Capitolul 7.

Tehnici si metode de investigare de la suprafaţa a

defectelor de izolaţie ale conductelor.

Diagnosticarea conductelor stabilite ca trebuind a fi reabilitate este un

proces extrem de complex si laborios care necesita o tehnologie de vârf
costisitoare. In ultimii ani s-au făcut eforturi pentru repararea conductelor
de transport care creau probleme deosebite din punct de vedere al
siguranţei in exploatare. Din nefericire deciziile de a repara o conducta sau
alta nu au fost luate intotdeauna economic,tinandu-se de cele mai multe ori
cont numai de istoricul defectelor de pe conducta si de vârsta acesteia ,si
neglijandu-se importanta acesteia. Aceasta abordare nu a adus imbunatatiri
substanţiale a stării sistemului de transport produse prin conducte.
Efortul investitional uriaş pe care ii presupune construirea unei
conducte noi poate fi diminuat prin efectuarea de lucrări de reabilitare
asupra conductelor existente.Pentru a fi intr-adevar rentabila, reabilitarea
trebuie sa se concentreze asupra zonelor cu probleme ale unei
conducte.Aceste zone pot fi determinate prin doua procedee speciale:
- investigarea de la suprafaţa a stării izolaţiei conductelor
metalice ingropate,aplicabila la conductele protejate
catodic,dar care prezintă dezavantajul necesităţii executării
de gropi de poziţie după depistarea defectelor de izolaţie,in
vederea controlului ultrasonic al integrităţii materialului
tubular
- investigarea din interior cu metode magnetice si
ultrasonice a conductelor in funcţiune cu aparatura
specifica(,rPIG"-inteligent),care prezintă dezavantajul major
ca poate fi aplicata numai pe conducte proiectate si
construite tinand cont de anumite prescripţii tehnice

7.1. Investigarea de la suprafaţa a conductelor metalice îngropate

După cum se cunoaşte atât din teorie cât mai ales din practică de către
utilizatorii de conducte metalice îngropate ,viata unei conducte sau durata
ei de funcţionare este influenţată intr-o măsură covârşitoare de calitatea
izolaţiei exterioare a acesteia.
 Defectele de izolaţie sunt practic inevitabile si ele se datorează atât
manipulării, transportului şi montării cupoanelor de ţeava izolată intr-un
mod incorect şi a inexistenţei sau slabei verificări a lucrărilor din partea
beneficiarului dar ele se pot forma şi prin îmbătrânirea în timp a izolaţiei
sau a solicitărilor mecanice la care este supusă conducta îngropată
( dilataţii termice, mişcări telurice, etc).
In zonele în care există defecte de izolaţie metalul conductei intra
în contact direct cu mediul în care conducta este îngropată, amorsându-se
reacţii de coroziune care pot duce la străpungerea peretelui metalic şi
producerea de accidente tehnice.
De aceea localizarea defectelor de izolaţie si repararea lor capătă o
importanţă tot mai mare pentru utilizatorii de conducte metalice îngropate.
Coroziunea reprezintă distrugerea metalului prin reacţie chimică sau
electrochimică cu mediul în care este în contact . în sol si în apă este
întotdeauna vorba de procese electrochimice. în toţi electroliţii în reacţia de
coroziune , atomi ai metalului trec ca părţi încărcate electric (ioni) în
soluţie.
Prin aceasta se deteriorează mai repede sau mai încet suprafaţa
elementelor de construcţii metalice. De exemplu o curgere de curent de
numai lmA determina o dislocare de material de cea. 8 g otel intr-un an.
Tehnicile performante utilizate pentru depistarea de la suprafaţă a
defectelor de izolaţie sunt:
a) metoda metoda Pearson (gradient de curent alternativ)
b) metoda potenţialelor la intervale mici CIPS
(Close interval potenţial Survey)
c) metoda gradientului în curent continuu DCVG
(Direct Curent Voltage Gradient)
In subcapitolele următoare vom descrie pe rând cu precizarea
amănuntelor, bazei teoretice şi condiţiilor fiecare din metode.

7.1.1.Tehnici electromagnetice de verificare a stării izolaţiei

conductelor metalice îngropate.

Pentru conductele de oţel, important este să fie menţinute într-o stare

de noncoroziune. Aceasta presupune măsurători de constatare a
reziştivităţii scăzute a solului şi a altor condiţii ce indică o probabilă
stare de coroziune. Industria însă solicită o soluţie de cost redus de
supraveghere a coroziunii. Măsurătorile punctuale la prizele de
potenţial a potenţialului conductă sol nu sunt măsurători eficiente : ele sunt
completate cu tehnicile de măsurare în AC (curent alternativ) -metoda
Pearson sau mai recent cu metode de măsurare în DC (curent continuu)
CIPS şi DCVG. Ambele tehnici au numeroase avantaje dar şi dezavantaje
şi anume :
- amândouă solicită sute de contacte cu conducta. De altfel
rezultatele sunt foarte dificile de obţinut pentru sol uscat sau
pe asfalt;
- amândouă tehnicile nu se aplică în punctele critice ale
conductelor : traversări de drumuri, de căi ferate, încrucişări
de conducte. Ori tocmai în aceste puncte coroziunea are
probabilitatea cea mai mare ca să se producă;
- amândouă tehnicile sunt mari consumatoare de efort uman, o
echipă de 2-3 oameni este absolut necesară, indiferent de
perfecţionările ce măresc viteza de execuţie;
- măsurările peste un tronson care are defecte sunt eficiente,
cele efectuate pe tronsoane ce nu au defecte sunt o pierdere de
timp.
Măsurarea gradientului curentului electromagnetic alternativ este
tehnica dezvoltată recent şi care oferă soluţii pentru toate cele arătate mai
sus.

