþit. Tare frumoasã fatã. De-atunci fãceau
coadã la ea la clasã. Îi tot lua în rîs. Se dãdeau pe lîngã ea încercînd s-o
cucereascã cu tot felul de cadouri. ªtiau cã n-are pãrinþi, cã mai stã cu doi
APROAPE DEBUT 107
fraþi ºi cu bunicii, ºi veneau la noi acasã cu tot felul de cadouri. Cel mai
haios a fost unu, Marinache, mã-sa era directoarea spitalului de urgenþã iar
tac-su secretar de partid, sau ceva în genul ãsta. A venit direct cu maºina
de serviciu a lu’ tac-su, cu ºoferu’, ºi s-a pus pe descãrcat în faþa blocului.
Ieºiserã vecinii ca la urs. Ãsta tot dãdea ordine ºi bietul ºofer împovãrat de
sacoºe se executa. A urcat în bloc, le-a pus în faþa uºii, a sunat ºi a dat sã
fugã. Noi eram pe balcon. A ieºit bunicu’ atunci cu fãcãleþu’ la el. L-a prins
ºi i-a zis cã dacã mai calcã pe-acolo îl face ºniþel. ªi sã-ºi ia dracului
plocoanele de la uºã.
Mã uit la Potze cum tot soarbe din paharu’ ãla cu vin. Se vede cã e
mulþumit ºi de mîncare ºi de bãuturã. Se pricepe sã facã petreceri.
– Tu crezi cã îi e bine, mã, acolo, printre strãinii ãia? îl întreb.
– Bãi Fleo, ºtim amîndoi cã acolo mãcar eºti liber sã faci ºi sã spui ce
crezi. Uitã-te la noi, cît ne chinuim sã ne facem meseria, ºi la naiba, nu
facem maºini ºi tractoare. Trebuie sã pãcãlim cenzura, eu sã scriu cãcatu-
rile alea prin Scînteia, crezi cã mi-e uºor? Apropo, ai putea ºi tu din cînd
în cînd sã mai dai o limbã, þi-ar fi mai uºor, ºi nu s-ar mai lua toþi miliþienii
de tine.
– Mi-e teamã cã o sã dau cu toatã gura. M-au racolat, Potze. Mi-au zis
sã semnez o hîrtie, cum cã dau pe goarnã ce se întîmplã în teatru, ce se mai
discutã. M-au ameninþat cã mi-l iau pe Teo. Iar.
Potze rãmîne cu paharu’ lîngã gurã, se uitã lung pe sub ochi la mine, dã
paharu’ peste cap.
– Întrebarea nu era dacã, ci cînd. Pe toþi cred cã ne-a luat la un moment
dat cineva, a încercat adicã sã ne racoleze. Pe mine acu’ vreo 2 ani, i-am
injurat ºi am zis nu. Au încercat sã mã ameninþe cã mã dau afarã, le-am
zis, hai bãieþi, daþi-i drumu’. N-au avut curaj. Aici m-au ajutat limbile alea
de care þie þi-e silã, da, alea din ziar. ªi Crãciun desigur.
– Acu’ se pare cã n-o sã mã mai poatã ajuta Crãciun. Aºa mi-au zis ãºtia
la securitate, sã-mi iau gîndu’ cã mã mai scoate Crãciun din cãcat.
– Crãciun adicã e de cãcat, mã zdrenþelor? Se apropie de noi clãtinîndu-se,
îmi dã o palmã peste cap iar lui Potze îi bate obrazu cu degetul.
– Stai, mã, jos ºi potoleºte-te. Potze are o faþã cît se poate de serioasã.
Crãciun îºi trage un scaun lîngã noi ºi se uitã întrebãtor cînd la mine cînd
la el. Sîntem la jumãtatea lui noiembrie 1989.
– Uite, bã, care-i treaba, mã uit fix în ochii lui Crãciun. M-au racolat,
mã ameninþã cã mi-l iau pe Teo dacã nu semnez un angajament. ªtii ceva
despre asta?
Crãciun îºi fereºte privirea, ia o sticlã de vin din care bea direct, nu-ºi
mai toarnã în pahar. Are cearcãne, e un bãrbat bine el aºa, dar are faþa aia
de ºobolan. Are ceva în priviri, nici nu ºtii dacã se uitã la tine sau prin tine.
Cred cã te scruteazã mai degrabã atunci cînd nu eºti atent, te urmãreºte
cînd nu e în raza ta vizualã. I-a învãþat bine la ºcoala aia. Eu dacã nu mã

uit în ochii unui om atunci cînd vorbesc cu el, nu vorbesc mai bine.
– Nu ºtiu nimic, bãi Fleo. Pe cuvîntu’ meu. Ãºtia încearcã sã mã treacã
pe linie moartã. Nu ºtiu pe cine am supãrat acolo sus. Pizda mã-sii, cred
cã mi-am fãcut-o ºi singur. M-am dus beat de vreo cîteva ori. A venit unu
de la partid, ºmecher mare, ºi tot a încercat sã mã testeze. Mi-a pus tot
felul de întrebãri, nici mãcar nu vã intereseazã pe voi, dar m-a ameninþat,
aºa, voalat, ce e drept, cã trebuie sã fiu mai vigilent.
Se ridicã brusc de pe scaun ºi se îndreaptã spre un grup de colegi din
teatru care se pregãtea sã plece.
– Pãi, aºa ne fuse vorba, mã, ce pula calului faceþi? N-am zis cã bem
pînã dimineaþã? Hai, dezbrãcarea cã urmeazã piesa de rezistenþã. Douã
sticle de whisky. De la mama lor.
A reuºit imediat sã-i facã sã se rãzgîndeascã. Am continuat sã turnãm
în noi pînã dimineaþã. Am încercat sã mai vorbesc cu el despre problema
mea, dar m-a evitat toatã seara. Nici cu Potze n-am mai adus problema în
discuþie.
Am semnat la începutul lui decembrie. Dar n-am dat nici o notã infor-
mativã. N-a mai fost nevoie. Dacã mai rezistam cîteva sãptãmîni, scãpam.
Pe 16 decembrie, seara, m-am dus cu Potze la cîrciuma noastrã. Vroiam
sã-i zic lui Potze cã am semnat. Eram hotãrît sã-i spun ºi Ioanei cã mi-ar
plãcea sã ne vedem într-o zi, sã ne plimbãm, sã mergem la un restaurant
numai noi doi.
– Bãi Fleo, nu mai dau de Crãciun. Am vorbit ieri cu el, a trecut pe la
mine pe-acasã, ºi zicea cã vine ºi el în seara asta. Dar vãd cã nu-i aici.
Ioana, ºtii ceva de Crãciun?, o întreabã Potze atunci cînd fata se apropie
de masa noastrã cu o sticlã de vin ºi douã pahare. O sã aflãm cîteva zile
mai tîrziu cã îl chemaserã la Timiºoara.
– Nu, nu l-am vãzut. Fleo, de la tine sînt florile alea? Sînt foarte
frumoase. Mulþumesc.
M-am înroºit. Îi trimisesem niºte flori în urmã cu douã zile, ºtiam cã a
fost ziua ei, am încercat sã nu-ºi dea seama de unde sînt.
– Vã fac cinste eu cu sticla asta, zice Ioana. A fost ziua mea. Tare
frumos îi stãtea în uniforma aia de chelneriþã.
Iar eu mã simþeam pãtat, parcã mi-ar fi intrat în haine tot cãcatul din
lume. Nici cu toatã apa Dîmboviþei nu puteam sã-l scot din mine. Dar mã
hotãrîsem, o sã mint. O sã mint cît pot de mult, îi pãcãlesc. Nu le spun
adevãrul în notele alea, nici sã mã pici cu cearã.
Simona
“M-am înecat ca þiganu’ la mal. N-o sã pot trãi cu semnãtura aia pe
conºtiinþã. Iartã-mã. Sper sã înþelegi ºi tu ºi sã înþeleagã ºi Teo. Sper cã
acum o sã trãiascã într-o þarã liberã. Vã îmbrãþiºez, Fleo.
APROAPE DEBUT 109
PS. Bãi, futu-i mama ei de treabã, Potze, nici sã mori demn nu mai poþi.
Spune-le ãlora de la recuzitã cã sînt niºte incompetenþi. E stricat pistolu’
tãu. Ãla cu care încercai tu sã te sinucizi pe scenã. Ce distanþã e între pac
ºi þac? Veºnicia, zici? Iar de tramvai mi-e fricã. N-am io noroc sã dea el
peste mine fãrã sã vreau. Noroc cã m-am priceput sã-l repar. Sã nu se
supere Crãciun pe mine cã i-am furat un glonþ din încãrcãtor. La nebunia
asta de-acu’, nu cred cã o sã se bage de seamã. Sã zicã ºi el cã l-a tras într-un
terorist. Trãsese el Crãciun mai multe gloanþe, dar nu în teroriºti. Lasã mã,
nu mai fi supãrat, cã o sã ne gãsim dincolo ºi-o sã putem juca ce teatru
vrem noi. O sã ne odihnim, ºi-o sã scriem noi doi cea mai tare piesã de
teatru. Iar eu o sã joc, n-o sã mai stau în cuºca aia sã vã suflu. Bine, nu þie,
cã tu înþelegi arta, ci vitelor care uitã replicile mai ceva ca Crãciun cînd se
dã lovit dupã beþie cã nu mai þine minte ce prostii a spus. Sã mã întrebe ºi
pe mine Ãl de sus dacã am suferit mult. Cetãþene Fleo, ai suferit mult?
Oho, ce-o sã-i mai spun. Cred cã ar trebui, aºa am sã-i spun, cred cã ar
trebui sã ºtii cît am suferit. Tu n-ai vãzut ce iad ai lãsat acolo? Crezi cã
ameninþãrile alea cu cazanu’ cu smoalã îºi aveau rostul? Tu nu vedeai,
acum Potze, sper sã stea sã mã ºi asculte, tu nu vedeai în ce cazan am stat
noi 50 de ani? Ce vinã am avut eu cã Nutzi a plecat din þarã? Crezi cã nu
mi-ar fi plãcut ºi mie sã stau cu craniu’ ãla în mînã ºi sã mã întreb ce-i cu
viaþa? Sau mãcar acolo, sã mã dau ºi eu mare revoluþionar, om care trebuie
ales de popor pentru binele poporului care va sã zicã. Nu, eu stãteam în
cuºca aia ºi mã chinuiam, îmi muºcam degetele, dar nu aveam voie sã ies
ºi sã joc. Cã nu sînt un element bun. Sînt irascibil, înjur ºi nu ºtiu sã ascult.
Da, Potze, poate m-am ºi complãcut în uºurãtatea aia. Decît sã mã bat
pentru un rol am acceptat sã suflu. Prima oarã, cã a douã mi-a pus capac.
Sã suflu la securitate e prea mult pentru mine. Era mai simplu, nu mã
vedea nimeni. M-a uns pe suflet maestru’ R, cînd a venit la televizor cu
hîrtia aia igienicã, cã cicã trebuie multã ca sã ne ºtergem la gurã pentru cît
cãcat am mîncat. Mã Potze, tu în afarã de poeziile alea stupide, ai mai
mîncat ºi alt cãcat? Era aºa, retoric, cã oricum n-o sã aflu în viaþa asta. Las
cã te spovedeºti tu la mine dincolo. N-am putut, mã Potze, n-am putut sã
trãiesc cu gîndu’ ãsta. Papagal, aºa am fost. Dacã mai rezistam, dar n-am
mai putut. Sã-l iei tu pe Teo deoparte, cã Simona e prea încãrcatã cred, sã-
l iei tu deoparte ºi sã-i spui cã l-am iubit mult. Cã dacã eu n-am avut copii,
pe el l-am iubit ca pe copilu’ meu. Þi-am zis cã cele mai frumoase
momente din viaþã le-am petrecut cu el, atunci cînd ne jucam, cînd
puneam în scenã poveºti. Acolo puteam sã fiu actor, regizor, tot. ªi el mã
asculta ºi fãcea ce-i spuneam. N-am reuºit sã-l conving cã nu e bine sã fie
tot timpul D’Artagnan. Cã poate sã-ºi aleagã sã fie ºi alt erou. Sau poate
nu neapãrat erou. El nu ºi nu, cã D’Artagnan e ºi frumos ºi viteaz. Eu am
încercat sã-i spun cã vitejia þi-o arãþi ºi altfel decît cu sabia. Spune-i tu,
Potze, cã au fost oameni curajoºi care n-au scos sabia din teacã. Cã au
fãcut mult bine ºi cu cuvîntul doar. Ia-l tu ºi învaþã-l ce n-am mai putut eu.
Fereºte-l, Potze, de compromisuri. Ai grijã ºi de Simona, dacã eu n-am
putut. Mi-ai fost ca un frate mai mare. Þin minte ºi ce spuneai, cã tu
înaintea mea, ei bine þi-am luat-o înainte”.
L-am gãsit întins pe jos în sufragerie, o patã mare de sînge se întindea
pe covor pînã aproape de bucãtãrie. Þinea strîns în mîna stîngã, Fleo e
stîngaci, pistolul. Am leºinat lîngã el. Mi-a luat minute bune cred pînã sã-mi
revin, m-am aplecat asupra lui ºi i-am desfãcut haina. Clavicula era
zdrobitã. Mai vãzusem la spital astfel de rãni, am rãsuflat uºuratã cã rana
era departe de inimã. Fleo abia respira. N-aveam unde sã sun, era puþin
probabil ca în aceste zile ale revoluþiei sã vinã vreo maºinã de salvare.
Salvarea a venit de la Potze, l-am sunat acasã ºi am avut noroc sã dau de
el. A venit repede cu o maºinã, era cu un tip pe care nu-l cunosc, l-am
bãgat pe Fleo în ea ºi fuga la spital. Noroc cã Teo stã de cîteva zile la o
prietenã, la Cheia. L-am trimis departe de agitaþia asta de aici.
– Ce-ai pãþit, Simona, abia ai terminat tura. Þi-am zis sã mergi sã te
odihneºti cã o sã avem mult de lucru în zilele urmãtoare. Iar rãniþi? Of, nu
se mai terminã o datã cu nebunia asta?
Medicul de gardã, Ovidiu, are cearcãne, halatul plin de sînge. Pufãie
într-una. Fumeazã enorm, i-am spus de multe ori sã se lase. E vraiºte în
salonul în care am intrat împreunã cu Potze. L-au adus pe Fleo pe o targã,
Ovidiu s-a uitat la ranã.
– E superficialã. O sã-i treacã. A avut noroc. Puþin mai jos ºi-i gãurea
inima. Teroriºtii naibii.
– E fratele meu, i-am zis. ªi nu a fost rãnit la revoluþie, s-a împuºcat
singur. E o poveste lungã. Noroc cã e stîngaci. Probabil cã e greu sã te
împuºti în inimã atunci cînd eºti stîngaci.
Am izbucnit în plîns. Oboseala ºi toatã povestea asta m-au dãrîmat.
Înainte sã se ocupe de Fleo, Ovidiu mi-a fãcut o injecþie cu calciu. A urmat
o operaþie simplã, avea aºa mulþi rãniþi Ovidiu încît ajunsese sã extragã
gloanþele cum face Fleo cu mãslinele din salata boeuf. Le ia ºi le aruncã
la gunoi. Apoi dezinfectat, pansat ºi altu’ la rînd. Acum Fleo stã întins pe
un pat alãturi de un puºti de vreo 15 ani care fusese împuºcat în genunchi.
Era speriat, nu ºtia cum s-a întîmplat. Era cu tatãl lui ºi trebuia sã meargã
din Drumul Taberei în Militari. Le-au oprit maºina niºte revoluþionari ºi
i-au dat jos pentru percheziþie. ªi atunci a apãrut un glonþ din senin. A
spart parbrizul, glonþul a ricoºat în piciorul lui. Se uitã acum la Fleo ºi
mi-a fost greu sã-i explic cã fratele meu s-a împuºcat singur.
– A, din dragoste. Mai bine aºa, mãcar a fãcut-o pentru un þel. Nu ca
mine. Sã fiu împuºcat din cer.
Mihãiþã, tînãrul împuºcat, spre surprinderea mea, chiar îl compãti-
meºte. Tatãl lui se apropie de pat ºi îi aduce o bananã. Se uitã stingher la
mine ºi îi spune cã o sã se întoarcã mai tîrziu sã-l vadã.
APROAPE DEBUT 111
– Ce credeþi, domniºoarã doctor, mã întreabã Mihãiþã, o sã ne fie mai

bine? O sã se termine?
Îmi plimb privirea de la el la Fleo, care încã nu s-a trezit. Oare ce-o sã
spunã atunci cînd o sã deschidã ochii? O sã fie mai bine? O sã se termine
cu bine? Teroriºti, Ceauºescu, România scapã de dictaturã. Vom trãi ºi
vom fi liberi.
– Da, Mihãiþã, o sã se termine cu bine. O sã trãieºti într-o þarã liberã.
– O sã scap de la ºcoalã, sã nu mai fac limba rusã? Vreau ºi eu englezã,
francezã.
– Rusa e o limbã minunatã. Cred cã nu e puþin lucru sã-i citeºti pe
clasici în original.
Fleo e cel care vorbeºte acum. S-a trezit ºi se uitã mirat în jur. Îl vede
pe Potze care stã cu capul în mîini pe un scaun. Se uitã la mine, apoi la
Mihãiþã care se strînge puþin ca sã-i facã loc mai bine în pat.
– Ce s-a întîmplat? Mda, se pare cã n-am reuºit.
Fleo
N-am reuºit. Dar o sã mai încerc. Ce obosiþi sînt ºi Simona ºi Potze. Mã

uit la ei ºi încerc sã-mi dau seama ce gîndesc despre mine. Simona pare
mai mult îngrijoratã iar Potze, da, pe Potze nu l-am vãzut niciodatã aºa
abãtut.
– Era sã ne-o faci, bãi Fleo. Adicã tocmai ce adie ceva vînt de libertate
ºi pe la noi ºi tu vrei sã dai bir cu fugiþii. ªi ce e mã cu scrisoarea asta?
Îmi arata rîndurile pe care le-am scris. Le recitesc. Potze mã mîngîie pe
cap. Simona se ridicã ºi se apropie de mine.
– Of, mãi Fleo. Ce te-o fi apucat? Crezi cã eºti singurul care…Potze îi
face semn sã tacã.
– La ce nebunie e acum în þarã, nu cred cã mai interseazã pe nimeni ce-a
fãcut sau ce n-a fãcut Fleo. Se întîmplã lucruri, bãi bãiete. Sã treacã anu’
nou, cum o mai trece ºi el, ºi sã ne întoarcem la teatru. Sînt multe de fãcut
acolo. Tu eºti mic copil, Fleo. O sã se afle cîndva, dacã o sã aibã cineva
interesul, o sã se afle cît rãu s-a fãcut acolo. De cãtre oameni de la care
nici nu te-ai fi aºteptat. Fã-te tu bine, Fleo, ºi sã ne apucãm de lucru.
“Cabinetu’ 1” ne aºteaptã pe scenã. Acolo eºti ºi tu aºteptat. O sã ieºi din
cuºca aia ºi o sã joci pe scenã, Fleo, o sã facem roluri mari. Tu ºi cu mine.
– ªi în cuºca aia va trebui sã stea cineva. Nu sînt convins cã o sã vreau
sã urc pe scenã. Mai vedem.
De trei zile n-am mai ieºit din casã. Stau ca nãucu’ ºi mã uit la televizor.
Am o stare de greaþã continuã. Nu-mi sã cred ce vãd. Am aºteptat atît sã
se întîmple, dar acum parcã am mîncat maionezã stricatã. E drept cã am ºi
exagerat cu poftele zilele astea. A gãtit Simona la mîncare cum n-a fãcut-o
niciodatã. În puþinele momente cînd nu casc ochii la televizor, mã joc cu
Teo ºi încerc sã-i explic ce se întîmplã în România. L-a adus Simona de la

Cheia. El tot crede cã am fost împuºcat de teroriºti. E foarte mîndru cã
unchiu’ lui e erou, deºi într-o searã, la finalul unui telejurnal, Mihãiþã,
colegul meu de pat, îi spunea unui reporter de televiziune cã stãtuse în pat
cu un tînãr care se împuºcase din dragoste. Teo se culcase. În urmãtoarele
zile am primit însã acasã tot felul de vizite. Prima, o fatã de vreo 25 de ani,
vroia neapãrat sã-i povestesc despre eºecul în amor. Fusese pãrãsitã de
iubitul ei care imediat dupã deschiderea graniþelor plecase în Franþa.
– El a mai încercat o datã sã plece, în ‘88. A vrut sã treacã graniþa la
sîrbi dar l-au prins ºi l-au bãtut rãu. A fãcut ºi cîteva luni de închisoare.
Dupã ce l-au eliberat a început sã-ºi facã tot felul de planuri sã scape de
aici. Începuse sã-ºi construiascã o plutã, zicea cã o sã treacã Dunãrea. Iar
cînd a vãzut cã a venit revoluþia a fost sigur cã o sã reuºeascã. A trecut tot
ilegal, cã nu avea paºaport, dar nu l-au mai prins. Zicea cã sã merg cu el.
Eu nu vreau sã plec, mai ales acuº cã sîntem liberi.
– ªi de ce ai venit la mine?
E frumoasã. Are o privire de cãprioarã speriatã.
– Sã-þi spun cã te admir. Eu n-am avut curajul sã mã sinucid dupã ce
m-a pãrãsit. Înþeleg de la televizor cã tu ai încercat s-o faci dupã ce te-a
pãrãsit iubita sau a murit la revoluþie. Aici nu mai þin minte.
– Mãi, fato, nici nu m-a pãrãsit iubita ºi nici n-a murit la revoluþie. Am
avut un cu totul alt motiv s-o fac. ªi nu cred cã am sã renunþ la idee.
– Pot sã mai trec pe la tine? Uite, dacã vrei pot sã te ajut prin casã.
Poatã cã atunci cînd te faci bine ieºim împreunã. Ce zici?
N-am dat nici un rãspuns. M-am uitat la ea cum închide uºa. Am avut
un mic sentiment de regret. Parcã aº fi vrut sã mai stea puþin. N-au trecut
douã ore ºi Simona îmi spune cã mã cautã cineva. Din uºã mã privea cu o
privire hãituitã un domn pe la vreo 40 de ani. Semãna puþin cu Potze.
– Stimate domn, în sfîrºit domn ºi nu tovarãº, tot respectul care vi se
cuvine. Aþi încercat sã faceþi un gest minunat. Un protest simplu la adresa
vieþii. Aþi ales sã vã luaþi viaþa chiar atunci cînd puteaþi alege sã trãiþi liber.
Magnific. Sartrian aº spune, un condamnat la libertate alege sã moarã.
Sper cã eºecul nu vã descurajazã. V-am adus aici niºte cãrþi. Unele sînt
scrise de mine, altele de alþii. O sã vã rog sã începeþi cu ale mele pentru a
nu crede ulterior cã m-am inspirat din marii filosofi. Eu am propriul meu
sistem. ªi nu cred cã un om care vrea sã-ºi ia viaþa trebuie sã aibã neapãrat
un motiv. Eu n-am fãcut-o, numai cã nu ºtiu de ce n-am fãcut-o.
Nu-l mai ascultam demult. Nici nu ºtiu cînd a ieºit pe uºã dementul
ãsta. Am rugat-o pe Simona sã nu mai deschidã. A fãcut-o a doua zi
dimineaþã cînd bãtãile s-au intensificat.
– Ce-aveþi, bãi oameni buni, ce-ai pãþit mã Fleo, nu mai ieºi din casã,
nu mai rãspunzi la telefon.
APROAPE DEBUT 113
Potze intrã în camerã, se aºazã pe un scaun ºi o întreabã pe Simona

dacã poate sã-i facã o cafea.
– ªi dacã dai ºi o tãrie, Fleo, cu atît mai bine.
Mã ridic din pat, revin în camerã cu douã pahare ºi o sticlã pe care le
þin în mîna dreaptã. Stînga încã nu s-a refãcut. Potze e nebãrbierit, cu pãrul
zburlit ºi aratã de parcã ar sta treaz de 3 zile.
– Ce s-a întîmplat, îl întreb, nu arãþi prea bine.
– Avem de vorbit, Fleo.
E foarte serios. Abia acum îi vãd o banderolã neagrã prinsã cu un ac de
siguranþã pe pulover.
– Ce s-a întîmplat?
– A murit Crãciun. S-a împuºcat pe 24 seara. Uite, ºi vãd cã aici
schiþeazã un zîmbet, lui i-a ieºit. Da, poate te întrebi de ce port doliu.
Crãciun era fratele meu, Fleo. Securistu’ de Crãciun era frate-miu.
Îl iau pe dupã umãr ºi îl sãrut pe cap. Potze plînge, încet, fãrã sã
suspine. Pe scenã, atunci cînd trebuie, hohoteºte de þi se smulge cãmaºa de
pe tine. Acum, fratele lui e mort, iar Potze suferã demn, în liniºte.
– Cînd ne întrebam noi, atunci cînd i-ai dat o floare Ioanei, de ziua ei,
unde e Crãciun, el era la Timiºoara. A plecat pe 16 dimineaþa din
Bucureºti. S-a întors pe 19. L-am vãzut o datã, pe 20 seara. Era abãtut ºi
nu vroia sã-mi spunã ce s-a întîmplat acolo. Ne-am îmbãtat, l-am tras de
limbã, a mormãit ceva din care am înþeles doar cã peste o zi sau douã o sã
înceapã ºi la Bucureºti. E sfîrºitu’ meu, Potze, gata. O sã dispãrem noi,
ãºtia, care v-am supravegheat atîta amar de vreme. Sper cã nu þi-am fãcut
rãu. Sper cã am putut sã te ajut. Sã vã ajut. Te-a pomenit ºi pe tine, Fleo,
era invidios ºi în acelaºi timp parcã te-ar fi luat la palme. Îi erai drag, aºa
infatuat cum eºti. Nu-i pãrea rãu cã o sã pice Ceauºescu, mi-a zis cã deja
ºtie cã s-a terminat. Era convins cã în cîteva zile o sã înceapã nebunia la
Bucureºti. Nici nu ºtia cîtã dreptate avea. Îi pãrea parcã puþin rãu cã
apucase drumu’ ãsta. Da, zice el mîngîindu-mã, dacã amîndoi, mã Potze,
eram de aceeaºi baricadã n-am fi rezistat. Ne-ar fi umflat ãºtia repede. Aºa
cã mai bine, îmi spune, mai bine cã eu cu puterea, tu cu opozanþii ei. Nu
mã aºteptam s-o facã. ªtiam cã e un om destul de tare, cã o sã aibã puterea
sã se adapteze. A rãmas cã o sã ne vedem pe 23. Cu o searã înainte însã a
fãcut-o. La nebunia care era pe strãzile Bucureºtiului nimeni n-a auzit
focul de armã. L-am gãsit eu ziua urmãtoare. N-a venit la întîlnire, am
crezut cã a pãþit ceva cu nebunia din Piaþa Universitãþii. M-am dus direct
la el acasã, am ºi eu o cheie de-acolo, ºi l-am gãsit. Avea capul sfãrîmat.
A fãcut-o, Fleo.
– Mi-ai zis cã ne jucãm, cã o sã mã faci cavaler. Am sedus o domniþã,
trebuie sã mã ajuþi acum. Eu nu pot sã seduc domniþe dacã nu sînt cavaler.
Teo intrã în camerã, se maimuþãreºte puþin ºi sare la mine în braþe. Vrea
sã ne jucãm. A fost prima oarã cînd m-am rãstit la el.
– Teo, ieºi în momentul ãsta din camerã.

Am urlat la Simona.
– Vino ºi ia-l de aici. Nu mai vreau sã vãd pe nimeni. Plecaþi toþi.
Simona se repede speriatã la Teo, îl ia de mînã ºi îl scoate din camerã.
Potze se uitã mirat la mine.
– M-am sãturat, Potze, mi s-a luat. Veniþi toþi pe capul meu, mã
întrebaþi, îmi cereþi ceva.
– Bãi omule, calmeazã-te. Potze a venit la tine, nu-i e bine. Ne iei pe
toþi la urlete, las-o mai moale.
Simona e nervoasã. Nu cred cã a urlat la mine vreodatã. Probabil am
exagerat. Dar toatã istoria asta care mi se aruncã în cap, toatã revoluþia
asta care vine peste mine mã dãrîmã. Nu mã pot bucura de noua libertate.
Ar trebui acum sã urlu, sã mã duc la Ioana ºi sã-i spun cã o iubesc, cã
vreau sã mergem sã ne plimbãm, sã mergem la un restaurant, dar nu pot.
Sã-i spun ca sînt un turnãtor. Vreau doar sã fiu lãsat în pace.
– Hai, Fleo, calmeazã-te. Þi-am zis cã avem de vorbit. N-am terminat.
Potze e foarte hotãrît în voce. Îmi pare rãu cã am urlat. Îmi pare rãu cã
Teo s-a dus în camerã plîngînd.
– A tras la Timiºoara. Crãciun a tras în demonstranþi. I-am gãsit o hîrtie
pe care a lãsat-o pe masã. Era pentru mine, ºtia cã o sã vin ºi o sã-l caut
acasã. A premeditat totul. N-a venit la întîlnire, a scos cheia din uºã, a scris
biletul ºi a fãcut-o. Era convins cã eu sînt cel care o sã intre în casã primul.
‘’Iartã-mã, Potze, iertaþi-mã. E mai bine aºa.’’ Atît am gãsit pe masa lui.
Nici mãcar nu pot sã-i spun un birou. Avea cîteva cãrþi în casã. Nu ºtiu,
mãi Fleo, nu ºtiu cum de am fost atît de diferiþi. Parcã ne-au nãscut douã
mame diferite. Douã ghionoaie. De mici am fost în conflict. Am fost fraþii
în contrast. Nu Cain ºi Abel, nu mã gîndesc la asta, dar parcã n-am fost
niciodatã în acelaºi rînd. El premiantu’ la ºcoalã, eu ãla rãu. Am fost colegi
de bancã dar tot timpul ne-a despãrþit ceva. Nu-l învinuiesc pentru nimic.
L-am iubit. Cînd a ales, l-am întrebat dacã ºtie ce face. Atît. Mi-a spus cã
vrea sã trãiascã bine.
– Nu te învinovãþi tu, Potze, acum.
– Nu, dar aº fi putut sã insist. Sã nu meargã în direcþia aia. Nu spun cã
eu sînt ãla curatul, care n-a fãcut nimic rãu. Cã nu mã simt pãtat de ceea
ce a fost. Am ºi eu destule sã-mi reproºez. Crezi cã mie mi-a fost uºor sã
ºtiu ce face? Sã stau cu tine la masã ºi sã mã uit în ochii tãi ºi sã zîmbesc?
De cînd n-am mai zîmbit, Fleo. Mã uit acum la masele astea care se bucurã
de firava libertate. Cred cã, gata, o sã ne exprimãm liber. Aiurea. ªtii ce
mi-a zis Crãciun pe 20 seara? Mãi, oameni buni, bãgaþi-vã minþile în cap,
nu se poate aºa uºor. N-o sã respiraþi libertate aºa uºor. Poate cã o sã gãsiþi,
aºa mi-a zis, banane ºi portocale la liber, dar pînã la a vã simþi liberi mai
e mult.
APROAPE DEBUT 115
– Simþi cã s-a schimbat ceva, cã se poate schimba ceva mai bine zis?
Am pus întrebarea cît se poate de serios. Simona, am vãzut cum s-a oprit
în mijlocul camerei cu o sticlã de vin, a strîmbat din nas. S-a aºezat pe un
scaun lîngã Potze.
– Da, Fleo, s-a schimbat. N-o sã mã feresc acum de nimic. Dacã o sã
vreau sã-mi pun poalele în cap, o s-o fac.
Simona. Sora mea dragã.
Am terminat seara, deja se fãcuse searã, în plinã disputã ideologicã. Cã
tot comuniºtii or sã rãmînã la putere, insistam eu, cã þãrãniºtii or sã
guverneze þara, spunea Potze. M-am culcat cu un singur gînd. O s-o fac
din nou.
E ultima zi a anului. Potze mã anunþã cã o sã vinã la noi. Cã n-are unde
sã meargã în ultima zi a anului. Simona se pregãteºte de zor cu bucatele.
Eu nu am nici un chef sã particip la petrecerea asta de sfîrºit de an. Tot
construiesc în minte scenarii. Dacã am eºuat cu pistolul, existã ºi alte
modalitãþi de a pune punct. N-a mai venit nimeni care sã mã întrebe ºi sã
mã laude cã am vrut sã-mi iau viaþa. Pe 31 la prînz o bãtaie în uºã. Simona
mã întreabã din priviri dacã sã deschidã sau nu. Pe Potze îl aºteptam spre
searã, aºa cã nu ºtiam cine ar putea fi. I-am fãcut semn sã deschidã. Nici
dacã mi s-ar fi spus cã urma sã conduc România pentru urmãtorii 20 de
ani nu m-aº fi mirat aºa tare. În pragul uºii, Ioana. Cu un buchet de flori.
– Pot sã intru? ªtiu cã nu e frumos din partea mea sã dau buzna
neinvitatã, dar mi-am zis cã o sã te bucuri, Fleo, sã bei un vin bun.
E un buchet mare. La fel ºi plasa în care se aflã 3 sticle de vin. Nu-mi
vine sã cred. Ioana e la uºa mea.
– E, se pare cã ne-am revenit. Dacã nu m-ai invitat tu la restaurant, vin
eu la tine. Neinvitatã.
Aº fi luat-o în braþe. E atît de frumoasã. E îmbrãcatã aºa simplu. Pajul.
Ioana e ca un paj. Faþa îi strãluceºte, ochii îi sînt luminoºi. M-am bîlbîit
atunci cînd i-am luat plasa din mînã.
– Nu, adicã da, sigur. Intrã Ioana. Simona, am urlat aproape, vino sã
þi-o prezint pe Ioana. Am luat-o de mînã ºi am pus-o aproape cu forþa pe
scaun. Am fãcut ºi o miºcare greºitã, mîna stîngã aproape cã mi-a
paralizat, dar am scrîºnit din dinþi.
– Potze mi-a spus unde stai. Sper sã nu-l cerþi pentru asta.
Dacã Potze era lîngã mine l-aº fi luat în braþe ºi l-aº fi sãrutat. Am
fãcut-o cîteva ore mai tîrziu cînd petrecerea era în toi.
– Ai pitrocit-o, codoºule. Mi-ai adus prada în bîrlog?
– Hai, bãi zdreanþã, l-a imitat Potze pe Crãciun. Mi-au dat lacrimile.
ªtiam ce fãcuse omul ãsta, ºtiam cã a fost securist, da ºtiam acum ºi cã
fusese fratele lui Fleo. ªi mã ajutase, futu-i, mã ajutase cu Teo.
– Sã bem, bã, sã bem. E, pãi nu aºa ne fuse vorba, bãi oameni buni.
Trebuie sã stãm pînã dimineaþã.
Potze a apãrut pe la 10 seara. Era deja matol. Dar a fost ca un spiriduº

toatã seara. A stat de vorbã cu toþi. Le detalia schimbãrile prin care va trece
România în urmãtoarea perioadã, le spunea cã trebuie sã facem toþi
eforturi mari pentru a ajunge la nivelul occidentului.
Îl ascultam atent. Ioana mã luase de mînã. Îmi scosesem bandajul, mã
durea. Dar nici cã vroiam sã nu mã mai þinã de mînã. M-am schimonosit
o datã cînd m-a strîns mai tare.
– Iartã-mã. Am uitat.
ªi-a tras mîna foarte repede. Atunci am avut eu iniþiativa. I-am luat
mîna ºi i-am strîns-o.
– De ce?
Mã uit la Potze cum se scãlîmbãie. Vorbeºte mult ºi tare. E lumea
teatrului. În afarã de Simona ºi Ioana, toþi sîntem din lumea aia. Sau
încercãm sã fim din ea. E în mediul lui. Joacã, gesticuleazã. Are momente
în care se opreºte, apoi izbucneºte iar. Nu, trebuie sã înþelegem cã ceea ce
se întîmplã acum în România e crucial. Cã dupã 50 de ani de lagãr, în
sfîrºit avem ocazia sã fim liberi.
– Întrebarea nu e de ce, ci cînd?
Am rãspuns destul de dur. Ioana ºi-a tras mîna.
– Fleo, nu te întreb de ce ai vrut s-o faci. Te cunosc destul de bine, poate
aº înþelege, poate nu. Astfel de gesturi sînt greu de explicat. Te întrebam
de ce nu ai fãcut-o mai devreme. Cu mine. De ce nu m-ai luat de mînã mai
demult.
M-am blocat. M-am bîlbîit. Atunci am luat-o în braþe ºi am început sã
dansãm. Fata asta m-a convins, simplu. N-o s-o mai fac. O sã urc pe scenã
ºi-o sã joc, al naibii sã fiu, Potze, am urlat, dacã n-o sã urc pe scenã. O
s-o facem amîndoi ºi pe toþi sfinþii cã o s-o facem bine.
mica antologie poeticã VR
O nouã rubricã. Diavolul pe sticlã ºi la teatru
Iniþierea acestei rubrici de poezie este o reacþie la lucrarea

diavolului în domeniu. Nici mai mult, nici mai puþin. Am sã
ilustrez enormul enunþ prin douã cazuri luate din viaþa
palpabilã. Experienþa cititorului poate adãuga, sunt convins,
altele ºi mai ºi. Dacã aveþi încrederea ºi rãbdarea sã ni le
semnalaþi, am sã le reproduc – selectiv, succint – aici sau la
miscellanea.
Recent, un actor din Cluj, destul de cunoscut ca sã nu spun

popular, vorbind la o emisiune televizatã, se lamenta în vãzul
a milioane de oameni, duminica la vremea prânzului, cã în
România “nu mai avem poeþi, astãzi”. Chiar aºa susura Dorel
Viºan. Brusc, în plinã caniculã, m-au traversat fiori reci. Îmi
muriserã vreo mie de confraþi, ºi aflam intempestiv de la
Dorel Viºan. Ce se scrie, nu e poezie, insista dumnealui.
Criteriul de evaluare a neantului liric autohton ? “Dacã nu o
pot eu recita, nu e”. Totul cu aerul acela hâtru-dezabuzat, de
mare Artist lovit în meserie. Pe care naþia îl meritã, treacã de
la el – dar deliricii naþiei, ba! Naþia e sfântã, însã anumite pãrþi
componente ale ei, precum poeþii, taman ca girafa din butadã,
chiar dacã de domeniul evidenþei folclorice, nu existã, gata,
dãm pãmânt pe ei. Aºa cã s-a pus Dorel Viºan sã scrie de manu
propria poeme. ªi nu orice poeme: psalmi! Pentru a umple –
se înþelege –, cu sudoarea harului personal, un gol istoric în
materie de vers. Gol ce se întinde, suntem asiguraþi, nu chiar
dupã Bacovia ci niþel mai dincoace, “dupã Nichita Stãnescu”.
Fireºte, ca sã etaleze impresionanta sa competenþã în materie,
invitatul emisiunii nu ezitã sã punã pe masã referinþe
“culturale”. Aºa, atribuie “unui mare poet spaniol” un poemaº,
de altminteri celebru, de Carl Sandburg. E Carl Sandburg
spaniol pe cât e Dorel Viºan suedez. Sã trãieºti în Cluj, oraºul
lui Ion Pop, Adrian Popescu ºi Ion Mureºan, al Martei Petreu
ºi al Ruxandrei Cesereanu – lista poate continua cu toatã
ºcoala Echinoxului – , ºi sã te vaieþi pe sticlã în Bucureºti,
duminica pe dupã prânz, cã în România “nu mai avem poeþi”
– iatã o ilustrare apoteoticã a naþionalismului de la care se
revendicã atâþia, între care ºi protagonistul perplexantei
întâmplãri mediatice. Cum sã scrii psalmi – suflând în vãzul
lumii în goarna trufiei personale de se-ndoaie sticla teveului,

ºi nu dintr-un “duh zdrobit”, vorba Psalmistului –, iatã o
enigmã pe care poetul duminical de pe ecran a omis sã ne-o
dezlege. Probabil din raþiuni digestive: am spus cã era pe la
prânz, ºi ºi duminicã!
Când vine vorba de psalmi, mã gândesc instantaneu la Cartea

Psalmilor, a lui Paul Aretzu. Carte ce l-a fixat, în opinia se cu-
noaºte cât de avizatã a lui Eugen Negrici, între poeþii religioºi
importanþi ai literaturii române... Dar sã vedeþi cum se vârã
rãul acela în tihna poetului, în liniºtea ºi slava lui. Suntem în
iunie la Caracal, oraºul lui Paul (coincidenþã, prietenul meu
împlinea atunci 60 de ani!), la o agapã “Virgil Carianopol”. În
incinta recent inauguratului Teatru Naþional – o splendoare
vienezã de secol 19 încã la început –, primarul ºi alte notabi-
litãþi, public puþin ºi bun. Virgil Carianopol în sus, Virgil Ca-
rianopol în jos! – comentarii citite sau vorbite, aflux enco-
miastic la limitã ºi uneori dincolo de ea. Totuºi, în limitele po-
liticoasei (in)decenþe, sã spun aºa. Pânã când, dintr-un speech
însãilat dracul îºi scoate brusc colþii. „Virgil Carianopol
rãmâne cel mai mare poet care s-a nãscut în Caracal”, aud
enunþul-sentinþã, gogomãnia îndelung coaptã –, din gura cui?
A domnului profesor X, coleg de cancelarie, catedrã ºi Uniune
a Scriitorilor cu – aþi ghicit –, poetul Cãrþii Psalmilor.
Care dintre cele douã forme de abuzare publicã, descrise mai

sus, este mai sulfuros-demonicã, rãmâne la aprecierea
cititorului. Ambele, ºi încã altele, pe fondul deficitarei
circulaþii ºi receptãri a cãrþii, de care ne plângem cu toþii, au
motivat iniþierea rubricii de faþã, ca punct-fix în mareea
poeziei de la noi –, fie cã vorbim de autori în viaþã sau deja
luaþi de val ºi trecuþi dincolo.
Deschidem mica antologie cu tânãrul Cosmin Perþa,

maramureºean, echinoxist, un poet augural. Îl recomandã, din
cele patru volume publicate, rafinamentul cu mãsurã, viril,
suflul intact, puternic ºi liber, withmanian, al discursului, dar
ºi – lucru rarissim orice s-ar spune –, seninãtatea-puritatea-
integritatea moralã a fiinþei poetului dintotdeauna, care
evident în el este. Mai departe, depinde cine îl va recita. Îi urez
sã încapã pe mâinile lui Marcel Iureº. ªi sã nu ajungã în viaþa
lui coleg cu profesorul X din oraºul Y.
Marian DRÃGHICI
COSMIN PERÞA
Searã cu vin pe balcon
Noaptea începe acum.

Tu, dragostea mea, porþi paºii mãrunþi
prin camera goalã.
De trei zile, pielea uscatã îºi scuturã porii.
(Un câmp de flori ºi mãsline

în mintea bãtrânului chior.
Paºii mãrunþi mângâie iarba,
paºii mãrunþi ºi exacþi)
Cunoaºtem spaima de-aproape;

sângele ei ne umple gâtlejul ºi pieptul.
ªi dintr-o datã,
în camera goalã,
piticul de iarbã
se leagãnã simplu, curat.
Scrisoare cãtre mama
I
Mama mea are aripi,
aripi lungi ºi lãþoase, de vultur pleºuv.
Doar uneori ºi le mai scoate la soare.
Atunci îºi scoate ºi pernele din copilãrie,
perne cu puf ºi praf de peste 50 de ani,
ºi mama, în clipele astea puþine,
îºi aminteºte.
Amintirile mamei
sunt ca lipitoarea de apã dulce,
þi se sudeazã de piele
ºi-ncep sã sugã din tine
tot rãul ce l-ai avut vreodatã.
O pajiºte neagrã pe care o ºtiu de demult,
mama în mijlocul ei mirosind flori la 18 ani

cu o figurã blândã ºi devotatã.
ªi ce sã-i spui mamei de fapt, ce sã-i spui?

Mama are o pereche de aripi lungi de un cot,
pufoase ca norii, ºi doar rareori
îºi scoate capul din aripi
ºi-atunci privirea ei este crâncenã
ºi vorba tãioasã, numai cuvintele,
dragele de ele, sunt mângâietoare ºi moi.
Dar numai gestul acela
când mama îºi scoate capul din aripi
ºi e-n-deajuns ca sã ºtii
cã ai fãcut ceva rãu, cã o doare.
Mama suferã tot timpul, oricum,
iar gestul acela e suficient ca sã ºtii
cã acum mama îºi aminteºte.
Amintirile mamei sunt clare ºi vechi,

clare ºi vechi cum e ºi suferinþa pe care o poartã
ºi fiecare amintire este o greºealã
sau poate ceva neterminat,
cum ar fi bunãoarã o pânzã,
dar ea nu va recunoaºte asta nicicând
pentru cã ºtie cã fiecare amintire
este legatã de suferinþa ei veche ºi moale
iar durerea, durerea este cu atât mai puternicã
cu cât ea vede cã eu nu am învãþat mai nimic,
iar asta pentru cã sângele este chiar moartea.
Bocet
Eram eu ºi cu Adi,
ºi ne cãzneam sã trecem prin apa aceea,
era noapte îndeajuns
pentru doi tineri
bãuserãm chiar îndeajuns,
aproape un litru de þuicã
ºi-acum ne cãzneam care sã intre în apã.
Apa nu era nicidecum caldã,

era toamnã târzie ºi la noi dãduse deja prima zãpadã,
MICA ANTOLOGIE POETICÃ VR 121
eu ºi cu Adi eram în blugi ºi tricouri

ºi stãteam la marginea apei
ºi mai mult o auzeam decât o vedeam, din cauza nopþii,
ºi dupã ce ne-am povârnit pânã acolo
ºi eram deja plini de nãmol, stãteam aºa
ºi ne uitam unul la altul
ºi ne fãceam curaj, doar nu era mult.
Eu ºi cu Adi, noi care stãteam cu oile târziu

ºi vorbeam de fete
ºi bãtãuºi, noi care iarna ne duceam pe deal
ºi ne dãdeam cu sania
pe povârniºuri, printre copaci,
stãteam ºi ne gândeam care sã intre primul în apã.
El era un tânãr frumos, arcuit,

cu muºchi bine conturaþi ºi bronzat,
eu eram mai masiv, fãrã formele lui,
dar eram mai puternic,
ºi mai exaltat.
Noi umblaserãm nopþi întregi împreunã,

din casã în casã,
la peþit ºi bãut, la bãtãi, sau uneori
numai de dragul de-a ne plimba noaptea
prin întuneric ºi iarnã
sau prin pãdure,
sã simþim strângerea aceea puternicã din spinare
care ne fãcea sã avem ce povesti a doua zi.
ªi acum, stãteam unul lângã altul, apa era rece, ºtiam

ºi colþuri de gheaþã se puteau ghici prin întuneric.
Am pus primul picior ºi apa a urcat pânã la coapsã
ºi el a venit dupã mine
ºi am trecut ºi-am urcat,
în faþã era noaptea ºi câteva luminiþe
ºi noi eram tot mai înfriguraþi,
dar nu mai era mult,
eram deja aproape
ºi-apoi, noi niciodatã n-am avut nimic de pierdut.
Jelanie
Am coborât din nord ºi am adus odatã cu mine

grajdul bunicilor mei în care cinci vaci,
trei tauri ºi patru junici sãlãºluiau iarnã de iarnã
aºteptând primãvara cu aceeaºi înfrigurare ca noi
în cãsuþa lipitã de grajd
în care stãteam doar eu cu bunicul ºi cu bunica
într-un spaþiu strâmt potrivit nevoilor noastre.
Bunicul meu a trãit cu mult înainte

sã apuc sã-i mulþumesc,
bunica mea mai trãieºte ºi azi, în aceeaºi singurãtate,
doar eu, doar eu
mã mai clatin pe strãzi ca o vietate în plinã forþã
în oraºul acesta pe care refuz sã-1 cunosc
ºi obiceiurile oamenilor îmi par lungi
ºi o puternicã neplãcere mi se întrezãreºte
pe faþã.
Cântec pentru Adrian
Prietenul meu stã singur.

Singur ºi fix în mijlocul pieþei Mãrãºti.
Sunt 30 de paºi între mine ºi el, prietenul meu bun ºi iubit.
ªi verdeaþa îmi acoperã ochii.
Verdeaþa tare, zemoasã.
Prietenul meu drag,

cu care am crescut ºi am plâns.
Cu care jucam fotbal ºi poker,
cu care beam noaptea þuicã pe-ascuns
ºi-o pândeam pe Danuzia cum se-mbãiazã
cocoþaþi pe lãzi în colejnã.
Prietenul meu binecuvântat

cu care mergeam dupã hribe
ºi ne-mbãtam ºi ne tãvãleam uzi
alunecând pe pietre în gârlã,
pe mormântul moºului Chifor
proaspãt acoperit de narcise.
El, cu care râdeam la pac-pac

prin iarba înaltã cât gardul
e la doar 30 de paºi.
Stã singur ºi fix în piaþa Mãrãºti.
În dreapta are o sticlã de pepsi,
în stânga un pachet de pall mall.
Nici urmã de zâmbet sau de suspin.

Nici o tresãrire în ochi,
doar o tristeþe inertã, ca un bagaj,
ca o bucatã de carne.
Nimic nu-mi vine în minte,

nici urmã de vorbã sau de curaj.
Doar pe mantaua de ploaie mi se prelinge un strop albicios
ºi rãmân spânzurat la numai 30 de paºi.
Cântec pentru Cãlin Angelescu
Azi e ziua în care împlinesc 24 de ani.

un lucru e cert, la 24, viaþa-i mai scurtã.
ªi gura ta zice „cârlibaba” ºi eu ºtiu,

ºtiu mai bine decît oricare altul, la cârlibaba s-a nãscut un om
ºi tot la cârlibaba e înmormântat de pe-acum.
Eu ºtiu, eu ºtiu bine, era un om cu piele mãslinie,
cu spatele alungit ca o raniþã de soldat,
era un bãrbat
ºi ºtiu, ºtiu pe bune, cã tot la cârlibaba e-nmormântat.
L-am cunoscut când aveam 18 ani ºi ne-am îmbãtat,

ne-am cunoscut ºi am urlat unul la altul cu spurcare în gurã,
cu urã, cu mãselele strepezite de venin ºi de zgurã.
Dar apoi am cîntat împreunã, am povestit, ne-am îmbãtat.
Apoi am mers cu maºina prin locuri pustii ºi-am ascultat muzicã
veche
ºi ne-am promis c-o sã tragem la socotealã odatã ºi-odatã viaþa asta de
om împãiat.
Mâinile mele erau lungi tare atunci ºi degetele mi se lungeau tot mai
mult,
puteam sta sã ne uitãm la o bucatã de mînã de-a mea ore în ºir
ºi nu se mai termina.
ªi iatã, am 24 de ani,
foamea ta stã aproape de tine, cazi în genunchi ca un joc pe asfalt
ºi iatã, am 24 de ani, tu zici „liniºte” ºi apoi „cârlibaba”
când eu ºtiu foarte bine cã la cârlibaba a trãit nu departe vreme un om
ºi cã tot acolo e-nmormântat.
Bocet
Lungi cârduri de raþe se tot perindã la orizont

ºi liniºtea aceasta fãr’ de scãpare.
Viaþa a fost linã la început, într-un mic sat de munte, lângã Ucraina,
acolo unde petrolului i se spune uraniu
ºi gazului lemn, unde ceaþa se-ntinde cât vezi cu ochii
ca o binecuvântare pentru ceea ce-ar putea fi,
acolo unde se bea de dimineaþã pânã seara,
ºi când nu mai ai ce mânca eºti nevoit sã tot bei.
Am fost un copil nu prea cuminte,
am fost un copil rãzgâiat care credea în minuni
deºi acolo minuni nu erau totuºi la oriºce pas.
Mama a zãbovit mult în mintea mea deºi ea plecase încã de când m-a
nãscut,
tata era o poveste cu înstrãinaþi,
cu fragi ºi ciuperci sãlbatice, cu ierburi de sticlã,
pe care o spuneam rareori ºi numai pentru a mã încuraja,
în rest lumea ce era delicioasã,
deºi cu adevãrat eu lumea nu am iubit-o cum trebuia.
Am avut ºi bunici ºi mi-a fost bine cât au mai fost,

apoi, dintr-o datã, o apã mare, neagrã ca un tãciune,
spurcatã ca o scârnã, a acoperit totul
ºi m-a luat odatã cu ea. Ca un coºmar mâinile mele, ca un coºmar
carnea mea.
Am început sã mã rog, sã mã zbat, sã strig ºi sã plâng
ºi-am ieºit ºi de-acolo, dintre nãmoluri, lung cât o vâslã,
mult mai lung decât am intrat,
ºi m-am mirat cã odatã cu anii în jur nimic nu era.
(În copilãrie treceam prin largi coridoare de iarbã ºi soarele dimineþii

mi se arãta ca un pitic furiºat în crengile unui mãr. Era un miros puternic
ce mi-l amintesc în anumite momente dar nu l-aº putea asemãna cu
nimic. Soare, varã ºi ploaie, iarba creºte enorm în astfel de timpuri, dar
nimeni a-ºi mai aminti n-ar putea.)
Am fãcut ºcoalã, un fel de ºcoalã aº spune,

viaþa mea era împãrþitã între birt, oameni ºi cãrþi
într-un mod atât de egal încât acum, rãscolindu-mi memoria,
nu aº putea spune cu exactitate dacã a fost aievea sau ba.
Un soi de tãrãgãnare, un soi de moleºealã ce te cuprinde ºi nu-þi mai
dã drumul,
ce te cuprinde ºi te înfãºoarã ºi se strânge pe zi ce trece
pânã când nu mai ai de unde fugi:
lumea-i o burtã prea plinã care revarsã fiere ºi splinã.
Oameni, cãrþi ºi alcool, în porþii egale,

împãrþite cu precizie de pe o zi pe alta, atât cât sã ajungã pe loc,
nimic pentru mâine, nimic pentru mine. Atât.
(M-am trezit într-o dimineaþã asudat ºi plin de duhoare. Corpul meu

pãrea cel al unui schingiuit din plãcere, se legãna singur de colo pânã
colo, bea o canã de apã, se întorcea înapoi. În tavan, un om mic cât o
viespe citea Evanghelia lui Marcu. O apã mare s-a deschis atunci din
gura ºi din inima mea ºi s-a revãrsat pe podea.)
Apoi m-am îndepãrtat de toate acestea.

„Repetiþia e figura de stil a omului mort”,
deci iatã, deci iatã:
peste pieptul meu un cal mort,
peste pieptul meu sudoarea mea ca o încrengãturã de iederã.
(Un tren se opreºte în staþie ºi se deschide o uºã. În uºã stau eu,

fumez, beau bere ºi râd. Un om încearcã sã-ºi scoatã capul pe lângã
mine, prin uºã, îi dau brânci ºi îl împing înapoi, asta e staþia mea, zic,
ãºtia sunt prietenii mei. Cobor ºi-mi întind mâinile ca o
spânzurãtoare, cobor ºi vreau sã te prind, omul se zvârcoleºte pe jos
cuprins de durere, îmi pare rãu ºi mã întorc îngrijorat. Trei femei se
uitã la tine pe geam aºa cum mã uitam ºi eu înainte la tine, în spate
noaptea se scurge peste un bec conic uzat. Un om cât o viespe mi se
strecoarã afarã din carne, dã din braþe ca un apucat, se chinuie cum
ºtie mai bine, se agaþã de pântec, de haine, de barbã, de gât, mi se
urcã pe umãr ºi citeºte din Evanghelia lui Luca. În depãrtare, un
fluierat.)
Liniºtea asta ca o viþã de vie crescutã din lac.

(Dinspre azimut mari vapoare încãrcate cu benzen ºi absint se apropie

de porturile noastre. Marinarii cautã tabac prin buzunare ºi scuipã
pesmet. Dinspre azimut mari vapoare carã spre noi cargouri nemaivãzute
de basmac ºi benzen.)
Viaþa mea numãrã douãzeci ºi cinci de ani ºi jumãtate,

am vãzut mult din ce era de vãzut ºi ce-a mai rãmas nu are mult sens,
câteva liºiþe se apropie de mal zgribulite
ºi-n penele lor, iatã, un dezmãþ de culoare.
(În Shangrala existã o casã, pereþii ei sunt de smirnã, porfir ºi tãmâie,

acolo, în întuneric ai mereu senzaþia cã mai e cineva, dar nu e aºa, pe
caldarâm stã un om cu gura plinã de flãcãri, gingiile de mic nu îi mai
sunt folositoare, zbârcite ºi arse ca dupã un lung rãzboi cascã gãuri
adânci înecãcioase, cât sã te pierzi ºi sã plângi, numai ochii, bieþii de ei,
mai sclipesc uneori lãsând sã se vadã translucide mucegaiuri crescând în
orbite. Un om mic, cât o unghie, iese din mine ca un pãianjen meticulos
ºi locuieºte ochii cei goi, un om mic, cât nu l-ai vedea, citeºte din
Evanghelia lui Pavel ºi e o mare liniºte în clipele astea în Shangrala.)
Jelanie
Jeleºte, îmi spune ea, ºi eu am jelit.
Ea merge pe drumul de piatrã alb ºi sãrãcãcios.

Eu merg puþin mai înaintea ei, cu doi paºi.
În jur e câmpie, câmpie uscatã ºi soarele sus pe cer.
Picioarele le târºim, pietrele se aud la fiece pas.
Jeleºte, jeleºte, ºi braþele i s-au lungit cãtre cer ca niºte oase.
Eu merg pe drumul de piatrã crãpat ºi fãrâmicios.

Ea îºi târãºte picioarele la doi paºi în urma mea.
Afarã-i un soare puternic ce ne usucã.
În jur, câmpia ce pare a nu se mai termina.
Jeleºte, ºi pântecul i s-a umflat pentru jelanie ca pânza unei corãbii.
Ea merge pe drumul de piatrã, zgrunþuros ºi arid.

