\\\\De data asta fizicienii chiar c-au facut-o lata!

Au trimis un puls luminos printr-o fibra

optica, iar pulsul a iesit din fibra inainte sa intre in ea! "Cativa dintre cei mai mari
experti din lume sunt bulversati de asta," a spus Robert Boyd, un profesor de optica de la
Universitatea Rochester. "Chiar ca este o chestie dubioasa."

Cea mai buna explicatie pe care au reusit sa o gaseasca a fost ca, pe masura ce pulsul de
lumina se apropie de fibra, doua alte pulsuri apar in mod spontan in partea cealalta, unul
iesind din fibra, iar celalalt luand-o invers, venind in intampinarea pulsului original si
anihilandu-se reciproc atunci cand se intalnesc.

Insa cum se potriveste asta cu fenomenul de conservarea a energiei? Si cum ramane cu

ideea lui Einstein conform careia lucrurile nu merg mai repede decat viteza luminii, nici
chiar lumina insasi!

Boyd insusi descrie lucrurile in felul urmator: "Am trimis un puls printr-o fibra optica si
inainte ca maximul sau sa intre in fibra, deja iesea din partea cealalta. Prin intermediul
experimentelor, am reusit sa determinam ca pulsul in interiorul fibrei mergea, de fapt,
invers, conectand pulsurile de intrare si de iesire."

"Pulsul luminos este ca o cocoasa cu un maxim si cu niste 'tentacule' lungi in fata si in

spate. 'Tentaculul' din fata poarta cu el toata informatia despre puls si intra primul in
interiorul fibrei. Pana sa ajunga si maximul sa intre in fibra 'tentaculul' din fata este mult
in fata, la iesire. Din informatia pe care o poarta el, fibra efectiv reconstruieste pulsul la
iesire si trimite o versiune a lui in afara si o alta inapoi, de-a lungul sau in intampinarea
pulsului original."

Un comunicat al Universitatii Rochester sustine si el: "Cand pulsul intra in material, al

doilea puls apare la capatul de iesire si curge inapoi. Pulsul care merge invers nu numai
ca se misca inapoi, dar si elibereaza un puls spre inainte, la iesirea din fibra. In acest fel
pulsul care intra printr-un capat al fibrei apare la celalalt capat aproape instantaneu,
aparent calatorind mai repede decat viteza luminii."
Cuvantul cheie din ultima propozitie de mai sus este "aparent". Ceea ce Boyd si echipa sa
au realizat nu a fost decat sa impinga pana la limitele sale un aspect binecunoscut al
luminii (care, de fapt, este cunoscut inca din secolul 19): Lumina se presupune ca ar fi o
unda. Insa, in acelasi timp, vine in "pachete" – fotonii. Aceste "pachete" se presupune ca
sunt o combinatie de unde care se suprapun una peste cealalta (vezi imaginea). Insa
lucrurile care exista in realitate si care se misca cu viteza luminii sunt fotonii ("pachetele"
care cara cu ele energia) si nu undele (undele sunt numai niste unelte teoretice cu ajutorul
carora descrie fotonii). Experimentul lui Boyd nu afecteaza fotonii deloc.

Purtatorul de cuvant al departamentului de comunicatii al universitatii a si subliniat acest

lucru: "Tot ceea ce defineste pulsul care intra, defineste si pulsul care iese. Insa energia
luminii [adica fotonii] nu calatoreste mai repede decat viteza luminii [faimoasa constanta
"c"]."

Ideea este ca viteza acestor unde abstracte este data de (lucru care ne este spus de catre
teoria electromagnetica) proprietatile materialului prin care merge lumina (in acelasi fel
in care, de pilda, viteza sunetului depinde de material – de exemplu sunetul merge mai
repede prin apa decat prin aer). Asadar, ceea ce a realizat echipa lui Boyd a fost sa
mareasca foarte tare diferenta dintre viteza acestor unde electromagnetice si "viteza de
grup" – viteza reala a luminii (a "pachetelor de unde", a fotonilor).

Acest experiment categoric arata dubios, insa, de fapt, el nu incalca nici o lege cunoscuta
a fizicii, ci doar le impinge pana la limita ciudateniei lor. Puteti vedea o simulare animata
a efectului aici.

(Ati putea intreba: ok si atunci care este explicatia adevarata? Raspunsul este ca
explicatia lui Boyd este explicatia adevarata din cauza ca teoria electromagnetica este o
teorie extrem de bine verificata – predictiile sale sunt incredibil de precise – as spune ca
au o precizie de suta la suta, insa mi-e ca nu m-ati crede. Insa, chiar si asa, nu trebuie
totusi sa luati ideea de unde foarte in serios, ca si cum "chiar" ar exista – ele nu sunt decat
niste mijloace teoretice cu ajutorul carora este explicat felul in care fotonii se misca de
colo-colo.)