7.1.2. Măsurători in curent alternativ

Dacă curentul în conductă este alternativ acest curent poate fi

măsurat cu uşurinţă deoarece frecvenţa semnalului poate fi aleasă astfel
încât acesta să nu interfereze cu alte semnale.
Factorii care afectează rezistenţa la curentul ce circulă prin
conductă (pe unitatea de lungime) şi de asemenea rezistenţa faţă de
pământ (pe unitatea de lungime) sunt: a.)Impedanta capacitiva
Sistemul conductă / izolaţie / sol formează o impedanţă capacitiva în
paralel cu rezistenţa de legare la pământ. Aceasta reduce rezistenţa efectivă
de legare la pământ a conductei. Impedanţă formată de inductanţa
proprie a conductei, va fi în serie cu rezistenţa conductei. Aceasta creşte
rezistenţa efectivă a conductei.
b.) Frecventa semnalului aplicat
Analiza matematică a expresiilor impedanţei conduce la
concluzii deja cunoscute. Astfel ca rezultat al acestor efecte, atenuarea în
lungul conductei creşte cu frecvenţa semnalului aplicat.
Performanţele sistemului variază cu frecvenţa. Astfel cu
creşterea frecvenţei, fluxul în sol creşte făcând depistarea defectelor mai
netă. Dar, continuând creşterea frecvenţei se obţine un efect contrar.
Astfel frecvenţe înjur de 1000 Hz sunt utilizate pentru conducte cu
izolaţie standard (bitum, coal-tarr, coal-tarr epoxi, hard epoxi, benzi
adezive); în acelaşi timp pentru izolaţii din epoxi în film subţire se
utilizează 125 până la 200 Hz.
Astfel se constată că frecvenţele optime sunt cele utilizate pentru
metoda PEARSON. Principiul este esenţial acelaşi şi diferenţe apar numai
în modul în care tensiunile alternative sunt măsurate.
Starea izolaţiei este corelată cu pierderea de curent iar pierderea de
curent poate fi cuantificată ca raportul curentului din linie înainte şi după
defect valoarea locală a curentului este nerelevantă, cu toate că e măsurată.
Acest raport poate fi exprimat procentual (ex.79,5%) sau mai bine
exprimată ca procent de pierdere (ex.20,5% pierdere) dar cea mai relevantă
măsură este exprimarea logaritmică ştiut fiind că aceasta este cea mai
bună metodă matematică de manipulare a rapoartelor.
In acest caz raportul 1: 0,795 poate fi exprimată logaritmic ca o
pierdere de 2 dB (2 decibeli).
Valoarea acestui mod de exprimare este evidentă atunci când se face
prognoza pierderii de curent pe o distanţă dată. De exemplu dacă o
pierdere de 2 dB a fost măsurată pentru o distanţă de 1 km iar
următoarea determinare se face la 300 m este uşor de prezis care va fi
valoarea pierderii : 0,3 x 2 dB = 0,6 dB. Această evaluare poate fi făcută
şi la exprimarea procentuală, dar cere utilizarea unui calculator.
Evaluarea şi înregistrarea pierderii de curent este uşor de
efectuat, dacă se utilizează un instrument etalonat direct în dB.
Un aparat utilizabil va avea o citire directă în dBμA (ex. o scală
aleasă astfel încât 0 dB corespunde unui curent de 1 μA). O simplă
scădere între 2 citiri dă pierderea de curent în decibeli între ele.
 7.1.3. Măsurarea gradientului de curent

Obiectivul determinării gradientului de curent este de a

identifica rapid care secţiune de conductă reprezintă o rezistenţă
conductă / sol scăzută şi deci identificarea locaţiei exacte a defectelor
împreună cu mărimea acestora.
Un generator adecvat de semnal alternativ este conectat între
conductă şi sol la un punct convenabil de acces electric la conductă.
Curenţii, sunt măsuraţi şi consemnaţi împreună cu distanţele între
prizele de potenţial. Rata pierderii de curent pentru fiecare secţiune, este
calculată şi exprimată în dB/km.
Primele măsurători se fac experimental pentru determinarea
pierderii normale de curent, care s-ar putea să modifice intervalul de
măsurare. Un defect poate trece nereperat dacă o pereche de citiri
depăşeşte ca mărime pierderea provocată de un defect.
Pierderea normală poate fi destul de scăzută, chiar mai scăzută decât
2 dB/km care este cea determinată pentru o conductă de 6 inch izolată cu
polietilenă şi ea poate fi proporţional mai mare pentru conducte mai
mari (în diametru). Pierderea măsurată pe conductele cu izolaţii subţiri (2
dB) poate fi menţinută dacă se utilizează o frecvenţă scăzută
corespunzătoare.
Prin contrast, o conductă veche de 12 inch izolată cu bitum sau
gudron de cărbune (coal-tarr) poate prezenta din cauza porozităţii
normale atenuări ridicate de ordinul a 50 dB/km.
Este de aşteptat de asemenea, că pentru o conductă cu izolaţie bună,
să se obţină variaţii de până la ±25% datorate variaţiei locale a
conductivităţii solului şi a altor factori. Astfel o conductă care are o rată
normală de pierdere de curent de 6 dB/km poate să nu indice nimic la o
variaţie de la 4,5 dB la 7,5 dB pentru un km. Aceasta indică un factor de
incertitudine de 3 dB, orice defect trebuie să indice o variaţie mai mare
de 3 dB pentru ca determinarea să poată fi analizată (luată în consideraţie).
Micşorând intervalul între 2 determinări la 0,5 km reduce
factorul de incertitudine la 1,5 dB, în timp ce un interval de
determinare de 2 km necesită o variaţie mai mare de 6 dB pentru a fi
semnificativă alegerea unui interval care are o pierdere normală de 3 dB
este o alegere bună pentru începerea determinărilor.
Odată înregistrate câteva citiri corecte, orice deviaţie de la rata
normală de pierdere va fi rapid identificată. Graficul rezultatelor ajută la
înţelegerea şi clarificarea situaţiei.