Eu sunt aproape, la doi paºi în faþã.
Soarele trece prin haine ºi piele ºi ne topeºte.
În jur e numai câmpia ºi ºtim cã nu se va termina.
interviu
MIHAELA URSA
în dialog cu
IOLANDA MALAMEN
SCRIITOPIA ESTE ÞARA MEA DE ADOPÞIE
Iolanda Malamen: Mihaela Ursa, faci parte dintr-o promoþie de critici,

eseiºti ºi teoreticieni literari, o spun fãrã rezerve, constant valoroasã. Poþi
sã-i faci un portret cît mai aproape de realitate?
Mihaela Ursa: Din pãcate nu ne remarcãm, ca generaþie, prin coeziune,

ceea ce face orice portret imposibil. Am început sã scriem imediat dupã
1990, în studenþie, mai puþin ca redactori de reviste studenþeºti (de pildã,
eu n-am fost niciodatã echinoxistã, pentru cã reverenþa mea faþã de ideea
de „Echinox” era prea mare) ci mai degrabã ca ºi colaboratori ai revistelor
de culturã care ne-au primit (în cazul meu „Steaua” ºi „Tribuna” de la
Cluj, apoi „Apostrof” ºi „Vatra”).
I.M. Se poate vorbi de o coerenþã, de o direcþie?
M.U. Nu cred cã existã o corenþã programaticã sau o direcþie cãrora sã

le pot subsuma generaþia mea de critici. Generaþiile imediat anterioare
avuseserã prilejul taberelor de literaturã, al revistelor ºi simpozioanelor
studenþeºti care s-au rãrit simþitor în cazul nostru. Poate cã de aici vine un
individualism mult mai pronunþat în scrisul nostru, vizibil la nivelul ale-
gerilor tematice, precum ºi un spirit polemic foarte pronunþat (aici nu mã
recunosc, pentru mine polemismul neconstituind o valoare în sine, ci doar
o valoare instrumentalã). Totuºi, la Cluj a existat în anii ’90 o tentativã
direcþionistã studenþeascã, numitã Direcþia 9, în replicã la celebrul text
maiorescian. Din grup fãceau parte Cornel Vâlcu, Anton Horvath, Cãtãlin
ªtefãnescu, Cãlin Teutiºan ºi cu mine – eu dezertând la un moment dat, e
drept – cãrora li s-au mai adãugat pe parcurs poeþi ºi artiºti plastici. Am
reuºit vreo douã colocvii care au adunat multã lume ºi multe pasiuni, am
prezentat teze ºi proteze de revitalizare a culturii româneºti de la ora aceea,
dar ne-a lipsit ingredientul principal al oricãrui program: susþinerea cu
opere, cu text, cu realitate sau cu obiect cultural. Cred cã nostalgia

„direcþiei” este încã destul de pronunþatã între criticii din generaþia mea,
chiar dacã majoritatea a ales apoi critica de întâmpinare în locul criticii
teoretice, de sistem.
I.M. Ai scris despre ,,optzecism” ºi despre ,,postmodernism”. De ce

te-au preocupat în mod deosebit?
M.U. Pentru cã adolescenþa mea a fost o lungã poveste de amor cu

optzecismul. Fiecare am avut în comunism niºte cãrþi care ne-au ajutat sã
ne explicãm inexplicabilul cotidian ºi sã mergem mai departe. În cazul
meu, aceste cãrþi erau semnate de Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Vlad,
Gheorghe Crãciun, Mircea Nedelciu, Ion Mureºan, Adriana Bittel ºi alþi
optzeciºti. În ciuda îndelung discutatului lor refuz al politicului, optzeciºtii
au oferit, prin aplecarea lor cãtre autobiografism ºi prin soluþia evaziunii
textualiste, niºte chei de supravieþuire, indiferent cât de nesatisfãcãtoare ar
pãrea astãzi ochiului încruntat etic. Vag narcisistã fiind, scriu despre ceea
ce mã doare la modul foarte personal, aºa cã am scris despre acest amor al
meu la modul teoretic. Cãtre postmodernism m-au condus atât optzeciºtii,
cât ºi senzaþia cã trãiam, dupã 1990, suspendaþi într-o parantezã foarte
scurtã, dupã închiderea cãreia aveam sã fim obligaþi sã înþelegem toate
sensurile schimbãrii. Or, postmodernismul trebuia apropriat ca fenomen
exterior la modul preventiv, pentru a înþelege la timp ce avea sã ni se
întâmple oricum, cu sau fãrã aprobarea noastrã, indiferent de simpatiile
noastre paradigmatice.
I.M. Cît de motivat mai poate fi în azi ,,criticul de întîmpinare”?
M.U. Cred cã ultima lui grijã este slujirea apariþiilor editoriale ºi cã tot
felul de raþiuni ale politicilor culturale prevaleazã asupra celor strict, sã
spunem... apostolice. Dacã este vorba despre criticul de sistem, cum
numesc eu teoreticianul literar, chiar nu ºtiu ce motivaþii ar putea avea în
afara celor pur personale, de ridicare a unei construcþii iluzorii pe care o
gãseºte – pentru motive donquijoteºti – absolut necesarã. Aceºtia din urmã
sunt, dacã mai este nevoie de precizare, mult mai puþini decât cronicarii.
I.M. S-a spus uneori, cu tandru sarcasm despre critici cã sunt

„scriitori… refulaþi”.
M.U.Cunosc critici care spun „nici vorbã, creaþia criticã este (ca semn
ºi modul) la fel de importantã ca ºi creaþia beletristicã”. Eu înclin sã dau
crezare butadei citate, nu criticilor care se numesc scriitori. Un defect de
INTERVIU 129
fabricaþie, probabil. Totuºi, nu sunt de acord cã numai poeþii pot vorbi

despre poezie sau numai romancierii despre roman. Dimpotrivã, cred cã
aceia care se ocupã cu discursul sau construcþia lumilor nu sunt cei mai
nimeriþi vorbitori despre discursul sau construcþia lumilor. E o chestiune
de distanþã. Mai grav mi se pare însã cã – deºi ratarea scriitorului în critic
este oarecum de domeniul fatalitãþii – sunt critici care îþi rateazã ºi vocaþia
criticã.
I.M. Mare e grãdina literaturii ºi se pot întâmpla multe în penumbrele

ei. Existã o predispoziþie a Clujului pentru rigoarea criticã ºi eseisticã?
M.U.Se spune cã da. Aºa se ºi vede. Nu-mi permit sã explic, poate cã

þine de valorizarea ardeleneascã a lentorii în defavoarea vitezei, a
contemplaþiei în defavoarea punerii în act sau de obsesia fundamentului în
defavoarea spectaculosului.
I.M. Mihaela Ursa, ce este „Scriitopia”?
M.U. ,,Scriitopia,, este þara mea de adopþie. Scriu despre ea în volumul

cu acelaºi nume, care este un studiu despre auctorialitate. Lectura a fost
înþeleasã cel mai adesea în termenii unei solitudini asumate, a unei
evaziuni într-o lume interioarã cu un singur stãpân. Cartea mea este despre
perceperea actului critic în termenii coprezenþei: orice lecturã activeazã
fantasma unui autor în carne ºi oase. Nu este vorba aici despre intenþio-
nalitatea auctorialã explicitã în orice text, despre care vorbeºte teoria
literaturii, ci despre faptul cã una dintre condiþionãrile noastre de animale
culturale este sã ne inventãm în lecturã un interlocutor, sã nu citim nicio-
datã cu adevãrat singuri. Fantasma autorului pe care-l citesc se aºazã pe
fotoliul de alãturi, iar actul meu critic îi modificã respectivului autor
întregul text. Pledez în Scriitopia pentru înþelegerea lecturii ca pânzã
vibratilã pe care se aºazã modelator, când iubindu-se, când urându-se,
niciodatã indiferenþi, autorul ºi criticul sãu.
I.M. Ca cititor, ce te încîntã mai mult? Libertatea ficþiunii pure sau

realitatea punctualã?
M.U. Puterea de a fantasma ca ºi cum totul ar fi adevãrat. De aceea gust

realismul magic, dar îmi pierd repede interesul faþã de fabulaþia oniricã
autoderapantã.
I.M. Se simte o anume sã-i spun delicat, neacceptare a statutului de

scriitoare la noi?
M.U. N-am simþit discriminarea ca scriitoare, ci altfel. Deºi, poate

atunci când mi s-a reproºat cã din cauza preocupãrilor casnice nu am citit
cu atenþie o anumitã carte recenzatã am simþit ºi discriminarea
scriitoriceascã... Cred cã scriitoarele din România sunt privite cu mai
multe cliºee ºi prejudecãþi, a se vedea conþinutul enervantei noþiuni de
„literaturã femininã”.
I.M. Sau unul la fel de enervant,”poetesã”, care are ceva de budoar.
M.U. Unui autor de prozã erotograficã i se spune cã este îndrãzneþ sau

nonconformist, unei autoare de aceeaºi facturã i se suspecteazã frustrãri
ascunse, de naturã fiziologicã. Am exemple concrete în ambele cazuri.
I.M. Ai scris sute de cronici, articole ºi recenzii despre cãrþi. Le poþi

privi în timp ca pe posibile „clasamente literare”?
M.U. Probabil cã da, dacã aº sta sã-mi întocmesc listele. Ceea ce nu voi
face niciodatã, cel puþin nu înainte sã mã loveascã bolile bãtrâneþii: mi se
pare lamentabil sã ajungi sã-þi publici cronicile adunate de-a lungul anilor
cu scuza cã înºiruirea lor de azi este relevantã pentru istoria de ieri. O poþi
face onorabil dacã eºti cronicar literar cotidian sau dacã eºti, precum
Manolescu, ultimul critic cu autoritate naþionalã, cazuri în care se
întâmplã ca scuza sã acopere o realitate.
I.M. Ca teoretician al fenomenului literar românesc, þi-ai descoperit

patimi, prejudecãþi sau chiar posibile gafe?
M.U. Sigur cã da, dar n-o sã le fac publice acum chiar eu – o seamã de
prejudecãþi personale nici nu mi le recunosc, ca orice om respectabil.
Rãmân în continuare uimitã câþi scriitori am reuºit sã supãr scriind de bine
despre ei. Nici nu-mi pot imagina câþi duºmani ºi-au fãcut colegii mei cu
adevãrat polemici.
I.M. Cine þi-a influenþat cel mai mult spiritul critic?
M.U. Prin cãrþile ei, Ioana Em. Petrescu, care a murit în prima mea zi
de studenþie clujeanã, refuzând astfel sã-mi devinã – aºa cum obsedasem
în liceu– ºi profesor. Uman, un profesor întâlnit în liceu, dar nu la clasã,
Doru Pruteanu, care n-a ºtiut niciodatã cu adevãrat cât de mult mi-a
influenþat formarea.
INTERVIU 131
I.M. O capodoperã a acestor douã ultime decenii româneºti?
M.U. Orbitor, de Mircea Cãrtãrescu.
I.M. Cu ce ai compara iubirea pentru literaturã?
M.U. O întrebare ca asta cere un rãspuns patetic: cu o mare iubire de

iubit, când inflamatã adolescentin, când greu de dus, când pur ºi simplu de
ancorare a ta în lume.
I.M. Eºti lector la Facultatea de Litere, Catedra de Literaturã

comparatã ºi Universalã. Ce le oferi studenþilor tãi?
M.U. Þin cursuri cu teme diferite, ºi nu de literaturã românã. Încerc sã

mã concentrez mai puþin pe termeni, ºi mai mult pe relaþii. Mi se pare mai
important de oferit de la catedrã o osaturã, o construcþie sistemicã, decât
o descriere oricât de inteligentã a obiectelor literaturii. Descrierile ar tre-
bui întotdeauna asumate individual. Totuºi, de când filologia a devenit tot
mai puþin o mizã socialã ºi de când universitãþile au devenit non-discrimi-
natoriu uzine studenþeºti, constat cã alfabetizarea culturalã a studenþilor
filologi (în filosofie, mitologie, antropologie, psihanalizã, istoria mentali-
tãþilor sau chiar istoria culturii) este tot mai absentã. În acest context,
fireºte cã profesorul este împins la rezumãri de concepte ºi fenomene pen-
tru a-ºi asigura un punct de plecare. Þin un curs despre evoluþia romanului
din secolul XII pânã în Iluminism, un altul de literaturã eroticã, unul
despre postmodernism (teorie ºi roman) ºi altul despre istoria aucto-
rialitãþii. Toate sunt organizate pe studiul imaginarului, tematologic, ºi nu
istoricist.
I.M. Înþeleg cã romanul este un subiect constant.
M.U. Dacã este sã gãsesc un numitor comun, probabil cã el este

preocuparea pentru roman.
prozã
ADRIAN BUZDUGAN
ZBORUL CANTALOGULUI
„Les vrais paradis sont les paradis qu’on a perdu.”

Marcel Proust, Le Temps retrouvé
cobeam niºte fluiere ºi mã gândeam la ale mele, când Landru
S Cabestan m-a sunat ºi mi-a zis cã centrala nuclearã e închisã din

motive de securitate. L-am întrebat dacã se impunea ºi prezenþa
mea, dar rãspunsul a constat în niºte pârâituri ºi-atât.
Când ne-am întors, oraºul intra în carantinã. Generatorul de abur

explodase, sãrise capacul superior ºi se dislocaserã structurile de
suspensie ale barelor de control special. Pe scurt, un dezastru!
Conducerea atomoelectricei fusese schimbatã pe criterii politice, aºa cã

ne-am pomenit peste noapte cu un director economist care nu fãcea mare
diferenþã între neutron ºi proton. Eu, deºi eram un cercetãtor avizat în
domeniul captãrii ºi reutilizãrii plutoniului 239, mã ocupam cu
monitorizarea menþinerii alinierii combustibilului necesar reacþiei de
fisiune nuclearã în lanþ autoîntreþinutã. Ca mine erau mulþi alþii: Slav
Biegener, specialist recunoscut pe plan internaþional în controlarea bunei
dirijãri a fluxului agentului primar de rãcire, lucra la sistemul principal de
manipulare combustibil, o echipã competentã de la chimic fusese trecutã
în sectorul reparaþii-întreþinere, pânã ºi Iulius Kenta, unul care trebuia sã
verifice permanent presiunea în pompele de apã grea fusese transferat la
revizia reþelelor electrice...
“Policalificare la locul de muncã, nu hiperspecializare!”, tot þipa rãþoiul
ãla, dar toatã lumea ºtia cã e vorba de mãrirea substanþialã a lefurilor celor
protejaþi! În condiþiile astea, era firesc sã se întâmple ce s-a întâmplat!
PROZÃ 133
Dublul sistem de protecþie radiologicã a vasului reactorului, o noutate

în domeniu, intrase automat în funcþiune. Sute de metri cubi de ciment
chinezesc cu spumã poliuretanicã se prãvãliserã peste reactorul 2 al
centralei. Dezastrul s-a preschimbat însã într-o anomalie incontrolabilã.
Reacþia s-a încadrat în excentricitãþile chimice: au apãrut noi compuºi de
tritiu cu acþiune externã ºi rãspândire ultrarapidã.
... ªi nimic nu s-ar fi petrecut dacã primele douã unitãþi învechite, de
tip CANDU, ar fi fost dezafectate la timp ºi ar fi fost pornite 5 ºi 6 cu
reactoare de generaþia a IV-a, cu sare topitã. Fondurile suplimentare
fuseserã însã deturnate pe undeva pe la vârf, pentru consolidarea unei
afaceri cu borduri...
L-am chemat la prânz pe Radomil, un pleºcar care-l avea pe frate-sãu

în comitetul de crizã însãrcinat cu gestionarea situaþiei de urgenþã create.
Ca niciodatã, a cerut ceva de bãut. Am scos o ºliboviþã ºi dupã o scurtã
conversaþie introductivã despre vreme ºi cunoscuþi, l-am privit cu
subînþeles:
– ªi... ? în rest, totul e bine cu institutul? La ºtiri au anunþat cã nivelul
de radioactivitate a ajuns la normal, când ne-ntoarcem la muncã? Deºi e
bine ºi-acasã, poþi sã mergi la pescuit când vrei!
M-a privit cu stupefacþie:
– Bã, tu ai plastic în capu’ ãla sau ce? Pretutindeni în aer e plin de
tâmpenia aia de macromoleculã activã. Asta ajunge la creier unde se
cupleazã în formaþiuni libere la zone întinse din scoarþa cerebralã.
Instinctele, pornirile viscerale, emoþiile, tot ce þine de trunchiul cerebral
nu va fi afectat, în schimb, constrângerile morale, convenþiile sociale,
cunoºtinþele, principiile, trãsãturile definitorii ale caracterului îºi vor
pierde conturul, se vor estompa...
Pãrea sã fie groasã. Am închis uºa sã nu audã Egizia vreo ceva.
– I-au fãcut autopsie unui pompier care îºi dãduse obºtescul sfârºit la
izolarea focarului. În lobul frontal raportul era de unu la mie, ... cam 100
de macromolecule cerna la milimetrul cub. Raþiunea, voinþa, memoria
conceptualã, unele aptitudini dobândite, limbajul, tendinþele acumulative
induse de siguranþã... , în fine...
– ... S-a dus cam tot!
– Ce sã-i faci! Pe termen scurt prognoza e clarã: comportamentul
normal, matur, chibzuit va dispãrea. Important e sã nu intre-n sediile
primitive ºi mãduva spinãrii, atunci adio! Vine vremea insectelor!
– Cam ce voi mai fi în stare sã fac din ce fac acum?
– Sã mãnânci, necesitãþi fiziologice, automatisme comportamentale...
cam ce poate face un copil de 6-7 aniºori.
Am rãmas cu privirea pironitã pe buza paharului.
– Hai, hai! Priveºte partea bunã a lucrurilor! Nimic din conºtient nu-þi
va mai comanda sã mã mai pupi în cur pentru cã sunt fratele ºefului tãu.
Am protestat formal.
– Cu toþii vom fi ca niºte puºti lãsaþi de capul lor într-un parc de joacã
plin de pericole! În numele vechii noastre amiciþii sau ce-o fi fost: strânge-þi
multã mâncare conservatã ºi pune-þi uºi ºi ferestre solide, acum, cât încã
mai eºti zdravãn la cap. Hai, gata cu plictiseala ºi ipocrizia! E timpul sã ne
pregãtim sã redevenim copii!
A luat sticla.
– Nu-þi pune încuietori complicate, cu cifru, c-ai sã rãmâi pe dinafarã!
ºi-a plecat scârbit.
Am încercat sã-mi aduc aminte în amãnunt de anii copilãriei ºi am
eºuat. Câteva întâmplãri neplãcute, muºcãtura unui câine, vreo doi
kilometri de-alergãturã cu un cârnat furat ºi-apoi oferit cu spaimã unui
coleg, o poreclã– chiorpec – purtatã vreo trei luni... punctau un tot unitar
format din amintirile fermecãtoare ºi deosebit de agreabile ale copilãriei.
Douã-trei mii de zile fericite ºi lipsite de griji petrecute în compania unor
prieteni adevãraþi, aruncaþi cu nepãsare la coº în ceasul maturitãþii... Dacã
ajungi sã ai o viaþã uºoarã, liniºtitã ºi prosperã, nostalgia acelor clipe
minunate dispare în mod reflex ºi ele se pierd în ceaþã odatã pentru
totdeauna.
“Ce n-aº da sã mai fiu tânãr cu mintea de-acum!” – truismul oricãrui
nevolnic, dorinþa puerilã de-a-ºi fi reconstruit trecutul: sã-ºi fi dezvirginat
prima dragoste ºi sã fi speculat în toate sensurile inocenþa ºi ignoranþa
celorlalþi. Câþi ar vrea însã ca mintea de odinioarã sa le dirijeze trupul
viguros?
Am scos altã sticlã din bar ºi mi-am propus sã ating cât mai repede
melancolia alcoolicã.
O zi, douã... ºi niciun efect negativ!

Maºinile decapotabile ori cu capota tãiatã zburau în trombã prin oraº cu
muzica datã la maxim. Cluburi, aventuri de-o noapte, localitatea bubuia
de-o viaþã pe care n-o avuse nicicând...
Ca un reflux, a urmat o perioadã de liniºte ºi individualizare, semn al
unei nesperate reveniri, am crezut eu... Femeile consultau site-urile cu
produse cosmetice ºi zorzoane, interpretarea viselor, cure miraculoase de
slãbit, chiar era o modã sã îmbrace virtual pãpuºi Barbie. Asta se întâmpla
când bãrbaþii mai luau câte-o pauzã de la lungile partide de Counter-Strike
în reþea ºi ele puteau naviga pe net. Se juca PlayStation, tabinet, ºah, Riþi-
Piþi, Solitaire... S-au destrãmat cãsnicii pe timpul de acces la PC, dar asta
pe tãcute, fãrã mari tulburãri... Dar momentele de acalmie s-au frânt
repede, serverele au picat unul dupã altul, apoi sateliþii... sau invers.
PROZÃ 135
Cursele cu ATV-uri au prins ºi ele un timp, atât cât s-a mai gãsit
benzinã ºi motorinã la pompã.
Zile în ºir am stat ca-n concediu, la televizor. Emisiuni interesante ºi

diversificante. Cele mai privite erau, bineînþeles, cele în direct. Nostime
tare! Cãdeau, se-mbrânceau, se fugãreau, se certau, se auzeau mãscãri...
Mie-mi plãceau mai ales alea cu Beºca, “ºi-acum la pielea goalã!”.
Începând cu 27 august n-a mai emis niciun post de televiziune sau

radio. Nimeni n-a luat-o ca pe-o dramã! Decât sã te uiþi la tembelizor sau
sã te radioanesteziezi voluntar, mai bine îþi întrebuinþezi timpul ce þi s-a
dat într-un mod mult mai plãcut ºi constructiv, redându-i astfel reala
valoare.
Am jucat þurca ºi mi-am spart ochelarii. Când dãdeam sã prind mia,
piciul mi-a fãcut þãndãri lentila dreaptã.
La optica medicalã nu mai lucreazã nimeni, cã nu-i aºa distractiv ca la
pompieri sau ca-n armatã. Am luat niºte sticle cât de cât potrivite ºi le-am
prins cu ceva adeziv ºi clame de niºte rame metalice trãsnet.
Arãt mortal! Acum fetele-mi zic Cyborg ºi cad de-a-n picioarele când
mã vãd.
Trebuia schimbat ceva!
Hm! Firesc! Mentalitatea! am lãsat lemnele deoparte. Iar aceasta nu se

poate schimba decât prin EDUCAÞIE!
M-am uitat la Pebl ºi Cerasela care se jucau de-a Calu’ Maro ºi Iapa
Albã. Ovicã, Nani, Mugurel ºi Zãricã jucau alternata: cine-aruncã mai
mulþi ºtiuleþi în coº, cine scuipã mai departe. Iusti îmi decupa albumele de
artã, iar ãla a lu’ Zambi o tot îndesa într-un colþ pe Raisa ºi-i tot promitea
cã-i dã bomboane, dacã-i aratã ce are sub fustã.
– Bãi, bãieþi! Alo! Gata! De astãzi ne jucãm de-a ºcoala! Eu voi fi
Ministerul ºcolilor ºi Instrucþiei Publice!
Cum mã aºteptam, n-a zis nimeni nici pâs când mi-a auzit autotitulatura
sforãitoare. Asta-i ºi esenþa conducerii: trebuie sã conducã cine vrea sã
conducã, nu cine poate! Imediat am avut ºi niºte interogaþii pedagogice:
– Cum trebuie procedat? Ce trebuie sã cuprindã programele? În ce fel
se va realiza notarea ºi care vor fi pedepsele pentru neînsuºirea temeinicã
a materiei?
Mucles!
– Cã nu s-a învãþat ce trebuia, de asta s-a dus totul de râpã!
Citisem “100 de motive ca sã nu te faci profesor” a lui Marcel

Grosgård, aºa cã nu eram prea sigur dacã ideile pe care voiam sã le expun,
îmi aparþineau sau erau preluate cu neruºinare de la dumnealui. Aveam
nevoie de-un time out!
– Începem de mâine! De înscrierile forþate se vor ocupa Paco, Dudu,
Uluc ºi prieteniii lor!
– Bã, Cyborg! Da’ de ce sã fii tu Ministeru’?
Era Cantarinã, unu’ mare, care se urnea greu; pânã atunci crezusem cã
aþipise.
– Bã, tu ºtii sã faci ceva perfect? Ai auzit de specialiºti? De tehnocraþi?
ªtii, mã? I-am dat un zdupac. Eu sunt specialist în mersul pe canturi! Pe
interior, pe exterior, pe schiuri, patine, pe muchiile odãii, pe linii, sârme
sau corniere. Pe ºinele de tren sau tramvai pot sã fac kilometri! Eu sunt un
CANTALOG !
Spre searã m-am întâlnit cu Fabriþiu, un fost inspector rãmas mai teafãr
la minte.
– Domnu’ Cantalog, eu ºtiu junimea zilelor noastre! Câþi derbedei nu
mi-au trecut mie prin mânã – ºi-avea o mânã de fochist, niciunul dintre ei
nu s-ar mai sinchisi sã descopere Radiumul din nou! ... I-am bãtut degeaba
la cap pe învãþãcei cu legile lui Mendel sau ale lui Ohm!...
Trebuia schimbat vechiul sistem care þinuse tânãra golãnime ocupatã
cu memorarea unor chestii fãrã rost, cu un sistem nou, performant!
– Eu mã gândesc cã ãºtia cu creierele nou-nouþe trebuie sã
înmagazineze altceva: deprinderi, lucruri utile, vitale!
– Pe bunã dreptate! Eu, de exemplu, am predat pe timpuri literaturã.
Ce-i trebuie huþupanului sã ºtie versuri clasice:
The stars
In their way
Saw light...
Haven’t a haven
They bright, live
And watch us!...
cu rimã, ritm ºi elemente de stilisticã, când el ar trebui sã cunoascã în

primul ºi primul rând, ºi mi-a fluturat pumnul ãla mare pe sub nas,
catrenele excluzive de bazã:
Din Oceanul Pacific

PROZÃ 137
A ieºit un peºte mic

ªi pe coada lui scria:
Ieºi afarã dum-nea-ta!
Îmi plãcea modul cum punea problema! A rãmas sã mã ajute cu

discursul de inaugurare a Noii ºcoli!
Dimineaþa, la Cervantes, cel mai mare liceu din oraº, bãieþii din
Tupilaþi au alungat cu bare grele de metal o gaºcã de foºti profesori tâmpiþi
de-a dreptul de experienþele traumatizante avute. Se jucau de-a ninja cu
CD-uri AEL ºi diapozitive încurcându-ne.
Într-o orã careul imens a fost gata.
– Smirna! Vine Cantalogul!
Îi fac semn lui Rãdel sã intre în repaus. Miile de viitori elevi ºi cetãþeni
model rãmân însã în poziþie de drepþi, cu ochii pironiþi în ochelarii mei
reci.
– Voi trece direct la subiect: Matematicile vor fi scoase din planul de
învãþãmânt! Cui îi mai trebuie sã ºtie cât face radical din 529 sau cosinus
de 60° ? La ce bun sã ºtii cât face a la a treia minus b la a treia sau derivata
lui x pãtrat?
Au început sã aplaude. Nu înþelegeau detaliile, dar prindeau esenþialul;
formau publicul ideal.
– Pe cine ar mai interesa fibrarea tensorilor de tip (r,s), polarizarea
luminii în mediile anizotrope sau legãtura dintre existenþa simetriilor
ascunse ºi oriºice altceva? Hm? De pildã eu! Cu toate cã am fãcut
inginerie nuclearã, nu mai sunt în stare sã demonstrez nici mãcar teorema
de variaþie a impulsului pentru un sistem cu douã particule – asta-i una la
mânã, a doua – nu mi-a folosit ni-cio-da-tã! asta o bãgasem la ºtou, când
liderul îºi recunoaºte limitele într-un domeniu obscur, îºi apropie masele...
La ce bun sã mai calculezi impedanþa în punctul A sau tensiunea din B,
odatã ce nu mai avem curent electric? Fizica ºi chimia nu vor mai constitui
discipline de studiu. La nivelul la care-am ajuns sau la care vom ajunge,
nu vor mai exista excepþii, savanþi ori oameni de ºtiinþã!
Ginuþa, afabilã ca-ntotdeauna, mi-a adus un pahar cu apã. Am sorbit-o
pe toatã cu înghiþituri mici ºi gesturi calculate în liniºtea mormântalã.
– De unde pânã unde dacã bolovanul ºtie cã Everestu-i cel mai înalt
munte ºi Groapa Marianelor cea mai adâncã groapã, trebuie sã ia
Bacalaureatul? De ce sã ia o hârtie, când poþi sã-i pui o ºtampilã-n curu’
ãla plin de cunoºtinþe teoretice inutile, total nefuncþionale?
Atmosfera s-a destins: au început sã râdã în hohote ºi au dat din cap a
încuviinþare.
– Cu ce mã încãlzeºte cã ºtiu finlandeza, cã Bujumbura e capitala

statului Burundi sau cã Laosul ºi-a dobândit independenþa pe 19 iulie
1949? Dacã nu voi lucra la externe sau nu voi ajunge niciodatã acolo, la
ce-o sã-mi foloseascã?
Am tãiat murmurele aprobatoare:
– ... Aºa cã ... geografia, biologia zboarã ºi ele! Limbile strãine
aºijderea!
Urale, chiuituri.
– Fiecare sã-nveþe ce-i este de folos! Spre ce are înclinaþii ºi plãcere sã
se-ndrepte! PASIUNE! Dacã baþi un cui cu pasiune... asta e ARTÃ!
Na cã mã podidise ºi pe mine emoþia!
– Aºa e ! Aºa e!
– Sã jucãm jocul Cantalogului!
– Un elev bun trebuie sã ºtie sã mãsoare, sã cântãreascã, sã ºtie sã
citeascã termenul de garanþie de pe cutiile cu produse alimentare, sã umple
o sticlã fãrã sã dea pe jos, în plus, fetele, sã-nveþe dom’le odatã sã
gãteascã!
Am fost luat pe sus.
– ... Iar liceul va fi pentru cei mai deºtepþi, cei care vor vrea sã înveþe
în continuare sã citeascã!
A fost un delir! Mi-au scandat cognomenul minute în ºir:
– Can-ta-lo-gu’ ! Can-ta-lo-gu’ !
Ne mai trebuiau cadre pregãtite! Saºa, Yuri ºi Croco s-au ocupat cu

profesionalism de teste ºi interviuri.
M-am uitat pe întrebãrile de culturã generalã: “Unde trãieºte
Pokemon?”, “Cum îi cheamã pe cei 7 pitici?”, “Cine este Zorro?”, “De ce
îi place lui Tarzan în junglã?” ºi am dat din cap.
– Aveþi mare grijã cu probele practice! Trebuie sã ºtie sã facã! Sã facã
sã se ºtie, vreau sã spun!
Ca cantalog, am pus la punct o listã cu repercusiuni ºi sancþiuni. În

esenþã, dacã nu prindeai competenþa de bazã a lecþiei, bãtaie. Cu rigla, cu
palma, pumnii sau picioarele. Pentru temele nefãcute, pedepsele erau din
cele clasice: la colþul clasei în genunchi pe coji de nucã, porumb – grãunþe
pentru popcorn sau boabe simple etc. Armele se foloseau doar în cazurile
de indisciplinã: vorbitul neîntrebat, deranjarea orelor de curs, fumatul ori
desconsiderarea demnitãþii profesorului.
M-am trezit cu unu’ Noica în audienþã.

– Preastimate cantalog, cred cã aº fi cel mai îndreptãþit sã conduc
Universitatea ªtiinþelor Umane!
PROZÃ 139
Cu un ton superior a început:

– În procesul educativ metodele, procedeele ºi mijloacele didactice
trebuie sã se împleteascã organic, conþinutul ºtiinþific trebuie sã
urmãreascã cu stricteþe realitãþile sociale. Se cade ca ºcoala sã pãstreze
permanent legãtura cu familia...
Ce feedback puteai sã mai obþii de la pãrinþii pãrinþilor de copii? Cine
ºtie pe unde mai zãceau matusalemicii ãia? Bãtea câmpii! Aceºti ucenici
daþi în pârg alcãtuiau viitorul nostru ca specie! Ei înºiºi le sunt proprii
artizani ºi responsabili de trans-umanizare, de übermenschizare, cum
spunea Nice.
– Concret, ce propui?
– Cursuri speciale de euritmie, mecatronicã, nanotehnie ºi metalogicã.
Olimpiade de-a cine poate sã pronunþe corect acid dezoxitribonucleic,
claustrofob, pui de piropopircãniþã, rododendron, pneumofitizoologie...
Extracurricular, concursuri de rãdaºte, libelule ºi broaºte, dupã zonã. Iatã
ºi recomandãrile mele!
Mi-a pus pe masã un dosar rufos ºi sub masã o plasã slinoasã cu un joc
de hochei ºi patru bucãþi mari de salam de biscuiþi.
Hm! Astea erau rãdãcinile stricãciunii omeneºti! Alãturi de prietenii pe
care-i primeºti necondiþionat în joc, apar ceilalþi, de la care pretinzi mere,
prãjituri, jucãrii în schimbul unui loc. Mai târziu ajungi sã percepi mari
sume de bani. În timp, tentaþia borcanului de dulceaþã de pe ultimul raft
din cãmarã se transformã în dorinþa de a pune mâna pe alte bunuri,
trebuincioase sau nu!...
L-am întrebat:
– Ce s-ar întâmpla dacã atunci când te trezeºti, pãmântul n-ar mai fi?
– ...
– Vezi cã eºti prost ºi nu ºtii nimic? Ce sã fac eu , mã, cu jocul ãsta
pentru retardaþi?
I-am pus sã-l dea afarã.
Ca orice minune, întreaga tãrãºenie a durat doar trei zile. Deºi treaba
mergea destul de bine, mai ales cu douã clase de Socotitori Avansaþi ( care
utilizau numere cu 2-3 cifre! ), o clasã pe filierã vocaþionalã de Recitatori
ºi Mâncãnicã Anul III – Fete, ne-am confruntat cu un absenteism masiv!
Poate cã pedepsele fuseserã un pic cam aspre, poate cã trebuia introdusã
pedeapsa capitalã pentru chiul sau cine ºtie, poate cã nu trebuia sã înãbuº
în sânge revolta celor care m-au considerat pe nedrept dictator... n-am sã
ºtiu niciodatã!...
S-au interzis jocurile periculoase: leapºa, lapte gros ºi raþele ºi vânãtorii

care în ultimul timp se joacã cu pietre din caldarâm. Pe lista neagrã a fost
trecut ºi “Sari-n pat!”, inofensivul ºi popularul joc de-a cine sare mai de
sus într-un pat de dimensiuni standard, 210 pe 140 ºi 35 de centimetri
înãlþime ( campion era unu’ Pardaillan care sãrise de la 9 ºi-ºi rupsese doar
o mânã ). Bruma de poliþie rãmasã i-a lichidat pe cei care se jucau de-a
Jack Spintecãtorul, Fantoma lui Barbã Neagrã, Spiderman vs. Superman
etc. Oficialitãþile n-au rezistat însã presiunilor mulþimii ºi au dat drumul la
ãia de prin puºcãrii ca sã ne jucãm de-a hoþii ºi vardiºtii.
Ne-am organizat în grupuri mari pentru bãtãile pe cartiere.
Dupã ce am repurtat vreo câteva victorii, noi, bãieþii de pe strada

Crimeii, le-am aruncat mãnuºa chelioºilor, cei din mahalaua sudicã a
oraºului.
A fost un flagel la scarã mare.
Noi ne-am prezentat la intersecþia din faþa poºtei regulamentar, cu
ghioage, bâte, ciocane, lanþuri ºi fãrã fete, ei au venit în schimb cu agheuri,
mitraliere de 12,7 ºi douã TAB-uri.
Am simþit cã venise clipa faptelor mãreþe. Mi-am fluturat praºtia în aer
pentru o îmbãrbãtare care sã trezeascã eroii din ei:
– Televizorul ne-a învãþat cã cel mic ºi neajutorat îl doboarã negreºit pe
cel mare! Jerry o zdrobeºte pe pisicã, Tweety îl alungã pe Sylvester ºi noi
nu putem? Înainte, vitejii mei!
În atacul primului val, bravii camarazi din linia întâi au cãzut seceraþi
ca muºtele. Am luat-o la sãnãtoasa... cei care-am mai putut!... Nu ne
puteam apropia pentru o luptã dreaptã, corp la corp.
Târziu tare am aflat de la Dromihet, parazitul nostru de spion, cã
mojicii spãrseserã un depozit de muniþii.
M-am dus la Buþi ºi am luat cheile de la cazarma nouã a diviziei de

artilerie.
Dupã 4-5 lansãri de rachete, am renunþat. Se duceau împrãºtiat, la

mama dracului, nici nu bãnuiai unde! La ultima am vãzut o luminã
puternicã, dar undeva departe, în zare... Aºa cã am luat tunurile ºi pânã-n
amiazã am ras cartierul chelioºilor de pe faþa pãmântului.
Avem trei lãzi cu conserve, douã cu borcane ºi un dulap plin cu apã

toricã, ne situãm încã pe undeva prin clasa de mijloc.
Am decis cã ne trebuie un urmaº, un moºtenitor. Am adopta unul, dar
nu mai sunt de gãsit. Cei pânã’n 14 ani au murit în urma unor accidente
de-a dreptul stupide; rasa mortalitãþii, cum ar veni, a fost totalã!
PROZÃ 141
Berzele nu mai aduc copii. Ori au uitat drumul, ori este supãrate!
Ieri am pupat-o pe Alima, o roºcovanã sireapã! ªi nu s-a întâmplat
nimic – cã doar asta-i ºmecheria: o pupãturã apãsatã ºi greþoasã pe buze
ºi... te trezeºti cu junioru-n pãtuc... sau chiar în burta mamei lui, cum tot
circulã o variantã indecentã!
Extratereºtrii existã! Mi-a adus AdiShow o groazã de DVD-uri ºi

memory stick-uri ºi le-am bãgat pe laptopul cu baterii. Sunt klingonieni,
ferengi, borgi, romulani, wrath, Goa’ uld... mulþi tare! Nu sunt ca oamenii
ºi asta nici ca comportament!
E tare periculos în spaþiu! Trebuie sã fie extrem de curajoºi cei care-i
filmeazã în rãzboaiele astea distrugãtoare!
Nu prea concordã datele, da’ ei oricum numãrã altfel timpul!
M-am hotãrât! Vreau sã mã fac fotoreporter de rãzboaie galactice! Pânã

acum cochetasem cu ideea conducerii unei locomotive, a pilotãrii unui
vapor sau a unui helicopter, aºa, ca orice bãiat normal ºi anost.
M-am dus la Ciopi.

Era ora de culcare. O legãna pe Coca ºi-i spunea povestea aia cu Scufiþa
Roºie ºi cu purceluºul care se duc la bunicuþã ºi-i gãsesc pe cei trei
spiriduºi în burta balaurului, bãgaþi acolo de vrãjitoare. Îl strigã “Hei!” pe
Fãt-Frumos care-l cautã pe Harry Potter ºi se duc peste mãri ºi þãri fericiþi
în Oz pân’ la adânci bãtrâneþi.
Dupã ce a adormit-o, i-am destãinuit planurile mele.
– Îl luãm pe pe Suhã, Tibi ºi Sãvel ºi mergem pe jos pânã la aeroport.
I-am spus cã el va fi copilotul ºi a fost de-acord, cã el ºtie sã manevreze.
– Sã nu uiþi de apã ºi papã! S-avem pe drum!
N-am sã uit.
– Da’ acuma ne jucãm de-a cercetaºii! Eºti obligatu’ meu!
Am tras de manºã. Nimic.

Încã o datã.
– Vrroooaaammm!
I-am tras o palmã lui Purel ca sã nu mai facã ca motorul avionului.
– Intri-n turbulenþã, bã!
Am apãsat pe toate butoanele, am tras de toate clapele ºi-am învârtit tot
ce aducea cu un comutator... Fãrã rezultat! S-au aprins tot felul de cadrane,
leduri, monitoare, dar fâs! N-am fãcut niciun metru de pistã.
Nu’º ce a lovit Tulipa cu cotul, cã au cãzut mãºti de oxigen, a început
sã þiuie ceva ºi s-a AUTOCONFECÞIONAT un tobogan. Tot echipajul se
dã pe el ºi simt cum visul îmi scapã din mâinile astea neputincioase!
Se pocnesc, îºi sparg capetele ºi-s fericiþi, aºa, în legea lor!

– Hai, mã! Veniþi încoa! am scos subtitrarea copiatã ºi refãcutã:
“Space: the final frontier. These are the voyages of the Air Force One, it’s
continuing mission to explore a strange new world, to seek out new life
and new civilizations, to... ”
I-am pierdut.
Dupã ce m-am burduºit cu napolitane, ciocolãþi ºi sucuri, am început sã

explorez mãcar avionul. Am gãsit o barcã gumflabilã ºi m-am jucat cu
Zãmucã ºi Bicã de-a Titanicul.
Mi-a atras atenþia o valizã întredeschisã. Grea, din piele neagrã,

ºmecherã tare! Înãuntru, hârtii puzderie! O broºurã bananã, cartoane cu
coduri... Hahaaa! Un talkie-walkie conectat la un leptot!
– Aici Cantalogul! Vulturul, rãspunde!
Am tastat una-alta, dar n-are jocuri, filme!
ENTER
Am început sã bag numerele alea lungi, 1839F 4526A ...
INSERT KEY
Le-am cãutat ºi le-am bãgat.
ªtoc! Pe display a apãrut harta lumii.
TARGET – ca la comercianþi, adicã unde vrei sã duci marfa. Apãs.
LAUNCH
Apãs. Þara noastrã s-a colorat în roºu, vecinii ei la fel!
Aaa! E un fel de “þãri”. Îmi frec palmele ºi trec la treabã.
– Alio, alio!... Alio!

– Alo, da!
– Alio, ... se aude neclar ceva de genul: ruski atomnaea sau
anatomnaea bomba...
– Da, da! Da, da! “Deti mira hoteat mir!”– pe-asta o ºtiam de la
grãdiniþã.
– Ni ºutite, gospodin President! Nu, pacimu...
Vine ameþita aia de Ilona ºi-mi taie legãtura.
– Hai cã mi-a arãtat Dric cum se fac copii! Te dezbraci, tu te sui pe-un
scãunel, eu stau jos aºa...
Îi dau un ºut în fundu’ ãla marele! Nu-nþelege ºi pace! Chestiile de
bãieþi e chestii de bãieþi!
– ... ªi arunci cu bomboane pânã nimereºti...
O trag de pãr ºi în sfârºit pleacã plângând:
– Îîî!... A doua zi s-au trezit c-un copilaº în pra-aag! Îîî!...
PROZÃ 143
S-au aprins ºi Statele Unite! Trebuie sã mai fie o servietã de-asta pe

undeva! Sigur e un joc în doi, trei sau în mai mulþi!
– Îhî... hî... hî...
Femeile astea!
– Hai cã vin! îi strig ºi iau o cutie neînceputã de bomboane.
Am sã pun într-o cutie de tablã lucrurile mele cele mai preþioase: trei
bile de biliard, un dop de plutã, o lampã, cerceii Roxanei, o pereche de
pampoane, un briceag scoþian, multifuncþional, cheile strãlucitoare din
geamantanul negru ºi lentila cu nuanþe verzãlii, rãmasã de la vechii
ochelari, tãiatã ºi ºlefuitã PERFECT! – dovadã a fostei noastre civilizaþii
avansate. Dedesubt am sã aºez caieþelul meu de însemnãri, iar deasupra
am sã împãturesc steagul bãieþilor de pe strada Crimeii. Pe capac am sã
scrijelesc un remember enigmatic care sã ilustreze arcul peste timp. Cum
nu prea mã mai duce mintea, am sã aleg un titlu de carte, acum de
neînþeles pentru mine; de exemplu îmi place cum sunã “Die Evolution
frisst ihre Kinder” !
Am sã o îngrop adânc în centru, lângã statuia aia mare a lu’ ... nu mai
ºtiu cum îl cheamã, oricum, unu’ cu barbã, important!...
M-am dus sã vãd ce mai face tata. Are 81 de ani ºi mintea cât juma’ din
prima cifrã.
– Hii, uite cã m-ai prins tot în paje! Cât de tare mã doare la cãpene ºi
la rotila stângã sau dreaptã... ºi nimerica nu vine sã mã vadã!
I-am scos gentuþa cu supozitoare ºi amandine.
– Dã-i, dã-i! Dã-i!
I-am întins ºi o brichetã gãsitã pe jos.
– Flú-mos!
A dat sã o studieze, dar ºi-a fãcut totuºi timp sã-mi mângâie obrazul
plin de cicatrici:
– Sã mai treci, puiule! Copii! ªi mi-a zâmbit îngãduitor.
Bãtrâni...
Când m-am întors, mi-am gãsit uºa datã-n graffiti: “Decât prieteni de
suprafatzã,/ Mai bine duºmani pe viatzã!”
Era stilul lui Vlad Membranã de la Achiziþii. Am traversat ºi i-am bãtut
în gard. Tot el mi s-a plâns cã Buþi se joacã de-a v-aþi-ascunsea de unul
singur. I-am dat o caramicã ºi l-am liniºtit, apoi l-am urechiat pân’a-nce-
put sã boceascã cu sughiþuri.
Tot ieri am fãcut mâncãnicã de flunze pentru invitaþii Taberei de Crea-

þie „Fitilu’ Bucovinei” ºi s-au mai dus vreo douãzeci ºi patru din mica
noastrã comunitate. Ei, nu a fost chiar aºa mare tãmbãlãu ca la nunta Ma-
yei cu Mirel în farmacie: 218 morþi, dar în fine, ne-am distrat cãrându-i...
La un moment dat Nãsosu’ mi-a zis cã se poate face motorinã din

pãcurã, cã aºa a citit el undeva! Cã sã mergem în zonele din nord unde sunt
zãcãminte ºi ne relansãm industriile! ªi eu sunt Sandokan! Cu mintea
de-acuma nu poþi sã mai faci o piuliþã!...
Are el o canistrã rãmasã de la bunicã-sãu.
– Pãi fã! Cin’ te-opreºte?
– Da, ce? Eu-s Endison? mi-a-ntors-o.
Se mai dãdea ºi intelectual! Eu aveam ºapte sute douã luni, pe când el,
pânã-n 450-470. Era el mai deºtept!...
– Vezi cã-þi intrã pãrul din nas în fasole, bãi mucea!
I-am luat borcanul ºi l-am zvãrlit pe scãri în jos.
Anda e plecatã la Enkele sã joace macaoa sau ºeptic, sã gobleneze... nu

ºtiu exact. Sunt singur ºi trist. Mã doare burta ºi joc ºotron.
Începe sã picure.
Arunc creta în cãsuþa 8. Peste ea cade un strop ºi începe sã sfârâie.
Din stradã se-aud vocile sparte ale vecinilor rãmaºi în viaþã:
– Uite, Mumuluci, plouã cu bulbuci!
– Plouã ploaia! Plouã ploaia!
– Vine ploaia, bine-mi pare, în grãdinã am o boare...
Cam usturã. Îmi pun basca.
iulie 2008
ADRIAN BUZDUGAN
ªTEFAN JURCÃ
ALÞI PICTORI, ALTE EXPOZIÞII
tã întins pe saltea, proptit în cot, acoperit cu un hanorac verde ca
S o pelerinã militarã. Barba surã iese de sub învelitoare în ritmul în

care povesteºte. Pe un perete, atîrnate de sfori, sînt cîteva ta-
blouri. Pe celãlalt perete sînt alte lucrãri, înrãmate. Mã impresioneazã
douã cu aceeaºi temã: marinã. Adicã la trei sferturi din partea de sus e
trasatã o linie azurie. Sus cerul, jos marea. Abia schiþate prin nuanþele de
albastru marin ºi de peticele de nori. Douã nuanþe de albastru împart
lumea: aer ºi apã.
Cînd am intrat în atelier am gãsit acolo încã doi tipi care ascultau cum
povesteºte maestrul. Trecuse de zece dimineaþa. Lîngã patul improvizat pe
parchet, pe ziare – resturi de ardei, cutii de conserve goale: carne de vitã
în suc propriu, ghiveci cu orez. Urmau: resturi de pîine, o colecþie de sticle
goale. Atîrnate pe pereþi ºtergare þãrãneºti din cînepã cusute cu modele
roºii. Un afiº lipit pe geamul de la intrare: Expoziþia de picturã... iar pe un
perete, chiar deasupra maestrului, era trasatã cu cretã neagrã o cruce cu
douã iniþiale: M.P. (Mircea Pictorul). Am zãrit apoi ºi alte lucrãri: peisaje
cu case vechi, iar în planul secund, estompaþi, munþii împãduriþi.
– Servus, maestre, a început Clau.
– Sãnãtate, am repetat eu.
Am dat mîna cu maestrul, apoi Clau m-a prezentat celorlalþi doi, al
cãror nume nu l-am reþinut. Prieteni cu artiºtii, aveam sã aflu mai tîrziu.
Erau distanþi ºi rezervaþi. Mircea mi-a arãtat din priviri un scaun, un fel de
trepied, bun la pescuit, apoi a continuat:
– Ce chestie, domle... internele merg, îºi vãd de treabã, nu le pasã de
externe. Þaca-paca, tot merg. Fãcea o pauzã cu suspans,cu subînþeles... tot
merg pînã se produc niºte miºcãri interne ºi gata revoluþia: se blocheazã
un rinichi... Mã, am bãut asearã, nu ºtiu cu cine, parcã vin, ba nu, vodcã,
ba ºi vin... trebuie sã mai fie o butelie... unde dracu e”?
Nu era nicãieri, bine’nþeles.
– Lasã, maestre, noi nu consumãm... Asta nu însemna cã nu trebuia
sã-i aducem o sticlã de vin, cu toatã sãrãcia noastrã, însã noi aveam altã
treabã.
– Da tu ce faci, mã? se hlizi maestrul la mine.

– Am venit sã joc ping-pong...
– Auzi ce chestie... ping-pong... mã imitã maestrul.
ªi-a ridicat un picior de sub învelitoare, pe labe praful a luat forma

sandalei.
– Nu e verde de Paris, e brun de Baia Mare, constatã, brusc maestrul.
Nimeni nu zicea nimic, a început tot el:
– Te-am vãzut cu o gagicã.Tot cu ea eºti?
– ªi cu ea, continuã Clau.
– Însoarã-te, mã!
– Lista e deschisã...
Clau s-a ridicat iar eu deodatã cu el, am dat mîna cu maestrul ºi am
ieºit. De fapt noi îl cãutam pe Mihai, sã jucãm tenis de masã. Eram în
concediu, am dat o fugã pînã la Clau iar de acolo la Mihai, la atelier. Cum
uºa atelierului era deschisã am zis cã Mihai e pe-aproape ºi am intrat la
Mircea. Ne-am întors pe scurtãturã prin iarbã dar Mihai nu sosise încã. În
Colonie, vegetaþia creºtea neîmblînzitã. Se sãlbãticea. Iarba ºi lãstãriºurile
erau umede. Lîngã atelierul lui Ilie a înflorit un mac. Pãrea ciudat lîngã
zidul vechi. Ne-am aºezat pe un lemn rãsturnat lîngã via lui Mihai. O viþã
rodise, avea cîteva boabe negre.
2
– Nu mai tot întreba atîta...

