4.

Defectele produselor laminate si trase din otel

O alta categorie o formeaza produsele laminate sau trase din otel, ale caror defecte fac
obiectul STAS 6656-66.
Din grupele defectelor prevazute in standardul mai sus amintit mentionam categoriile
defectelor de compactitate si anume:
a) golurile sunt discontinuitati de compactitate, formate la turnarea sau elaborarea otelului, in
proportii deadmise sau neindepartate la prelucrarea lingourilor;
b) deteriorarea compactitatii, care apare sub forma unor discontinuitati in compactitatea
laminatelor si traselor sub forma unor goluri, relativ inguste si prelungite in linie regulata sau
neregulata de lungimi continue, intrerupte sau deplasate.
Din prima categorie fac parte urmatoarele defecte:
a) retasura, gol de contractie cu marginile oxidate, sau cu alte impuritati formate la solidificarea
lingoului defect (prezentand retasura exagerata sau nelocalizata), sau a taierii insuficiente a
capetelor la laminarea lingoului.
b) porozitatea interioara sau microretasura, se prezinta sub forma de goluri marunte si
numeroase, provenite de regula din contractie, formate la marginile cristalelor.
c) suflurile, sunt discontinuitati nesudate sau partial sudate, care apar in sectiunea laminatelor,
provocate de gaze la solidificarea otelului lichid din lingou si aplatizate in timpul laminarii si
tragerii, suprafata lor este neteda si de obicei neoxidata ceea ce permite sudarea lor mai mult sau
mai putin completa, in functie de conditiile de temperatura si de presiune la laminarea la cald.
c) stratificarea, este desfacerea laminatului sau trasului in straturi, prin separari orientate la
laminate, de preferinta paralel cu planul de laminare, datorita, de regula, unor discontinuitati
interne provenite din lingou.
Din cea de a doua categorie fac parte printre altele urmatoarele forme de defecte:
- crapaturi-fisuri, care sunt deteriorari ale compactitatii, putand proveni fie din materialul initial,
fie din prelucrari si incalziri, fie de asemenea din formare sau racire necorespunzatoare;
crapaturile la cald au marginile oxidate si neregulate si sunt discontinuitati intercristaline, iar
crapaturile la rece sunt discontinuitati intracristaline cu marginile regulate si neoxidate, uneori
cu slabe culori de revenire.
- spartura sau crapatura mai mare, care patrunde mult in adancime si apare cel mai adesea la
otelurile aliate si inalt aliate, este urmarea unui regim de incalzire sau de deformare,
necorespunzator.
- ruptura interne, strapungerea, apare sub forma unor despicaturi interne putand lua uneori
forma de sparturi fara comunicare cu exteriorul, care iau nastere la laminate sau trase sub
actiunea tensiunilor de intindere neuniforma de natura mecanica. Ele sunt dispuse transversal,
paralele intre ele, la distante relativ regulate mai deschise in partea centrala si avand adesea
forma unor cozi de randunica.
- fulgii, sunt niste discontinuitati sub forma unor fisuri fine si scurte, cateodata invizibile cu
ochiul liber, de culoare argintie, provocate de obicei de prezenta hidrogenului. In ruptura otelului
apar ca pete mici, albicioase, formate in timpul racirii necorespunzatoare dupa laminarea la cald
a otelului cu continut ridicat de carbon si in special la otelurile aliate. In probele macroscopice,
transversale, slefuite si atacate, fulgii apar sub forma unor crapaturi foarte fine, scurte si cu
orientari variate.
La controlul cu ultrasunete al pieselor laminate se pot pune in evidenta prezenta si locul
discontinuitatii interne, avandu-se in vedere provenienta acestora; ele provin fie din taierea
insuficienta a lingoului, fie datorita racirii si tratamentului termic al materialului.

5. Defectele din imbinarile sudate

La imbinarile sudate prin topire defectele sunt clasificate in sase grupe (STAS 7081/1-73)
si anume:
- fisuri
- goluri
- incluziuni solide
- lipsa de topire si patrundere
- defecte de forma
- alte defecte.
Fisurile sunt definite ca discontinuitati bidimensionale, care se produc fie in timpul racirii
(fisura la cald), fie ulterior acesteia, (fisura la rece) fiind sinonime cu microfisurile. La randul lor
fisurile se clasifica dupa cum urmeaza:
a) fisura longitudinala, este acea fisura a carei directie principala este aproximativ paralela cu
axa cusaturii (fig. 11).

Figura 11. Fisuri longitudinale

Dupa locul in care este situata deosebim:

- fisura longitudinala in metalul depus,
- fisura longitudinala in zona de trecere,
- fisura longitudinala in zona influentata termic,
- fisura longitudinala in metalul de baza.
Fisura transversala are directia principala aproximativ perpendiculara pe axa cusaturii
(fig.12), iar dupa locul in care este situata poate fi:
- fisura transversala in metalul depus,
- fisura transversala in zona influentata termic,
- fisura transversala in metalul de baza.
 Figura 12. Fisuri transversale

Fisura stelata este constituita dintr-un grup de fisuri amorsate dintr-un punct avand ramuri
drepte mai mult sau mai putin egale (fig.13). Dupa locul in care este situata fisura deosebim:
- fisura stelata in metalul depus,
- fisura stelata in zona influentata termic,
- fisura stelata in metalul de baza.