7.1.4. Căutarea traseului conductelor metalice îngropate.

Toate metodele de localizare a defectelor de izolaţie se bazează pe
măsurători de curenţi si potenţiale efectuate exact deasupra conductei. De
aceea este foarte importantă localizarea precisă a traseului acesteia.
Pentru localizarea conductelor se foloseşte câmpul
electromagnetic care se formează prin trecerea curentului injectat prin
sistemul de protecţie catodică câmp care are frecventa de 100 Hz (în
urma redresării curentului din reţea cu frecvenţa de 50
Hz). Suplimentar sau în cazul în care nu avem protecţie catodică pe
conducta respectivă se poate injecta printr-un generator , cuplat
galvanic sau inductiv printr-o bobina cadru , un semnal de 1,1 kHz sau
delOkHz.
Pentru căutarea traseului se conectează căştile si bobina de căutare la
receptorul de căutare. Se poate utiliza metoda minimului sau maximului.
La metoda maximului se dispune bobina de căutare orizontal, cu axa
transversală fată de conducta si se deplasează pe această direcţie. Cea mai
mare valoare afişată se obţine direct deasupra conductei. La o deplasare
laterală se reduce tensiunea indusă din cauza scăderii puterii câmpului si
creşterii treptate a înclinării direcţiei câmpului. La această metodă zona de
maxim apare relativ largă (de obicei 10 cm). Dacă se roteşte bobina de
căutare transversal, în locul unde s-a obţinut semnalul maxim deci se
presupune că este axa conductei, tensiunea indusă scade în mod continuu
datorită unghiului sub care liniile de câmp intră în bobină.
Tensiunea indusă devine egală cu zero la o poziţionare paralelă cu
conducta. Astfel poate fi determinată direcţia conductei.
 Figura 1.Metodele de determinare a traseului conductelor

La metoda minimului se dispune bobina de căutare cu axa

vertical fată de conducta si se deplasează transversal fată de aceasta. Cea
mai mică indicaţie a receptorului rezultă direct deasupra conductei.
La o deplasare laterală a bobinei de căutare se măreşte foarte mult
tensiunea indusă pană se atinge un maxim, apoi tensiunea scade din nou.
La această metodă zona de minim este foarte îngustă, localizarea
efectuându-se cu o precizie de câţiva centimetri.
Dacă se înclină bobina de căutare la 45° tensiunea indusă va
prezenta un minim atunci când aceasta este mişcată lateral. Distanta
minimului fată de axa conductei reprezintă adâncimea de îngropare a
conductei.
Frecvenţa câmpului generat de protecţie poate fi folosită numai în
cazul în care nu există în zona de interes si alte câmpuri electromagnetice
care pot induce tensiuni în bobina de căutare, îngreunând sau făcând chiar
imposibilă localizarea conductei. In acest caz se poate injecta în conductă
un curent de joasă frecvenţă de 1 sau 10 MHz. Prin selectivitatea
receptorului de căutare se suprima semnalul provenit de la câmpurile
perturbatoare.
 Figura 2.Modul de lucru la depistarea traseului conductelor

Conectarea generatorului se realizează prin intermediul a doua

role de cablu la priza de potenţial si priza de împământare reprezentată
de un ţăruş înfipt în pământ la 30 - 50 m fată de conductă.
O distantă mai mare de căutare se obţine utilizând frecvenţa de
lKhz a generatorului, în timp ce la o frecventă de lOKhz se face o
diferenţiere mai bună fată de unele conducte paralele sau care
intersectează conducta urmărită.

7.1.5. Metoda Pearson

Este o metoda productivă (nefiind foarte laborioasă) de
determinare a defectelor de izolaţie la conductele îngropate. Mai este
denumită si metoda de joasă frecvenţă. Mărimea defectelor nu poate fi
apreciată decât relativ la variaţia semnalului receptat. Nu se pot trage
concluzii despre starea de corodare a zonelor cu defecte de izolaţie.
Această metodă este foarte eficientă si se aplică acolo unde
înainte de toate este important să se localizeze defectele.
Aplicarea acestei metode este valabilă atunci când se doreşte să se
obţină cât mai ieftin o imagine de ansamblu a stării izolaţiei unei
conducte metalice îngropate.
La această metodă se introduce în conductă un semnal de joasă
frecventă (lkHzsau lOkHz). La receptorul de căutare se conectează în
locul bobinei de căutare sonda de împământare si se sondează câmpul
electric peste conductă la distante potrivite de exemplu 2 metri,
înaintea receptorului se leagă printr-un cablu coaxial cu ţăruşul de
împământare.

Figura 3. Modul de lucru cu metoda PEARSON

Deasupra unui defect de izolaţie apare o intensitate deosebit de
ridicată a semnalului de joasă frecvenţă.
Astfel prin sondarea traseului conductei pot fi determinate
"pâlnii de tensiune" care se recunosc prin creşterea semnalului
recepţionat. Pe verticala maximului unei asemenea pâlnii de tensiune se
află un defect al stratului de izolaţie.
 Cu frecvenţa de 1 kHz rezultă o distanţă mai mare de căutare pe
când la frecvenţa semnalului de 10 kHz se deosebesc mai bine
conductele paralele sau încrucişate.
Raza de căutare poate fi mărită si prin mutarea împământării
generatorului de semnal.
După localizarea defectului de izolaţie este util ca în a doua etapă
să se măsoare pâlnia de tensiune în apropierea defectului depistat
pentru a vedea dacă este defect sau contact cu instalaţia metalică străină.

Figura 4.Metoda PEARSON.Determinarea contactului conductei cu o

instalaţie străina

Deasupra unui defect de izolaţie se determină un vârf de

potenţial aproape simetric. La contactul cu o instalaţie străină , nivelul de
joasa frecventa este aproape constant de-a lungul instalaţiei străine.
 Figura 5.Metoda PEARSON .Pâlniile de potenţial.

7.1.6. METODA D.C.V.G.- Măsurarea gradientului de potenţial

în curent continuu.