Fãceam paºi mãrunþi, urcam emoþionaþi spre vîrful colinei, dincolo de
Valea roºie. Dinspre gardul grãdinii zoologice adie un miros de hoit ºi
balegã. Vila e cocoþatã în coastã. Terasa are balustrade din fier, trepte din
beton cu marginile ºtirbite.Urzicile ºi buruienile se desfãtau pe lîngã zidul
scorojit, încã sînt verzi deºi e toamnã tîrzie. Pãdurea are un colorit pe care
nu cred sã-l fi imortalizat nici un maestru al coloniei: castani, brazi ºi fagi
rãmuroºi. Valea roºie coboarã grãbitã pe lîngã Parcul Regina Maria.
Stadionul de tenis, cu zgurã roºie, pare o tablã liniatã pe margini. Acum e
pustiu. Un arbore ornamental, o specie de conifere stã de pazã stingher,
chiar spre intrare.
– O fi acasã?
Clau nu-mi rãspunde. Pufãie dintr-un carpaþi fãrã filtru. Ochii albaºtri
îi stau ficºi. Intrã el primul. Simuleazã cum s-ar ºterge, tropãie pe loc. În
anticamerã este beton pe jos ºi praf. Ceva de vechi ºi pãrãsit ne înconjoarã.
Un arbore în care este sculptatã o linie elicoidalã, o linie a infinitului, e
proptit de o scarã de lemn. Trebuie dus la muzeu, avea sã spunã maestrul.
Un ºurub imens...
– Pune de un ceai, maestre...
PROZÃ 147
– De care vrei?
– De tei...
– N-am!
– Atunci de care ai...
Reºoul începe sã fîsîie.Bobi de apã s-au prelins pe lîngã oala metalicã.
– O vodcã?
– Femei nu vrei?...
– De ce eºti rãu, maestre? Dacã tot am urcat pînã aici... Fii mãcar
ospitalier...
Privesc prin fereastrã în atelierul lui Varvedo, se vede bustul în gips al
lui Petöfi. Cel în bronz este deja pe soclu.
– Vor sã mã dea afarã...
– Fii serios, maestre, noi ce pãzim aicea?
– Pãziþi, nu pãziþi, eu am somaþie sã pãrãsesc vila.
Camera e plinã de cãrþi ºi tablouri. Il recunosc pe Vida Geza, Alexandru
Ivasiuc, în straiele locului. Borcane cu cuie, pensule, creioane. Din ipsos,
un mãr, o parã, un strugure, strident colorate. Modele pentru ucenici.
– Aveam ºi rãsaduri cu pãtrunjel ºi morcovi, ceapã... le vedeþi pe
fereastrã...
– E mai bine afarã, maestre...
– Eu nu mã duc... sã fie clar, eu aici stau... E roºu la faþã. A aflat o sticlã
cu etichetã de Cluj Napoca.
– E veche, maestre...
– Numai sticla.
– ªi pãlinca?
– A mai rãposat unul pe aici...
Liniºtea este adîncã, suspectã chiar. Maestrul Iosif nu glumeºte,
surplusul de la pomana mortului îl gospodãreºte cu grijã.
S-a aºezat lîngã mine trãgîndu-ºi un scaun de la masa vecinã, eram

dupã ºedinþa de cenaclu, la punctul trei, dezbateri libere ºi masã lichidã.
Lucreazã la o bisericã pe care o finaliza cu greu. ªi-a aºezat lucrarea
sprijinitã de un colþ al mesei, m-am aplecat sã vãd ce este acolo. S-a în-
roºit. ”Cine te-a supãrat?” „Mi-au respins portretul”... Alãturi se afla Iosif,
vroise sã expunã ºi el acelaºi portret cu Nichita. S-au înfruntat din priviri.
În chiar ziua expoziþiei mã întîlnesc cu profesorul Horia venind dinspre
Colonie. Îmi spune vestea: pe Titus l-au dus la spital, era sprijinit de
teracotã, îºi dezmorþea spatele. Apoi a cãzut chiar acolo, în salonul de
expoziþie.
Ilie ºi Mihai,aºezaþi printre rame ºi cutii pentru culori. Nimeni nu zice

nimic.
În octombrie soarele îngãduitor coboarã cu o luminã de ocru ºi
lumineazã verdele plin de melancolie. În vila W. avea o cãmãruþã, din
cauza betonului de pe jos frigul era mai tare decît afarã. Mi-a arãtat caiete,
schiþe, desene. În holul liceului industrial are lucrãri cu martirii din
Apuseni, dominã verdele opac. Dispãrea din oraº luni întregi, avea lucrãri
de frescã la biserici, apãrea de Mihail ºi Gavril la atelierul lui Mihai. Mai
spre miezul nopþii, asistenþa se rãrise, l-a rugat pe amfitrion sã-i permitã
sã telefoneze. ”Alo, te salut! Sînt tãticul tãu! Ai primit banii? Ne vedem
dimineaþã. Te salut!” Era numai un zîmbet. S-a aºezat pe locul sãu, cautã
sticla pe care noi o goliserãm între timp. Titus era un bonom.
În capela Rozalia pe copil nu-l vãd decît din profil, facem loc celor ce
sosesc. Duminicã la amiazã florãriile sînt închise. Curge lumînarea din
mîna mea, curg lacrimi. Pãmînt galben. Cineva porneºte un mag minuscul,
un cîntec de iarnã, un colind.
Îmi amintesc cîteva lucrãri de-ale lui: copaci pe o stîncã, rãdãcinile
parcã ar cãuta pãmînt de pe douã muchii de munte. Tabloul e înrãmat în
diagonalã, aratã ca un romb. Altul: maci roºii în lanuri aurii, altul: o
împletiturã de culori trase cu pensula în ulei: galben, albastru, verde,
portocaliu, alb.
Scotea de sub paltonul verde-nchis un volum de Esenin. Încerca sã ne
citeascã dar alþii mai bãgãreþi i-o luau înainte.
Pîlcuri de zãpadã. Cãlcãm printre morminte.Cineva afiºeazã o sticlã.
Refuz sã beau. Mã jigneºte. Înghit în sec. Pãºesc mai departe.
“Sã-mi aduci scîndurã uscatã, veche de 15 ani. Sã nu fie înverzitã pe

cine ºtie unde. Îmi dai douã bucãþi de scîndurã; una mie, una þie. A ta va
fi o iconiþã. Cel mai bun lemn pentru icoane este teiul, nu ºtiu dacã vei gãsi
scîndurã de tei. E bunã ºi de brad, deºi e moale ºi absoarbe vopseaua…”
Intrasem în salon; de pe culoar dãdeai în bucãtãrie, un fel de hol de
unde începea baia, urcai trei trepte ºi ajungeai în salon. Atelierul este în
corpul de clãdire cu expunere spre stradã, construit înainte de rãzboi cînd
ºcoala de picturã era în glorie. Poate de pe vremea lui Ipolit Strâmbu ori
de mai tîrziu. Nu am timp sã fac aici descriere ºi istorie. Adevãrul nu este
dependent de sinceritate ori eu voi fi sincer. Ceea ce a lãsat amprenta pe
sufletul meu, acea pecete vreau s-o transmit cititorului. Ce chestie…
eternitate… de asta li se spune cimitirelor, în general, Eternitatea ori
Miazã-Noapte? Vreun profesor cu aplicaþii spre literaturã le-o fi botezat.
Cine sã le ºtie pe toate ? Oricum, sînt printre primii care îndrãznesc sã
PROZÃ 149
intre în acest sanctuar al artei, cu pixul. O tâmpitã chiar mi-a zis: ce crezi,
mã,…cã tu vei reuºi sã trãieºti numai din pix? Cine eºti tu, mã?... Chiar
aºa, cine sînt eu, dragã Ilie, cum mã simþi tu pe mine aici în atelierul tãu?
– Scriitor…
– Nu minþi, maestre?...
– De ce-aº face-o? Eºti scriitor pentru cã…nu sînt alþii interesaþi de
ideea asta…Noi, aici, sîntem niºte focuri vii. Noi ardem aici pentru o
idee…
– Te rog… eºti poet?...
– Fiecare pictor este ºi poet…ceea ce face el pe pînzã este sufletul sãu,
se exprimã pe sine prin culoare. Dacã aveam de la Dumnezeu cuvinte cum
am culoare eram doar poet…
– Mi se pare cã tu vrei neapãrat sã simþim noi cã eºti de la mare, cu
soarele în suflet…auriul tãu, albastrul ºi alburiul mînjit…
– Sã zicem o pildã…
– Pe toþi v-a apucat pofta de a picta icoane. Uite-l pe Traian, el o
picteazã pe Maica Domnului…Fecioara Maria nu poate fi pictatã de un
bãrbat început, trebuie pictatã de unul curat ºi profund credincios…
Michelangelo cînd a pictat Capela Sixtinã a mîncat doar pâine ºi vin…doi
ani de zile.
– El era Michelangelo ºi trãia în alt timp…
– Credinþa nu se schimbã…
– Deºi tehnica ne face mai puternici…
– Pardon, dar ºi mai slabi…riscul de a dispare nu doar în moarte, în
nesimþire ci în neant e mult mai mare, probabil cã ºi spaima de neant
creºte în timp, unii îi spun stress…
– Cum facem cu icoana?... Pe fecioara Maria, pe Maica Domnului cu
fiul, pe Isus Hristos…îi pot toþi imita. Uite, sîntem în luna lui cuptor, eu
m-am nãscut dupã Petru ºi Pavel… Aºa trebuia sã mã cheme…numai cã
s-a hotãrît sã port alt nume, dupã tata. Dar ºi tu eºti nãscut în luna
iulie…vreau sã-l faci pe sfîntul Ilie…
– Mi-ai dat o temã pentru acasã…Adu-mi mai întîi scândurã,veche de
15 ani… pînã o gãseºti poate aflu ºi eu un loc, un chip al sfântului de unde
sã mã inspir…
ªtii cã ortodocºii nu-l reproduc la chip decît în planul cu douã di-
mensiuni, doar simbolic, nu-l scot în relief. Bizantinismul lasã loc de
interpretare… îþi lasã …libertatea sã-þi imaginezi, lasã loc de …
– Asta ne-a ros pe noi, pe români, dilema… ba cã ortodoxismul, ba
catolicismul va salva lumea…Apoi cine sã conducã România, creatã dupã
alegerea lui Al.I. Cuza ca domn? Moldovenii ori valahii… apoi sã avem
grijã ca ardelenii, dupã Marea Unire, sã nu ajungã în capul trebii cã nu se
ºtie dacã-s români ori ungureni… Eram sigur cã de la picturã vom ajunge
la politicã … Cum spunea Mircea Eliade: nici un popor nu pune în politicã

atâta patimã ca poporul român. Cui foloseºte asta?
– L-ai uitat pe Machiaveli? ”Divide et impera” .E un principiu al
feudalismului dar noi ca naþiune încã nu ne-am copt la cap. Sîntem în
adolescenþa românismului de stat.
– Credeam cã eºti doar scriitor, adicã tu poþi inventa personaje... mi se
pare cã eºti eseist...
– Cred cã m-a prins ideea ta de a picta o icoanã anume pentru mine...
ªtii... e un sentiment ciudat pe care-l trãim noi, ãºtia cu imaginaþia... tot
timpul ni se pare cã noi scriem despre alþii ºi uitãm de noi.
– Madam Bovary sînt eu...
– Lasã-l pe ãla... aºa este, adicã el vroia sã spunã cã personajele sale nu
sînt din carne ºi oase, ci din hîrtie, adicã iluzii, himere... Avea nevoie de
scuze, de justificãri... ªi tu cînd pictezi porneºti de la realitate dar ajungi
la alta dupã anumite „metamorfoze”... Acum simt cã trebuie sã plec... am
stat deja prea mult.
– Uite ce colaci s-au format din fumul de la þigarã... vei avea noroc la
ceva rotund...
– Sã dea Dumnezeu, mãcar la monede... dacã la hîrtii nu... Sã fie în ceas
bun... Salut... mai apucã sã spunã din uºã cã era deja pe scãrile de lemn
coborînd în grabã.
– Þi-aº face un Sfîntu’ Ilie cã nu e mare lucru, un moº pe un car de foc

ºi niºte cai cu aripi, niºte fulgere, acolo... L-aº face sã semene cu mine,
negricios ºi bãrbos ca un grec. ªtii legenda cu Ilie Tesviteanul? El a fost
ispitit de diavol, i-a spus sã meargã acasã cã-l înºealã nevasta. Bietul Ilie
s-a dus glonþ acasã, avea toporul la el ºi dupã cuptor a zãrit doi oameni
dormind. Le-a tãiat pe datã capetele cu toporul. Erau mama ºi tatãl sãu,
nevasta plecase de-acasã cu treburi. El aduce focul dar ºi ploaia, el
pedepseºte oamenii cu biciul de foc, cu fulgerele.Unii spun cã cine moare
trãsnit de Ilie merge direct în rai.
– ªtii ce frate Iliuþã Pronosport, eu mai bine renunþ la icoana dumitale...
de ce sã mã închin eu la un criminal, la un ucigaº care ºi-a masacrat
pãrinþii? Mai bine altceva... orice numai pe acest sfînt nu-l vreau...
– Bravo, tu nu respecþi tradiþia? De atîta amar de vreme lumea i se
închinã iar tu nu-l vrei? Tot acum se despart oile de berbeci iar mieii se
înþarcã, se taie stupul de albine...
– Vorbeºti ca la carte, bade Ilie...
– Eu sînt profesor de arte plastice, trãiesc într-o zonã preponderent
folcloricã... ªtii cã Sfîntul Ilie împarte în douã pãrþi vremea de la Sfîntul
Gheorghe la Sfîntul Dumitru?
PROZÃ 151
– Ia sã vedem – Sfîntul Gheorghe este pe 23 aprilie iar Sfîntul Dumitru

pe 26 octombrie, cele ºase luni se împart în douã pe 20 iulie. Ce zici de
calendarul acesta?
– Sînt multe de învãþat, domniscanule, ai vãzut cîtã precizie? De
astronom.
– Oricum, biserica are meritul ei, noi nu ne amestecãm... Vroiam sã am
ºi eu o lucrare de la tine cã doar nu sînt colecþionar de artã...
– Am început un ciclu.. .niºte lucrãri inspirate din tradiþiile zonei...
jucatul miresei, furtul miresei, la sapã, la arat, încã nu le-am transpus pe
pînzã dar sînt aici, finalizate în mintea mea. Eu lucrãrile mi le fac în
atelier, nu aparþin de ºcoala plain-aire-iºtilor care pictau în aer liber la
„contra” cu academiºtii. De ce sã pictez eu afarã cînd soarele trece prin
atelierul meu... Apropo, ºtii ghicitoarea asta? Bumbuþ de aur pe petele de
taur?...
– Am citit-o într-o gazetã – e soarele, frate Ilie...
– Aºa-i... Numele de Ilie vine de la Helias, aproape de helios, de lîngã
soare... naºii mei au fost greci, ei m-au botezat aºa, sînt solar. De asta vei
afla în lucrãrile mele lumina, sã fii atent la luminã... ”Din fereastra mea se
vede Dealul Tâlharilor dar ºi Dealul Florilor... în toate lucrãrile mele vezi
luminã, aurul cu complementarul”... Sã pui în memoria ta aste fraze. Sînt
cheia operelor mele. Eu aº vrea sã rãmîn cu suflet de copil toatã viaþa...
Unii spun: ce, eºti copil? Eu asta vreau sã rãmîn, cu inocenþa copilãriei în
suflet, aceasta este arta... nevinovãþia copilului în faþa lui Dumnezeu,
mirarea sa în faþa oamenilor ºi a creaþiilor lui Dumnezeu...
– Lasã astea, maestre, pe mai tîrziu, eºti tînãr, ai abia 50 de ani...
– Alþii de vîrsta mea erau maeºtri emeriþi...
– E lumea lor, nu-l putem supãra pe Dumnezeu: lumea asta nu-i a mea,
cealaltã nici aºa... Acum parcã vorbeam de sfinþi. Sã avem o rezervã,
totuºi, sã nu-l supãrãm pe Dumnezeu... Mai bine mai spunem despre tine...
– Am fãcut liceul de artã la Cluj, l-ai vãzut pe profesorul meu, pe
domnul Coriolan...
– Cel cu Fordul, eram în drum spre Cluj, îmi amintesc.
– Daa... Apoi am intrat la Grigorescu, la institutul cel mare. S-au cerut
artiºti în Baia Mare, vroiau sã refacã o tradiþie... Eu eram la Halmeu, pe
graniþã, profesor de desen. Aºa am ajuns în Baia Mare. Am lucrat ºi la
teatru, pictam decorurile, eram ºi profesor...
– Bine , dar cum ai ajuns sã te naºti la Constanþa?
– Pãrinþii mei erau din Turda, s-au dus la lucru, era rãzboi… cînd a
venit bombardamentul eram în braþe la mama, eu am supraveþuit, dar am
rãmas fãrã o mînã ca România fãrã Basarabia... Antonescu a fost un erou.
Maestrul s-a supãrat, ochii i s-au înroºit, tace înciudat.
– Cînd îi vãd pe pictorii de azi... parcã ar face niºte plãcinte ºi nu opere

de artã...
– Altceva, altceva, spunea îngerul...
– Vreau ca Dunãrea sã fie apã naþionalã româneascã. De aici trebuie sã iz-
vorascã, nu de la nemþi cu pãdurea lor neagrã cu tot aºa ca ºi cerul gurii lor.
S-a lãsat o tãcere grea. Maestrul pare desfigurat, nu-l recunosc, e un urs
cu buze roºii... Uite ce titlu: ursul cu buze roºii...
– Parcã ai fi un urs cu buze roºii...
– Eºti un tîmpit...
Am întins prea mult coarda.”Rugãmu-ne-ndurãrilor/Luceafãrului
mãrilor...”
– Îþi zic eu una acuma:Sã trãiascã Agarici/Ce-mpuºca la bolºevici...
Stau în faþa celor douã bucãþi de scîndurã de brad. Au vreo 23 de ani

vechime. Le-am adus de acasã de la un tîmplar, pentru Ilie. Pe una am lipit
o icoanã desenatã pe hîrtie, una banalã, iar pe cealaltã o reproducere dupã
Theodor Pallady. Ilie n-a mai apucat sã-mi picteze nici o icoanã. A fãcut
comoþie cerebralã ºi a plecat în altã lume. Un postimpresionist , spun
specialiºtii.
În Colonie vegetaþia e tot mai neîmblînzitã, cãlcatã de paºi invidioºi,
paºi ºovãielnici. Ba, mai nou ºi hoþi care cautã în atelierele de picturã
unelte din import. Sã fie o etapã de trecere?... Mi-e greu sã aflu un
rãspuns. De vreo 20 de ani n-am citit un filozof nou, nici o doctrinã, de la
cine sã aflu ceva nou? Ziarele sînt pline de comentarii politice. Revistele
de culturã circulã greu. Sã nu mai citim? ªi dacã am fi prins vremea
rãzboiului? Ori degringolada ruºilor, ai celor care n-au apucat sã fie
celebri ºi sã predea la universitãþi americane? Unii mai isteþi s-au
autoexilat ºi nu au curajul sã revinã în þarã. Oricum, vor fi dezamãgiþi.
Cine mai vine de la est la vest? Doar pãstrãvii de apã dulce ori poate
somonii cînd se împerecheazã. Coloniºtii veneau la ºcoala lui Hollossy
Simon dar se întorceau acasã, soseau numai vara.
Sîntem în iulie, aproape de ziua Sfîntului Ilie Tesviteanul. Aºa mi-am
amintit de aceste scînduri care ocupã inutil spaþiul din rafturile bibliotecii.
Sînt douã cãrþi nescrise pe care încerc acum sã însãilez cîte o poveste, cît
mai aproape de realitate. Afarã e o cãldurã cum n-a mai fost de mult pe
aceste locuri. Unii spun cã niciodatã. Sîntem în anul ºapte, în luna a ºap-
tea... Pentru mine n-a fost un an rãu, deºi tot timpul m-am simþit apãsat de
obosealã ºi de vinovãþia de a nu fi scris despre oamenii care acum nu mai
sînt. Dar eu lucrez cu ficþiunea. Trec pe stradã ºi privesc clãdirea din colo-
nie. Alþi pictori, alte expoziþii. Cei de atunci s-au retras în muzee ºi în
cataloage.
ªTEFAN JURCÃ
poezie
MIHAI GHEORGHIU
SCRIPTURI
Hai povesteºte-mi ceva de la poluri în ziua asta ratatã

Spune-mi cum a fost la serviciu de ce totul e anapoda
De ce nu sunt bani de ce economia nu merge sãraca
Oare ce ºanse mai avem nu mai producem nimic
Vom muri literalmente de foame ºi de frig
Guvernãrile sunt abstracte târzii ºi ratate
Cultura nu mai merge la piaþã sau pe piaþã
Oamenii au profit sau au nevoie de profit
Cine mai stã sã rumege cuvinte absconse din mintea maceratã
E inutil dar frumos ºi letargic
E foarte important sã nu te întorci din drum
Istoria merge mai departe unde
Postmodernismul le rezolvã pe toate
Tu ce faci tu cu craniul tãu rãmas lipit de mâinile tale sparte
Te întorci te retragi eºti în stare sã fugi departe
Cred cã un happening ar putea sã fie edificator ºi sã mã salveze
Dacã ºi numai dacã ar fi o epifanie
Arta nu mai poate salva eu mã caut pe mine
Dar caut ºi pentru tine te caut pe tine cu mine prin mine
Pentru mine ºi pentru tine
Va trebui sã gãsim ceva care sã ateste cã suntem
Ce straniu totul e adevãrat ºi minciuna ºi adevãrul
ªi naºterea din trup ºi calvarul uciderii totodatã
Lasã-mã sã-þi vorbesc sã-þi scriu
Chiar dacã nu mai ºtii sã citeºti
Lasã-mã sã fiu eu sã te caut pe tine prin mine...
Unde e Dumnezeu...
uite gesturile tale sunt leneºe încete servesc universuri îndepãrtate

un fel de galaxii galeºe ºi bete din orbirea luminii
oare fiinþa se reveleazã în tine cu putere
oare tu reprezinþi acea substanþã absconsã subtilã secretã emanatã
din centrul cald al universului dintâi
oare ce spui tu cu toatã fãptura ta nãscând îndelung copilul
aducându-l aici de unde în lumea noastrã
retrasã în blocuri ºi în asfalturi prin pieþe rudimentare
aici unde nimeni nu mai vorbeºte toþi tac sau bolborosesc
sunt liberi sã fie orbi ºi surzi scufundând lumea
într-o smoalã topitã ºi apoi uscatã
ce spui cu fiinþa ta dublã venind aici în absurdul nostru proletar
sordid orbit de durerea de a fi
oare traduci un mister vechi ºi fragil o poveste uitatã ratatã
oare cine eºti tu cea care dai naºtere încã o datã
oare fiinþa ta moare
acum plouã ºi este soare universul plânge de fericire
ºuvoaiele curg printre noi în amieze
sunt ameþit de culoare lumina e izbitã în pântec
totul se întâmplã ca în miracolele franciscane
lumea nu e ruptã în cuvinte în sensuri
eu sunt deplin ºi înþeleg ce îmi ºopteºti
tu aduci mesagerul eu îl ridic deasupra trupului meu
ave
priveºte în jurul tãu obiecte fiinþe semne cine eºti tu

ce sens are privirea ta ruptã din pupile rotitoare ºerpuitoare
printre lucruri printre obiecte
de ce universul se uitã la tine
de ce te lasã sã fii obscur biped ºi mamifer
într-o zi o sã-þi strige în faþã fãrã milã adevãrul despre tine
eroarea din tine vina subitã subtilã
rãsfiratã adamic din generaþie în generaþie
cum ai putea face ca totul sã existe cu adevãrat în tine
ca minciuna ta sã nu mai fie
iar privirea ta purã sã înconjoare lumea de trei ori ºi sã-i desfacã
misterul
POEZIE 155
cum ai putea face ca gestul sau obiºnuinþa de a fi sã nu mai fie eºec

ºi durere
iar când cumperi o pâine cu banii tãi inutili ºi senili sã te bucuri
cã eºti ca un mugur din nou rãsãrit într-o primãvarã atomicã derizorie
din nou viu ºi sãrman singur printre muritorii importanþi
cãutându-þi perechea sau poate un duºman
totuºi ce cauþi de ce scormoneºti prin fiinþa tuturor celor ce sunt încã
ce crezi cã vei gãsi deodatã altceva decât mirarea eternã sublimã
ºi sentimentul acela de mugur cleios izvorât într-o noapte
iubeºte natura ºi atât priveºte cum munþii ºi soarele
cum sunt nãscuþi în splendoare
cautã încã acolo nu fugi ca un laº gândeºte-te cine eºti tu
sau aici pe trotuare întreabã-i subit de ce sunt ei oare
ai vãzut filmul cu Mastroianni în care el este Malaparte

ºi este ofiþer de legãturã pe lângã americani
ºi îi dã ei o lecþie despre ce înseamnã omul
ºi o duce într-o ruinã în care era un bordel
ºi acolo mame romane îºi prostituau fiii pentru o pâine sau un pachet
de þigãri
vezi tu n-ai fãcut rãzboiul eu da am fãcut toate rãzboaiele lumii de la
Troia la Stalin
sunt însângerat ºi nu ºtii ce-i foamea când totuºi trãieºti
dar mori neîncetat iar libertatea nu mai are nici un sens pentru cã
toate celulele tale o iau razna ca un cancer trãieºti dar nu
vai suntem toþi niºte bestii copilul murdãrit copilul murdãrit
moartea nu e în nici un caz o poveste
viaþa lor animalicã trãgând dintr-o þigarã cumplitã
omul e da aceastã ruinã diabolicã a respiraþiei ci orice preþ
sigur moartea nu e o temã postmodernistã
sau Dumnezeu am fost feriþi ce ironie sinistrã
ºi aceastã poveste cinicã cu Mastroianni ºi cu Malaparte
care îþi intrã în carne o vomã continuã ca pentru Sartre
o sfâºiere înspãimântãtoare ºi gestul acela pe care nu mai poþi sã-l uiþi
când femeia aceea
aici fiinþa explodeazã în neant ºi nu mai înþelegi nimic
toate crucile sunt carbonizate
de ce mama mea mã naºte ºi mor de ce copilul meu mã naºte ºi eu

mor de ce
alerg multicolor pe zãpada de-abia aºezatã de lunã
o patã alungitã informã alerg spre orizont ca spre o deschidere
nimeni nu mai aleargã cu mine doar o haitã de câini vagabonzi
ºi un stol de corbi înþelepþi ºi tãcuþi coborâtori din moarte
alerg urmãrindu-mã docil prin zãpada nefisuratã
dacã aº vedea ghiocei lovindu-mã cu tija lor curatã
poate m-aº opri sã-i contemplu ca pe o lume adevãratã
dar nu e nimic sub zãpadã doar resturi de anotimpuri deºeuri
neridicate
alerg fãrã oprire trec de bariera oraºului neridicatã
fug speriat de strigãtul meu interior suspendat în beregatã
nu mai numãr nimic nici anii nici cuvintele pe care le uit
nici stolurile de pãsãri uitate
aici e liniºte ºi zãpada e mai curatã aici poate o sã aud vocea
strigându-mi numele în sfârºit acoperindu-mã cu lava unei iubiri
iremediabile
o sã încerc sã aºtept ridicat din genunchi semnul fragil unduios ca
marea
n-o sã mai fug nicãieri voi arde mocnit un foc de lemne îngheþate
lângã zidul cazarmei dãrãpãnate
Azi am ieºit în târg dupã convalescenþã se ºtie cã am fost bolnav

De tuberculozã o boalã suspectã bacovianã dar nu e adevãrat
Am stat pur ºi simplu în rigor mortis am fost paralizat de stupoare
O stare hipnoticã extaticã parcã în urma unui drog forte
Ieºisem pentru o plimbare era o iarnã monotonã topitã în gri
Când am vãzut despicat de trupul chipul meu izgonit de moarte
Rotindu-se ca o pasãre înãlþându-se ºi coborându-se
Folosind abil curenþii de aer plutind cu nonºalanþã
Deasupra parcului Ioanid chipul meu fericit dublul meu suspect
În parc foºneau frunzele moarte cochilii de melci din cretacic
Uriaºe spirale sidefate parcul unduia ca ºi copacii în ritmul mãrii
moarte
Totul se umpluse de luminã de soare ºi sare
Chipul meu ca o minge de foc plutea pe o spinare de delfin înotând
sublim
Chipul meu izgonit de moarte
POEZIE 157
Sunt viu sunt viu ºi drept ca o lumânare doamnelor

Nu ºtiu cum e viaþa am rãsãrit dintr-o scoicã azi dimineaþã
Dezmierdatã de Eva
Aud încã marea izbind în primul þãrm al lumii
Simt încã seara mirosind subtil fierbinte
Luna nici ea nu mai e rece
Am venit aici un Ariel fãrã pereche ºoptind pe buze smaralduri ºi
sidefuri
Alerg cu dimineaþa ºi cu seara sã ajung din urmã chipul întors spre
miazã-noapte
Spre mine întors retors cu ochii închiºi ºi faþa pierdutã în noapte
Deja suspin dupã privirea ei sedusã de moarte dupã surâsul deplin
Ridicat din deºert de o amintire falsã
Þãrmul de aici de la mare se surpã de fiecare datã
Alerg dupã ea cu disperare ca dupã o iubire sfâºiatã de ulii
Prãdatã de pui
Eu silful din carte mirosind a gutui ºi cochilii de scoici muzicale
coborâte din ere topite de timp în mâlul din mare
Mã trezesc ºi vreau sã înþeleg

Nu mai vreau sã mã izbesc de lucruri ca de moarte
Vreau sã ºtiu de ce existã furnici ºi de ce existã muºte
ªi pãianjeni ºi arici
De ce nu pot vedea cu ochiul meu sferic concentric planeta Marte
ªi toþi sateliþii pânã în amãnuntele cele mai deºarte
De ce sunt trist ºi mi-e fricã de moarte
De ce vecinul meu produce pârghii ºi zimþi în atelierul lui industrial
De ce nu ºtiu unde locuieºte bunul Dumnezeu
Aº fi vrut sã-i fac o vizitã sã-l rog ceva pentru fiul meu
Aº fi vrut sã ºtiu cã lumea e irevocabil salvatã
Cã nu se va prãbuºi în abis într-o zi într-un ceas
De fiecare datã sunt uimit cã lumea existã ca un desen infinit
Rãtãcit pe o scoarþã
Am avut un coºmar atroce am vãzut cuvinte care vomau lucruri

ªi cranii descãpãþânate care nu mai vor sã renascã lumea aceasta
sãracã desfiinþatã de privirea senilã a ºefului de stat sau a ºefului de
stradã
Lumea e importantã dacã e realã dacã strãpunge vidul ºi întunericul
Dacã ne vorbeºte despre Dumnezeu
Hristos nu e în cuvinte nu e în lucruri
Hristos e doar aceastã privire care þine în pupilã universul
Pot sã trãiesc dacã nu mint dacã nu sunt minþit
Dacã nu sunt tocat în maºina de fãrâmiþat oameni
acolo în fabricile lor marsupiale unde patronii sunt ca zimþii unui
fierãstrãu care taie
vreau sã trãiesc vreau sã mângâi lumina þâºnind din copii
vreau sã mã trezesc dimineaþa devreme cu sentimentul inedit
cã timpul înfloreºte în ore ºi nu moare inutil ºi sordid pe cadrane
pictate cu minutare
Dumnezeule unde e bucuria nu forþa nu încrâncenarea de a trãi
Ci doar reverenþa fâlfâirea de aripi ºi strigãtul tatã aruncând lumea în
consoane ºi vocale
Doar sfâºierea aceea îndelung luminatã când priveºti frumuseþea în
faþã
ªi totul nu e decât îndurare ºi viaþã
Munþii se topesc în soare iar verdele în rubiniu ºi melancolie
Îl caut stau lângã cruce cu ochii închiºi numãrând anii
IOANA GRECEANU
Poem intermitent
“Unde este vara

inimaginabila varã zero?”
T.S.Eliot
În fiecare dimineaþã începe ziua de ieri

capul, supraîncãrcat înclinat pe mâna înþepenitã
rãmân culcatã
casa este înconjuratã de ziduri ca de spital
prin crãpãturi pãtrund mâini bandajate
intimitatea este la punctul nevralgic
tremur cu noduri
simt oasele cum se miºcã încet
pe orizontalã
“Þineþi departe de jar osemintele”
îmi trag cu dificultate
o pânzã albã pe piele
de la cãlcâie pânã la gurã
îmi amintesc foarte vag de un loc

în care toþi oamenii sunt vii
îmi golesc capul

mã rog pentru ceva masculin
cuvinte albe de cãlugãriþã
creierul ofteazã
adorm
ºi dupã aceea adorm din nou
ºi dupã aceea adorm din nou
mã urmeazã îndeaproape un mort inventat de mine
bãtaia orei 12
figura de argint pãtrunzând în creier
un nebun îºi apropie o oglindã de faþã

e un gol care se cascã în creierul oricui

pe cine recunoºti dintre cei care râd?
la gurile lor nu îndrãzneºti sã priveºti
ei membrele ºi le miºcã fãrã-ncetare
ºi ochii în cap
ºi limba în gurã
ºi iatã aceastã reprezentaþie obscurã
se sparge ca un geam hohotul meu
în noaptea asta cineva agonizeazã
fãrã sã fie vãzut
poate sã înceapã sângerarea
fiecare în pata lui
cãlãtoria asta roºie în câte unul din noi
patruzeci de zile despre care cartea
nu va spune aproape nimic
omul care scrie va avea

paliditatea celui neatins de luminã
celui care s-a iubit îndelung pe sine
în întuneric
eroic, teatral, neadaptat
lumea existã
înfãºuratã strâns în bandaje de hârtie
lucruri ºi fiinþe
lucruri ale fiinþelor
fiinþe ale lucrurilor
“lucruri care sunt”
sunt grefe
þesut ºi organe de morþi
în câte unul din noi
îmi ating pieptul, îmi ating gâtul
îmi ating capul înconjurat de apã
îmi ridic mâna dintre morþi
(cel mai mult mi-e fricã de iubirea lor)
tu suferi de parcã ai dormi

ºi-mi ºopteºti numele ca-n vis
copilul se micºoreazã încet, încet între noi
tu stai ºi aºtepþi bunul meu plac
POEZIE 161
aºa cum poate se aºteaptã mila morþilor

pentru cei vii
ia-þi carnea de pe creierul meu
pune-þi ceva negru pe ochi
o membranã diafanã
prin care sã mã priveºti ca un mort
fãrã durere.
îmi împreunez mâinile pe piept ºi adorm
nu ºtiu dacã moartea e mult
sau prea puþin
Noaptea asta
Noaptea asta are senzualitatea atingerii

a douã creiere înfierbântate
dezintegrãrile
ºi electricitatea care precede orgasmul mental
se intrã în mine prin cap
cât ar putea sã fie un om din amândoi

când unul intrã în celãlalt
ºi rãmâne acolo
vãzându-ºi moartea cu ochii
ceea ce sunt eu ºi nu eºti tu
iar despre iubire ºtiind

ce poate ºti
cel rãnit la cap
cu neuronii zdrenþuiþi în groaznica luptã
o, noapte, este vremea sângerãrii

pânã ºi-a morþilor
iar pentru noi care stãm toatã noaptea la pândã

e uneori o imagine într-o carte
o ranã cu buzele rãsfrânte ca o gurã.
Poþi tu sã-mi faci rana adevãratã?
***
“Dragostea nu este un sentiment

în timp ce durerea este”
nu trebuie sã opreºti sângele

nici sã-þi bandajezi rana
nu trebuie sã te ghemuieºti nici sã
plângi nici sã tremuri nici sã gemi
nici sã urli. durerea este
singurul sentiment
tot ce nu doare e dus

cu luntrea peste o apã
CLELIA IFRIM
Sunetul
Liftul urcã de la etaj la etaj,

de la cer la cer.
Se aud copiii alergând uºor pe scãri
ºi primul dintre ei,
râzând ºi îmbujorat la faþã,
deschizând uºa la ultimul etaj
îºi spune,
am ajuns înaintea ta ºi te-am aºteptat.
Scrisoarea
Mã îneacã noaptea.
Copiii mã duc în casa lor,
purtându-mã pe braþe,
gândindu-se ce strãinã s-a rãtãcit
pânã la ei ?Stau de rând, de veghe
pentru pasãrea care m-a scos din ape.
Ei nu o cunosc
ºi orele nopþii sunt rotunde
ºi nu ºtiu de unde sã înceapã
ºi cine sã înceapã
sã scrie o scrisoare,
pentru ai mei, acasã.
Aºteaptã pasãrea
care m-a tras afarã din noapte,
golesc marea de apã,
sã caute aceastã pasãre.
Excursia
Ce este o lebãdã ?
Spaima de a nu cãdea sub oglinda apei
printre firimiturile de pâine
aruncate de turiºti,
într-un gest de bunãvoinþã,
de împãcare ºi de uitare.
Reclama pictatã pe tãblia patului
din camera de hotel,
focul din privirea care s-a arãtat veselã
pentru turiºtii
vorbind în toate limbile pãmântului
despre umbra matlasatã ce-i acoperã;
într-un gest de bunãvoinþã,
Sora de noapte care preparã somniferele
pentru turiºtii întorºi acasã
ºi care þine ochii închiºi
sã nu greºeascã doza de somn,
în timp ce pune o panã de lebãdã pe cântar,
într-un gest de bunãvoinþã
Cele trei porumbiþe
Cel mai bun loc este lângã fereastrã.

Astfel, toatã casa rãmâne în dreapta mea,
ca ºi cum eu aº putea s-o duc
pe umãrul drept.
Mã strãduiesc sã fac loc
ªi porumbiþelor care vin la fereastrã.
Acolo, între legãturile de came ºi sânge
am deschis un magazin
pentru grãunþe de pãsãri.
Nu simt nicio greutate.
Doar din când în când, cele trei porumbiþe
venind împreunã, apoi numai douã,
apoi doar una, apoi niciuna .
Cel mai bun loc este lângã fereastrã.
Astfel, tot cerul rãmâne în stânga mea,
ca ºi cum eu aº putea sã duc
pe umãrul stâng
mormântul celor trei porumbiþe.
GABRIEL STÃNESCU
Manuscrisul unei veri fierbinþi
Cãldurã mare!
Nu pot sã scriu
Mã învârt de colo colo
Prin camerã
Nu îmi gãsesc locul
Urletele din bloc
Mã fac sã cred
Cã a început un meci important
Beau dintr-o sticlã de plastic
Pe care o umplu continuu
(De ce cred unii cã poeþii
se adapã din apa cerului?)
Despic firul în patru
Caut argumente pro ºi contra
Sudui împotriva Sudului
Complotez împotriva Nordului
Ascult Doors Morrison Hotel
Caseta e veche scârþâie fâºâie
Se dã de ceasul morþii
Întind mâinile amândouã
Apropiindu-le una de alta
Douã drumuri întrerupte prea devreme
Ce coincidenþã fericitã
Cu Vieþile paralele ale lui Plutarh
Pânã la urmã un love story ca toate celelalte
(O iubire recondiþionatã
e ca o hainã datã la curãþat)
Mã adâncesc într-o direcþie
Ca apoi sã renunþ
desenez un cap mare pãtrat
(Nu e al meu)
ªi o cutie mare în care îl aºez
Ca sã nu tulbur liniºtea celorlalte capete pãtrate
Nu e exclus sã-mi organizez mai eficient viitorul
Aº vrea sã petrec restul vieþii
Pe o insulã pustie
Oaspete la papuaºii din Noua Guinee
Preliteraþi dar neîntrecuþi vânãtori
Privesc cu interes
Destinul science fiction al planetei
Soarele se apropie tot mai mult de Pãmânt
De atâta cãldurã Pãmântul se va topi
Ca o pãpuºã de plastilinã
Fãrâmiþându-se treptat
În mâinile copilului neºtiutor ºi speriat
Unde e trestia gânditoare a lui Pascal?
Omul egal de la naturã al lui Rousseau?
La noi totul îi e scris dinainte bietului creºtin
Nici un metru la dreapta
Nici unul la stânga
Nici o ºansã sã pleci din astã lume
Fãrã sã te vaiete satul cartierul
Sã te înregistrezi la Pompe funebre
Sã te ºtergi din registrul Administraþiei financiare
Pocãieºte-te Iisus va veni scrie într-o staþie de tramvai
Un binevoitor îþi va confecþiona un testament
Moºtenitorii îþi vor vinde manuscrisele ºi cãrþile la kilogram
Nici un sfanþ în plus sau în minus
Nici o ºansã sã câºtige
Nici de data asta România
poeþi strãini
DAVID BAKER (SUA)
David Baker (n.1954) este un important poet american contemporan. Autor a

opt cãrþi de poezie ºi trei de criticã ºi eseisticã, deþinãtor al unui impresionant
numãr de premii literare ºi distincþii de prim rang, printre care bursele John
Simon Guggenheim Memorial Foundation ºi National Endowment for the Arts,
Premiul Poetry Society of America, Premiul Society of Midland Authors etc.
Redactor de poezie al prestigioasei reviste The Kenyon Review ºi profesor de
poezie ºi arta compoziþiei poetice la Denison University, Ohio.
În poezia lui Baker, ingeniozitatea tehnicã – unde forme ºi moduri clasice sunt
evocate ºi provocate prin filtrul riguros al experimentelor în vers silabic – se
îmbinã armonios cu necesitatea nesãþioasã a viziunii într-un univers de o cople-
ºitoare varietate ºi coerenþã, în care pastoralul asimileazã localismul Midwest,
erudiþia ºi împletirea inter-textualã converg cu vibraþia ºi inteligenþa liricã a ten-
siunii existenþiale neîntrerupte, elegia are accente jazz ºi colocviale, portretistica
se contureazã prin naraþiuni poetice cu o atmosferã difuzã ºi apãsãtoare în acelaºi
timp.
Poetul a avut amabilitatea sã punã la dispoziþia revistei Viaþa Româneascã un
text din viitoarea sa carte de versuri (Never-ending Birds), poem inedit, pe care
îl prezentãm deci în premierã mondialã.
[Prezentare ºi traducere de CHRIS TÃNÃSESCU]
Omul postum
Urãsc lumea.
Am ajuns la margine.
La vecin – fasole-n strat,

prin nori albi
cernând trei sãptãmâni

pe cuhnii, cald
ca fumul focului
aprins s-opreascã
incendiu-n pãduri;
sau plictisul rece.
Al vremii. Noroi
pe alb. Dâmb de nea gri.
Aici nu-i nimic.

Þin câinele-n scurt
din lesã. Gri

neaua: hainã gri, sus
– preº rugos, cu
urechi flenduri – privim;
nimic; sus!, prin albul

de fasole
scuturã somnul de-azi-

noapte du-l adu-l
mecã-l, ochindu-ne. Pitulice-n

ierni
înfoiate. Foºnet
prin rugi. O ia
taman o sutã
optzeci de grade
faþã de-unde-am ieºit

din crâng – în crâng…
Cei cãsãtoriþi demult petrec în

intimitate tot mai mult. Asta, o
ironie. Dupã ce-am auzit
coiotul ºapte, zece, poate mai
multe nopþi, prin aerul sticlos, ca
o buhã strigând prin stele, ’l vedem
la soare-adormit în strat, la vecini.
S-a trezit. Ne-a vãzut. Fãrã fricã,

POEÞI STRÃINI 169
apoi, s-a urnit. Ne trezim zilnic

singuri, de la forma corpului în
flanel, vizuinã ºi vizuinã,
unde visãm fugi, sânge, sex feroce,
fiecare-n noaptea lui strãinã.
Pãºim prin lume, sorbim din cafea
la masa de sticlã, þinem la copil.

ªi-apoi: pe muchie – unde lumea
’ntâlneºte sufletul, ºi el aflã,
iarãºi, ce poartã-n sine, puterea
de a lovi sau rãni, uºor ca
ninsoarea, ca negura-ndelungã.
O face, n-o face, iar ºi iarã.
Urãsc lumea:
prea mult îmi zdrobeºte
aripile
hotãrârii– cãtre
Fanny, bolind
dupã filomelã.
O aude –
tihnã-n glas, singurã…
ºi-ºi dã seama
cã-i slab mort. ªi-n dulcea
tãmâie, vara-n
toi, tristeþea lui tot
un dangãt de pasãre-i
chemându-l
de la tine
la sinea-mi singurã.
Om post-
poezie ºi postum,
pleacã – prea amorþit

pentru soarele
din Napoli – sã-ºi

dreagã plãmânii.
Mâinile-s reci
vineþi, unghiile –
câmp, pân-la râpi.

Cãtre Brown: Sãnãtos
de-aº fi, mi-ar fi

rãu. Golul din inimã.
– copaci albi,
valuri albe –
În spate – vânt de iarnã. Biciuie

sicomorii cu frunze cât niºte
foi brun-fãrmicios, sau bãtute jos.
Zguduie mestecenii-nghiþiþi de alb.
Deºi-i frig, e umed, e-un suflu cald,
de ceaþã, din glod. Cobor pe drumeag,
scurtez peste-o varã, printr-o râpã
ºi urc morena pe lângã pârâu –

tu citeºti. Sau te uiþi pe geam înspre
unde-am dispãrut eu cu câinele.
De-acum ºtiu când sã plec. Tânjeºti, ºi tu,
sã ai spaþiul tãu. Ce ironie.
Sheltie-ul meu mârâie, vrea liber –
l-ar omorî coiotul din prima –.
Ne uitãm, deci. Bot lung, suplu, ºolduri

nalte: e-un ghem de ceaþã deºirat
fuga spre pãdurea semi-obscurã.
Sitari învioraþi, ºi pitulici;
þopãie, pe straturi – spre pãdure.
Pe la jumãtatea drumului s-a dus.
(Din volumul Omul alchimic în curs de apariþie la Editura Vinea)

LIDIJA DIMKOVSKA (SLOVENIA)
BALADÃ PENTRU REFUGIAÞII MÃTUªII ELSE
E frig în Schlossberg. Sobele-s pline

cu unghiile ºi pletele noastre. Liftul cu cãrbuni ºi chibrituri
blocat în frizeria de lângã porþile oraºului.
Acolo ne-au tuns gratuit bretonul
ºi-acum ne oglindim unul într-altul, pH-ul neutru.
Dupã ce mãtuºa Else a sfîrºit de tricotat papucii noºtri
jucãm dart: ea cu andreaua albastrã în inimile noastre,
noi cu andreaua roºie în inima ei. Gruss gott.
Leucoplastul opreºte sângele din ranã
ºi accelereazã procedura de azil.
ªi iubirea. „Totul o sã fie bine”, zice mãtuºa Else
care ne-a spus prima: „Haideþi, Europa nu mãnîncã oameni”
încurajîndu-ne cu glas gîtuit, sânii svîcnindu-i ca unei doici,
rezematã de reþeaua de fier de pe versant, în timp ce noi, gîfîind,
ne lipeam fruntea de magicele cuburi pline cu aer
neºtiind dacã goana s-a terminat sau abia începe.
„Iatã”, spuse mãtuºa Else, „aici reþeaua-i deºiratã, apoi totul va fi
bine,
iar astea nu-s cãtuºe, sunt doar brãþãri de lînã pe care le-am tricotat
singurã”.
Lucru manual, ºtampilã roºie – un semn al calitãþii.
Brãþarã dupã brãþarã, în strânsoarea lor cãlduroasã am devenit ai ei ºi
ea a noastrã.
Frontiera a fost doar o venã varicoasã lesne de sãrit.
Parcã sãream coarda, ori cãsuþele unui ºotron...
La Schlossberg covorul are ºapte cãsuþe,
cîte o piatrã pentru fiecare continent ºi una pentru mãtuºa Else.
Viaþa e o repetiþie pentru o altã viaþã
care nu bate la uºa elevilor slãbuþi.
Ca sã nu rãmînem repetenþi, la culcare mãtuºa Else ne sãrutã pe
frunte
iar noaptea ne scoate mâinile deasupra pãturii
ca-n ilustraþiile revistelor pentru copii.
Din intestinele noastre face un splendid nod gordian
în jurul paharelor cu B complex, B3 ºi B6.
În zori mãtuºa Else nu mai are mãtreaþã,

niciunul din noi nu mai are platfuss. Mâncãm plãcintã cu mere.
Aºa a fost dintotdeauna: ca sã te menþii în formã
pãcãleºti timpul zvârlit în sacul de sport de dupã uºã.
Din horn le facem cu mâna copiilor ce stau la coadã
la cursul nostru de experienþã de viaþã.
„Aceºtia, dragi copii, sunt refugiaþi”, spune învãþãtoarea.
„ªi de cine fug, doamnã învãþãtoare?”
„De fotografiile funerare.”
Mãtuºa Else poartã-n jurul gâtului un aparat fotografic Smena.
Îmbrãcaþi în zdrenþe, ungem copiilor pâine uscatã cu cîte trei picãturi
de ulei
sau cu puþin zahãr (ºcoala a plãtit pentru toate).
Copiii mânâncã ºi vomitã, iar apoi ling bomboane strivite cu aromã
de cãpºuni
care ne rãmãseserã de cine ºtie când prin buzunarele pantalonilor de
trening.
Astfel copiii contemporani dobândesc amintiri,
iar noi nu ne uitãm rãdãcinile.
Mãtuºa Else le ia ºi lor mãsurã pentru brãþãri.
În geanta neagrã cu inscripþie Pink Bag a învãþãtoarei
coji de ouã zdrobite-ntr-o pulbere finã zac 40 de zile,
apoi se-adaugã maionezã ºi ketchup ºi cu acest amestec
sunt potoliþi elevii care chicotesc în ultima bancã:
„Ieri uºa tramvaiului aproape i-a retezat capul maicã-mi,
ºi de-aia astãzi s-a dus la serviciu cãlare pe-un dog spaniol.”
Mamele noastre mergeau la serviciu cu ciorapi peste bocanci,
de-aceea noi am strãbãtut un drum atît de lung.
Oraºul atârnã deasuprã-ne ca un raft de cãrþi cedând
sub dicþionare grele,
le luãm unul câte unul ºi le punem pe cap
alergînd între Herengasse ºi Mura, refugiaþi in praesentia.
Peste brãþãrile de lânã, în loc de ceas, purtãm tensiometre,
limba e-un lift între sistolele ºi diastolele iubirii.
Încã din copilãrie picioarele au atins fundul, iar unele
chiar frontiera. Tristeþea e-o greºealã ortopedicã,
spune mãtuºa Else. ªi, iatã, piscina oraºului ne cheamã la terapie:
„Înotaþi 40 de zile aºa cum ºi Isus a înotat
în ochiul Tatãlui, fiþi sãnãtoºi, veºnic în formã,
înotul e cel mai bun masaj pentru refugiaþi,
astfel Isus a supravieþuit Golgotei,
petreceþi postul Crãciunului în costum de baie,
POEÞI STRÃINI 173
relaxaþi-vã, ºi Isus s-a relaxat mergând pe apã.”

Ne uitãm întrebãtor la mãtuºa Else, iar ea întoarce clepsidra.
A venit timpul sã ne sugem buricul, sã-ntindem limba,
fiecare sã-ºi presare detergent de rufe ºi puþinã cenuºã
în punga de cadouri sindicale din noaptea de Revelion.
Cererile sunt scrise stîngaci, maºinile de spãlat sunt pline,
dar cine priveºte va vedea, iar cine spalã– va atârna pe frânghia de
rufe.
Sãrbãtori sunt toate zilele în care nu apãrem
în visele nou-nãscuþilor.
Atunci strãzii de la poalele castelului îi dãm un nume de alint
în cinstea aniversãrii eroului naþional.
Mãtuºii Else îi pare bine. „Acum sunteþi numai ai mei”, zice,
„dar încet-încet veþi deveni ºi ai lor.”
Dar câþi eroi sunt dincolo de râu?
Pentru fiecare refugiat un deget de mânã ºi altul de picior.
Am vizitat maternitatea oraºului. Pe-un ecran mare în hol
ruleazã o reclamã cu un puºti care þipã ºi se tãvãleºte pe jos
pentru o ciocolatã, în timp ce tatãl lui roºeºte de ruºine.
Þi-am spus : foloseºte un prezervativ.
Douã rânduri de betoniere : burþi rãsucindu-se-n dans,
viitoare mame maturizîndu-se cu pruncii lor în incubator
ºi fetiþele se nasc cu nume de fecioarã.
Iar noi suntem refugiaþi nu pentru cã fugim
ci ºi ca sã fugim
de ecoul fetusului din hol, de tic-tacul inimii,
de oxigenul din calorifere.
Mãtuºa Else împarte brãþãri taþilor culcaþi pe mesele de naºtere.
E frumos când îþi încruciºezi mâinile închipuind scãunele.
Stãm aºezaþi pe ele ºi aºteptãm rãspuns.
Autoritãþile trimit e-mailuri cu semne de exclamaþie roºii.
Vor sã rãmânem refugiaþi, categorie vulnerabilã
care se poate strecura prin urechile acului, un tip nou de microcipuri.
Ziariºtii au transmis ºtirea cã suntem capabili
sã purtãm, ºi chiar purtãm, haine de mãrimea XS,
dar dosarele noastre sunt cazuri clinice de mãrimea XXL.
Pentru dosare vom gãsi o soluþie. O s-o trimitem pe mãtuºa Else
în tipografia bisericii, acolo ne vor subþia dosarele tipãrindu-le
pe foiþã de biblie. Îþi ia doar o clipã ºi viaþa-i deja sfântã.
ªi nici n-a fost atât de lungã aºteptarea.
Vinerea mãtuºa Else îºi odihneºte proteza dentarã
în baie într-o ceºcuþã din plastic,
toate ferestrele ºi uºile sunt închise,

vidul, spune ea, prelungeºte viaþa oamenilor ºi-a maºinãriilor,
bem supã ºi suc de roºi,
eliminãm toxinele dumnezeieºti,
apoi întinºi pe duºumea râdem înnãbuºit
cãci mãtuºa Else nu iese niciodatã din casã
de teamã sã nu-ntâlneascã pe drum moartea
care-n fiecare vineri se furiºeazã pe uºa din spate de la Kunsthalle
ºi poate intra pe nesimþite în mapa cu dosarele noastre.
Iubirea se mãsoarã în metri pãtraþi.
Noi suntem refugiaþi, ºtim cum sã fugim de moarte
dar mãtuºa Else nu se pricepe sã pãcãleascã soarta.
Fiecare dintre noi, împãturind mãrunt actele din dosare
îi face mãtuºii Else lanþuri alb-negre de siluete origami,
cu semnãturã ºi ºtampilã albastrã în mijloc.
Parcã învelim manuale ºcolare în foi vechi de calendar.
Douãsprezece subiecte – douãsprezece luni, iar caietele
în celofanul rãmas de la borcanele cu murãturi.
Toþii refugiaþii din lume au ºi sex ºi amintiri.
Ne vom acupla, înmulþi, diviza!
În paºaport fiecare trebuie sã fie singur, chiar ºi pruncul nenãscut,
doar noi suntem o listã împãturitã în paºaportul mãtuºii Else.
Dacã fugi în strãinãtate nu vorbi cu strãinii
despre sex ºi politicã, ne-au sfãtuit mãtuºile din partea mamei.
Pentru prima vinã te vor bãga la închisoare, pentru a doua te vor
ucide.
ªi nimeni nu vorbeºte. Singurã tãcerea este ºi sex ºi politicã.
Mãtuºa Else întinde mâinile precum Medeea
dar nu ne dã nimãnui. „Suntem închiºi cãci vinerea nu port protezã
dentarã,
iar când eºti închis cu egalii tãi, nimeni nu te poate ucide.”
Mãtuºa Else e dulce ºi înþeleaptã precum coliva.
Cu ea se poate trãi în exil
ca-ntr-o cabanã la munte. Podeaua scîrþîie când suntem plecaþi,
focul trosneºte, muntele se transformã-ntr-o câmpie.
Vinerea nu numai proteza dentarã, ci ºi sinea noastrã se sterilizeazã.
Dar iatã, prin vizorul spart
brusc intrã o viespe, ne bîzîie-n jurul capetelor,
buimãcitã de identitãþile noastre de Lego,
ºi descumpãnitã de diferenþa de temperaturã dintre afarã ºi-nãuntru
o înþeapã-n gât pe mãtuºa Else, chiar lîngã colierul bioenergetic.
Desigur, aveam un punct de vedere asupra morþii, dar nu ºtiam
ce-nseamnã sã mori
POEÞI STRÃINI 175
într-o þarã unde decesul e-un colet recomandat iar moartea

un e-mail, în timp ce-n þãrile de-unde venim e o telegramã dezlipitã.
ªi iat-o pe mãtuºa Else murind, prãvãlitã peste siluetele de hârtie
origami,
iar noi, neputincioºi, împerechind ciorapi cârpiþi ºi plângând,
mãrgelele din colierul ei sunt pupilele ºi lupele noastre,
orbii îºi recapãtã vederea dar mãtuºa Else nu-nvie din morþi,
o datã refugiat rãmâi refugiat pe totdeauna.
În capela cimitirului preoþii îºi întind mâinile cãtre Domnul,
un-doi-trei-trei, doi-doi-trei-trei,
gimnasticã matinalã pentru muºchi puternici,
spiritul ºi trupul nu se despart nici în rugãciune,
dar noi trebuie sã ne despãrþim de mãtuºa Else.
„A fost carnivorã sau vegetarianã?”, ne-au întrebat la administraþia
cimitirului,
dar nu ne-am adus aminte. Când a fost una, n-a fost alta
ºi invers. Acum sunteþi orfani, ne-a spus angajata.
ªi cu unghia degetului mic a închis cuptorul. Uºa ne-a prins degetele.
Le-am bãgat în gurã ºi le-am supt.
Pe brãþãrile noastre ºtampila s-a învineþit.
Crematoriul e un sistem eco-vegetarian.
Parcã din roata olarului, din crematoriu iese o urnã cu cenuºã.
Cui i-ar plãcea sã þinã-n dormitor un sicriu cu un cadavru?
În þãrile noastre mormintele-s cele mai mari animale carnivore.
Parcã un câine s-ar fi aciuit pe lângã o mãcelãrie. Sau în abatorul
municipal.
Din inerþie bãgãm morþii într-o cutie ºi nu-ntr-o pungã de plastic
sau de hîrtie. ªi mormântul îi înghite, îi mestecã, îi macinã,
lacom, nesãþios, cu hainele descheiate. Asvîrle doar câte-un oscior
în spatele capelei, sã poarte noroc. ªi pe urmã adoarme pânã la cina
urmãtoare.
Iar morþi sunt câþi vrei, ºi-n lumea asta ºi-n cealaltã.
Trupul mãtuºii Else va-ncãlzi cuptorul în Schlossberg.
În ultima noapte vom arde într-însul ºi lâna ei de croºetat.
Focul va trosni anunþând oaspeþi de nimeni aºteptaþi.
Mâine autoritãþile municipale ne vor rãspîndi prin centrele de azil ale
Europei.
O datã refugiat, nu mai ai scãpare.
Dar acum, hai sã mâncãm chifle cu salam ºi caºcaval
ca la-nmormântãrile de-odinioarã din þãrile noastre materne
(mame mai avem, dar patrii nu)
când autobuzele din suburbii aduceau pachete cu chifle albe,
în chip de pomanã pentru sîmbãta morþilor.

