Metoda de DCVG - Direct Curent Voltage Gradient

1. Introducere

Metoda de testare DCVG (Direct Curent Voltage Gradient) se bazează pe măsurarea

gradienţilor de tensiune în curent continuu şi este o metodă relativ recent utilizată pentru
ivestigaţii referitoare la calitatea şi/sau defectele de izolaţie pentru conductele îngropate.
Se foloseşte, deasemenea o staţie de protecţie catodică activă, permanentă sau temporară.
Metoda este folosită cu succes nu numai pentru localizarea defectelor de izolaţie, ci şi
pentru dimensionarea defectelor de izolaţie şi stabilirea caracterului electrochimic al
defectului.

Metoda DCVG este cea mai sigură metodă agreeata pe plan internaţional pentru
determinarea defectelor de izolaţie pe conductele metalice îngropate.La efectuarea
verificării în mod obligatoriu trebuiesc decuplate toate grupurile de anozi montaţi pentru
legarea la pământ, protecţia catodică etc, în caz contrar anozii comportându-se ca defecte
de izolaţie.

2. Principiul metodei

O trăsătură distinctivă a acestei tehnici este localizarea cu precizie chiar şi a micilor

defecte. La efectuarea verificarii in mod obligatoriu trebuiesc decuplate toate grupurile de
anozi montati pentru legarea la pamant, protectia catodica etc, in caz contrar anozii
comportandu-se ca defecte de izolatie.

Cand un curent electric este aplicat unei conducte in acelasi fel ca şi protectia
catodica, acest curent trece din metal catre sol in locurile in care exista contact direct adică
izolatie lipsa. In locurile de defect, cu cat curentul este mai mare cu atat defectul este mai
mare. Curentul care se injecteaza in conducta poate fi furnizat de statia de protecţie catodica
sau de o staţie de protectie catodica mobila in cazul in care nu exista protectie catodica cu
injectie de curent (SPC). Semnalul de curent continuu este pulsatoriu, obtinerea acestui
semnal realizandu-se prin montarea in circuitul electric al statiei de protectie catodica a
unui timer (intrerupător ciclic). In cazul in care cabina SPC este dotata cu intrerupator
ciclic, acesta se va seta sa realizeze circuit On/Off in conformitate cu prevederile
producatorului echipamentului DCVG. Pentru a evidentia gradientul de potential in sol
aceasta metoda utilizeaza un voltmetru special, ultrasensibil, care masoara diferenta de
potential dintre doi electrozi nepolarizabili de Cu/CuSO4 plasati deasupra conductei pe sol
la o distanta de circa 1,5 - 2 m unul fata de celalalt in lungul conductei.
 Pozitionarea defectelor pe conducta.

In timp ce operatorul paseste in lungul conductei, in momentul in care apare o

diferenta de potential intre cei doi electrozi, aceasta este asociata pe scala aparatului printr-
o bataie regulata a acului care corespunde pulsului curentului.
Bataia scurta a acului indica sensul spre care se gaseste defectul. Se continua deplasarea
operatorului, iar atunci cand se depaseste zona de defect, bataia acului isi va schimba
sensul.
Prin retragerea incet a operatorului şi a celor doi electrozi se poate ajunge la locul in
care acul voltmetrului nu se va mai misca. Defectul este situat la mijlocul distantei dintre
cei doi electrozi. Aceasta operatie este repetata la un unghi drept fata de directia initiala.
In locul in care se intersecteaza mediatoarele segmentelor dintre cei doi electrozi dupa cele
doua directii, se gaseste pozitionarea exacta a defectului pe conducta.
Se marcheaza locul gasit cu tarusi si se pozitioneaza in coordonate GPS cu ajutorul
unui GPS portabil.