Tehnica gradientului de potenţial este intr-o legătură directă

cu protecţia catodică aplicată conductei. în principiu se utilizează
doi electrozi de Cu-SO4 conectaţi la un milivoltmetru de
construcţie specială cu punctul zero la mijlocul scalei,
milivoltmetru ce măsoară diferenţa de potenţial intre aceştia în
zona unei pâlnii de potenţial generate de un defect de izolaţie.
Gradientul de potenţial devine din ce în ce mai mare si mai
concentrat cu cât curentul ce se scurge dinspre instalaţia de
protecţie catodică este mai mare si cu cât apropierea de defect
este mai pronunţata. în general , cu cât defectul este mai mare
cu atât gradientul de potenţial este mai mare.
Cei doi electrozi sunt poziţionaţi de-a lungul conductei la o
distantă de 1,5 m unul fată de celălalt.
 Figura 6.Metoda DCVG.Modul de lucru.

Unul dintre electrozi va măsura un potenţial mai pozitiv decât

celălalt indicând direcţia curentului care cauzează gradientul de
potenţial
Pentru a simplifica interpretarea si a distinge intre curentul de
protecţie şi alte surse de curent continuu perturbatoare si
generatoare de curenţi vagabonzi, în circuitul sistemului de
protecţie catodică se înseriază un comutator ciclic automat care
tactează sistemul cu rata de un ciclu pe secunda si cu raţia 2/3
OFF(decuplat) 1/3 ON (cuplat).
În momentul depăşirii unui defect de izolaţie, indicaţia
milivoltmetrului se inversează si scade proporţional cu îndepărtarea
de defect.
Întorcându-se spre locul unde i s-a inversat indicaţia pe
aparat, operatorul va găsi un punct unde indicaţia aparatului va fi
nulă, defectul găsindu-se în acest caz la mijlocul distanţei dintre
cei doi electrozi.
 Figura 7.Metoda DCVG.Localizarea defectului de izolaţie.
Procedura se repetă perpendicular fată de axa conductei. In punctul
de intersecţie a liniilor imaginare ce unesc cei doi electrozi, în cele doua
poziţii, perpendiculare una fată de cealaltă, în care s-au identificat citirile
nule ale aparatului se găseşte epicentrul gradientului de potenţial care se
află exact deasupra defectului de izolaţie. Precizia cu care poate fi localizat
epicentrul unui defect de izolaţie este ±15cm.
Această metodă mai prezintă următoarea facilitate. Deoarece
semnalul injectat în conductă este asimetric, este posibilă determinarea
intrării sau ieşirii curentului dintr-o zonă cu defect de izolaţie fără insă a se
face o măsurătoare absolută.
La defectele identificate anterior în zona de acţiune a gradientului de
potenţial se poziţionează cei doi electrozi de măsurare unul lângă celalalt
încât să nu existe nici un gradient intre ei. Acul aparatului, în cazul în care
este deviat se aduce manual la punctul central al scalei. Apoi este mutat în
epicentrul gradientului de potenţial. În acest moment pot fi făcute doua
observaţii:
 1. Acul milivoltmetrului, este în permanenţă deviat intr-o direcţie
anodică sau catodică faţă de poziţia centrală datorită influenţei
diferitelor semnale în curent continuu existente pe conducte.
2. Acul milivolmetrului, răspunde cu o uşoară pulsaţie sesizabilă
peste efectele de la punctul 1, în momentul conectării sursei. Sunt
posibile patru variante de poziţii ale acului milivoltmetrului.

Figura 8.Metoda DCVG.Situatiile posibile de a fi intalnite.

Cazul 1: Nici un electrod nu e poziţionat deasupra conductei.
defectul e protejat în timpul funcţionarii P.C.
Cazul 2: Defect catodic, protejat în timpul funcţionarii
sistemului de P.C.
Cazul 3: Defect anodic, protejat în timpul funcţionarii sistemului
de P.C.
Cazul 4: Defect anodic, neprotejat în timpul funcţionarii
sistemului de P.C.
Acul milivoltmetrului face două mişcări: deviere iniţiala fata de
poziţia centrală (linia plină): răspunsul aparatului la semnalul de c.c. tactat
(linia punctata).
 Cazurile cele mai periculoase sunt acelea în care defectul se
dovedeşte a fi anodic cu sau fără P.C., intervenţia la defect fiind
obligatorie.

7.1.7. Metoda CIPS (Close Interval Potenţial Survey) - Metoda

măsurătorilor intensive de potenţial.
Este o metodă laborioasă care presupune măsurarea potenţialelor de-a
lungul unei conducte metalice îngropate, măsurarea potenţialului conductă -
sol nu poate fi executată în practică direct la elementul de coroziune , ci
trebuie sa se desfăşoare de la suprafaţa pământului.
Experienţa practică a ultimilor ani a demonstrat că nu este suficient
să se execute măsurători de potenţial si de curent numai la locurile special
amenajate (prize de potenţial). Cu siguranţa nu se vor recunoaşte astfel
pâlniile de tensiune care de obicei nu au o extindere mai mare de câţiva
metri. De aceea este necesar să se măsoare pas cu pas potenţialul
conductei.Acest efort necesită un aparat portabil de efectuare si înregistrare
automată a măsurătorilor.
Criteriul de interpretare a datelor furnizate de CIPS este acelaşi ca si cel
utilizat pentru interpretarea potenţialului de protecţie catodică (metoda
comună).
Măsurătorile potenţialului OFF, determină eficienţa sistemului de
protecţie catodică.
Suprafaţa profilelor potenţialelor care sunt mai puţin negative decât
valoarea instantanee aleasă pentru potenţialul OFF (-850 mV/ electrod
Cu/Cu SO4) se consideră a fi inadecvat protejate şi deci expuse coroziunii.
Regiunile mai puţin negative decât -850 mV se presupune a fi
datorate defectelor de izolaţie, dar în practică, se dovedeşte a fi si datorită
curenţilor de dispersie şi variaţiilor proprietăţilor solului.
Astfel dacă potenţialul este prea negativ (> -1200mV/Cu/CuSO4)
conducta va fi supraprotejată iar accelerarea degradării izolaţiei este
urmare a alcalinităţii excesive datorată reacţiilor catodice.
Potenţialul măsurat de la suprafaţă nu reprezintă potenţialul real al
conductei ci este suma dintre potenţialul real si căderea de tensiune pe
stratul de pământ ce acoperă conducta.
Pentru a elimina eroarea provocată de căderea de tensiune în sol este
necesar sa se conecteze şi să se deconecteze periodic curentul de
protecţie. în momentul deconectării, curentul de protecţie devine nul deci
şi căderea de tensiune pe sol se anulează.
Conducta comportându-se ca un condensator menţine potenţialul
pentru scurt timp iar potenţialul măsurat la 1 secunda după decuplare este
cel real.