Desigur ºi mãtuºa Else trebuie cã a expediat câteva.
Fãrã ea durerea noastrã se sparge ca o acnee þâºnind
în ochii preoþilor. ªi mãtuºa Else nicicînd nu va mai spune:
„Hai sã-ncepem sãptãmâna cu scoica unei chiuvete curatã.”
Oglindã unde orice respiraþie-i un mesaj dumnezeiesc.
Gustoase chiflele astea, parcã busole în destinul nostru.
ªi iatã în stânga sunt mormintele carnivorilor, în dreaptã cele ale
vegetarienilor,
te poþi strecura printre ele ºi dispãrea,
dar unde sã te duci, în ce ocean poþi intra cu barbã
ºi ieºi cu pielea netedã? Cum sã devii vânzãtor de banane
pe-o plajã ºi mai ales, cum sã strigi
„Vitamins for Sex Machine!”. Despre sex ºi politicã
nu se vorbeºte într-o þarã strãinã. Istoria precum la karaoke:
repetã ceea ce viaþa a învãþat din cãrþi.
Dupã înmormîntare se vor duce cu toþii la un supermarket cu discount
ca sã-ºi schimbe hainele negre cu unele noi,
doar noi, goi-goluþi, ne vom strecura în cufãrul Thule
de pe minibusul mãtuºii Else, vom închide capacul,
ne vom prinde de brãþãrile celui de-alãturi ºi precum siluetele de
hîrtie origami
vom zbura duºi de briza ce pãtrunde pe fereastra deschisã,
dar nu în sus, ci în jos, prin luneta propriului sânge,
a libertãþii împãrtãºite. Mãtuºã Else, mãtuºã Else,
oricine poate fugi, doar refugiatul nu.
Traducere de CONSTANTIN ABÃLUÞÃ ºi LIDIJA DIMKOVSKA

note clasice
LIVIU FRANGA
MÂNIA ZEILOR
Imaginea noastrã despre cetatea/oraºul antic(ã) ºi

despre oamenii sãi concreþi, care – cum dovedeºte
palpabil arheologia, puternic (deºi neprofesionist)
sprijinitã de turismul cultural al zilelor noastre – au
populat efectiv aºezãrile trans-formate, de mileniile
scurse, în venerabile, dar mute ruine, pare a suferi, cel
puþin pentru lumea clasicã, greco-romanã, de o
iluzorie uniformitate. În mentalul comun de azi, croit
dupã tiparele simplificãrii ºi hrãnit de exaltarea pusã
în circulaþie prin reprezentãrile subiective umanist-
renascentiste ºi ulterioare, cetatea anticã (polis, urbs)
ºi omul antic (anthropos, homo) au fost ºi continuã sã
parã nu doar douã realitãþi perfect congruente, de sens
convergent, ci ºi – fiecare pe cont propriu, însã ºi una
prin cealaltã – douã mecanisme cu funcþionare
autoreglatã: modele ale unui progres antropologic
exemplar, embleme ale acestuia, þinte pentru parcursul
istoric ulterior.
ntr-un cuvânt, o totalã, tocmai pentru cã ºi facilã, ºi comodã, iluzie.
Î Din care au darul sã ne scoatã cãrþi, foarte rare ca preocupãri,

precum insolitul eseu al lui Marie Delcourt, o universitarã francezã
de epocã inter- ºi postbelicã, tradus (printr-o iniþiativã mai mult decît
lãudabilã, deoarece trãdeazã, de fapt, un program cultural bine, adicã
sistematic, articulat ºi consecvent urmãrit) la Editura Symposion, în 2001,
prin eforturile doamnelor Aliza Ardeleanu ºi Margareta Sfirschi (seria Lux
perpetua, coordonatã de Zoe Petre).
Cetatea anticã, aidoma locuitorului ei, nu are rost sã ne închipuim cã a
fost, vreodatã, o maºinãrie perfectã. Între feluritele ºi multele faþete ale
imperfecþiunilor acesteia, Marie Delcourt o alege, simbolic, doar pe aceea
care întemeiazã – biologicul precedând socialul – existenþa însãºi a cetãþii:
naºterea individului. Cãci, în evidenþa cea mai simplã anistoricã, înainte

de a se organiza, individul se naºte.
Or, miturile Antichitãþii clasice ºi textele de aceeaºi vârstã care le
încorporeazã, în primul rând literare, de asemenea ºi consemnãrile
istoriografice dezvãluie, în ambele zone, greacã ºi romanã, o realitate
secundã, în general escamotatã, tocmai datoritã situãrii ei în plinã a-
normalitate. Este vorba de naºterile monstruoase, malefice prin însuºi
produsul biologic rezultat (fie cã e vorba de om sau de animale), naºteri
contrabalansate, în aceeaºi arie a a-normalului, de fenomenul opus,
sterilitatea sau non-naºterea, ultimul anunþându-l, alteori succedându-l pe
primul.
Ambele cazuri dovedesc, în atenta interpretare a cercetãtoarei, cã, în
mecanismul ce regleazã existenþa, sincronã ºi diacronã, a cetãþii antice,
survine sau, mai exact, poate surveni, la un moment dat, o dereglare: pe
cât de gravã, pe atât de inexplicabilã, aparent ca ºi profund. Aceastã dere-
glare se manifestã, în arealul investigat de autoare, prin naºterea unei/unor
fiinþe anormale, cu particularitãþi monstruoase (în plan anatomo-
fiziologic), dar ºi prin oprirea completã a naºterilor, prin sterilitate de
ordin feminin în toate regnurile (uman, animal, vegetal). Dereglarea este
deosebit de gravã, pentru cã pune în primejdie continuarea însãºi a vieþii,
inclusiv în colectivitatea cetãþii: în Antichitate – noteazã foarte exact
Marie Delcourt –, „naºterea unei fiinþe anormale [ca ºi, adaug, inferti-
litatea unei femei, în egalã mãsurã] nu era o chestiune privatã, ci una care
interesa întreaga comunitate.” (p. 84)
Analiza unui astfel de fenomen, care subliniazã, poate în modul cel mai
direct ºi chiar brutal, fragilitatea absolutã a vieþii terestre, animate sau nu,
începe în eseul amintit cu spaþiul mitic (Iliada, tragedia greacã, tradiþia
mitograficã latinã) ºi se prelungeºte în plinã epocã istoricã, pânã spre
sfîrºitul epocii imperiale ºi în debutul erei creºtine. Ilustrãrile aduse în
discuþie sunt ºi variate, ºi diferite tipologic. La fel ºi atitudinea comu-
nitãþilor (urbane/rurale, greceºti/romano-italice, arhaice/tardo-antice) faþã
de a-normalitatea biologicã, vãzutã ca flagel, ca „semn” al voinþei punitive
a zeilor, mai exact al reacþiei lor îndreptãþite faþã de încãlcãri vinovate (ale
unor convenite norme nescrise), datorate în exclusivitate oamenilor. Nou-
nãscuþii mal- ºi de-formaþi, fie ai oamenilor, cel mai adesea, fie ai ani-
malelor, ca ºi aberant apãrutele vlãstare ale plantelor, cunosc „tratamente”
diferite în spaþii ºi timpuri diferite (Sparta, Atena, Grecia pre- ºi
protoistoricã, Roma în fazele ei etc.), iar aceste comportamente ale comu-
nitãþilor faþã de flagel – naºteri monstruoase ºi sterilitãþi în special – se
subsumeazã, la rândul lor, unei concepþii ce uneºte, dintr-o atare perspec-
tivã, nu doar Antichitatea cu toate vârstele ei, ci ºi pe aceasta cu alte spaþii
etno-culturale (a se vedea sugestiile oferite de concentratul – prea
NOTE CLASICE 179
concentratul, din pãcate – capitol IV din Apendice, intitulat chiar

Sterilitate ºi naºteri anormale în folclorul altor popoare, pp. 146-148). A-
normalul, fiind un flagel, deci o negare – cu intenþii punitive din partea
celui care o provoacã – a normalului, trebuie, pe o cale ori alta, eliminat.
Numai aºa ordinea, ca mod ºi, totodatã, þel implicit de existenþã cosmicã,
poate fi restauratã, echilibrul restabilit. Numai aºa, dându-ºi afarã
propriile „impuritãþi”, „corpi” ºi „corpuri” strãine, aparent inexplicabil
apãrute, Cetatea, ca entitate supravegheatã de voinþa divinã, are ºanse sã
se perpetueze, ca un fel aparte de organizare ºi construcþie, în spiritul
ordinii prestabilite, a naturii.
Cel mai consistent capitol al eseului, cred cã nucleul lui, de fapt, este
cel care se ocupã, tot concentrat – dar, acum, ºi în profunzime – de
Originea Flagelurilor (cap. IV, pp. 104-110). În lectura hermeneuticã a
autoarei, care încearcã sã coboare treptele pânã în subsolurile cele mai
adânci ºi obscure ale miturilor încastrate în temelia textelor, semnul
flagelar arãtat comunitãþii trimite la un „sânge vãrsat”, la un „mort rãmas
nerãzbunat” (p. 104), ca o cauzã primã a dezlãnþuirii flagelului. Înapoia lui
se aflã cauza secundã ºi profundã, ineluctabilã ca orice miºcare (în plus,
totdeauna imprevizibilã), a destinului: mânia zeilor. În sfârºit, riturile
implicate de naraþiunile mitice descoperã un ultim strat al impulsurilor
cauzatoare: cu mult înaintea naºterii zeilor antropomorfi, Pãmântul (Gaia,
Terra), arhetipul ºi primum mouens al teogoniei greceºti. Riturile
htoniene, inclusiv de naturã funerarã, dezvãluie condiþia Pãmântului de
gazdã, executoare a flagelului, dar ºi de „cauzã a lui” (p. 105).
În mod firesc, descrierea detaliatã a fenomenului malefic – restrâns de
studiul lui Marie Delcourt la naºteri monstruoase ºi sterilitate femininã –,
incluzând reacþiile variate faþã de acesta ale comunitãþilor umane de-a
lungul istoriei ºi înaintea ei, este însoþitã de analiza Remediilor împotriva
Flagelurilor (cap. III, pp. 91-103), iar, în final, de un Apendice cazuistic,
având menirea sã reia, conclusiv – din pãcate, însã, fragmentar (ar fi fost
de preferat un capitol separat ºi final de concluzii generale, oricât de
succinte) –, dezbaterea deschisã de primele pagini ale cãrþii. Se resimte,
totodatã, ºi absenþa – imputabilã, bineînþeles, tot autoarei – a unei
bibliografii reunite sistematic, de asemenea în finalul studiului, pentru a
aduna ºi, eventual, îmbogãþi, unde se impune, sursele risipite în note.
Antichitatea clasicã a stat, pânã târziu, sub semnul temerii de mânia,
presimþitã, dar niciodatã oarbã (chiar ºi atunci când pãrea cel mai puþin
inteligibilã, adicã motivabilã), a zeilor. Era postanticã, în esenþa ei
creºtinã, ca succesoare a fostului Imperiu, descoperã cheia unei noi
raportãri, duble, a credinþei la divinitate: iubirea ºi speranþa.
cronica literarã
VITALIE CIOBANU
TERRITORIA –
DREPTURI DE POSESIUNE LITERAR-IDENTITARÃ
ânã a comenta cartea, aº dori sã spun câteva cuvinte despre autor.
P Întrucât Oleg Garaz, autorul, este în primul rând un personaj. Un

personaj cu linii ferme, orgolioase, inconfundabile, al cãrui izvo-
ditor, s-ar zice, s-a sãturat de ambiguitate. Nu îl cunosc pe Oleg Garaz în
toate resorturile sale, ne vedem rar, la intervale de 4-5 ani, atunci când
poposeºte în Basarabia sa natalã, de care noi, fizic, nu reuºim sã ne
despãrþim, trãind mental în dimensiuni cosmopolite, iar el, depeizându-se,
i-a rãmas fidel, consumându-ºi obsesiile ºi anxietãþile de la distanþã. Spe-
cializarea muzicalã – este un foarte doct ºi exigent critic ºi muzicolog,
absolvent al Academiei „Gh. Dima” din Cluj-Napoca –, l-a împins cumva
înspre marginea discursului literar, în care a fost (este) perceput ca un
novice sau, mai rãu, considerat un element „din alt film”. O impresie gre-
ºitã, datoratã parcelãrii excesive în lumea artelor româneºti. O de-
monstreazã chiar volumul de prozã ºi eseuri de care va fi vorba în cele ce
urmeazã. Oleg Garaz este exemplul antologic a ceea ce face dintr-un basa-
rabean cultura româneascã – un fel de „cocktail Molotov”, amestecând
elevaþia esteticã ºi rafinamentul central-european (tot la Cluj locuieºte ºi
azi), altoind-o pe un filon zgrunþuros, de bazalt, al stâncilor de pe þãrmul
oceanului (slav). La fel îi este ºi limbajul: crud (nu în sensul precocitãþii,
ci al atitudinii vitaliste), sacadat ca un tunet. Omul parcã sculpteazã în aer
când vorbeºte, ideile îi sunt agresive ºi penetrante, umorul coroziv, ironia
(ºi implicit) autoironia – nimicitoare. Râsul, în momentele de convivia-
litate amicalã, i se revarsã ca o cascadã, recuperator. Profilul acvilin,
încondeiat de ochelari de universitar neamþ (specializat în Nietzsche), pe
care soarta l-a aruncat pe frontul de Est în faza terminalã a rãzboiului.
Nãscut la Soroca – român basarabean pursânge (o „puritate a rasei”, pe
care o invoci fãrã a arunca o privire neliniºtitã înspre normele corectitu-
dinii politice, nu e cazul), din familie bunã – este nepotul marelui naist
Vasile Iovu, el însuºi un exemplu convingãtor al capacitãþii omului de a-
ºi învinge, prin talent, blestemul locului în care s-a nãscut. Pe scurt, avem
în persoana lui Oleg Garaz un intelectual de clasã, unul din cei mai
valoroºi pe care i-a dat generaþia „optzeci” dintre Prut ºi Nistru, zãcãmânt
preþios, ce nu trebuie risipit.
CRONICA LITERARÃ 181
Oleg Garaz ºi-a fãcut un nume printr-o intensã activitate publicisticã în

domeniul sãu de specialitate – critica ºi teoria muzicalã –, reunindu-ºi
studiile, cronicile, articolele ºi eseurile de pânã acum în trei volume:
Contraideologii muzicale (Ed. Limes, Cluj, 2003), Poetica muzicalã în
convorbiri (Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj, 2003) ºi Muziconautice (Ed.
Tribuna, 2006). I-am publicat în Contrafort de-a lungul anilor eseuri
docte, înglobând mai multe sfere ale cunoaºterii: muzicã ºi filozofie,
psihanalizã ºi hermeneuticã, literaturã ºi mitologie, filmografie ºi IT. Cel
mai recent dintre ele, Despre filozofie, muzicã ºi orbi (Contrafort nr. 11-
12/2008) examineazã, de pildã, mitul sacrificiului biblic în conexiune cu
Platon, Sabbato, Beethoven, Alanis Morissette ºi mulþi alþii, reprezentând,
în cele din urmã, o metodã ingenioasã de a face comestibilã cultura „înal-
tã” publicului care ºi-a blindat urechile cu iPod. Decizia lui Oleg Garaz de
a se dedica, între atâtea preocupãri, unei cãrþi de literaturã, de fapt de me-
morii, intitulatã Territoria (Ed. Limes, Cluj, 2007), þine de aceeaºi naturã
plurimorfã, multidisciplinarã a fiinþei sale culturale, dar ºi de un legãmânt
cu propriul destin: e basarabean ºi are de comunicat, inexorabil, o
problemã de identitate. Cartea sa, prefaþatã de Ovidiu Mircean ºi prezen-
tatã, inspirat, pe ultima copertã de Ruxandra Cesereanu, are o densitate a
ideilor ºi un patos al ecorºeului pe care nimeni din emulii sãi inter-rive-
rani, mai tineri sau mai vârstnici, nu le-au atins. Este un volum compozit,
însumând patru istorii sau, dacã vreþi, patru „studii de caz”: experienþa au-
torului în Armata Sovieticã, o relecturã a mitologiei naþionale combinatã
cu „epopeea” autoafirmãrii basarabenilor în România dupã 1989, apoi o
imersiune în adâncurile psihologice ºi formative ale autorului ºi, în sfârºit,
o radiografie a relaþiei sale cu propriul tatã, reconstruitã din memorie.
„Territoria” desemneazã în ruseºte aria unei unitãþi militare cu regim
special, o unitate în care Oleg Garaz ºi-a fãcut stagiul la aeropurtate, pe
timpul URSS, undeva în regiunea Nicolaev (Ucraina de azi), dar nu ca
„înger” cu paraºutã, ci ca paznic al unor imense cantitãþi de armament,
menite sã serveascã unei rapide desfãºurãri a Armatei Roºii în regiunea
Balcanilor pânã la Marea Adriaticã – posibilitate care, din fericire, nu s-a
mai concretizat în anii Rãzboiului Rece, dar n-a fost nici o clipã exclusã.
„Zona”, „Territoria” ºi „Perimetrul” sunt cele trei cercuri ale acestui infern
cazon, din care un tânãr recrut nu ar fi reuºit sã evadeze decât în trei feluri:
fie ca soldat mobilizat în Afganistan (pe Oleg Garaz l-a salvat de „datoria
internaþionalistã”, o spune, calificarea sa de profesor de muzicã – de bunã
seamã, ce-ar fi fãcut cu o asemenea meserie: sã dirijeze „fanfara” ºrap-
nelelor, sã îngâne „corul” salvelor de Katiuºa, sã exerseze „arpegii” din
elicopter, lansând proiectile asupra satelor paºnice sau a taberelor de
mujahedini?), fie trimis într-o unitate disciplinarã cu regim sever sau de-a
dreptul în puºcãrie, ca urmare a unor insubordonãri cronice, fie… sigilat
într-un sicriu de zinc, cum au pãþit mulþi basarabeni din acea vreme, luaþi
„la armatã” ºi bãgaþi în cele mai întunecate ºi mai îndepãrtate cotloane ale
imperiului. Naraþiunea autobiograficã, Territoria, prima parte a cãrþii,

mixeazã pasaje de viaþã propriu-zisã cu fragmente cvasi-onirice ºi refle-
xive, marcând o numãrãtoare inversã a zilelor rãmase pânã la demobili-
zare, un fel de existenþã paralelã, sustrasã pe largi porþiuni regulamentelor
militare, asupra cãreia ªumeiko ºi alte brute cu epoleþi, care-i terorizau pe
soldaþi, nu aveau nici o putere.
Unitatea militarã la ruºi – un teatru al imbecilizãrii. Alcoolism generali-
zat în rândurile ofiþerilor ºi subofiþerilor. Scrisorile se ard, ºosetele se
confiscã. Sunt interzise izmenele civile, pachetele primite de acasã sunt
fãcute ferfeniþã. Din cauza lipsei de igienã printre soldaþi bântuie hepatita,
focarul îl reprezintã uzbecii. Dupã stingere, începe reeducarea „tinerilor”,
când sãlbãticia sergenþilor se manifestã în voie, prin complicitatea ofiþe-
rilor care închid ochii. E cea mai eficientã metodã de menþinere a discipli-
nei. O primã experienþã de acest fel a autorului este evocatã cu o minuþie
a detaliului tehnic, pe care þi-o motiveazã doar un coºmar depãºit,
transformat în plãcere descriptivã: „Pumnii sergentului Balgujinov au
ceva aparte (…). Contactul cu pumnii lui mã face sã simt ceva iniþiatic,
chiar prin faptul cã lovitura porneºte direct din iriºii ochilor lui mijiþi,
intenºi, sfredelitori ºi atât de expresivi, încât impactul pumnului lui osos
cu maxilarul meu mã surprinde prin acurateþea chirurgicalã a sponta-
neitãþii unui calcul balistic realizat perfect ºi în perfectã concordanþã cu
energia pornitã din ochi, a plasãrii punctului de „sprijin” al întregului lui
corp direct în falca mea, o anumitã esteticã a atingerii care convinge cor-
pul meu sã cedeze ºi care mã aruncã într-o plutire lentã, încetinitã, direct
în continuarea vectorului de impact, luându-mã de pe picioare. (p. 22)
Armata Sovieticã este un Turn Babel populat cu seminþii selectate dupã
o logicã perversã: sã nu aibã nimic în comun cu populaþiile locale, pentru
a nu pactiza cu ele ºi a nu ezita, în caz de nevoie, sã apese pe trãgaci. În
interiorul unitãþii izbucnesc numeroase conflicte interetnice: „albii” contra
asiaticilor, balticii contra ruºilor, moldovenii – puþini la numãr –, aderã, de
regulã, la câte un grup de „albi”, pentru a nu fi striviþi. Cei mai feroce sunt
caucazienii ºi între ei se disting de departe cecenii. Violenþa este nego-
ciatã, stimulatã, provocatã cu sistem. Somnul – o altã obsesie generalã, din
cauza epuizãrii permanente. Se doarme peste tot: la post, în cantinã, în sala
de cinematograf mai ales. Prostituatele aduse în „perimetru” fac parte din
programul de re-tensionare hormonalã, doar pentru a îndepãrta spectrul
homosexualitãþii – spaima comandamentului. Plutonul este un corp unic,
care dizolvã indivizii într-o identitate colectivã, ca într-un scenariu horror.
Una din puþinele modalitãþi de relaxare, în genul sporturilor extreme, este
arestul: o celulã de doi metri pãtraþi cu un pat pe toatã suprafaþa podelei,
unde poþi avea norocul sã gãseºti o carte ascunsã de un camarad, încar-
cerat înaintea ta. În acest caz, recluziunea devine concediu, iar o spitali-
zare de douã sãptãmâni, cauzatã, spre exemplu, de o infecþie la picior – o
adevãratã fericire, pentru cã te scapã de viaþa de cazarmã. În unitate,
educaþia ºi cunoºtinþele tale din „civilie” nu te ajutã cu nimic, doar îþi

amplificã suferinþa. Cu toate acestea, cititul apare ca o foame nesãþioasã,
dovadã cã omul nu înceteazã a fi o fiinþã dualã, trup ºi spirit, chiar ºi în
armatã: „Amândouã plutoanele sunt strãbãtute de frisonul cititului.
Ziarele sunt rãsfoite continuu pânã la terfelire completã. Nu existã cãrþi
ºi de-abia aici, în Zonã, cãtanele trãiesc revelaþia Cãrþii, pasiunea lecturii
ºi o incipientã ºi atât de candidã voluptate a Imaginãrii…” (p.49). Ce
bizar e sã citeºti Shakespeare, Zamiatin sau Platonov în „Caraul”, sau la
bucãtãrie, în timp ce la câteva zeci de metri de tine un tânãr soldat este
bãtut, violat sau pus sã vomite tot ce mâncase la prânz de cãtre proprii sãi
colegi, obligat sã le spele lenjeria – reunind astfel toate premisele care l-ar
împinge la sinucidere, cum se ºi întâmpla frecvent.
Doi ani ºi nouãsprezece zile, sau ºapte sute patruzeci ºi nouã de zile,
numãrate pe muchie – atâta a petrecut în Armata Roºie autorul Territoriei
ºi mãrturiile sale reprezintã o pãrticicã dintr-un continent sãlbatic, necu-
noscut, numit „cãtãnia la ruºi”, ce nu a fost încã trecut pe hãrþile de navi-
gaþie ale literaturii române. Oleg Garaz este unul dintre primii „columbi”
ai acestor expediþii halucinante: „Dupã demobilizare, ieºind pe poarta
KPP-ului, aveam sentimentul cã unitatea nr. 40541 se dizolva chiar acolo,
imediat în spatele meu, iar dacã aº fi privit înapoi, mã tem cã aº fi vãzut
doar întinderea imensã ºi platã, ca o tavã, a stepei. Era suficient sã ies de
sub jurisdicþia Ministerului Apãrãrii al Uniunii Sovietice, sã nu mai port
uniforma ºi sã-mi fi rezolvat datoria faþã de Patria-mamã. Atâta timp cât
îmi dãdusem trupul în chirie, realitatea din interiorul gardurilor de sârmã
ghimpatã era cât se poate de tangibilã în concreteþea ºi chiar palpa-
bilitatea ei ºi aºa s-a ºi menþinut pe parcursul celor doi ani de zile. Chiar
mai mult, era ca o imensã anomalie spaþio-temporalã care absorbea pe
oricine ºi orice ajungea sã-i accepte codurile.” (p.33).
Trilogia scarabeului, cel de-al doilea capitol al cãrþii, continuã traseul

biografic al autorului, dar ne mutã pe un alt versant, al dilemelor ºi
recuperãrilor identitare, urcând foarte rapid discursul cãtre un nivel de
exemplaritate ºi generalitate, unde îi are drept „colegi de catedrã” pe Mi-
hai Ralea, D. Drãghicescu, Cioran, Octavian Paler, Sorin Alexandrescu,
Andrei Pleºu, H.-R. Patapievici, Lucian Boia, Ciprian ªiulea º.a. Adicã in-
trã în mainstream-ul intelectual al anilor ‘90. Scriitura penduleazã între
note de jurnal ºi incursiuni psiho-sociologice, ca sã atingã grotescul, sã
„degradeze” în pamflet cultural. Este ºi partea cea mai polemicã a
Territoriei, însã autorul ºi-a asumat riscurile interpretãrii cu o descãtuºare
freneticã, aº spune.
Declicul identitar al tânãrului O.G. s-a produs, precum în cazul multor

tineri basarabeni izolaþi complet de România în perioada sovieticã, la
cinematograful de varã din Soroca, acolo unde la un moment dat a
vizionat filmul „Ultimul cartuº” de Sergiu Nicolaescu – o pastiºã dupã

filmele americane despre prohibiþia din anii ’30, când a fost surprins sã
descopere cã nu avea nevoie sã citeascã titrele în rusã, întrucât personajele
vorbeau într-un fel de limbã moldoveneascã, fãrã ca adolescentul din
Soroca sã aibã habar cã mai existã pe undeva, în afara Uniunii Sovietice,
oameni care vorbeau aceeaºi limbã cu el. Deodatã, conºtiinþa de sine a
tânãrului se dilatã într-un mod spectaculos. Românii sunt despãrþiþi de un
râu aidoma Stixului, pe care autorul încearcã sã-l traverseze cu un
ponton… de sicrie, adãpostind „morþii noºtri comuni”, ardeleni, regãþeni
ºi basarabeni – „veriga lipsã”, cum o numeºte Oleg Garaz, cei care au trãit
în România interbelicã ºi pot reface legãtura pierdutã dintre generaþiile
înstrãinate dupã rãzboi – o soluþie simbolicã înduioºãtoare. Tot în aceastã
parte a eseului el îºi scruteazã genealogia propriei familii: destinul bunici-
lor, foarte diferiþi între ei – Gavril, dinspre mamã, un anticomunist con-
vins, ºi Sava, dinspre tatã – un fost activist, implicat în deportãrile sãteni-
lor, de unde ºi-a extras o funestã autoritate. Oleg Garaz vorbeºte emoþio-
nant despre evreii de la Soroca (oraº cunoscut drept un cuib al ilegaliºtilor
comuniºti în perioada interbelicã) ºi despre profesorii sãi evrei de la
Liceul de Muzicã din Chiºinãu, oameni care i-au influenþat într-un mod
fericit educaþia. Oleg Garaz este, cred, primul intelectual basarabean care
abordeazã „problema evreitãþii” fãrã inhibiþii, subliniind modelul de
cumsecãdenie ºi toleranþã, de onestitate ºi integritate indus de aceastã
comunitate, emigratã în cea mai mare parte a ei dupã 1989. De la evrei,
spune autorul, a învãþat sã nu urascã alteritatea.
Pierderea iluziilor „paºoptiste”, în primii ani în care se aflã la studii în

România, îmbibã paginile acestui jurnal sui generis cu o ironie amarã:
„Totul se potrivea de minune cu naraþiunea biblicã ºi mai ales cu cartea
Exodului. Existasem în Babilonul popoarelor, în care aveam Mesopotamia
noastrã moldoveanã, cea dintre douã râuri ºi care încet-încet se
„egiptizase” pânã într-atâta încât am pornit într-un Exod doar al nostru,
al „paleoromânilor” basarabeni, pentru a ajunge în Palestina româ-
neascã, þara noastrã fãgãduitã din care bunicii noºtri s-au lãsat rãpiþi cu
atâta uºurinþã. Rãmânea o ultimã contradicþie între cele douã grile
constitutive ale identitãþii noastre – superioritatea ºi un anumit cosmopo-
litism internaþionalist imperial ºi provincialismul moldovenismului nostru
mononaþionalist, inferior ºi frustrat în marginalitatea puþinãtãþii lui. ªi nu
rareori, deja fiind în România, resimþeam nevoia de a-mi activa grila
imperialã, oarecum nostalgicã ºi puþin anacronicã, pentru a contracara o
anumitã frustrare provocatã de acea paleoromânitate stângace ºi greoaie
care aducea pe buzele oricãrui român autohton, adicã recent, un zâmbet
condescendent ºi întrebarea spontanã: „Sunteþi din Moldova?”, imediat
urmatã de o alta: „ªi când vã întoarceþi acasã?” (pag. 105).
Oleg Garaz schiþeazã o savuroasã ºi acidã anamnezã a naþionalismului

românesc, mai vechi ºi mai nou, aºa cum l-a perceput ºi l-a asimilat el,
aglutinând experienþe de viaþã, lecturi, prejudecãþi ºi stereotipuri, pe care
le deconstruieºte cu o irepresibilã voluptate. Iatã un fragment caracteristic:
„Atunci când mor, americanii se transformã în automobile, spune Viktor
Erofeev în cartea sa Cinci fluvii ale vieþii. În ce se transformã însã
românii, mã întreb eu? Cred cã fiecare se transformã într-o oaie, ºi nu
într-un lup, cum o fãceau dacii, deoarece, dupã cum bine se ºtie, între daci
ºi români existã totuºi o oarecare diferenþã ºi nu-i vãd pe „recenþii”
urmaºi ai geto-dacilor zbierând extatic ºi aruncându-se de pe vârful unui
bloc într-o suliþã înfiptã undeva printre tomberoane.” (p. 106).
Cuprins de aceeaºi patimã a deconstrucþiei, autorul rãstãlmãceºte sem-

nificaþiile Mioriþei – marele mit fondator al românilor – într-o parabolã a
harþei dintre moldoveni, ardeleni ºi munteni, conectându-l la proverbul
despre capra vecinului, pe care o vrem, neapãrat, moartã, sau îl adoptã pe
Harap-Alb pe post de proto-pãrinte al moldovenilor spoliaþi de moscali
(agenþii „spânului”) ºi deveniþi „baseri” în raport cu conaþionalii de peste
Prut, adicã niºte „mauri” dezmoºteniþi, marcaþi de stigmatul rusofoniei
practicate. Pânã la urmã, tot ca efect al unei hiperbolizãri rãsturnate în de-
rizoriu, autorul se vede pe sine însuºi drept un scarabeu, un gândac negru,
cetãþean al unui fost imperiu, „suflet slav în trup de tuareg, pretinzând a fi
norvegian”.
Problema identitarã este o realitate dureroasã în Basarabia, chiar ºi

dupã 20 de ani câþi au trecut de la redobândirea grafiei latine ºi procla-
marea limbii române ca limbã de stat. Dar la nivel intelectual cred cã sen-
sibilitatea pentru abordãrile de acest fel s-a mai tocit între timp, întrucât a
trebuit sã facem faþã altor revelaþii ale cunoaºterii. Pânã la urmã orice
basarabean (dar nu oricine, totuºi!) ar putea scrie o poveste personalã,
pigmentatã cu dezamãgiri ºi momente extatice, ale cãutãrii „tãrâmului
promis”, niciodatã redobândit pe de-a întregul. „Impuritatea” care le era
(le mai este?) reproºatã în România basarabenilor le-a întreþinut multora
dintre ei – cum o declarã ºi Oleg Garaz – un moldovenism radical, altoit
pe un imaginar specific. E sursa unor cãrþi de felul Nãscut în URSS, doar
cã paradoxul constã în faptul cã cei ce le-au scris au trebuit sã susþinã mai
întâi, simbolic vorbind, examenul la integrare în cultura românã.
Diferenþa, pentru a deveni discurs intelectual, a avut nevoie de o prealabilã
afirmare a conºtiinþei româneºti. De certitudinea unitãþii naþionale. Sfâºie-
rile identitare, dedublarea, schizofrenia raportãrii la modele formative
contradictorii, inegal de legitime, rãmân apanajul generaþiei optzeciste (ºi,
eventual, al izotopilor ei „nouãzeciºti”), dar nu ºi preocuparea tinerilor
nãscuþi în libertate, dupã 1989. Actualul regim din Basarabia – anacronic
ºi muribund – nu mai are cum sã menþinã segregarea acestora faþã de
România ºi Occident. Cred cã marile provocãri analitice ni le oferã azi

europenizarea ºi problemele globale, cãrora noi, românii, ar trebui sã le
livrãm rãspunsurile potrivite. Iar problemele identitare generate de
urmãrile celui de-al doilea rãzboi mondial e timpul sã intre în „alam-
bicurile” literaturii. Nu panoramele critice ºi eseurile de antropologie cul-
turalã (deºi, un demers original ºi novator, fireºte, întotdeauna va fi aplau-
dat!), ci niºte opere de ficþiune ar mai reuºi sã spunã ceva esenþial pe
aceastã temã, topind într-o formã ineditã, validã estetic, drama unei
colectivitãþi exilate la marginea Europei, atribuindu-i forþa unui document
uman ireductibil ºi exemplaritate universalã.
Oleg Gazar, pesemne, nu a vrut sã fie prizonierul unei tematici „de

niºã”, de aceea ºi-a augmentat volumul, cum aminteam la începutul
acestei cronici, cu alte douã texte, Totem ºi Tatuajele tatãlui meu, pãstrând
acelaºi substrat autobiografic, dar „crescute”, cultivate pe un spalier inti-
mist. În primul caz, autorul valorificã într-un mod foarte subtil meandrele
conºtiinþei sale de adolescent – un alter ego prezentat în chip de simbiot,
adãpostit de „gazda” unui trup hipersensibil –, pentru care sunetele mu-
zicii constituie o formã de individualizare orgolioasã în raport cu verbiajul
cotidian, gãunos ºi cacofonic al oamenilor din jurul lui. În cel de-al doilea
caz, prezintã istoria tulburãtoare a sentimentelor faþã de propriul tatã – cel
mai adesea absent din familie, rãmas un personaj enigmatic ºi abscons,
reinventat, re-motivat în pornirile-i nonconformiste de fiul sãu dornic sã
realizeze o recuperare postumã.
Disproporþia comentariului meu consacrat tribulaþiilor exterioare ale

lui Oleg Garaz – în calitate de soldat sovietic ºi de „baser” mistuit de
incertitudini, aciuat la sânul patriei române –, plãteºte la rândul sãu tribut
acestui dezechilibru tematic impus de evoluþiile de mentalitate din anii din
urmã, dar sper ca strategia cronicarului sã nu conteze prea mult în decizia
celor care vor cãuta Territoria în librãrii, ca ºi viitoarele cãrþi ale lui Oleg
Garaz – acest confrate al meu nãscut la Soroca ºi afirmat în inima
Transilvaniei. Mai ales acum, dupã ce ºi-a anunþat ritos niºte „drepturi de
posesiune” literarã imposibil de contestat.
____________________
Oleg Garaz, Territoria. Postfaþã de Ovidiu Mircean. Prezentare pe coperta a IV-

a de Ruxandra Cesereanu. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007
SIMONA VASILACHE
BUNUL IERI
ot valul tinereþii noastre trecute s-a revãrsat asupra mea, ºi mi-
„T am amintit despre atâtea, atâtea lucruri. Ce departe ºi ce

aproape, în acelaºi timp, îmi apar anii scurºi, pe care acum îi
numãr în mai multe decade ºi care par a fi doar ieri. Poate pentru cã atâtea
prãpãstii ne despart de ei, au rãmas intacþi, ca fosilele pãstrate în stânci – fãrã
punþi intermediare, pachete bine împãturite în sertarele vieþilor noastre, cu
parfum amar ºi dulce ºi lumina pieziºã, cu umbrele lungi ale apusurilor.” Sunt,
cãutând spre altãdatã, rânduri dintr-o scrisoare. A Piei Pillat, deja cãsãtoritã
Edwards, scriindu-i, din Wales, spre jumãtatea deceniului ºapte, fratelui Dinu.
De nu s-ar bãnui tristeþi adânci, asemeni cearcãnelor îndãrãtul pãlãriilor de
searã, sub eleganþa câtorva regrete, am crede cã nimic nu a trecut peste lumea
din care aceºti oameni veneau, ºi-n care nu s-au mai întâlnit niciodatã.
Disciplina sufletului, care nu s-a lãsat, a fost tot ce i-a putut uni. Sufletul nu
cunoaºte distanþele (Humanitas, 2009), pagini de corespondenþã înspre ºi
dinspre Pia Pillat, îngrijite de Monica Pillat – anii lor sunt anii ei, ai speranþei
cu care scrisorile se pun ºi se primesc – e cronica unei rezistenþe. A omeniei
luminoase, peste abrutizanta nevoie de supravieþuire.
Nu despre depãrtãri geografice – deºi scrisorile cãlãtoresc, prin incredibile
tertipuri, din capitalã ori provincie spre Franþa sau Regatul Unit – e, în primul
rând, vorba. Ci despre filtrele pe care teama, tristeþea, singurãtatea le pun în
faþa sentimentelor. Sufletele nu se mai potrivesc, trase pe tiparul unor lumi
diferite. ªi orice juxtapunere doare, ascuþit, ca o frecãturã de meninge. Nu ºi
în aceastã familie care are, ca în bunul roman interbelic, un raisonneur la
distanþã. Viaþa trecutã în scrisori reface firele rupte la evadarea, ca-n filme, a
soþilor Fãrcãºanu (Mihai ºi Pia), în 1946. Acasã rãmân Maria Pillat-Brateº,
soþia lui Ion Pillat (mort, spre fericirea lui, aproape cã-þi vine a spune, în
primãvara lui 1945) ºi mama Piei, Dinu, fratele, cãsãtorit cu Nelli (Cornelia)
Filipescu. Din toamna lui ’47 întregeºte familia Monica, fiica lui Dinu ºi a lui
Nelli, în jurul cãreia ajunge sã se învârtã totul, ca în preajma unui cadou
nesperat. Pe lângã aceºtia, care primesc ºi semneazã scrisorile – deseori cu
nume altãdatã de alint, devenite de necesitate, deturnând o „indiscreþie”
oricum nedeturnabilã... – în lungile lor taifasuri, lungi pentru cã rare, dar ºi
fiindcã lumea lor refuzã sã-ºi lase tabieturile, aºezarea (Pia spune undeva cã
îi trebuie o stare anume ca sã se-aºtearnã paginii) retrãieºte o întreagã
societate, unitã prin rudenie ºi prin prietenie. O clasã, mereu împuþinatã, de

scriitori, artiºti, fruntaºi ai partidelor, domni de vazã ºi doamne bine.
Impresia, de-un calm trist, pe care þi-o lasã actualitãþile voalate pe care
mamã, frate, cumnatã le trimit, cu surdina istoriei ºi cu cea a propriei
delicateþi, spre Pia, mai cu seamã în prima parte a corespondenþei, pânã la
începutul deceniului ºapte, e-aceea a unei sãli de bal din care invitaþii dispar
unul câte unul. Ceilalþi, înþelegând, continuã, cu moartea în suflet, sã
danseze...
Arta de a trãi bine, les usages du monde, când lumea nu mai e, nici pe
departe, ce-a fost, vine ºi din aceastã acomodare – încredinþarea cã mai au ce
vinde, cã încã sunt în casa lor, de-un optimism pânã la lacrimi – din buna
cumpãnã între cele trecãtoare, cât ar fi de dureroase, ºi cele importante.
Aparent, îºi spun nimicuri, genul de noutãþi cu care umpli jumãtatea de ceas
de searã cheltuitã la telefon. Însã, învãluite de distanþe, sunt chiar bucuriile
vieþii. Bucuria creºterii unui copil, de care Pia e privatã, copila pentru care
vegheazã Umbrele cãrþilor nescrise (partea a doua a acestui volum de
restituiri), bucuria recâºtigãrii anevoioase a unui trai simplu, dar cât de cât
nederanjat de vremuri, dupã anii ’60, bucuria, în fond, a supravieþuirii. Cu
toate rãnile, cu toate pierderile. Dovedind, în lumina blândã a iubirii care
rabdã toate, cã frumuseþea, împãcarea, tandreþea sunt unde pe care le prinzi
prin reglarea finã a unei frecvenþe interioare, la care urgiile mari n-au a umbla.
De bunã seamã cã, viaþa nefiind, cu nici una din jumãtãþi, cea plecatã ºi cea
rãmasã, îngãduitoare, în comunicarea prin scrisori încape multã gentileþe,
multã grijã de a nu-l împovãra pe cel care citeºte, de-a nu înrãutãþi, dacã nu
poþi sã alini. Aºa cã nimic din aici ºezum ºi plânsem împreunã, din slãbiciuni,
din lovituri, din teribilele amputãri sufleteºti nu trece în plicurile cãlãtoare.
Seninãtatea, de care toþi au atâta nevoie, e apãratã cu îndârjire. „Din nefericire,
nu poþi face nimic pentru destinul ºi viaþa nimãnui”, scrie Nelli, martorã, ca ei
toþi, a cumplitelor capricii ale sorþii, într-o epistolã de varã, de la jumãtatea lui
1960. Înclin, totuºi, sã cred cã aceste scrisori, fãrã sã fie literaturã „mare”,
comentând-o, însã, consolându-se cu frumosul, când adevãrul li se refuza, au
fãcut enorm pentru bieþii oameni sub vremuri. Ca ºi micile semne de afec-
þiune, o hainã cadou, o fotografie, o binecuvântare. „Ar trebui sã se întâmple
cu mine minunea din Biblie, când Moise, în pustiu, a lovit în stâncã ºi a þâºnit
izvorul. Vezi dar ce înseamnã pentru mine bunele tale scrisori”, îi scrie, învin-
sã de singurãtate, de lipsa de veºti din puºcãria lui Dinu, Nelli Piei. Frunzele,
ca în titlul lui Fãrcãºanu-Villara, nu mai sunt aceleaºi. Sufletele, însã, da.
Dau mãrturie, scrisorile care umplu patruzeci de ani, în care oameni mor
ºi se nasc, în aroma unui trecut adiind din fiecare filã, despre puterea
incredibilã, mãgulitoare pentru toþi câþi le iubesc, a cuvintelor. Cuvinte
înaripate, în care deopotrivã aceia care pãstreazã scrisorile, departe, ºi aceia
care, rãmaºi în þarã, le distrug, depunându-le în suflet cenuºa, cred cu tãrie,
folosindu-le ca pe o magie bunã. Scrisorile uzuale (e-mail-urile, dacã
preferaþi... ) sunt pline de probleme, de supãrãri punctuale, de nervi care ar

trece la prima respiraþie îndeajuns de adâncã. Nu ºi aceste scrisori, martore ale
unor probleme insolubile, încercând sã taie drum pe lângã ele. Par fericiþi,
aceºti oameni care nu se au decât unii pe alþii. La capãtul fiecãrei zile a lor e
gândul cã trebuie sã-i dea celuilalt putere, e rezerva vorbelor bune puse pe foi
ºi trimise, cu nesiguranþã ºi nãdejde, peste distanþe: „Caut sã fiu calmã în ºirul
zilelor mele, mereu aceleaºi, uneori mã strãfulgerã câte un gând rãu, care îmi
paralizeazã sufletul, ºi mã zbat sã ies la suprafaþa existenþei mele liniºtite.
Uneori o carte deschisã la o imagine sau o vorbã fãrã nici o legãturã cu mine
poate sã-mi tulbure încrederea. Iartã-mã, te rog, pentru aceastã scrisoare atât
de neliniºtitã. Singura mea mângâiere este cã la capãtul tuturor acestor
frãmântãri eºti tu, pe care te iubesc atât de mult.” (Nelli, Piei, la cumpãna lui
’62 cu ’63). „Puþinã fericire ºi liniºte” e limanul speranþelor unei familii care
merita altã istorie. Aceea pe care începuserã sã o scrie.
Deodatã cu istoria, nescrise rãmân ºi cãrþile. Moºtenirea pentru Monica, o
carte vorbitã în gând, ºi pusã, retrospectiv, pe hârtie de nepoata care i-a primit
scrisorile Piei, e strânsã în aceastã carte de încurajãri ºi vise. Misionarã pentru
pãrãsiþii sorþii, departe de þarã, vocaþie prin care îºi alinã chinurile scrisului
întrerupt, nu altceva, din cuvinte, face Pia pentru ai ei: „Am mereu impresia
cã sunt pe o insulã îndepãrtatã ºi cã-mi petrec cea mai mare parte din viaþã cu
ochii ºi sufletul atârnate de zãri, peste ape, ca sã vãd, mãcar ca prin ceaþã,
mersul vapoarelor nepreþuite ce sunt vieþile voastre pentru mine. Dar de cele
mai multe ori nu vãd decât, dacã am noroc, un vârf de catarg – restul e dincolo
de orizont. Nu-l pot decât ghici, ºi de cele mai multe ori ghicesc greºit.” (p.
239). Ceva din panica celui care scrie ºi nu primeºte rãspuns decât, poate, la
luni distanþã, care nu ºtie dacã mai poate citi bine ce i se spune, care se teme
de veºti tot atât pe cât le aºteaptã e în aceastã sticlã plutind pe o mare
neliniºtitã. Fãrã sã treacã, am mai spus-o, în scrisoarea din ea. Acolo trãieºte
altã lume, cãreia recitirile îi descoperã omenia suferitoare: „Dar ce poezie, ce
nostalgicã spiþã s-a dus cu ei. Atunci nu ºtiam sã-mi fie milã, dar acum îmi
dau seama ce frig trebuie sã le fi fost în nopþile de crivãþ, prin îngheþul
zãpezilor, birjarilor mei minunaþi.” (p. 240). ªi acasã e frig...
Frig pe care-l înfruntã sufletele împreunã: „Asta este una din marile
binecuvântãri ale sufletelor, cã pot fi pretutindeni în acelaºi timp.” (p. 257).
Sunt, aºadar, neºtiutoare de distanþe. Cãlãtoresc, libere de moarte ºi de viaþã,
de pragurile micilor supãrãri ºi ale marilor drame. Câºtigând frumuseþea
biruitoare ºi mersul drept al celor trecuþi prin infern. „Ce poþi rãspunde când
te apleci sã priveºti în apele fãrã fund? – ºi când se dedubleazã ºi în tine fâºiile
de luminã care ating în trecere misterele pãstrate în adâncuri?”, întreabã, puþin
înaintea retragerii ei în marginea de lume a unui sanatoriu (murise Anthony
Edwards, medicul, al doilea soþ), Pia. Sperã, sperã cã din bunãtatea infinitã a
lui ieri va rãzbate, cu legãmintele pe totdeauna, puterea de-a-l rãbda pe mâine.
Spre ruºinea vremurilor ºi onoarea oamenilor.
VIORICA RÃDUÞÃ
IOAN MOLDOVAN ªI „INTERIOARELE” SUSPENDATE
ntre optzeciºti, Ioan Moldovan se distinge prin discursul calm,
Î stãpânit, lucid, „îmbãtrânit”, altfel spus înþelept, în cele din urmã

monoton ca lumea care se fixeazã încã de la începuturi, limpede.
Dacã adãugãm scepticismul faþã de propria creaþie („scrisul cãrunt”) avem
un vizionar pe linia bacovianã, poemele sale fiind note suspendate, stranii
în oboseala lor, despre lumea în care se trãieºte livresc, inutilã, eºuatã în
„interioare”, acele stãri grele, exilate, mocnite, închise în afara unei apar-
tenenþe din ce în ce mai difuze, mai ambiguizate. Momentele rememorate,
momentele-martori nu sunt locuite, doar de-scrise, notate, stenografiate
banal, într-o concreteþe a stãrii de suspensie care te închide în labirintul ei
de cãderi, melancolii, lehamite, tãceri mecanizate, spunere diformã,
încremeniri, ameþeli º. a. m. d.
I. M. construieºte un univers al pustiirii ºi oboselii între postmoderni,
cu semne ºi simboluri pe tema scriiturii ca vieþuire goalã, în ciuda aerului
de real pe care-l afiºeazã poemele. Mainimicul (vocabulã recurentã),
anonimatul existenþial, dacã pot spune astfel, este de „hârtie”, orice
fãrâmã de actualitate sau biografie fiind translatã în toposul scriptural (una
dintre puþinele constante de „generaþie”, aº zice). Papir(us)ul ca „viaþã”/
realitate e letal, însã, cum devin toate elementele sau scurtele momente
evenimenþiale, reþinute drept „vorbe” – adiþiuni, notãri („necesitãþi”)
ascetice (ºi) în sinteza poematicã Interioarele nebune, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 20002. Deºi nu e singura antologie I.M. o semnalez tocmai
pentru cã volumul face parte din remarcabila colecþie Poeþii Urbei, de
nostalgia cãreia nu ne apãrã nici, era sã spun gândul, râul/ ramul, nici
târgurile de carte actuale.
Metatextura, intertextul sau parafraza, procedee de postmodernitate ale
scriiturii I. M., nu au vitalitatea tipului Muºina, Cãrtãrescu, spectaculoºi în
preluãri, prelucrãri, parodie, ci o linie mai apropiatã lui Ion Stratan, cu
expresiile mecanice ale suspensiei vieþii noastre tot mai „nebune”, mai
eronate/ eºuate. Drama nu stã în naraþiunile cotidiene, ci în astã ºoptire
grea, controlatã tocmai în metrica târâtoare, în „avatarul” s(u)punerii de
cãtre un alter, multiplicare, prin urmare, datoratã discursului, aleatorie.
Autorul aproprie totdeauna expresia, lumea cea de „hârtie”, a
mainimicului (introdus ºi în toposul rãdãcinii/ copilãriei, familiei,

oraºului), de personajul cheie, moartea. Iatã un exemplu: „printre gãini
prapuri þuicã pomana mortului/ totul în notaþii simple în jurul lumii
simple/ ºi moartea atotprezentã/ scâncind sub scarã”. Un loc al absenþelor,
ca hanul bacovian, e activat, în ciuda tiparului postmodern, tot ca „decor”
al vidului, cu elementele anonime, inutile, trase în mica apocalipsã,
deodatã perpetuã, iarãºi bacovianã prin inexistenþa oricãrei dimensiuni, ca
reper: „Acolo/ o masã de lemn udã ºi ea/ dar mult-mult mai pustie// Strã-
zile grãdinile pârâul ºi graba mea în golul totemic”. Lipsa punctuaþiei, în
dezacord cu poezia bacovianã, are, totuºi, cunoscutul efect de viscozitate
a versificaþiei ºi a lumii. Curgerea notãrilor merge lent, mocnit, fãrã
stridenþe, traducând starea de obosealã ºi cãrunteþe a discursului, de la
primul pânã la ultimul volum. De remarcat, tonul acesta cenuºiu, atât de
bun traducãtor al plictisului, a fost gãsit tot de la primul volum.
Automatismele de limbaj traduc stereotipia vieþii, celei mutate în scris,
adevãrata ºi acuta post-modernitate I. M., care devine tot mai reflexiv, tot
mai sceptic, mai surprins de inutil ºi greºealã în rostul/ chipul poeziei ºi
vieþuirii împreunã. Gesturile devin groteºti, oximoronul slujeºte stãrile
duble („biata, fericita realitate”), elementele reale þin de imaginar, a se
traduce în eroare, vorbele sunt „grele”, inutil ultimative, spunerile ating
verosimilul pur, pilduitor, întocmai ca la predecesorul Bacovia, dar
luciditatea omoarã apartenenþa la viu: „Nici eu, dragã domnule Vincent,
n-am dificultãþi/ cu exprimarea singurãtãþii, tristeþii ºi absurdului/ Mai ales
vineri seara când scribul a fugit în lume/ ºi uit tot ce n-am vrut sã uit/ sau
tot ce n-am vrut sã nu uit”.
Trupul, cotidianul, e chipul cuvântului, mainimicul. I. M. îl face, însã,
apt de fantasmã, de coºmar, prin stãrile negative care devin personaje într-o
gesticã de epopee minorã, grotescã. Aceste interioare ucigaºe sunt lipsite
de elementul orfic, obiectivarea le face mai apãsãtoare, utilul ºi
apartenenþa sunt distruse. Acasa unui Nichita Stãnescu e des-figuratã prin
lipsã, nu mai funcþioneazã refugiul, locul dintâi, „camera încãlzitã” din
primele poeme: „Deja nu mai are nici un sens-/ mi-am fumat fumul, mi-am
cheltuit viptul (…) Ajung acasã cu-aceeaºi umbrã/ pe care o sãlbaticã
voce-o descântã/ fãrã rãgaz”. Funcþia limbii de la toposul „acasã” nichita-
stãnescian nu mai este beneficã, întrele dintre „propoziþii”, poeme-scurte
proze, nu atinge starea onticã, ci doar pe cea livrescã, ºi ea în suspensie,
monotonie, lipsã de sens. Cu cât actantul, poetul stãrilor obosite, e mai
sceptic, cu atât pildele au mai mult dramatism. Aserþiunile capãtã aurã
ultimativã, imaginile ºi reflecþiile au impactul adevãrului, sunt crezute
prin notaþiile complet neutre, murinde: „Nu vã îmbrãþiºez, sporovãiesc
doar: linii/ subþiri frugale în timp ce bãlãngãne deasupra amintirile/
letale”. În asemenea ton, care (se) neutralizeazã pentru a se plia pe
anonimatul vieþii fãrã viaþã, constã fineþea ºi supliciul scrisului I. M. O

„Scurtã prozã” (titlul repetat sugereazã prozaismul voit al poemelor,
fireºte, ºi el cu rãcealã placat la cotidian) vizeazã chiar „automatismul”
care este „un vechi obicei, doar un vechi obicei: viaþa”. Personajele, inclu-
siv stãrile numite, ocupã non-locul. Existã chiar o pildã a „Ocupantului”,
personaj tipic care de-posedeazã realitatea („Domnul acesta fãrã grabã/ în
parc, pe puntea subþire, la cafenea/ cu capul sãu masiv cioplit cam din
topor/ înghite timpul din preajmã ºi lasã goluri care înverzesc/ ca-n luna
iulie/ Pe buzele lui scârba ºi mila / în ochii lui bulele gãlbui ale somnului
rãutãcios/ Din când în când pufneºte spre victimã/ îl urmez ºi azi la
Târguieli, îl pãrãsesc apoi, îl reîntâlnesc/ Domnul-fãr’-de-grabã/ Domnul
de fontã”. Totul pare loc comun, un „interior” echipat de corpuri ºi
„spuneri”, cu momente ale închiderii, cu timpul anulat. O „dupã-amiazã”
e decor, gestica- anonimã: „Peste umãrul tãu se întinde degetul mainimi-
cului/ ºi se hrãneºte”. Parabole uºor kafkiene îºi fac loc în spaþiul
constrângerii multiple, sub semnul scriiturii groteºti. Aº cita altã „Scurtã
prozã” pentru metamorfoza livrescã din „epicul” ei: „I-am dat drumul pe
fereastrã, uºa de metal era închisã/ Nici o cheie nu s-a potrivit. Ceaiul,
cãlduþ: El îl bea/ gândind orice. Dar când vede/ oamenii venind de la lu-
cru/ la fiinþã, trãgând sãnii pitice, i se rãcesc mâinile, i se subþiazã/ hârtia,
îngheaþã. Se sminteºte, cedând. Capul sãu e un glob/ de sticlã verde sim-
plã/ Piþigoii suie din copilãrie, de-acolo, se-agaþã, alunecã/ în zãpadã/ Poþi
scrie pe el cuvintele tribului, unu, douã/ acum ridicole/ sub cerul liber”.
Stenograf al momentelor înþepenite, Ioan Moldovan face personaje din
stãri ºi momente neutre, goale. Iatã un exemplu „Cel mai adevãrat lucru
de aici (e vorba de „începutul toamnei astronomice”, n. n) e tãcerea/ ade-
vãrata, marea paiaþã”. Animaþia vine dinspre lucruri, fiinþa e doar agãþatã
într-o stare incertã: „Parc-aº fi viu”. Interioarele, înstrãinãrile, sunt mo-
notonii discursive, recital/ exerciþiu de obosealã. ªi învãþãturile cãtre fii se
fac în proximitatea morþii „comune”, personaj creat din absenþe, dar per-
manentizat în gestica, diurnã sau nocturnã, oricum stinsã, a cotidianului.
O autoironie dureroasã divulgã osificãrile curente, cum este pânã ºi „viaþa
de familie”, dulcele ei citindu-se antifrazic din moment ce starea de vid e
acordatã cu „noi”: „ În timp ce noi n-avem viaþã, nici nu dormim, nici nu
visãm/ noi suntem grãtãrelul mainimicului/ noi nu cãutãm, nu petrecem,
nu ne înþelegem/ nu presãrãm cenuºã în urmã, nici nu plângem/ stãm în
tufa de sânger ºi ascultãm norul cãzând, atât”. Enumeraþiile aduc mulþimi
vide într-un univers în care lucreazã distanþãrile, singurãtatea, plictisul.
Însemnãrile, reflecþiile se sufocã, locurile ºi timpul sunt pustiite de sens,
trãire, sunt neutralizate, stãrile devin cantitative: „Pretutindeni ajung târ-
ziu ºi tu de oriunde lipseºti, toate-s/ închise ºi închise/ rãmânã/ cu tristeþea
la loc, plinã de viclenii, însã foarte bãtrânã”.
Omogenizarea timpului ºi spaþiului se realizeazã printr-o meºterã

alãturare de banalitãþi cu revelaþii atât de mocnite, încât sastisirea, stare
existenþialã, are efect pe dos, dramatic, prin urmare. Lucrãtura aceasta
inversã îi e specificã lui Ioan Moldovan, care scrie despre limita
omeneascã, „toamna finalã” cu repetiþie („de-atâtea ori”), ca despre un al
cincilea anotimp, dar intravital, într-un stil la fel de neutru ca murirea asta
din viaþã, angoasantã tocmai prin prezenþa continuã, suportabilã, „trãitã”
în registrul minor, „în comun”. Totul se pe-trece în locuri nesemnificative
ºi în goluri de timp, nu rezistã decât notaþia, aceastã supra-vieþuire de-
scris: „Cui sã dictez fericirile mele?/ Nu-i nici târziu nici devreme/ E
timpul”. În volumul Tratat de obosealã din 1999 existã titluri anume de
poeme cu accent asupra datãrii prin douã elemente de timp, dar, la fel ca
în cazul localizãrilor, toate fac o arie a „locului comun”. Mecanizarea
timpului are asupra insului acelaºi efect de „nebunie”, derutã existenþialã:
„ameþelile duminicale ºi ameþeala de-acum se împreunã”. Nu existã
distincþie, datoritã stãrii comune, între „sâmbãta de februarie”, „miercuri
de ianuarie”, „luni de noiembrie”, duminicã de ianuarie”, „duminicã de
februarie”, „luni de martie” fiindcã devenirea s-a pierdut, doar îmbãtrâ-
nirea, cu acordul versurilor „necesare”, este o evidenþã. Tot în acest volum
mi se pare definitorie pentru I. M. aºa numitul „poem în oglindã”, fireºte,
dupã maestru, Nervi de nuntã. Titlul e o revoltã postbacovianã la
anonimul vieþii. Intertextul, însã, nu aduce parodia, ci o mai acutã crizã a
poeziei, duritatea lui I. M. demontând mai puþin livrescul, în linia postmo-
dernã din proximitatea sa literarã, ºi mai mult o stare limitã, lepãdarea în
mecanism a „nunþii” (versus amurgul bacovian), cutumã blocatã de gro-
tesc. „Maºina de lux” ca stridenþã comportamentalã ia chiar locul eveni-
mentului: „Tenebroasã, nunta nuntea înainte// Instrumentiºtii instrumen-
tau o horã de cantinã (…) ªi nici nu m-am mai dus acasã/ nici de scris nu
mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groazã eram (…) Dar cea
mai nervoasã era maºina de lux”. Existenþa din absenþe, personajele „con-
crete”, cum e Plictisul, mai sus citat, sunt adevãraþii locuitori ai „interioa-
relor nebune”, spaþiu împietrit, împotmolit, etc., „loc contondent” unde nu
se mai petrece viul, ci neschimbarea, bocetul stins: „Odinioarã tot astfel
stãteam sã ascult coºmarurile rasei/ Azi o sãrãcie înmuiatã în limfe…”.
Se pare cã I. M., alãturi de mai vechii sau actualii postbacovieni, are o
contribuþie distinctã, clasicizatã, aº spune, la fixarea unei linii poematice
costiniene, scrisul ca stare de suspensie (existenþialã) mereu „supt vremi”,
a se înþelege limita noastrã cea comunã, însã.
FLORIN CARAGIU
CARTEA PSALMILOR (SEMNE DE IUBIRE)
olumul Cartea Psalmilor de Paul Aretzu constituie un eveni-
V ment în spaþiul cultural românesc. Avem înainte o rugãciune

textualizatã, un text irigat de apa Cuvântului ce pãtrunde semi-
nal în interstiþiile gândirii ºi o aduce în acea stare de liniºte ºi transparenþã
favorabilã unei transmiteri operante în dinamica transfuziilor dintre text ºi
viaþã. Cuvântul devine atractorul stãrii poetice, care face viu trupul
textual.
Autorul nu opereazã prin reducþii, ci prin amplificãri scripturale, nu
mizeazã pe o schematizare simbolicã a realului, ci din angajarea totalã a
fiinþei iradiazã acel atât de necesar câmp rezidual care creeazã atmosfera
realului textual. Se pleacã din imediatul unei subiectivitãþi încurcate în
carceralitatea ºi distructivitatea mundanã: poetul se vede pe sine ca
„prizonierul literaturii care aspirã realitatea strângând-o într-un burduf ca
pe un gunoi preþios”. „copilul celor care scoteau ochii privighetorilor”, „o
pasãre umanã, o mumie cusutã cu sârmã de aur, având unghii de aur ºi faþã
de aur, dãruind pâiniºoare ºi poeme scrise pe limbã, înrudit cu steaua din
piaþã, cu umbra albinei înecatã în ulcior” (Psalmul 29).
„Bolnav de realitate”, el îl „viseazã pe Domnul” aievea (Psalmul 1), ºi
de aici prizeazã moartea ºi învierea în text, sau textul ca rescriere a reali-
tãþii-palimpsest ce germineazã în taina lui Dumnezeu: „Domnul moare ºi
înviazã în text. Scriu peste alt scris” (Psalmul 6). Dumnezeu Însuºi „a scris
sufletul” (Psalmul 1). Complexul lui Oedip invocat aici este însuºi com-
plexul omului urmãrit de spectrul uciderii în sine a chipului lui Dumnezeu,
chipul Tatãlui ºi a desfrâului cu propria naturã creatã, chipul mamei (Pr.
Ghelasie Gheorghe).
Date fiind rupturile lapsariene între modurile de comunicare: „Eu nu
scriu în limba în care vorbesc, eu nu vorbesc în limba în care gândesc”; se
tinde spre acel regressus ad uterus ca „holocaust” în vederea epifaniei-
rememorãrii originilor: „Eu mor în burta mamei, ca o pãdure îndesatã în
sobã” (Psalmul 3). Nostalgia intensificã simþirea poeticã pânã în pragul
invocãrii: „Unde este fânul pe care l-am cosit acum zece ani? Unde este
fratele meu din copilãrie?” (Psalmul 54).
În bunã tradiþie ioaneicã, întreg fluxul istoric cu urma sa textualã sunt

cuprinse în „supracorpul” tainei Cuvântului, chip de Dumnezeu ºi chip de
creaþie unite în Chipul Fiului întrupat: „Dumnezeu-Cuvântul este mama-
tata” (Psalmul 11). În saltul dat de atingerea Sa învietoare sunt transpor-
tate relaþia cu lucrurile ºi fiinþele mãrunte [„Acum e toamnã ºi autorul are
grijã de animale, iar acestea îl încãlzesc cu respiraþia în mijlocul
luminiºului de ger” (Psalmul 1); „întreb spicele cum e sã trãieºti o varã,
întreb gâzele cum e sã trãieºti o zi” (Psalmul 7); „Mie îmi pare rãu ºi de
boaba de grâu ºi de boaba de mei” (Psalmul 6)] , revelaþia „infinitezimalã”
[„mi-ai dat soare mic sub geanã” (Psalmul 16)], ºi convivialitatea º„l-am
invitat pe oaspetele meu cãlãtor mãcar sã ne rugãm împreunã sau sã
plângem împreunã sau sã ne uitãm împreunã cum cade lumina pe frunze”
(Psalmul 4)].
Chemarea dumnezeiascã presupune o întretãiere cruciformã a mira-
colului cu firescul: „Azi sunt din ºirul celor chemaþi. Ei duc lumânãri de
zãpadã în mijlocul arºiþei, ei spun rugãciunea în timp ce îºi beau cana cu
lapte” (Psalmul 2). Cuvântul este „o þarã” (Psalmul 4), „cãmaºa sufletului”
(Psalmul 19), mugurul sufletului” (Psalmul 32), „mijlocul cosmosului,
locul în care se întâlneºte iubirea care pleacã din mine cu iubirea care vine
spre mine” (Psalmul 67). Invers, poetul este „viermele, cariul cuvântului”
(Psalmul 34), „un fetus în interiorul cuvântului” (Psalmul 67), „cuiul care
se înfige în carnea” Cuvântului (Psalmul 69).
Sub straturile de depunere/acoperire a realului pulseazã inima: „Doam-
ne, înãuntrul tuturor mizeriilor, sub jeguri, sub cicatrice, sub lavele infer-
nale ale creierului, sub toate, este sfioasã inima”. (Psalmul 11), pe care
rostirea poeticã o întoarce „spre scheletul în zbor al pãsãrilor” (Psalmul
14), învelind-o cu „biserici” (Psalmul 50). În faþa acestei incomprehen-
sibile convecþii care gesteazã formele resurecþionale ale realului, psalmul
devine „un bâlbâit albastru” (Psalmul 6), iar poetul, „dumicatul cerºe-
torului” (Psalmul 72), un „sânge rãnit” (Psalmul 71) ce se transformã în
„ghemotocul uimirilor” (Psalmul 50), vrând sã „aiureze în Dumnezeu”
(Psalmul 20).
Relaþia dintre suflet ºi trup este surprinsã ºi ea în „mandilionul” textual-
iconic: „Arta trebuie sã-ºi hirotoniseascã þara sa... Am sufletul moale ºi
nescris” (Psalmul 5). Sufletul este „o metaforã vie” (Psalmul 37).
Apropierea de Dumnezeu se face „cu trupul jupuit de pe suflet” (Psal-
mul 56), iar „dupã moarte, trupul rãmâne în suflet ca o carte” (Psalmul
68).
Pe de o parte, trupul „îndesat cu ceasuri” (Psalmul 14) descrie relaþia
cu temporalitatea, corp al rãstignirii continue aureolate de urmele menzice
ale genezei: „a fi trup înseamnã a fi supus rãstignirii continuu. A fi trup
înseamnã a-þi aminti, în momentele de singurãtate, atingerile genetice ale