Determinarea marimii defectului

Se notează semnalul On - Off la fiecare priză de potenţial sau loc de acces la conducta.
Se procedează conform paragrafului de mai sus pentru determinarea pozitionarii
defectelor.
Pentru determinarea exacta a marimii defectului se procedează astfel:
Se masoara exact distanta de la defect pana la priza precedenta si distanta dintre priza
precedenta si priza urmatoare (sau locurile de masura), sau in cazul in care exista
disponibile planuri pentru conducta se considera distantele prezentate in planuri.
Se pozitioneaza unul dintre electrozi pe pamant pe locul de deasupra epicentrului defectului
iar celalalt electrod la 1,5 - 2 m pe o directie perpendiculara pe lungimea conductei.
Se citeste bataia acului voltmetrului, iar apoi se muta electrodul plasat deasupra
epicentrului defectului in locul celuilalt electrod, iar acest electrod se muta la circa 1,5 - 2
m de locul precedent dupa aceeasi directie perpendiculara pe conducta. Se repeta aceasta
operatie pana în momentul in care acul voltmetrului nu mai indica nici o bataie.
Se calculeaza valoarea totala ca fiind suma valorilor citite.
Se introduc toti parametrii mentionati mai sus in formulele de calcul furnizate de
producatorul echipamentului si rezulta severitatea defectului notata cu % IR.

Clasificarea dupa severitatea (marimea) defectelor funcţie de % IR este

următoarea:

 0 - 15 % IR - Defecte mici;
 2. 15 - 35 % IR - Defecte medii;
 35 - 70 % IR - Defecte mari;
 70 - 100 % IR - Defecte foarte mari.

Dupa determinarea % IR şi clasificarea defectelor se procedeaza la determinarea

caracterului corosiv-necorosiv al defectului.
 Determinarea caracterului coroziv/necoroziv al defectului. Metoda DCVG
prezinta o facilitate importanta prin care se poate identifica daca, curentul in zona de
defect intra sau iese din conducta. In cazul in care curentul "paraseste" conducta, acest
lucru presupune activitate anodica sau proces de coroziune in zona defectului respectiv.
In urma masuratorilor se pot intalni urmatoarele situatii.

1. Indicatia voltmetrului este C – C

Acest lucru inseamna ca defectul respectiv este catodic, adica nu exista proces de
coroziune, atat atunci cand sistemul de protectie catodica functioneaza, cat si atunci
cand acest sistem nu functioneaza.

2. Indicatia voltmetrului este A - C

Acest lucru inseamna ca defectul respectiv este catodic, atunci cand sistemul de
protectie catodica functioneaza si este anodic, adica prezinta proces de coroziune, cand
sistemul de protectie catodica nu functioneaza.

3. Indicatia voltmetrului este A – A

Acest lucru inseamna ca defectul respectiv este anodic, adica prezinta proces de
coroziune, atat atunci cand sistemul de protectie catodica functioneaza, cat si atunci
cand acest sistem nu functioneaza.

Verificarea izolatiei conductei prin metoda DCVG se recomanda a se executa la

intervale regulate de timp de 5 ani pentru a se putea preveni aparitia unor defecte mari ale
izolatiei conductei cu consecinte asupra functionarii sistemului de protectie catodica.
Personalul care efectueaza testarea trebuie in mod obligatoriu sa aibe experienta similara
certificata, sa fie aprobat in prealabil de catre Companie, iar aparatura utilizata sa aibe
verificarile metrologice necesare (certificat de etalonare etc). In cadrul verificarilor
izolatiei conductei prin metoda DCVG se disting doua ipostaze ce pot apare:

Conducte ce nu au avut efectuata verificarea DCVG in cadrul punerii in

functiune

In cazul acestor conducte metoda DCVG se va utiliza prin folosirea ca sursa a

semnalului pulsatoriu a SPC-urilor conductei in cazul in care conductele respective au
sisteme de protectie catodica cu SPC-uri functionale sau se vor utiliza statii de protectie
catodica mobile in cazul in care nu exista SPC-uri. Ca intrerupatoare ciclice programabile
se vor utiliza cele din cadrul SPC-urilor in cazul in care cabinele SPC-urilor sunt dotate cu
asemenea dispozitive, sau intrerupatoare ciclice programabile mobile ce se vor instala pe
circuitul negativ al cabinelor SPC care nu sunt dotate cu asemenea dispozitive sau la statiile
de protectie catodica mobile. In cazul conductelor ce nu au avut efectuata verificarea
DCVG in cadrul punerii in functiune avand in vedere probabilitatea determinarii unui
numar mare de defecte, in mod obligatoriu pozitionarea acestor defecte se va realiza de
catre o echipa topografica ce va pozitiona defectele gasite pe un plan topografic in care se
va regasi de altfel traseul intregii conducte.