Figura 9.Metoda CDPS.Evidenţierea căderii de tensiune pe stratul de

pamant.
ON: UM=Up+Is*Rv
OFF: UM=UP+0
Nu există nici un standard industrial care să identifice timpul după
întreruperea OFF în care potenţialul să fie măsurat. Timpul poate fi ales de
la 100μs la câteva secunde şi fiecare furnizor de echipament şi-a ales
propria sa secvenţă de timp. Se confirmă că atunci când potenţialul este
întrerupt, se observă un vârf ascuţit în direcţia pozitivă a graficului
potenţialului conductă-sol .Un vârf similar, apare când are loc cuplarea
sarcinii (ON). Mulţi operatori au ratat măsurătorile din cauza acestui vârf.
Acesta apare, indiferent de sursa de curent pentru protecţia catodică sau
de izolaţia conductei. Acest „vârf poate fi substanţial ca mărime (400
mV) şi variază depinzând de defectele de izolaţie - număr, mărime -,
distanţa faţă de sursa de curent şi rezistivitatea solului.
Cox identifică o secvenţă de 1 secundă OFF şi 4 sec ON pentru ca
măsurătorile să fie corecte eliminând efectele vârfurilor. Ele raportează de
altfel, ca nesemnificative problemele de depolarizare ale conductei pe
durata desfăşurării ciclului OFF.
 Potenţialul corect, fără eroarea IR şi efectul „spike" (vârf) poate fi
obţinut între 550 milisecunde şi 1 secundă după comutarea OFF. Dacă
citirile nu ţin seama de durata efectului „spike" , potenţiale vor fi eronate .
Alte complicaţii apar atunci când conducta are multe surse (staţii) de
protecţie catodică.
Orice defect de izolaţie la o conductă cu multe staţii, va avea multiple
contribuţii ale acestora, depinzând de poziţia defectului faţă de fiecare
staţie rezistivităţii electrice a solului şi conductei, şi de potenţialul relativ
al conductei in punctul de injecţie.
în metoda CIPS, pentru măsurarea corectă a potenţialului instantaneu
OFF, toate sursele trebuie întrerupte simultan, rezultatul fiind extinderea
vârfului (mărirea duratei efectului SPIKE) în ultima instanţă pentru
acoperirea completă a 1 secunde din perioada OFF.
în practică apar insă la deconectarea curentului de protecţie
adeseori curenţi de echilibrare intre defecte diferit polarizate, care
determină ca valoarea căderii verticale de tensiune sa nu fie egala cu
zero si astfel valorile determinate cu măsurarea simpla, tactată să fie
falsificate.

Figura 10.Metoda CIPS.Evidenţierea curenţilor de echilibrare la

deconectarea sursei.
Capitolul 8. Investigarea din interior a stării conductelor
metalice ingropate

8.1.Generalitati
Investigarea din interior cu vehicule "inteligente " a conductelor de
transport produse este o metoda moderna de înalta tehnicitate care oferă o
imagine reala si corecta asupra integrităţii materialului tubular,prin punerea
in evidenta a unei multitudini de defecte cum ar fi:
-coroziuni interioare -coroziuni exterioare
-defecte ale cordoanelor de sudura -fisuri
ale materialului tubular etc.
Prin acest tip de investigaţii mai pot fi culese informaţii referitoare la:
-lungimea exacta a tronsonului investigat -forma exacta a traseului
(prin utilizarea unui modul de navigaţie
inertiala-Inertial Navigation System) -poziţiile
eventualelor reduceri de secţiune
Metoda prezintă unele dezavantaje majore cum ar fi: -posibilitatea
utilizării numai pe conducte proiectate si construite a fi godevilabile (fara
reduceri de secţiune, curbe cu raza de minim
3D etc.) -necesitatea instalării de facilitaţi de lansare si primire a
vehiculelor
inteligente ,in conductele sub presiune -costul ridicat al
pregătirii conductei pentru godevilare
(curăţare,verificare geometrie interioara etc.) -
costul ridicat al serviciului propriuzis