lui Dumnezeu” (Psalmul 72).
Pe de altã parte se reliefeazã forþa de transmutare a rostirii liturgice,
care poate dona trupului interioritatea cuvenitã împãrtãºirii: „în zori mi-
am acoperit trupul cu vocea” (Psalmul 29). Într-un act de dublã pãtrun-
dere, Domnul este „cruce vie” (Psalmul 10), iar poetul mãnâncã „pâine
rãstignitã” (Psalmul 75), „crucea este o pasãre sub formã de corabie
lopãtând, sub formã de clepsidrã curgând” (Psalmul 23).
Crucea transpare totodatã ca intersubiectivitate ºi ca intertextualitate:
„Fã-mã din cruce sã vorbesc” (Psalmul 60), „rãstignit nu pe cruce,
Doamne, ci pe carte” (Psalmul 49). Forþa de penetrare a Cuvântului
produce o trecere la limitã ºi irumpere a filonului magmar afectiv: „sunt
îmbrãþiºat continuu cu Dumnezeu intrat în mine ca un vultur” (Psalmul 5);
„Dumnezeu mi-a intrat prin buze, prin nãri. Dumnezeu stã ca leul în mine.
Domnul este Cuvântul” (Psalmul 60). Moartea e un punct critic, chenotic:
„Eu sunt încoronat cu piroane ºi cu spini ca un arici. Sunt acoperit de
bube, de scuipat ºi de lacrimi. Om în pustiu” (Psalmul 2), însã în acelaºi
timp punctul de întoarcere al unui grafic modelat de atracþia infinitului.
Pe de o parte infinitul mic, al clipei ºi al textului, „am murit atâþia ani ºi
nu trãiesc decât linguriþa clipei” (Psalmul 24), „respiram într-un coºciug
de hârtie”. (Psalmul 11), „Doamne, îmi este fricã de moartea de-o clipã,
de pânza de pãianjen în care sunt prinse portocale amãrui”. (Psalmul 11).
Pe de alta, infinitul veºniciei care porunceºte o „desfãºare a limbii” înviate
(Psalmul 21) din mormântul temporal-textual: „Suntem închiºi în timp,
Doamne, ca într-o sticluþã. Eu sunt închis în scris” (Psalmul 20); „sunt o
carne semanticã ºi aºtept venirea Mirelui” (Psalmul 31).
Prin forþa resurecþionalã a cuvântului/trupului Sãu, Domnul descoperã
„splendoarea” pascalã a morþii. (Psalmul 11), cenuºa este „fragilã luminã”
(Psalmul 33), iar învierea înseamnã „jupuirea de moarte” (Psalmul 44).
Moartea pãtrunsã de erosul cuvântului – „Doamne, vorbirea este eroticã”
(Psalmul 57) – învãluie existenþa într-o tãcere care este punctul apoteotic
al unei schimbãri la faþã: „ca un evantai, ni se schimbau feþele” (Psalmul
32), expresie a prefacerii celular-lãuntrice: „o icoanã a lui Dumnezeu am
în fiecare picãturã de sânge” (Psalmul 26). Cerul însuºi cade în mormântul
gol (Psalmul 36), deasupra cãruia strãluceºte „galaxia cuvintelor” (Psal-
mul 54). De aceea, „adevãratul amant este martirul” (Psalmul 53).
Dragostea dã porþilor rostirii culoarea învierii: „Dumnezeu stã pe bu-
zele mele ca un ruj al dragostei” (Psalmul 67), a veºniciei ce-L aratã a fi
singurul contemporan al omului (Psalmul 33). Relaþia cu femeia, supusã
aceluiaºi vertij eshatologic, pivoteazã în jurul misterului naºterii spiri-
tuale: „Eu nu pot sã vãd în femei. Trãiesc între ceruri ºi între pãmânturi.
Eu nu pot sã vãd în fecioarã. Nu am ochiul pregãtit” (Psalmul 21); „îmi
este mare teamã cã femeia mea, lângã care adorm, sã nu intre din nou în
toracele meu, în coasta mea ºi sã rãmân singur” (Psalmul 69); „stãm
înveºmântaþi în maicile noastre” (Psalmul 63).
În acest traseu epectatic, poetul „urmãrit de un munte de pãmânt ºi de
nume” (Psalmul 1) nu este singur, cãci „îngerii se îngrãmãdesc pe fiinþele
omeneºti” (Psalmul 75), ºi „iubirea de Dumnezeu scoate sufletul din
mine” (Psalmul 24).
Iconomia Cuvântului este reliefatã prin imagini vizionare ce desfãºoarã
o apocalipticã a textului: „Doamne, cuibãrit în laptele sugarilor, Scriptura
se întinde de la o margine la alta a lumii în jurul limbii Tale, cã o citim zi
ºi noapte, cã Domnul ne-o silabiseºte, dându-ne târcoale” (Psalmul 11);
„Mã chircesc într-un clopot, ca un ochi într-o orbitã, încercând sã-ºi
învingã propria pleoapã, având cuvântul Dumnezeu în mine ca o limbã a
timpului” (Psalmul 67); „ºi s-a încins faþa mea, prin zãpadã înotau peºti
din piatrã ºlefuitã iar Apostolul pescuia oameni de apã dulce într-o undiþã
de sânge” (Psalmul 43); „Ce caut eu în ceruri, Doamne, ca un rãtãcit. Nu
vedere: nãpustirea lucrurilor peste mine. Nu vorbire: nãpustirea cuvin-
telor, a sensurilor peste mine. Sunt un centru al gravitaþiei Tale. O þãrânã
de cãlcat în picioare, Mângâietorule” (Psalmul 74); „Am vãzut boala nã-
pãdindu-mi gura. Ochiul, ca un semn de carte, vãzând cuvinte” (Psalmul
67); „Dimineaþa se aud ºoapte în chilii; într-o suflare întunericul se
dezlipeºte ºi se împrãºtie de pe flacãra lumânãrii” (Psalmul 61).
Totul converge spre o renaºtere în taina Cãrþii Vieþii: „Înzãpeziþi am
fost, Doamne, în faþa obloanelor, cu un melc în suflet. În artere mi-ai
injectat cuvântul ºi sângele meu a rãmas gravid dintr-o literã” (Psalmul
61); „Domnul îl înþelege pe cel care e în chinurile naºterii, încovoiat peste
un peºte însângerat” (Psalmul 53); „biblioteca umblã în noi ºi printre noi.
Scris în citit” (Psalmul 66); „am inimã din carte, am sânge din litere”
(Psalmul 70). Cuvântul ºi Duhul împlinesc acest dor al sufletului de regã-
sire a bucuriei aurorale: „Mi-e dor de mâinile lui Dumnezeu din momentul
în care au fãcut omul” (Psalmul 40).
Apropierea de Dumnezeu îl aseamãnã pe om unui candelabru sau unui
munte în care arde flacãra dragostei treimice: „Vin la Tine cu lumânãri
aprinse, pe umeri ºi pe creºtet” (Psalmul 6).
Paul Aretzu dovedeºte în volumul de faþã o artã a cuvântului fãcut trup
textual în care „imaginea poeticã stã sub semnul unei noi fiinþãri” ºi din
care iradiazã iconic „fericirea cuvântului poetic” (Saint John-Perse).
cronica ideilor
NICOLETA DABIJA
„CEVA ÎN PLUS” ÎN DIALOG CU MIHAI ªORA
ste mult vehiculatã în filosofie ideea cã un rãspuns bun urmeazã
E unei întrebãri bine formulate. Cã arta dialogului presupune

situarea la acelaºi nivel de spirit între cel care chestioneazã ºi cel
care mãrturiseºte. Citind cartea de convorbiri întreþinute de Leonid
Dragomir cu Mihai ªora, intitulatã „Despre toate ºi ceva în plus (de vorbã
cu Leonid Dragomir)”1 am avut impresia, mai mult, cã respondentul vine
în întâmpinarea întrebãrilor, cã le primeºte la sine ca ºi cum acestea erau
dinainte bãnuite, chiar cele aºteptate, sau în altã perspectivã, cã nu
calitatea chestionãrii primeazã în spusele lui Mihai ªora, ci forþa lãuntricã
a omului ºi disponibilitatea lui pentru conversaþie2. Noutatea acestor
discuþii se concretizeazã în performanþa detaºãrii unui dialog viu despre
dialogul lãuntric, unul adâncit în concret, relatând întâlnirile ºi întâm-
plãrile care au justificat ºi au dat dreptate autorului ºi textelor sale. Cãci
dacã filosofia lui Mihai ªora, scrisã sub semnul dialogului, ne conduce pe
un drum al abstractizãrii, fiind, ºi dupã o mãrturisire personalã, o
modalitate de extragere a sensului prin curãþarea lui de concretul care l-a
prilejuit, conversaþiile prezente fac drumul înapoi.
De la început vreau sã remarc calitatea confesiunii lui Mihai ªora, una
care, deºi singularã, e înscrisã deopotrivã pe calea pe care s-au aºezat
firesc, dar viguros o serie de autori contemporani (aº aminti aici pe Nicolai
Berdiaev, Karl Jaspers, Gabriel Marcel, Hans-Georg Gadamer), deciºi sã
protejeze elementul spiritual al existenþei ºi sã reþinã comunicarea vie în
lume. Fãrã îndoialã, fiecare om are în clipe frugale simþiri personale
ireductibile ºi totuºi e aleatorie conºtientizarea asupra a ceea ce-þi lipseºte,
încerci rar „sarea pãmântului”. Cu atât mai mult astãzi, când suntem tot
mai grav expuºi unei puteri a pragmaticului. Asta nu înseamnã cã totul e
pierdut. Existã încã indivizi care au în ei suficientã putere pentru a rezista,
care pornind din centrul lor substanþial spre „în afarã” reuºesc sã se
salveze de sub presiunea apãsãtoare a lui „a avea”.
1 Apãrutã la Editura Paralela 45, Piteºti, 2006.
2 Însuºi Leonid Dragomir remarcã încã din rândurile introductive cã rãspunsurile lui Mihai ªora
urmau spontan ºi prompt întrebãrilor.
CRONICA IDELOR 199
Surplusul omului, diferenþa lui e dialogul, e întâia lecþie pe care

cititorul o primeºte de la Mihai ªora. (Arborele nu întreþine un dialog
lãuntric, „un fag nu se dã niciodatã stejar”3, nu-i este înscrisã în fire
dedublarea.) În sãlaºul conversaþiei dobândeºti ºi plenitudinea, fie cã
aceasta se contureazã printr-un demers lãuntric, printr-o privire care
exploreazã în adâncimile personale, fie printr-o ieºire fructuoasã spre
celãlalt. În fapt, orice reflecþie pretinde necesar ca înainte de monolog sã
iei o poziþie diferitã de a ta, astfel încât dialogul se distinge ca primã fazã
a oricãrei vorbiri cu tine însuþi, ca pas pregãtitor pentru ilustrarea în scris
a unei concluzii. În alte cuvinte, explicã ªora, deºi existã o exprimare de
tip monologal, nu existã ºi o gândire de acest tip, întrucât pe fiecare
treaptã a celei de-a doua trebuie sã pui în joc douã personaje – îºi face loc
astfel în înþelegere ºi conceptul de Unu multiplu, Unu care îl presupune în
sine pe Celãlalt întrucât n-ar putea sã se dedubleze altminteri – care-ºi
apãrã cu strãºnicie punctele de vedere, care trebuie sã aleagã ºi sã decidã
între un „da” ºi un „nu”, între o întrebare ºi alta, între un argument ºi
altul4. Altfel nu poþi ajunge la esenþa unei problematici, nu cobori pe
verticalã, în „V”, în dimensiunea profundã a sinelui ºi existenþei sale. La
început a fost dialogul interior, pare sã ne spunã filosoful, care apoi s-a
scris ºi s-a transformat în monologul trimis unui public.
Drumul spre fiinþã este substanþial. „A fi” impune o stabilire „pe
metereze”, o poziþie pe care o atingi cu greutate ºi pe care reuºeºti sã o
menþii numai printr-un efort susþinut5. Mult mai uºor ºi mai des survine
„cãderea” ontologicã din „a fi” în „a avea” decât calea inversã, a „saltului
ontologic” din „a avea” în „a fi”, a „readunãrii în nucleu”. Problema
cãderii este o temã a metafizicii pentru care punctul de plecare este
persoana umanã. Ea este preocupatã sã observe ºi sã expliciteze individul
cu automatismele lui, cu demersurile pe care le face pentru a se îndepãrta
de autentic, cu indiferenþa lui pentru sursa vieþii. Într-un fel, mãrturiseºte
ªora, fiecare lucru luat în posesie anunþã o cãdere, fiecare obiect care se
adaugã avutului personal reduce ºansa omului de împlinire, fiecare
proprietate diminueazã plenitudinea existenþialã6. Rãmâne sensibil la
metafizicã doar cel preocupat încã de „a fi”, de acel „ceva în plus” care
este întotdeauna o trimitere în meta, o plasare fireascã în adâncime, pe
verticalã, care presupune în acelaºi timp o situare în propria esenþã, o
trecere în plan secund a ieºirii din tine însuþi, deºi nu tocmai o abandonare.
Dialogul ca ieºire din tine cãtre Celãlalt urmeazã ºi el douã modele:
unul al comunicãrii, care este orizontala, ºi altul al comuniunii, care este
3 Mihai ªora, Despre toate ºi ceva în plus (de vorbã cu Leonid Dragomir), ed. cit., p. 100.
4 Ibidem, p. 56.
5 Ibidem, p. 64.
6 Ibidem, p. 69.
verticala. Comunicarea e de tip practic, e clarã, presupune un cod comun,

identificabil în termeni bine definiþi, cunoscuþi de participanþii la
conversaþie. Comuniunea, în schimb, dispune de un cod implicit, care-ºi
aflã locul în „V”, în punctul central, de jos, unde se petrece o stranie coin-
cidenþã a contrariilor. De data aceasta interlocutorii trebuie sã se situeze cu
esenþa în adâncime ºi cu particularitãþile spre vârf. Dacã o comunicare
poate fi posibilã mereu între oamenii care stãpânesc acel cod explicit,
comuniunea poate înceta când unul din cei doi nu mai are disponibilitatea
de a se menþine în centru, când unul trãdeazã sau uitã libertatea ºi graþia
acelui „a fi” comun7.
Conversaþia impune admiterea diferenþelor, tu devine un eu anume
pentru mine când stã în faþa mea ºi îmi spune de asemenea tu. Dialogul cu
Celãlalt, adaugã ªora, este o acceptare implicitã a faptului cã omul cu care
intri în vorbã are o idee a lui, iar dacã de unul singur nu o identificã îl poþi
ajuta. Trebuie sã-l determini pe interlocutor sã „viseze”, sã „distileze”
ideea pânã devine cu totul a lui. Aºadar, dialogul constituie un joc dublu,
de confruntare, dar ºi de acceptare, o întâlnire vie care are menirea de a te
scoate ºi de a-l scoate ºi pe Celãlalt din standard, o modalitate de îmbogã-
þire personalã ºi de singularizare. Un creator cautã deschis comuniunea,
are disponibilitatea afectivã de a sta de vorbã cu o altã fiinþã, direct sau
prin intermediul lecturii, fapt care-i poate prilejui o nouã întâlnire cu sine
însuºi8.
ªi multe pagini din cartea acestor discuþii întreþin credinþa lui Mihai
ªora, aceea cã tot timpul a fost deschis comunicãrii ºi comuniunii. A avut
poate de aceea ºansa sã cunoascã oameni de o calitate rarã, care ºi-au fãcut
loc în viaþa lui într-un fel ori altul. Întâlnirile sunt reconstituite în cuvinte
succinte, dar care exprimã totodatã virtuþi esenþiale ale personalitãþilor
amintite. Aflãm astfel de Nae Ionescu ca om al paradoxului, la care viaþa
lãuntricã intensã era contrabalansatã de o viaþã mondenã pe mãsurã.
Profesorul avea „un efect trezitor teribil”, iar cursurile lui provocau în
sensul cã te puneau pe linia gândirii asupra aceloraºi probleme9. În Blaga
recunoaºte „vâna poeticã” mult mai puternicã decât cea filosoficã, acest
minus fiind efectul voinþei lui îndârjite de a construi un sistem, care în fapt
nu trebuie „þintit”. Doar exprimarea, explicitarea unui gând, crede ªora,
poate fi realmente þintitã în filosofie10. Plusul lui Gabriel Marcel stã în
formulele lui, care te angajeazã, care nu trebuie luate în uºor cãci sunt
problemele personale ale autorului, originate în realitatea vieþii lui11.
7 Ibidem, p. 63.
8 Ibidem, pp. 93-94.
9 Ibidem, pp. 11, 16.
10 Ibidem, p. 51.
11 Ibidem, pp. 33-34.
CRONICA IDELOR 201
Cioran excela în conversaþie, era sclipitor în idee12. Mircea Vulcãnescu e

numit de ªora „un tip reactiv”, care deºi era poate cel mai cultivat din
generaþie, nu þinea în vreun fel sã iasã în evidenþã, trebuia sã fie antrenat
în conversaþie ca sã se arate13. Eliade, ca asistent universitar, „nu nimerea
cuvântul potrivit din prima”, gesticula ºi era mereu agitat14. Noica era un
spirit cu o viziune „deconstructivã” ºi avea o scarã de valori ce se oprea la
culturã, nu mergea pânã la capãt15. Nu lipsesc cuvintele despre Eugen
Ionescu, un om spontan, aflat mereu ºi de la început în „cãutarea
Înþelesului”, a luminii. El dorea o lume frumoasã, echilibratã ºi nu a
întâlnit-o, în acest sens este numit de ªora „una din marile conºtiinþe
tragice ale secolului XX”16.
Dintre cei din generaþia de dupã cea în care s-a exprimat el însuºi, ªora
mãrturiseºte afecþiunea sa pentru Vasile Tonoiu, în filosofia cãruia existã
un fel de „centru incandescent” care topeºte cunoaºterea exterioarã ºi o re-
dã în variantã singularã, de Patapievici ºi „o memorie teribilã a amã-
nuntului” pe care acesta o posedã, însã identificatã ca impediment în pla-
sarea fireascã în propria-i problematicã. Cristian Bãdiliþã mai curând de-
þine o „platformã” de pe care poate judeca diferitele „sectoare” ale exis-
tenþei. Liiceanu este cu rãdãcinile personale mai degrabã în literaturã, cãci
în filosofie problematizeazã prelucrând ºi tematica altora, gândirea pe care
o dezvoltã nu-ºi are originile în totalitate în sine. Din acest punct de
vedere, Pleºu e mai autentic, cãci deºi se miºcã pe un sol „relativist”, dar
„împãnat de farmec, umor, înþelepciune”, trãdeazã o neliniºte realã pentru
a fi17.
Întâlnirile „faþã cãtre faþã” sunt amestecate în conversaþie cu cele
prilejuite de lecturile fundamentale. Contactul lui ªora cu fenomenologia
este redat ca „revelaþie”. Filosoful îºi aminteºte efortul de a se plasa în
punctul de vedere husserlian, un autor care cerea o cunoaºtere din „inte-
rior”. Heidegger e perceput ca având o mai mare concreteþe. Spre deo-
sebire de genericul „Ego transcendental” al lui Husserl, acel „Dasein”
heideggerian era mai personalizat, te trimitea în punctul tãu de observaþie.
Heidegger era atent, integrat lumii în care trãia ºi descria ceea ce vedea.
Vorbeºte apoi despre excepþionalul pe care-l resimþi în lectura fragmen-
telor lui Pascal, un spirit atotcuprinzãtor, cu o logicã personalã, pe care
poþi sã-l refuzi dintru început, iar dacã nu, nu ai altã variantã decât sã
mergi cu el pânã la capãt. În raport cu Pascal, Descartes nu e decât un
12 Ibidem, p. 10.
13 Ibidem, p. 13.
14 Ibidem, p. 14.
15 Ibidem, pp. 53, 83.
16 Ibidem, p. 21.
17 Ibidem, pp. 39-42.
„elev de colegiu”, mãrturiseºte filosoful. Sartre construieºte mult în opera

sa, nu e numai trãire acolo, compenseazã însã prin valoarea literarã a
scrisului18.
ªora nu omite sã exprime nici ºansa pe care o mai are un tânãr care
alege cultura în secolul XXI. Benefic este numai echilibrul între o
deschidere „mereu proaspãtã” spre conversaþia interpersonalã, plasarea pe
verticalã, ºi o „practicitate”, o „funcþionalitate”, o menþinere pe orizon-
talã19. Important este ca omul sã nu se piardã pe sine însuºi pierzând
verticala, el trebuie sã o exploateze, însã fãrã ca aceasta sã se transforme
într-un turn de fildeº care îl face opac la orizontalã, la concret. Pledoaria
filosofului este aºadar pentru conjuncþie, „ºi…ºi…”, ea te duce departe,
nu alternativa. Sustragerea în întregime de cãtre orizontalã este „fatalã” ºi
se constituie într-o realã problemã a lumii actuale. Omul contemporan
cautã orbeºte o plenitudine pe care simte cã a pierdut-o, dar nu o percepe
clar, nu ºtie sã o identifice. Fãrã o minimã reprezentare pe verticalã dispa-
re ºi rostul înaintãrii pe orizontalã, nu mai ai cum sã vezi armonia, frumu-
seþea acþiunilor tale. Lumea este un miracol pe care-l treci cu vederea, îl
uiþi în graba de a aduna tot soiul de utilitãþi. De aceea, omul ar trebui sã
rãmânã mereu cu rãdãcinile în clipele fondatoare ale existenþei sale, numai
atunci se poate salva20.
Disponibilitatea pentru dialog se distinge însã ca un „dat originar”,
„creator de destin”. La ªora, ea s-a prefigurat de foarte devreme, din
copilãrie. Neliniºtile s-au constituit pentru el într-un „vector” care l-au pus
pe o direcþie anumitã, care i-au descris treptat un destin ºi i-au arãtat cã are
o datorie de dus la capãt. A existat o dimensiune „precondiþionatã” a
temelor metafizicii, de care nu a trebuit decât sã devinã conºtient. Din
momentul în care obiectul cãutãrii a fost identificat, calea spre liniºtire a
decurs de la sine. Curiozitatea pentru cunoaºtere, pentru întâmplarea vieþii
a existat de asemenea, ca un fel de har, nu stârnitã de ceva, nu dobânditã.
Mihai ªora este o dovadã cã poþi sã trãieºti ºi sã filosofezi deopotrivã, cã
nu ajungi la un rãspuns pentru o întrebare pe care þi-o adresezi decât
pentru cã acel gând þi-a preocupat o vreme trupul ºi mintea, pânã ai ajuns
sã-l explicitezi, sã-l înþelegi. El este un autor plasat în „aici, acum, aºa”, în
pãmântul cert al imediatului, în care poate fi cules direct verbul „a fi”,
concentrarea lui este în viaþa cotidianã21.
Mihai ªora e filosoful solidar cu sine, pentru care întâlnirile ºi
întâmplãrile survenite în durata lui temporalã nu au fãcut decât sã „cadã”
în destin. Lecturile fãcute au reuºit performanþa de a-i dãrui noi ºi noi
18 Ibidem, pp. 27-35.

19 Ibidem, p. 59.
20 Ibidem, pp. 60-62.
21 Ibidem, p. 80.
CRONICA IDELOR 203
întâlniri cu sine însuºi, cu problemele obsedante sau cu cele pe care n-a

ºtiut cum sã le punã, dar erau acolo, în stare latentã22. Deschiderea spre
dialog, îndemnul pe care-l oferã prin propriul exemplu, de a aduce spre
culturã ºi descoperire de sine tinerii anonimi, ajutându-i sã-ºi gãseascã
propriul nume, propriul destin, încercând deopotrivã sã ridice nivelul
cultural al comunitãþii în care trãieºte ar trebui sã facã din Mihai ªora un
maestru la care am putea fi mult mai atenþi, poate astfel lãsându-l o vreme
pe Noica sã se odihneascã ºi reþinându-ne curiozitatea de la „maestrul
contrafãcut”, Alexandru Dragomir.
22 Ibidem, pp. 139-169.

GRAÞIELA BENGA
CUM E SÃ FII CENTAUR
ine oare mai ia astãzi în serios filosofia, când s-a ajuns la
C confuzia teribilã dintre valoare ºi utilitate ? Limitatã de obsesia

specializãrii ºi cãutând, cu orice preþ, componenta practicã a
realitãþii, modernitatea trãieºte iluzia trãiniciei, când relieful sãu nu se
sprijinã, de fapt, pe nimic. Dincolo de suprafeþele atent ºlefuite, se aflã
neantul. În zodia corectitudinii politice atributele devin periculoase,
ierarhiile se surpã iar fertilitatea conexiunilor ºi a deschiderii ferestrelor în
afara strictei instrumentalizãri este pusã la index. Se trãieºte alert, într-o
goanã hedonistã, care de obicei sfârºeºte între zidurile masive ale ideilor
preambalate. În acest decor, lipsit de miezul tare al interogaþiilor, filosofia
nu-ºi gãseºte loc decât la periferie. Refluxul gândirii o mototoleºte teatral
ºi o aruncã la coº. Dar nu este numai vina omului modern, înstrãinat de
sine ºi preocupat de rentabilitate. Filosofia însãºi pare cã ºi-ar fi epuizat
resursele, mutilatã de conceptualizãri fetiºizate, dihotomii sterile ºi
argumente ºubrezite. Or, sub presiunea acestora, gândirea liberã se sufocã
iar filosofia alunecã spre un retorism pe cât de obiectiv, pe atât de
artificial.
Cu acest tip de filosofie îndrãzneºte sã se ia la trântã un tânãr eseist,
Ciprian Vãlcan. Absolvent de filosofie, bursier la École Normale
Supérieure, cu un masterat la Sorbona ºi doctorate în filosofie (la Cluj-
Napoca), în filologie (la Timiºoara) ºi în istorie culturalã (la École
pratique des hautes études, în Paris), Ciprian Vãlcan a debutat în volum cu
Recherches autour d’une philosophie de l’image (1998), pentru ca un an
mai târziu sã publice Studii de patristicã ºi filosofie medievalã. Au urmat
traduceri, un numãr impresionant de volume coordonate, studii ºi articole
apãrute în reviste din þarã ºi din strãinãtate. Cartea apãrutã în 2008 la
Editura Napoca Star, Filosofia pe înþelesul centaurilor, propune o nouã
abordare a obiectului de interes. De data aceasta, autorul denunþã
extenuarea filosofiei, prea îndelung mãcinatã de orgolii ºi de autocenzurã.
Se rãstoarnã tipare, se proclamã nevoia de împrospãtare a ideii ºi, deopo-
trivã, a expresiei: „Momentul pe care îl trãim este unul al hegemoniei unei
filosofii epigonice de sorginte imperialã, al unei filosofii retrase în turnul
sãu de beton ºi oþel (fildeºul a devenit prea rar pentru a mai putea fi
utilizat, chiar ºi metaforic, pentru turnuri), al unei filosofii mândre de
CRONICA IDELOR 205
rigoarea construcþiilor sale ºi de complexitatea crescândã a terminologiei

sale luxuriante. [...] E nevoie de spargerea blindajului conceptual devenit
autosuficient ºi autoreflexiv, e nevoie de recâºtigarea unei anume
proximitãþi cu lucrurile, de o pliere a subictivitãþii noastre dominatoare pe
structurile de profunzime ale lumii, de reculul necesar pentru a permite ºi
existenþa altor forme de gândire, de un triumf misterios ºi indispensabil al
blândeþii, al încetinelii, al lenei.” (p.17)
Crizei în care se aflã filosofia nu i se poate pune capãt decât în douã
moduri, susþine Ciprian Vãlcan. Prima soluþie s-ar lega de continuarea
tendinþelor actuale, care transformã aceastã disciplinã – dintr-o materie
matricialã – într-un instrument tehnologic. În acest caz, criza filosofiei s-
ar încheia odatã cu moartea ei. Inevitabilã, sucombarea filosofiei (în
sensul clasic al termenului) ar fi doar o chestiune de timp. În schimb, cea
de-a doua soluþie are în vedere salvarea acestei ºtiinþe, îndemnând-o la o
alianþã cu literatura. Aceasta ar putea sã anime demersul filosofic prin
suflul empatiei ºi al intuiþiei, prin tensiunea suspansului, bogãþia
imaginaþiei, dar ºi prin simþ estetic. Succesul mixajului dintre filosofie ºi
literaturã ar fi influenþat de ceea ce Peter Sloterdijk numea geniul
centauresc – adicã „de putinþa de a practica atât idiomul adesea sever al
ºtiinþei cât ºi limbajul exuberant ºi particular al artei, de a turna întreaga
complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre
domenii, a unei gândiri rebele, fãrã reguli ºi fãrã limite, pusã în miºcare
doar de interesul aproape monstruos pentru diversitatea realului, pentru
surprinderea articulaþiilor sale imperceptibile, pentru descifrarea
misterului rãmas mereu întreg. [...] Filosofia pe care tebuie sã încercãm sã
o reconstruim e o filosofie care funcþioneazã pe acest model, o filosofie
care nu þine cont de mode sau de presiunea sistemului, de capriciile
determinismelor sau de moartea îndelung clamatã a metafizicii. Filosofia
de care avem nevoie e o filosofie atemporalã, o filosofie bântuitã de fiinþe
fabuloase, de spirite neîmblânzite, o filosofie pe înþelesul centaurilor.”
(p.20-21) Ei bine, pe acest model centauresc se construieºte întreaga carte
a lui Ciprian Vãlcan. Filosofia e adusã mai aproape, gândul îºi pierde
crisparea iar ideea se însufleþeºte, respirã ritmic ºi cald; prin comparaþie
implicitã, construcþiile conceptuale se aplatizeazã iar ecoul lor se pierde
sub crusta sfãrâmicioasã a virtuozitãþii speculative. Citindu-i pe Peter Slo-
terdijk, Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Macedonio Fernández, Nietzsche,
Cioran sau Valéry, Ciprian Vãlcan descoperã nodurile care unesc filosofia
cu literatura ºi le convertesc în neaºteptate schimbãri de focalizare, în
interstiþii imagistice ºi puncte geometrice, prin care înlãnþuirea de jude-
cãþi, amãnuntele, luminile ºi umbrele se leagã într-un tot unitar, înzestrat
cu semnificaþie organicã.
Dar totuºi ce aduce, mai exact, literatura, în raport cu filosofia ?

Literatura elibereazã, ºterge limitele conceptuale, anuleazã constrângerile
ºi face saltul în imaginar, fãrã a anula legãtura cu lumea. „În locul
idealului sever al ºtiinþificitãþii ºi rigorii, în locul supremaþiei metodei în
raport cu conþinuturile gândirii, ea propune preocuparea maniacalã pentru
nuanþe, surprinderea rafinatã a celor mai infinitezimale detalii, intruziunea
concretului, magia unei sensibilitãþi atente la vocile lumii, mixajul mereu
dificil de realizat între ideal ºi real, preferinþa pentru gândirea anarhicã.
Supusã doar unor legi pe care ºi le inventeazã singurã ºi întotdeauna altfel,
literatura se aratã mereu deschisã experimentelor, provocãrii, pericolului.
[...] Literatura e o exhibare a monstruosului, o enciclopedie a mortã-
ciunilor pe care le adãpostim în nou, un catalog al ororilor. Tocmai de
aceea, scrisul e mai ales o îndeletnicire pentru bestii, o cãznitã retoricã,
mereu nereuºitã, a exorcizãrii. Imaginea pe care o propune literatura e
adesea insuportabilã, însã adevãrul ei abisal nu poate sã fie negat, cãci ea
rãmâne mereu în contact cu lumea, ea trimite mereu la profunzimile greu
accesibile ale existenþei, la adevãrurile înspãimântãtoare de care avem
întotdeauna grijã sã ne ferim, refugiindu-ne în cãlduþa beatitudine a gestu-
rilor noastre zilnice. (p.18-19) Autorul Filosofiei... e convins cã natura
neobiºnuitã a centaurilor (jumãtate cal, jumãtate om) reflectã modelul
gânditorului modern, a cãrui structurã dualã (de filosof ºi literat) ar fi
capabilã sã readucã în prim-plan meditaþia asupra adevãrului ºi rostului
omului în lume.
Cele trei secþiuni ale cãrþii sunt unite, aºadar, de aceastã viziune hibridã
asupra filosofului ºi filosofãrii, din care se extrage preferinþa autorului
pentru gânditorii excentrici, în defavoarea celor majori. Explicatã la
începutul comentariului asupra metafizicii propuse de sud-americanul
Macedonio Fernández, distincþia între gânditorii majori ºi cei excentrici
nu este prilejuitã doar de teza insolitã a gânditorului argentinian (care a
refuzat existenþa eului, a lumii ºi a lui Dumnezeu), ci mai degrabã de o di-
ferenþã de ordin epistemologic, între miºcarea rectilinie, uniformã a gân-
dirii ºi saltul ei surprinzãtor, dincolo de limite. Sau între disciplina raþiunii
ºi sofisticarea firilor artistice. Unii au ca model un înþelept ascetic, ceilalþi
privesc captivaþi spre sãlbatic, copil sau nebun. În afarã de metafizica
visului la Macedonio Fernández, consideraþiile despre mostruosul din
gândirea lui Peter Sloterdijk ºi reflecþiile despre teatru, aºa cum apare
acesta în viziunea lui Witkiewicz ºi Jerzy Grotowski, completeazã prima
parte a cãrþii lui Ciprian Vãlcan. Secþiunea de mijloc este dedicatã fasci-
naþiei abisului, studiind nebunia lui Nietzsche (fixare a spiritului, nepu-
tinþa de a primi mesajul creºtinismului sau spectacolul propriei lui co-
medii?) ºi... nebunii lui Emil Cioran. În fine, ultima parte a Filosofiei...
are în centru figura lui Cioran, privitã în relaþia ei cu scrierile lui Scho-
CRONICA IDELOR 207
penhauer, Pascal, Nietzsche ºi Valéry. Mi-e teamã cã o prezentare mai

detaliatã a eseurilor ar ºtirbi plãcerea lecturii, de aceea mã mulþumesc sã
spun cã paginile lor ar trebui parcurse cu mintea larg deschisã ºi cu
transpunere simpateticã, în egalã mãsurã.
Opþiunea lui Ciprian Vãlcan pentru geniul centauresc nu se contureazã
numai la nivel teoretic, ci se reflectã ºi într-o scriiturã fluidã, în care liniile
succesive ale raþionamentului subtil nu sunt strãine de jocurile de nuanþe
ºi de pigmentul metaforic. Foarte departe de imobilismul abstract impus
de tiparul filosofãrii riguros-obiective, Filosofia pe înþelesul centaurilor
pledeazã pentru starea de graþie pe care o trãieºte gânditorul. Pentru
aventura miraculoasã a ideii, nu pentru repetitivitate ºi dogmã.
Câþi vor dori sã se smulgã de sub influenþa invazivã a ideologiilor de
tot felul pentru a încerca forma unui centaur ºi a simþi zvâcnetul gândirii
libere – rãmâne de vãzut.
cronica traducerilor
RODICA GRIGORE
SCRISORI ªI CÃLÃTORII
„Am colindat toate insulele, cãutându-te în toate.

ªi asta-i ultima, aºa cum ºi eu sunt ultima. Cine ar mai putea
sã te caute, dacã nu eu?”
(Antonio Tabucchi, Se face tot mai târziu)
scrie un roman epistolar la începutul unui mileniu cum e cel pe
A care îl trãim ºi, în plus, a construi acest gen de roman pe baza

recursului la o serie de scrisori de dragoste ar putea sã parã, atât
din perspectiva formulei literare în sine, cât ºi, desigur, din acela al
efectului asupra publicului-þintã, o întreprindere riscantã. Iar în cazul
majoritãþii scriitorilor, eºecul sau, dacã nu, cãderea în melodramatic ºi
sentimentalism lacrimogen ar fi mai mult decât posibile. Însã Antonio
Tabucchi are nu doar marele curaj de a scrie un roman epistolar, ci ºi
deplina capacitate de a da discursului ce compune textul o consistenþã ºi o
profunzime nebãnuite. Cãci Se face tot mai târziu. Roman sub formã de
scrisori, cartea sa apãrutã în Italia, în anul 2001, nu este un simplu roman
epistolar de dragoste, ci o extraordinarã carte despre dragoste ºi,
deopotrivã, o profundã meditaþie asupra timpului ºi a efectelor sale asupra
fiinþei umane – îndrãgostite sau nu –, dar ºi o permanentã interogaþie cu
privire la problemele identitãþii, ale cunoaºterii de sine ºi, desigur, ale atât
de necesarei raportãri la celãlalt, chiar ºi (sau, poate, mai ales!) în
contextul epocii contemporane.
Fãrã îndoialã, în ceea ce priveºte formula romanescã, scriitorul italian
se raporteazã la o ilustrã tradiþie literarã, avându-ºi originile în perioada
iluministã ºi nu numai, dar ºtie, de asemenea, sã ia necesara distanþã faþã
de aceasta ºi sã-ºi plaseze întregul demers sub semnul unor simbolice
cãlãtorii, cu toate implicaþiile lor iniþiatice. Astfel cã, cele ºaptesprezece
scrisori adresate de ºaptesprezece bãrbaþi femeilor care, la un moment dat,
le-au marcat viaþa, ºi pe care continuã sã le iubeascã se transformã,
aproape pe nesimþite, în ºaptesprezece încercãri de a descifra nu doar
mecanismele secrete ale destrãmãrii unor (de fiecare datã) tulburãtoare
CRONICA TRADUCERILOR 209
poveºti de dragoste, ci ºi tot atâtea tentative de înþelegere a sensului ultim

al însãºi existenþei umane, centrate mereu, iarãºi ºi iarãºi, în jurul iubirii,
în pofida oricãrei ºi a oricâtor posibile suferinþe ar putea (tot ea!)
determina. În acest fel, deja amintita raportare la tradiþie devine, într-un
mod oarecum insidios ºi subtil, reconsiderare a ei, cartea lui Tabucchi
fiind, desigur, ºi un excelent exemplu pentru „noua orientare experi-
mentalã”, identificabilã în literatura italianã contemporanã, dar interpre-
tatã, aici, în alt sens decât la, sã zicem, un autor precum Italo Calvino, de
pildã. Cãci, privit adesea drept unul dintre cei mai prestigioºi scriitori
italieni contemporani, laureat a numeroase premii europene ºi tradus, cu
un considerabil succes, în mai multe limbi strãine, Antonio Tabucchi
exploreazã, folosindu-se de pretextul foarte bine ales al scrisorilor de
dragoste ce compun aceastã carte, tocmai mecanismele ºi strategiile
narative (ºi, implicit, chiar limitele naraþiunii) în contextul prozei mai mult
sau mai puþin experimentale a prezentului. Astfel, expeditorii celor ºapte-
sprezece scrisori cautã, practic, sã stabileascã sensurile ultime ale vieþii
lor, sã gãseascã explicaþiile cele mai plauzibile ale destrãmãrii iubirilor –
pe care, cu toate acestea, nu numai cã nu le pot uita, dar care continuã sã
le cãlãuzeascã existenþa – ºi, þinând seama de toate acestea, sã gãseascã
modalitãþi adecvate (mai adecvate!) de a se raporta la cei – cele din jur. În
acest context, vechea recomandare a lui E. M. Forster, „Only connect!”
(„Only connect the prose and the passion and both will be exalted and
human love will be seen at its height.”) capãtã nu doar o nouã consistenþã,
ci ºi o altã deschidere, cãci încercarea de descoperire de sine, precum ºi
cea de raportare la ceilalþi se produce, la Antonio Tabucchi, pe fondul
neaºteptatei tratãri a temei temporalitãþii.
Încã de la titlu este evident cã Se face tot mai târziu reprezintã, în
egalã mãsurã, o meditaþie asupra trecerii timpului ºi a subtilelor mecanis-
me ale memoriei, autorul neezitând sã afirme chiar, prin intermediul unuia
dintre protagoniºti, cã „timpul pierdut se regãseºte uneori doar în câteva
ceasuri.” Nu avem de-a face, aici, cu reluarea modului de funcþionare a
memoriei involuntare proustiene, ci cu o modalitate oarecum mai ela-
boratã de a aborda aceste delicate chestiuni, câtã vreme cartea lui Tabu-
cchi se dovedeºte a fi, la o lecturã atentã la nuanþe, ºi o meditaþie asupra
însãºi ideii de timp, fiind vizibilã, desigur, aici, influenþa lui Thomas
Mann, dar ºi individualitatea scriitorului italian, al cãrui ton capãtã, nu o
datã, o extraordinarã pregnanþã filosoficã, precum ºi o amãrãciune ce nu
poate fi ascunsã nici mãcar de cele mai luminoase amintiri, cum ar fi
iubirea de-a dreptul paradisiacã a unui cuplu fericit, în mijlocul unui câmp
de levãnþicã. De aici derivã, desigur, ºi modul în care e abordatã tema
cãlãtoriei în Se face tot mai târziu, cãci aceasta nu mai implicã, aici, doar
o deplasare în spaþiu, (iar, pe de altã parte, uneori e vorba despre cãlãtorii
imaginare ori niciodatã întreprinse, mereu amânate) ci, deopotrivã, una în

timp ºi, aspect chiar mai important, o sinteticã trecere în revistã a culturii
occidentale, de naturã a da mereu un fundament spiritual încercãrii
protagoniºtilor de a se descoperi prin scris. De aici motto-urile cu care se
deschid numeroase capitole (scrisori), extrase din autori cum ar fi Epictet,
Emily Dickinson, Giacomo Leopardi, Rainer Maria Rilke, Vittorio Sereni
ºi, desigur, Fernando Pessoa, scriitorul atât de admirat de Tabucchi, cãci,
sã nu uitãm, autorul italian e un excelent cunoscãtor al limbii ºi culturii
portugheze, unul din romanele sale, Recviem, fiind scris chiar în limba lui
Camões ºi a lui Pessoa. ªi, implicit, tot de aici ºi modul de adresare pe
care îl adoptã autorii scrisorilor de dragoste faþã de iubitele lor ce poartã
nume ce le învãluie într-un soi de straniu anonimat global, spunându-li-se,
ciudat, „Hemoglobina”, sau cu o evidentã rezonanþã literarã, „dulce
Ofelia” – „foste iubite”, aºa cum se încãpãþâneazã unii dintre ei sã le con-
sidere, doar din teama de a accepta adevãrul extrem de simplu cã tocmai
ele sunt cele mai vii prezenþe din viaþa lor. Iar aceste formule de adresare
merg de la „draga mea”, sau „draga mea prietenã” (aºa cum se întâmplã în
Fluviul, Un bilet pe valul mãrii sau Despre dificultatea de a te elibera de
sârma ghimpatã) – fiecare scrisoare purtând ºi un titlu, cele ºaptesprezce
texte putând fi citite, astfel, ºi ca fragmente autonome –, la „aleasa mea
doamnã” (în Casta Diva), „scumpa mea, draga mea dragã” (în Am trecut
pe la tine, dar nu erai... ), la „iubito” (în Te vreau, te caut, te chem, te vãd,
te aud, te visez), sau chiar la „ochii mei limpezi, pãrul meu ca mierea”, din
fragmentul ce poartã exact acelaºi titlu. Sunt, toate acestea, secvente ale
unui nou „discurs îndrãgostit”, ºi, desigur, incursiuni în lirica de dragoste
a lumii, Se face tot mai târziu având, nu o datã, intensitatea ºi lirismul de
substanþã ce se gãsesc, în mod obiºnuit, doar pe teritoriul marii poezii.
Remarcabilã rãmâne ºi versiunea în limba românã a acestui roman,
semnatã de Mihai Minculescu, cel care a transpus, de altfel, în româneºte
ºi alte romane de referinþã ale literaturii italiene a ultimilor ani, dacã ar fi
sã amintim aici doar traducerea, ºi ea reuºitã, a altei cãrþi a lui Tabucchi,
Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro. Însã în cazul acestui „roman
sub formã de scrisori”, de reþinut sunt modalitãþile pe care traducãtorul le
gãseºte pentru a pãstra, în limba românã, o serie de subtilitãþi ale scriiturii
atât de aparte a lui Tabucchi, fapt evident încã din prima scrisoare ce
compune textul („Primul lucru la care mã gândesc este cât e de prisos prea
multul pe care timpul ni-l oferã, cel puþin nouã, care, din fericire, ne si-
tuãm de partea mai bunã.”) sau, cãtre final, pentru a menþine ritmul spe-
cific al prozei scriitorului italian („Toate astea nu vor constitui nicidecum
un obstacol de nebiruit când vei citi scrisoarea pe care þi-o voi scrie într-o
zi, vei vedea, o scrisoare la care m-am gândit mereu, care m-a însoþit în tot
CRONICA TRADUCERILOR 211
timpul acesta, o scrisoare pe care þi-o datorez ºi pe care þi-o voi scrie într-
adevãr, poþi fi sigurã, îþi fãgãduiesc.”)
Locurile unde sunt plasate acþiunile ºi / sau rememorãrile din cele
ºaptesprezece scrisori sunt diferite ºi îndepãrtate, mergând de la exotica
lume din Samarkand sau cea plinã de culoare din Alexandria Egiptului,
pânã la spaþiul portughez, atât de drag lui Tabucchi, ajungându-se, apoi, la
Paris, în insulele greceºti ori în Brazilia, toate, descrise cu o perfectã
intuiþie a atmosferei specifice ºi a culorii locale evidente în detalii
arhitecturale sau gastronomice pe care autorul ºtie perfect cum sã le
surprindã ºi sã le exprime, fapt dovedit, de altfel, ºi anterior, în celelalte
creaþii ale sale, care l-au impus rapid drept una dintre cele mai pregnante
voci de prozator ce a ales sã trateze aºa-numitele „teme internaþionale”,
aspectele acestea fiind adesea aduse în discuþie de criticã, pornind de la
strategiile experimentale din Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro
(1997), la exotismul livresc din Femeia din Porto Pim (1983), Nocturnã
indianã (1984), ori Linia orizontului (1986). Totul prins, apoi, în cadrul
unei scriituri muzicale, în buna descendenþã a lui Lawrence Durrell sau
José Saramago, autorul fiind convins cã amintirile, ca ºi existenþa umanã
în general, demonstreazã, la o analizã atentã, o structurã muzicalã. Expe-
ditorii scrisorilor sunt ºi ei cât se poate de diferiþi: un arhitect, un profesor
universitar, un interpret la harpã, un actor, un compozitor, un regizor, ca sã
ne oprim, acum, doar asupra acestor exemple, demonstrând, însã, cã prin
activitãþile lor artistice, ei se dovedesc pe deplin capabili a se lupta, de pe
propria poziþie, fiecare asemenea unui mereu alt Iacob prins într-o încleº-
tare nu cu un nou înger, ci cu efectele dragostei ºi, mai ales, ale iluzoriei
sale pierderi. Cãci „pierdere”, în universul artistic al prozei lui Tabucchi,
înseamnã, implicit, amintire ºi re-trãire, adicã nimic altceva decât o formã
de reprezentare a timpului ºi, desigur, o altã modalitate de experimentare
a prezentului, cu atât mai dureroasã. Structurat în acest mod, autorul
accentuând la tot pasul o ineditã esteticã a fragmentului, îmbogãþitã de
numeroase note poetice ºi nu o datã impresioniste, ori de momente cine-
matografice, care ne trimit direct la Luis Buñuel, Se face tot mai târziu
reuºeºte, fãrã sã fie un roman de facturã tradiþionalã, sã aducã în faþa
cititorului idei ºi imagini ce par, nu o datã, desprinse fie dintr-un vis, fie
dintr-un coºmar, a cãror finalitate e aceea de a sublinia dificultatea desco-
peririi la timp a marilor înþelesuri ale vieþii ºi, în egalã mãsurã, registrul
extrem de extins al suferinþei în lume. Dar ºi capacitatea omului de a o
depãºi – mãcar parþial – ori, dacã nu, de a o „înºela”, prin recursul la pro-
cedeele umorului, evident în episodul ce relateazã o nouã punere în scenã
a lui Hamlet de Shakespeare, în anii ‘80 sau dimpotrivã, la cele ale di-
gresiunii filosofice ºi ale prozei eseistice de cea mai bunã calitate. Pe
fondul acesta, „cosmopolitã” doar în aparenþã ºi lipsitã de structurã doar
pentru cititorii grãbiþi, cartea lui Antonio Tabucchi ºtie ºi cum sã abordeze
efectele adesea greu de controlat (sau chiar de presupus) ale emoþiilor
puternice asupra fiinþei umane, alcãtuindu-se din naraþiuni oarecum
circulare, ce se folosesc de teme ºi motive recurente, nimic altceva decât
cea mai bunã dovadã cã dragostea e aceeaºi pretutindeni ºi, mai ales, cã
afirmaþia aceasta e mai mult decât un simplu loc comun. Sau, dupã cum
spune, cu alte cuvinte, autoarea ultimei scrisori, cea de-a optsprezecea,
singura scrisã de o femeie în Se face tot mai târziu, „ªi asta-i o frazã a ta,
o recunosc chiar dacã-i scrisã în altã limbã.”
Cãci, într-adevãr, cea din urmã scrisoare are ca autor o femeie, iar totul
e plasat, deodatã, într-un plan mult mai larg, ºi anume acela mitologic,
imaginea dominantã fiind, aici, tocmai cea a Parcelor, a cãror menire este
ºi de a tãia firul – deopotrivã al vieþii ºi al textului cãrþii... Început la modul
impersonal-administrativ, sub forma unui rãspuns generic adresat
expeditorilor de epistole amoroase de Agenþia mitologicelor Parce, ultima
parte a romanului lui Tabucchi, plasându-i, deodatã, pe toþi bãrbaþii de
dinainte sub un generic indiferent („Stimaþi Domni”), textul îºi schimbã,
însã, structura, o datã cu aducerea în prim plan a rãspunsului – dat tot sub
forma unui discurs îndrãgostit, intitulat Scrisoare. Vântului – tuturor
expeditorilor de cãtre o femeie cãreia nu i se dezvãluie identitatea ºi care
este, astfel, pusã sub semnul generic al Beatricei, muza ºi inspiraþia pe
care o invocau, uneori explicit, alteori discret ºi tacit, toþi cei ºaptespre-
zece autori ai scrisorilor de pânã acum: „Te-am cãutat, dragostea mea, în
orice atom de-al tãu împrãºtiat în univers. Am strâns de la tine tot: fãrâme,
fragmente, fire de praf, urme, presupuneri, accente rãmase în glasul
altcuiva, ceea ce aº fi dorit de la tine, ceea ce-mi fãgãduiseºi, visele mele.”
În felul acesta, se dezvãluie, în final, marele semn tutelar al acestei cãrþi a
lui Antonio Tabucchi, noþiune teoretizatã de scriitorul italian mai cu seamã
în Recviem, dupã cum urmeazã: „nostalgia profundã ºi melancolicã pe
care fiinþa umanã o simte, în anumite momente, pentru oameni, lucruri sau
vremuri care au fost.” Adicã, dorul; sau, dupã cum spune Tabucchi, pre-
luând termenul portughez, atât de drag lui Pessoa, „saudade”. În contextul
acesta, devine clar cã ultima scrisoare nu pune punct, nu alungã, nu
încheie, nu rãneºte. Cãci, convinsã cã „Nu se poate trãda aºa, tãind firul”,
expeditoarea lasã deschis drumul cãutãrii pentru eternul Tezeu („sunt
aici”, spune ea, crezând, încã, în dragoste ºi în ºansa / ºansele acesteia),
chiar dacã, temporar, cãlãtoriile, rãtãcirea prin labirint ºi singurãtatea par
nesfârºite.
Antonio Tabucchi, Se face tot mai târziu. Roman sub formã de scrisori,
traducere de Mihai Minculescu, Editura Polirom, 2008
cartea de istorie
MIHAI SORIN RÃDULESCU
ÎNTOARCEREA LA DOCUMENTE1
ãd acum pentru prima oarã lumina tiparului, în integralitatea lor,
V documentele datând din timpul domniei lui Constantin

Brâncoveanu, pãstrate la Muzeul Municipiului Bucureºti. Efortul
publicãrii lor se datoreazã unei tinere ºi harnice muzeografe, d-ºoara Grina
Mihaela Rafailã, care a publicat în ultimul numãr al anuarului muzeului ºi o
scurtã sintezã asupra lor2. Prefaþa, alcãtuitã de d-l Panait I.Panait, fost director
al Muzeului, dã girul autoritãþii ºtiinþifice acestui volum foarte binevenit care
aminteºte parcã de faptul cã preþuirea pentru mãrturiile scrise ale trecutului nu
a dispãrut cu totul. Desigur ºi publicaþiile Arhivelor Naþionale ºi continuarea
seriei Documenta Romaniae Historica susþin în continuare aceeaºi tradiþie a
istoriografiei româneºti, ilustratã în trecut, în ceea ce priveºte istoria
Bucureºtilor, de volumul de documente publicat în 1960 de cãtre Florian
Georgescu, Ioana Cristache-Panait ºi Paul Cernovodeanu ºi apoi de cele trei
volume îngrijite de George Potra, dar publicarea unui volum de documente de
cãtre un lãcaº muzeal este poate o întreprindere mai puþin obiºnuitã. Dupã ce
au fost valorificate printr-o excelentã expoziþie documentele legate de Manuc
Bey ºi dupã ce a fost editat un volum de izvoare cartografice privitoare la
Bucureºti, a venit acum rândul documentelor brâncoveneºti ce se bucurã
fireºte de prestigiul epocii care le-a dat naºtere.
Actele publicate sunt 385 la numãr, dintre care 150 au fost deja publicate.
Majoritatea lor însã sunt încredinþate tiparului pentru prima datã, ceea ce face
ca apariþia volumului sã constituie într-o anumitã mãsurã un eveniment
istoriografic. Se poate afirma cã el modificã viziunea noastrã asupra epocii
brâncoveneºti ? Rãspunsul este mai degrabã negativ, dar cunoaºterea acesteia
este cu certitudine uºuratã de apariþia sa. Trebuie repetat cã nu a trecut vremea
unor asemenea cãrþi, cã digitalizarea documentelor nu poate sã le înlocuiascã
cu adevãrat, ci doar sã ofere o asemenea iluzie. Cât este realitate ºi cât iluzie
1 Documentele epocii brâncoveneºti în colecþiile Muzeului Municipiului Bucureºti (mai departe
Documentele…), volum întocmit de Grina-Mihaela Rafailã, Bucureºti, Muzeul Municipiului
Bucureºti, 2008, 480 p.+ 16 pl.
2 Grina-Mihaela Rafailã, Actele domniei lui Constantin Brâncoveanu aflate în colecþia de
“Documente” a Muzeului Municipiului Bucureºti, în “Bucureºti. Materiale de Istorie ºi
Muzeografie”, XXI, 2007, pp.351-356.
pe suportul electronic rãmâne încã un subiect foarte actual ºi demn de a fi

discutat.
Pentru pasionaþii cercetãrilor genealogice – nu prea mulþi la numãr, ce-i
drept – un asemenea volum poate sã aducã mult ºi sã reprezinte un motiv de
satisfacþii. Ioan C.Filitti ºi George D.Florescu ar fi fost cu siguranþã încântaþi
de aceastã culegere de documente din care ar fi putut sã extragã date pentru
alcãtuirea spiþelor lor.
O primã observaþie, mai degrabã minorã, se referã la faptul cã, pentru o mai
bunã detectare a actelor interesante, rezumatul acestora ar fi putut fi aºezat
înaintea lor. Poate cã lista rezumatelor ar fi putut fi menþinutã, dar aflarea
rapidã a conþinutului documentului respectiv este importantã pentru a te putea
descurca în hãþiºul lor. Altfel cititorul potenþial riscã sã se piardã în noianul de
nume de persoane, de ocine ºi de moºii care se perindã prin faþa sa. Noroc cã
existã bine întocmitul ºi folositorul indice ce ajutã la limpezirea cãutãrilor.
Documentul nr.241, din 9 mai 1701 – publicat în culegerea de documente
din 1960 – a fãcut chiar obiectul unuia dintre primele articole ale regretatului
istoric Paul Cernovodeanu, Casa zugravului Pârvu Mutu din Bucureºti3.
Fiind vorba de cel mai cunoscut artist al epocii brâncoveneºti, însemnãtatea
actului este pe mãsurã: “Adicã eu, Oana4, împreunã cu fãméia mea, Anca,
scriem ºi mãrturisim cu acesta al nostru zapis ca sã fie de bunã credinþã la
mâna Pârvului dasca«lu»lui zugravului ºi a jupânésii dumisale, Tudorii, cum
sã sã ºtie cã i-am vândut dumnealui casã cu pivniþã ºi cu locul împrejurul casii
cu [c]ât iaste îngrãdiºul casii împrejur cu cât am þinut ºi noi, care iaste alãturea
cu dumnealui comisul Marco ºi alãturea cu Dumitraºco Puiul i alãturea cu
Nicula ceauºul ºi pe lângã Tudoraºco logofãt. ªi o am vândut-o dumnealor de
a noastrã bunã voie fãrã de nici o silã ºi cu ºtirea tuturor vecinilor de pe
împrejur ºi din sus ºi din jos, drept taleri 32. ªi am luat toþi banii gata în mâna
mea”5.
Un alt act – nr.1936, din 20 februarie 1697 – este scris de “Pãrvul
das«cãl»“, acesta fiind trecut în indicele de nume ca una ºi aceeaºi persoanã
cu Pârvu Mutu. Era oare ilustrul artist ºi “scriitor” de acte ? Calificatul sãu de
“dascãl” se referã la domeniul “zugrãvelilor”, adicã al picturii. Mai degrabã
este vorba de o coincidenþã de nume între doi Pârvu (cu varianta Pãrvu)
diferiþi. Oricum, în utila “listã a scriitorilor de documente” de la sfârºitul
volumului7 este trecut “Pãrvu dascãl”.
Unele acte oferã puncte de sprijin pentru etimologiile unor nume de fa-
milie. Astfel, documentul, nepublicat anterior, nr.373, din 1 ianuarie 1712, re-
3 Apãrut în “Studii ºi Cercetãri de Istoria Artei”, 7, 1960, nr.2, pp.195-198.