Prezentarea investigatiei

Pentru efectuarea investigatiei DCVG, traseul conductei trebuie detectat de catre

un operator cu ajutorul unor aparat de detectie conducte de la suprafata solului. Echipa
necesara pentru efectuarea metodei DCVG este compusa din minim 5 operatori cu doua
autovehicule dupa cum urmeaza:
• un operator care efectueaza detectarea conductei;
• un operator care efectueaza investigatia DCVG;
• doi operatori topografi care efectueaza ridicarea topografica a conductei si a
defectelor de izolatie;
• un operator care efectueaza reglarea la SPC fixa sau mobila.
Viteza de lucru pentru intreaga echipa este de circa 1-2 km pe zi. Rezultatele
investigatiei vor fi concretizate intr-un plan topografic care va contine minim
urmatoarele detalii:
• traseul conductei in coordonate Stereo 70;
• adancimea de ingropare a conductei in puncte situate la maxim 25 m distanta
unul de altul;
• numarul defectului (pentru fiecare defect in parte);
• marimea defectului (% IR pentru fiecare defect in parte);
• caracterul defectului – coroziv sau necoroziv (pentru fiecare defect in parte);
• prioritatea de reparare (pentru fiecare defect in parte). Un model de astfel de
plan este prezentat in Figura 1.a/b
 Figura 1. Model de plan de investigatie DCVG

Dupa efectuarea investigatiei DCVG se recomanda efectuarea unor gropi de

control pentru masurarea exacta a defectelor si coroziunii din locatiile respective.
La stabilirea locatiei unde se vor efectua aceste gropi de control se vor avea in
vedere urmatoarele:
- marimea defectului (prioritatea de interventie)
- se recomanda sa se efectueze gropi de control la defecte cu prioritatea de
interventie 1 pentru ca in aceste locatii este cel mai probabil sa existe coroziunea cea
mai mare;
- posibilitatea de a se efectua sapaturi (accesul la locatia respectiva).
In principiu pentru a se putea elabora o imagine de ansamblu se recomanda un
numar de circa doua gropi de control per km. Masuratorile se vor efectua dupa curatirea
izolatiei existente, pe fiecare generatoare a conductei la distante cuprinse intre 10 si 20
cm intre doua masuratori consecutive. Dupa efectuarea investigatiei in mod obligatoriu
se va reface izolatia cu un sistem de izolatie
Echipa necesara pentru efectuarea investigatiei este compusa din minim 2
operatori si o echipa de sapatori cu un utilaj mecanizat. Viteza de lucru pentru intreaga
echipa este de circa 2-4 gropi pe zi.
In cadrul raportului pentru fiecare locatie in parte se vor realiza poze ale
conductei ce defectul gasit, cu conducta curatata in vederea realizarii masuratorilor si
cu conducta reizolata. Frecventa verificarii DCVG trebuie sa fie odata la 5 ani.
 Conducte ce au avut efectuata verificarea DCVG in cadrul punerii in
functiune

In cazul acestor conducte metoda DCVG se va utiliza prin folosirea ca sursa a

semnalului pulsatoriu a SPC-urilor conductei.

Ca intrerupatoare ciclice programabile se vor utiliza cele din cadrul SPC-urilor

in cazul in care cabinele SPC-urilor sunt dotate cu asemenea dispozitive, sau
intrerupatoare ciclice programabile mobile ce se vor instala pe circuitul negativ al
cabinelor SPC care nu sunt dotate cu asemenea dispozitive. In cazul conductelor ce au
avut efectuata verificarea DCVG in cadrul punerii in functiune avand in vedere
probabilitatea determinarii unui numar relativ redus de defecte, in mod obligatoriu se
va intocmi un raport care sa contina numarul defectelor gasite, marimea defectelor
gasite, pozitionarea in coordonate GPS a defectelor si caracterul coroziv/necoroziv al
acestor defecte. Prezentarea investigatiei Pentru efectuarea investigatiei DCVG, traseul
conductei trebuie detectat de catre un operator cu ajutorul unor aparate de detectie
conducte de la suprafata solului. Echipa necesara pentru efectuarea metodei DCVG
este compusa din minim 3 operatori cu un autovehicule dupa cum urmeaza:
• un operator care efectueaza detectarea conductei;
• un operator care efectueaza investigatia DCVG;
• un operator care efectueaza reglarea la SPC fixa sau mobila.
Viteza de lucru pentru intreaga echipa este de circa 3-4 km pe zi. Rezultatele
investigatiei vor fi in mod obligatoriu consemnate in cadrul unui Buletin de Verificare
.Frecventa verificarii DCVG trebuie sa fie odata la 5 ani.