In momentul în care se pune problema inspecţiei inteligente a unui

sistem de transport produse prin conducte se pune problema ce tronson
trebuie sau se poate inspecta prima data. Pentru a răspunde acestei
întrebări se poate face o analiza a posibilităţilor si priorităţilor după
următoarele criterii:
a.)Posibilitatea fizica a introducerii si deplasării vehicolului de
inspectare (a se vedea alineatul de mai sus).
b.)Clasa de locaţie respectiv distanta fata de obiective civile /
industriale, densitatea de populaţie din zona respectiva etc.
c.)Istoricul defectelor de coroziune (si nu numai)inregistrate pe
diferite tronsoane.
d.)Date privind evoluţia in funcţionare a parametrilor sistemelor de
protecţie catodica.
e.)Vârsta conductelor şi tipul materialului tubular folosit.
f.) Factorii de protecţie a mediului (riscul apariţiei de poluare in cazul
ruperii sau străpungerii conductei in urma unor defecte apărute in
materialul tubular.
Operatorul conductelor mai trebuie sa-si clarifice problemele legate de
tipurile de defecte care se doresc a fi relevate, rezoluţia folosita pentru
relevarea cantitativa şi calitativa a defectelor, daca se doreşte relevarea altor
aspecte de influenta asupra conductelor şi a mediului înconjurător
deoarece toate acestea influenţează costul operaţiei de inspectare.
De asemenea asa cum am prezentat costurile unei operaţii de
inspectare includ ,pentru conductele negodevilabile si costuri de eliminare
a gâtuirilor (reductii,robineti cu secţiune de trecere mai mica decât
diametrul interior al conductei etc.) ,a teurilor fără grătare de protecţie
împotriva deflecţiei pigului, coturi cu raze mici de curbura instalarea
gărilor de lansare-primire permanente sau instalarea unor gări
demontabile,desfaşurarea operaţiilor de curăţare pentru pregătirea conductei
de colectarea datelor ,precum si costuri cu personalul care va asista
operaţia şi efectuează încărcarea şi descărcarea pigului sau manevrarea
utilităţilor.
8.2. Operaţii pregătitoare pentru inspecţie

înainte de începerea oricărei inspecţii se vor analiza următoarele: -harţi

detailate ale traseului conductei, conforme cu realitatea, cu identificarea
oricăror probleme care ar împiedica desfăşurarea operaţiei
-inventarierea si înlăturarea obstacolelor cunoscute (cele enumerate mai
sus) care limitează posibilitatea de trecere şi/sau care sunt peste toleranta
admisa de vehiculele puse la dispoziţie de prestatorul de servicii
-realizarea unui program de curăţire eficient pentru obţinerea unor
rezultate bune ale investigării, altfel integritatea vehiculului de inspecţie
poate fi periclitata şi rezultatele viciate -efectuarea unei inspecţii a
geometriei interioare a conductei cu un vehicol dedicat care să identifice
eventual alte reduceri de diametru ca: ovalităţi, depuneri, surplus de adaos
la cordoanele de sudura interioare, etc.
-inspectarea gărilor de lansare-primire a instalaţiilor de ridicare, a
etanşeităţilor şi a vanelor care se vor manevra în procesul de inspecţie.

8.2.1. Curăţirea conductelor (godevilarea)

Godevilarea este acum un aspect esenţial luat în considerare în

proiectarea şi exploatarea conductelor de transport gaze, aceasta
influenţând orice etapa din proiectare, execuţie şi apoi întreţinere,
exploatare şi reabilitare. Câteva din aplicaţiile dezvoltate recent vor fi
prezentate în continuare, insa sistemele, echipamentele şi produsele sunt
supuse continuu perfecţionării pentru a îmbunătăţii eficienţa operaţională
şi costurile efective de exploatare.

Pigul de curăţare (godevil)

In general utilizarea pigului de curăţare este necesara ca o metodă de

abordare a depunerilor solide sau a celor parafinice de pe pereţii interiori ai
conductei.
 Deci, lucrările de godevilare nu se fac doar ca lucrări pregătitoare
inspecţiei inteligente ci se derulează şi ca operaţii efective de curăţare
pentru:
-îmbunătăţirea operabilităţii conductei: prevenirea scăderii presiunii de
operare şi a reducerii debitului transportat; -înlesnirea aplicării inhibitorilor
de coroziune pe porţiunile care sunt corodate. Exista 3 astfel de tipuri de
godevili:

1 .)Pigul magnetic de curăţare

Se foloseşte atât în conducte ce transporta gaz sau lichide. Este compus

în cel mai simplu caz (un singur modul) din discuri din poliuretan dur,
montate pe scheletul de baza (ca suport pentru magneţi) şi din discurile de
etanşare moi, iar în partea din fata şi din spate sunt montaţi magneţii de
colectare a oricăror depuneri feroase de la praful fin, la capetele electrozilor
cu care s-a sudat;in timpul curăţării daca presiunea creste în amonte,
înseamnă ca pigul colectează multe depuneri, iar daca e aproape constanta
înseamnă ca pigul are o mişcare relativ uşoară, ceea ce se va observa la
primirea acestuia.
Daca exista o cantitate mare de depuneri, la a doua rulare se mai
adaugă un modul identic la primul, printr-o legătură specială ceea ce va
creste agresivitatea curăţării.
In cazul curăţării conductelor de gaze naturale se utilizează acelaşi modul
dublu, doar ca pe primul modul se vor ataşa nişte perii puternice cu
rigiditatea obişnuită a celor ce se fixează pe vehiculele de inspecţie. Se pot
executa mai multe treceri, depinde de gradul de depuneri care exista în
conducta.
 Figura H.Pigul magnetic de curăţire cu perii racloare

2.)Pigul cu pinteni pe circumferinţă

Se foloseşte în general pentru liniile ce transporta substanţe lichide ; e

compus dintr-un corp obişnuit pe care se montează 6 discuri din poliuretan
de rezistenta medie de grosime 2" şi cu diametru mai mic cu 4" decât
diametrul interior al conductei. Pe aceste discuri se montează în găuri
filetate pintenii.
Diametrul constituit din 2 pinteni opuşi poate fi mai mare cu pana la
0,75" fata de diametrul interior al conductei. Asta înseamnă ca în timpul
rulării aceştia vor fanda înapoi cu un unghi mic şi vor asigura curăţirea, dar
mai ales vor compensa reducerile de diametru. Capetele pintenilor vor fi
rotunjite pentru a preveni distrugerea suprafeţei interioare a conductei.
Se pot face combinaţii intre pigul magnetic şi acesta, rezultând un
godevil din două module, dar modulul din fata e întotdeauna cel magnetic.
3.)Pigul cu perii pe circumferinţa

Se foloseşte doar după curăţări cu celelalte 2 metode de mai sus;este

destinat curăţării produselor de coroziune de pe suprafeţe extinse.