4 Este vorba aici de un nume de bãrbat, sub forma corectã “Oanã”.
5 Documentele…, p.268.
6 Ibidem, p.225.
7 Ibidem, p.400.
CARTEA DE ISTORIE 215
prezintã un zapis dat de “Ghica arbãnaºul ot Cãlineºti”8. Primul Ghica urcase

pe tronul Þãrii Româneºti în urmã cu peste jumãtate de secol, ceea ce face ca
legãtura amintitului “arbãnaº” sã þinã doar de potriveala de nume. Totuºi, iatã
cã acest patronimic albanez românizat era purtat în epoca lui Brâncoveanu de
un locuitor proprietar din Muntenia, fãrã rang boieresc.
O altã clarificare onomasticã o aduce documentul nr.34, din 2 mai 1691, în
care, printre semnatari este trecut “Negoiþã logofãt Dediulescul”9. Numele
boierilor Deduleºti – despre care scria colonelul memorialist Grigore
Lãcusteanu, descendentul lor, în amintirile sale – era aºadar poate legat de
numele bãrbãtesc “Dediu”, dupã cum este atestat de forma amintitã a
patronimicului.
Câteva acte menþioneazã pe cãpitanul Radu Dudescu, cãruia “Costandin
Basarab Voevod” – dupã cum se autointitula Brâncoveanu – întãrea la 2 iunie
1707 “toatã moºiia satului Dudeºtii de lângã Bucureºti sud Ilfov den câmp,
den apã, den pãdure ºi cu siliºtea satului cu tot venitul dupreste tot hotarul pre
hotarãle cele bãtrâne ºi pre semne, pentru cã este a lui bãtrânã ºi dreaptã
moºie de moºtenire de la moºii ºi pãrinþii lui, încã ºi den nainte vreme”10
(subl.mea). Acest lung hrisov domnesc atestã faptul cã neamul boierilor
Dudeºti – proeminent în veacurile XVII – XIX – îºi trage numele de la satul
Dudeºti de lângã Bucureºti, astãzi în cuprinsul oraºului11.
Pentru reconstituirea arborelui genealogic al familiei Racotã (sau Racottã,
dupã cum ºi-au scris numele membrii ei în epoca modernã) sunt folositoare
actele nr.188, din 22 decembrie 169612 ºi nr.235, din 26 februarie 170113. E
vorba de filiaþia lui ªerban (sau ªãrban) Racotã, fiul vistierului Hiera (sau
Hera) Racotã; pe de altã parte ªerban Racotã, care vindea moºia Necºeºti din
judeþul Teleorman, era cumnatul marelui clucer Constantin Ciorogârleanu. Ei
ºi ? Mi se va spune. Da, dar având în vedere istoria acestui nume ºi a acestei
familii, trecând prin episodul agãi Leca, boierul lui Mihai Viteazul ºi mai
târziu, cu istoriile din secolele XIX-XX – legaþi cu o înrudire apropiatã de Ion
Heliade Rãdulescu14 –, interesul pentru evoluþia acestui arbore genealogic
devine de înþeles. Desigur, orice informaþie istoricã poate deveni relevantã
într-un anumit context, dar cu atât mai mult se dovedeºte aceasta în cazul unor
familii cu tradiþie.
8 Ibidem, p.383.
9 Ibidem, p.87. In indicele de nume este trecut sub forma“Dedulescu”.
10 Ibidem, doc.nr.333, p.346. Acest act nu a mai fost publicat anterior. În el este amintit ºi
toponimul “Ceplea” – moºie a mãnãstirii Radu Vodã –, recognoscibil în cel de “Cioplea”, din zilele
noastre (Ibidem, p.347).
11 Proprietatea lui Radu Dudescu biv vel cãpitan asupra satului Dudeºti se vede ºi dintr-un alt
document – edit –, nr.321, datând din 26 februarie 1706, p.327.
12 Documente…, p.221.
13 Documente, p.264.
14 Racoteºtii moderni ºi-au transformat chiar numele din “Rãdulescu” în “Racottã”.
Cronicarul Radu Popescu – al cãrui nume apare adesea ca “Radu Hrizea”–

ºi tatãl sãu, grecul Hrizea Karydi din Popeºti, sunt eroii multor documente, în
general cunoscute. “Românizarea” numelui s-a petrecut în cazul cunoscutului
cronicar prin preluarea numelui moºiei tatãlui. Într-un alt caz, cel al familiei
boiereºti Bagdat, cu ctitorii la Râmnicu Sãrat, patronimicul provine chiar din
„românizarea” unui nume grecesc, „Bagdatis”. În documentele brâncoveneºti
– toate cele respective nefiind publicate anterior– sunt pomeniþi trei membri
ai acestei familii: Bagdat, fiul sãu, cãpitanul Dumitraºco Bagdat15 ºi Neculai
Bagdat16. Intr-un act – inedit –, nr.34, din 2 mai 1691, printre martori
figureazã “Dumitraºco cãpitan, snã Bagdat”17, ceea ce indicã de fapt obârºia
numelui acestei familii: “Bagdat” – personaj trãitor în a doua jumãtate a
veacului al XVII-lea – a avut acest prenume, devenit la generaþia fiului sãu,
Dumitraºco cãpitan, nume de familie.
Din neamul boierilor Nãsturel sunt amintite în acest volum douã personaje:
fiul lui Udriºte Nãsturel, Radu Toma ºi feciorul acestuia, ªerban, al cãror
patronimic apare sub forma “Fierãscul”. Un document – nepublicat anterior -
, datând din 6 august 1694, glãsuieºte: “Adicã eu, ªerban postélnicul, snã
Radul banul Fierãscul, dat-am zapisul mieu ca sã fie de bunã credinþã la
cinstitã mâna mãri«i»i sale un þigan, anume: Radul bucãtariul, feciorul Mitrii
þiganul. Care þigan ne iaste ºi noao rãmas de la pãrinþii noºtri ºi tot l-am þinut
cu bunã pace pânã acum în zilele mãri«i»i sale”18. Întâiul semnatar al actului
este “ªãrban Nãsturel postelnic”19, aºadar trecut cu vechiul patronimic. In
acelaºi document „ªãrban Fierãscul vel sluger” figureazã printre “ispravnicii
scaunului Bucureºtilor”, alãturi de “Gheorghie Castriotul biv vel comis”20.
“ªãrban Nãsturel” ºi “ªãrban Fierãscul” sunt aceeaºi persoanã, deºi apar, în
mod ciudat, în acelaºi document, cu nume diferite ºi în poziþii distincte, dar
având aceeaºi dregãtorie. Boier velit, ªerban Nãsturel – care avea sã ajungã
vel ban– a dus mai departe sireaua urmaºilor cãrturarului Udriºte Nãsturel.
Un hrisov dat de voievod, la 1 februarie 1712, mãnãstirii Tânganu conþine
lãmuriri asupra numelui familiei Orescu/Orãscu, din care avea sã provinã
Alexandru Orãscu, arhitectul Universitãþii din Bucureºti. Documentul atestã
apariþia patronimicului la “Radul Orescul având ºi el moºie acolea în Oreºti
de zestre, de la socru-sãu, Colþea clucer Doicescu”21. Este vorba, evident, de
15 Documente…, documentul nr. 132, din 12 februarie 1695, p.172 ?.a.
16 “Neculai cãpitan Bagdat” apare ca boier hotarnic în ibidem, documentul nr.341, din 7 iulie 1708,
pp.355-356; “Neculai Bagdat” este trecut ca martor, într-un document – nr.385 – din 17 februarie 1714,
ibidem, p.398.
17 Ibidem, p.88.
18 Ibidem, p.159.
19 Despre ªerban Nãsturel, vezi Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara
Româneascã ºi Moldova sec.XIV – XVII, Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1971, p.216.
20 Documente…, documentul nr.384, din 2 septembrie 1713, p.396.
21 Ibidem, documentul nr.374, p.384. Genealogia Oreºtilor a fost studiatã de d-l ªerban Orescu ºi de
regretatul genealogist Alexandru V.Perietzianu-Buzãu, care i-au consacrat comunicãri în cadrul
Comisiei de Heraldicã, Genealogie ºi Sigilografie de pe lângã Institutul de Istorie “N. Iorga” Alexandru
V. Perietzianu-Buzãu a cercetat ºi genealogia familiei Doicescu pe care a comunicat-o în acelaºi cadru.
CARTEA DE ISTORIE 217
clucerul Colþea de la care ºi-au luat numele mãnãstirea ºi spitalul din centrul
Bucureºtilor. Din acelaºi act se vede cã clucerul avea ºi un fiu, Dumitraºcu
Doicescu. Numele moºiei apare ºi sub forma “Horeºtii” sau “Horeºtii de Sus”.
În orice caz, rezultã din acest document cã patronimicul “Orescu”/”Orãscu”
nu poate fi în aceastã spiþã mai vechi de sfârºitul veacului al XVII-lea.
Spãtarul Mihai Cantacuzino, ctitorul atâtor aºezãminte religioase din Þara
Româneascã, apare în multe documente – inedite – din acest volum. Ipostaza
sa este mai ales cea de cumpãrãtor de numeroase proprietãþi, însumând multe
pogoane de vie ºi de moºie. Era, se vede, nu numai un preþuitor al artei
bisericeºti, dar ºi un gospodar cu picioarele pe pãmânt.
O copie din secolul XIX a unui document din 15 octombrie 1694 conþine
o preþioasã ºi interesantã mãrturisire de credinþã a vel spãtarului: „ªi eu robul
lui Dumnezeu cel mai mic, Mihaiu spãtaru Cantacuzino, am luat pre
Dumnezeu întru ajutor ºi din toatã vârtutea ºi din toatã inima ºi cu tot sufletul
ºi cât ne-au fost putinþa nevoindu-mã, nu din ceva al mieu ci din cele ce m-au
miluit iar Preabunul Dumnezeu ºi [S]tãpân, am zidit din temelie ºi am înãlþat
un schitiºoru numindu-sã Sinaia, dupã asemãnarea Sinãei cei mari întru slava
ºi lauda lui [D]umnezeu ºi întru cinstea Adormirii Stãpânei noastre, Maicii
sfinþi[i]i sale, pe apa Prahovei la pustie supt muntele Bucegiului, unde mai
naintea zidirii aceºtia sã afla sihastri acolo, la pustiia aceasta. ªi neputând trãi
de tâlhari, de vreme ce pã acele vremi lãcaºurile tâlharilor, mai osebit din alte
locuri acolo le era a fi zidirea aceasta sihast[r]ilor acelora ºi altora dupã dânºi
umbrire ºi liman de odihnã ºi de adãpostire ca sã sã jârfuiascã mieluºãlul lui
Dumnezeu celu curat, acolo la acelu locu unde fusese cuibul ºi lãcaºul
tâlharilor mai înainte”22. Prevederile ctitorului continuã, reglementând
funcþionarea mãnãstirii sale. Deºi personajul central al familiei, rãmas ca atare
în posteritate, a fost fratele sãu, stolnicul Constantin Cantacuzino, uriaºa operã
ctitoriceascã a spãtarului sugereazã – ca ºi prezentul document – cã el însuºi
a fost o personalitate deosebitã.
Culegerea de documente este instructivã pentru cunoaºterea unitãþilor de
mãsurã din evul mediu românesc23. Varietatea lor surprinde astãzi ºi explicã
introducerea sistemului metric, de mai târziu. “Cezvârte” – cu variantele
“cedvârte”, “cedvãrte”, “ciodvãrte” –, “ciric“, “delniþã”, “falcã”, “funie”,
“masã”, “oca”, “rãzoare”, “palme”, “stânjeni”, “pogoane”, “prãjini”, “trap”,
“trãsurã”, “vadrã” configureazã un sistem de mãsurare complicat, transmis
prin tradiþie.
În anexã sunt cuprinse 16 planºe cu fotografii, clare, de documente. Poate
fi admiratã caligrafia scrisului, vãzut ca un meºteºug artistic, rezervat în bunã
mãsurã unor iniþiaþi.
22 Documente…, p.163.
23 Ibidem, pp.465-466 ("Indicele de materii").
cartea de religie
PAUL ARETZU
ICOANA DUMNEZEIEªTII LITURGHII
fânta Liturghie este cel mai important serviciu divin din Biserica
S Ortodoxã, conþinând slujba celei mai sfinte taine creºtine, a

Euharistiei, precum ºi slujba celei mai înalte laude bisericeºti, a
jertfei liturgice. Numeroºi pãrinþi ºi teologi s-au ocupat, de-a lungul timpului,
mai ales de interpretarea teologicã ºi misticã a Liturghiei.
Profesorul Karl Christian Felmy s-a nãscut în 1938, la Liegnitz, în
Germania, fiind de confesiune evanghelic-luteranã. A fãcut studii de teologie
evanghelicã ºi a desfãºurat o dublã activitate, universitarã ºi pastoralã,
implicându-se în dialoguri ecumenice. Atras în mod deosebit ºi constant de
cunoaºterea Bisericii Ruse, în 2007, se converteºte la ortodoxie. A scris un
numãr considerabil de studii ºi câteva cãrþi, dintre care Predica în Rusia
ortodoxã. Cercetãri cu privire la conþinutul ºi specificul predicii ruse în a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea (1972), Interpretarea Dumnezeieºtii
Liturghii în teologia rusã. Cãile ºi transformãrile ruse ale interpretãrii
Liturghiei (1984), Teologia Ortodoxã contemporanã. O introducere (1990),
De la Cina de Tainã la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un
comentariu istoric (2000), Discul. Credinþã, experienþã ºi Bisericã în teologia
ortodoxã mai nouã (2003), Cartea Icoanelor lui Hristos (2005). Se observã
uºor cã în centrul preocupãrilor lui K. Ch. Felmy a stat interpretarea
multiplelor surse, sensuri ºi simboluri istorice ºi teologice privitoare la
Liturghia Bisericii Ortodoxe. Din perspectiva sa, dogmatica ortodoxã reflectã
cel mai fidel Sfânta Scripturã, fapt susþinut de tradiþia liturgicã ºi de experienþa
asceticã a Sfinþilor Pãrinþi.
De la Cina de Tainã la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un
comentariu istoric (Editura Deisis, Sibiu, 2004, traducere de pr. prof. Ioan I.
Icã) pleacã de la ideea cã metodele curente de interpretare a cultului divin
ortodox, în principal a Dumnezeieºtii Liturghii, cea alegoricã sau misticã ºi
cea teologicã, nu sunt suficiente sã cuprindã întreaga bogãþie de semnificaþii,
considerându-se cã la baza lor trebuie sã se afle o bunã cercetare a tradiþiei
liturgice: „De aceea, încã de la începutul activitãþii mele didactic-academice
am þinut prelegeri de istoria cultului divin ortodox, a Dumnezeieºtii Liturghii
ºi a celor mai importante servicii divine de peste zi. Întrucât cultul divin
CARTEA DE RELIGIE 219
euharistic al Bisericii Rãsãritene din primele veacuri e una din premizele

istoriei cultului european, cercetarea ºi expunerea istoriei cultului euharistic
rãsãritean e în acelaºi timp o cercetare ºi expunere a începuturilor cultului
divin euharistic în Apus.” (Cuvânt înainte, p. 6). Acest demers implicã istoria
mântuirii, care este sacrã, acronicã, paradigmaticã, ºi o istorie a
ceremonialului, care este insuflatã.
Primul capitol conþine date privind Euharistia în Biserica primarã.
Celebrarea Euharistiei, care reprezintã a doua parte a Dumnezeieºtii Liturghii,
are concordanþã în cina/liturghia pascalã din cultul iudaic, constând în jertfirea
mielului pentru Iahve, însoþitã de rugãciuni deasupra pâinii nedospite ºi a
paharului binecuvântãrii, dar este instituitã dupã modelul Cinei celei de
Tainã, din Noul Testament, precedatã de sãrutarea ºi îmbrãþiºarea pãcii, dupã
cum susþine Apostolul în I Corinteni 10, 16-17: „Paharul binecuvântãrii, pe
care-l binecuvântãm, nu este, oare, împãrtãºirea cu sângele lui Hristos? Pâinea
pe care o frângem nu este oare împãrtãºirea cu trupul lui Hristos? Cã o pâine,
un trup suntem cei mulþi; cãci toþi ne împãrtãºim dintr-o pâine.”.
Primul teolog al Euharistiei este socotit Sfântul Ignatie al Antiohiei (+ cca.
110) care în epistolele sale o numeºte medicament al nemuririi, ospãþ al
unitãþii. În Euharistie este prezentã Biserica universalã, adicã Iisus Hristos în
chip real. Celebrarea euharisticã oglindeºte cultul divin din ceruri, adicã
eshatologia. Primele informaþii despre modul în care se sãvârºea cultul divin
se aflã în Didahia sau Învãþãtura celor doisprezece Apostoli, datatã la sfârºitul
secolului I sau la începutul secolului al II-lea. Cel care face o prezentare
detaliatã a desfãºurãrii cultului divin euharistic este Sfântul Iustin Martirul ºi
Filosoful (+ 165), în Apologia I.
În comentariu sãu foarte fin, profesorul Felmy identificã în aceste surse ale
cultului divin creºtin primar cuvintele de instituire a celebrãrii Euharistiei, ca
rugãciune ºi mulþumire pentru lucrarea mântuitoare a lui Hristos, diferenþiind-
o de ospãþul pascal iudaic. Informaþii legate de istoria primarã a Sfintei
Euharistii apar ºi în Didascalia Apostolorum, scrisã la începutul secolului al
III-lea, ori în Evhologhiul lui Serapion din Thmuis, din secolul al IV-lea. Sunt
fãcute diferenþieri între o masã de sãturare (o agapã) ºi liturghia euharisticã,
adecvatã ecfonisului (fragment de rugãciune rostit de preot cu glas mai înalt)
Sfintele sfinþilor ºi având caracter de rugãciune anamneticã.
Alt teolog al Euharistiei, din epoca primarã, a fost Sfântul Irineu al
Lyonului (+ cca. 200). În Biserica primarã nu respectarea elementelor formale
era importantã în rugãciunea euharisticã, ci mãrturisirea de credinþã, la care se
adãugau cuvintele de instituire ºi epicleza, adicã invocarea Duhului Sfânt, la
sfinþirea pâinii ºi vinului. Rugãciunea euharisticã reprezintã jertfã spiritualã,
iar darurile, pârga creaþiei. În aºa-numita Traditio Apostolica (Didascalia
Apostolorum) este descrisã în amãnunþime rânduiala unei agape, a unei mese
a iubirii ºi sunt prezentate reguli pentru bunul mers al Bisericii.
Dupã ce cultul divin creºtin se desfãºurase în case particulare, la începutul

secolului al III-lea apar construcþii eclesiastice. Cea mai veche este cea
descoperitã la Dura Europos, pe malul drept al Eufratului, datând din anul
232, conþinând un baptisteriu ºi pãstrând resturi de fresce cu subiecte biblice.
Un canon arhitectural încã nu se formase. Exista însã o structurare ierarhicã:
episcop, prezbiteri, diaconi. În timpul serviciului divin, bãrbaþii ºi femeile
stãteau în picioare, separaþi unii de alþii. Un alt edificiu eclesial pãstrat este
biserica din Aquileia, datând de la începutul secolului al IV-lea. Cultului divin
euharistic creºtin primar i se adaugã cântãri de psalmi, citirea Scripturii ºi
susþinerea predicii. Creºtinii foloseau des semnul crucii, înainte ºi la sfârºitul
oricãrei acþiuni întreprinse. Se obiºnuia sã-ºi facã semnul crucii cu degetul pe
frunte. Masa agapei se mutã în bisericã ºi se preschimbã în Sfânta Masã, din
altar.
Capitolul al doilea are ca temã Euharistia în secolul IV. Izvoarele privind
cultul divin se îmbogãþesc mult dupã cotitura constantinianã, în ciuda
interzicerii, prin disciplina arcana, a dezvãluirii tainelor din Bisericã. De
altfel, participarea la comunitatea creºtinã era condiþionatã de botez: de aceea,
catehumenii sunt concediaþi înaintea oficierii Sfintei Euharistii.
În secolul al IV-lea, se diferenþiazã câteva tipuri liturgice, marcate prin
anumite trãsãturi: egiptean, persan, sirian, bizantin, occidental. Serapion din
Thmuis a creat cea mai veche rânduialã liturgicã egipteanã. Tipul persan sau
siro-oriental este, azi, socotit cel mai conservator. Rânduiala liturgicã sirianã
sau siro-occidentalã-antiohianã este þinutã ºi la Ierusalim. Tendinþele secolului
al IV-lea sunt de întoarcere reflexivã la Sfânta Scripturã ºi de interferare cu
mediul elenistic. Influenþele elenistice constau în intensificarea aspectului
tainic, iniþiatic, prin Euharistie, prin Botez, prin simboluri, prin crearea unei
mistici.
În ceea ce priveºte Liturghia oficiatã la Ierusalim, sursa o constituie
Catehezele mistagogice atribuite Sfântului Chiril al Ierusalimului (+386).
Cateheza a IV-a trateazã Euharistia ca Tainã sau Sacrament, iar Cateheza a V-
a se ocupã de Euharistie ca sinaxã (adunare). Pentru prima datã se
menþioneazã prezenþa în Dumnezeiasca Liturghie a rugãciunii Tatãl nostru,
precum ºi a imnului Sanctus, marcând gândirea eshatologicã a Sfântului
Chiril. În secolul al IV-lea, Împãrtãºania, care se fãcea pânã atunci de toatã
comunitatea, în mod firesc ºi permanent, se individualizeazã ºi se rãreºte,
astfel încât Sfântul Ioan Hrisostomul, episcopul Constantinopolului, exclama
într-o omilie: „În zadar se face jertfa zilnicã, în zadar stãm zilnic la altar.
Nimeni nu se împãrtãºeste!”. Pe de altã parte, nomocanonul rãsãritean
impunea prescripþii de puritate culticã înaintea împãrtãºirii.
Altã sursã de studiu a cultului divin creºtin siriac o constituie aºa-numita
Liturghie clementinã, aflatã în Cartea a VIII-a a Constituþiilor Apostolice
(scriere apocrifã), în care este consemnatã, alãturi de Liturghia euharisticã, ºi
Liturghia Cuvântului. Raportatã la Dumnezeiasca Liturghie, aºa cum este

celebratã azi, în Biserica Ortodoxã, existã asemãnãri, dar ºi deosebiri.
Despre Liturghia din Antiohia în secolul al IV-lea, cele mai îndreptãþite
informaþii provin de la Sfântul Ioan Hrisostomul (354-407). Credincioºii îºi
spãlau mâinile înaintea începerii serviciului divin, la intrare sãrutau stâlpii
uºii, femeile erau separate de bãrbaþi, celebranþii purtau veºminte albe.
Un scurt capitol se ocupã de Anaforalele întrebuinþate astãzi în Biserica
Ortodoxã. Anaforaua este Marea Rugãciune a Sfintei Jertfe, în cursul cãreia
are loc sfinþirea Darurilor, prefacerea lor în Sfântul Trup ºi Sânge. Ea
reprezintã centrul Liturghiei.
În secolul al IV-lea, Bizanþul devenise, politic ºi bisericesc, egal cu Roma
ºi deþinea întâietatea în Rãsãrit. Liturghia Constantinopolului era de referinþã,
fiind folositã în Antiohia ºi chiar în Egipt. Liturghia bizantinã, a Sfinþilor Ioan
Hrisostom ºi Vasile cel Mare, înlocuieºte Liturghia Sfântului Iacob, practicatã
pânã atunci. Cele douã liturghii sunt identic structurate, deosebirile fiind
minime. Liturghia folositã în mod normal este cea a Sfântului Ioan Hrisostom,
pe când cea a Sfântului Vasile e celebratã doar de zece ori pe an. La început,
pânã în secolul al IX-lea, cel mai frecvent folositã era Liturghia Sfântului
Vasile. Pentru a nu lãsa niciun fel de loc interpretãrilor ariene ale vremii,
Sfântul Vasile cel Mare a fost foarte riguros în anaforaua sa, folosindu-se de
autoritatea unor pasaje din Sfântul Atanasie, din Sfânta Scripturã, din
epistolele Apostolului Pavel. Anaforaua Sfântului Ioan Hrisostom este
completã, sinteticã, respectând tradiþia.
Foarte important pentru tema cãrþii este capitolul IV, Dumnezeiasca
Liturghie în Bizanþ pânã în secolul VIII. Începând cu secolul al IV-lea,
Bizanþul da tonul într-o mare parte a Bisericii creºtine. Altarul, ca loc al ofi-
cierii, este tot mai ferm delimitat: printr-un grilaj, printr-o perdea (dvera),
fixatã de stâlpii unui baldachin ºi care era trasã în anumite momente ale
slujbei. Se accentueazã tendinþa rostirii în tainã a rugãciunii euharistice.
Rugãciunile fiind rostite în tainã, Euharistia devine mysterium tremendum.
Prin anamnezã se actualizeazã epifanic Cina de Tainã a lui Iisus, care devine
masã de mântuire. Oficierea, metabolizarea închipuie atât pe pruncul Hristos
în iesle, cât ºi moartea Domnului. Teodor al Mopsuestiei (+428) este primul
care atribuie diferite semnificaþii, în succesiunea temporalã a vieþii lui Iisus,
diferitelor momente ale Liturghiei. Cultul divin este teofanic. Înaintea lui,
Dionisie Areopagitul vedea în împãrþirea Euharistiei extinderea Unului în
mutiplicitate, în sensul comuniunii sinergice. La interferenþa dintre Dumnezeu
ºi oameni, se aflã treptele cetelor îngereºti, reprezentând unitatea ºi
continuitatea dintre Biserica cereascã ºi cea pãmânteascã. Îngerii mijlocesc
între spiritualitatea lui Dumnezeu ºi creaþia materialã. Ilustrarea aceste uniri a
cerului cu pãmântul o reprezintã Sfânta Sofia, în care, prin arhitectura ei
uimitoare, bolta apare ca un întuneric supraluminos.
Vohodul Mare, adicã aducerea cinstitelor Daruri de la proscomidiar, prin

mijlocul naosului, prin uºile împãrãteºti, la Sfânta Masã, închipuie relaþia
dintre cultul divin al Bisericii ºi cultul divin ceresc. Autorul combate ideea
unei procesiuni de offertorium care s-ar fi desfãºurat între Liturghia
catehumenilor ºi Liturghia credincioºilor. Proscomidia, care le precedã, se
interpreteazã ca Naºtere a lui Hristos, în peºterã, în iesle, ori ca junghiere a
Mielului, prin scoaterea cu copia (cuþit, închipuind lancea soldatului roman) a
Sfântului Agneþ. Intrarea cea Mare (Vohodul Mare) simbolizeazã drumul lui
Hristos spre patima Sa ºi, apoi, Sfânta Împãrtãºire. Întregul cult este teofanie.
Rãsfrângerea ierarhiei cereºti în cea pãmânteascã (Dionisie Areopagitul) se
regãseºte în Imnul Heruvic, introdus în Dumnezeiasca Liturghie în 573, al
nouãlea an al împãratului Iustin II.
De-a lungul timpului, disputele dogmatice din Biserica veche s-au lim-
pezit, spre preamãrire ºi învãþãturã, în textul liturgic: dupã Sinodul III de la
Efes (431), ca urmare a disputei cu nestorianismul, a fost introdusã pomenirea
Maicii Domnului, Theotokos; în urma disputei cu monofizitismul ºi a
Sinodului de la Chalcedon (451), se stabilizeazã locul ºi forma
Trisaghionului; introducerea, de împãratul Iustinian I, ºi ca urmare a
hotãrârilor Sinodului V de la Constantinopol (553), a imnului Unule-Nãscut
(Monogenes). Ca dovadã a unitãþii dogmatice dintre învãþãturã, rugãciune ºi
trãire, Liturghia ortodoxã introduce în cult, la începutul secolului al VI-lea,
Simbolul de credinþã niceo-constantinopolitan. În Apus, Simbolul de credinþã
este atestat în missã în Spania, în urma Sinodului III de la Toledo (589), având
adãugat, sub influenþa învãþãturilor lui Augustin, „Filioque” (ºi de la Fiul).
Din Spania, Simbolul de credinþã, cu „Filioque”, a pãtruns, în 796, în imperiul
carolingian, fiind confirmat la Sinodul de la Aachen (798). La Roma, este
acceptat abia în 1014, fiind cântat la missa încoronãrii împãratului Heinrich II.
Din secolul al VI-lea, este atestat ritul turnãrii de apã caldã în potirul sfinþit,
închipuind cãldura Duhului de viaþã fãcãtor. Fiecãrei cântãri liturgice îi
corespunde o rugãciune paralelã rostitã în tainã, cum este cea din timpul
Heruvicului, Nimeni nu este vrednic, în care se pune în evidenþã rolul
liturghisitor al preotului.
În explicarea Liturghiei, Sfântul Maxim Mãrturisitorul (580-662), cãruia,
pentru cã învãþa diofizitismul, douã voinþe în Hristos, i s-a smuls limba ºi i s-
a tãiat mâna dreaptã, socoteºte cã Sfânta Bisericã este chipul ºi icoana
întregului univers, vãzut ºi nevãzut, cã întregul ei e conþinut în fiecare parte,
cã între clerici ºi laici existã o permanentã conlucrare, cã altarul ºi naosul sunt
legate prin iconostas, potrivit perihorezei naturii divine ºi umane a lui Hristos.
Sfântul Maxim dã dimensiune eshatologicã Sfintei Liturghii, închiderea
uºilor, dupã concedierea catehumenilor, însemnând „cã tot ceea ce e material
trece ºi intrã în lumea spiritualã” (p. 174). Prin Sfânta Liturghie are loc intrarea
în Împãrãþie.
Liturghia se termina cu Rugãciunea din spatele amvonului, care era o

binecuvântare. Cu vremea, au apãrut ºi alte adaosuri. Astfel, începutului
Sfintei Liturghii i s-a sporit aspectul ceremonial printr-o enarxa, Intrarea
Micã, premergãtoare, ºi prin tipica, alcãtuitã din Psalmii 102, 145 ºi Fericirile.
Se considerã cã în secolul al XIV-lea Liturghia a cãpãtat forma definitivã.
Raportul care se fãcea în cazul disputei icoanelor între tip ºi prototip este
valabil ºi în cazul liturghiei ºi este dezvoltat de Sfântul Gherman, patriarh al
Constantinopolului (634-733), bazându-se în principal pe aspectul simbolic al
obiectelor ºi momentelor cultice. Profesorul Karl Christian Felmy considerã
Sfânta Liturghie ca pe icoana jertfei de pe cruce, fãcând legãtura cuvenitã
între prototip ºi tip.
Dupã secolul al XIV-lea, în textul Liturghiei au fost introduse tropare
rememorative ale unor acte din istoria mântuirii. Sfântul Chiril al Ierusali-
mului este cel care afirmã caracterul înfricoºãtor al sfintei Euharistii, când
omul participã împreunã cu îngerii, la întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea,
citirea rugãciunii euharistice se face în tainã. Teama de a nu fi vãrsat potirul a
dus la împãrtãºirea în gurã, iar în Rãsãrit la oferirea ºi primirea cuminecãturii
cu linguriþa (atestatã mai întâi de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, +638). De
fapt, Sfânta Euharistie a fost prefiguratã în cãrbunele aprins pe care un serafim
îl dã profetului Isaia cu un cleºte, pentru a-i curãþa fiinþa: „Iatã, s-a atins de
buzele tale ºi va ºterge toate pãcatele tale, ºi fãrãdelegile tale le va curãþi”
(Isaia, 6).
Perioada de înflorire a predicii în Rãsãrit a fost în secolele IV-V, iar
strãlucirea ei a fost datã de Sfântul Ioan Hrisostomul. Dacã la început predica
se þinea dupã citirea Evangheliei, azi are loc la sfârºitul slujbei. Deºi Liturghia
nu cunoaºte schimbãri mari în funcþie de sãrbãtorile anului bisericesc, acestea
apar în câteva cazuri, fãrã a-i modifica structura globalã.
În secolul al XIV-lea, patriarhul Constantinopolului, Filotei Kokkinos,
scrie o diataxã în care reglementeazã cu mare exactitate tot ceea ce þine de
serviciul divin, „cum anume sã înceapã, cum sã se tãmâieze, cum sã se facã
intrãrile, rânduiala îmbrãcãrii preoþilor ºi rugãciunile rostite cu acest prilej,
numãrul prescurilor la proscomidie, actul frângerii pâinii” (p.213).
Cartea profesorului Karl Christian Felmy, documentatã cu acribie, scrisã
cu rigoare ºtiinþificã, reconstituie toate momentele istorice ale evoluþiei ºi
cristalizãrii Dumnezeieºtii Liturghii, insuflate de Duh, de la instituirea ei, la
Cina de Tainã, ºi pânã în zilele noastre. Sunt urmãrite în paralel, structural, ºi
evenimente din istoria bisericii care, desigur, au marcat-o, aºa încât istoria
Sfintei Liturghii reflectã istoria paradigmaticã a mântuirii, dar ºi istoria
disputelor dogmatice ale Bisericii.
cronica de film
CÃLIN STÃNCULESCU
PANORAMA CINEMATOGRAFULUI EUROPEAN
Între polarizare ºi noi valuri de tineri cineaºti
În interiorul cinematografiilor europene, ºi nu numai, se observã la nivelul

anului trecut o interesantã polarizare ce distinge maxiproiectele realizate cu
megabugete ºi producþiile realizate cu finanþãri microscopice, dar cu prezenþe
impresionante fie la nivelul festivalurilor internaþionale, fie cu succese de
public incontestabile. Cele mai multe cinematografii europene ºi dintre aces-
tea nu exceptãm fireºte þara noastrã cunosc asemenea tendinþe excentrice, dar
în acelaºi timp marcheazã ºi o „globalizare”, deocamdatã discretã la nivelul
coproducþiilor internaþionale. Acest din urmã aspect poate fi exemplificat ºi
prin faptul cã Pedro Almodovar produce filme semnate de Woody Allen, cã
regizorul coreean Bong Joon-ho filmeazã „Tokyo”, cã Johnny Hallyday
turneazã la Hong Kong, cã Fanny Ardant, muza lui Truffaut ºi-a ales Româ-
nia pentru a turna filmul de debut ca regizoare, cã Radu Mihãileanu ne va
propune o comedie intercontinentalã, care se petrece ºi în Rusia. Vom trece
rapid în revistã producþia câtorva importante þãri europene, adãugând la final
câteva date statistice menite sã le evalueze prezentul ºi, mai ales, pentru ama-
torii de comparaþii. Dacã le veþi face nu veþi fi lipsiþi de interesante surprize.
ANGLIA. Cinematografia britanicã se sprijinã în continuare pe canalele

de televiziune pentru majoritatea producþiilor sale, deºi veniturile din
publicitate au cunoscut o severã diminuare – cu circa 160 de milioane de
euro. Channel 4 va propune o interesantã trilogie poliþistã „Red Riding”
realizatã dupã romanele semnate de David Peace ºi regizate de Julian Jarrold,
James Marsh ºi Anand Tucker. Mulþi cineaºti cunoscuþi ºi de cinefilii români
ºi-au continuat filmografiile cu „Looking for Eric”, în cazul lui Ken Loach,
cu „Furia” în cazul lui Sally Potter, cu „Bronson” în cazul lui Nicolas
Winding. În cadrul procesului de raþionalizare a producþiei firma Pathe a
închis divizia de distribuþie transferând-o firmei Warner UK, argumentele
þinând de perspectivele eliminãrii DVD-urilor de pe piaþã în favoarea
produselor numerice.
Numãr de bilete vândute – 164,2 milioane, filme naþionale – 31% din
distribuþia totalã, filme produse – 111, numãr de ecrane – 3610.
CRONICA DE FILM 225
AUSTRIA. În 2008 filmul „Falsificatorii” a primit premiul Oscar pentru

cel mai bun film strãin, regia Stefan Ruzowitzky. Cu 35 de premiere
naþionale,ponderea a crescut la 6 procente de piaþã.Fondurile destinate
cinematografiei acestei mici þãri au crescut pentru anul curent ºi pentru 2010
de la 11,6 la 18,6 milioane de euro. Dar ºi aici filmele cele mai bune n-au
avut succes de public, una dintre cele mai bune pelicule remarcate de critici
„March” de Klaus Handl n-a avut decât 4000 de spectatori. Promisiunile
pentru viitor þin de nume consacrate precum Ulrich Seidel care lucreazã la
documentarul „In the basement” sau Michael Haneke, ce va semna filmul
istoric „Panglica albã”. Banii rãmân problema vitalã a cinematografului
austriac mai ales cã televiziunea naþionalã ORF este plinã de datorii ºi, se
pare, va renunþa la onorantul titlu de coproducãtor al cinematografiei.
Consecinþele pot fi dezastruoase pe orice termen ar fi evaluate.
Numãr de bilete vândute – 15,6 milioane, filme naþionale – 8 %, filme
produse – 30, numãr de ecrane – 579.
BELGIA . În partea flamandã filmul „Loft” a bãtut toate recordurile de

audienþã-1,1 milioane de spectatori la o populaþie de 6 milioane de locuitori.
Regia – Erik Van Looy. VAF – Centrul cinematografului flamand, director
Pierre Druot finanþeazã în egalã mãsurã cinematograful comercial ºi cel de
autor. În partea francofonã a fost terminat filmul cu cel mai mare buget din
istorie – 33 de milioane de euro- „Mr. Nobody”, în regia lui Jaco Van
Dormael. O nouã structurã „Cineaºtii asociaþi” permite realizarea a douã
lungmetraje pe an, cu un buget de maximum 200 000 de euro fiecare.Este ºi
acest lucru o formã de luptã pentru apãrarea drepturilor de a face
film.Primele producþii de acest gen sunt „Get Born” de Nicole Palo ºi
„Mincinosul” de Tom Geens.
Numãr de bilete vândute – 21,2 milioane, filme naþionale – 10 %,filme
ELVEÞIA. În decembrie trecut câteva voturi au lipsit ca sprijinul de stat

pentru producþia cinematograficã naþionalã sã fie mãrit. Deºi între anii 2000
ºi 2008 ajutorul de stat a crescut de la 14,5 la 30 de milioane de euro, în
prezent politicienii sunt insensibili la succesele cinematografiei din þara
cantoanelor. „Home” de Ursula Meier, care a fost prezentat ºi la Bucureºti la
Festivalul Filmului European, „Fortãreaþa” de Fernand Melgar sunt doar
douã dintre filmele ce au contribuit la sporirea audienþei, apropiind-o de anii
,70 când triumfau filmele semnate de Tanner sau Goretta. Este vorba de
audienþa la filmele autohtone, fiindcã audienþa generalã pare a fi într-o
continuã degringoladã – 1,6 milioane de spectatori în 2006, 800 000 în 2007,
400.000 – anul trecut. ªi aici s-au tras semnale de alarmã vizând cineaºti
mediocri care primesc automat ajutoare fãrã impunitate fiscalã , rolul
televiziunii care subvenþioneazã filmul dar nu are o emisiune de culturã
cinematograficã. Elveþia nu mai este o þarã în afara Europei, o citadelã

desprinsã de realitãþile economice generale.
Numãr de bilete vândute –14,692 milioane, filme naþionale – 4 %, filme
FRANÞA. Criza economicã a ocolit pânã acum þara inventatorilor cine-

matografului. Un triumf istoric de audienþã al filmului „Bienvenue chez les
Chétis” de ºi cu Dany Boon, Oscarul de interpretare pentru Marion Cotillard,
în „La Mome”,- Palme d’Or pentru Laurent Cantet pentru „Entre les murs”
sunt câteva din marile victorii ale cinematografiei franceze, fãrã a mai adãuga
faptul cã ponderea cinematografiei naþionale pe ansamblul pieþei este de 46%.
ªi anul 2009 se anunþã plin de promisiuni. Nume consacrate sau debutanþi se
pregãtesc pentru noi întâlniri cu publicul. Printre ei se numãrã Sandrine
Bonnaire, Claire Denis, François Ozon, Claude Chabrol, Andre Techine,
Alain Resnais sau Jacques Rivette. Dar ºi aici se cer modificãri la sistemul de
avans asupra încasãrilor ºi se subliniazã pericolul abandonãrii de cãtre stat a
sprijinului financiar pentru autori. Dar cele mai elocvente sunt cifrele.
Numãr de bilete vândute – 188,82 milioane, filme naþionale – 45,7, filme
GERMANIA. Dupã mai mulþi ani de repetate succese, guvernul federal ºi

Deutsche Filmforderfonds, echivalentul Centrului Naþional al Cinemato-
grafiei, a investit, în 2007 ºi 2008, 118,5 milioane de euro, atât în super-
producþii cât ºi în microproiecte. Principalele strategii ale cineaºtilor germani
se leagã de foiletoane, de adaptarea unor scriitori clasici, cum ar fi „Effi
Briest” de Theodor Fontane, „Casa Buddenbrook” de Thomas Mann, sau de
ecranizarea unor best-selleruri contemporane cum ar fi „Banda Baader-
Meinhof”, inspiratã de romanul jurnalistului Stefan Aust „Baader-Meinhof
Komplex”. ªi aici polarizarea de care vorbeam la începutul acestor rânduri
nu face loc producþiilor medii, Un nume celebru pentru cinematografia
germanã, regizorul Fatih Akin, pregãteºte cel mai scump film al sãu – 4
milioane de euro, despre proprietarul unui restaurant. Regizorul turco-
hamburghez rãmâne unul dintre cei mai populari cineaºti ai prezentului.
Numãr de bilete vândute – 129,4 milioane, filme naþionale – 26,6 la sutã,
filme produse – 185, numãr de ecrane – 4 810.
ITALIA. Piaþa cinematograficã italianã a scãzut anul trecut cu 3,8% ,dar

aceastã scãdere priveºte piaþa filmelor strãine. Producþia naþionalã a trecut de
la 90 la 123 de titluri. Printre motivele stabilitãþii generale se numãrã succesul
unor filme ca „Il Divo” de Paolo Sorrentino sau „Gomorra” de Matteo
Garrone, ultimul bucurându-se de spectatori entuziaºti ºi în România. Deºi
fondurile de stat pentru ajutorarea producþiei au scãzut cu 2o la sutã, numãrul
filmelor realizate cu mici bugete a crescut, acestea bucurându-se ºi de o bunã
primire a publicului. Exemplul este dat de „Prânzul de la 15 august” produs
CRONICA DE FILM 227
de autorul „Gomorrei”, Matteo Garrone cu 50.000 de euro, semnat de Gianni

Di Gregorio, o poveste ce are drept subiect tribulaþiile unui grup de
octogenare. Filmul a adus peste douã milioane de euro din sãli, precum ºi
importante premii. Câteva nume de regizori de urmãrit – Silvana Maja,
Bruno Oliveiro, Peter Macias, Pippo Mezzapesa, Stefano Tummolini sau
clasicul Ermanno Olmi.
Numãr de bilete vândute – 99 303 276, filme naþionale – 27,7 %, filme
produse – 154, numãr de ecrane – 3 141.
RUSIA. Anul 2008 a fost un an fast pentru cinematografia ruseascã.

Veniturile înregistrate din vânzãrile de bilete a crescut faþã de 2007 cu 150%,
ajungând la 664 de milioane de euro, iar pentru 2009 se estimeazã încasarea
a peste 800 de milioane de euro. În 2008 proporþia de piaþã ocupatã de filmul
naþional depãºea cu puþin 25,5 %, dar în ultima vreme peste 50 de producþii
au fost întrerupte, numãrul celor abandonate nefiind încã precizat. În orice
caz previziunile sunt pesimiste pentru prezent, recordul producþiei din anii
anteriori când se produceau peste 200 de titluri, fiind o þintã îndepãrtatã. De
la perestroica lui Gorbaciov doar 20 de filme au adus beneficii, 530 de titluri
nu ºi-au acoperit cheltuielile de producþie, alte 500 de filme n-au fost
niciodatã difuzate. Fondurile Ministerului Culturii pentru cinematografie s-
au ridicat anul trecut la 68 de milioane de euro, anul acesta sponsorul de stat
fiind constrâns la economii severe.Un organism de stat – Consiliul pentru
dezvoltarea cinematografului rus, reactivat de Putin, prietenul mereu alesului
ºef al Uniunii Cineaºtilor Nikita Mihalkov nu va putea rezolva problemele
crizei cinematografice, când pe piaþã dominã titlurile americane ºi tinerii
cineaºti nu gãsesc sponsori nici mãcar pentru microbugete.
Numãr de bilete vândute – 23,89 de milioane, filme naþionale – 25,5 %,
filme produse – 78, numãr de ecrane – 1750.
SPANIA. La începutul acestui an Spania a triumfat la Berlin cu filmul

„Fausta, la teta asustada” de Claudia Llosa, Ursul de Aur ºi premiul
FIPRESCI ºi a luat Oscarul de interpretare cu Penelope Cruz. Cu toate aces-
tea efectele crizei se fac resimþite – s-au închis 156 de sãli, numãrul de bilete
a scãzut cu 9,11 milioane, numãrul spectatorilor atingând cifrele anului 1997
– 107,8 milioane. Mulþi aratã cu degetul efectele piratajului de filme. Re-
virimentul este aºteptat din partea unor cineaºti ca Pedro Aguilera, Jose Maria
de Orbe, Jose Luis Guerin mai puþin cunoscuþi, dar ºi din partea consacraþilor
Fernando Trueba, Alejandro Amenabar, Isabel Coixet sau Julio Medem.
Numãr de bilete vândute – 96,1 milioane, filme naþionale – 14,5%, filme
SUEDIA. Este þara care a înregistrat de zece ani încoace multe succese
datorate unui val de tineri cineaºti. Fãrã a avea o producþie impresionantã de
filme cinematografia suedezã mizeazã pe diversitatea subiectelor, a stilurilor
ºi genurilor abordate. Institutul de Film Suedez a hotãrât de doi ani sprijinirea

cineaºtilor experimentaþi ,focalizarea fondurilor pe mai puþine proiecte în
defavoarea debutanþilor. Celebra trilogie Millenium de Stieg Larsson, tradusã
ºi în limba românã, a început a fi ecranizatã de Niels Arden Oplev, succesul
de casã fiind o bunã promisiune pentru viitor.
Numãr de bilete vândute – 15,24 milioane, Filme naþionale – 20,2%, filme
ROMÂNIA. Anul trecut a marcat o creºtere a producþiei de lungmetraj cu

ll titluri faþã de doar 7 în 2007. Campionii box-office-ului au fost
„Supravieþuitorul”, film comercial semnat de Sergiu Nicolaescu,”Restul e
tãcere”, regia N.Caranfil ,”Boogie” de Radu Muntean ºi „Cocoºul decapitat”,
ecranizare a primei pãrþi a trilogiei romaneºti scrise de Eginald Schllatner în
regia lui Radu Gabrea.S-a câºtigat un nou premiu Palme d’Or, dar la
scurtmetraj cu „Megatron” de Marian Criºan ºi un Urs de Aur pentru
scurtmetrajul „O zi bunã de plajã” de Bogdan Mustaþã, viitoare speranþe certe
pentru lungmetrajul de ficþiune. O autenticã surprizã plãcutã a reprezentat-o
filmul de lungmetraj „Elevator” de George Dorobanþu, film realizat cu 500
de euro, care în cadrul Festivalului Filmului European din primãvarã a câºti-
gat premiul publicului, alãturi de multe alte premii internaþionale la compe-
tiþiile la care a participat. Din pãcate, încã, filmul nu a fost transpus pe peli-
culã, dar o veste bunã este totuºi aceea cã regizorul va termina la toamnã un
nou proiect de anvergurã. În primele ºase luni ale anului 2009 s-au înregistrat
acelaºi numãr de premiere ca acelea de anul trecut, urmând ca pânã la sfâr-
ºitul anului sã mai fie prezentate 7-8 premiere. Dintre filmele de mare valoare
ale anului 2009 se numãrã debuturile în lungmetraj ale regizorilor Adrian
Sitaru ºi Radu Jude cu „Pescuit sportiv” ºi „Cea mai fericitã fatã din lume”,
precum ºi al doilea film semnat de Corneliu Porumboiu, dublu laureat la
Cannes cu Premiul juriului ºi premiul FIPRESCI cu excelentul „Poliþist,
adjectiv”, laureat ºi cu Marele premiu la TIFF ex aequo. ªi în þara noastrã
piratajul filmelor, absenþa confortului din sãlile de cinema de stat, numãrul
mic de ecrane au dus la alungarea spectatorilor, dupã cum scãderea venitu-
rilor din publicitate va duce la diminuarea fondurilor pentru o producþie cât
de cât onorabilã pentru o cinematografie care nu duce deloc lipsã de cineaºti
talentaþi, mai ales tineri.
Numãr de bilete vândute – 3 163 366, filme naþionale – 2,3%, filme
Doar compararea datelor statistice referitoare la þara noastrã cu celelalte

date ale cinematografiilor evocate ar putea da de gândit serios responsabililor
cu managementul artei a ºaptea.
spectator
NICOLAE PRELIPCEANU
TEATRU PENTRU MINTE ªI, SCUZAÞI, INIMÃ
rtele par a o fi luat de mult razna. Uneori justific acest lucru, alteori,
A mai ales când constat asta la teatru, faptul mi se pare inadmisibil.

Personal, mã dau în vânt dupã experimente. Numai cã, vai, prea
adesea, experimentele nu sunt altceva decât experienþe. Sã mã ajut sã înþeleg
deosebirea: experimentele se fac în vederea descoperirii unor lucruri noi,
experienþele sunt acelea care repetã experimente de mult fãcute, ca în
laboratoarele de chimie, de exemplu, din ºcoli sau universitãþi. Desigur, acolo,
în ºcoli sau facultãþi, experienþele sunt menite sã dezvãluie, plastic, dacã
putem folosi cuvântul, sau sã iniþieze pe tinerii aspiranþi la profesia respectivã,
în marile descoperiri ale domeniului ºi, eventual, sã le dea o idee despre calea
ce poate fi urmatã pentru a descoperi, chiar, noi lucruri esenþiale pentru ºtiinþa
în cestie. Acolo, în laboratoare, nimeni nu pretinde cã experienþele sunt
experimente. În timp ce în arte, lucrurile se mai schimbã, vorba ceea, “pe ici
pe colo, ºi anume în pãrþile esenþiale”. Existã mari coloane de artiºti care
pretind cã experimenteazã, în arta din þara lor, mai ales dacã aceasta e una care
a fost izolatã mulþi ani ºi nu a avut timp sã se sincronizeze cu lumea, în timp
ce ei nu fac decât sã repete experienþe pe care alþii le-au “fumat” de mult. În
artele plastice practica aceasta, cel puþin la noi, în România, este una
frecventã. În teatru, lucrurile sunt ºi mai complicate: sunt prea puþini aceia
care au putut vedea toate spectacolele marilor experimentatori, mãcar pe
casete dacã nu pe scenã, sunt prea puþini specialiºtii care sã poatã pune degetul
pe un spectacol ºi sã strige: e experienþã, nu e experiment. ªi atunci confuzia
continuã sã prolifereze, iar experienþele sunt numite de mulþi experimente.
Lipsa de informaþie îþi poate juca renghiuri urâte în acest domeniu atât de
sensibil ºi atât de expus imposturii, care e teatrul.
Nu spun cã tot ce se “experimenteazã” la noi e simplã imitaþie, dar multe
trec de la vreun regizor necunoscut nouã, dar celebru în lume, în producþia
naþionalã a cuiva de aici ºi toatã lumea se pameazã de… experiment. De
aceea, mã bucur, am început sã o fac de câtva timp, când descopãr într-un
spectacol, branºat ca sã zic aºa la miºcarea modernã a teatrului, ºi un scop mai
puþin agreat de artiºtii de azi, acela de a merge la inima spectatorului. Nu cu
siropuri, nu cu manele artistice, nu cu ºoºele ºi momele. Cãci existã ºi alte
moduri de a te apropia de public, dacã nu-l dispreþuieºti ca pe un simplu bun
platnic de bilete. Aºa ceva a fost spectacolul unui mic teatru din Tg. Mureº,
Ariel Underground, cu piesa lui Rajiv Joseph, Animale de hârtie, în regia
inspiratã a lui Gavril Cadariu ºi în interpretarea unor actori de mare
sensibilitate, Elena Purea ºi Marius Turdeanu, inclusiv a debutantului, încã
student, Andrei Chiran. Povestea celui care vine cu un pretext administrativ la
o celebrã artistã de origami pentru a-i mãrturisi, cu stângãcia vãditã a unui
Miroiu din Steaua fãrã nume a lui Mihail Sebastian, tot profesor ºi acesta, de
matematicã însã, te prinde de la început în modul cel mai insidios, deºi nu are
nimic spectaculos, ci curge parcã repovestitã de o deloc “strãinã gurã”. Parcã
tu însuþi începi sã trãieºti povestea, fiind pe rând, ba unul, ba altul dintre
personaje. ªtii de la început cã profesoraºul timid se va îndrãgosti de artista
care nu are nici un chef de aºa ceva, dupã un eºec recent în cãsãtorie, dupã
cum ºtii, dupã ce apare ºi elevul profesorului, trimis de acesta sã o cunoascã,
pentru cã are înclinaþii spre arta origami, cã ºi el se va îndrãgosti de aceeaºi
persoanã. ªi totuºi nu simþi, sau eu n-am simþit, nici un moment plictiseala pe
care þi le dau soluþiile déjà vu. Personajele au autenticitatea celor create de
marii autori. Sau poate faptul se datoreazã, sigur e aºa, ºi oamenilor de pe
scenã, dãruiþi rolurilor lor pânã la rezultatul de a pãrea chiar în propria lor
viaþã. Deºi în spatele lor ghiceºti o gândire regizoralã fermã, nici Elena Purea,
nici Marius Turdeanu, nici chiar Andrei Chiran nu rãmân în faza de marionete
ale “demiurgului” din spatele scenei. De fapt, spectacolul este o creaþie
completã, în care muzica lui Lucian Ban, pianist/compozitor cunoscut ºi în
þara unde se petrece povestea, SUA, nu face decât sã învãluie spre a dezvãlui,
parcã devenind un nou veºmânt al faptelor ºi personajelor. Decorul minimal,
însã foarte în ton cu arta simplã a origami-ului, vine sã susþinã subtil ºi
inteligent povestea de pe scenã. Momentele cheie, enervãrile personajului
feminin, nu au nimic din falsitatea atâtor scene cu strigãte din spectacolele
noastre, iar limba liberã a tânãrului nu mai supãrã, aºa cum o face în atâtea
piese, de teatru sau pur ºi simplu cu pretenþie literarã, din ultimii ani.
Spectacolul a fost susþinut de un artist origami autentic, Akiko Kimura.
Metafora îndoirii hârtiei joacã subtil în spatele tuturor celor ce se petrec pe
scenã, în viaþã nefiind ca-n artã, ar fi mesajul, aici pliurile îþi pot juca feste, nu
le poþi potrivi aºa cum o ºtiinþã ºi o artã o pot face cu foile de hârtie, presãrate
pe jos în toatã locuinþa artistei ºi unde junele îndrãgostit face ordine, spre
disperarea ei. Totul fiind construit cu atenþie ºi migalã japonezã (bine a fãcut
ambasada Japoniei cã a susþinut aceastã producþie), rezultã un spectacol pe
care publicul îl poate simþi ca îndreptat ºi spre el, nu numai spre descoperirea
cine ºtie cãror noi cãi sau repetarea unor experienþe deja fumate. De altfel
cãldura de pe scenã, umanitatea personajelor de acolo s-a transmis ºi în sala
de la Baia Mare, unde, în cadrul Festivalului Internaþional de Teatru Atelier,
dirijat de Radu Macrinici, am vãzut admirabila reprezentaþie a teatrului Ariel
Underground din Tg. Mureº.
atitudini
ION ZUBAªCU
ARGUMENTE CINICE PENTRU NOI SPERANÞE
În paralel cu acþiunile culturale de anvergurã de la Craiova, care au

marcat 90 de ani de la naºterea scriitorului I. D. Sîrbu (despre care scrie
poetul Nicolae Coande la miscellanea), artistul multimedia Ion Barbu a
iniþiat la Petrila, localitatea natalã a prozatorului, o serie de manifestãri
mai puþin convenþionale, dedicate aceluiaºi eveniment, cum ar fi
happeningul “25 de apariþii ale Sîrbului pe soclul ex-soldatului sovietic”,
“Prima defilare din Petrila de dupã ultima a trupelor sovietice
eliberatoare” ( între Casa memorialã I. D. Sîrbu ºi Primãria oraºului),
sau lansarea “Premiilor anuale I. D. Sîrbu/ 15 versus România”. Redau
mai jos câteva propuneri personale pentru aceste insolite premii:
DIPLOMA PENTRU CEVA, NU CINEVA.