Figura 22. Pigul de curăţare cu perii circulare

Este de o construcţie foarte apropiata de pigul cu pinteni, doar ca

pintenii sunt înlocuiţi de smocuri de perie cu diametrul de 0,5". Poate fi
purtat după un modul de curăţare magnetic, dar în cazul unor conducte cu
multe depuneri se vor folosi două module cu perii după modulul magnetic,
reducând astfel şi numărul trecerilor.
Sunt utilizate mai multe tipuri de godevil în procesul de curăţare : pig
cu perii, cu discuri de radare, pig cupa cu discuri de răzuire, pig pămătuf,
sfere, pig din polietilena.
După aceasta se face proba trecerii pigului inteligent folosind un pig
fals (care are exact aceiaşi forma şi articulaţii, dar nu poseda aparatura de
inspecţie). Acest pig fals va oferi date despre regimul de curgere care
trebuie respectat, gama de variaţie a presiunilor şi va face proba trecerii
pigului inteligent. Multe din astfel de vehicule false sunt echipate cu discuri
de calibrare insa deteriorarea elementului de calibrare nu va arata locul
exact al obstacolului întâlnit şi de aceea e
preferata şi o rulare a pigului de verificare a geometriei conductei. Ca şi
costuri, o reparaţie a pigului inteligent deteriorat depăşeşte cu mult câteva
treceri a pigului geometric.

8.3.Inspecţia inteligenta propriu-zisa

In vederea efectuării in bune conditiuni a inspectiei,trebuie dezvoltata

dispunerea markerelor pe traseu care vor ajuta atât la localizarea pigului
cat şi la determinarea vitezei de rulare. Ele se poziţionează în locuri
accesibile şi nu prea departe unul de celalalt (2-3 km), personalul care le
supraveghează fiind dotat cu mijloace de comunicare. De obicei acestea pot
fi poziţionate în aval de trecerile pe sub cai ferate sau drumuri, în aceste
locuri din cauza grosimii mărite a peretelui conductei fiind posibila o
încetinire a rulării acestuia, vehiculele de inspecţie având viteza
recomandata intre 4-10 km/h.
Pentru o cat mai mare precizie a datelor colectate este recomandat ca
viteza pigului să fie menţinută în gama precizata de producător şi de
asemenea variaţia acesteia să fie cat mai mica. Cei mai mulţi producători
prefera presiuni mai mari de 400 psi, deoarece pe baza experienţei, ei au
observat ca în momentul în care linia are presiunea intre 700-800 psi, se
întâlnesc foarte rar blocări sau încetiniri ale pigului.
Debitul este de asemenea o variabila importanta în desfăşurarea
inspecţiei, viteza gazului fiind în general dependenta de presiunea şi
condiţiile de curgere, debitul reglând viteza dorita. Odată viteza de curgere
fiind obţinută şi presiunea fiind cea adecvata pigul poate fi lansat şi de
obicei va rula cu viteza calculata.
Cu ajutorul markerelor sau sondelor sonice se poate determina viteza
pigului în cazul sondelor sonice prin zgomotul făcut la trecerea prin dreptul
cordoanelor consecutive de sudura astfel ca debitul poate fi reglat daca
rularea se face prea încet sau prea rapid.
Cu ajutorul „pig"-ului pe lângă tipurile obişnuite de defecte corozive
mai sunt relevate: -coroziunea galvanica -coroziunea microbiologica
indusa -coroziune datorata CO2 din liniile ce transporta gaze umede.
 Cea mai mare parte a zonelor de coroziune galvanica pot fi atribuite
izolaţiei distruse, conductei lipsite de izolaţie şi protecţiei catodice
ineficiente. Unele dintre conductele vechi au fost instalate fără să fie
izolate şi după un timp a fost instalata protecţia catodica. Coroziunea
microbiologica şi de CO2 s-a descoperit în conductele provenite din
câmpurile de extracţie şi constituie un procent foarte mic din coroziunea
relevata în conducta.

8.3.1. Pigul inteligent

Odată cu nevoia companiilor de a avea o cat mai exacta evaluare

asupra condiţiei sistemelor de transport gaz sau ţiţei prin conducte,
companiile prestatoare de servicii, de inspecţie sau cele de cercetare au
dezvoltat vehicule de inspecţie tot mai sofisticate, care pot colecta mai
multe date, pot fi mult mai precise şi pot genera rapoarte în condiţii grafice
deosebite.
Nu exista o singura opinie privind definirea pigului inteligent care
potrivit diferitelor surse poate fi descris astfel: -este orice mijloc de
inspecţie care rulează prin interiorul conductei şi oferă informaţii asupra
stării sau condiţiei conductei; -este orice vehicul de inspecţie "on-line"
utilizat pentru detectarea anomaliilor din conducte;
-este orice vehicul care este capabil să detecteze şi să înregistreze
informaţii despre conducte. API RP. 1129 oferă următoarea definiţie:
Un mijloc de inspecţie interna sau "pig inteligent" este un aparat care
foloseşte una sau mai multe principii fizice sau electromecanice pentru
măsurarea şi înregistrarea informaţiilor de poziţionare sau cele ce se refera
la anomalii ale conductei.
Pig-ul de inspecţie inteligent ,pentru a fi definit ca atare, trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii:
- senzorii să se împartă în :
-senzori de relevare a defectelor interne sau externe -senzori
auxiliari care să monitorizeze presiunea, temperatura, unghiul de
rulare, viteza de rulare;
- înregistrările fiecărui senzor sa se facă pe canale separate
- capacitatea de stocare a datelor pentru o măsurare şi localizare exacta
a pierderilor de metal sa fie suficienta (funcţie de lungimea investigata)
- sa existe posibilitatea colectării datelor de la multitudinea de canale
ale senzorilor;
- sa utilizeze un număr mare de senzori miniaturizaţi pentru a acoperi
100% din diametrul conductei;
- vehicolul să colecteze date suficiente care să permită analiza post
inspecţie şi care să poată predicţiona presiunea maximă de operare
permisa şi toate defectele care contribuie la elaborarea scenariilor de
intervenţie viitoare.