Cred cã aceastã diplomã ar fi foarte potrivitã pentru fosta Securitate
comunistã, care nu se confundã, ca instituþie sau fenomen, cu nici una
dintre creaþiile sale, fiind ceva ce scapã oricãrei definiþii raþionale. Emil
Constantinescu a declarat cã ºi-a dat demisia din funcþia de preºedinte al
României, învins fiind de fostele structuri securiste. Care structuri, de
vreme ce SRI a susþinut cã s-a restructurat si cã nu mai are în activele sale
foºti securiºti? Nu avea preºedintele României puterea ºi toate pârghiile ei
în mânã sã scuture acele structuri de elementele care îi erau ostile? Dacã
un preºedinte de stat, în care un întreg popor ºi-a pus speranþele de
schimbare, a fost învins de ceva ce toatã lumea ºtie cã existã, dar nimeni
nu poate sã spunã ce e, sau sã facã ceva împotriva acelei forþe malefice
misterioase, ce sã mai zicã bietul om de sub vremuri, cu mâinile goale ºi
doar cu credinþa în puterea lui Dumnezeu din ceruri?
În orice þarã sãnãtoasã ºi întreagã la minte, serviciile secrete au ca scop
apãrarea valorilor acelui popor. În România, de 60 de ani încoace, inclusiv
în ultimii 20 de ani de dupã 1989, serviciile secrete tind sã înlocuiascã
valorile reale cu propriile lor fãcãturi de laborator, care creeazã un sistem
paralel de prefabricate, cu tendinþa sã-l înlocuiascã pe cel firesc, rezultat
din selecþia naturalã a talentelor ºi inteligenþelor. Desigur, ºi în serviciile
noastre secrete sunt multe inteligenþe cu înzestrãri bogate, aºa cum vedem
cu ochii, de când organele interne lucreazã la vedere, cu intestinele pe
ecranele tv, dar intrând într-un sistem bazat pe subordonare ºi control

absolut, nu pe libertate – climat firesc de afirmare a oricãrui talent nativ –
aceste capacitãþi reale se malignizeazã cu timpul, devin conºtiinþe
pervertite, asemenea tumorilor care lucreazã pe cont propriu, fãcând mult
rãu întregului organism social, pe mãsura potenþialului lor vocaþional de
pornire.
Pe de altã parte, dacã acest ceva ostil, de care nu poate scãpa o þarã
întreagã, timp de 20 de ani, a pus din nou stãpânire pe toate pârghiile de
conducere ale României, politice, economice, media, inclusiv culturale,
înseamnã cã are o inteligenþã, putere de adaptare ºi vitalitate de la care ar
avea ce învãþa conºtiinþele nepervertite ale acestui popor, astfel încât un
viitor preºedinte de þarã sã nu mai fie învins de ceva, a cãrui subordonare
ar fi trebuit sã fie prima lui victorie.
TITLUL DE SENILISSIM
Evident, sistemul nostru sanitar meritã cu prisosinþã acest titlu. Am
patruzeci de ani trecuþi pe cartea de muncã, timp în care nu am beneficiat de
nici o spitalizare, dar în toatã aceastã perioadã mi s-au retras oficial din salar
sume considerabile, în fiecare lunã. Când lucram în presã ºi aveam venituri
consistente, aceastã taxã de CAS, care mi se reþinea lunar, ajungea uneori la
suma de 5 milioane lei vechi. Îmi imaginez cã din 1969, de când lucrez cu
carte de muncã, mi s-au reþinut sume uriaºe. Unde sunt aceºti bani, acum,
când trebuind sã mã internez în sfârºit ºi eu pentru niºte analize, mi s-a spus
sã vin de acasã cu tacâmuri ºi ceaºcã de ceai ºi am fost nevoit sã plãtesc
toate medicamentele pe timpul spitalizãrii. Nici nu vreau sã mã gândesc ce
s-ar întâmpla dacã ar trebui sã fac o operaþie, în actualul sistem sanitar
românesc. Cred cã mi s-ar duce pe râpã toate economiile casei. ªi, totuºi, de
ce nu pot beneficia acum de banii cu care am cotizat timp de 40 de ani, unde
sunt banii mei avansaþi pentru acest moment din viaþã, când apelez pentru
prima datã la sistemul sanitar românesc? Singurul rãspuns posibil e cã
Sãnãtatea, cãreia i-am plãtit cotizaþiile lunã de lunã, a uitat de mine ºi se
comportã acum ca o persoanã senilã, atinsã de Altzheimer, care ºi-a pierdut
memoria. Dacã nu cumva e chiar mai grav de atât.
DIPLOMA DE BÃUTOR CU TAXÃ INVERSÃ

Aceastã diplomã este foarte potrivitã pentru viitorul nostru luminos,
care umblã pe toate cãrãrile ºi nu se decide pe care sã ajungã în cele din
urmã acasã, acolo unde îl aºteaptã toþi cei dragi ai lui. A luat salarul ºi în
drum spre cãsuþa modestã a poporului român, de la marginea marilor
imperii, viitorul nostru mult aºteptat s-a oprit sã bea o cinzeacã la coada
calului, cu mai marii lumii, sã joace o ruletã la cazinoul de peste drum,
unde ºi-a pierdut mai toþi banii, din care i-a promis Românicei sale dragi
ATITUDINI 233
cã-i cumpãrã o rochie nouã, cã reparã acoperiºul spart al principalelor

instituþii, sã nu plouã în casã, cã le ia copilaºilor niºte teniºi sã nu umble
desculþi, sãrind gardurile prin vecini, la furat dupã de-ale gurii, ºi câte ºi
mai câte. Acum e spre dimineaþã, barosanii dau semne c-ar pleca ºi ei
acasã, ºi viitorul nostru luminos îi dã un telefon nevestei sã vândã ceva
dracului din casã, ceva pungi de þiþei din pivniþele Mãrii Negre, sã vinã sã-i
plãteascã restul de consumaþie, cã nu i-au ajuns banii din salar. Pânã va
sosi nevasta, va adormi cu capul pe o masã, sau într-un ºanþ în care o sã-l
zvârle bodygarzii localului, dar cel mai rãu ar fi sã se trezeascã într-un
timp ºi aºa, mahmur, dupã o noapte de pominã, când a fãcut-o din nou latã,
ca în fiecare searã, s-o ia clãtinându-se spre casã, dar pornind exact în
direcþia opusã, cum i s-a mai întâmplat de atâtea ori pânã acum în istorie.
OPERA OMNIA: NICI PREA-PREA, NICI FOARTE-FOARTE

Nimeni nu meritã mai mult acest premiu decât scriitorul român, dar ºi
majoritatea creatorilor români de valoare. Sunt poeþi ºi prozatori despre
care au scris mai toþi marii critici ai României, Manolescu, Simion, Grigur-
cu, Ion Pop, Cistelecan, Cristea-Enache, Paul Cernat º.a., au intrat în toate
istoriile, antologiile, dicþionarele, sintezele, manualele de literaturã din
ultimii ani, au luat toate premiile naþionale, judeþene, municipale, comu-
nale, sãteºti, la ultimele festivaluri de pe vãi ºi izlazuri etc . ªi, totuºi, aceºti
scriitori sunt oamenii cei mai singuri, nemulþumiþi ºi nefericiþi, care pot fi
imaginaþi într-o epocã datã. Nu sunt decât douã explicaþii posibile: 1. Sau
natura lor îi predispune la aceastã stare ºi orice recompense publice le-ar fi
acordate, nefericirea le-ar spori proporþional, sau: 2. Climatul general din
þarã, degradarea la care a ajuns mentalul colectiv în ceea ce priveºte cultura
de performanþã nu mai tolereazã satutul onorabil de scriitor român, într-un
context manelizat pânã la leucemie, în care ziarele de mare tiraj ºi emisiu-
nile tv de mare audienþã sunt interesate doar de versurile “Luceafãrului
huilei” adresate Cãtãlinei sale, sau de cele ale fostului poet din tinereþe
Adrian Nãstase, ajuns prim-ministru, ale fostului poet Vasile, ajuns ºi el
premier, ale fostului poet Valeriu Stoica, ajuns ministru al Justiþiei, ale
fostului folkist Orban, ajuns primar al Capitalei, ale fostului poet Adrian
Pãunescu, ajuns ce n-ar fi trebuit sã ajungã niciodatã, ale foºtilor poeþi
Mircea Dinescu sau Emil Hurezeanu, ajunºi ºi ei ce-au ajuns etc., etc.
TITLUL DE RÂPÃDUCÃTORUL ANULUI

Aº zice, mai degrabã, RÂPÃDUCÃTORUL ANILOR ºi aº acorda
titlul acesta Mãriei Sale, Þãranului Român, care a ajuns din talpa þãrii, în
anii de dupã colectivizarea socialistã a agriculturii, o pleavã în vânt, cu
rãdãcinile smulse din cer, cu rãdãcinile din pãmânt retezate, ceva în bãtaia
navetelor, pe diverse ºantiere ale patriei comuniste, iar dupã 89, un
navetist de lux prin þãrile Europei ºi peste Ocean. Miracolul care ar fi

trebuit sã se întâmple dupã 89, de a-ºi regãsi pãmântul ºi rãdãcinile, nu s-
a mai produs, fireºte, dupã atâþia ani. Ce-a mai rãmas în strecurãtoarea
satelor, dupã ce grosul bun de muncã s-a scurs în Occident, e o tãrâþã
captivã a emisiunilor vulgare de divertisment tv, mai ales a celor de la
Zero TV. Faptul cã acest rest din ceea ce-a fost clasa þãrãneascã nu mai
produce folclor ºi culturã etnograficã, nici mitologie, ci se lasã colonizat
de manele ºi de toate mizeriile tranziþiei, ca vãile râurilor de munte
sufocate de pungi ºi recipiente de plastic, e un semnal clar al tragediei care
se întâmplã, sub ochii noºtri cei de toate zilele ºi toate nopþile, amin
DIPLOMA DE DEªTEPT, DAR PROST CA ORICE DEªTEPT

Se acordã cu coroniþã presei române. Consideratã în anii de început ai
tranziþiei prima instituþie cu adevãrat capitalistã a României postcomu-
niste, a trebuit sã se schimbe cu rapiditate, din mers, pentru a supravieþui
concurenþei acerbe. Ceea ce s-a numit imediat dupã 1989 “presa liberã”,
cu adecvata “Piaþã a Presei Libere” din Capitalã, a ajuns în 20 de ani de
nerecunoscut. Încãpând exact pe mâna cui n-ar fi trebuit sã încapã nici în
ruptul capului, mai precis, a foºtilor care n-ar mai fi trebuit sã fie, presa a
ajuns – sub aparenta pojghiþã de libertate a expresiei – ce-a fost ºi pe
vremea comunismului ºi ceva mai mult decât atât: foºti securiºti convertiþi
de formã la valorile democraþiei, ca la o nouã oportunitate, s-au folosit de
conºtiinþele curate ºi luptãtoare doar pentru a-ºi credibiliza canalul de
comunicare, ca în campaniile electorale ºi, acum, pe faþã, sã-ºi aducã
oamenii proprii, interesele proprii, întotdeuna aceleaºi, indiferent ce regi-
muri politice s-ar perinda la guvernare: s-a creat în România, între timp, o
clasã a învârtiþilor, care – indiferent ce partid sau sistem politic va veni la
putere – ei vor cãdea întotdeauna în picioare. Pe mâna acestora a ajuns
aproape toatã presa româneascã, scrisã ºi tv, încât ar fi timpul sã se nascã
o presã realã de opoziþie, în care sã se scrie nu ce se întâmplã în societatea
noastrã, cã de asta ne-am plictisit deja, ci lucrurile strigãtoare la cer care
au loc zilnic chiar în redacþiile marilor ziare, televiziuni sau radiouri. Cum
sã scrie adevãrul despre lumea din jur oameni care sunt cãlcaþi în picioare
în propriile redacþii, de patroni la fel de sãlbatici ºi scãpaþi de sub orice
control al legii, ca ºi restul marilor rechini ai actualei societãþi româneºti?
TITLUL DE DOCTOR ÎN CLAUSTROLOGIE

Acest titlu nu l-aº putea acorda decât guvernatorului Bãncii Naþionale,
care a rãmas în funcþie în toatã perioada tranziþiei, singurul VIP statornic
ºi probabil de neclintit, într-o perioadã convulsivã, în care s-au schimbat
preºedinþi de þarã, a fost înlocuit pânã ºi eternul ºi fascinantul Ion Iliescu,
premieri, guverne, miniºtri º.a. La un moment dat, era concurat în
ATITUDINI 235
statornicie doar de Patriarhul Teoctist, care s-a resemnat sã piardã însã

competiþia în favoarea Patriarhului Bãncii Naþionale. Care e secretul
acestei longevitãþi, care sunt jocurile ºi mecanismle care l-au atras din
când în când în vârtejul politic, cu funcþii ademenitoare, ca sã-l reîntoarcã
la dragostea dintâi, cea a Leului Românesc din saivanele deºertice ale
fostei Dacii, numai Dumnezeu ºtie. Acest personaj e unul din misterele
tranziþiei noastre. Desigur, doar unul dintre marile mistere. Dacã amintim
cã i-a ridicat vãrului sãu, poetul George Þãrnea, impunãtoarea statuie de
bronz din centrul oraºului Râmnicu Vâlcea, nu vom face decât sã-i sporim
legenda ºi sã mai adãugãm cîteva versuri baladei folclorice care va circula
în anii ce vin, cântându-se la îmbelºugatele mese ale bancherilor de
pretutindeni, din larga lume globalizatã de mâine.
DISTINCÞIA OBRAZULUI CÃLIT

La aceastã secþiune e cea mai mare înghesuialã ºi festivitatea de
premiere ar trebui sã întreacã în anvergurã pe cele ale OSCAR-urilor ame-
ricane, sau ale premiilor muzicii latine. Chiar ºi criteriile de departajare
ale noianului de concurenþi sunt extrem de greu de nuanþat: cum sã-i dai
prioritate lui Petre Roman înaintea lui Adrian Nãstase, sau lui Ristea
Priboi înaintea lui Pleºiþã? Însã faptele ºi isprãvile ultimilor doi întrec de
departe enormitãþile de nesimþire ale celorlalþi competitori: îþi trebuie un
obraz mai gros decât un dos de elefant sã-l dai în judecatã pentru calomnie
pe un muncitor pe care l-ai torturat cu mâna ta, în timpul revoltelor anti-
comunise din Braºov, 1987, sau sã-l ameninþi pe Paul Goma, în deplinã
libertate, în vãzul ºi auzul unei þãri întregi, cã îl vei scutura de barbã, dupã
ce zeci de ani n-ai reuºit sã-i anihilezi rezistenþa, cu toatã securimea ta ºi
colaborarea celebrului Carlos ªacalul! ªi sã nu pãþeºti nimic dupã
emisiunea tv respectivã, decât sã-þi iei mai departe pensia de peste 100 de
milioane de lei lunar, ca recompensã pentru meritul patriotic cã ai fãcut tot
posibilul sã-i suprimi pe cei ce luptau cu mîinile goale, pentru o respiraþie
liberã ºi curatã de conºtiinþã! Dar asemenea monstruozitãþi sunt posibile
doar într-o þarã în care nu s-a schimbat nimic ca lumea, în ultimii 20 de
ani, ci doar s-au vopsit gardurile, cu tot cu leoparzii din spatele lor.
ORDINUL DEMAGOG DE VITRINÃ&LATRINÃ

La ordinul ãsta, Corneliu Vadim Tudor n-are concurenþã decât în perso-
nagiile sinistre care apar la unele emisuni ale postului Zero TV: poetul cu
spume la gurã e mereu la ordinul vulgaritãþii, scabroºeniei, ordinãriei,
grotescului, sordidului infernal, având permanent ca þintã sã maculeze
orice persoanã sau idee curatã, astfel încât terfelirea în noroi a tuturor
valorilor reale sã-i dea simulantului demagog sentimentul cã e singurul
inocent cu costum alb ºi floare roºie la butonierã din întreaga lume.
Fãcându-ºi o profesie performantã din demolarea ºi împroºcarea cu

dejecþii latriniere a tuturor celor curaþi, lãtrãul de serviciu al ordinãriilor de
cea mai joasã specie a îmbolnãvit 20 de ani din istoria recentã a României,
tocmai când þara asta avea nevoie ca de aer de o igienizare generalã. Dar
vina nu este doar a lãtrãului turbat. În mod normal, un focar de infecþie
publicã ar trebui ocolit ºi asanat ca orice morman de gunoaie urât mirosi-
toare. Unele posturi tv, însã, în loc sã-l izoleze pe mitomanul cu spume la
gurã, ca pe un pacient irecuperabil, de care ar trebui sã-þi fie cel mult o
creºtineascã milã, i-au cultivat cu consecvenþã mucilagiile, expunându-l
indecent în vitrinele audienþei lor deºãnþate, împãrþind astfel responsa-
bilitatea insanitãþilor rãspândite în spaþiul public de acest depozit de gunoi
fermentat al tranziþiei româneºti.
DIPLOMA DE MARXIST HORMONIC

Iliescu, la toate probele ºi categoriile! ªi bezmeticul fãrã nume dintr-un
sat oltenesc, care l-a pictat pe Ceauºescu, din proprie iniþiativã ºi
devotament pânã la moarte, pe peretele propriei case.
TITLUL DE DEBIL ESTETIC

Toþi cei care ºi-au sacrificat talentul real, cu bãtaie istoricã lungã, dãruit
la naºtere de Dumnezeu, pentru o notorietate publicã trecãtoare, fãrã nici
o mizã istoricã, ºi pe care lumea-i va uita imediat ce le va trece vremea ºi
emisiunea, pentru cã fiecare generaþie are rechii ºi lacomii ei proprii de
aplauze ºi succes imediat, de trei parale. Le-aº acorda cu prioritate titlul
lui Adrian Pãunescu, George Pruteanu (Dumnezeu sã-l ierte!), Ion Cris-
toiu, Emil Hurezeanu ºi multor altora, care au început ca scriitori remarca-
bili, dar a cãror valoare literarã s-a subþiat în timp, pe mãsurã ce s-a umflat
gogoaºa succesului ºi a gloriei de sezon politic, publicistic, fotbalistic sau
turistic.
CERTIFICATUL DE BOALÃ NUMITÃ CEZARIE

L-a obþinut deja public un ins care se crede trimisul lui Dumnezeu pe
pãmânt, iar când i s-au pus pentru o scurtã secvenþã regizoralã cãtuºele la
mâini, s-a comparat ºi cu Fiul lui Dumnezeu, rãstignit în locul lui Barabas.
ªi-a instalat în palatul propriu un tron de aur, pe care se lasã fotografiat în
cele mai auguste poziþii, zvârlind cu teancuri de euro ºi milioane de lei, în
dreapta ºi în stânga, doar sub ochiul respectuos cu banii al camerelor de
luat vederi, sfideazã de ani de zile legile, judecãtorii, miniºtri, Parla-
mentul, Guvernul, Preºedinþa, Gogoºeria, Patiseria, Cofetãria, vinde ºi
cumpãrã, orice ºi pe oricine, ºi nimeni nu-l întreabã nimic, fãcând ce vrea
într-o þarã în care fãrãdelegea banului dicteazã regulile jocului ºi ale
puterii personale, aflate cu mult deasupra puterilor publice.
ATITUDINI 237
FOAIA DE DIABET POLITIC

Pur ºi simplu, România.
TITLUL DE TURNÃTORISSIM
Nimeni nu-l va întrece vreodatã pe bãtrânul neruºinat Constantin
Bãlãceanu-Stolnici, în vinderea sufletului pe arginþii delaþiunii, pentru
posturi mãrunte la Institutul de Gerontologie, ºi în nesimþirea de a nu
recunoaºte ºi a nu se retrage din posturi onorifice la Academie, Patriarhie,
Presã etc, când toate dovezile împotriva sa erau scoase la luminã, pe masã,
în vãzul unei þãri uimite de atâta lipsã de caracter, la vârsta înaintatã a
deplinei sale decrepitudini morale. Greu de presupus cã într-o sutã de ani
se pot naºte într-o þarã mai multe exemplare similare, dintr-o astfel de
specie subumanã, care ar trebui sã disparã din istorie odatã cu amintirea
umbrei imense pe care a aruncat-o asupra fostei sale case boiereºti.
PROPUNERE FINALÃ: „STEAUA ROMÂNIEI” PENTRU

FUNDAMENTALISM ÎN SPERANÞÃ
Se acordã celor puþini, al cãror destin pare cã seamãnã mai mult cu
testele prin care sunt selectaþi cosmonauþii: totul e fãcut în acele
experimente în aºa fel încât la toate colþurile, la încheieturile celor mai
grele experienþe la care sunt supuºi, candidaþilor voluntari la cosmos li
se spune cu toatã cruzimea: renunþã, ai familie, ai mamã ºi tatã, ai copii,
du-te acasã, nu eºti bun de nimic, pleacã. Totul e fãcut pe acolo în aºa fel
încât sã cedezi. Cine rezistã, totuºi, pânã la pleznirea venelor în
centrifuga gravitaþionalã, la turtirea craniului în simulatoarele de zbor
cosmic, la ieºirea ochilor din orbite, la trezirea în toate minþile dupã
aceste coºmare ºi suferinþe supraumane, abia acela e bun de urcat în
navã ºi de trimis în absoluta singurãtate a spaþiului stelar, în numele
umanitãþii.
Un creator de valoare de azi e întru totul asemenea acestor voluntari
oferiþi gloriosului sacrificiu cosmic.
Constat cu bucurie cã încã n-am cedat. Merg înainte pe drumul
acesta, dragã mamã, soþie iubitã, fiii mei dragi, iubite Ion D. Sîrbu, din
Petrila. Nu mã las, nu cedez, nu renunþ. Sunt peste tot în materia lumii
acasã ºi trimit de aici, de oriunde, mesajele mele mentale ºi scrise, de
existenþã ºi conºtiinþã.
Cu invincibilã speranþã, Ion Zubaºcu
meridian plastic
VALERY OIªTEANU
CAROLEE SCHNEEMANN. PAINTING, WHAT IT BECAME
Painting, What It Became a fost o mini-expoziþie retrospectivã a

lucrãrilor de pionierat ale lui Carolee Schneemann. Acest adevãrat show
multimedia a fost organizat de Maura Reilly, curator-ºef la Centrul
Elizabeth A. Sackler pentru Artã Feministã din cadrul Muzeului
Brooklyn, ºi este însoþit de un mic catalog color. Schneemann este o
reprezentantã a picturii-colaj suprarealiste ºi aparþine aceleiaºi orientãri
din care fac parte ºi Ray Johnson, Lil Picard, Wallace Bermanand Sari
Dienes, pentru a-i aminti, aici, doar pe câþiva dintre membrii marcanþi ai
grupãrii suprarealismului târziu american. Lucrãrile ei de început, cum ar
fi Personae: JT and Three Kitch’s (1957, ulei pe pânzã) sunt figurativ-
expresioniste, cea menþionatã reprezentând nudul unui bãrbat care doarme
(prietenul lui Schneemann, muzicianul James Taney) cu organele genitale
la vedere, fiind înconjurat de pisici. Three Figures, after Pontormo (1957),
o pânzã întunecatã reprezentând o siluetã ce stã în picioare, cu spatele la
privitori, ºi alte douã ghemuite, a fost pictatã în tehnica unui expresionism
abstract inspirat de Kooning, iar titlul lucrãrii trimite în mod clar la artistul
florentin de secol XVI, pãrintele manierismului, Jacopo da Pontormo.
În unele dintre lucrãrile expuse în aceastã expoziþie sunt evidente
tuºele miºcate, amintind de tehnica lui Joan Mitchel sau Lee Krasner. De
asemenea, sunt prezente ºi picturi arse: Animal Carnage ºi Kitch’s Dream,
ambele datând din 1960. Picturile-colaj sunt adevãrate jurnale
autobiografice ce includ foto-portrete ºi fragmente de pânzã sfâºiatã,
refolosite de pe urma unor lucrãri mai vechi, asamblate în compoziþii de
formã turbionarã cum ar fi Tenebration (1961), aducând în prim plan
imaginile lui Brahms ºi Beethoven, sau One Window is Clear – Notes to
Lou Andreas-Salomé (1965), un amestec à la Rauschenberg de imagini ale
Salomeei, ale lui Rilke ºi Nietzsche, cu citate risipite ºi greu lizibile din
opera acestora, dar ºi din aceea a lui Freud ºi Tolstoi.
Acest gen de lucrãri ale lui Schneemann sunt omagii aduse lui Joseph
Cornell, cãruia i-a fost pentru scurt timp asistentã pe când avea
nouãsprezece ani. Gift Science (1965) este un ansamblu artistic tip altar
MERIDIAN PLASTIC 239
plin de lumini, oglinzi, diverse fragmente disparate, pãsãri ºi bucãþi de

mobilã, toate prinse în niºte cutii aºezate în plan vertical, colorate în
albastru, roºu ºi portocaliu. Meat Joy Collage (1964, poster de expoziþie),
ansamblul format din cutii ºi intitulat Sphinx (1962), precum ºi lucrarea
intitulatã Fur Wheel (1962), ornamentatã cu sticle ºi bucãþi de frânghie,
sunt, toate, creaþii desãvârºite ale artistei.
Four Fur Cutting Boards (1963) este cel mai mare ansamblu artistic
din întreaga expoziþie, aflat, de asemenea, sub influenþa lui Rauschenberg,
aceastã lucrare reprezentând, de altfel, ºi punctul central al expoziþiei.
Folosit ca fundal pentru expoziþia intitulatã Eye Body: 36 Transformative
Actions (1963 – 2004), cu umbrelele sale mecanice, rotitoare ºi stricate, cu
luminile, cu cioburile de oglindã ºi alte obiecte gãsite în spatele mansardei
din Soho a Soho, unde a locuit începând din 1962, locul respectiv fiind
folosit pentru a adãposti magazinul de articole de blanã ºi piele
Papadopoulos.
Criticii de artã britanici Tracey Warr ºi Amelia Jones, autorii studiului
The Artist Body (apãrut la Editura PHAIDON, în anul 2000), lucrare ce
analizeazã opera a peste douã sute de artiºti americani ºi europeni care au
împãrtãºit ºi exprimat concepþii ºi idei asemãnãtoare cu cele ale lui
Schneemann, afirmau în prefaþã: „În termenii existenþialist-feminiºti ai lui
Simone de Beauvoir, Schneemann transferã subiectul feminin imanent în
domeniul masculin, activ al transcendentului. În Eye Body, nudul feminin
priveºte înapoi!”
Swing (1975) este o creaþie performativã, în care artista, atârnând goalã
de un copac ce poartã uniforma unul medic chirurg, trage linii cu creioane
colorate pe o foaie de hârtie albã în timp ce leagãnã trecutul. Lucrarea Up
to and Including Her Limits este susþinutã cu ajutorul a ºase monitoare
video ºi a numeroae fotografii, împreunã cu echipamentul original al
artistei. Mai multe ecrane plasate în expoziþia de faþã prezintã erotismul
polimorf al lui Schneemann, celebrãri ale plãcerii senzuale ºi ale extazului
mental, prin intermediul unor înregistrãri pe DVD ce imortalizeazã, astfel,
creaþiile performative din Fuses (1964 – 1966), Meat Joy ºi Body Collage
(1964), precum ºi din Infinity Kisses (2008).
Includerea în picturi a reprezentãrilor trupului gol al lui Schneemann
ºi al iubitului ei ca modalitãþi de expresie liberã a feminismului radical în
anii ‘50 ºi la începutul anilor ‘60 (unul din scopurile declarate ale creaþiei
sale fiind tocmai „erotizarea unei întregi societãþi vinovate”) a fost
respinsã de numeroºi critici de artã, fiind interpretatã ca o tendinþã extrem
narcisistã, exhibiþionistã sau chiar ca expresia unui porniri sexuale
exagerate, în aceastã categorie fiind incluse lucrãri în care artista prezintã

sãrutãri, fie ele ºi sufleteºti, cu pisicile sale sau altele, care constau în
înregistrãri video care o surprind fãcând sex. Unii chiar au numit aceste
reprezentãri de nuduri „expresii ale pãgânismului”, „expuneri dionisiace
ale sinelui” sau „nesãbuitã candoare sexualã”. Alþi critici, însã, au vãzut în
aceste lucrãri puntea de legãturã cu arta lui Stan Brakhage, prieten ºi
colaborator al artistei (ea a apãrut, de altfel, în trei dintre filmele sale
Daybreak ºi White Eye, ambele din 1957, ºi Cat’s Cradle, din 1959), fapt
evident mai ales în pelicula filmatã de ea însãºi, intitulatã Fuses (1967), în
care numeroase rame pictate, zgâriate, strãlucitoare sau lipite sunt menite
a sublinia momente sexuale, de la penetrare la felaþie sau cunnilingus.
Împreunã cu aceastã expoziþie, The Carolina Nitsch Project Room
prezintã o alta, Carolee Schneemann, Performance Photographs from the
‘70’s, aducând în faþa publicului o serie de fotografii alb-negru, câteva
cãrþi ale artistei ºi alte creaþii originale ale acesteia, printre care Blood
Work Diary (1972), cinci coºuleþe cu þesãturi purtând urme de sângerare
menstrualã, ºi Interior Scroll – un poem lung scris pe o foaie de hârtie de
forma unui pergament, pe care artista ºi l-a scos din vagin în timpul unei
expoziþii-reprezentaþie din anul 1975 – tras în folie ºi expus într-o casetã
de sticlã.
Deºi Carolee Schneemann a fost adesea supusã atacurilor violente de
tot felul, arta sa are darul de a-ºi învãlui instantaneu privitorul ºi de a-l
copleºi cu dragoste ºi senzualitate, fiind expresia clarã a unei abandonãri
totale în intimitatea fizicã, aceasta incluzând sexualitatea uneori excesivã,
aroganþa declaratã a expresiilor plãcerii ºi o preferinþã pentru relaþiile
violente.
Însuºi modul de prezentare a lucrãrilor expuse sub titlul Painting What
It Became este anti-academic, lipsit de continuitate, dar instructiv într-un
mod seducãtor ºi pe de-a-ntregul semnificativ din punct de vedere istoric
pentru evoluþia artei contemporane, plasând creaþiile lui Schneemann într-un
context cu adevãrat potrivit. „Sunt pictoriþã. Sunt încã pictoriþã ºi asta voi
fi pânã la moarte”, declara artista în anul 1993. ªi tot ea adãuga: „Tot ceea
ce am creat este o expresie a dorinþei mele de a extinde principiile vizuale
ºi dincolo de pânzã.”
În româneºte de RODICA GRIGORE
e-fuziuni jazz
PETRU ILIEªU
DE LA BLUE ALERT LA MAHAVISHNU ORCHESTRA.
ând þi se rãspunde la un mesaj la care nu mai sperai sã citeºti un
C rãspuns e ca ºi cum ai primi o minge aºa cum o primeau

jucãtorii din finalul filmului Blow Up, întinzându-se ºi valsând
cu încetinitorul, crispându-ºi faþa de efort, alunecând ºi plutind în aer. Ce
nebunie de film! Care insinueazã implacabil pentru totdeauna starea
jucãtorilor când seara târziu, conduc pe splaiurile Begãi ºi e liniºte ºi aud
pe fundalul de zumzãit monoton al motorului, zgomotul înfundat al unor
lovituri de paletã ce strãbat vag muzica albumului Adjanei Thomas: Blue
Alert. La limita jazzului dar în spiritul imaginii unei orchestre care cântã
într-un foiºor scãldat într-o luminã pal-aurie pe malul râului într-o noapte
de varã pentru o singurã pereche întârziatã care danseazã uitând de lumea
care s-a topit în întunericul oraºului. Cam aºa poate suna o poveste dar ºi
povestea lui Michelangelo Antonioni poate fi la fel de substituitã realitãþii
ºi, Doamne, ce mult aº fi dorit sã fiu acolo, lipit cu fruntea de þesãtura rece
a gardului de sârmã, ascultând loviturile de paletã, rare, pregnante, în
luminile scãzute ale reflectoarelor care scapã o razã spre locul unde mã
aflu astfel încât sã mã pot vedea ca personaj ºi erou al unui scenariu
„blue”. Sunt momente în care aº alege fãrã ezitare sã intru în acelaºi spaþiu
fictiv unde pot gãsi insula lui Ray Bradbury, sã pãºesc prin nisipul fin al
plajei pe care se sparg, din nou liniºtit, mãrunte valuri purtãtoare de alge.
Fãrã sã iau în seamã panoul de avertizare pe care e scris cu majuscule
“Atentie, aici sunt tigri!”. Unde regizorul foloseºte pentru fundalul sonor
piese din Airto Moreira, Floras’s Song sau San Francisco River ori
Oregon.
Îi mãrturiseam la un moment dau unei prietene despre stãrile stranii pe
care le am când îmi trec prin minte scene din unele filme anume ºi stãri la
fel de stranii ºi „aparte” când trãiesc un spectacol. Îi aminteam cã tocmai
am vãzut Edward (la Teatrul Naþional) ºi eram încã surescitat de
complexitatea în care a fost realizat. Îi scriam: „ Încearcã sã-l vezi. E
copleºitor. Regia ºi scenografia au mers într-un sclipitor tandem iar piesa
a culminat în actul II, cu decupaje statuare pe fondul unei muzici
sensibilizante”. Se vede, dupã modul în care foloseam superlativele, cã
eram “prins” în aceaºi plasã cu prietenul muzician care are în el
lumina esenþialã a unui astfel de „vãzut” ºi care lasã ºi el urme pe plaja

mirosind a sare ºi alge a lui Bradbury (Ilie Stepan). Dar episodul trebuie
schimbat pentru a nu ajunge sã avem o searã de tatonãri albastre ºi dupã
Hot Sand al aceluiaºi Airto Moreira puþinã parodie cu Brand X, fuziuni
cu un tempo mai viril dar la fel de predispus spre narativ ºi un popas final
în fantasticul Between Nothingness and Eternity a lui John Mc
Laughlin, urmat de fantasticul Lost Trident Sessions ºi de aproape tot ce
a atins unul dintre geniile muzicii secolului trecut, destul de puþin
cunoscut de marele public, public ce din aceastã perspectivã se aflã tocmai
cum spune Mc Laughlin: între Nimicnicie ºi Eternitate. Adicã a pierdut un
fel de „tot” ºi n-a pierdut nimic. Dar eu ºtiu cã aº fi poate cu mult altfel
dacã n-aº fi ascultat mesajul Mahavishnu Orchestra la o vârstã la care
nu ai nici puterea de înþelegere atât de profundã ºi nici cunoaºterea
complexitãþii lucrurilor dar ai puterea de a te lãsa fascinat ºi a cãuta
credinþa ca pe un absolut al cãutãrii. Tocmai în momentul în care lumea
celor lucizi ºi sortiþi a conduce destinul general vorbeºte cu patos despre
noþiunile sfinte, despre „patriotism”, despre apãrarea moºtenirii naþionale,
despre înþelepciunea ºi legitimitatea absolutã a celor care dau verdicte,
despre gloria celor care-ºi sacrificã viaþa pentru ideile altora sau despre
onoarea de a-þi pierde viaþa în numele unor simboluri banale sau
sofisticate, despre profesiile strãlucitoare ale celor care intermediazã între
Dumnezeu ºi muritorii de rând, despre visul american ºi cel sovietic,
despre puterea nevãzutã ºi discreþionarã a depozitelor bancare, despre
morga purificatoare a costumelor negre ºi despre poleiala fericitã a elitelor
financiare, despre destinul de vis al fetelor frumoase, iahturi, croaziere ºi
zgârie nori, despre palatele extraterestre ºi despre lumea care este a
oamenilor mari atât de neînþeleºi de noi ºi atât de muritori ei înºiºi. Ce
nedreptate! Când toata viaþa le stã la picioare ºi vine o clipã când trebuie
sã o piardã ºi odatã cu ea toatã mãreþia, gloria ºi nenumãratele zerouri ale
unui idol la care s-au închinat ºi cãruia erau dispuºi sã-i sacrifice totul.
Dar eu ºtiu cã aº fi poate cu mult altfel dacã n-aº fi ascultat You Know
You Know, de pe albumul The Inner Mounting Flame ºi nu aº fi înþeles
cã aparþin unei generaþii nãscutã la rãspântia dintre ideologii, cu ochii
îndreptaþi înãuntru spre asfinþitul anilor de inocenþã în care tineri
zâmbitori strecurau flori pe þeava armelor ºi cãutau în forþa creatoare a
naturii o alternativã la forþa progresului, încercau sã descopere în sensurile
profunde ale meditaþiei locul unde s-au autoexilat Spiritele, spre a le
întâlni ºi a le smulge rãspunsuri. Dar eu ºtiu cã aº fi poate cu mult altfel
dacã n-aº fi ascultat Dream din albumul Between Nothingness & Eternity
sau Wings of Karma de pe albumul Apocalypse nu aº fi înþeles cã pânã ºi
inocenþa generaþiei mele era mai mult o iluzie, cã o sãmânþã veninoasã a
rodit în noi ºi ceea ce ne dorim nu pare sã fie ceea ce ne dorim, cã
E-FUZIUNI JAZZ 243
trebãluim la o lume în care nu ne vom simþi bine ºi în care nu ne simþim