8.3.2.Pigul de calibrare

Protuberantele sau reducerile de secţiune din interiorul conductei

afectează în mod direct siguranţa exploatării deoarece:
-restricţionează curgerea fluidului (mediului transportat)
- sunt germeni de formare a depunerilor, generează turbulenţe,
eroziuni, coroziuni şi hidraţi.
Devierile de la forma geometrica pot fi localizate şi dimensiunile lor
pot fi bine determinate cu maximă acurateţe de către un anumit tip de
vehicole de inspecţie denumite pig-uri de calibrare.
De obicei aceste tipuri de vehicule pot trece de deformaţii foarte mari
(25% din diametru) şi datorita preciziei sistemului de măsurare şi a
numărului de palpatoare detectează reduceri de minim 0,6% din diametru.
Pentru a evita modificarea frecventa a vitezei de deplasare aceste
vehicule sunt prevăzute cu cupe de etanşare care să permită o deplasare
lejera.
 Figura 23. Pig de calibrare

De obicei modificările formei geometrice survin în urma: -

transportului şi depozitarii materialului tubular la montaj -pozării
conductei: - stratul de depunere trebuie să fie afânat
- pozarea conductei pe roca dura
- manipularea acesteia cu maşinile grele
-operării conductei: - construcţii dispuse deasupra sau in
vecinătatea conductei
- intervenţii neautorizate la conducta
-cutremure, alunecări de teren.
Datele stocate sub forma digitala sunt printate sub forma
graficelor care releva cea mai mica modificare de diametru.
Graficele au pe ordonata distanta totala parcursa, si evidenţiate
sudurile, schimbările de grosime a peretelui, curbele strânse, robineţii şi de
asemenea ovalităţile şi protuberantele. De asemenea mai apare şi
înregistrarea timpului din 10 în 10 sec. şi a markerelor de traseu (vezi fig. de
mai jos).
 In prima figura este prezentat un grafic pentru o porţiune de
conducta cu rezultate normale, in cea de-a doua , o porţiune de
conducta fără variaţii geometrice iar in ultimul este un tronson cu
deformaţii mari.

8.3.3. Pigul ultrasonic

Pigul inteligent care se bazează pe aceasta varianta de investigare

foloseşte una dintre cele mai precise metode tehnice pentru determinarea
grosimii peretelui conductei - metoda ultrasonica.

Figura 25. Principiul de măsurare ultrasonic

Astfel este analizata întreaga lungime şi suprafaţa a conductei pentru a

determina orice urmă de coroziune cu ajutorul unui dispozitiv multisenzor
de mare sensibilitate. Coroziunea, atât cea interna cat şi cea externa e
identificata cu determinarea precisa a poziţiei, mărimii şi gravitaţii acesteia,
utilizând informaţiile oferite de sistem.
Datele achiziţionate sunt stocate de sistem în memoria proprie.
 Prezintă dezavantajul ca se pretează a fi utilizat doar in conductele ce
transporta fluide datorita necesităţii existentei unui lichid de cuplare intre
senzorul ultrasonic si peretele conductei astfel incat semnalul emis de
acesta sa ajungă la peretele conductei.
In situaţia utilizării la o conducta de gaze a sistemului de investigare
ultrasonic pig-ul inteligent trebuie cuprins intre doua pig-uri cu cupe de
etansare intre care se afla un lichid de cuplare (apa,petrol etc.).Procesul in
acest caz este mai anevoios si mai laborios.

Figura 26. Pigul ultrasonic

Pigul ultrasonic este format din următoarele parti componente

principale: -Corp rezistent la presiune cu baterii incorporate (litiu).
- Odometru (măsoară distanta parcursa).
- Modul de memorie care realizează partea de stocare a datelor, prin
rearanjarea, comprimarea datelor pe microprocesor şi apoi stocare pe
suport magnetic.
-Cupe din poliuretan care asigura deplasarea vehicolului prin diferenţa de
presiune
- Corpul de transmisie ultrasonic. Echipamentul este împărţit în 64
canale multiplexate, viteza de trafic aproximativ 400 kbyte/sec.
 -Partea de cablare, fiecare cablu de la senzori intra în carcasa pigului. -
Traductori ultrasonici montaţi pe suport de poliuretan.
Detectează, măsoară şi localizează: -
coroziuni interne/externe -fisuri
datorate coroziunii -fisuri în
cordoanele de sudura -fisuri datorate
oboselii.

8.3.4. Pigul de inspecţie magnetic

Utilizează principiile magnetismului pentru detectarea tuturor defectelor

sau anomaliilor din peretele conductei. Astfel un dispozitiv de magnetizare
autoportant va induce un câmp magnetic saturat în peretele conductei.

Figura 27. Principiul de măsurare magnetic

Poate determina pierderi de metal interne sau externe, care pot fi

determinate procentual din valoarea nominala a peretelui conductei.
Astfel magneţi permanenţi foarte puternici vor fi cuplaţi la peretele
conductei cu ajutorul unor perii de înalta densitate şi vor induce un câmp
magnetic în peretele conductei. Daca vreun defect este prezent, o parte a
acestui câmp va scăpa afară din peretele conductei. Senzori de precizie
foarte mare vor detecta şi vor măsura capul magnetic deviat şi vor permite
astfel detectarea şi măsurarea pierderilor de metal şi a coroziunii.

Figura 28.Pig-ul magnetic

Senzorii sunt dispuşi circular şi sunt foarte numeroşi, ei se afla intre

polii magnetici, având o acoperire perfecta a circumferinţei conductei.
Transmisia şi stocarea datelor se face identic cu modulul Ultrascan.