bine ºi nu pricepem ce ne-am dori de fapt.
ªi toate astea mi s-au pãrut cumva desluºite prin ceea ce magia lui
John McLaughlin a înfiripat tocmai în anii mei de rãscruce, când am
ascultat o seara întreagã I Wonder, aceeaºi piesã reluatã ore în ºir, fumând
ºi privind pe fereastrã strada ºi trecãtorii ºi tramvaiele care treceau prin
întuneric luminate dinãuntru ºi întinderea parcului mai mult bãnuitã în
negurã, fiindcã era prin anii 70 ºi lumea pãrea o promisiune întreþinutã de
cãrþile de poeme, de sculptura în folii de plumb ºi pictura hazard control,
de studenþii cehi care au pus degetul pe vârful baionetelor sovietice, de
forþa supergrupurilor rock ºi de idolii momentului Jimmy Hendrix, Janis
Joplin ºi Jim Morison care au deschis lacãtul societãþii eficiente, drogate
de progresul tehnic ºi au revãrsat-o în marile pelerinaje spre Woodstock ºi
Isle of Wright, de lumea omului nou care apusese încã înainte de a rãsãri,
drapatã de smogul unui secol turmentat de ambiþiile oamenilor
locomotivã, „marii bãrbaþi de stat”. Atunci aveam curajul sã intru în acest
joc al tatonãrilor cu viziunile mele cam dramatizate ºi pe alocuri roase de
patetismul crizelor de hipersensibilitate, de limbajul moale ºi o timiditate
uºor de intuit care se pierd în noaptea liniºtitã, cu ceaþa purpurie dansând
în încãpere ºi jucãtori de tenis care plutesc cu încetinitorul în aer. ªi-apoi
deodatã sunetele se topesc ºi totul se cufundã în liniºte. Aparent. Pentru cã
ceea ce ne mai rãmâne sã putem auzi sunt rarele bufnituri moi ºi
reverberate ale mingii de tenis care loveºte paletele. Ascunse în
întunericul cãruia zboarã spre trecut Pãsãrile de Foc ale lui McLaughlin.
miscellanea
Ion D. Sîrbu – posteritatea scriitorului. În opera antumã ºi opera postumã a lui Ion D. Sîrbu.
iunie, la Craiova, au avut loc manifestãri culturale Au participat scriitori, profesori universitari, cerce-
prilejuite de punerea în practicã a proiectului Ion D. tãtori ºi scriitori din Iaºi, Piteºti, Petroºani ºi
Sîrbu – posteritatea scriitorului. 90 de ani de la Craiova, dintre care amintim pe Elvira Sorohan (lu-
naºtere, 20 de ani de la moarte. Proiectul a fost crarea a fost cititã de Ioan Lascu), Nicolae Oprea,
realizat prin contribuþia Uniunii Scriitorilor din Mihai Barbu, Marian Boboc, George Popescu,
România – Filiala Craiova, Universitatea din Cra- Toma Grigorie, Mircea Moisa, Ioan Lascu, Nicolae
iova – Facultatea de Litere, Teatrul Naþional „Marin Coande, Doru Nicolae Pãtru, Toma Velici, Flori
Sorescu”. Bãlãnescu, Dumitru Augustin Doman etc. La
Debutul manifestãrilor, iniþiate de scriitorul manifestãri a participat ca invitat de onoare soþia
Ioan Lascu, director de proiect, a avut loc miercuri, scriitorului, doamna Elisabeta Sîrbu. La finalul
17 iunie, ora 18,00, la sala „Ion D. Sîrbu” a Teatru- simpozionului a fost citit un text scris de Paul Goma
lui Naþional din Craiova, cu un ciclu de conferinþe special pentru acest moment.
cu tema Ion D. Sîrbu – secretar literar la Naþionalul Actorii Emil Boroghinã ºi Remus Mãrgineanu,
din Craiova, la care ºi-au adus contribuþia Mircea ca ºi dna Didina Davidescu, prietenã apropiatã a
Corniºteanu, Emil Boroghinã, Ioan Lascu, Nicolae familiei Sîrbu, au þinut sã-l evoce pe cel care, într-
Coande, Toma Velici. A urmat un spectacol-lecturã un articol publicat în 1965, în Ramuri se autode-
cu fragmente din câteva piese scrise de Ion D. finea astfel, din postura de secretar literar: „Faþã de
Sîrbu: Arca Bunei Speranþe, Frunze care ard, Co- dramaturg am punctul de vedere al criticului; faþã
vor oltenesc ºi Pragul albastru. Au interpretat roluri
de consiliul artistic punctul de vedere al dramatur-
din piesele menþionate actorii Ilie Gheorghe, Mirela
gului ; faþã de regizorul piesei am punctul de vedere
Cioabã, Angel Rababoc, Gina Cãlinoiu. Ilie
al consiliului ; faþã de actori punctul de vedere al re-
Gheorghe l-a evocat emoþionant pe Ion D. Sîrbu, pe
care l-a întâlnit, providenþial, dupã cum ºi-a amintit, gizorului; faþã de public am toate punctele de ve-
chiar în anul absolvirii facultãþii de teatru. dere. Faþã de cronicarii dramatici nici unu. ªi,
O expoziþie documentarã cu afiºe ºi fotografii totuºi, sunt acuzat uneori cã prea þin la punctul meu
din piesele dramaturgului a fost amenajatã în de vedere.”
foaierul teatrului. Sâmbãtã, 20 iunie, ºi miercuri, 24 Comunicãrile participanþilor vor fi publicate
iunie, de la ora 11,00, la Biblioteca Judeþeanã „Ale- ulterior în corpusul unui volum intitulat Caietele
xandru ºi Aristia Aman” din Craiova au fost audiate Colocviului Naþional Ion D. Sîrbu. Craiova, 27
lecturi publice în limbile românã, francezã ºi iunie 2009.
englezã efectuate de tinerii traducãtori membri ai Pentru a încununa manifestãrile dedicate vieþii
cercului de profil INTERCULTURA de la Facul- ºi operei lui Gary Sîrbu, luni 29 iunie, cu o zi dupã
tatea de Litere. Opera vizatã a fost Jurnalul unui împlinirea a nouã decenii de la naºterea lui, la
jurnalist fãrã jurnal iar traducerile au fost coor- Petroºani, pe zidurile a trei clãdiri unde a locuit ºi a
donate de universitarii Ioan Lascu, Valentina Rãdu- învãþat cândva scriitorul, au fost dezvelite, cu
lescu, Anda Rãdulescu ºi Victor Olaru, Facultatea concursul Sindicatului Liber al Minei Livezeni,
de Litere, secþia traducãtori. plãci comemorative.
Omagierea lui Ion D. Sîrbu a continuat Finanþatori ai proiectului sunt Consiliul
sâmbãtã, 27 iunie, la Biblioteca francezã „Omnia”, Judeþean Dolj ºi Loteria Românã.
unde au avut loc lucrãrile colocviului naþional pe
tema Raporturi valorice ºi estetice stabilite între NICOLAE COANDE
MISCELLANEA 245
Gellu Naum în Cetatea Dogilor. Ne-a vizitat sãu trãitor de ani buni la Torino, ºi care fireºte ºi-a
la redacþie, proaspãt întors din Italia, distinsul tradu- asistat cu emoþie distinsul pater, la pomenita lan-
cãtor, critic ºi, mai nou, prozator (debutat în VR, 6- sare, imortalizând-o cu ajutorul computerului. Un
7) Geo VASILE. Ca sã ne povesteascã, pe viu, eveniment nu de toatã ziua, ce meritã comentat cu
înaintea jurnalelor ºi revistelor, cum pe 11 iunie satisfacþie ºi recunoºtinþã pentru un cãrturar pe cât
avusese loc la Institutul Român de Culturã ºi Cer- de discret pe atât de rafinat, care face cinste nu de
cetare Umanisticã de la Veneþia (oraºul cel mai azi de ieri imaginii României în spaþiul cultural
suprarealist cu putinþã din Europa, spune domnia- despre care (ºi pentru care) cu atâta devoþiune
sa) lansarea unei masive antologii bilingve Gellu traduce, scrie ºi vorbeºte. La mai mare, stimate Geo
Naum LA QUINTA ESSENZA. A CINCEA Vasile, Signoria voastrã ! (M.D.)
ESENÞÃ apãrute recent la Editing Edizioni, Tre-
viso. Am vãzut ºi noi superba carte, de 312 p., Limba românã e grea. Am vrut o vreme sã uit
“blindatã” cu o amplã cronologie a operei poetului greºelile de limbã românã care se abat asupra
de la Comana, precum ºi cu un eseu introductiv, noastrã mai ceva decât ploile dintr-o primã parte a
ambele aparþinând – se înþelege – italienistului ºi acestei veri. Dar, tot ascultându-i ºi citindu-i pe ipo-
criticului Geo Vasile. La eveniment, mai aflãm, au chimenii diverºi ai politicii ºi comentãrii ei vorbind
luat cuvântul directoarea Institutului, Monica Joiþa, sau scriind, nu m-am putut abþine ºi am mai notat
prof. Silvana Tamiozzo de la Universitatea Ca’ Fos- câteva barbarii de limbã sau expresii folosite aiurea,
cari ºi criticul Nicola Cecconi. Apoi, în ziua ur- altele decât acelea pe care l-am mai semnalat
mãtoare, pe 12 iulie, lui Geo Vasile i s-a decernat la cândva, în aceastã rubricã. Îmi amintesc ce indignat
sediul Primãriei – de cãtre asesoarea pentru produc- a fost un amic, prozator Dumnezeu sã-l ierte, când
þie culturalã ºi relaþii internaþionale, ex-deputata i-am atras atenþia asupra pleonasmului implicit al
Luana Zanella –, medalia oraºului Veneþia în semn expresiei, pe care o folosise, „acum câþiva ani în
de recunoaºtere a activitãþii sale de promovare a urmã”. Or, asta era la fel de frecventã ca ºi, între
relaþiilor culturale româno-italiene. În timpul seju- timp, „avem decât”. Numai cã dacã în cea de-a
rului la Veneþia, Geo Vasile a fost cãutat (pentru doua lipsea ceva, negaþia iniþialã, în prima erau
mulþumiri privind o mai veche traducere ºi anta- comasate douã posibilitãþi de a spune acelaºi lucru:
marea uneia noi) de Tziano Scarpa, autorul recen- „acum câþiva ani” ºi „cu câþiva ani în urmã”. Dl
tului roman Stabat mater, distins în aceastã varã cu ministru Gh. Pogea, de la Finanþe, mai pune de un
douã premii, Super Mondello(Palermo) ºi Strega. asemenea, sã-i zicem pleonasm, deºi nu e tocmai
În drum spre casã, prietenul nostru a rãspuns aºa ceva, în care fuzioneazã douã expresii posibile
invitaþiei romancierului Marco Salvador de a vizita cu acelaºi sens. D-sa zice, la un moment, într-o de-
printre altele, Centrul de studii pasoliniene de la claraþie televizatã (cum altfel?): „sã ne punem de
Casarsa, unde se vãd, între altele, caietele-manu- comun acord”, când este limpede pentru orice vor-
scrise ale jurnalului de tinereþe, încã inedit, al lui bitor cu oarecare practicã a românei corecte, cã
Pasolini. La plecarea în þarã de pe aeroportul Tre- ajungea ori „sã ne punem de acord”, ori „de comun
viso, Geo Vasile s-a întrevãzut preþ de o cafea cu acord”, cu verbul dupã: vom face, vom propune,
scriitorul Paolo Ruffilli (directorul colecþiei în care vom decide (dupã specificul postului) etc. Un alt
a apãrut antologia lui Gellu Naum), prieten al ministru, dna Elena Udrea, se duce undeva, la secui,
literaturii ºi artelor române, prezent în bibliotecile ºi în Covasna sau Harghita, ºi le spune celor care n-au
librãriile noastre cu mai multe volume de poezie ºi altã treabã decât sã o asculte: „zona dvs. este prima
prozã. Autorul italian a þinut sã-i dãruiascã traducã- la nivelul þãrii care…” nu ºtiu ce face, are sau
torului sãu în românã versiunea italo-spaniolã a reprezintã. Cã „prima din þarã” nu putea sã spunã, i
volumului Diario di Normandia (premiul se pãrea prea popular, banal, simplu. Toþi aceºtia,
Montale), apãrutã recent în Mexic. ajunºi într-o lume cu pretenþii (nejustificate de bunã
Geo Vasile, în redacþia VR, ºi-a ilustrat rela- seamã) au impresia cã nu mai pot vorbi ca mamele
tarea despre experienþa sa ferice în patria lui Tizian lor sau mãcar ca bunicile lor, dacã mamele vor fi
cu un material documentar, iconografic, impresio- vorbit ºi ele, sãracele, ca ei. Preþioºii ridicoli umplu
nant: antologia din Gellu Naum, medalia oraºului astãzi „câmpul ºi roiesc ca la un semn”, numai cã
Veneþia, pliante ºi fotografii, multe fotografii cu nu mai „bat cu scãrile de lemn” „în caii lor sãlba-
personajele invocate mai sus, inclusiv alãturi de fiul tici”, ci dimpotrivã, bat cu piciorul pe acceleraþiile
automobilelor de lux. În limba românã frumoasã, Rotaru, debutantul Daniel Kara, Florina Zaharia,
aºezatã, literarã, se spunea când era vorba de ceva Dan Mircea Cipariu. Prezentatori: Dan Mircea
care, pe de o parte este aºa, dar privitã din altã parte Cipariu ºi Ioan Cristescu. Printre poeþi, substanþiali,
se înfãþiºeazã altfel: „pe de altã parte”. Ei bine, nu, interpreþii de jazz, grupul lui Mircea Tiberian ºi
acum se spune sau mai ales se scrie: „pe de cealaltã Maria Rãducanu. Toatã reprezentaþia a þinut ceva,
parte”. Nu zic cã nu e corect, adicã nu se înþelege ce de la ora 22,20 ºi pânã la 5 dimineaþa, pentru cine a
vor sã spunã autorii articolelor care cuprind aceastã mai rezistat unei nopþi albe. De prisos sã adaug cã
inovaþie, numai cã ajungea sã spunã „de cealaltã recitalurile au fost unele aproape fãrã cusur, fiecare
parte”. Probabil cã „pe”-ul adãugat acolo cam ca poet beneficiind de 10, 15 sau 20 de minute, dupã
nuca-n perete e rãmas de la acuzativul cu prepoziþie preferinþe, iar unii dupã gradul mai mare sau mai
care ºi-a cam pierdut-o. Adicã de la „hotãrârile (pe) mic de continenþã ori incontinenþã verbalã.(N. Pr.)
care le-am luat”, cum spunea deseori chiar dl
Tãriceanu, ca sã nu mai zic de succesorii domniei Apostrof, Poesis, Arca – 20 de ani. La sfârºitul
sale pe la guvern, care-l depãºesc, cãci liberalul mai primãverii 2009, trei reviste literare româneºti au
nimerea ºi câte un „hotãrârile pe care le-am luat”. împlinit 20 de ani de existenþã, fiind nãscute odatã
Cât despre perechile de tip „fie…fie”, astea sunt cu intrarea sub zodia libertãþii a literaturii noastre,
despãrþite demult ºi ar trebui, poate, o lege pentru dupã evenimentele din 1989, care au adus mãcar o
reîntregirea familiei lor. Cel mai des auzi sau vezi schimbare certã, din noianul de speranþe investite în
scris; „fie asta sau cealaltã”, ceea ce, în logica limbii ele: libertatea cuvântului. Deºi apãrute în trei puncte
române corecte, literare, ar presupune încã un ele- geografice diferite, Cluj, Satu Mare, Arad, cele trei
ment; „fie asta sau cealaltã, fie aceea sau altele”. Mã noi publicaþi literare, ajunse acum la vârsta tinerei
opresc aici, nu înainte de a mai semnala ºi barbara lor maturitãþi responsabile, au câteva puncte în co-
pronunþie „prevèderi”, care a fost nemuritã de Ni- mun, care pot da o serie de sugestii semnificative
colae Ceauºescu ºi ai sãi, ºi pe care o auzim, azi, despre ansamblul literaturii române. Cele trei re-
chiar de la persoane tinere, care nu par a-l fi ascultat viste sunt scoase de poeþi, Marta Petreu, George
vreodatã pe dictatorul împuºcat, de la care ne vine Vulturescu ºi Vasile Dan, toþi trei aparþinând
ºi titlul de mai sus; cineva a pronunþat, în glumã, generaþiei 80, ºi – în sfârºit – atât Apostrof, cât ºi
auzindu-l vorbind, aceastã formulã. (N. Pr.) Poesis ºi Arca au apãrut ºi continuã sã aparã cu rit-
micitate vitalã în spaþiul literar al Transilvanei. Lã-
Maratonul de poezie ºi jazz. Neobositul sând în seama cititorilor concluziile care pot reieºi
preºedinte el Secþiei de Poezie a Filialei Bucureºti a din aceastã evidenþã, vom mai preciza doar cã
Uniunii Scriitorilor, Dan Mircea Cipariu, este din fiecare dintre cele trei remarcabile publicaþii preia
nou, dupã „Trenul regal” de anul trecut (ce regal!), în conþinut ºi modul de prezentare o trãsãturã dis-
organizatorul unui eveniment cu poezia-n frunte. tinctã a personalitãþii edificatorului lor, cât ºi a area-
Maratonul de poezie ºi jazz s-a desfãºurat în foaie- lului geografic ºi cultural în care continuã sã pul-
rul mare al Teatrului de Operetã. 24 de poeþi au in- seze cu o emoþinantã consecvenþã de 20 de ani
trat în antologia pe care a scos-o cu acest prilej, în încoace, cu eforturi ºi sacrificii pe care numai cei ce
condiþii grafice, datoritã lui Mihai Zgondoiu, ºi nu ºi-au investit în ele o parte din energia, speranþele ºi
numai grafice, excelente dl Ioan Cristescu, la edi- propria tinereþe creatoare le cunosc cu adevãrat.
tura sa. Iatã poeþii, în ordinea intrãrii la recital: Revista Apostrof, apãrutã cu 20 de ani în urmã
Traian T. Coºovei, Ion Mureºan, Nicolae Prelipcea- la Cluj-Napoca, din energica iniþiativã vocaþionalã a
nu, Constantin Abãluþã, Ioan Es Pop. Liviu Ioan fragilitãþii vitale, care marcheazã poezia Martei
Stoiciu, Denisa Comãnescu, Florin Iaru, Eugen Petreu, pune în evidenþã anvergura lui Homo
Suciu, Mihail Gãlãþanu (care, pânã la urmã, a intrat edificator, sub semnul cãruia stau ºi celelalte douã
numai în antologie, nu ºi la recital), Augustin Frã- noi publicaþii, devenite în 20 de ani veritabile insti-
þilã (care a ºi cântat, acompaniat de propria-i chita- tuþii de culturã ale locului, cu edituri proprii, festi-
rã, melodii pe versuri de poeþi cunoscuþi, între care valuri ºi întâlniri literare, acþiuni ºi iniþiative cultu-
la loc de cinste Nichita Stãnescu), Lucian Vasilescu, rale în arealul zonal, care civilizeazã spaþiul ºi tim-
Nichita Danilov, Paul Vinicius, Cornelia Maria pul, marcându-le cu istoricitate durabilã. Apostrof a
Savu, Octavian Soviany, Bogdan Ghiu, Bogdan O. preluat de-a lungul anilor rigoarea ºi formaþia uni-
Popescu, Adrian Suciu, Anca Mizumschi, Andra versitarã a poetei, jurnalistei, profesoarei ºi filo-
MISCELLANEA 247
sofului Marta Petreu, cãrþile publicate în Biblioteca bile, a fãcut din revista Poesis de la Satu Mare o
editurii proprii, dosarele solide care dau substanþã apariþie jurnalisticã de cursã lungã, impunând-o ca
documentarã ineditã fiecãrui numãr, dedicat câte pe una dintre cele mai prestigioase publicaþii de
unei mari personalitãþi, apetenþa pentru elucidarea poezie din Europa. Coagulatã în jurul vocaþiei mi-
unor zone nebuloase ale literaturii române inter- sionare a poetului George Vulturescu, în plan so-
belice, cu restabilirea chirurgicalã a adevãrului cial-cultural, cu susþinerea financiarã întrutotul be-
istoric, interviurile cu prestigioase valori româneºti neficã a cotidianului Informaþia zilei, impus de
afirmate în plan european ºi mondial, greutatea scriitorii Dumitru Pãcuraru ºi Ilie Sãlceanu, revista
semnãturilor ºi seriozitatea investigaþiilor critice, Poesis a devenit în 20 de ani, dintr-o „revistã de
toate acestea fac din revista clujeanã o construcþie autor”, poate cea mai eficientã instituþie culturalã a
solidã, cu program vizibil marcat de vocaþia ardele- nordului literar transilvan, prin corolarul de acþiuni
neascã a sincronizãrii ºi afirmãrii în plan universal complementare: Festivalul internaþioal „Zilele
a culturii române. Apostrof ºi-a marcat sãrbãtoarea culturale Poesis”, care adunã la Satu Mare aproxi-
cu un numãr întreg, pe mai, în care un eºantion mativ o sutã de valori literare, în fiecare an, Pre-
valoros de personalitãþi ale culturii române actuale miile naþionale „Frontiera Poesis”, cu recitaluri de
îºi reafirmã solidaritatea cu iniþiativa poetei Marta poezie în Catedrala Adormirea Maicii Domnului,
Petreu, relansând cu speranþe înnoite încrederea în Centrul multicultural „Poesis”, din Satu Mare,
vitala activitate a creatorilor de literaturã. fondat împreunã cu poetul Dumitru Pãcuraru, în
Acelaºi lucru a fãcut ºi revista Arca din Arad, cadrul cãrora se iniþiazã lansãri periodice de cãrþi
20 de ani de apariþie neîntreruptã, în condiþii istorice ale unor scriitori din þarã ºi strãinãtate, traduceri,
ºi financiare precare, fiind o veritabilã victorie nu lecturi publice, expoziþii etc. Fiind o revistã fãrã
doar a grupului de scriitori solidarizaþi în jurul redacþie ºi angajaþi permanenþi, mizând doar pe
poetului Vasile Dan, cât mai ales a ideii de culturã colaboratori ºi pe vocaþia de factotum a iniþiatorului
de performanþã, în zone geografice depãrtate de (de la corecturã la distribuþie), supravieþuirea
centrul canonic, decizional. Dacã ar fi sã gãsim o revistei Poesis ºi ofensiva ei culturalã timp de 20
marcã proprie a revistei Arca, în peisajul atât de ani, la o margine de þarã ºi de latinitate, pun în evi-
diversificat al presei culturale actuale, aceasta ar denþã faptul cã vocaþia adevãratã, talentul personal
trebui sã stea obligatoriu sub semnul eleganþei ºi ºi spiritul de sacrificiu în folosul ideii de culturã
distincþiei, care au impus publicaþia ca o prezenþã sunt cele mai eficiente insitituþii culturale ale
prestigioasã a presei literare de azi. Cu o prezetare statului român, care ar trebui sprijinite fianaciar ca
artisticã remarcabilã, valorizând cu fiecare numãr atare, în defavoarea veleitarismului birocratic
creaþiile unor artiºti plastici locali, revista Arca ºi-a bugetivor.
consolidat profilul de-a lungul anilor în jurul Le dorim celor trei reviste transilvane ajunse la
vocaþiei publicistice a unor scriitori arãdeni valo- înfloritoarea vârstã de 20 de ani, Apostrof, Arca,
roºi, Gheorghe Schwartz, Gheorghe Mocuþa, Ro- Poesis, iniþiatorilor, redacþiilor ºi colaboratorilor lor,
mulus Bucur, Mihail Neamþu, Horia Ungureanu viaþã lungã, putere de muncã ºi speranþã, drum bun
º.a., care au ºtiut sã îmbine activitatea criticã ºi ºi frumos în istoria viitoare a literaturii române. (Z.I.)
jurnalisticã proprie cu atragerea unor colaboratori
prestigioºi din plan naþional ºi european. În acest Dinescu parodiat in integrum. Cu noul sãu
sens, revista Arca a excelat prin promovarea unor volum de versuri, La bunã dispoziþia Dumnea-
programe transfrontaliere, numere întregi fiind voastrã, lansat la Bookfest 2009, poetul Liviu Capºa
dedicate literaturii spaþiilor învecinate, sârbe, reuºeºte o performanþã demnã de o imaginarã Gui-
slovace ºi mai ales maghiare, reuºind sã promoveze ness Book a literaturii române: toate piesele cãrþii
apariþia unor antologii de literaturã zonalã, cum este sale de 88 de pagini sunt parodii dupã opera unui
remarcabilul volum Ponton, realizat prin colabora- singur autor, Mircea Dinescu, a cãrui operã mustind
rea scriitorilor din Arad ºi Jula (Ungaria), care pune de sensuri pamfletare grave a fost remixatã în re-
în evidenþã comuniunea unor aspiraþii culturale gistrul “eroi-comic-satiric”, vorba lui Deleanu, sub
unificatoare, concomitent cu trãsãturile specifice ce sigla cunoscutului deziderat al lustraþiei din anii 90,
dau identitate fiecãrui areal valoric, distinct. restitutio in integrum. E de prisos sã spun, cred, cã
O mizã oarecum asemãnãtoare, dar particula- lansarea de la Bookfest la standul Editurii Vinea a
rizatã printr-o o serie de semne proprii foate vizi- fost, în ton cu cartea, o… parodie de lansare.
Acest volum, cu totul inedit prin proiectul de a deloc linear ºi cuminte, din punct de vedere didac-
îngâna doar opera unui singur autor, dublându-i tico-taxonomic, e cã în volumul care poartã excelen-
unicitatea într-un fel de serializare alternativã, tul titlu La bunã dispoziþia Dumneavoastrã, paro-
complementarã prin polul satiric adãugat, nãscutã distul nu “se lãfãie” doar pentru o clipã în halatul de
parcã sub semnul constelaþiei Gemenii, este favori- mãtase al lui Mircea Dinescu, ci pentru mult timp de
zat de destinul cu totul atipic al autorului însuºi, în acum înainte, mimul îi ia nu numai papucii ºi
literatura de azi. Prin debutul sãu timpuriu, din anii halatul, ci îi cunoaºte atât de bine întreaga gardero-
70, poetul Liviu Capºa ar fi trebuit sã aparþinã bã, cât ºi întreaga “casã de creaþie”, încât se întâmplã
acestei promoþii literare, mult susþinutã de regretatul ceva similar ca în cazul sosiilor prezidenþiale: ni-
Laurenþiu Ulici, în masivul sãu volum, Literatura meni nu mai ºtie la un moment dat cine e cu adevã-
românã contemporanã, Editura Eminescu, 1995, rat originalul ºi, dacã s-ar întâmpla un nedorit atentat
dedicat celor peste 600 de scriitori ai promoþiei 70. (cum sunt atâtea în istorie), dublura ar putea face
Evaluându-l, însã, dupã autorii vizaþi în cele patru istorie pe cont propriu mai departe, fãrã sã observe
volume de parodii, publicate pânã acum de Liviu cineva din publicul popular substituirea. ªi cum
Capºa, Hipodromul cailor de mare, 1993, Parodii Mircea Dinescu nu prea mai scrie versuri de mulþi
optzeciste, 2000, Noi parodii optzeciste, 2001, ºi ani, acaparat cu totul de treburi mult prea publice, ºi-
Muzeul parodiilor de cearã, 2005, raftul sãu istoric ar putea asigura o prelungitã vitalitate procreativã, în
evident pare a fi generaþia 80. Surpriza mare vine ordine literarã, plãtindu-l în secret pe Liviu Capºa
însã din constatarea cã Liviu Capºa ºi-a publicat sã-i þinã opera la zi, eventual într-o cât mai prolificã
toate cãrþile sale, alte patru volume de versuri pro- postumitate, fãrã ca nimeni sã cunoascã acest lucru
prii, trei cãrþi de versuri pentru copii ºi douã de pu- de mare tainã, evident, înafarã de noi. (Z.I.)
blicisticã angajatã, dupã 1993, evidenþã care ar
trebui sã îl încadreze în promoþia nouãzeciºtilor, Iolanda Malamen – cinci volume de inter-
alãturi de Ioan Es. Pop, Cristian Popescu sau Mihail viuri. Poeta, prozatoarea ºi jurnalista Iolanda Ma-
Gãlãþanu. lamen se aflã la jumãtatea parcursului, cu unul din-
Situaþia lui Liviu Capºa se complicã în sin- tre cele mai utile proiecte editoriale ale literaturii
gularitatea sa dacã observãm cã a publicat patru române. Ambiþia scriitoarei e sã publice zece
cãrþi de parodii, tot atâtea câte ºi de versuri ori- volume de interviuri cu scriitorii români de azi, care
ginale, în timp ce majoritatea parodiºtilor noºtri ilu- ar putea fi pentru cercetãtorii de mâine “un manual
ºtri (Marin Sorescu, de exemplu) a folosit acest gen de lucru orientativ, al istoriei literare din deceniul
literar doar ca rampã de lansare pentru producþia 2000-2010”, dupã propria mãrturisire. Cu volumul
proprie, astfel încât toatea aceste complicaþii bio- cinci, Scris ºi de scris, apãrut recent cu sprijinul
bibliografice îl fac pe autor foarte greu încadrabil. editurilor Tracus Arte, Bucureºti, ºi Charmides,
Nebuloasa nu e tranºatã nici mãcar de Alex ªtefã- Bistriþa, Iolanda Malamen a ajuns la mijlocul
nescu, un susþinãtor consecvent al lui Liviu Capºa, traseului, proiectul sãu amintind prin anvergurã ºi
în masivul sãu volum Istoria literaturii române seriozitate de acela al lui George Arion, care a
contemporane, 1941-2000, unde îi dedicã un publicat în 1999 O istorie a societãþii civile
medalion cu formulãri memorabile, care ar putea fi româneºti în interviuri, lucrare masivã, în douã
încorporate în viitorul bazonul nobiliar al Casei volume de format mare, cuprinzând dialoguri
Lirice Capºa: “Liviu Capºa urmãreºte atent ºi cu realizate de scriitor în revista Flacãra, cu valori
spirit critic spectacolul poeziei româneºti. Parodiile româneºti afirmate în special înainte de 1989. În
sale sunt ecoul pe care îl au scrierile poeþilor din arta interviurilor a mai excelat, în ultimii ani,
epocã în conºtiinþa unui supercititor. Ele constituie, prozatoarea Dora Pavel, dar în timp ce aceasta îºi
în mare mãsurã, un exerciþiu de criticã literarã, publicã dialogurile în reviste exclusiv culturale,
întrucât fac vizibile mecanismele de producere a România literarã ºi mai ales publicaþiile din Ardeal
emoþiei folosite de poeþi. Când îl imitã pe Mircea (Apostrof, Acolada º.a.), Iolanda Malamen a reuºit
Dinescu, Liviu Capºa devine pentru o clipã Mircea sã aducã datele criticii literare, scenariul personal al
Dinescu, lãfãindu-se cu umorul necesar în halatul autorilor ºi valoarea cãrþilor lor în atenþia publicului
de mãtase al acestuia” larg, toate interviurile celor cinci volume de pânã
Problema care complicã ºi mai mult lucrurile acum fiind publicate în cotidianul Ziua. Într-un
încâlcite ale acestui destin literar numit Liviu Capºa, cuvânt de prezentare a cãrþii, de pe coperta a patra,
MISCELLANEA 249
Mihai ªora înscrie demersul curajos ºi responsabil fiei interlocutorului ºi a momentelor sale cheie, cu
al Iolandei Malamen în tradiþia de ansamblu a repercusiuni asupra creaþiei, spontaneitatea incitan-
presei româneºti, încadrând volumele sale în seria tã a întrebãrilor ºi plierea pe fluxul comunicativ, în
precedentelor ilustre, deschise de Mãrturia unei interviurile fãcute pe viu, faþã cãtre faþã, ineditul ºi
generaþii, a lui Felix Aderca, apãrutã dupã primul valoarea istoricã a mãrturisirilor smulse depinzând
rãzboi mondal, ºi de interviurile lui Ion Biberi, în cea mai mare mãsurã de ºtiinþa dialogalã a celui
publicate dupã al doilea rãzboi mondial. ce pune întrebãrile. Iar în acest sens, Iolanda Ma-
Volumul Scris ºi de scris (V) al Iolandei lamen exceleazã prin ceea ce aº putea numi calita-
Malamen cuprinde 37 de interviuri cu scriitori tea faticã a dialogurilor sale, cãldura lor umanã ºi
români din toate generaþiile ºi genurile literare, din ºtiinþa rarã de a þine comunicarea vie, treazã ºi res-
þarã ºi de peste hotare, care se succed în carte în ponsabilã, la cea mai înaltã treaptã a mãrtursrii, per-
aceeaºi ordine în care au apãrut în presã: Alexandru formanþã care nu s-ar putea realiza dacã jurnalista
Paleologu, Constanþa Buzea, Mircea Cãrtãrescu, n-ar fi ea însãºi o scriitoare de valoare, cunoscând
Vitalie Ciobanu, Tudor Þopa, Dan Silviu Boerescu, respiraþia vie a organismului vital numit literatura
Paul Aretzu, Saviana Stãnescu, Luminiþa Marcu, românã. Însã, deasupra acestora valenþe atractoare
Irina Egli, ªerban Foarþã, Liviu Ioan Stoiciu, de autenticitate umanã, Iolanda Malamen vãdeºte în
Ruxandra Cesereanu, Irina Horea, Ana Blandiana, toate dialogurile sale o deschidere admirabilã, care
Andrei Codrescu, Nora Iuga, Traian T. Coºovei, îi va asigura succesul proiectului celor zece volume
Petru Maier Bianu, Petru Popescu, Adrian Alui de interviuri: devotamentul cu care slujeºte cultura
Gheorghe, Dan Mircea Cipariu, Filip Florian, Ion românã, credinþa cã solidaritatea cu valorile înte-
Zubaºcu, Florin Lãzãrescu, Anca Mizumschi, meiazã mai durabil în timp decât sfâºierile recipro-
Constantin Stan, Irina Petraº, Dan Lungu, Mihaela ce. În acest sens, Iolanda Malamen investeºte în
Ursa, Petru Poantã, Gellu Dorian, Ardian-Christian
proiectul sãu ajuns la jumãtatea parcursului ºi o
Kuciuk, Vasile Spiridon, Florina Ilis, Aurel Rãu,
dimensiune misionarã: cu o jumãtate de fiinþã îºi
Dan Coman. Dupã cum se poate vedea fie ºi din
scrie propriile cãrþi de literaturã, cu cealaltã jumã-
aceastã “listã a Iolandei Malamen”, în atenþia inte-
tate iese în arenã, între oameni, stârnind întrebãri ºi
rogativã a jurnalistei intrã autori cu vârste vene-
rãspunsuri care par sã ducã în acelaºi sens: cultura
rabile, ale cãror mãrturii de sfârºit de destin au certã
îºi va avea întotdeauna locul sãu meritat între
valoare testamentarã, ca în cazul lui Alexandru
Paleologu, Petru Popescu sau Tudor Þopa (cu care oameni, în mãsura în care vom crede noi înºine în
a realizat un volum separat de dialoguri, lansat la spiritualitatea lumii ºi, mai ales, vom sãri din
Bookfest 2009), dar ºi tineri din ultimele promoþii, propria paginã ºi vom milita în arena publicã pentru
abia intrate în literaturã, Dan Coman, Filip Florian, locul care i se cuvine literaturii în jungla ofensivã a
Dan Mircea Cipariu, valoroºi scriitori români care schimbãrilor paradigmatice din jur. (Z.I.)
trãiesc în America, Andrei Codrescu ºi Saviana
Stãnescu, dar ºi în Basarabia, Vitalie Ciobanu, poeþi Singurãtatea matematicianului. Volumul,
remarcabili ca Ana Blandiana, Constanþa Buzea, apãrut la Editura Academiei, 2008, preia discursul
Mircea Cãrtãrescu, Nora Iuga, ªerban Foarþã, dar ºi de recepþie al domnului academician Solomon
prozatori ºi critici redutabili, Irina Petraº, Constan- Marcus la primirea în Academia Românã, împreu-
tin Stan, Vasile Spiridon, Petru Poantã, Florina Ilis, nã cu rãspunsul domnului academician Marius Iosi-
Florin Lãzãrescu, preferinþa jurnalistei îndreptându- fescu.
se totuºi spre poeþi, care constituie majoritatea Discursul de recepþie era, cu câteva generaþii în
dintre repondenþii sãi, aleºi din diverse zone ale urmã, un mod obiºnuit de a marca pãtrunderea în
geografiei noastre literare: Paul Aretzu, Ruxandra Academie, reflectând natura aristocraticã a culturii.
Cesereanu, Traian T. Coºovei, Adrian Alui Gheor- Dialogul, respectul faþã de ceilalþi ºi modestia ar
ghe, Anca Mizumschi, Gellu Dorian, Aurel Rãu º.a. caracteriza nobleþea omului de culturã. Dialogul
Aceastã biodiversitate literarã remarcabilã este considerat modul normal de existenþã ºi þine de
pune în evidenþã potenþialul jurnalistic al scriitoarei o anumitã unitate a activitãþilor umane. Aceastã uni-
Iolanda Malamen ºi mai ales calitãþile multiple ale tate este vizibilã ºi în rãspunsurile unor academi-
intervievatoarei: informaþia la zi, lecturile obliga- cieni, care aveau o cu totul altã specializare decât
torii din opera celui interogat, cunoaºterea biogra- cei care îºi rosteau discursurile de recepþie. De
exemplu, în 1883, compozitorului George Enescu i- Dincolo de titlul care sugereazã o temã sen-
a rãspuns Gheorghe Þiþeica. sibilã – singurãtatea –, discursul domnului acade-
Modestia domnului Marcus se observã de la mician Solomon Marcus vorbeºte despre un dialog
începutul cuvântului sãu, cãci „a te pretinde mate- uman ºi interdisciplinar, în cadrul cãruia mate-
matician este o cutezanþã pe care puþine persoane în matica îmbogãþeºte celelalte discipline cu ceea ce
cunoºtinþã de cauzã ºi-o pot permite.“ þine de virtuþile ei: spiritualitate, libertate, gratuitate.
În ce constã singurãtatea matematicianului? Discursul de recepþie îl înfãþiºazã, aºa cum recu-
Aflãm cã existã, în primul rând, o singurãtate a ma- noaºte ºi discipolul domniei sale, domnul Iosifescu,
tematicii ºcolare. În gimnaziu, adesea, elevii res- ca pe un matematician atipic, interesat de mai multe
ping aceastã disciplinã, considerând-o un fel de domenii ale culturii, cu contribuþii numeroase în
pedeapsã. Primind, chiar în prima orã de curs, de la disciplinele umaniste, cu o bogatã viaþã spiritualã, ºi
profesorul Miron Nicolescu, îndemnul de a face aº adãuga, cu o mare sensibilitate, manifestând
tabula rasa din matematica ºcolarã, studentul Solo- cãldurã sufleteascã în dialogul cu ceilalþi, dincolo
mon Marcus a fost iniþiat în Analiza matematicã, de erudiþia de care dã dovadã ºi de limbajul elevat.
aflând aspecte pe care le întâlnise în poezia lumii: Un poet al acestei arte care este matematica.
„În acelaºi timp, întocmai ca ºi matematica
infinitului, poezia transgreseazã locul comun al MONICA PATRICHE
existenþei cotidiene, pentru a ne pune în contact cu
aspecte antiintuitive, paradoxale, ale existenþei.“ Revelaþia unui debut amânat. Dupã douã
Domnul Marcus mãrturiseºte cã a descoperit pagini semnate (sub pseudonim) în România lite-
din nou singurãtatea în momentul în care a trecut la rarã (la intervale scurte, pe parcursul anului 2007)
o activitate interdisciplinarã ºi filosofii, oamenii de ºi o paginã de poezie, sub numele real (Astra,
ianuarie 2009), Vladimir Udrescu se restituie pe
ºtiinþã, scriitorii, gazetarii erau miraþi de existenþa
sine momentului poetic actual, prin ceea ce s-ar
unei posibile legãturi între matematicã ºi calcula-
putea numi, din punct de vedere editorial (scot
toare, pe de o parte, ºi lingvistiscã, biologie ºi psi-
cavaleria, Editura Brumar, 2009, colecþia Poeþi
hologie, pe de alta. Matematica era vãzutã doar ca
români contemporani), un debut amânat. Cãci,
un ºir de calcule.
echinoxist prin formaþia sa clujeanã (paginile cãrþii
Factorul care determinã, în primul rând, singu-
pot sugera afinitãþi cu poeþi ca Vasile Igna, Adrian
rãtatea matematicianului este limbajul, astfel cã Popescu, Dumitru Chioaru sau braºoveanul Ioan
autorul se ocupã în primul rând de a-i stabili com- Pop Barassovia), dacã Vladimir Udrescu ºi-ar fi
ponentele, funcþiile, dimensiunile narative ºi dra- strâns între douã coperþi poeziile risipite, cândva,
matice. Dar matematica nu este doar limbaj, ci este prin reviste ca: Steaua, Tribuna, Luceafãrul, Astra
fenomen de culturã, ºtiinþã, artã, mod de a înþelege sau Caietele de literaturã ale Filialei Braºov a
lumea, mod de viaþã... ºi lista rãmâne deschisã. U.S.R., faptul i-ar fi dat, probabil, lui Laurenþiu
Matematicianul se confruntã cu o dublã sin- Ulici posibilitatea de a-ºi spori numãrul poeþilor
gurãtate: singurãtatea care-l are pe el ca autor, dar ºi integraþi, în a sa Literaturã românã contemporanã (
singurãtatea matematicii în viaþa socialã. ªi totuºi, Bucureºti, Editura Eminescu, 1995), aºa-numitei
domnul Marcus gãseºte cã tocmai „izolarea la care Promoþii ’70. Numai cã autorul cãrþii scot cavaleria
este condamnatã îi conferã matematicii universa- le considerã, acum, pe acelea doar versuri spuse
litatea pe care nimeni nu i-o poate contesta.“ Mate- parcã de o gurã strãinã. Cele 33 de poeme
matica este „un catalizator al transferurilor de idei, (cavalereºti, cum le subintituleazã) ce alcãtuiesc
concepte ºi rezultate între domenii dintre cele mai sumarul cãrþii scot cavaleria (un titlu nunaþat prin
diferite.“ trimiterea la Henri Michaux, de pe pag.6) sunt
Cuvântul de rãspuns al domnului academician obsesiv strãbãtute de permanenta interogare a
Marius Iosifescu începe prin remarca, justã de textului (e cu putinþã/ limba înþelepþilor ca un
altfel, cã discursul de recepþie al domnului Marcus aforism/ în aval – pag. 36; umbra canonului se
e de o facturã cu totul deosebitã ºi cã ar putea fi lãþeºte pe pagini/ ºi le mistuie – pag.37 etc), iar
asumat de multe secþii ale Academiei Române. autorul, ieºit din pãdurea de manuscrise/ cu limba
Apoi prezintã detaliat biografia singurului de foc/ ca din robie la faraon (pag.14), cultivã
matematician român cu numãrul Erdös egal cu unu. programatic poeticitatea îndeletnicirilor cãrturãreºti
MISCELLANEA 251
(cu degetele înroºite de veghe/ rãsfoieºti pânã în a existat niciodatã, cronologia actualã având o
zori un infoliu/ din filele lui cad /aztecii/ unul câte eroare, în avans, de peste o mie de ani.
unul – pag.17), are nostalgia unor hrisoave stranii Cartea lui Florin Diacu ia în considerare
(de atâta bunãtate/ hrisoavele îºi dau foc/ mesajul argumente ºi contraargumente care sã susþinã sau
lor n-a mai fost cuprins/ pe agave celeste s-a lãsat nu teza unor matematicieni ruºi (între care vocea
spuma / din ambrozia zeilor – pag. 34), ºi îºi asumã pregnantã este Anatoli Fomenko), tezã potrivit
orgoliul de a fi bãtrânul psalmist (ce) îngânã un cãreia ar trebui revizuitã istoria. Ideea cã în loc de a
verset/ abia dacã simte vântul pustiei/ pe sub fi în anul 2009, suntem în anul 945, cã în
podele/ precum ornitorincul apa (pag.40). Altfel calendarele noastre sunt în plus cel puþin o mie de
spus, un personaj vetust (stã la poartã ºi bate/ ca un ani este zguduitoare.
hughenot pe-nserat/ cine sã-i deschidã/ în inimile Cine este Anatoli Fomenko ºi cum a ajuns el sã
împietrite a pãtruns/ vremea din urmã – pag.22) susþinã ideea cã un mileniu este pierdut în istorie?
care “dialogheazã” cu sine, strãbãtând peisaje Care sunt argumentele care o susþin? Care i-au fost
ezoterice ºi cotropite de o vegetaþie, prin care susþinãtorii ºi care au fost reacþiile oamenilor de
zboarã liºiþe cu hieroglife în cioc (pag.10) sau trec ºtiinþã contemporani? Care ar fi concluziile ºi con-
truveri ºi arhonþi/ cu zãpezi de cearã pe figurã secinþele unei asemenea idei aflãm din Mileniul
(pag.11), încât poemele pot fi doar nãlucirile pierdut.
stegarului cu tichie de rãchitã (pag. 8). La rându-i, Anatoli Fomenko, profesor la Universitatea din
rostirea ritualicã (se-aude un glas/ ca o miniaturã Moscova, lucreazã în câteva domenii ale matema-
dintr-un liturghier – pag.11) pare sã dea expresie ticii ºi este membru al Academiei Rusiei. A publicat
unui « paradis în destrãmare » (azi greierii nu mai lucrãri de cronologie, având ideea cã documentele
cântã în paradis – pag. 15), o lume marcatã de antice au fost interpretate greºit ºi cã aceste erori s-
erodarea arhetipului, de ieºirea lui din trend, au perpetuat de atunci. De exemplu, el crede cã
receptatã în tonalitãþi, evident, blagiene (arhetipul– multe dintre dinastiile antice ºi medievale sunt
subl.ns.- pare un dangãt/ de orologiu/ ºi bãtãile simultane ºi nu successive. ªi-a publicat lucrãrile în
inimii ca un tropot/ de cai/ la cocia canoanelor/ reviste de prestigiu internaþional ºi ipotezele sale au
altfel ar fi fost istoria/ în alfabetul fericit focul s-a stârnit mari controverse. Metodele lui de cercetare
stins…– pag.32). Trãiri cãrora Vladimir Udrescu le se bazeazã pe mecanica cereascã ºi astronomie,
propune vestimentaþia originalã a unui metode statistice pentru texte ºi hãrþi, dinastii care
neoexpresionism propriu ce-ºi etaleazã forþa se suprapun ºi datarea horoscoapelor egiptene;
seducþiei (odatã cu galioanele vremii/se duce ºi respinge argumentele istorice care contrazic
caligrafia/ unui oracol/ asemeni unui cal huþan – rezultatele ºtiinþifice.
pag.19), propunând cititorului de poezie din zilele Fomenko considerã istoria un joc de puzzle din
noastre o erezie/ ca un semn de carte/ nemilos care lipsesc multe piese. Documentele vechi sunt
(pag.12). În aceasta constã, poate, ºi revelaþia debu- vagi ºi incomplete, de unde necesitatea unei coloa-
tului sãu amânat care, ignorând trecerea timpului, ne vertebrale, a unei structuri de bazã, care sã fie
paradoxal, o acutizeazã, dar o ºi compenseazã cu datã de puncte de referinþã ale cronologiei. Lipsa
miracolele la care paginile volumului scot cavaleria unei coloane vertebrale a timpului, nevoia de re-
ne invitã a fi pãrtaºi: vezi-þi de drum cu bucurie/ ha- pere, haosul de date ºi evenimente pentru care
rul este-n pustie/ prigoriile magnetice lopãteazã/ în succesiunea în timp este importantã sunt bulver-
soarele princiar/ la rãscruci se-aude-o cavatinã/ în sante. Pãrintele cronologiei, Joseph Scalinger
iedera albã ºi-n odoleanul de pripas/ te cumpãneºti (1540-1609), nu a avut ca scop iniþial descifrarea
biruit într-un atlas/ iar lângã el/ un dalb ºoricel calendarelor, ci dorea sã afle o ordine a ideilor
ceferist.. “(pag.12). filologice. Cine influenþa pe cine? Care poet antic
NICOLAE STOIE împrumutase de la care scriitor? De aici a perpetuat
nevoia de a pune evenimentele istorice în ordine
cronologicã.
Mileniul pierdut (Editura Dacica, 2008), autor Matematica, mecanica cereascã ºi astronomia
Florin Diacu, matematician de origine românã, sunt vãzute ca acei piloni pe care se poate baza o
profesor la Universitatea Victoria din British ºtiinþã cum e cronologia. În secolul XX au fost
Columbia, Canada, dezbate ideea cã Evul Mediu nu descoperite metode de datare ºtiinþifice, cum sunt
datarea cu radiocarbon (teoria lui Frank Libby, care 126 pagini. Ieºite de sub mantaua cursului de
a obþinut premiul Nobel pentru chimie în 1960), scriere creatoare al lui Alexandru Muºina, „cele trei
dendrocronologia, creatã de astronomul american graþii” au în comun, se spune în prefaþã, „aceeaºi
Andrew Ellicot Douglas în timp ce încerca sã marcã a feminitãþii autentice, mereu misterioasã,
coreleze dimensiunea inelelor arborilor cu acti- totuºi. Toate trei scriu o poezie din care lipsesc
vitatea petelor solare, termoluminiscenþa, datarea poncifele feministe, vulgaritãþile, manifestãrile
arheomagneticã. Niciuna dintre aceste metode nu e nevrotice, invocarea obsesivã a organelor, dar în
sigurã, ºi Fomenko le respinge pe toate, majoritatea care simþi prezenþa discretã a hormonului feminin,
argumentelor sale fiind bazate pe primele eºecuri a estrogenului, a unei biologii (ºi psihologii) ireduc-
ale tehnicilor radiocarbonului create de Libby. tibile”. Ca volume de sine stãtãtoare, debuturile nu
Fomenko neagã cronologia tradiþionalã. De ar fi avut poate prea mare însemnãtate, dar prin
exemplu, el plaseazã Rãzboiul Peloponeziac în
grupajele cu pricina („Fantasia”– Naomi Ionicã,
secolul XI, Sinodul de la Niceea în secolul IX,
„Poeme fãrã cercei” – Cristina Popa, „Garsoniera
rãsturnând astfel succesiunea acestora. Metodelele
cu poveºti” – Georgiana Rusuleþ) cele trei debu-
lui se bazeazã pe calcule ale unor eclipse descrise
tante au gãsit o modalitate onestã de a rãzbate spre
de Tucidide, respectiv de repetarea la fiecare 532 de
ani a datelor pascale. „lumina tiparului”, o luminã mult mai la îndemânã
Chiar dacã criticii lui Fomenko sunt mai mulþi acum decât în vremurile comuniste, când volumele
decât susþinãtorii, ºi dacã nu va fi o rescriere a colective erau o formã de a masifica ceea ce este
istoriei, argumentele astronomice (ºi nu numai) în individual ºi unic: creaþia fiecãrui autor.
favoarea tradiþiei fiind puternice, amploarea acestor Literatura în totalitarism. 1954. Anul glorio-
studii ºi problemele ridicate este zguduitoare. ªi sului deceniu, de Ana Selejan, colecþia Criticã &
lectura acestei cãrþi este bulversantã, fie ºi numai Istorie literarã, Editura Cartea Româneascã, 2009,
prin cantitatea de informaþie conþinutã, prin erudiþia 446 pagini. Al treilea volum al seriei. Chiar ºi în
de care dã dovadã autorul. La sfârºitul ei, mã întreb vremurile de început ale dezgheþului antistalinist,
ºi eu, cu poeta Constanþa Buzea: „a socotit Dum- Congresul scriitorilor sovietici rãmâne o oportu-
nezeu numãrarea zãdãrnicie?“ (Netrãitele, vol II) nitate greu de ratat – delegaþia scriitorilor din R.P.R.
fiind formatã din Sadoveanu, Beniuc ºi V. Em.
MONICA PATRICHE Galan. Dupã cum remarcã Ana Selejan, „breasla
scriitorilor români, prin cele mai autorizate voci ale
ei, þine sã accentueze ºi cu acest prilej viabilitatea
BREVIAR EDITORIAL
metodei realismului socialist, a spiritului de partid
în literaturã. N-a fost un fapt singular, nici con-
Probã de viaþã, de Radu Florescu, Editura junctural, nici concesiv, nici de suprafaþã. Propa-
Conta, 2008, 64 pagini. „E uriaºã, în fond, discre- ganda sovieticã a fost un obiectiv permanent în
panþa dintre valoarea poeziei lui Radu Florescu ºi politica redacþionalã (ºi editorialã) ºi-ar trebui sã
spectacolul receptãrii ei” spune, pe bunã dreptate, scriem alte cãrþi dacã faptul n-ar fi subînþeles ºi
criticul Mircea A. Diaconu despre cel de-al ºaptelea parþial bibliografiat. (...) Totalitarismul realist-so-
volum de versuri al autorului. Radu Florescu vine cialist rãmâne, în continuare, singura opþiune este-
cu „pãmânt proaspãt pentru crescut, pentru ziua de ticã. (...) Dar sunt speranþe cã vidul valoric literar îºi
mâine”: „Zilele ºi nopþile adunã în spatele casei/ încheie ultimele volute ºi cã puþinele semne de
într-un fel aproape sublim bucuria ºi spaima/ spargere a totalitarismului ideologic în plan estetic
muzica unui timp întors din pãmânt/ fracturat pe – atât de sever, de repede izolate ºi partinic denun-
alocuri. între douã cãlãtorii/ la marginea satului/ am þate – vor reuºi sã impunã creaþia în duratã: idealul
vãzut cum trec înspre steaua polarã/ celulele albe ºi dintotdeauna al oricãrui artist”. Pe de altã parte,
roºii îndobitocite de plâns/ ca o probã de viaþã./ în „trend”-ul general îºi vedea de-ale lui: pe axa reve-
spatele casei ziua de mâine.” nire-remodelare-reorientare, scriitori interbelici de
Cele trei graþii, de Naomi Ionicã, Cristina marcã (Arghezi, Blaga, Philippide) încep treptat în
Popa, Georgiana Rusuleþ, colecþia Frontiera. Debut, 1954 sã fie „recuperaþi” de regim, într-o mãsurã
Editura Aula, prefaþã de Alexandru Muºina, 2008, convenabilã, desigur.
MISCELLANEA 253
La bunã dispoziþia Dumneavoastrã (parodii reproduceri dupã Luciana Tãmaº, fiica poetului, iar
dupã Dinescu), de Liviu Capºa, Editura Vinea, 150 de exemplare conþin ºi câte o lucrare originalã.
2009, 82 pagini. Un gen prizat, pânã la un punct, Poetul scrie ca ºi cum ar face respiraþie gurã la gurã,
fireºte. Pisicile din Vatican devine Câinele din Bu- fiecare vers devine crucial, salvator sau fatal: „apoi
cureºti, Elegia butoiului devine Elogiul butoiului, ºi-a smuls pielea/ apoi ºi-a fãcut venele ghem/ apoi
iar Gastronomica are o sursã tãinuitã cu grijã („du- a învãþat cumplitele vorbe/ apoi le-a scris/ fireºte i-
pã o reþetã secretã”, Capºa dixit): „Într-o zi, cam pe am vãzut pielea (ca o ºopârlã/ întinsã la soare pe
la prânz/ când se umflã iarba-n mânz/ ºi viþica marginea drumului)/ i-am vãzut venele înfãºurate în
slobodã/ paºte ºtir ºi lobodã// Când de arºiþã jurul/ unui abator am rostit cumplitele vorbe/ de
pãmântu’/ îl invocã pe dom’ Vântu/ ºi porumbul se parcã aº fi smuls un gât de þap/ cu limbã de moarte
îndoaie/ jinduind la doamna Ploaie// Lãsa-i toatã curgând/ din scrâºnetul carnal în bocetul/ aerului
treaba baltã/ fluierând ca trenu-n haltã/ ºi fãrã prea negru sunt eºti este? (s-a schimbat semaforul). Pânã
multã vorbã/ mã gândii sã pun de-o ciorbã”. Refe- ºi neîndurãtorul critic Marin Mincu apreciazã
rinþele critice apãrute de-a lungul timpului, dupã poemele lui Lucian Tãmaº: „Pe parcurs nu am gãsit
2000, însumeazã nume ca: Alex ªtefãnescu, Horia decât puþine disonanþe, discursul poetului fiind
Gârbea, Marius Chivu, Ion Roºioru, Ion Zubaºcu. aproape purificat de orice balast ºi am constatat o
alunecare continuã spre un peisaj textualizant aflat
Lupta daimonului cu demonii. O sutã ºapte
într-o tensiune acutã unde sângele, lupii, bisturiul,
întrebãri despre femeia creºtinã pentru Aurelian
tescuiesc un alt sistem de comunicare care ni se
Titu Dumitrescu, de pr. Niculae Constantin,
transmite cu încordarea necesarã comunicãrii
Editura Semne, Editura Vinea, 2009, 142 pagini. În
poetice autentice.” Alte referinþe critice: Al. Ciste-
postfaþa volumului, Caius Traian Dragomir notea-
lecan, Alexandru Lungu, Alexandru Pintescu.
zã: „Elementele structurii conceptuale a dialogului
sunt, evident trei: femeia, credinþa creºtinã ºi perso- Mamamea moarte, de Viorica Rãduþã, Casa
nalitatea autorului, cu viaþa sa, cu fiinþarea sa crea- Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2008, 150 pagini. Ca
toare, cu centrarea existenþei sale pe propriul spirit sã nu intre sub tirania morþii celor dragi, o femeie
– în sensul psihanalizei religioase a unui Viktor singurã se agaþã de sunete, de culori, de picãturile
Frankl – ºi, implicit, pe comuniunea spiritualã cu de viaþã din vreun tub de perfuzie pentru Ana, sora
fiinþa iubitã, cu alþii dar mai ales, în modul cel mai prin alianþã – de sunetul bãþului de corn în care se
explicit, cu Dumnezeu. În femeie, revelarea sprijinã mama sa oarbã, de vânzoleala din tren, de
condiþiei sale creºtine nu este imediatã, explicitã vreme ce drumurile se îndesesc între movul din
dar, prin tuºe succesive, prin revenirea asupra Bagdadul copilãriei ºi ºcoala unde predã acum (ºi
temelor, ea se produce efectiv, în fapt. Subtitlul unde are de înfruntat o altã moarte, cea a
volumului ar fi putut foarte bine sã sune altminteri, profesorului Radu) sau între movul de Bagdad ºi
oarecum simetric celui dat: întrebãri despre femeie animaþia specificã unui simpozion la vreun muzeu
adresate unui bãrbat creºtin. Credinþa se închide cu de artã dintr-un oraº de provincie.
evidenþã, în cercul uniunii umane, intens emoþio-
Gheþarul, de ªerban Tomºa, Editura Cartea
nale ºi elevat spirituale, a iubirii ºi, implicit, a
Româneascã, 2009, 342 pagini.Câte un pubis aflat
legãturii corpurilor, a sexelor. Interesant ºi inspirat,
la pândã, câte o rememorare din copilãrie – o sen-
relaþia femeie-credinþã nu este niciun fel dogma-
zualitate latentã musteºte sau izbucneºte în jerbe,
tizatã, structuratã doctrinar, nici de poet, ceea ce
din loc în loc în acest roman nãstruºnic, urmuzian,
apare drept foarte firesc, dar nici de preot, fapt cu
a cãrui notã dominantã este, de fapt, melancolia lui
deosebire fericit, relevând aleasa înþelegere a
Kastelka. Tom K. (un Tomºa care pãtrunde ºi se
omului, în ortodoxia românã de azi.” Unele dintre
pierde într-un þinut al distopiei, Christiana) tinde sã
titlurile celor 20 de capitole sunt surprinzãtor de
vadã totul enorm, cu – sau chiar în – „ochiul lui
percutante: „Fãrã Dumnezeu ºi fãrã femeie, orice
Dumnezeu”, un loc în care timpul se suspendã pânã
bãrbat este hidos”.
la inocenþa copilãriei ºi devine un trecut-viitor în
prin ochii împãturiþi peste lume, de Lucian derulare sub „ochiul” argintiu, luminos, al unui
Tãmaº, Editura Dacia, colecþia Poeþii Urbei, seria gheþar aparent de neclintit, aflat la înãlþimi montane
Poeþii Sãtmarului, 2008, 60 pagini. Include ºase de neatins. „Gheþarul lui ªerban Tomºa e fãcut din
poveºti. Unele neterminate, altele neîncepute, înainte de 1989 era persecutat fiindcã se opunea
aºezate pe paginã cu gestul calm al unui dresor regimului comunist polonez. Astãzi a ajuns sã fie
blând. Aluzia culturalã stã în fundal, pândindu-l pe acuzat de ceea ce odinioarã se numea «împãciuito-
neºtiutor, rãsplãtindu-l pe opusul lui ºi mângâindu- rism», fiindcã se opune lustraþiei dure propuse de
i pe amândoi. E cartea generoasã – la citire ºi la noua conducere a þãrii. Nu vinovãþia foºtilor mem-
recitire – a unui scriitor adevãrat.” spune Cãlin- bri ai aparatului comunist o neagã el, ci abilitatea
Andrei Mihãilescu. de a face cu adevãrat dreptate, fãrã a cãdea în
EUGENIA ÞARÃLUNGÃ cealaltã extremã… Dacã înainte de 1989 respingea
ideea de acþiune violentã împotriva regimului, azi
respinge ceea ce lui, luptãtor autentic împotriva co-
REVISTA PRESEI LITERARE
munismului, i se pare o rãzbunare mascatã. Poate
cã azi – cum spunea el însuºi – nu e profet în þara
ORIZONT 6 / 2009. Revistã lunarã. Despre
lui. Poate cã se înºealã”. Marcel Tolcea încearcã ºi
convertire. Disidentul Adam Michnik ºi-a lansat
el sã-l înþeleagã pe convertitul disident: „Cea mai
volumul Mãrturisirile unui disident convertit la
Timiºoara, în care „discutã de tragediile secolului «grea» abordare a postcomunismului, aºa cum era
al XX-lea, totalitarismele fascist ºi comunist, previzibil, a avut ca þintã arhivele Poliþiei politice.
trãdarea intelectualã îmbrãcatã în roºu ºi negru”. Despre care, aºa cum se ºtie, Michnik opineazã cã
Comenteazã Victor Neumann: „Atent la transfor- înscrisurile ar fi bine sã rãmânã nepublicate. Ceea
mãrile epocii, Adam Michnik are în vedere poziþia ce, cred eu, reface o întreagã hermeneuticã iudaicã
intelectualitãþii în raport cu puterea politicã, privitoare la raportul dintre arhetext ºi interpolare.
autenticitatea sau inautenticitatea acesteia în Sau dintre Text ºi Interpretare. Mi se pare cã teama
funcþie de atitudinile pragmatice sau josnice, ames- profundã a lui Michnik cu privire la confruntarea
tecul valorilor, schimbãrile în privinþa simpatiei dintre Adevãrul scriptic al Securitãþii ºi Adevãrul
faþã de instituþiile puterii… O societate fãrã o Rostit, Viu al oponenþilor comunismului e unul ce
intelligentsie criticã este capabilã oricând de uitare depãºeºte problema adevãrului sau a verosimilitã-
ºi de repetarea tragediilor trecutului… Într-o demo- þii. Ea se referã la viscerala oroare faþã de ultima
craþie postcomunistã, în care locul libertãþilor ga- posibilã încarnare a Minciunii Comuniste în
rantate juridic a fost luat de corupþie, Adam Carte”. Asta e poezie. Întâlnirea cu Adam Michnik
Michnik îmbrãþiºeazã compromisul ºi raþiunea, a provocat o „dezbatere de conºtiinþã consistentã” la
admiþând diversitatea convingerilor în rãspun- Timiºoara, zice Daniel Vighi: „Astãzi avem de dat
surile filozofice la cele mai dificile întrebãri privind socotealã, ca intelectuali care ne socotim civici ºi
natura umanã”. Disidentul anticomunist Adam democraþi, pentru faptul cã am pierdut trenuri ale
Michnik se opune ºi azi deconspirãrii poliþiei istoriei estului intelectual disident. Nu-mi plac îm-
politice ºi e împotriva lustraþiei, stupefiind Polonia. bufnãrile încruntate ale lui Paul Goma, supãrãrile
Ciudat e cã în România disidentul polonez convertit lui cu iz antisemit în care se opinteºte încãpãþânat
(„care îmbrãþiºazã compromisul”, nu?) e þinut la în judecãþi posace, dar nu mã pot opri sã nu vãd
mare cinste ºi poziþia lui publicã nu e amendatã de ceea ce a fost în 1977, când Paul Goma a fost
intelectualii „de dreapta” (la putere), ci scuzatã. singur. Aproape singur! Cu Vasile Paraschiv unde-
Spune Radu Pavel Gheo, în altã paginã a revistei: va pe întinsul patriei strigându-i cã Securitatea îl
„Adam Michnik a fost închis pentru convingerile schingiuie ºi cã-i aranjeazã dosar de nebun.
sale anticomuniste, a fost exmatriculat de la Singurãtatea de atunci a lui Paul Goma a fost altfel
facultate, a lucrat ca sudor, a fost cenzurat, urmãrit, în Polonia. A fost altfel în Ungaria. A fost cu totul
denunþat, dar nu a cedat. A fost mereu egal cu sine altfel în Cehoslovacia care credea în Carta 77.
însuºi, ºi-a susþinut cu fermitate convingerile, iar Chiar ºi Rusia – þara lui Soljeniþîn – era altfel:
acum, la douãzeci de ani dupã cãderea comunis- despre asta ar trebui sã vorbim mai mult ºi sã ne
mului în Europa de Est, a ajuns în situaþia parado- luãm mãsuri cã nu vom mai fi aºa pe viitor… Revin
xalã de disident în noua Polonie democraticã. A la cazul Paul Goma ºi la singurãtatea protestului
spus-o chiar el: i se pare cã azi e mai apreciat în sãu ºi spun cã va trebui sã ne asumãm onest acea
afara Poloniei decât în interiorul ei. Aºa mi s-a abdicare. Tot aºa cum e de la sine înþeles cã s-a
revelat un paradox al noilor lumi est-europene, produs o rãscumpãrare a laºitãþii de atunci prin
paradox pe care Michnik îl trãieºte pe pielea sa: morþii Timiºoarei din 17-20 decembrie 1989”. Ne
MISCELLANEA 255
lipseºte spiritul critic, trage concluzia Daniel Vighi. mine, ci: Iatã ce am fãcut eu din ceea ce au fãcut
Altfel, Adam Michnik (acuzat azi de stângism din mine”. Lãudabile sunt, deci, modul în care
retrograd) are dreptate: „Pentru noi, europenii din Nicolae Steinhardt a parcurs cei cinci ani de în-
spatele Cortinei de Fier, ideea Europei a însemnat chisoare ºi convingerea cu care ºi-a asumat iden-
pur ºi simplu negarea proiectului comunist. Ea titatea creºtinã. Este, în mod cert, o identitate spre
simboliza libertatea în locul aservirii, creativitatea care l-a condus istoria ca factor supraindividual
în locul supunerii ºi fricii, multitudinea de culori ºi (comunismul, procesul lotului „Noica-Pillat”, con-
pluralismul în locul cenuºiului ºi uniformizãrii, fiscarea averii, temniþa). Însã nu istoria meritã elogii
drepturile omului în locul principiului potrivit pentru „reuºitele” identitare individuale, ci însãºi
cãruia omul este proprietatea statului, graniþe des- persoana care îºi ancoreazã identitatea în valori
chise ºi drepturi neîngrãdite în schimbul sârmei independente de mutaþiile istorice: valorile moralei
ghimpate, Zidului Berlinului ºi cenzurãrii publica- clasice, asimilabile valorilor creºtine». Scrie „con-
þiilor”. „Ideea Europei” e panaceu. vertitul” N. Steinhardt:„Am intrat în închisoare orb
(cu vagi strãfulgerãri de luminã, dar nu asupra
VERSO 61-62. Revistã datatã 16 mai– 5 iunie realitãþii, ci interioare, strãfulgerãri autogene ale
2009. Alt gen de convertire ºi de disidenþã la beznei, care despicã întunericul fãrã a-l risipi) ºi ies
regimul comunist au fost sesizate la N. Steinhardt. cu ochii deschiºi; am intrat rãsfãþat, râzgâiat, ies
Citez din Irina Ciubotaru (dintr-un eseu intitulat vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat ne-
„Certitudinea durerii”, legatã de detenþia politicã): mulþumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos,
«În Ficþiunea jurnalului intim, Eugen Simion supãrãcios, sensibil la fleacuri, ies nepãsãtor;
dedicã un capitol Jurnalului fericirii, observând soarele ºi viaþa îmi spuneau puþin, acum ºtiu sã gust
caracterul aparte al scrierii steinhardtiene. Principa- felioara de pâine cât de micã; ies admirând mai
lul motiv al ieºirii acesteia din ºablonul jurnalului presus de orice curajul, demnitatea, onoarea,
„de detenþie” ar fi, în opinia lui Eugen Simion, ra- eroismul; ies împãcat; cu cei cãrora le-am greºit,
portarea autorului la mediul carceral: „N. Stein- cu prietenii ºi duºmanii mei, ba ºi cu mine însumi”.
hardt nu povesteºte propriu-zis convertirea sa
religioasã, ci experienþa lui moralã în închisorile O TRECERE ÎN REVISTÃ
totalitarismului… Vorbeºte mult – ºi într-un mod
convingãtor ºi original – despre comportamentul POESIS 218-219-220. Numãr din aprilie-mai-
omului în detenþie ºi despre morala suferinþei. La iunie 2009. Revista Poesis apare de 20 de ani la
acest punct, el se deosebeºte enorm de alþi autori de Satu Mare – felicitãri, George Vulturescu! Despre
jurnale, memorii, autobiografii… N. Steinhardt marginalizarea scriitorului român. Horia Gârbea:
laudã (cuvântul este corect folosit, nu este nicio “Din punct de vedere spiritual, scriitorii, aflaþi în
eroare la mijloc) celula în care a fost bãgat de alte zone decât capitala, se simt, cu prezumþie de
prigonitorii sãi. Acolo a descoperit suferinþa ºi tot vinovãþie, marginalizaþi de confraþii lor aflaþi la
acolo s-a apropiat de Dumnezeu”. Cu toatã fer- centru ºi nu de un context spiritual general. Este
mitatea folosirii verbului a lãuda în acest context, o foarte interesant cã, autori plecaþi din România în
nuanþare trebuie fãcutã. Nicolae Steinhardt nu þãri foarte îndepãrtate, unii dintre ei trãind ºi în
laudã în mod explicit sau implicit celula ºi închi- localitãþi foarte îndepãrtate faþã de capitala þãrii
soarea. Tonul mucalit, plin de vervã, ironie subtilã respective, spre exemplu Quebec pentru Canada,
ºi haz, adoptat în descrierea închisorilor Jilava, ori lucrând în universitãþi din localitãþi marginale
Aiud sau Gherla, în creionarea „contactului” ale SUA, nu au percepþia îndepãrtãrii de un anumit
deþinutului Steinhardt cu anchetatorii sau gardienii, centru, aºa cum existã la noi legat de Bucureºti. La
vine din credinþa cã „diavolul trebuie uneori luat în noi mai constatãm ºi un mic paradox. Cei apropiaþi
râs; sã nu i se acorde privilegiul mãreþiei tragice”. de capitala þãrii, dar în afara ei, se simt mai
Mai mult, când sunt invocate suferinþele celorlalþi degrabã ignoraþi ºi, poate, nedreptãþiþi de aceastã
deþinuþi, acest ton dispare, fãcând loc sobrietãþii… capitalã, deºi ei au o valoare pe care o atestã
Nevoia de nuanþare în formularea lui Eugen Simion numeroasele recunoaºteri”. Mai rãu, ne asigurã
are drept argument de bazã o notaþie din Jurnalul Horia Gârbea, “lingvistic, cultura românã este una
fericirii: „O frazã cu totul creºtinã a lui J.-P. Sartre: marginalã în Europa ºi în lume”. Soluþia? “Pentru
Important nu este sã spui: Iatã ce au fãcut din o culturã ca a noastrã care, într-un fel este ea însãºi
marginalã din punct de vedere lingvistic în Europa scuturãm de visul rãu al tranziþiei, în special de
ºi în lume, ºi în contextul în care foarte mulþi autori televiziunea ºi emisiunile agresive ºi sã privim în
de limbã românã nu mai trãiesc înãuntrul grani- altã parte. Nu-mi doresc decât sã pun lira în cui ºi
þelor þãrii, internetul devine o garanþie a eliminãrii sã pun capãt pustiului, angoasei. Sã mã bucur altfel
conceptelor de centru ºi margine”. Oare? „Proble- de fiecare zi care-mi este hãrãzitã. Literatura a fost
ma este cã internetul rezolvã problema distanþelor, totuºi un vis frumos pentru mine”.
dar ºi în acest caz ne lovim, deocamdatã, de barie-
ra lingvisticã”. Nu facem nimic nici cu Internetul, BUCOVINA LITERARÃ 5-6 / 2009.
marginalizarea scriitorului român continuã ºi pe Redactor-ºef Ion Beldeanu. La 20 de ani de la
plan intern, ºi pe plan extern. Pe de altã parte, pe „Evenimentele din Decembrie”, de la morþii
altã paginã a revistei, Octavian Soviany e convins Timiºoarei pomeniþi de Daniel Vighi mai sus,
cã, într-o lume literarã în care „critica s-a culmea clarviziunii legate de declanºarea
deprofesionalizat ºi nu mai are forþa de pânã în Revoluþiei e pusã pe seama unor scriitori! Leo
1990”, n-ai la ce altceva sã te aºtepþi, decât la mar- Butnaru (intervievat de Al. Ovidiu Vintilã) ne
ginalizare: „Existã înrãdãcinat, din pãcate, în me- asigurã cã: „Pe 12 decembrie 1989, în drumul lor
diile literare bucureºtene, spiritul de gaºcã. Nu con- de întoarcere de la Moscova spre Bucureºti, la
teazã atât de mult ce scrii sau cum scrii, conteazã Chiºinãu se opriserã Dumitru Radu Popescu,
din gaºca cui faci parte”. Poveste veche, nescrisã. Anghel Dumbrãveanu ºi Mircea Radu Iacoban. Þin
minte ca astãzi, ºi existã martori, colegii prezenþi
TIMPUL 5 / 2009. Revistã lunarã. Apropo de atunci ºi acolo, cã cineva dintre noi le spuse
Polonia lui Adam Michnik ºi de marginalitatea confraþilor ce plecau în dreapta Prutului – mai mult
noastrã lingvisticã (ºi pe toate planurile). Gabriela în glumã, fireºte – „Vã lansãm în revoluþie”, fãrã a
Gavril, redactorul-ºef al revistei, „profesor angajat ºti, bineînþeles, ce avea sã se întâmple la Timiºoara
la Universitatea Jagiellona” din 2004: «La cele mai pe 16 decembrie. Astfel cã, uneori, intuiþiile
multe dintre întâlnirile publice culturale, de nu scriitorilor sunt remarcabile seismografe ale
cumva la toate, tinerilor polonezi li se adresa, la un istoriei”. Chiar? Dacã stau ºi mã gândesc, mã tem
moment dat, profunda întrebare: „ªi de ce învãþaþi cã la mijloc e „gura pãcãtosului, care adevãr
voi limba românã?“ Cu alte cuvinte, cum e posibil grãieºte” – Revoluþia (de fapt, lovitura de stat, care
ca limba românã sã intereseze pe cineva? N-aþi trebuia sã impunã „perestroika” lui Mihail
gãsit altceva mai bun de fãcut?». Gorbaciov la noi) trebuia sã înceapã pe 14
decembrie 1989 la Iaºi ºi venea dinspre RSS
ARCA 4-5-6 / 2009. Revistã condusã de Vasile Moldoveneascã, instrumentatã de KGB (ea a fost
Dan. Despre condiþia scriitorului român. Se dejucatã la Iaºi ºi s-a mutat la Timiºoara, într-o altã
mãrturiseºte Gh. Mocuþa: „Senzaþia mea este cã „locaþie” în care Ion Iliescu-KGB a fost „prim-
suntem deja expiraþi ºi nu avem ce pune în loc. secretar PCR”). Aºa cã nu e de mirare cã pe 12
Prefer dupã amiezile când rãtãcesc în hãþiºul decembrie 1989 „scriitorul” basarabean anonim
lecturilor, sau îmi fac de lucru prin grãdinã ºi dau plin de „intuiþii remarcabile” sã fi ºtiut sigur, de
de mâncare gãinilor. Sau serile cu micile plimbãri fapt, ceea ce nu credeau cã e posibil scriitorii-
în jurul cvartalului, cu bãtrâna cãþeluºã Lassie, activiºti de rang înalt ai USR „întorºi de la
urmatã de cele trei pisici. Cred cã ar trebui sã ne Moscova”: de scenariul începerii „Revoluþiei”…

Prelipceanu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prelipceanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICOLAE PRELIPCEANU

O CRIZÃ MAI VECHE

a începutul lui iulie, cazul Ridzi a umplut multã lume de indignare,

L mutã sau sonorã. S-au consumat ani de comentarii, cum ar zice

ºcoala româneascã. Aº. O iluzie opticã de mari proporþii. L-am auzit pe un

EL GRECO ÎN PIAÞA ROSETTI

A mir Zamfirescu, a cãrui recentã, amplã expunere la Sãlile

VLADIMIR ZAMFIRESCU – PROVOCAIN ªI ABEL

n aceste vremuri în care creatorii au fost exilaþi cu acte în regulã

Î înspre marginile timpului, o adunare de prieteni în jurul unui artist

Dincolo de bonomia aproape contrariantã a omului, de zâmbetul lui

lectualizatã, poate ironicã, la Les grandes baigneuses al lui Renoir, sau

Profesorul de la Geneva. Cain ºi Abel nu sunt autonomi, diferiþi. Nu existã

ala Dalles a revenit, cu expoziþia lui Vladimir Zamfirescu, la

S gloria ei de altãdatã. Îmi amintesc expoziþii triumfale de acum

preþuieºte întotdeauna pe învingãtor, cu orice mijloace ºi-ar adjudeca

ELITELE ªI PROBLEMA MODERNIZÃRII ROMÂNIEI1

Paºoptiºtii ºi geneza statului român

zvoarele culturale franceze au influenþat procesul de formare al

I statului român modern. Franþa a jucat un rol-cheie în recunoaºterea

mesajele Revoluþiei Franceze au avut un oarecare ecou în Principatele

europeanã a societãþii româneºti4. Formarea gîndirii politice utile

4 Daniel Barbu, op.cit., p. 268.

Ardelenii ºi geneza gîndirii politice ambivalente

Contradicþiile dintre ortodocºi ºi greco-catolici, dintre creºtini ºi evrei,

în lumea musulmano-otomanã“ ºi care îºi exprimase rezerva în legãturã cu

Rumâneºti10 în trei volume (1836-1839). Gheorghe Lazãr transformã ºcoala

Noua idee de Europa: similitudini ºi diferenþe în cazul românesc

În pofida eforturilor intelectuale, moºtenirile de provenienþã orientalã

comparabilã cu aceea francezã. Sau, Bucureºtiul secolului al XIX-lea ori

Crainic ºi Nae Ionescu invocau izvoarele rurale, ideologia misticã, dimen-

definirea riguros exactã a valorilor laice ºi religioase. În schimb, le-au

Debilitatea discursului iluminist

Ralf Dahrendorf14 a remarcat faptul cã existã o mare problemã în

evoluþia de la 1848 marcheazã un moment de cotiturã în istoria

R Þãrilor Române. Modernizarea societãþii româneºti, sinonim

latin » – ulterior ºi al creºtinismului reformat, dezvoltat pe o parte din

occidentalizatã dupã 1700. Un avantaj pe care alte þãri din regiune, cu

Lumea româneascã se afla – caz oarecum unic, dacã exceptãm situaþia

Dacã începutul modernizãrii româneºti se situeazã în perioada Re-

cãlãtoriei mele , de Dinicu Golescu, marcheazã acelaºi « nivel zero », pe

constituþional a fost, în numele Þarului, generalul rus Pavel Kiseleff,

acestora ca simpli muncitori agricoli. Marx, privind numai din acest

sãptãmâni distanþã, veºtile ºi informaþiile selectate ºi antologate de cãtre

« Rãdãcinile Revoluþiei se afundã în negura vremurilor, în cele 18

cu un proiect constituþional bine articulat, elaborat de Ionicã Tãutu (un

voluþionarul « de dincolo », bãnãþean anti-habsburgic (ºi aceºtia expulzaþi,

din epocã. În activitãþile Societãþii s-au remarcat C. A.Rosetti, C. Negri,

celenþã, al « vechiului regim » românesc… Cu toate acestea, organizatorii

În Transilvania, þarã net româneascã din punct de vedere al majoritãþii

2 Vezi Revoluþia de la 1848 din Transilvania în memorialisticã, Cluj, 2000

spre deosebire de Muntenia, unde noþiunea, veritabil « cuvânt magic » era

provinciale, transilvãnene. Din pãcate, aceste elite erau extrem de

anii somnului raþunii care naºte monºtri, reprezentat de comunism. Con-

O curiozitate: iniþial, în Transilvania – de exemplu, la Adunarea de la

în vremea Rãzboiului Crimeii), la care se alãturã mai mulþi tineri entu-

Strînsul contact, amintit mai sus, dintre revoluþionarii români ºi noile

sador al Republicii la Constantinopol, avea instrucþiuni speciale de a

surecþiei din Capitalã – el se va evidenþia ca principalul organizator, casa

Documentul-cheie al Revoluþiei din Þara Româneascã este, aºadar,

avangardistã, a autonomiilor locale (punctul 10); punctul 13, crucial

au þinut sã insereze o formulare care ni se pare memorabilã: «aceastã

Constatãm, în cele de mai sus, o adevãratã aliniere la cele mai înalte

De acord, trebuie sã gãsesc un subiect.